Tehnologii de Aplicare a Rariturilor
CUPRINS
[NUME_REDACTAT]…………………………………………………………………………………8
Capitolul I Studiul condițiilor staționale din U.P.VI. Berislăvești……………13
1.1. Așezarea geografică…………………………………………………………….13
1.2. Condiții geologice…………………………………………….……………….15
1.3. Condiții geomorfologice……………………………………………………….16
1.4. Hidrografie………………………………………………………………………18
1.5. Conditii climatice……………………………………………………………….18
1.6. Condiții edafice………………………………………………………………..26
1.7. Tipuri de stațiuni……………………………………………………………..33
Capitolul II Studiul vegetației forestiere…………………………………………40
2.1. Distribuția vegetației……………………………………………………………40
2.2. Formații și tipuri de pădure…………………………………………………….41
2.3. Structura arboretelor……………………………………………………………47
2.3.1. Structura orizontală……………………………………………………………47
2.3.2. Structura verticală……………………………………………………………..48
2.3.3. Alte caracteristici structurale………………………………………………….49
Capitolul III Cadrul tehinco-organizatoric și social-economic……………….. 53
3.1. Funcțiile pădurii și țelurile de gospodărire…………………………………….. 53
3.2. Bazele organizării amenajistice……………………………………………… 54
3.3. Accesibilitatea arboretelor……………………………………………………… 57
3.4. Situația forței de muncă………………………………………………………… 57
3.5. Gospodărirea pădurilor din trecut……………………………………………… 58
Capitolul IV Planificarea operațiunilor culturale pe 10 ani…………………… 60
4.1. Operațiunile culturale necesare în arboretele din U.P………………………….. 60
4.2. Planul decenal al operațiunilor culturale……………………………………….. 61
4.3. Memoriu justificativ…………………………………………………………….. 82
4.4. Calculul posibilității de produse lemnoase secundare…………………………… 83
Capitolul V Proiectarea tehnologiei de aplicare a răriturilor ………………….. 84
5.1. Proiectarea tehnologiei de aplicare a răriturilor……………………………….. 84
5.1.1. Descrierea stațiunii și arboretului din u.a.42B………………………………. 84
5.1.2. Scopul răriturilor……………………………………………………………… 84
5.1.3. Metoda de răritură adoptată…………………………………………………… 85
5.1.4. Tehnologia de executare a răriturilor…………………………………………. 85
5.1.5. Intensitatea intervenției și periodicitatea……………………………………… 87
5.1.6. Efectul răriturilor……………………………………………………………… 90
5.1.7. Punerea în valoare a masei lemnoase și întocmirea A.P.V.-ului………….. 91
5.1.8. Descrierea stațiunii și arboretului din u.a.11B……………………………….93
5.1.9. Scopul răriturilor……………………………………………………………… 93
5.1.10. Metoda de răritură adoptată…………………………………………………..93
5.1.11. Tehnologia de executare a răriturilor………………………………………… 93
5.1.12. Intensitatea intervenției și periodicitatea…………………………………… 93
5.1.13. Punerea în valoare a masei lemnoase și întocmirea A.P.V.-ului…………. 96
5.2 Rezultate obțtinute………………………………………………………………. 96
Capitolul VI Evaluarea și organizarea lucrărilor proiectate…………………….99
6.1. Antemăsurătoarea lucrărilor…………………………………………………….. 99
6.2. Calcul necesarului forței de muncă…………………………………………….100
Concluzii………………………………………………………………………………………………102
Bibliografie
TEHNOLOGII DE APLICARE A RĂRITURILOR
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: SILVICULTURĂ
REZUMAT
Prin studiile și cercetările efectuate în cadrul prezentei lucrări s-a încercat să se evidențieze necesitatea aplicării lucrărilor de răritura,unei unități de producție,în incinta [NUME_REDACTAT] Călimănești.
În urma aplicării acestui tip de lucrare s-a ajuns la concluzia că prin scoaterea arborilor uscați sau în curs de uscare și sau rupți,ridică valorile productive și protectoare ale arborilor ramași.
Răritura propusa și aplicată de [NUME_REDACTAT] Călimănești este o răritura de tip combinat implicând atât răritura de jos în cazul arboretelor neparcurse la timp cu lucrări de îngrijire cât și cea de sus în arborete de amestec sau arborete etajate.
