Telenursing In Managementul Pacientului cu Infarct Miocardic Acut

Cuprins

Capitolul I

Motto

Introducere

1.1.Definiție

1.2.Anatomia inimii

1.3.Factorii de risc a IMA

1.4.Complicații ai IMA

1.5.Tablou clinic

1.6.Diagnostic

1.7.Tratament

Capitolul II

Partea de ingrijire

2.1.Rolul asistentei medicale in pregătirea pacientului

2.2.Rolul asistentei la interpretarea datelor

2.3.Rolul asistentei in efectuarea EKG-ului

Capitolul III

3.1Cazuri clinice

3.1.1.Cazul I

3.1.2.Cazul II

3.1.3.Cazul III

3.1.4.Cazul IV

Capitolul IV

4.1.Telenursing

4.2.Scopul studiului

4.3.Material si metoda de lucru

4.4.Rezultate si discuții

Concluzii

Bibliografie

PARTEA GENERALA

Motto

‚‚Să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănatos,să-și afle calea spre sănătate sau recuperare,să ajuți individul,fie bolnav sau sănatos, să-și foloseasca fiecare acțiune pentru a promova sănatatea sau recuperarea cu condiția ca acesta sa aibă tăria, voința sau cunoașterea necesăra pentru a o face in așa fel încat acesta sa ajungă să-și poarte de grijă cît mai curând posibil’’.

Virginia Henderson

CAPITOLUL I

Introducere

Boală coronariană a devenit in cursul secolului al XX-lea, una din problemele majore ale patologiei. Pe scara mondială, boala cardiovasculară pote fi considerată una din principalele cauze de morbiditate si mortalitate, iar in numeroase țări ocupă primul loc.

IMA este una dintre cele mai frecvente si cea mai gravă boală cardiacă.Frecvența sa a crescut dramatic in ultimele 4 decenii in toate tările socio-economic.Aproximativ 1500000 de cazuri noi de IMA se inregistreaza anual in SUA. Anual, în țata noastră numarul de cazuri noi este de aproximativ 150000, deși nu există date certe in această privință, cifra putând fii superioară considerând mortalitatea prin cardiopatie ischemică care, la ora actuală ne situează pe primul loc in Europa. [117 Clusium ]

Datorită acestui fapt IMA reprezintă, alături de moartea subită, care poate fii atât o complicație a IMA cât si o manifestare primară a cardiopatiei ischemice, una dintre cele mai frecvente si mai dramatice urgențe cardiovasculare in care se impune o atitudine terapeutică, pe de o parte de maximă urgență, iar pe de altă parte standardizată.

IMA este de multe ori fatal intr-o scurtă perioadă de timp. Cei care supraviețuiesc actului cardiac suferă o deteriorare manifestată clinic, cel puțin in primele săptămani, luni sau ani, in majporitatea cazurilor, o speranță de viață mai redusa față de cei aparent sănătoși.

La populația intre 30-74 ani, intre 1985 și 1990, mortalitatea prin boala coronariană la femei și la bărbați a scăzut cu 26%, mortalitatea în spital prin cardiopatie ischemică a scăzut cu 41% iar in afara spitalului a scăzut cu 17% și rata spitalizării la bolnavii cu IMA a scăzut cu 5-10%.

În România, in anul 1995 din 100 de decese, 60 au fost din cauza bolii cardiovasculare,( 30 au fost prin IMA ), 17 decese prin cancer, 8 prin boli respiratorii, 5 prin accidente și 10 prin alte cauze.

În aceeași perioadă rata mortalității prin boli cardiovasculare (0- 64 ani) a fost pentru România de peste 150 la 100.000 locuitori față de o medie de 80 pentru întreaga Europă.

Studii recente susțin convingător părerea că tromboza coronariană acută joaca un rol important ca factor precipitant al IMA. S-au demonstrate ocluzii coronariene totale la 87% din pacienții supuși angiografiei in primele 4 ore de la apariția atacului dureros al IMA.

Previziunile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată că boala coronariană rămâne tot principala cauză de deces pentru următorii 20 de ani, reprezentând 12,2 % din mortatitalitea generală. În România mor aproximativ 40 de oameni de IMA în fiecare zi,  iar 2 din 3 adulți prezintă alte afecțiuni cardiovasculare.

1.1Definiție

Înfarctul miocardic acut este un sindrom clinic care este provocat de necroza ischemică a unei porțiuni din miocard, care cel mai frecvent se produce prin obstrucția unei artere coronare.

Dimensiunile IMA sunt variabile în funcție de sediul și de importanța circulației colaterale. Necroza este de cel puțin 2 cm în suprafața, dar poate atinge întreaga suprafața a ventricolului stâng.

