Tehnologii de Prelucrare a Semintelor de Mazare Verde

1. Tehnologii de prelucrare a semințelor de mazăre verde

Generalități

Cultura mazării are o importanță deosebită și merită să ocupe un loc de frunte în rândul principalelor culturi leguminoase.

Din punct de vedere nutritiv, atât în stare proaspătă cât și conservată, mazărea este o legumă cu valoare nutritivă ridicată datorită conținutului său de proteine, glucide, vitamine și săruri minerale.

Apariția timpurie a mazării, vine și completează alimentația omului cu principalele elemente nutritive, într-o perioadă de timp când sursele de aprovizionare cu legume proaspete sunt deficitare. Mazărea poate fi consumată sub formă de păstăi, înainte ca bobul să se formeze și în special ca boabe verzi sau pe deplin coapte sub diferite forme, în diverse mâncăruri, sau sub forma conservată, fiind una din principalele legume conservate. Făina obținută din măcinarea boabelor mature este folosită la prepararea diferitelor mâncăruri ca : supe, pireuri, etc. în amestec cu faină de grâu în proporție de 5-10% poate fi folosită la fabricarea pâinii obținându-se o pâine gustoasă și mult mai hrănitoare decât pâinea obișnuită.

Boabele de mazăre decorticate folosite la prepararea conservelor ( carne de porc cu mazăre decorticata și costiță afumată cu mazăre decorticată) își sporesc apreciabil valoarea alimentară, întrucât prin această operație se îndepărtează o bună parte din celuloza cuprinsă în îfiveliș.

Vrejii de mazăre verzi, rezultați la recoltare, reprezintă un furaj prețios mai ales pentru vacile de lapte, întrucât au un conținut mare de albumină de circa 9%. Prin hrănirea vacilor de lapte cu acest furaj, producția de lapte crește cu 15-20%.

Cultura mazării prezintă o importanță deosebită și din punct de vederea agrotehnic, întrucât pe rădăcinile mazării, se afla nodozități populate cu bacterii denumite Bacillus Radicola sau Rhizobiu Leguminosarum, care asimilează azotul liber din aer. Bacteriile pătrund în rădăcină unde trăiesc și provoacă formarea unor tumori de formă mai mult sau mai puțin sferică, foarte caracteristice, numite nodozități care se văd ușor cu ochiul liber, dacă scoatem din pământ rădăcina unei plante de mazăre. Datorită acestui fapt, mazărea este o excelentă plantă premergătoare pentru alte culturi, acționează activ asupra refacerii și menținerii fertilității solului, îmbogățindu-1 în azot (conținutul solului în azot sporește cu peste lOOkg/ha). Aceste lucru se realizează numai dacă lucrările agricole sunt astfel executate încât să favorizeze dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot.

In acest scop aerația solului trebuie să fie bună; o slabă aerație are ca efect nu numai

o nesatisfacătoare funcționalitate a rădăcinii, dar și limitarea formării de

nodozități. Deasemenea, reacția solului trebuie să fie neutră sau cel mult slab

alcalină, ori slab acidă, pentru că bacteriile fixatoare de azot sunt sensibile la acest

factor. în ceea ce privește umiditatea și temperatura, bacteriile fixatoare de azot cer

ca umiditatea să reprezinte 50-70% din capacitatea de apă a solului, iar

temperatura să fie cuprinsă între 20-30°C. Bacteriile fixatoare de azot au nevoie de

materie organică, din descompunerea căreia, obțin energia lor vitală și de elemente

nutritive solubile în special fosfor. Mazărea este o plantă rezistentă la

temperaturile joase. Majoritatea soiurilor în prima fază de creștere, după răsărire,

pot suporta temperaturi scăzute, până la -7°C.

Unele soiuri (soiuri nezaharate) sunt înzestrate cu o rezistență mai bună la temperaturile joase, fapt pentru care ele pot fi semănate din toamnă. Tumanov constată că părțile aeriene pot rezista până la

-12°C în timp ce rădăcina numai până la -10°C. Unele date arata că rezistența unor soiuri atinge -20°C, dacă solul este acoperit cu zăpadă (în acest caz temperatura la suprafața solului este de -11°C). Becker- Dillingen (1928) apreciază ca mazărea semănată toamna, înainte de îngheț și neîncolțită, rezistă până la -33°C, dacă temperatura coboară treptat și nu prezintă oscilații bruște. Cultura mazării este cunoscută din timpuri foarte îndepărtate, încă din epoca de piatră și bronz. în țara noastră a fost introdusă prin secolul al XVII-lea mai întâi în Transilvania, apoi s-a răspândit în celalalte zone ale țării. In prezent cultura de mazăre verde reprezintă circa 15% din totalul suprafețelor cultivate cu legume în țara noastră, față de 6,5% cât reprezenta în 1958. Ritmul de extindere a suprafețelor cultivate cu mazăre a fost frânat în mare măsură de recoltarea manuală a păstăilor, care necesitau forte mari de muncă, tocmai în perioada de întreținere a culturilor prășitoare (2-5 mai 2-5 iunie).

Clasificarea soiurilor de mazăre

Soiurile de mazăre cultivate astăzi sunt destul de numeroase. Gruparea acestora se face după mai multe criterii, printre care amintim:

După portul plantei:

pitic (30-50cm) ca Gloire de Quimper, Minunea Americii, Minunea Kelvedonului, Tezierprime Pilot, Pauly, Ranai Conservam,

semiinalt 50-90 cm ca : Expres, Alaska, Juwel, Kobold,

Conserva I.H.A.R., Bordi, Herma, Dassy, Fins de Gurmands, Gulivert, Iusy, Altex, Aldot, Sprintzer, Ambroziana, Lovarex etc.

inalte peste 90 cm ca : Serpette, Conserva Konigin, Folger

După forma și lungimea păstăii:

Soiuri cu păstaia dreapta, ușor curbată, scurtă, mijlocie și lungă.

După mărimea bobului:

Soiuri cu bobul mic până la 7 mm în diametru (10-15boabe/g)

Soiuri cu bobul mijlociu, între 7-9 mm în diametru (5-10 boabe/g)

Soiuri cu bobul mare peste 9 mm în diametru (3-6 boabe/g)

După culoarea tegumentului, boabele ajunse la maturitate fiziologică:

Soiuri cu boabe verzi

Soiuri cu boabe galbene

Soiuri cu boabe cenușii

e) După forma bobului mazărea poate fi:

sferică

ovală

cubică

unghiulară

turtită

Se întâlnesc și forme de tranzit. Suprafața boabelor poate fi netedă sau zbârcită,

f) După conținutul în zahăr soiurile se împart în soiuri zaharate și nezaharate.

Soiuri zaharate. Au suprafața bobului încrețită și un conținut de zahăr între 5-7%, iar la unele soiuri poate să ajungă chiar la 9% (la un anumit stadiu de vegetație). Printre soiurile zaharate amintim: Ambroziana, Perlă de Plovdiv, Ranai Conservam, Bois des Perlles, Herma, Progres, Senator, Fakel, Pauly etc.

Soiuri nezaharate. La soiurile nezaharate suprafața bobului este netedă și forma aproximativ sferică, cu diametrul mai redus și cu un conținut de zahăr mai mic(2.5-5%). Printre soiurile nezaharate amintim: Zenit, Sprintzer, Lovarex, Stern, Roi de fins verts, Subcovert, Serpette, Altex, Gulivert, Aldot, Alaska etc La mazăre, deosebit de important este raportul zahar – amidon care este determinat de soi și de stadiul de maturitate. La soiurile zaharate, raportul zahar- amidon este în jurul valorii de 2,15 iar la soiurile nezaharate 1,16 (la aceeași perioadă de vegetație).Trebuie avut în vedere de asemenea, faptul că, la soiurile nezaharate transformarea zahărului în amidon se face mai repede decât la cele zaharate, ceea ce determină grăbirea recoltării. De asemenea, la soiurile zaharate amidonul nu gelifică chiar când este fiert, deoarece învelișul granulei de amidon este foarte gros și rezistent la acțiunea căldurii. Industria conservelor, ca și consumatorii preferă mazărea cu bob zaharat pentru calitățile sale gustative (constând în zahăr, culoare,frăgeziune). Singurele neajunsuri ale acestor soiuri sunt că au în general un procent mai mare de boabe mari și mijlocii. Această problemă este în atenția amelioratorilor care urmăresc obținerea în perspectivă a unor soiuri zaharate cu bobul mic.

g) După durata de vegetație soiurile de mazăre se împart în:

soiuri extratimpurii;

soiuri timpurii;

soiuri semitimpurii;

soiuri tardive;

soiuri foarte tardive.

Zone indicate pentru cultura mazării.

Mazărea de grădină este cultura climatului rece și umed. Temperaturile peste 25°C

și umiditatea atmosferică sub 60% acționează nefavorabil asupra dezvoltării

plantei. în aceste condiții maturitatea tehnologică a boabelor trece rapid,

cantitatea zahărului scade, iar a amidonului crește. Datorită acestui fapt calitatea

materiei prime scade brusc. Mazărea reacționează nefavorabil și în condițiile de zi

scurtă. Zone foarte favorabile sunt zonele cultivabile din jumătatea nordică a

Munteniei și Olteniei mai puțin Bărăganul. De asemenea, anumite părți din zona

apuseana a țării (județele Timiș, Arad, Bihor, Satu-Mare) precum și zona centrală a

Transilvaniei. Pot fi considerate zone foarte favorabile pentru cultura mazării

anumite regiuni din nordul, sudul și centrul Moldovei. Zone favorabile sunt

considerate suprafețele de șes din județele: Dolj, Olt, Caraș-Severin, Teleorman,

Ialomița, Constanța și nordul Moldovei precum și o anumită parte din cuprinsul

Transilvaniei. Restul regiunilor din țară nu se recomandă pentru cultura mazării fiind zone mai puțin favorabile și chiar nefavorabile.

însușiri cerute soiurilor de mazăre pentru industrializare, Principalele caracteristici ale soiurilor de mazăre pentru industrializare sunt:

să conțină un procent cât mai mare de boabe din categoria celor fine, care prin opărire și sterilizare să nu plesnească, să-și păstreze culoarea,

să aibă conținut ridicat de zahăr ( de peste 5%) și să nu se simtă gustul de amidon la produsul finit. Pentru aceasta este necesar ca raportul amidon-zahar, în cazul soiurilor cu bobul neted, să fie în jur de 1, iar cele cu bobul încrețit în jur de 0,5;

să reziste la acțiunile mecanice de batere, trioare;

viteza de măturare să fie cât mai redusă. Această caracteristică determina timpul cât poate fi ținută mazărea în cultură de la apariția maturității optime și până la recoltare, cât și durata de depozitare, fară să prezinte modificări importante caracteristice supramaturarii care să influențeze negativ calitatea produsului finit;

păstăile să se desfacă ușor la batere, raport boabe-păstai cât mai ridicat;

soiurile cultivate să se preteze la recoltarea mecanizată. Pentru acestea se cer următoarele caracteristici:

maturizarea uniformă, cel puțin 75% din păstăi să ajungă în același timp la maturitatea industrială;

tulpina să aibă înălțimea cuprinsă între 45-80 cm iar distanța de la sol la prima păstaie să fie de cel puțin 20 cm.