Specifică acestei rărituri este diferențierea a asa numitelor biogrupe care reprezintă un ansambu de 5-7 arbori aflați în intercondiționare în creștere și dezvoltare, care se situează în jurul unuia sau a doi arbori de valoare (de viitor) și în funcție de care se face și clasificarea celorlalte exemplare în arbori ajutători (folositori) și arbori dăunători (de extras).
În urma studiului se poate afirma că o astfel de răritura este importantă de aplicat in unitatea de producție a [NUME_REDACTAT] Călimănești.De asemenea,în urma studiului rezultat faptul că prin aplicarea aceste lucarii de răritura influențeaza pozitiv arboretul în viitor.
CUVINTE CHEIE
Lucrări de îngrijire, rărituri, arboret, biogrupe.
APPLICATION TECHNOLOGY OF THINNINGS
UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND VETERINARY MEDICINE OF CLUJ-NAPOCA
FACULTY OF HORTICULTURE
SPECIALTY:FORESTRY
ABSTRACT
Through studies and research carried out in this paper has tried to highlight the need to implement thinning works, a production unit, within the [NUME_REDACTAT].
After applying this type of work it was concluded that the removal of trees being dry or drying and or broken, raise productive values and protecting remnant trees.
Thinnings proposed and implemented by the [NUME_REDACTAT] Călimănești is a thinning of combined bottom involving both thinning trees were not covered if timely care works and the top storey stands or mixed stands.
Specifies that thinning is the so-called differentiation biogroups 5-7 which is a holistic inter-trees are in the growth and development, which is around one or two trees of value (of the future) and by which it is done and Assisting other copies classification trees (useful) and tree pests (extract).
The study can say that such thinning is important to apply the holding of the [NUME_REDACTAT].De also from the study results that by applying these positive influences toys for thinning the stand in the future.
KEYWORDS
Improvement cutting, thinning, stand, biogroups.
INTRODUCERE
Răriturile sunt lucrări executate repetat în fazele de păriș, codrișor și codru mijlociu și care se preocupă de îngrijirea individuală a arborilor, în scopul de a contribuii cât mai activ la ridicarea valorii productive și protectoare a pădurii cultivate (după Prof. dr.ing Ion I. Ionescu 1998).
Răriturile prezintă un sistem de intervenție care se execută din momentul trecerii pădurii în faza de păriș și până la apropierea termenului exploatării.
Ele sunt considerate, în general, lucrări de selecție individuală pozitivă, preocuparea de bază fiind îndreptată asupra arborilor valoroși care rămân în arboret până la termenul exploatării și nu asupra celor extrași de intervenția respectivă. În acest mod exemplrelor de valoare li se asigură permenent condiții optime de creștere și dezvoltare, în detrimentul și prin extragerea repetată a celor de mai mică valoare, care iar putea stânjenii într-un fel oarecare,și care se extrag.
Răriturile devin astfel cele mai pretențioase, mai complexe și mai intensive oprațiuni culturale, cu efecte favorabile atât asupra generației existente, cât și asupra viitorului arboret după Prof. dr.ing Ion I. Ionescu 1998).
Principalele obiective care pot fi urmărite și care se pot soluționa prin aplicarea răriturilor sunt următoarele:
-ameliorarea calitativă a arboretelor, mai ales sub raportul compoziției, al calității tulpinilor și coroanei arborilor, al distribuției lor spațiale, precum și al însușirilor tehnologice ale lemnului acestora;
-ameliorarea structurii genetice a populațiilor arborescente;
-activarea creșterii în grosime (și deci în volum) a arborilor valoroși, ca urmare a răririi treptate a arboretului, fără însă a afecta creșterea în înălțime și producerea elagajului natural;
-luminarea mai pronunțată a coroanei arborilor de valoare din speciile de bază, cu ocazia ultimelor rărituri, pentru a crea condiții mai favorabile pentru fructificație și deci, pentru regenerarea naturală a pădurii;
-mărirea rezistenței pădurii la acțiunea vătămătoare a factorilor biotici și abiotici, menținerea unei stări fitosanitare cât mai bune și a unei stări de vegetație cât mai active a arboretului rămas;
-modelarea eficientă a mediului intern al pădurii;
-recoltarea și valorificarea completă a arborilor care trebuie să “cadă” sistematic din pădure.