IMA este un proces dinamic, în care gradul de necroză este in funcție de timpul scurs de la debutul simptomelor inițiale, până la modificările terminale ireversibile.

1.2.Anatomia inimii

Inima este organul propulsor al sângelui și este situată in cavitatea toracică in mediastinul inferior, regiune topografică cuprinsă intre cei 2 plămâni, deasupra diafragmului care este limitată anterior de plastronul sterno-costal , iar posterior, corespunzând vertebrelor cardiac Giacomini (a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a până la a 8-a dorsală).Intre aceste vertebre și inimă se interpune esofagul și descendentă. [9]

Inima este conținută intr-un sac fibros, pericardul fibros care este învelit pe fața sa internă de o foița endotelială, o seroasă ce poartă denumirea de pericard seros si care imbracă apoi fața exterioară a inimii constituind epicardul sau foița viscerală a seroasei, spre deosebire de pericardul seros care constituie foița parietală a seroasei.

Pe fața sa internă, miocardul este căptușit cu o foiță seroasă -endocardul- care nu este altceva decat continuarea endoteliului vascular.

Forma inimii este aceea a unui trunchi de con cu baza in sus la dreapta si inapoi, iar vârful indreptat in jos, la stânga și în afară. Această poziție este insă variabilă in raport cu forma toracelui care este strâmt, axul longitudinal al inimii care este dirijat in mod obișnuit, oblic, dinapoi-inainte, de sus in jos, și de la dreapta la stânga- se aproprie de verticală – iar dacă toracele este larg, acest ax se aproprie de orizontală.

In medie, la un adult inima cantărește aproximativ 260g la femeie și 270g la bărbați. [10]

Fig.1 [www.cardiologiacraiova.ro]

1. Coronara dreapta 9. Atriu drept

2. Artera anterioara stanga descrescatoare 10. ventriculul drept

3.Artera stanga circumflexa 11. Atriu stang

4. Vena Cava superioara 12. Ventriculul stanga

5. Vena cava inferioara 13.Muschii papilar

6. Aorta 14.Cordaje tendinoase

7. Artera pulmonara 15. Valva tricuspidica

8. Vena Pulmonara 16. Valva pulmonara

Arterele coronare

Fig.2 [www.cardiologiacraiova.ro]

 Deoarece inima este compusă dintr-un țesut muscular cardiac care se contractă și se relaxează continuu, trebuie sa aibă o aprovizionare permanentă de oxigen și nutrienți. Arterele coronare sunt o rețea de vase de sânge care transportă oxigen și care sunt bogate in substanțe nutritive pentru țesutul muscular cardiac. Ele sunt primele vase de sânge care se desprind din aorta ascendentă.

Îngustarea sau ocluzia acestor vase duce la suferința mușchiului inimii, pâna la producerea unui infarct ( moartea unei părți din miocard ).

Vena cavă 
    Vas care aduce sângele neoxigenat din corp (este sărac in oxigen si incărcat cu dioxid de carbon) spre partea dreaptă a inimii.
Venele cave sunt in număr de două:

Vena cavă superioară

Vena cavă inferioară

Vena cavă superioară

Este vena mare care drenează sânge din partea superioară a corpului în atriul drept al inimii. Se formează prin unirea venelor brahiocefalice dreaptă și stângă, care la rândul lor, s-au format din vene mai mici, acestea din urmă primesc sânge de la cap, gât și membrele superioare

Vena cava inferioară

Este cea mai largă venă din corp, dar numai ultima sa parte se află în torace, unde pătrunde prin diafragmă și transport sângele în atriul drept.

Aorta   

Aorta este cea mai mare arteră din corp, având, la adulți diametrul intern de cca. 2,5 cm.

Pereții săi, relativi groși, conțin țesut conjunctiv elastic, care permite vasului să se lărgeascăușor, când sângele este pompat în ea cu presiune, și apoi să-și revină menținând astfel presiunea sangvină constant între 2 bătăi successive ale inimii.

Aorta merge la inceput în sus, apoi se curbează spre stânga și coboară din torace, țn abdomen. Este formată din aortă ascendentă, arcul aortic și aorta descendentă. Diferitele secîiuni ale aortei, sunt denumite în funcție de forma sau pozițiile în care se găsesc și fiecare are ramuri pentru transportul sângelui spre țesuturile corpului.[ 120 Corint ]

Fig.3 [www.cardiologiacraiova.ro]

Artera aortă este alcatuită din 3 părți:

Partea ascendentă

Partea descendentă ( aorta toracică și aorta abdominal )

Cârja aortică ( trunchiul brahio-cefalic )

Artera pulmonară

Separă ventriculul de triunghiul pulmonar, artera mare care transportă sânge de la inimă spre plămân. Imediat deasupra fiecărei cuspide a valvei, triunghiul pulmonar se dilată, ușor și formează sinusurile pulmonare, spații umplute cu sânge care împiedică lipirea cuspidelor de peretele arterial din spatele acestora, atunci când se deschid.