Industrializarea mazării

Datorită sezonalității limitate, mazărea în stare proaspătă, nu poate fi folosită în consum decât într-o perioadă foarte limitată. Necesitatea folosirii acestui aliment prețios, în tot timpul anului, a condus la industrializarea mazării sub diferite forme. Dintre modalitățile de industrializare pe primul plan se înscriu conservele de mazăre în saramură. O dezvoltare importantă în ultimii ani se semnalează și în procedeul de industrializare a mazării prin congelare, de asemenea realizarea conservelor gătite pe bază de mazăre au condus la diversificarea formelor de industrializare. Sortimentul, mazăre în saramură, constituie principalul produs din mazăre iar producția acestuia reprezintă circa 22% din totalul producției din conserve de legume.

1.1 Recepția și depozitarea mazării verzi

Recepția cantitativă și calitativă constă în cântărirea cantităților de mazăre intrate în fabrică și examinarea stării calitative a acesteia în conformitate cu STAS-urile în vigoare.

Pentru verificarea calității se recoltează probe medii din lotul de materie primă supusă recepției.

Pentru mai buna înțelegere a procesului tehnologic care urmează,prezentăm în figura 1 schema unei linii pentru prelucrarea conservelor de mazăre în saramură.

Figura 1.1

(Schema liniei tehnologice pentru prelucrarea conservelor de mazăre)

1-buncăr: 2 – transportor hidraulic; 3 – conducta; 4 – separator de apă: 5- trior dublu; 6- buncăr; 7 – transportor hidraulic; 8- opăritor; 9 – răcitor; 10 -elevator; 11- bandă de sortare; 12 – elevator; 13 – buncăr; 14- grup de dozat mazăre și saramură; 15 – transportor de cutii; 16 – mașină de spălat cutii; 17- mașină de închis; 18- sterilizator.

1.2 Sortarea mazării

Sortarea are ca scop separarea boabelor de mazăre pe dimensiuni dat fiind faptul că boabele de dimensiuni mai mici sunt categorisite ca sortimente superioare și apreciate de consumatori pentru gradul lor de frăgezime mai mare.

Până în prezent la noi se practică sortarea pe bază de dimensiuni cu ajutorul prestatorului și triorului în următoarele categorii:

-mazăre extrafină,cu diametrul până la 7,5mm;

-mazăre foarte fină,cu diametrul între 7,5-8,2mm;

-mazăre fină,cu diametrul între 8,2-8,75mm;

-mazăre semifina,cu diametrul între 8,75-9,3mm;

-mazăre boabe,cu diametrul peste 9,3mm.

Sortarea mazării după dimensiuni reprezintă astăzi singurul criteriu comercial de diferențiere calitativă deși aprecierea sub aspectul frăgezimii începe să capete tot mai multă importanță.Aspectul neuniformității calitative este accentuat de faptul că se mai cultivă uneori souiri mute și se prelucrează concomitant soiurile zaharate cu cele nezaharate.Soiurile zaharate au calități organoleptice superioare față de sourile nezaharate dar prin acest sistem de sortare ele nu se pot încadra în categoria celor superioare(extrafină,foarte fină și fină).

O metodă de separare a boabelor de mazăre în funcție de frăgezime ar fi aceea bazată pe densitatea specifică.

Cunoscându-se că mazărea are la maturitatea o densitate cuprinsă între 1,02 și 1,04 iar cu cât este mai fragedă densitatea este mai mică,separarea s-ar face prin flotare în soluție de sare de concentrații diferită(cuprins în general între 8-12º Be.

O metodă de separare a boabelor de mazăre funcție de frăgezime ar fi aceea bazată pe densitatea specifică. Instalația folosită este prezentată în figura 2.

Figura 1.2

(Instalație pentru sortarea densimetrică a mazării)

1-pâlnie de alimentare;2-regulator;3-vas cu saramură;4-conductă de recirculare a saramurii; 5-saramură; 6-eliminarea surplusului de saramură; 7-ventil de saramură concentrată; 8-pompă centrifugă; 9 – rezervor;10-11-pâlnii de sortare; 12-sistem de dușuri; 13 – racord pentru separarea mazării bătrâne;14-racord pentru separarea mazării tinere.

Eliminarea operației de triorare din fluxul tehnologic prezintă o serie de avantaje economice determinate de: reducerea costului instalațiilor, obținerea de economii la forță de muncă ocupată cu această operație și la consumurile de utilități(energie electrică și apa utilizata la transportul hidraulic al boabelor),reducerea cheltuielilor de amortizare cu parte aferentă instalațiilor de triorare,reducerea cheltuielilor de remont și eliberarea unor suprafețe de producție ocupate de utilaje pentru pretriorare și triorare.De asemenea efectele triorului asupra boabelor de mazăre sunt la același nivel cu ale turației asupra boabelor de mazăre sunt la același nivel cu ale turației tobei,deci cât se poate de nefavorabile.Acțiunea mecanică a triorului determină o stimulare a proceselor biochimice și chimice ce duc la rândul lor la modificări nedorite ale gustului.

1.3 Opărirea-răcirea

Opărirea

.Scopul principal al opăririi constă în inactivitatea tuturor proceselor enzimatice.

Opărirea mazării mai are ca scop:

-îndepărtarea substanțelor care se găsesc la suprafața boabelor provenite din strivirea țesuturilor vegetale;

-distrugerea parțială a microfloreiepifite;

-înmuierea țesuturilor,dilatarea celulelor și facilitarea îndepărtării gazelor, a oxigenului intercelular,ceea ce duce la stabilizarea mai bună a vitaminei C în timpul proceselor următoare.Totodată,se înlătura parțial acțiunea corozivă a oxigenului asupra tablei și este redusă presiunea din recipiente în timpul sterilizării și după sterilizare;

-prin opărire se elimină aerul din țesuturi care este rău conducător de căldură,înlesnind astfel pătrunderea căldurii respective se evită bombajul fizic al conservei.

În figura 3 este prezentată schema unui opăritor continuu.

Figura 1.3

(Opăritor continuu)

1-pompă transport hidraulic; 2 – buncăr colector; 3 – conductă refulare amestec mazăre apa; 4 – separator apă; 5 – conductă de returnare a apei de transport; 6 – coș de alimentare; 7- pâlnie de evacuare; 8 – dispozitiv de preaplin; 9 – variator de turație; 10 – regulator de temperatură; 10'- conductă de alimentare cu abur; 11-dispozitiv pentru ridicarea capacelor; 12 – capacul opăritorului; 13 – coloană de alimentare cu apă.

Opărirea trebuie aplicată cât mai rațional în funcție de fragezimea și mărimea boabelor întrucât se pot înregistra pierderi destul de importante de substanțe hidrosolubile cu valoare alimentară ridicată ca săruri minerale,vitamine,zaharuri etc.Aceste pierderi cresc o dată cu prelungirea timpului și ridicarea temperaturii de opărire.În general,pierderile de vitamina C sunt influențate mai accentuat de creșterea duratei de opărire decât de creșterea temperaturii.

Temperatura folosită la opărire este de 85-90ºC;la această temperatură față de 100ºC se micșorează degradarea clorofilei.Timpul de opărire trebuie să asigure îndepărtarea aerului din țesuturi și inactivarea enzimelor.Apa folosită la opărire trebuie să corespundă condițiilor fizico-chimce și microbiologice pentru apa potabilă.La faza de opărire trebuie să se aibe în vedere și duritatea apei.

În multe țări opărirea este repetată de mai multe ori în aceeași apă ducând la reducerea pierderilor,reducându-se capacitatea apei de a extrage substanțele hidrosolubile.Sunt de asemenea recomandări ca apa de la opărirea legumelor să fie folosită ca lichid de umplere a conservelor.

În cazul apei cu o duritate mare,boabele de mazăre se întăresc.În țara noastră duritatea apei se exprimă în grade germane;1 grad german reprezintă duritatea apei care conține 1 mg oxid de calciu la 100 cm apă.

În afară de gradele germane de duritate,se mai folosesc și gradele franceze sau gradele engleze de duritate;1 grad francez de duritate reprezintă un conținut de 1 mg carbonat de calciu la 100 cm apă,iar 1 mg carbonat de calciu la 76 cm apă este egal cu 1 grad englez.

1 grad german =1,79º franceze =1,25º engleze

1 grad francez =1,56º germane =0,70º engleze

1 grad englez =0,80º germane =1,43º franceze

În funcție de gradul de duritate,apa se împarte astfel:

-de la 0-4 =apa foarte moale;

-de la 4-8 =apa moale;

-de la 8-12 =apa semidura-mijlocie;

-de la 12-18 =apa destul de dură;

-de la 18-30 =apa dură;

-peste 30 =apa foarte dură.

La opărire este indicat ca apa să aibă 10-12ºC duritate.În timpul opăririi,volumul boabelor la început scade cu 10-15% urmare coagulări proteinelor și îndepărtării gazelor din țesut,apoi revin prin absortia de apa ce are loc și prin umflarea amidonului.Scăzămintele medii în fază de opărire în boabele de mazăre sunt în final de circa 5%.

De asemenea,în timpul acestui tratament termic culoarea inițială a mazării este schimbată deoarece sub influența căldurii clorofila trece parțial în feofetina.

Controlul tehnic al opăririi trebuie să se facă prin controlul inactivității enzimelor în special a peroxidazei foarte rezistente la temperaturi ridicate.

Atunci când s-a ajuns la supraopărire,textura este moale,boabele de mazăre se strivesc la apăsare între degete,pielița se încrețește și se rupe la atingere.

Supraoparirea avantajează fenomenul de amidonare.

Răcirea

.Opărirea trebuie să fie urmată de o răcire executată pe cât posibil rapid cu scopul de a impedica acțiunea prelungită a căldurii care poate provoca degradări de calitate și a împiedica totodată creșterea numărului de bacterii.S-a observat că numărul de bacterii crește de la 3500 la 1 450 000 la un gram,în depozitarea mazării opărite timp de 7 ore la 21º C.Răcirea mazării se face în spălătoare cu flotație.

1.4 Sortarea și pregătirea saramurii

Sortarea mazării după opărire-răcire.Mazărea răcită este trecută pe mase transportoare de sortare.Această operație are ca scop îndepărtarea din masa boabelor de mazăre a eventualele corpuri străine și în special a boabelor de mazăre furajeră și mazărea îmbătrânită.

Ținând seamă că sortarea manuală este o muncă dificilă,nu dă rezultate satisfacătoare și implică risipă de forțe de muncă,este necesar ca spălătorul-răcitor să funcționeze în condiții cât mai bune pentru a efectua în mod mecanic îndepărtarea impurităților și corpurilor străine,iar mazărea furajeră să fie îndepărtată din lan prin plivire.