Pornindu-se de la neuniformitatea constitutivă și funcțională a pădurii cultivate, în teoria și practica răriturilor din diverse țări sau imaginat modalități și procedee de lucru foarte diverse, care pot fi însă incluse în două metode de bază: (după Prof. dr.ing Ion I. Ionescu 1998)
rărituri selective (prin ele, în general, se aleg arborii de viitor, care trebuie promovați, după care se intervine asupra celor de valoare mai redusă, care vor fi extrași). În această categorie sunt incluse răritura de jos, răritura de sus, răritura combinată (mixtă), răritura grădinărită etc.
rărituri schematice (mecanice, geometrice, simplificate, când arborii de extras se aleg după o anumită schemă prestabilită, fără a se mai face o diferențiere a acestora după anumite criterii) (după Prof. emerit dr. doc. E.G. Negulescu și Ciumac 1959; Negulescu ș.a. 1973; Constantinescu 1976). Adesea se mai definesc și răriturile schematice-selective, cu caractere intermediare între cele două metode de bază și care cuprind diverse combinații între extragerile schematice și cele selective (Negulescu ș.a. 1973; Prod.dr.ing.Ion I. Florescu 1998).
În pădurile României, începând din anul 1966, s-a generalizat prin normele tehnice aplicarea așa numitei rărituri selective mixte (combinate), pentru aproape toate pădurile echene de codru sau crâng, cu excepția culturilor uniforme de plop euroamerican, pentru care a fost adoptată metoda răririi schematice ( Prof. dr.ing. Ion I. Florescu 1998).
Răritura combinată include principiile a două tipuri fundamentale de rărituri, respectiv răritura de jos și răritura de sus.
Răritura de jos (denumită și răritura în dominat) ea constă, în principal, din extragerea arborilor rămași, în urmă cu creșterea (din clasele a IV și a V a Kraft), situate în plafonul inferior al arboretului.
Exemplarele respective consumă cantități semnificative de apă șți săruri minerale, prin care afectează creșterea arborilor din plafonul superior. În plus, arborii din clasele inferioare Kraft, prezintă un “comportament neeconomic” (relizează producții reduse de masă lemnoasă) datorat pierderilor importante prin respirație. Dacă însă starea arboretului o impune, se poate intervenii și în plafonul superior (arbori din clasele I și II, respectiv III Kraft) extrăgându-se numai exemplarele uscate, rupte, puternic vătămate etc.
Prin aplicarea răriturii de jos, adâncimea coronamentului se reduce treptat și considerabil, plafonul inferior dispărând cu timpul ceea ce conduce la realizarea de arborete monoetajate, uniforme și cu închidere pe orizontală.
Ca și curățirile, răriturile de jos se preocupă mai ales de arborii de extras (nu de cei valoroși), luând caracterul unei selecții negative (Petrescu 1971; Stănescu 1983;1984).
Răriturile de jos prezintă o serie de avantaje cum sunt:
-pot fi realizate de un personal puțin numeros, fără o calificare deosebită;
-ameliorează starea sanitară a arboretului;
-asigură reducerea concurenței pentru hrană și apă între arborii valoroși și cei nedoriți;
-conduc la creșterea (artificială) a diametrului mediu al arboretului și reducerea substanțială a asimetriei curbei de frecvență a diametrelor.
În același timp, aplicarea răriturii de jos este dezavantajoasă deoarece nu contribuie substanțial la stimularea creșterii și rezistenței arborilor care rămân, produsele lemnoase recoltate (cu volume mici și formați de arbori cu dimensiuni mici) prezentând în general un interes comercial redus (Petrescu 1971; Evans 1992; Lanier 1994).
Din aceste motive răritura de jos, care a fost concepută pentru molidișurile pure, se recomandă să se aplice în Europa (Suedia, Finlanda) în special în arboretele pure de rășinoase (Prof. dr.ing. I.I.Florescu 1998).
Răritura de sus (răritura în dominant) aceasta constă în extragerea arborilor necorespunzători și nedoriți din plafonul superior al arboretului (exemplare din speciile secundare, precum și arbori din specia de bază dar rău conformați, atacați, coroane asimetrice sau lăbărțate, din clasele I-III Kraft), cu scopul de a permite dezvoltarea cât mai activă a arborilor valoroși rămași în același plafon. Dacă starea arboretului o cere, se extrag și arbori uscați, rupți, bolnavi, puternic vătămați din plafonul inferior.