Vena pulmonară

In număr de 4 (cate două de fiecare parte), venele pulmonare se deschid in auriculul stâng, in care aduc sângele oxigenat in plămân. 

Camerele inimii

   Inima umană are patru camere. Cele două camere superioare, atriul (auriculul) drept si stâng, sunt camerele de primire a sângelui.Acestea colectează sângele adus de vene.

Camerele inferioare ale inimii, ventriculul stâng si drept, au rolul unor pompe puternice. Ele imping sângele prin artere, de la inimă catre corp.

Inima este o pompă cu 2 camere, în care sângele circulă prin 2 sisteme închise separate.Sângele este încărcat cu oxigen, care părăsește ventriculul stâng prin aortă.

Sângele circulă prin corp și se întoarce dezoxigenat în atriul drept prin venele cave, superioară și inferioară.

Fig.4 [www.cardiologiacraiova.ro]

Atriul drept

 Are forma unui cub.El prezintă spre anterior o prelungire care este reprezentată de auriculul drept. Peretele lateral prezintă un aspect neregulat și la acest nivel se pot identifica mușchii pectinați ai atriului. Peretele medial/septal este alcătuit din septul interatrial (septul care separa cele 2 atrii). Peretele superior prezintă 2 orificii: orificiul de vărsare a venei cave superioare și orificiul de intrare in auricul. La nivelul peretelui inferior se identifică: – orificiul de vărsare a venei cave inferioare, – orificiul sinusului venos coronar, – banda sinusală care conține tendonul lui Todaro. Peretele posterior prezintă o proeminența care poartă denumirea de “creastă terminal”, fiind localizată la dreapta fața de orificile cele două vene cave. Peretele anterior este reprezentat de orificiul atrio-ventricular drept impreuna cu valva tricuspida.

Ventriculul drept

  Are forma unei piramide triunghiulare. Ventriculul drept prezintă o bază, un vârf și trei pereți.Peretele anterior și cel posterior au formă neregulată, iar cel medial/septal este reprezentat de septul interventricular. Vârful ventriculului drept este situat în aproprierea vârfului inimii, la 1 cm mai sus și mai la dreapta de acesta. Baza ventriculului are 2 orificii: – orificul atrioventricular drept care delimitează atriul drept de ventriculul drept , – orificiul trunchiului arterei pulmonare care este prevăzut cu valve pulmonară care este alcătuită din 3 cuspe semi-lunare, 1 anterioară și 2 posterioare.

Fig.5 [www.cardiologiacraiova.ro]

Atriul stang

 Atriul stâng este mai mic decât cel drept, care formează partea principal a bazei inimii. Are forma unui cub și pereți netezi, cu excepția căptușelei auriculului stâng, care este aspru din cauza crestei muscular. Cele patru vene pulmonare, care aduc sângele oxigenat înapoi, de la plămâni, pătrund prin partea posterioară a atriulului stâng. În aceste orificii nu exista nici o valvă. În peretele apropriat atriului drept, se află fosa ovală, care corescpunde fosei ovale din partea dreaptă. [117, Corint ]

Fig.6 [www.cardiologiacraiova.ro]

Ventriculul stâng

Prezintă cele mai mari dimensiuni având aspectul unui con. Ventriculul prezintă:un perete lateral care descrie numeroase trabecule de ordin 2 și 3, un perete medial/septal care prezintă trabecule cărnoase, 2 margini, o bază care conține 2 orificii,orificiul atrio-ventricular stâng și orificiul aortei și vârful care coincide cu vârful inimii și prezintă trabecule carnoase de ordinul 2, respective 3.

Mușchii papilari

 Se află la nivelul valvelor cardiace, și au rol în închiderea și deschiderea valvulară. Este mai mare în ventriculul stâng decât cel drept, datorită faptului că are o forță mai mare de a-și reveni.