Pregătirea saramurii.În industria conservelor sarea comestibilă se întrebuințează atât pentru a conferii produsului gust specific sărat,cât și ca substanță conservantă.La prepararea saramurii se folosește sare tip fină sau măruntă,care trebuie să îndeplinească condițiilor prevăzute în STAS-1465-58.

Solubilitatea sări variază în funcție de temperatura,fiind puțin mai mare la cald decât la rece și anume:la temperature de 30ºC în 100 l apa se pot dizolva cel mult 39,2 kg sare.

În cazul în care există pericolul de amidonare a conservelor de mazăre,în saramură se adaugă clorura de calciu N.I. 1129/SS,cantitățile adăugate fiind în funcție de duritatea inițială a apei folosite.

Întrucât saramura se dozează numai când are temperatura de minum 85ºC,pentru ridicarea și menținerea acestei temperaturi atât bazinele instalației de saramură cât și bazinul grupului de dozare vor fi prevăzute cu aburi.

La cerere,pentru conservele destinate exportului se adaugă și 1 % zahăr cristal care trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute în STAS 11-68.

1.5 Recipientele folosite și pregătirea lor pentru procesul tehnologic

În industria conservelor pentru sortimentul de mazăre în saramură se folosesc recipiente metalice de de diferite mărimi( de la o jumatet de kg la 5 kg).

În alegerea tipului de ambalaj pentru conservele de mazăre in saramură trebuie să se țină seama de următoarele criterii:

-dotarea tehnica,respective tipul și productivitatea mașinilor de închis;

-cerințele pieții;

-tipurile de mazăre fabricate;

-costul ambalajelor în raport cu prețul de cost al produsului.

Recipientele din metal folosite la fabricarea conservelor de mazăre în saramură sunt cutiile din tablă cositorită de capacitate cuprinse între 500 g, 1 kg,3 kg și 5kg.

Pentru asigurarea conservabilității mazării în bune condiții și pe o perioadă cât mai îndelungată se recomandă utilizarea cutiilor confecționate din tablă cositorită și vernisată.Această calitate a cutiilor metalice conduce la evitarea apariție fenomenului de marmorare și sulfurare care depreciază aspectul comercial al mărfii.Acest fenomen se datorează reacției produse între sulful din compoziția mazării și staniul sau fierul din cutia de tablă.

Analizând comparativ avantajele și dezavantajele celor două tipuri de amabalaje(tablă și sticlă) se poate menționa ca ambalajele de tablă prezintă următoarele avanataje:

-pot fi închise ermetic;

-au o mare rezistentă la varatiile de temperatura;

-rezistă bine la presiunea ce se dezvoltă în interior în timpul sterilizării;

-au o bună conductiblitate termică;

-sunt ușoare.

Dezavantajul cutiilor de tablă constau în faptul că produsul nu est văzut de consummator,fapt care poate s ail conducă la anumite rețineri.De asemenea,nu poate fi înlăturat în totalitate fenomenul de marmorare și sulfare.

Avantajele folosirii borcanelor de sticlă sunt:

-transparența sticlei arată caliatatea produsului;

-sticla nu este atacată de nici unul din elementele cu care intră în componența produsului;

-posibilitatea de a recupera borcanele reduce prețul de cost al produsului.

În același timp borcanele au și o serie de neajunsuri care limitează folosirea lor și anume:

-greutatea borcanului este mai mare decât a cutiei pentru același volum;

-borcanele sunt fragile,se pot sparge,cea ce complică transportul și manipularea;

-din cauza materialului fragil și greu mărimea acestora nu poate depăși anumite limite(în cazul conservelor de mazăre maximum 3 kg);

-conductibilitatea termică este foarte redusă,din care cauza sterilizarea se face într-un timp mai lung.

Pentru conservele de mazăre în saramură,în țara noastră se folosesc borcane cu închidere tip Omnia care utilizeaza capace de aluminiu cu garniture etanșată turnată.

Pregătirea recipientelor în care urmează să fie ambalate conservele se face concomitent cu prelucrarea boabelor.

Pregătirea cutiilor .Transportul cutiilor de la furnizor la fabricile de conserve se face prin diferite sisteme:

-transoprtul în cutii de de carton;

-transportul în palete.

Recipentele metalice ajung în secția de fabricație impurificate,cu praf în urma transportului și a manipulării.Din această cauza este necesar ca înainte de a fi folosite,să se spele și dezinfecteze.Transportul manipularea cutiilor timpul pregătiri pentru procesul tehnologic trebuie se facă cu pentru a se deformarea acestora,fiind cunoscut faptul asemenea ambalaje conduc la rebuturi.

Pentru transportul cutiilor in spatiile amenajate pentru conditonare sau de fabricație recomandate transporturi mecanizate care asigure aprovizionarea in ritmul cerut de fluxul tehnologic si totodata sa garanteze integritatea ambalajelor.

Indiferent de tipul de transport adoptat nu se poate evita murdărirea cutiilor de conserve.

Concomitent cu pregătirea cutiilor de tablă se asigura aprovizionarea cu capacele respective.Se va urmări ca în aprovizionarea secțiilor de fabricație,capacele sa provină de la același furnizor de cutii de tabla,dat fiind faptul ca mici diferențe dimensionale pot duce la o închidere neetanșă.Spălarea si dezinfectarea capacelor se face după același principiu ca la cutii.Tot in cadrul operațiilor de pregătire a ambalajelor face parte si operația de marcare a capacelor ce se executa la mașini de ștanțat .Marcarea se face conform STAS 4100-65.

În funcție de utilajul de care dispune fabrica și de diametrul capacelor,ștanțarea se poate face pe unul,două sau trei rânduri.

Pregătirea borcanelor pentru procesul tehnologic constituie o problemă foarte importantă,dat fiind numărul mare de recipiente ce trebuie pregătite în unitatea de timp și faptul că circa 50% din acestea sunt recuperate.

Borcanele sunt transportate de la furnizor în fabricile de conserve cu diferite mijloace:

-transportul în pachete(pachete de 20 de borcane);

-transportul în containere;

-transportul în lăzi(cele recuperate).

Dacă borcanele noi nu pun probleme prea complicate,cele recuperate ridică probleme mari din punct de vedere al spălării.

Borcanele sunt murdare cu depuneri organice sau anorganice,grăsimi,impurități care deseori par inofensive,dar sunt extrem de periculoase din punct de vedere bacteriologice. De aceea spălarea acestora trebuie să se facă cu multă atenție și în așa fel încât să le aducă în stare perfectă din punct de vedere al curățeniei.

Spălarea borcanelor se face cu apă la o temperature de 70-80º C,folosindu-se fie sodă caustică,fie un detergent.

Detergenții sau soda caustică se folosesc în concentrațiile prevăzute în modul de exploatare al mașinii folosite.

Concentrația lichidului de spălare are un rol foarte important.S-a constatat că concentrația optimă a lichidului de spălare cu hidroxid de sodium este cuprinsă între 1,5 și 2,5%.Temperatura și concentrația lichidului de spălare trebuie astfel aleasă încât să asigure solubilitatea stratului de impurități și dispersarea acestora în soluție.

Soluțiile utilizate la spălare au și acțiune bacteriologică;astfel s-a constatat că și o soluție cu 2 % NaOH (hidroxid de sodium) distruge microorganismele ce se află pe ambalaje numai în 5 minute.

Pentru preapararea soluțiilor de spălare se va utilize apa cu duritate redusă.

Spălarea borcanelor este urmată de clătire cu apă sub presiune și apoi dezinfectarea prin cufundarea în apa clorinată(80 g hipoclorit de calciu la 100 l apa).Apa cu hipoclorit de calciu pentru dezinfectarea ambalajelor trebuie primenită la fiecare 2 ore deoarece efectul antiseptic al clorului dagajat de hipoclorit se pierde foarte repede.

După dezinfectarea borcanelor se clătesc cu apă potabilă pentru a înlătura mirosul de clor.

În cazul când la mașinile de spălat se folosește sodă caustică,după spălare se impune controlul limpezirii corespunzătoare a recipientelor ce se face cu fenolftaleină picurandu-se cu ajutorul pipetei din această soluție pe borcanele recoltate.Apariția culorii roz indică urme de hidroxid de sodium (NaOH) deci clatirea nu a fost corespunzătoare.Și pentru transportul borcanelor în sala de fabricație sau spațiile amenajate pentru condiționare se recomandă transportoare mecanizate care să asigure o productivitate sporită și reducerea spargerilor prin manipulare.Un asemenea transportor este prezentat in figura 4.

Figura 1.4

;

Concomitent cu pregătirea borcanelor se pregătesc și capacele de aluminiu folosite la închiderea borcanelor.În timpul transportului și manipulării,lăzile cu capace trebuie ferite de lovituri care ar duce la deformarea capacelor,zgârierea peliculei de lac sau denaturarea de etanșare.

Pentru individulizarea borcanelor prin marcare s-a încercat marcarea cu tuș incolor prin dispozitive speciale dar această metodă nu s-a extins în sector.

1.6 Umplerea recipientelor

Operația de umplere joacă un rol foarte important în reușita fabricării conservelor de mazăre,pe de o parte pentru că în ambalajele de conserve trebuie să se asigure un conținut minim de boabe de mazăre iar pe de altă parte un raport optim între boabe și saramura de umplere.La fabricarea conservelor de mazăre în saramură s-a constat existența unei dependențe între fenomenul amidonării și raportul solid-lichid al conservei,care se manifesta prin creșterea intensa a tulburării saramurii,atunci când cantitatea de boabe după sterilizare,depășește procentul de 65 %.

În general,la majoritatea conservelor de legume standardele în vigoare indică un conținut minim de 60% solid,dozarea trebuie făcută în așa fel încât procentul să nu depășească 65%,deoarece pe lângă faptul că duce la înrăutățirea calității,se înregistrează și o creștere a consumului specific.

Pentru a obține după sterilizare în produsul finit cantitățile și raporturile prevăzute în actele normative ,se recomandă ca în funcție de tipul de mazăre și mărimea ambalajului să se introducă în recipienți cantitățile de boabe prezentate în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1 Cantitățile de boabe de mazăre introduse în recipienți

Cantitățile de boabe din fiecare recipient depind și de gradul de maturitate,boabele cu cantități mai mari de amidon își măresc greutatea în timpul sterilizării.

Pentru stabilirea corectă a raportului solid-lichid este necesar să se facă șarje de control în funcție de gramajele orientative înainte de producția de serie.Lichidul de umplere (saramura) trebuie să fie fierbinte (90º C) în scopul eliminării aerului din recipienți.

Pentru umplerea recipienților cu mazăre se folosesc grupurile de dozare solid-lichid și închiderea Filter-Press,cu o capacitate de 12000 cutii/h,I.M.C. cu o capacitate de 16000 cutii/h și grupurile C.D.T.