Răritura de sus se preocupă de promovarea atentă a arborilor valoroși din plafonul superior care, prin natura speciei, prin calitatea și vigoarea lor de creștere și dezvoltare se impun ca arbori de viitor și care reacționează la intervenție printr-un spor sensibil de creștere. Totodată, procedând la rărirea plafonului superior prin înlăturarea exemplarelor care împiedică buna dezvoltare a celor valoroase, se va avea grijă ca plafonul inferior să se mențină destul de des și continuu, pentru a realiza protecția solului și a menține un ritm activ al elagajului natural la arborii din plafonul superior.
Răritura de sus prezintă o serie de avantaje:
-se diminuează concurența pentru spațiul aerian și edafic al arboretului;
-arborii cei mai valoroși și de mari dimensiuni sunt plasați într-o poziție ideală pentru a-și exprima potențialul de creștere;
-permite un ritm de selecție și ameliorare fenotipică mai activ;
-este favorizată prezența subetajului, care poate devenii mai abundent;
-se pun în valoare produsele lemnoase secunadre (intermediare) de dimensiuni mai mari, față de cele extrase prin răritura de jos, pot fi mai ușor comercializate (Daniel ș.a.1979; Lanier 1994).
Acestă răritură are o serie de dezavantaje, cum ar fi:
-datorită dimensiunilor mari ale arborilor de extras pot crește vătămările produse la exploatare;
-se diminuează consistent capitalul lemnos pe picior, concentrând potențialul stațiunii doar pe un număr redus de exemplare, considerate de viitor;
-crește riscul de dispariție a speciilor principale de amestec și secundare, precum și a pătrunderii speciilor de umbră, mai puțin valoroase dar cu un potențial ridicat de creștere, în plafonul superior (Daniel ș.a.1979; Lanier 1994).
Răritura de sus a fost concepută și aplicată la început în arborete de foioase cu bază în quercinee (Franța) precum și în arborete de quercinee și fag (Danemarca) (Badaux 1946; Maheut 1994; Vlad ș.a.1997).
Aplicarea sa este însă recomandată în special în arborete de foioase (stejărete pure și amestecate, șleauri, cerete, gârnițete) sau amestecuri de rășinoase și foioase în care plafonul superior poate fi rărit iar cel inferior se prezintă suficient de des pentru a putea asigura protecția solului și producerea elagajului natural (I.I.Florescu 1998).
Răritura combinată (mixtă) in aplicarea acestui gen de intervenție preconizată de silvicultorul rus A.F.Rudski la finele secolului al XIX-lea, perfecționată mai târziu de către G.R. Eitingen în aceeași țară și adoptată la specificul pădurilor de la noi, se urmărește realizarea unei selecții pozitive și individuale active și, îndeosebi, a următoarelor obiective (Negulescu și Ciumac 1959; Petrescu 1971; Florescu 1981; Stănescu 1983,1984):
-promovarea celor mai valoroase exemplare din arboret ca specie și calitate;
-ameliorarea producției cantitative și mai ales calitative a arboretului;
-mărirea spațiului de nutriție și a creșterii arborilor valoroși;
-mărirea rezistenței arboretului la acțiunea factorilor vătămători biotici și abiotici;
-menținerea unui ritm satisfăcător de producere a elagajului natural;
-intensificarea fructificației și ameliorarea condițiilor bioecologice de producere a regenerării naturale;
-punerea în valoare a masei lemnoase sub formă de produse secundare etc.
Răritura combinată este o metodă activă, cu o mare suplețe care permite adoptarea sa la cele mai variate situații în care să prezintă pădurea cultivată.
Suplețea aplicării sale implică însă și o mare responsabilitate pentru specialiști însărcinați cu punerea sa în practică, deoarece aplicarea diferențiată a răriturii combinate presupune cunoașterea temeinică a organizării și funcționării pădurii în care se lucrează, a fundamentelor teoretice și metodologice ale răriturilor, a condițiilor tehnico organizatorice specifice sectorului silvic. De aceea, în funcție de realitățile din teren, caracterul intervenției în fiecare punct al arboretului corespunde unuia sau altuia din tipurile fundamentare de răritură, însă, pe ansamblul arboretului, metoda aplicată se aplică fie de răritura de jos (cazul arboretelor neparcurse la timp cu lucrări de îngrijire), fie de răritura de sus (arborete de amestec sau arborete etajate)(Florescu 1981; Vlad ș.a. 1997).