Fig.7 [www.cardiologiacraiova.ro]

Cordaje tendinoase

Pe marginile si suprafețele inferioare ale valvelor tricuspida si mitrală se inserează numeroase structuri tendinoase subțiri de colagencare sunt cordajele tendinoase – au traseu descendent către mușchii papilari, care se proiectează de pe pereții musculari in cavitatea ventriculară.  Aceste cordaje acționează ca niște cabluri de ancorare a valvelor si impiedică cuspidele să se deschidă sau să bombeze in interior ca o umbrelă, din cauza presiunii crescute pe care o are sângele in cursul contracției ventriculare. Cordajele atașate pe cuspide invecinate acționează si in scopul menținerii acestor cuspide strâns legate una de alta in cursul contraciei ventriculare, astfel încât sângele să nu poata regurgita printre ele, când sunt inchise.

Fig.8 [www.cardiologiacraiova.ro]

Valvele inimii sunt structure membranoase care permite circulația sângelui între cavitățile inimii.

-Valva tricuspidă

-Valva mitrală

Valva pulmonară

-Valva aortică

Fig.9 [www.cardiologiacraiova.ro]

Valva tricuspidă face legătura intre atriul drept si ventriculul drept. Este formată dintr-o foiță septală, anterioară si posterioară. Se deschide pentru a permite sângelui oxigenat colectat in atriul drept sa curgă in ventriculul drept forțându-l pentru a ieși prin valva pulmonară in artera pulmonară.
 Complexul valvular tricuspidian cuprinde orificiul atrioventricular tricuspidian și inelul sau fibros, foițele valvulare sau cuspele, cordajele tendinoase si mușchii papilari.
          Inelul valvular tricuspidian include: 
a) o linie arcuită in dreptul părții membranoase a septului,
b) latura dinspre valva tricuspidă a trigonului fibros drept,
c) cele două fila coronariă, care reprezintă două extensii fibroase, una anterioară si una posterioară, ce pornesc de la trigonul fibros drept, si
d) o bandă de țesut conjuncticare completează circumferința inelului valvular intre vârfurile celor două fila.

Trebuie menționat aici ca endocardul valvular se desprinde uneori la distanță de acest inel fibros valvular de pe stratul colagenos central al foițelor valvulare. Astfel, inelul fibros nu va corespunde pe de-a intregul cu linia de inflexiune endocard atrial – endocard valvular.
          Foițele valvulare tricuspidiene, de regula trei la numar, sunt: septală, anterioară și posterioară, corespunzand celor trei laturi ale orificiului atrioven-tricular. Fiecare foiță este o dedublare de endoteliu care cuprinde in interior o lamină fibrosă colagenoasă care se continuă la baza cu inelul fibros iar către marginea liberă cu fascicule divergente din cordajele tendinoase. 

Valva mitrală face legătura intre atriu si ventriculul stâng. Este formată din valva anterioară și posterioară, cordaje tendinoase si mușchii papilari prin care se inseră la nivelul miocardului. Se deschide pentru a permite sângelui oxigenat colectat in atriul stâng să curgă in ventriculul stâng forțându-l să iasă prin valva aortica in aortă.

Structura aparatului valvular mitral este in multe privințe similară cu cea tricuspidiană. Descriem și la acest nivel orificiul atrioventricular mitral cu inelul sau fibros, foițele (cuspele), cordajele tendinoase si mușchii papilari. Inelul fibros mitral este format din elemente conjunctive dense de consistență diferită care sunt in continuitate cu laminae fibroase ale cuspelor valvulare mitrale. Clasic valva mitrală este descrisă ca având două cuspe (anterioară si posterioară), separate prin comisuri, in realitate este vorba despre o membrană continuă atașată la inelul fibros. Marginea sa liberă prezintă numeroase indentații, dintre care două sunt mai adânci si primesc cordaje tendinoase caracteristice, penate. Vârfurile celor doi mușchi papilari indică aceste indentații. Ele sunt comisurile antero-laterală si posteromedială ).
          Cuspa anterioară este mai mare, semicirculară sau triunghiulară, cu indentații marginale puține sau deloc. Prin poziția și mobilitatea sa, fiind situată in mod critic intre conul de influx si cel de reflux al ventriculului stâng această cuspa a fost denumită și "tamponul aortic". Astfel, in timpul umplerii ventriculare pasive și al sistolei atriale, fată sa atrială netedă direcționează fluxul sangvin spre vârful trabeculat al ventriculului stâng. Dupa inceputul sistolei ventriculare și inchiderea valvei mitrale, partea clara (netedă) a feței ventriculare a cuspei anterioare se continuă cu cortina subaortică, in acest mod, această cuspa formează impreaună cu restul de perete fibros al vestibulului subvalvular aortic partea terminală a conului de ejecție a ventriculului stăng.
          Cuspa posterioară (ventriculară, murală sau postero-laterală) este mai mică, dar are o inserție anulară mai intinsă (pe aproximativ două treimi din inelul fibros).
          Majoritatea cordajelor tendinoase ale valvei mitrale iși au originea pe cei doi mușchi papilari puternici ai ventriculului stâng. Aceștia sunt papilarul antero-lateral si cel postero-medial. Fiecare cuspa primește cordaje de la ambii mușchi papilari.