1.7 Închiderea recipentelor

Reușita procesului de conservare este condiționată de închiderea recipientelor.Asigurarea conservabilității și păstrării conservelor de mazăre pe o perioadă cât mai lungă se face printr-o închidere ermetică care înlătura orice contact între mediul exterior infestat cu microorganisme și mediul interior steril.

Închiderea recipientelor se face cu ajutorul mașinilor de închis automate și semiautomate;închiderea poate fi cu vid sau fără vid.Închiderea sub vid este procedeul cel mai modern prin care se realizează o eliminare a aerului în proporție de 90% și se obține un vid uniform în recipient.La conservele de mazăre temperatura lichidului de acoperire (saramura) având peste 80º C se pot folosi și mașini de închis fără vid.

Închiderea borcanelor după sistemul Omnia este o închidere sub vid,creat în timpul sterilizării.Capacul borcanului are rolul unei supape care dă posibilitatea eliminării aerului din interiorul borcanului în timpul sterilizării.

Etanșeietatea borcanului se realizează în timpul sterilizării când datorită evacuării gazelor din interiorul recipientului,capacul este reținut de vidul creat în interior.

1.8 Sterilizare-răcire

Sterilizarea este operația cea mai importantă la fabricarea conservelor.Ea se efectuează în scopul distrugerii tuturor microorganismelor vii capabile să dăuneze sănătății consumatorilor șiș a producă alterarea produsului.

Concomitent procesul termic trebuie să asigure păstrarea proprietăților organoleptice și nutritive ale produselor conservate.

Întrucât distrugerea completă a florei microbiene nu se poate obține decât în dauna calității,în practica conservării s-a introdus tratamentul de sterilizare comercială.

La sterilizarea conservelor de mazăre se folosesc temperaturi între 100-120º C un anumit timp în funcție de utilaj,recipientul folosit și tipul de mazăre.Principalul obiectiv al folosirii temperaturilor ridicate este sporirea capacităților de producție al instalațiilor.Temperaturile menționate nu distrug complet microorganismele prezente în produs;în conserve pot să rămână spori vii care nu au posibilități de proliferare,nu se dezvoltă și nu alterează conservele,decât în cazul când produsul este păstrat la temperaturi mari 35-40º C.

Conform cunoștințelor acumulate pe plan mondial în ultimele decenii,fixarea corectă a baremurilor de sterilizare se bazează și pe următorii factori:

-termorezistența microorganismelor patogene sau a celor saprofite cu posibilități de alterarea a produselor;

-viteza pătrunderii căldurii în recipientele supuse tratamentului de sterilizare.

La rândul său rezistența termică a germenilor existenți în produsele supuse termosterilizarii este influențată în principal (în afară de timp și de temperatură ) de următorii factori,astfel:

-de numărul microorganismelor în ambalaje;cu cât microorganismele sunt mai numeroase cu cât timpul necesar sterilizării este mai mare;

O formulă de sterilizare corect stabilită și aplicată asigură sterilizarea produsului atunci când acesta nu este excesiv de contaminat cu germeni de alterare

.

Tabelul 1.2

Timpul necesar distrugerii microorganismelor în funcție de numărul acestora

-de concentrația ionilor de hidrogen,adică de ph-ul conținutului conservelor.Astfel ph-ul influențează direct rezistența termică;cu cât aciditatea produsului este mai mare,cu cât atât termosensibilitatea microorganismelor;

-bacteriile prezente în conserve supuse sterilizării.Pentru conservele cu aciditate scăzută ph-ul >4,5,deci și în cazul mazării,regimul de sterilizare trebuie să asigure în mod obligatoriu distrugerea sporilor de Clostridium botulinum,a căror rezistentă în căldură este foarte mare.

Starea de infectare care se admite în conservele de mazăre înainte de sterilizare este de 500 spori la 1 g de produs.

Clostridium botulinum este răspândit în sol,de unde ajunge cu material prima în produsul conservat.

-de materialul din care este confecționat ambalajul (tablă sau sticlă).Ambalajele din tablă,fiind bune cu conducătoare de căldură,reduce durata tratamentului termic;

-de dimensiunea ambalajului;cu cât amabalajele sunt mai mari,cu atât sterilizarea durează mai mult.

În vederea fixării unui regim de sterilizare cât mai judicious,este necesară cunoașterea curbei de pătrundere a căldurii în interiorul conținutului recipientului.Pe bază acesteia se apreciază timpul necesar pentru atingerea temperaturii de sterilizare în centrul recipientului.

La această durată se aduga timpul de menținere la temperature necesară și cea de racire al autoclavei.

În scopul de a obține cât mai rapid temperatura de sterilizare în centrul recipientului s-au făcut încercări de sterilizare a conservelor prin șoc termic.Această metodă constă în ridicarea temperaturii din autoclave peste 100!C,menținerea acestei temperaturi la strictul necesar atingerii temperaturii de 120ºC în recipient,după care temperatură este coborâtă imediat la 100ºC și menținută astfel timpului necesar pentru sterilizare.Acest procedeu dă rezultate bune la conservele de mazăre ducând la creșteri însemnate ala capacității de producție.

În figurile 5,6,7,8 sunt prezentate curbele de termopenetrație la conservele de mazăre de diferite tipuri pentru cutiile de conserve.

În tabelul 1.3 sunt prezentate regimuri de sterilizare la conservele de mazăre prin metoda șocului termic comparativ cu cele în care nu există diferență între temperatura de sterilizare și cea din autoclave.Sunt indicate de asemenea efectele letale obținute în ambele cazuri pentru Clostridium botulinum și microorganismul termorezistent luat ca test.

Tabelul 1.3

Regimuri de sterilizare la conservele de mazăre cu șoc termic comparativ cu procedeul normal

Interpretarea modului de redare a formulelor în cazul șocului termic este următoarea:

-în prima fracție,prima cifră a numărătorului reprezintă durata(minute) de urcare a temperaturii(indicate la numitor) în autoclave,iar a doua cifră reprezintă timpul de menținere la această temperatură;în cazul când numărătorul cuprinde doar o cifră,înseamnă că imediat după atingerea în autoclave a temperaturii indicate la numitor,se va începe scăderea temperaturii la 120º C.

-în a doua fracție,prima cifră de la numărător reprezintă durata de menținere la 120º C(indicate de numitor) în care este cuprinsă și perioadă de scădere la 120º C (aproximativ 2 minute),iar a doua cifră reprezintă durata răcirii.

Sterilizările efectuate la conservele de mazăre prin metoda șocului termic au arătat că regimurile prezentată în tabelul 6 asigură conservabilitatea produsului iar din punct de vedere calitativ,acestea prezintă caracteristici organoleptice superioare față de cele sterilizate fără șoc termic atât în ce privește culoarea și mai ales din punct de vedere al tendinței de amidonare.

Din punct de vedere economic,prin aplicarea acestei metode se poate obține mărirea însemnată a producției secțiilor de sterilizare ale fabricilor de conserve.

Întrucât operația corectă de sterilizare este foarte importantă,atât pe plan mondial cât și la noi în țară,se depun eforturi ca autoclavele discontinue să fie prevăzute cu aparatură automatizată de realizare a sterilizării sau să se înlocuiască cu sterilizatoare continue.

Răcirea.

După sterilizare,conservele trebuie răcite imediat.Calitatea conservelor depinde foarte mult de felul cum este făcută răcirea.Chiar în cazul unei sterilizări corespunzătoare produsul poate fi suprasterilizat din cauza unei răciri incomplete.Totodată scade valoarea alimentară a produsului,iar ambalajele metalice se intensifică fenomenul de coroziune.

Nu se recomandă o racire bruscă care ar avea că efect contractarea materialului din care sunt executate recipientele și ar duce la formarea de puncte neetanse sau la spargerea recipenților.

În timpul răcirii,recipientele se răcesc mai intâi la exterior.Timpul de racire este influențat de temperatură și debitul apei de răcire.Răcirea trebue asigurată în 10-15 minute,timp în care recipientele sunt aduse la temperatura de 40-45º C,pentru că astfel procesul de răcire să se combine cu un proces de uscare a apei de pe suprafața exterioară a recipientelor.

La sfârșitul timpului de sterilizare se închide ventilul de abur și se deschide ventilul de apa,pentru începerea răcirii,în același timp se deschide treptat ventilul de preaplin pentru evacuarea apei calde.Odată cu răcirea apei în autoclave scade și presiunea aburului.

De aceea,răcirea și menținerea presiunii se face în acest timp prin manipularea potrivita a ventilelor de apă,aer preaplin.

Apa de răcire trebuie îndeplinească condițiile de apă potabilă.

1.9 Termostatarea

Calitatea operației de sterilizare se verifică prin proba de termostatare care constă în menținerea unor recipiente din lotul respective într-un termostat cu temperatură constantă de 37º C,timp de 10 zile.

Din produsul finit se aleg circa 10% din numărul recipientelor și se țin în camera de termostatare.Dacă se constată că aceste probe s-au bombat după perioada de control de 10 zile,se termostateaza întregul lot.Din lotul respective se aleg probe și pentru examenul bacteriologic în laborator.

Pentru rezultate mai exacte se recomandă termostatarea timp de 30 de zile.

1.10 Etichetarea și depozitarea

Etichetarea.După sterilizare se execută operația de etichetare a ambalajelor care are ca scop să le dea aspectul comercial necesar.

Operațiile care se execută constau în spălarea și uscarea cutiilor,etichetarea,ambalarea în cutii de carton sau mucava(sau pachetizarea în folie contractabilă)așezarea pe paletă și depozitarea în sistem paletizat.

Această metodă presupune un control atent al calității cutiilor și al modului de închidere pentru a reduce la minimum posibilitățile de producere a bombajelor.

Prezintă avantajul că față de sistemul de etichetare după depozitare,forța de muncă necesară se reduce substanțial.

Întrucât procedeul de etichetare imediat după sterilizare este avantajos numai în cazul când pericolul apariției mombajelor este aproape egal cu zero,se mai practica sistemul etichetării după depozitare,respectiv înainte de livrare.În această situație pentru a se evita coroziunea cutiilor din tablă cositorita,înainte de depozitare,acestea se ung cu vaselină neutrală sau medol.

Depozitarea se face cu scopul păstrării integrității și calității produsului pe un anumit timp.Pentru acestea sunt necesare magazii răcoroase,uscate,ferite de lumina solară și îngheț,deoarece conservele de mazăre și pierd parțial gustul.Temperatura de înghețare a conservelor de mazăre este de -10º C.

În depozit temperatura nu trebuie să depășească 20º C astfel cum prevede STAS 1503-62(recomndabil între +4 și +10º C.)

Umiditatea relativă a aerului din depozit nu trebuie să fie mai mare de 85%.

Depozitarea se face prin folosirea paletizării care aduce economii importante de spații și manoperă.

Trebuie avut de asemenea în vedere ca depozitarea să se facă pe loturi,în funcție de tipul mazării,felul recipientului,destinația și data fabricării.

Între stive se lasă un spațiu de 10 cm,iar de la perete 30 cm.Stivele se grupează astfel încât să se lase un coridor de circulație.