Specifică acestui tip de răritură selectivă este difernțierea în arboret a așa numitelor biogrupe.
Prin biogrupe se înțelege un ansamblu de 5-7 arbori, aflați în intercondiționare în creștere și dezvoltare, care se situează în jurul unuia sau a doi arbori de valoare (de viitor) și în funcție de care se face și clasificarea celorlalte exemplare în arbori ajutători (folositori) și arbori dăunători (de extras). Uneori se mai iau în considerație și a patra categorie, aceea a arborilor indiferenți (nedefiniți)(Negulescu și Ciumac 1959; Negulescu ș.a. 1973; Florescu 1971).
Periodicitatea răriturilor este dependentă de diverse caracteristici ale arboretului (compoziție, consistență, vârstă, clasă de producție etc.), intensitatea lucrărilor, precum și de condițiile staționale în care se lucrează. În general, în păriș (faza de alungire a tulpinilor), când creșterea este mai activă, periodicitatea este mai mică, în timp ce în codrișor și codru mijlociu (faza de îngroșare a tulpinilor), aceasta este mai mare (Bagneris 1878). În condițiile țării noastre periodicitatea răriturilor variază între 4 și 6 ani (în păriș, când sunt suficiente 2-3 rărituri) și 6-
10(12) ani, în fazele următoare (numărul răriturilor de asemenea de 2-3) (Negulescu ș.a. 1973; Constantinescu 1976).
CAPITOLUL 1
STUDIUL CONDIȚIILOR STATIONALE
1.1. Asezarea geografica
Unitatea de productie VI. Berislăvești, are suprafața totală de 3612,34 ha, este administrată de [NUME_REDACTAT] Călimănești, din cadrul [NUME_REDACTAT] Vâlcea.
Geografic, teritoriul U.P.IV Berislăvești este situat stânga tehnic a râului Olt în sudul [NUME_REDACTAT], grupa [NUME_REDACTAT]-Iezer, [NUME_REDACTAT]-Ghițu ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Spinului) și a [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]).
Din punct de vedere fitoclimatic, pădurile acestei unități de producție sunt situate în etajul montan de molidișuri (FM3) – 2%, etajul montan de amestecuri (FM2) – 16%, etajul montan-premontan de făgete (FM1+FD4) – 52% și în etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete (FD3) – 30%.
Altitudinea minima este 400 m (u.a. 135A), iar ce maximă este de 1350 m (u.a. 16B).
Localitățile pe a căror rază teritorial-administrativă sunt situate pădurile care fac obiectul prezentului studiu sunt evidențiate în tabelul 1.
Tabel 1.
Din datele ce vor fi prezentate în tabelul următor se observă că limitele pădurii sunt în general clare, fiind reprezentate în forme de relief evidente sau artificial evidente
( drumuri, culmi, cursuri de apă ). Hotarele pădurii sunt materializate cu vopsea roșie și borne. In prezent nu sunt încălcări de hotare.
Vecinătăți, limite, hotare redate in tabelul nr.2.
Tabelul nr. 2
Organizarea administrativă a unității de producție U.P. VI Berislavesti este redată în tabelul ce urmează tabelul nr. 3.
Tabelul nr. 3
Organizarea administrativă va fi revizuită ori de câte ori este necesar în raport de dinamica lucrărilor silvice și alte elemente administrative. Organizarea administrativă este corespunzătoare pentru asigurarea pazei și coordonarea lucrărilor silvotehnice necesare de aplicat potrivit prevederilor din amenajament.
1.2. Conditii geologice
Substratul litologic al unității de producție este format în majoritate din formațiuni metamorfice (gnaise) și formațiuni sedimentare (marne, gresii, conglomerate, nisipuri, pietrișuri). Formațiunile matamorfice au determinat formarea unor soluri din clasa spodosoluri și cambisoluri iar cele sedimentare au determinat formarea solurilor din clasa argiluvisoluri.
1.3.Conditii geomorfologice
Pădurile unității de producție se situează atât în zona muntoasă cât și în cea a dealurilor subcarpatice și depresiunii Jiblea.
