Tema 1. Teoria Generală Privind Împunerea (3) [613355]

TEMA 1.TEORIA
GENERALĂ PRIVIND
IMPUNEREA(2ore)

1.Apariția ș i evoluția istorică a
impozitelor .
2. Incidenț a fiscalit ății
interna ționale asupra întreprinderilor .

BIBLIOGRAFIE
1.Fiscalitatea în statele contemporane.
A.Armenic; CE USM; Chișinău 2003.
2.Vacarel Iulian și colectiv, Finante publice,
Ediția a II -a, Editura Didactică și Petagogică,
Bucuresti, 2003.
3. Filip Gheorghe , Finante publice , suport
de curs, profil Economic, specializarea Finanțe –
Bănci, cursuri de zi.

ACTUALITATEA TEMEI:
Politica fiscală joacă un rol important
în economia de piață prin apiicarea
pârghiilor tradiționale de care dispune nu
numai pentru reali zarea veniturilor statului,
ci și pentru imprimarea sensului și ritmului
de dezvoltare economică și socială a țării.

SCOPUL:
– Cunoașterea rolului și a
importanței impozitelor și taxelor pentru
societatea umană.
SARCINILE: – familiarizarea cu apariția șî
evoluția istorică a impozitelor. – incidența fiscalității internaționale
asupra întreprinderilor.

1.Apariția și
evoluția istorică
a impozitelor

Impozitele sunt cunoscute din
antichitate . Se presupune că ele au
apărut pe parcursul evoluției
societății umane în cadrul primelor
formațiuni statale, fiind
determinate de necesitățile
întreținerii materiale a celor ce
exercitau forța publică, îndeplinind
atribuțiile autoritare de conducere
statală .

impozitele au fost concepute în
funcție de:
cheltuielile publice necesare
dezvoltarea economico -socială a statului

cheltuielile
publice din
statele antice
grecești și statul
antic roman:
cheltuielile pentru
asigurarea
funcționării
organelor de
conducere statală
întreținerea și
înzestrarea
forțelor armate
pentru
menținerea
ordinii publice
construcția și
înarmarea
corăbiilor de
război
construcția
drumurilor
lucrările
de utilitate
comunală
pentru
distracțiile
publice.

Primele resurse publice pentru aceste
cheltuieli erau cele domeniale, obținute
prin exploatarea unor bogății naturale
aflate în patrimo niul statului, cum ar fi, de
exemplu, minele de argint și carierele de
marmură în statele grecești .
Pentru completarea resurselor
domeniului public, în fiecare din aceste
state au fost instituite diverse impozite –
unele ordinare sau curente, altele
extraordinare .

impozitele
percepute
în statul
antic atenian
Impozitele
asupra venitu –
rilor
meseriașilor
taxele pentru
vânzarea în
piață a
produselor
agricole
impozitul
extraordinar pe
veniturile
cetățenilor bogați,
perce put pe timp
de război
principalul
impozit era
perceput de la
proprietarii de
terenuri și alte
bunuri

În Roma Antică, în toate etapele de
evoluție istorică, principalul impozit a fost
tributum . La început, acest impozit era
perceput numai de la locuitorii provinciilor
cucerite, fiind stabilit fie pe valoarea
pământului stăpânit în mod individual, fie
ca zecime din produsul brut. Ulterior,
tributum a fost extins ca impozit
cetățenesc permanent datorat de toți
cetățenii statului roman care aveau
proprietăți imobiliare, iar mai târziu erau
impozitate și bunurile mobile .

odată cu
tributumul se
percepeau
următoarele
impozite:
impozitul pe
succesiuni
impozitul asupra
vânzărilor de bunuri
impozitul pe
meșteșuguri
impozitul pe numărul
de sclavi
impozitul plătit de
celibatari

În Anglia, timp îndelungat, impozitul principal era cel
datorat de către proprietarii de pământ, la început în funcție
de întinderea domeniului, ulterior în funcție de venitul
obținut din exploatarea lui proprie ori din arendă .
Concepțional, prin Magna Carta Libertaium (anul 1215) a
fost interzisă instituirea impozitelor de către monarhi, fară
aprobarea Parlamentului . Prezintă interes și datele privind
impozitele și organizarea fiscală aplicată în Republica Florența
din Italia în secolele XII-XV. La începutul acestei perioade,
exista un impozit pe veniturile
cetățenilor bogați , care se
percepea conform unei "scări"
progresive .

În același secol a fost întrodus un
impozit pe venit diferențiat pentru nobili,
cleri și țărani, iar în secolele următoare au
fost instituite impozite pe clădiri, pe
veniturile
meșteșugarilor,
precum și impozitele
incluse în prețurile de
vânzare a sării,
cărbunelui, pieilor și a altor bunuri .

În Franța se percepea impozitul la taille în
variantele reale plătite de proprietarii de terenuri și
cele personale datorate pe veniturile cetățenilor
căruia i se suprapunea impozitul de a douăzecea
parte din venit, sporit apoi la a zecea parte din venit
precum și capitația plătită de toți cetățenii în
cuantum bănesc diferențiat în funcție de rangul
social în același timp, în folosul monarhului se
percepea patenta, ce reprezenta a treia parte din
taxa plătită de corporații pentru eliberarea
autorizațiilor celor care practicau pe cont propriu
meserii sau făceau comerț .

Categoria
impozitelor mai
cuprindea:
impozitele percepute la
vânzarea sării,tutunului și a
băuturilor
impozite la
tranzacțiile
și
înstrăinările
de bunuri
impozitele
de timbru
sau de
înregistrare

2.Inciden ța
fiscalității
internaționale
asupra
întreprinderilor .

Fiecare dintre cele 28 de state membre ale
Uniunii Europene este marcat de contextul său
geografic , istoric, cultural , social, politic și economic
specific , de reț eaua sa industrial ă și de legislaț ia sa
fiscală specific ă.

noile state
membre ale UE
sunt marcate de:
contextul său
geografic
istoric
cultural
social
politic și economic
specific
de rețeaua sa
industrial ă
de legislația sa
fiscală specific ă

Impozitul reprezintă un instrument de
politică economică, care influentează asupra
activitatii economice și corectează unele
dezechilibre economico- financiare . Sub
aspectul rolului atribuit impozitului de
instrument de influentare a activit ății
economice, Arthur Laffer a susținut că
economia unui stat se poate redresa printr -o
reducere a impozitelor .

financiar
economic
social

În plan
financiar ,
impozitul
reprezinta
mijlocul principal
de procurare a
resurselor
financiare
necesare pentru
acoperirea cheltuielilor
publice.
În plan
economic,
rolul impozitului
se manifestă ca
instrument de
influenț are de
către stat a vieț ii
economice. În plan social,
rolului impozitului
se concretizează
prin faptul că, prin
intermediul s ău,
statul urm ărește o
distribuire mai
echitabilă a
resurselor în
societate, precum și
realizarea unor
obiective cu
caracter social.