În condițiile de depozitare menționate,conservele de mazăre trebuie să-și păstreze calitatea timp de minimum 12 luni de la data fabricației.

În situația prezentată etichetarea se face în momentul expedierii folosindu-se mașinile de etichetat pentru cutii și borcane care au o construcție deosebită față de a celor pentru cutii,în sensul că recipientele sunt aduse picioare,pentru a se evita spargerile ce s-ar produce in cazul când prin rostogolire s-ar lovi între ele.

2. Masini si instalatii utilizate in cadrul liniei tehnologice

Prelucrarea mazării permite aranjarea utilajelor în flux continuu. Linia de industrializare a mazării cuprinde:

bazin de recepție cu separator al eventualelor păstăi;

bazin tampon de mare capacitate;

trior de mazăre;

oparitor continuu;

răcitor cu tambur,

banda de sortare;

elevator gât de lebădă;

dozator mazăre;

schimbător de căldură;

dozator saramură;

mașina de închis borcane;

autoclave verticale.

2.1. Bazin de recepție

Recepția mazării se face în acest utilaj în vederea separării eventualelor păstăi sau alte resturi vegetale rămase în masă de boabe în timpul batozării.

In cazul în care nu se îndepărtează aceste impurități, triorul de mazăre și instalația de recirculare a apei de la transportorul hidraulic se vor înfunda repede, provocând stâgnari în procesul de producție. Acest utilaj este format dintr-o cameră de flotație 3, prevăzută cu pereți transversali 4. Spălarea se execută astfel: boabele trece din buncărul 1, pe plăcile înclinate (site 6) și sunt transportate sub acțiunea dușurilor 13.

Impuritățile grele vor rămâne pe fundul compartimentului de separare a piețelor 7, iar mazărea și impuritățile ușoare trece în compartimentul de flotație. Datorită șicanelor și lărgirii secțiuni, viteza curentului de apă se micșorează și ca urmare mazărea va cădea pe fundul compartimentului de flotație, iar impuritățile ușoare vor rămâne la suprafața și prin jgheabul colector 8, trece în tamburul de curățire unde se separă de apă.

Mazărea care a căzut pe fundul compartimentului este antrenată pe jgheabul înclinat 5 cu ajutorul unui curent de apă trimis pe pompa 14 și deversată pe sită oscilantă 9, unde se spală cu dușurile 15.

Pietrele sunt antrenate de curentul de apă într-o conductă de cauciuc 17 și se separă de apă tot în tamburul de curățire.

In instalație, apa este recirculată, deoarece recircularea micșorează pierderile de substanță uscată a mazării. Materialele de construcție folosite sunt anticorozive și se folosește tablă de oțel inoxidabil 12 NC 185, acolo unde sunt îmbinări sudate si tabla de otel inoxidabil ZOC130.

Figura 2.1

Bazin de receptie cu separator pentru pastai

Caracteristici tehnice:

capacitatea de prelucrare : 4000 kg/li;

putere electromotor pompa de recirculare: 2,8 kW; n=1500 rot/min;

debit pompa recirculare: 10,5 l/s;

dimensiuni de gabarit: 3100 x 1200 x 1725 mm;

masa: 175kg

2.2. Transportor pneumatic pentru boabele de mazăre

Face parte din linia continuă pentru fabricare a consrvelor de mazăre, în această linie sunt instalate de regulă două asemenea transportoare: unul amplasat la începutul liniei, ridică mazărea boabe de la sol la nivelul presortatorului;

al doilea, este folosit pentru transportul mazării de la ieșirea din sortator la opăritor. întreg ansamblul transportorului se grupează în trei ansamble principale:

1 .Rezervorul transportorului hidraulic confecționat din tablă inoxidabilă, sevește la amestecare mazarii cu apă în vederea transportului.

2.Separatorul servește la separarea apei care a fost utilizată la transport, de boabele de mazăre.

3.Mecanismul de transport pneumatic , servește la antrenarea mazărei în conductele de transport

Figura 2.2

Tipuri de transportoare pneumatice:

1. ventilator;

2. conductă;

3.dispozitiv de alimentare;

4. ciclon;

2.3 Trior de mazăre

Este un agregat care calibrează, după dimensiuni, mazărea verde în cinci categorii, ținând cont de faptul că, pe măsură ce mazărea se maturizează, dimensiunile boabelor cresc. Se realizează o clasare riguroasă a boabelor, fapt care permite obținerea uni formă și tratarea termică a loturilor de aceleași dimensiuni.

Agregatul este alcătuit din două părți principale: pretrior și triorul propriu-zis

Pretriorul este format din doi tamburi, a câte trei tronsoane fiecare. Tamburii sunt formați din trei site confecționate din tablă de aluminiu, cu orificii de 9,3 mm și inele de rulare din fontă; sunt solidarizați cu bare de legatura.

Mazărea este adusă în tamburii triorlui de către un transportorul pneumatic. In pretrior se separă mazărea boabe cu diametrul mai mare de 9,3 mm de celelalte sortimente. Mazărea boabe se colectează în buncăr. Urmărirea umplerii buncărului se face printr-un vizor practicat în peretele buncărului.

Când buncărul este plin se procedează la evacuarea mazării, deschizându-se robinetul de golire, montat la fundul buncărului. Pentru înlesnirea evacuării mazării, pereții buncărului sunt stropiți cu apă care este debitată dintr-o serpentină plasată în interior, la partea superioară a buncărului. Mazărea astfel evacuată cade într-un jgheab , amplasat în linie cu buncărele întregului agregat care o transporta la opăritor.

A doua categorie de boabe (sub 9,3 mm) trece prin ochiurile sitelor și este dirijată de către pânliile colectoare în doua jgheaburi de colectare , care conduc mazărea în tamburii, cu ajutorul unui jet de apă, alimentat prin conducta . înainte de ieșirea mazării din jgheab, apa este separată și condusă prin colectorul de apă și conducta , în jgheabul de transport.

In construcția triorului de mazăre sunt prevăzuți doi tamburi , având fiecare șase tronsoane, de construcție asemănătoare cu tamburii pretriorului. Sitele triorului sunt astfel dispuse, încât pe măsură ce mazărea terce de-a lungul tamburului, se obține mazăre de dimensiuni mai mari; la intrarea mazării se găsește sita cu ochiurile cele mai mici.

In trior, mazărea este separată în patru calități. Ca și la pretrior, mazărea este dirijată de către pâlniile colectoare în cele șapte buncăre aliniate sub tamburii triorului. Cele șase tronsoane ale fiecărui tambur lucrează perechi: primele două separă mazărea extrafină cu Ø până la 7,5 mm inclusiv, următoarele două separă mazărea cu Ø =7,5 – 8,2 mm, mazărea fină cu Ø =8,2 – 8,75 mm.

Pentru a evita înfundarea sitelor de la tamburii calibrori, sunt prevăzute curațitoare alcătuite din rulouri de cauciuc. Tamburii instalației sunt montați ușor înclinat, pentru a permite înaintarea boabelor de mazăre. Cei doi tamburi, atât la pretrior cât și la trior, sunt așzati pe trei trenurii de roti de rulare, montate paralele pe scheletul metalic.

2.4 Oparitor continuu

Este cea mai răspândită instalație de opărire continuă folosită în industria conservelor. Este format dintr-un tambur 1, confecționat din tablă perforată cu orificii de 3 – 4 mm, cu un diametru de 995 mm.

In interiorul tamburului este montat un melc cu 3 spire, care asigură deplasarea produsului în aparat. La partea inferioară, tamburul este montat într-o baie de formă semicilindrică 2 în care se găsește apa necesară pentru opărire. Baia se continuă în partea superioară cu carcasa opăritorului 18 care poate fi ridicată, acționând maneta 14 a troliului 11.

Baia pentru realizarea opăririi conține apa până la o înălțime egală cu 2/3 din m/n tamburului. încălzirea ca și menținerea apei la temperatură de opărire se realizează prin barbotarea de abur; astfel, conducta de alimentare cu abur 17 este în legătură cu 4 barbotoare 9 (doua prevăzute la capătul de alimentare și două la capătul de evacuare). Barbotorul este o conductă perforată, cu orificii de 2 – 3 mm, îndreptate spre fundul bazinului. In baie, nivelul este menținut constant prin intermediul a doua preaplinuri 19,

Turația tamburului cu spire variază între 1,33 rot/min și 8 rot/min așa tel încât se poate realiza o durată de opărire care variază între 9 și 15 min. La unul din capetele băii, prin pâlnia 5 se introduc produsele supuse opăririi care asigură agitarea apei în baia de opărire. Melcul 3 din interiorul tamburului face corp comun cu acesta, împărțind spațiul în compartimente distincte și care, prin rotire, asigură deplasarea produsului în baie. Compartimentarea evită amestecarea produselor.

Pentru evacuarea produselor, la capătul opus celui de alimentare, pe periferia interioară a tamburului se găsesc cupe elevatoare perforate 8, care preiau produsului apa scurgându-se apoi în baie. Evacuarea are loc prin intermediul sitei vibratoare 6, acționată de un excentric care, pe lângă transport asigură și răcirea produsului cu ajutorul apei reci pulverizate prin conducta 20.

Figura 2.3

Apa se introduce in baie prin conducta 10, la capatul de evacuare al produsului din interior.

Sita vibratoare 6 este antrenata de la un mechanism cu excentric , iar troliul este pus in functiune prin maneta 14, care actioneaza surubul melc 16. Roata melcata 15 este montata pe axul tamburului de infasurare a cablului 13.

Caracteristici tehnice:

Dimensionale:

lungimea: 6345 mm;

latimea: 1850 mm;

inaltimea maxima: 2230 mm;

lungimea cuvei: 4625 mm;

diametrul tobei transportoare: 995 mm;

numarul de spire in toba: 12.5;

greutatea: 2150 Kg;

In continuare este prezentat un alt tip de opăritor, destinat industriei conservelor, făcând parte din linia de prelucrare a mazării. Mazărea sortată după mărime, este deversată In mod continuu pe un transporter, în pâlnia de alimentare a opăritorului.

Din pâlnie, mazărea este trecută în mod continuu într-un tambur rotativ cu ajutorul uoui șnec.

Prin rotirea tamburului, mazărea înaintează, trecând prin apă fierbinte, opărindu-se. Apoi prin intermediul tmor palete adecvate, mazărea este scoasă din opăritor și deversată într-im jgheab de unde cade pe masa utilajului următor.

Apa ia opărire este încălzită pin injectare directă cu abur.

Temperatura apei este reglată la valoarea dorită, prin intermediul unui termoreguiator cu domeniul de reglare 70-100 °C. Părțile utilajului care vin în contact cu mazărea sunt confecționate din otel inoxidabil.