Unitățile geomorfologice întâlnite sunt versanții cu diferite înclinări și anume:
– versanți cu înclinări mai mici de 16 grade (3.61%);
– versanți cu înclinări cuprinse între 16-30 grade (77.39%);
– versanți cu înclinări cuprinse între 31-40 grade (19%).
Altitudinal unitatea de producție este situată între 400 m (135A) și 1350 m (16B).
Expoziția predominantă a unității de producție este cea parțial însorită.
Înclinarea și expoziția, pe lângă natura substratului au determinat modificări importante în distribuția și raportul factorilor ecologici. Înclinarea terenului influențează regimul scurgerilor, spălarea și acumularea litierei, a humusului, grosimea morfologică a solurilor.
Din punct de vedere expozițional situația terenurilor se prezintă astfel in tabelul nr. 4 :
Tabelul 4
Distribuția suprafețelor pe categorii de pantă este redată în tabelul nr. 5.
Tabelul nr. 5.
Distribuția suprafețelor pe categorii de altitudine este redată în tabelul nr. 6.
Tabelul nr. 6.
1.4 [NUME_REDACTAT] hidrografică este formată din pârâul Coisca și afluenții acestuia. [NUME_REDACTAT] este axial unității de producție și este afluent al râului Olt.
Principalii afluenți ai pârâului Coisca sunt: pârâul Pătești, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Ogrăzii, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].
Rețeaua hidrografică foarte bogată a dus la o puternică fragmentarea a reliefului. Caracterul torențial al multora dintre văi (Toaca, Coisca) a dus la transformări de microrelief prin eroziune.
Topirea bruscă a zăpezilor sau ploile torențiale pot declanșa pluviodenudarea și torențialitatea care pot căpăta valori importante în condițiile în care predomină pantele repezi și foarte repezi. Totuși eroziunea și transportul de aluviuni sunt mult încetinite datorită existenței vegetației forestiere având o stare de masiv nealterată.
Se poate spune că regimul hidrologic nu influențează în mod deosebit formarea solurilor și vegetația forestieră.
Nivelul apei freatice se află la adâncimi variabile.
1.5 Condiții climatice
Pentru caracterizarea zonei studiate, din punct de vedere climatic s-au interpretat datele de la stațiile meteorologice [NUME_REDACTAT] și Voineasa și cele din “Atlasul geografic și climatologic R.S.R.”.
Climatul teritoriului studiat constituie rezultanta interacțiunilor complexe dintre radiația solară, particularitățile reliefului și circulației atmosferice, caracteristice acestei zone.
Relieful acționează asupra elementelor meteorologice prin dezvoltarea sa altitudinală prin orientarea și înclinarea versanților și prin configurația principalelor unități de relief, determinând etajarea climatică a teritoriului și o multitudine de topoclimate.
Datele privind mișcarea aerului arată că în zona studiată circulația predominantă este din direcția N, NV și SV (64%), ceea ce face ca versanții " in vânt " să se caracterizeze printr-un climat mai cald și mai uscat. După clasificarea climatică a lui Koppen teritoriul în studiu se află situat în unitatea climatică II.B.p.6.:
II. – sectorul cu influențe submediteraneene, cu advecții ale aerului cald din SV, cu regim de precipitații ce înregistrează un maxim principal în mai – iunie și altul secundar în decembrie ;
B. – ținutul cu climă de dealuri, cu regim termic relativ moderat, însă cu înghețuri timpurii și târzii destul de frecvente ;
p. – districtul climatic de pădure ;
6. – numărul subdistrictului climatic.
După "Enciclopedia geografica a României", U.P.VI Berislavesti aparține sectorului cu climă de munte.
Pentru caracterizarea regimului termic al U.P. VI Berislăvești se prezintă tabelar temperaturile lunare și anuale, minimele și maximele absolute, date privind producerea primului și ultimului îngheț (tabelele cu nr. 6, 7 și 8 ).
Tabelul nr. 6
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
Tabelul nr. 7
Tabelul nr. 8
Se constată că temperatura medie anuală variază în raport cu altitudinea având o dinamică specifică, înregistrând o descreștere de la 9.0 grade Celsius cât este în partea inferioară a U.P.-ului, la 1.0 grade Celsius la limita superioară. Se menționează faptul că în zonele înalte, vegetația tânără ( plantațiile în general) au avut de suferit de pe urma înghețurilor, mai ales din cauza înghețurilor timpurii care au surprins creșterea vegetației din anul respectiv, incomplet lignificată. Perioadele de ger puternic se întâlnesc în lunile ianuarie și februarie iar perioadele calde în lunile iulie-august.