Valva pulmonară este originea arterei pulmonare, care duce sângele neoxigenat la inima. Se bifurcă in artera pulmonară stângă si dreaptă, care se distrbuie celor doi plămâni. Valva pulmonară, valva de ejecție a ventriculului drept, continuă infundibulul ventricular.
          Are trei cuspe (sau valvule) semilunare care se inseră prin baze convexe pe o ingroșare fibroasă din peretele trunchiului pulmonar. Marginile libere ale cuspelor proemină in lumenul vascular. Fiecare cuspa este o plică endocardică in interiorul căreia se gasește o lamină fibroasă. Central la nivelul fiecărei margini libere se gasește o ingroșare colagena numită nodulus (Arantii). De-o parte și de alta a nodulului se găsesc lunulele, unde stratul de colagen este mult subțiat . 
          La nivelul cuspelor semilunare peretele arterial pulmonar prezintă trei sinusuri (Valsalva), al căror perete este mai subțire decat restul peretelui arterial pulmonar. Este foarte important ca inchiderea și deschiderea valvei pulmonare sunt extrem de asemanatoare cu cele ale valvei aortice.

Valva aortică se află la nivelul ventriculului stâng si reprezintă originea principalului vas de sânge al inimii, din care iau naștere toate celelalte vase importante din organism. Este alcatuită din trei cuspe: dreapta, stânga, noncoronariană. Valva aortică are in mod normal trei cuspe. Ea are o structură similară cu a valvei pulmonare, dar o construcție mai solidă.

Cele trei componente esențiale sunt scheletul fibros solid, cuspele (foițele) valvulare fine si sinusurile. Aceste trei elemente formează trei structuri cupuliforme care constituie intregul mecanism valvular. Cuspele valvulare fine sunt plici de endocard care conțin in interior laminae fibrosae cu o rezistență deosebită, dată in special de distribuția fibrelor colagene, in straturi circulare si radiare alternative. Cuspele au o structură similară cu cele ale valvei pulmonare, dar mai solidă.

1.3.Factorii de risc a IMA

Definiția factorului de risc încă nu este suficient de clară. Putem spune că factorii de risc reprezintă modalității anormale de răspuns biologic, moștenite sau câștigate, la ambianța unor indivizi sănătoși. [64 Karassi]

Factorii de risc trebuie considerați ca precursori ai bolii sau ca stadii incipiente ale bolii, valoarea si semnificația lor este prin definiție preductibilitatea, fapt care le conferă o importanță deosebită in profilaxia bolii, una din modalitățile practice de identificare a predispoziției la imbolnăvire.

Principalii factori de risc a IMA:

Stilul de viață: alimentație bogată in grăsimi, colesterol, calciu, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul;

Caractere biochimice si fiziologice: creșterea colesterolului total plasmatic LDL-C, hipertensiunea arterial, diabetul zaharat, obezitatea, factorii trombogeni;

Caracteristici individuale: vârsta, sex, istoric familial de boli cardio-vasculare;

Alți factori de risc: stresul, hipoxia, afecțiuni renale, factorii socio-economici,disfuncția tiroidiană.

Factorii de risc definesc acele caracteristici care se găsesc la persoanele sănătoase și care sunt asociate statistic cu posibilitatea apariției IMA. In sens larg, factorii de risc include caracteristici ale modului de viață, caracteristici biochimice si fiziologice și elemente personale nemodificabile.

Factorii de risc au importanță in domeniul cardiologiei preventive primare și secundare. Prevenția primară vizează măsuri care se aplică la subiecții asimptomatici cu “high risk”. Astfel este demonstrat prin studii de meta-analiza:

Oprirea fumatului reduce riscul cu până la 70%;

Reducerea colesterolului scade riscul la 3% pentru fiecare 1% reducere;

Tratarea HTA demostrează de la 2% la 3 % declinul pentru fiecare 1mmHg reducere a presiunii sanguine diastolice;

Practicarea exercițiilor fizice demonstrează o reducere cu 45% a instalării primului IM;

Pacienții cu greutate ideală au avut o reducere cu 35%-55% comparată cu cei obezi in instalarea IM. [12,13,14 Badiu G.]