Figura 2.4

(Oparitor pentru mazare)

Caracteristici tehnice:

Turația șnecului de alimentare: 9,9-29,7 rot/min;

Turația tamburului: 1,1-1,3 rot/min;

Puterea instalată: 1,1 kW;

Productivitatea maximă: 1060 Kg mazare oparita;

Presiunea aburului: 4 bar;

Consum abur: 500 Kg/h;

Consum apă: 0.8 m/h;

Dimensiuni de gabarit:

– Lungime: 4150 mm;

– Lățime: 1680 mm;

– Inălțime: 2435 mm;

– Masa neta: 2253 Kg;

2.5. Răcitor cu tambur

Imediat după opărire mazărea trebuie răcită pentru a evita o serie de fenomene nedorite care influențează negativ calitatea produsului finit

Răcitorul este format dintr-un tambur perforat cu 4 – 5 mm sau dintr-un tambur confecționat din vergele inoxidabile dispuse astfel încât boabele de mazăre să nu aibă posibilitatea să treacă printre ele.

La partea interioară a tamburului se află montată o baterie de dușuri cu orificiile dispuse astfel încât apa rece să spele înteraga suprafață activă a utilajului.

Tot la partea interioară răcitorul este prevăzut cu începuturi de spira care au rolul de a asigura deplasarea mazării spre evacuare. La partea inferioară a tamburului se afla un bazin colector de forma tronconică în care apa de răcire și eventualele coji de mazăre se colectează în vederea evacuării.

Caracteristici tehnice:

capacitatea: 1500kg/h;

putere: 2,2 kW;

turația motorului: 1500 rot/min;

dimensiuni 1500 x 1000 x 1600 mm;

– consum apă: l,5m3/h;

2.6. Răcitor cu masă vibrantă

Domeniul de utilizare: se utilizează pentru racurea legumelor opărite cu jeturi de apă fin pulverizată. Trecerea legumelor sub jeturi se asigură prin vibrarea masei mașinii.

Componența utilajului: cadru, masă vibratoare, motor electric cu sistem de acționare și excentric, rampă cu doze, cuvă pentru golirea apei, jgheab de evacuare.

Figura 2.5

(Răcitor cu masă vibrantă)

Caracteristici tehnice:

Capacitatea de lucru: 1060kg/h;

Diamertul nominal al dozei: Ø 2;

Numărul dozelor de stropire: 18;

Dimensiuni de gabarit:

Lungime: 1020mm;

Lățime: 1240mm;

Inălțime: 1000 mm;

Cote de legătură:

Alimentare: 1000 mm;

Evacuare: 570 mm;

Evacuare apă: Ø500;

Inalțime gură de evacuare: 155 mm;

Putere electrică instalată: 0.75 kW;

Masa: 200kg;

2.7. Răcitorul cu dușuri

A

Este un utilaj care face parte din linia pentru fabricarea conservelor de mazăre. In cadrul acestei linii, servește la răcirea boabelor de mazăre care ies din opăritorul continuu și sunt transportate de către elevator.

Boabele de mazăre opărite sunt deversate în pânlia de alimentare spre ieșire, datorită unor segmenți din tablă dispuși în tambur în formă de elice. Apa de răcire se scurge în cuva situată în partea de jos a tamburului.

2.8. Banda de sortare

Sortarea manuala se execută la mesele de sortare, în mod obișnuit se prezintă sub forma unor benzi transportoare confecționate din cauciuc sau cu role.

Domeniul de utilizare: utilajul este folosit pentru sortarea calitativă în procesul de pregătire a materiei prime în vederea fabricării conservelor de legume și fructe.

Banda transportoare (figura 2.6), confecționată din cauciuc, are viteza de 0,1-0,2 m/s. De o parte și de alta a benzii de sortare, din 2 în 2 m, stau muncitori care îndepărtează legumele necorespunzătoare, pe care le introduc în coșurile laterale.

Pentru a se realiza o sortare mai eficientă, se folosesc benzi de sortare împărțite în trei sectoare cu ajutorul unor pereți verticali.

Figura 2.6

(Bandă de sortare pentru mazăre)

Caracteristici tehnice:

Capacitatea de lucru: 1500-3000 kg/h;

Dimensiuni de gabarit:

Lungime: 8000mm;

Lățime: 850 mm;

înălțime: 1200 mm;

Cote de legătură:

Alimentare: 950 mm;

– Evacuare: 950 mm;

– Puterea electrică instalată: 1,6 kW;

– Masa: 1950 kg;

2.9. Elevator cu cupe

Se folosește în fabrici de consverve pentru transportul produselor de Ia o faza la alta a procesului tehnologic, putandu-i- se schimba dimensiunile de gabarit conlbrm cerințelor. Elevatoarele se execută în noua variante diferite între eie prin lungimea scheletului metalic, număr de cupe, forma paliei de alimentare.Antrenarea cupelor care formează un lanț tip GALL este asigurată din partea superioară prin doufl roți dințate fixată pe o axă antrenată prin pinion cu lanț de un reductor, cuplat cu un motor electric. La partea inferioară a elevatorului se află mecanismul de intindere.

Caracteristici tehnice: nr. Cupelor- 207; pasul cupelor – 140; debitul – 2000 kg/h;puterea electromotorului 1,1 kw; turația motorului 1500 rot/min; viteza de ridicare a cupelor – 0,25m/s; ; greutatea utilajului – 1001,8 kg; dimensiuni: lungimea 4213 mm, înălțimea (lățimea) = 2467 mm.

Figura 2.7

(Elevator cu cupe)

2.10 Elevator înclinat cu cupe

Utilajul este destinat industriei conservelor. Acesta executa prelucrarea, transportul si deversarea mazarii de la un utilaj la altul,utilaje ale caror inălțimi de lucru sunt diferite.

Figura 2.8

(Elevator inclinat cu cupe pentru transportul mazarii)

Caracteristici tehnice:

Productivitatea nominală: 1060 kg/h;

Dimensiunea benzii:

Lățime : 400 mm;

Grosime: 3 mm;

Lungime primitiva: 5526 mm;

Viteza benzii : 21 m/min;

Motorul electric :

Puterea: 0,75 kW;

Turația: 1500 rot/min;

Tensiunea: 220/380 V;

Masa netă: 290 kg;

2.11 Dozator mazăre

Format din cilindru inferior 1 (figura 2.9) care este fixat la axul 2,de la care primește o mișcare de rotatie și cilindru 3,care se poate deplasa pe verticala cu ajutorul rotii 4 sin in acelasii timp este antrenat de mișcare de rotatie de cilindru.Prin ridicarea cilindrului 3,volumul dozatorului se mărește si se micsoreaza prin cobararea lui.

Astfel se poate regla cantitatea de produs ce se poate introduce in recipient.

Dozatorul se rotește intre placa superioara 5,pe care este montata o pâlnie de alimentare 6 si placa inferioara 7 care este precazuta cu deschidere 8,egala in secțiune cu diametrul cilindrului).

Odata cu dozatorul se rotește si palnia 9 si steaua de antrenare 10 a cutiilor 11.

Prn rotirea axului cilindrii dozatorilor sunt aduși pe rand palnia 6 unde se incarca cu produs.

Cilindrii incarcatii ajung apoi in dreptul deschiderii 8,unde produsul cadc in palnia 9 si de aici in cutia 11.

Figura 2.9

(Dozator mazăre)

Caracteristici principale constructive și funcționale:

productivitatea (borcane):

min. 2880 buc/h;

rnax. 6000 buc/h;

numărul tocurilor de umplere: 12;

turația axului dozatorului: 3,7…..11,11 rot/min;

motor antrenare: 1,1 kw; 920 rot/min;

tensiunea de alimentare: 220/380 V; 50 Hz;

dimensiuni de gabarit:

Lungimea: 2065 mm;

Latimea: 1260 mm;

Inaltimea: 1730 mm;

Masa neta: 976 kg;

2.12. Schimbător de căldură

Acest tip de schimbător de căldură este folosit pentru transferul de căldură la fluxuri termice mici. Este construit din țevi cu diametrul sub 75 mm, introdu-se în alte țevi cu diametru mai mare, pentru care este numit și "schimbător de căldură tip țeavă în feavă".

Schimbătorul de căldură are o construcție relativ simplă și permite variația mărimii suprafeței de transfer prin adăugare sau eliminarea de elemente. O variantă constructivă este cea prezentată în figura .

Figura 2.10

a – schimbător de căldură cu dublă circulație;

b – schimbător de căldură cu simplă circulație.

Schimbătorul de căldură poate fi realizat din asamblarea în serie a mai multor elemente, de obicei, așezate unul sub altul. Pentru ușurința curățirii legătură se realizează cu elemente demontabile (coturi). Dacă este necesară o suprafață de schimb de căldură mai mare, se pot instala mai multe elemente în paralel legate la alimentare și evacuare prin colectoare

Prin intermediul schimbătorului de căldură se transferă o parte din cantitatea de căldură de la abur la saramură. Saramura trebuie să fie fierbinte în scopul eliminării aerului din recipienti.

La încălzirea saramurei pe seama căldurii cedate de aburul saturat care se condensează, saramura este indicată să circule de sus în jos prin interiorul țevii, iar aburul de jos în sus în spațiul inelar dintre cele două conducte. In acest sistem se realizează o circulație în contracurent. Aceasta se poate realiza și în cazul transferului de căldură între două lichide, însă în acest caz viteza (aburului) saramurei trebuie să fie astfel aleasă ca țeava să fie tot timpul plină (sa avem curgere forțată). Diametrul celor doua țevi coaxiale se poate alege astfel ca să se imprime la ambele fluide viteza dorită pentru realizarea transferului de căldură în condiții optime.

Pierderile de presiune se determină ținând seama de pierderi de presiue în lungul conductei și prin rezistențele locale.

2.13. Dozator saramură

Dozatorul volumetric (figura 2.11) este format dintr-un rezervor 1, umplut cu saramură, în care sunt plasate câteva recipiente mici 2., care au un volum egal cu al produsului ce urmează sa fie dozat. Conducta inferioară 3 se termină cu un robinet cu cep 4, sub care se găsește tija 5. Recipientul 6 este ridicat pe platoul 7, de tijă 8, care se deplasează în plan vertical.

Figura 2.11

în figura I este prezentat momentul de imersare și de umplere a recipientului 6, iar în figura II este prezentat momentul scurgerii în recipient Presgarnitura 9 împiedică scurgerea lichidului în rezervor 1. In mișcarea tijei 8 în jos, vasul de măsurat 2 coboară sub acțiunea resortului.

Introducerea robinetului cu trei cai din poziția închis în poziția deschis și invers se realizează printr-un limitator care modifică poziția robinetului 4 la mișcarea în plan vertical.

Pentru funcționarea normală a dispozitivului de dozare, capătul superior al recipientului de măsură 2, la golirea acestuia trebuie să fie ridicat deasupra nivelului lichidului din rezervorul 1 cu 15-20 mm.

2.14. Autoclava

2.15. Spălătorul de cutii

Spălătorul de cutii face parte din linia de fabricație a conservelor de mazăre, având rolul de a asigura spălarea cutiilor de conserve cu diametml exterior de 100 mm înainte de umplerea acestora. Cutiile pot fi de 1/1 sau l/2kg.