Prevenția secundară reunește ansamblul măsurilor care trebuie să se regăsească in stilul de viață și in tratamentul persoanelor cu o formă de cardiopatie ischemică manifestată pentru a reduce progresia aterosclerozei coronare si riscul fenomenelor trombotice supraadăugate.

Strategia programelor de prevenire secundar cuprinde și:

Tratamentul postmenopauză cu estrogen, reduce incidenta cu 44%

Consumul unor cantități mici de alcool reduce cu 25%-45%

Consumul de aspirină “low-dose” reduce riscul cu 33%

In urma aplicării acestora s-a ajuns la 2 concluzii:

Scade mortalitatea si morbiditatea prin IMA

Oprirea progresiei leziunilor aterosclerotice, sau chiar regresia lor.[18, Badiu G.]

1.4.Complicații a IMA

Complicații importante:

Tulburări de ritm cardiac:

ventriculare

atriale

Tulburări de conducere ale inimii:

atrioventriculare

intraventriculare

Disfuncția de pompă:

insuficiența VS

EPA

sindrom de debit mic

soc cardiogen

Complicațiile mecanice:

ruptura de perete liber

ruptura de sept

ruptura/disfuncția de aparat mitral (tricuspidian)

anevrism ventricular

Complicații tromboembolice:

sistemice

pulmonare

Ischemia postinfarct:

angina precoce si tardivă

ischemia silențioasă

spontană si provocată

extensie si recidivă de infarct

Alte complicații: pericardita postinfarct (precoce, tardivă), umăr dureros postinfarct, pneumopatii acute, retenție de urina,, infecții urinare, astenie fizică , vertij la mobilizare, depresie, psihoză. [ 320 Medicina Generală ].

Infarct Miocardic Acut

[ 370 Karassi ]

1.5.Tablou clinic

În evoluția IM, se deosebesc o perioadă prodonală, una de debut, de stare si de convalescență.

Perioada prodronală precede cu câteva zile înstalarea infarctului caracterizată prin accentuarea intensității, duratei si frecvenței acceselor dureroase la un vechi anginas sau a unor accese de angină pectoral de efort de mare intensitate la un bolnav fară antecedente anginoase. De cele mai multe ori, perioada prodronală lipsește, debutul fiind brusc, brutal in repaus sau somn. Poate apărea după effort, emoții puternice, mese copioase, hemoragii severe, tahicardii paroxistice.

In apariția IMA există factori precipitanți ca: efort intens, intervenții chirurgicale a complicațiilor numeroase și grave.

Prezența unei angine instabile s-a semnalat înaintea apariției infarctului la circa 15%-45% din bolnavi. Durerea, HTA, și febra sunt semnele clinice esențiale.

Durerea e simptomul cel mai caracteristic. Caracterul, sediul și iradierea sunt similar durerii anginoase, dar intensitatea este foarte mare, durează multe ore sau zile, fiind insoțită de o stare de mare anxietate, agitație si senzația mortții iminente.

Durerea este caracterizată prin severitate, caracterul de gheară, greutate, apăsare și cu durata de peste 20 minute, fiind localizate in zona inimii, uneori a sternului cu iradiere la baza gâtului, laterocervical, umăr si braț stâng. La persoanele cu DZ (diabet zaharat), personae cu tulburări cerebrale, durerea poate fi absent.

In faza de debut a IMA apar și semne de insuficiență ventriculară stângă: dispnee, EPA, puls alterat, cardiomegalic suflu systolic dar și semne de insuficiență cardiac global.

Febra este obișnuită, excepțional lipsind, apatre cu întârziere după 12 ore de la debut IMA, crește progresiv, atinge maximum dupa 24-48 ore și durează 8-10 zile. Febra variază intre 37,5-40ºC și este cu atât mai ridicată cu cât infarctul miocardic este mai întins și mai sever. Durata sa este de câteva zile, scade progresiv dupa 5-7 zile, revenind la normal.

În perioada de debut examinările paraclinice evidențiază o hiperleucocitoză marcată in primele ore, VSH crescut, transaminazele mărite în primele ore de la debut.

Scăderea tensiunii arteriale este aproape constant in primele ore ale infarctului miocardic, interesând mai mult tensiunea sistolică decât cea diastolică. Scăderea este moderată 20-40 mmHg, progresivă și atinge maximum după câteva zile sau săptămani.

Uneori scăderea tensiunii este precedată de un pușeu de hipertensiune. Scăderea rapidă si important sugerează posibilitatea apariției unui colaps cardiovascular.