Figura 2.12

(Spălătorul de cutii de conserve)

2.16 Masina de inchis borcane

Masina este destinata pentru aplicarea capacelor tip OMNIA pe borcane si la inchiderea lor. Alimentarea cu borcane sic apace se executa manual.

Masina se utilizeaza in fabric de conserve si se poate folisi ca utilaj individual sau in linii tehnologice.

Figura 2.13

(Masina de inchis borcane)

Cacteristici tehnice:

Capacitatea de producție: 3000-6000 borcane/ora;

Diametrul borcanelor utilizate: Ø 56, Ø 68, Ø 86, Ø 100;

Durata medie a unui ciclu: 5 sec;

Numărul de curse a capacului de închidere: 60 curse/min;

Viteza medie a transportorului: 0,150 m/s;

Variator de turație mecanic cu curea lată (37*1120): Ø 180; i=l/3;

Reductor în doua trepte: Mt=2130 daNm;

1=1/15

Motor electric de antrenare: 0,75 kw; 1500 rot/min;

Curent electric de alimentare: 380/220 V;

Dimensiuni de gabarit:

lungime: 1803 mm;

lățime: 940 mm;

înălțime: 1950 mm;

Greutatea netă: 680 kg;

Descrierea utilajului,

Mașina este o construcție rigidă și compactă, adecvată scopului și condițiilor de exploatare. Amplasarea mașinii nu necesită fundație specială, se poate amplasa direct pe pardoseală.

Din punct de vedere constructiv; mașina se compune din:

șasiu sau batiul mașinii

masa

banda transportoare pentru borcane

cutia cu angrenaje ( bloc de alimentare)

mecanisme de baza ale masinii ( aparare, inchidere, pozitionare)

mechanism de antrenare redactor

suportii cutiei cu angrenaje

Conditii de expluatare.

Mașina de inchis borcane se pretează la închiderea capacului borcanelor din sticla cu gura borcanului tip OMNIA .Mașina este construit pentru trei tipuri de diametre diferite: Ø 56, Ø 68, Ø 83 mm. Se mai poate utiliza și pentru borcane mai mari, prin construirea unui cap nou de închidere adecvat diametrului borcanului.

Pentru prevenirea blocărilor și spargerilor în lanț cinematic al capului de poziționare se găsește un cuplaj de siguranță care patinează și nu transmite mișcarea mai departe în caz de suprasolicitare.

Se va menține un reglaj potrivit la arcul acestui cuplaj de siguranță.

Pentru exploatarea în bune condiții a mașinii, se vor avea în vedere următoarele:

zilnic, înainte de punerea în funcțiune, va fi îngrijită curățită și unsă I se vor unge locuiile precazute pentru ungerea zilnică

se verifică funcționarea corectă a mecanismelor mașinii în sincronizarea cerută de corecta circulație a borcanelor de la o fază la alta a procesului de închidere.

mașina se va porni prima dată în gol.

în timpul fiicționării mașina va trebui supravegheată de un manipulator instruit,care are următoarele sarcini:

să cunoască manipularea mașinii, pornirea, oprirea, reglarea turației mașinii prin variator.

să cheme mecanicul de întreținere, în cazul apariției unor defecțiuni în timpul funcționării și să deconecteze imediat mașina.

să alimenteze mașina cu borcane și capace în cazul când nu lucrează în linie.în cazul funcționării mașinii în linie, alimentarea se referă doar la capace. Alimentarea mașinii în funcționarea individuală solicită 2-3 persoane, întreținerea.

Pentru o exploatare fără deranjamente funcționale și o durată de funcționare a maișinii, este necesar a se efectua următoarele:

curățirea zilnică a benzii de transport

lunar se verifică lanțul Gall și sistemul de întindere al lanțului

săptămânal se verifică nivelul uleiului din reductor, etanșeitatea garniturilor

la șase luni se verifică uzura camelor mecanismelor mașinii, uzura curelei late de la variator.Se face un control asupra șuruburilor de fixare a părților în mișcare a mașinii.

Reparții.

Reparațiile curente se execută la intervale de timp de 2500 ore funcționare și ori de câte ori este nevoie.

In cazul când lucrările de întreținere s-au efectuat conform prescripțiilor și cu atenția cuvenită, aceste reparații se reduc la o revizie generală.

La revizii sau reparații curente:

se demontează capacul cutiei cu angrenaje

se verifică starea ralmenților, camelor, roților dințate, axului principal, suportul cu găleți. Dacă jocul între galetiși flancul camei axiale este prea mare se elimină acest joc conform reglajului. în urma acestui reglaj, este obligatorie și schimbarea poziției discurilor de poziționare.

se verifică stare roților de lanț, a lanțului Gali și a garniturilor de etanșare

se verifică starea de uzură a lagărelor de bronz de la mecanismul de întindere

se înlocuiesc piesele uzate, glisiere, bucși de bronz, etc.

se verifică starea instalatiei electrice

La reparațiile capitale se execută următoarele lucrări:

mașina se demontează complect și se verifică starea tuturor pieselor

se înlocuiește cama radială de acționare a mecanismului de închidere și restul pieselor uzate ca: roți de lanț, roți dințate de reductor, cureaua lată de la variator, lagăre din bronz, bucși uzate, lanțul benzii de transport, glisiere din alamă, garnitiri de etanșare, etc.

se verifică și se repară instalația electrică

se montează și se revopseste în întregime mașina.

Ca instrucțiuni de protecția muncii, la această mașină amintim:

toate părțile în mișcare ale mașinii sunt prevăzute cu apărători

în timpul curățirii utilajului sau intervențiilor în vederea reparație, motorul electric se va deconecta de la rețea

repararea și întreținnerea utilajului se va face numai de personal special instruit cu aceasta misiune

|deservirea utilajului se va face numai de muncitori instruiți special în acest scop.

2.17. Mașină de etichetat

Domeniul de utilizare: este folosită pentru industria conservelor în scopul etichetări recipientilor de forma cilindrică având diametml cuprins între 60 și 95 mm.

Componența utilajului: cadru, grup acționare, bandă transpotoare, bazin cu siluție de dextrină, pompă de vid.

Figura 2.14

(Masina de etichetat borcane)

Caracteristici tehnice

Capacitatea de lucru: 3500-10000 recipiente/h;

Diametrul recipientilor: 60-95 mm;

Vidul maxim: 50%;

Cote de legătură:

Alimentare: 885 mm;

Evacuare: 885 mm;

Dimensiuni de gabarit:

Lungimea: 2965 mm;

Lățimea: 1100 mm;

înălțime: 1185 mm;

Puterea instalată: 1,2 kW;

Masa: 870kg;

3. Sisteme de transport folosite in industria alimentara

3.1 Transportoare elicoidale

Transportoarele elicoidale se folosesc la transportul diferitelor produse agricole granulare sau pulverulente sub orice unghi de înclinare față de planul orizontal. Se mai folosesc și în alte scopuri: amestecătoare, extractoare, alimentatoare, dozatoare etc.

carcasă;

spiră elicoidală;

fereastră de alimentare;

fereastră de evacuare

Soluții constructive de spire elicoidale

Figura 3.2

(Soluții constructive de spire elicoidale)

spira elicoidală cu un început;

spiră elicoidală cu două începuturi;

spiră sub formă de bandă;

spiră sub formă de palete

Din punct de vedere al caracterului mișcării materialului în carcasă se disting două categorii de transportoare elicoidale:

lente;

rapide.

După modul de folosire:

mașini speciale de transport

subansamble ale altor mașini agricole

După forma organului activ transportoarele elicoidale pot fi:

cu spiră plină;

cu spiră întreruptă;

cu spiră sub formă de bandă;

cu spiră sub formă de arc elicoidal

Transportoarele elicoidale au următoarele avantaje:

simplitate constructivă si întreținere ușoară;

siguranță în exploatare;

izolarea materialului de mediul înconjurător;

ușurința încărcării și descărcării intermediare;

gabarit mic, preț de cost redus

Principalele dezavantaje sunt:

strivirea produsului transportat;

necesitatea unei alimentări uniforme;

consum specific de energie ridicat (cu 50 – 100% mai mult).

3.2 Transportoare suspendate

Transportoarele suspendate asigură deplasarea materialului, în cadrul fluxurilor tehnologice, de la un post de lucru la altul, încărcarea și descărcarea putându-se realiza oriunde pe traseul de transport.

Fig.3.2

(Schema transportorului)

1.stație de antrenare;

2. dispozitiv de întindere;

3. cale de rulare;

4.platan;

5. organ de tracțiune;

6.dispozitiv de întoarcere;

7.dispozitiv de întoarcere cu role;

8. dispozitiv de întoarcere cu roti dințate;

9. cărucior;

10. stâlp;

11. suportul dispozitivului de întindere;

12. suportul stației de antrenare

Figura 3.3 (Construcția căii de rulare)

Figura 3.4 (Lanțuri utilizate la transportoarele suspendate)

a. lanțuri cu eclise și bolturi;

b. lanțuri demontabile forjate

3.3 Transportoare gravitationale

Transportoarele gravitaționale sunt transportoarele la care deplasarea materialului se face datorită greutății

3.3.1 Planul înclinat

Este utilizat pentru transportul materialelor vărsate sau ambalate de la un nivel superior la unul inferior. În general au forma unui jgheab confecționat din tablă.

3.3.2 Transportoare cu role

cu role acționate

cu role neacționate

se folosesc pentru transportul materialelor ambalate care au o suprafață netedă

Figura 3.5.

1.cadru;

2. axele rolelor care sunt fixe;

3. role

Aceste role sunt neacționate, înclinate, confecționate din tronsoane de lungimi în general de m. Pentru lungimi mai mari se folosesc mai multe tronsoane.

F1 – forța rezistentă la rulare se opune la rotirea rolei

F2 – forța rezistentă datorată frecărilor din lagărele rolelor care se află în mișcare

3.4 Transportoare pneumatice

Instalațiile de transport pneumatic se caracterizează prin aceea că produsul ce urmează a fi transportat este amestecat cu o cantitate determinată de aer, iar acest amestec este pus în mișcare ca orice fluid, într-o conductă prin aplicarea unei diferențe de presiune. Ajuns la destinație, amestecul este separat, produsul transportat se captează într-un buncăr iar aerul, după ce a fost curățat de praf, este evacuat din nou în atmosferă.

Produsele agricole care pot fi transportate pneumatic sunt: făinurile, semințele de cereale, pleava, tocăturile de fibroase (fân sau paie), amestecuri furajere, gunoi în stare uscată etc.

După modul de aplicare a presiunii între cele două capete ale conductei se disting trei sisteme de transport pneumatic:

cu aspirație (fig.1a);

cu refulare (fig.1b);

mixte (fig.1c).