Debutul IMA poate fii:

Prin durere în 75 % din cazuri

Prin insuficiență cardio-circulatorie in 15-20% din cazuri

Prin moarte subită in 1-5% din cazuri

Prin anomalii electrice descoperite fortuity in 5% din cazuri

Perioada de stare durează 4-5 săptămani, caracterizată prin ameliorarea stării generale, dispariția febrei, asteniei si normalizarea tensiunii arteriale. Primul simpton care încetează este durerea apoi frecătura pericardică, hipertermia putându-se prelungi până la sfarșitul primei săptămani de evoluție.

În perioada de stare a IMA persistă anxietatea, insomniile, efectele depressive, constipația, meteorismul abdominal. La examenul obiectiv se poate evidenția o hipotensiune arterial, șoc apexian slab, zgomote cardiac asurzite, suflu sistolic, galop presistolic.

Perioada de convalescență începe după 5-6 săptămâni și se caracterizează

anatomic prin formarea unei cicatrici fibroase, iar clinic prin restabilirea lentă a

capacității de muncă.

1.6.Diagnostic

Infarctul miocardic acut poate fii afirmat de prezența a cel puțin două din următoarele:

Durerea precordială sfâșietoare sau durerea abdominală foarte crescută, care nu cedează la analgezice si durează cca. o ora

Creșterea semnificativă a enzimelor muscular in ser

Modificări ale undei Q/QS pe EKG (electrocardiogramă)

Durerea cu localizarea și caracterele cunoscute, este de regulă foarte intensă, ea poate lipsi în 10-15% din cazuri, în special, la diabetic și la persoanele vârstnice. Uneori durerea este marcată de alte manifestări cum ar fii o stare sincopală, dispneea severă sau tulburări neurologice associate.

Relativ frecvent pe lângă durere pot fii prevăzute manifestări associate: stări de neliniște sau chiar agitație maximă, transpirații.

Modificările biologice, in special cele enzimatice sunt extreme de importante pentru diagnosticul IMA.

Semnele EKG pot lipsi in fază precoce a IMA sau pot fii reduse numai la o T amplă, pozitivă, ascuțită expresie a ischemiei subendocardice. După 2-3 ore de la declașarea simptomatologiei clinice, apare și imaginea electric, cu supradenivelarea de ST care inglobează și unda T si unda Q de necroză.

1.7.Tratament

Tratamentul IMA este un tratament de urgență, cât mai rapid din momentul debutului, cu scopul reducerii zonei de necroză miocardică și a prevenirii complicațiilor.

Cantitatea de mușchi care moare din lipsă de sânge, poate fii redusă prin dizolvarea cheagurilor din arterele coronare și restabilirea circulației sângelui.

La debutul durerii, dacă aveți deja acest medicament în tratamentul dumneavoastră, puneți o tabletă de NITROGLICERINĂ sub limbă la începerea simptomelor. Dacă durerea nu dispare, mai puteți lua încă 2 tablete la interval de 5 minute.

Fig.10[www.ghidulpacientului.ro]

In spital, la departamentul de urgență se precizează, diagnosticul prin examenul clinic și electocardiograma, apoi pacientul este transportat in unitatea de supraveghere coronariană unde se incepe monitorizarea și tratamentul specific al IMA ce constă în:

Montarea unei linii venoase

Montiorizarea continuă a pacientului ( EKG, TA)

Recoltarea analizelor de urgență

Oxigenoterapie

Nitroglicerină sublingual și perfuzie intravenoasă

Analgezice (Algocalim)

Aspirină, heparină

Tratamentul fibrinolitic (in cazul in care pacientul se prezintă la spital la mai puțin de 12 ore de la debutul IMA)

O altă variantă de tratament pentru redeschiderea arterei coronare implicate in IMA este angioplastia coronariană a arterei implicate in IMA.

Diazepam, hidroxizin, alprazolam in cazul paciențiilor care suferă de anxietate

In mod obișnuit, pacientul rămâne internat 24-48 ore in unitatea de coronarieni ( in cazurile mai putin complicate), și ulterior este transferat în eșalonul 2 – saloanele de urmăriere post-infarct miocardic.

Capitolul II

Partea de ingrijire

Rolul asistentei medicale in pregătirea pacientului

Activitatea asistentei medicale cuprinde:

-promovarea sănătății

-prevenirea bolii

-îngrijirea persoanelor bolnave de toate vârstele, indiferent de religie și statut social.

Asistentul medical încurajează și ocrotește, este pregătit să se îngrijească de bolnavi, de accidentați și de persoanele în vârstă. (Nursing in Today’s World, Challenges , Issues and Trends) .

Asistenta medical trebuie să fie intotdeauna atentă, binevoitoare și amabilă față de bolnavi, independent de îngrijirile ei proprii.