Figura 3.6

(Tipuri de transportoare pneumatice)

1. ventilator;

2. conductă;

3.dispozitiv de alimentare;

4. ciclon;

Sistemele cu aspirație sunt indicate în cazul în care este necesar să se efectueze transportul materialului din mai multe locuri într-unul singur și pe distanțe relativ mici

Sistemele cu refulare sunt indicate în cazul în care este necesar să se transporte produsele dintr-un singur loc în mai multe și pe distanțe mari.

Sisteme mixte se folosesc când este necesară transportarea produselor din mai multe locuri în locuri diferite, pe distanțe medii

După diferența de presiune pe care o pot realiza, sistemele de transport pneumatic cu refulare se împart în:

sisteme de joasă presiune (sub 200 mm col H2O);

sisteme de presiune medie (200-1000 mm col H2O);

sisteme de presiune ridicată (>1000 mm col H2O).

Principalele avantaje ale instalațiilor de transport pneumatic sunt:

independența față de neuniformitatea formelor de relief local;

distanțe de transport și debite ridicate;

simplitate constructivă și de exploatare;

lipsa pieselor în mișcare; condiții igienice de lucru;

lipsa pierderilor de material pe traseul de transport.

Dezavantajele instalațiilor de transport pneumatic sunt:

consumul ridicat de energie;

posibilitatea transportului numai a materialului cu granulație mică.

3.5 Transportoare cu banda

Din punct de vedere al principiului de funcționare instalațiile de transport continuu se împart în două categorii:

instalații de transport continuu cu organ flexibil de tracțiune: transportoare cu bandă, cu raclete, elevatoare cu cupe etc.

instalații de transport continuu fără organ flexibil de tracțiune: transportoare elicoidale, gravitaționale, hidropneumatice etc.

Instalațiile care realizează transportul sarcinilor în plan orizontal sau înclinat sub un unghi mai mic de 450 poartă denumirea de transportoare, iar cele care realizează transportul pe verticală sau sub un unghi mai mare de 450 se numesc elevatoare. Transportoarele cu bandă sunt instalații de transport continuu al căror organ de tracțiune și transport îl constituie o bandă de cauciuc cu inserții textile sau cu inserții din cablu de oțel.

Transportoarele cu bandă se folosesc la transportul produselor sub formă vărsată (în vrac) și a sarcinilor individuale (saci, lăzi etc.) în plan orizontal sau într-un plan înclinat sub un unghi care nu trebuie să fie mai mare decât cel la care materialele încep să alunece sau să se rostogolească pe bandă.

Fig 3.7

(Schema transportorului)

bandă;

sistem de întindere a benzii;

tambur de întindere;

coșu de alimentare;

obturator;

cadru;

role de susținere a benzii;

tambur de antrenare;

tambur de deviere;

jgheab de descărcare.

Clasificare:

După destinație:

cu destinație generală;

cu destinație specială.

După modul de folosire:

staționare;

deplasabile.

După forma, în secțiune transversală, a ramurii purtătoare de material a benzii de transport:

cu bandă plată;

cu bandă sub formă de jgheab.

După modul de descărcare:

cu descărcare la capăt;

cu descărcare pe parcurs.

După materialul din care se confecționează banda:

cauciuc cu inserții textile;

material textil;

oțel, etc.

Avantaje ale transportoarelor cu bandă sunt: construcție simplă, greutate mică, siguranță în funcționare și consum de energie redus.

Dezavantaje: unghi de înclinare relativ mic, durata de funcționare și viteza de deplasare a benzii relativ reduse, producerea de praf în timpul funcționării (în cazul transportului produselor pulverulente).

Constructia principalelor parti component

Banda

Banda este organul flexibil de tracțiune și în același timp organul purtător de sarcină.

Condițiile principale ce trebuie să le îndeplinească benzile sunt următoarele:

să fie rezistente la tracțiune și elastice;

să nu se alungească excesiv în timpul funcționării;

să reziste la acțiunea abrazivă a produsului transportat;

să fie puțin higroscopică;

să fie ușor de înădit și reparat în caz de rupere.

Fig.3.8

(Constructia benzii)

1.inserții din țesătură;

2.inserții protectoare;

3.cord textil;

4.cabluri din oțel

Inserțiile sunt constituite din fibre chimice (poliester în urzeală și poliamidă în bătătură), simbolizate PES/PA 125; PES/PA 250; PES/PA 400 în care valoarea reprezintă rezistența la rupere în (N/mm) pe o inserție de bandă finită (STAS 2077/1-85).

Organe de susținere a benzii

În intervalul dintre cele două tambure banda este susținută pe tabliere, pe role sau pe combinații de tabliere și role.

a b c

Fig.3.9 (Organe de susținere a benzii)

susținerea benzii pe tabliere;

susținerea benzii pe role;

susținerea benzii în sistem combinat.

Datorită consumului mare de energie și a uzurii accentuate a benzii ca urmare a frecării de tabliere acest sistem se folosește la transportoarele mici și puțin solicitate.

Mai avantajoase din punct de vedere funcțional și energetic, dar mai complicate din punct de vedere constructiv sunt rolele de susținere.

rolă lisă, tip (L);

rolă cu bandaje de cauciuc, tip (B);

rolă cu discuri de cauciuc, tip (D);

capete de ax.

Rolele cu suprefața cilindrică lisă (L) se montează oriunde pe traseul transportorului, rolele cu suprafața cilindrică îmbrăcată cu bandaje de cauciuc (B) se montează în zona de încărcare, iar rolele cu discuri de cauciuc (D) se montează pe ramura inferioară in cazul transportului materialelor aderente la bandă.

Constructia tamburelor

Tamburele de antrenare se pot executa în două variante constructive: normală și întărită. Varianta întărită are grosimea mantalei și diametrul arborelui mai mare decât la cea normală și se folosește pentru sarcini și momente mai mari decât cele pentru tambure normale.

Suprefața cilindrică exterioară a tamburului poate fi acoperită cu un strat de cauciuc, vulcanizat de 15 sau 20 mm, în cazul când este necesară marirea aderenței dintre tamburul de antrenare și banda. Când nu se folosesc straturi de cauciuc tamburul de antrenare se construiește teșit la capete pentru a asigura centrarea benzii.

Tamburele libere au rolul de ghidare și întindere a benzii (tamburele de intindere) sau de mărire a unghiului de înfășurare a acesteia pe tamburele de antrenare în scopul măririi capacității de tracțiune a acesteia (tamburele de deviere). Aceste tambure se rotesc liber pe ax și nu sunt prevăzute cu strat adeziv.

Sisteme de intindere a benzii

Întinderea benzii este necesară pentru a se realiza transmiterea prin frecare a forței de tracțiune de la tamburul de antrenare la bandă, precum și pentru limitarea săgeții benzii între doi suporți cu role. Dispozitivul de întindere trebuie să fie capabil să preia alungirea permanentă a benzii ca urmare a unei funcționări îndelungate.

Fig.3.10

(Sisteme de întindere a benzii)

a. cu șurub;

b. cu arc;

c. cu greutate

Încărcarea cu material a transportoarelor cu bandă

Fig.3.11

(Schema sistemului de încărcare)

1. coș de alimentare;

2. clapeta reglare debit; 3.jgheab de dirijare a materialului;

4. tambur de întindere;

5. bandă;

6. role de susținere

a = 100 – 150 mm

h = 10 – 15 mm

Pentru a reduce uzura benzii trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

să elimine căderea materialului direct pe bandă de la înălțime mare;

să imprime curentului de material o viteză apropiată de cea a benzii;

să asigure debit constant de alimentare;

să asigure o bună centrare a materialului pe bandă;

Descărcarea transportoarelor cu bandă

Descărcarea transportoarelor se poate face în următoarele moduri:

la capătul transportorului, la trecerea peste tamburul extrem;

intermediara, într-un punct oarecare al traseului transportorului.

Fig.3.12 Descarcarea intermediara de material

cu tambure si jgheaburi de descarcare;

cu scut dublu.

Sistemele de descăcare cu tambure și jgheaburi de descărcare pot fi montate pe cărucioare deplasabile astfel că descărcarea se poate face în orice punct de pe traseu.

3.5 Elevatoare

Elevatoarele cu cupe sunt sisteme de transport cu organ flexibil de tracțiune ce permit deplasarea sarcinilor sub formă de vrac sau individuale pe verticală sau pe o direcție apropiată de verticală (65-750).

Figura 3.13 Construcția elevatorului cu cupe

1. carcasă inferioară

2. tambur de întindere

3. coș de alimentare

4. șuber

5. carcasă intermediară

6. bandă sau lant

7. cupe

8. tambur de antrenare

9. carcasă superioară

10. fereastră de evacuare

Cupele se execută din tablă de oțel laminată cu grosimea de 2 – 8 mm. Din punct de vedere al formei se deosebesc două tipuri de cupe: cu fundul rotunjit și cu fundul ascuțit (fig.3.14). Cele cu fundul rotunjit se execută în două variante: în execuție adâncă (fig. 3.14 a) cu unghiul la vârf de 650 și cu adâncimea redusă cu unghiul la vârf de 450 (fig.3.14 b).

Figura 3.14

(Tipuri constructive de cupe)

Cupele cu fundul rotunjit se fixează pe organul de tracțiune la un pas p = (2 – 3) h, iar cele cu fundul ascuțit la un pas p = h.

În figura 3 se prezintă modul de fixare a cupei de bandă sau de lanț. Prinderea cupelor de bandă (fig.3a) se face cu 2-8 șuruburi M6 sau M8 cu capul înecat dispuse pe unul sau două rânduri.

Figura 3.15

( Prinderea cupei pe banda sau lant)

Clasificare

După direcția de transport:

elevatoare verticale.

elevatoare înclinate

După modul de utilizare:

staționare;

deplasabile.

După organul flexibil de tracțiune:

elevatoare cu bandă;

elevatoare cu lanț.

După regimul de funcționare:

rapide (cu viteza >1 m/s);

lente (cu viteza < 1 m/s).

După modul de descărcare a produsului:

cu descărcare centrifugă (elevatoare rapide);

cu descărcare gravitațională (elevatoare lente);

cu descărcare centrifugă-gravitațională;

În cazul încărcării cupei din vrac, carcasa inferioară este umplută cu material friabil până la nivelul axului tamburului de întindere. Asupra fiecărei particulede material acționează următoarele forțe: greutatea mg și forța centrifugă Fc . Rezultanta acestor forțe este R și suportul ei intersectează axa verticală în punctul P denumit polul mișcării. Distanța ho se numește distanța polară (figura 3.16).

Figura 3.16 (Schema de calcul a distanței polare)

În figura 3.17 se prezintă încărcarea cu trecerea cupelor prin material (a), încărcarea prin căderea materialului în cupă (b) și două sisteme de descărcare a materialului (c și d). În funcție de mărimea distanței polare se disting trei tipuri de descărcare a cupelor: centrifugă, gravitațională, centrifugă-gravitațională.

Figura 3.17

(Scheme de încărcare-descărcare a cupelor)

Descarcarea centrifugala

În acest caz procesul de descărcare a cupelor este influențat în mare măsură de forța centrifugă.