Rolul profestional al unui asistent este acela de a fii comunicativ, amabil cu pacientul și cu familia acestuia în toate problemele legate de boala acestuia, și nu numai.

Funcțiile asistentei medicale sunt:

De natură dependent ( trebuie sa asculte indicația medicului )

De natură independent ( transmiterea informațiilor medicale )

De natură interdependent ( colaborarea cu alți profesioniști din domeniul sanitary, educative, social )

Asistenta medical, are obligativitatea de a anunța medicul in caz că intervin ceva modificări in starea generală a pacientului:

Trebuie urmărite în permanență: TA, Pulsul, Respirația, Temperatura, toate acestea fiind notate in foaia de observație a fiecărui pacient.

Pe lângă parametrii vitali, se va ține evidența lichidelor consumate și eliminate

Se va urmări greutatea pacientului zilnic

O mare importanță o prezintă aspectul tegumentelor care ne arată o posibilă deshidratare, care se manifestă prin tegumente palide și uscate.

Asistenta medical asigură igiena pacientului, ceea ce inseamnă că se va schimba lenjeria de pat și ceea de corp, ori de câte ori este nevoie și se vor efectua frecții cu alcool diluat pentru imbunătățirea circulației periferice.

Un rol important al asistentei medicale cuprinde:

Pregatirea fizică și psihică a pacientului pentru toate intervențiile ce vor fii efectuate

Recoltarea de sânge, urinâ, materii fecale pentru examenul de laborator

Pregatirea materialelor și instrumentelor necesare recoltării

Etichetarea recipienților

Expedierea analizelor către laborator

Administrarea medicamentelor prescrise de către medic îi revine tot asistentei medicale care va trebui să:

Respecte orele de administrare a medicamentelor

Respecte medicamentul prescris de medic

Respecte căile de administrare impuse de către medic

Verifice data de expirare a medicamentelor

Asistenta medicală participă la examinările și investigațiile paraclinice:

Pregătește fizic și psihic pacientul pentru investigații

Pregătește pacientul pentru: EKG, ecografie coronariană, angiografie coronariană, RMN, coronografie, scintigrafie.

Asistenta medicală are cel mai important rol, deoarece aceasta ajută pacientul să treacă peste clipele grele, îl încurajează și mai ales să aibă incredere in echipa medicală.[124-133, l. Titircă]

Educația pentru sănătate se desfăsoară pe baza unui program care este fie pe termen lung, fie pe termen scurt sau mediu. Există multe programme de sănătate orientate spre bolile cardiovasculare.

Bolnavul cardiovascular trebuie sa fie sub supraveghere medicală permanent. Pacienții sănătoși dar cu risc cardiovascular sau cei care au antecedente familiale cardiovasculare, trebuie să se prezinte medicului cardiolog cel puțin odată la 6 luni, chiar dacă starea acestuia este bună pentru a preveni orice schimbare aparută asupra inimii, indiferent cât este de mică.

Medicul descoperind din timp primele semne de imbolnăvire a inimii, va putea prin tratament și sfaturi sa impiedice agravarea bolii.

La noi în țară, educația pentru sănătate este responsabilitatea Centrului Național de Sănătate și Programe de Educație de Sănătate, precum și a rețelei de Servicii de Promovarea Sănătății din cadrul Direcțiilor Județene de Sănătate Publică.[20-30]

2.2.Rolul asistentei la interpretarea datelor

2.3.Rolul asistentei in efectuarea EKG-ului

Electrocardiograma (EKG) reprezintă un procedeu imagistic, la care se apelează destul de frecvent pentru a înregistra diverse afecțiuni la nivelul inimii.

În prima fază , asistenta medicală explică pacientului procedura EKG-ului, și rolul acestuia.

În cursul efectuării electocardiogramei, pacientul este întins pe pat, iar la nivelul mâinilor, pieptului și picioarelor i se vor aplica electrozi. Electrozii sunt conectați la un electrocardiograf, care înregistrează rezultatele și le imprima pe hârtie în timpul examinării.

Fig.11[www.google.ro]

Poziționarea corecta a electroziilor EKG

Fig.12

Asistenta medicală are obligația:
-dezinfectarea mâinilor
-bună cunoaștere a poziționării și aplicării electrozilor

Execuție efectuată de asistenta medical:
-utilizați doar o singură data electrozii de unică folosință
-folosirea și dozarea corectă a gelului sau a spray-ului pentru electrozii EKG.
-curățarea cablurilor și electrozilor, dacă este cazul
-poziționarea corectă a electrozilor