Perioada bioactivă oscilează de la circa 10 luni în partea de jos a U.P.-ului la circa 7 luni în partea superioară, iar perioada de vegetație oscileaza între 6 luni în aval și circa 2-3 luni în amonte.
Se poate trage concluzia că perioada de vegetație este normală, iar regimul termic este favorabil speciilor de baza (fag, molid, brad).
Regimul pluviometic reprezentat de cantitatea de precipitații ce cade în timpul anului influențează distribuția altitudinală a vegetației în funcție de exigențele speciilor față de umiditate. Precipitațiile medii lunare și anuale sunt redate în tabelul nr. 9.
Tabelul nr.9.
Datorită energiei mari de relief, regimul pluviometric variază între limite foarte largi. Variația valorilor medii lunare ale precipitațiilor în cursul anului prezintă la toate nivelele un maxim în luna iunie și un minim în luna septembrie. Cantitatea anuală de precipitații crește odată cu altitudinea, de la 863 mm la 680 m altitudine, la cca. 1400 mm la cota 2500 m.
In această zonă precipitațiile medii anuale pe anotimpuri ating următoarele valori:
– media anuală – 951.5 mm;
– primăvara – 259.5 mm;
– vara – 307.7 mm;
– toamna – 216.9 mm;
– iarna – 167.4 mm.
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
Pe versanții cu expoziție sudică zăpada se topește mai repede decât pe cei cu expoziție nordică.
Precipitații sub formă de zăpadă redate in tabelul nr.10.
Tabelul nr. 10
Evapotranspiratia potențială este redata în tabelul nr.11.
Tabelul nr. 11
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
Din tabelul anterior reiese faptul că în lunile de iarnă ETP este nulă valorile cele mai mari înregistrându – le în timpul verii. Media anuală variază în raport cu altitudinea situându-se în jurul valorii de 580 mm, cu mult mai mică decât media anuală a precipitațiilor. Drept urmare în cadrul U.P. VI. Berislavesti nu există condiții de secetă Walther- Lieth.
Regimul eolian.Din observațiile eoliene ale stațiilor meteo [NUME_REDACTAT] și Voineasa reiese că vânturile predominante suflă pe direcția NE spre SV și cele din direcția SE spre
NV. Conform datelor înregistrate la stația Parâng (1585 m) frecvența medie ( %) în tabelul nr.12 și viteza medie a vântului ( m / s ) în tabelul nr.13, pe direcții, se prezintă astfel:
Tabelul nr. 12
Tabelul nr. 13
Direcțiile înspre care bat vânturile, precum și procentul cât timp bat, sunt următoarele :
– spre SV 16.5 %
– spre NV 13.5 %
Restul de 38.0 % este perioada de calm. Vânturile predominante sunt crivățul și vânturile calde din sud.
Crivățul bate din direcția NE spre SV și provoacă scăderea temperaturii, viscolele de zăpadă, generând doborâturi în arborete pure de molid. Cea de-a doua categorie de vânturi bate din direcția SE spre NV și contribuie la topirea rapidă a zăpezilor.
Pentru prevenirea unor prejudicii mari și înlăturarea celor existente se vor crea arborete amestecate și se vor executa lucrările necesare. în anii 1963-1964 s-au produs doborâturi de vânt pe o suprafață de cca.725 ha. în ultimul deceniu nu au mai avut loc doborâturi în masă, ci răzleț în pâlcuri mici.
Fig.1.Frecvența medie a vântului pe direcții.
Fig.2.Viteza medie a vântului pe directii.
Indicele de ariditate prezintă într-un mod satisfăcător paralelismul dintre climă, sol și vegetație. Acest indice definește o anumită zonă de umiditate și de temperatură, motiv pentru care a cunoaște dacă în perioada de vegetație apar situații critice pentru culturi s-au calculat valorile medii lunare și anuale ale acestuia:
I lunar = 12p/ t+10; in care : p = precipitații medii lunare
t = temperatura medie lunară
Ianuual=P/ T+10 ; în care: P = precipitații medii anuale
T = temperatura medie anuală
Tabelul nr. 14
Din datele prezentate în tabelul de mai sus se poate observ că indicele de ariditate are în general valori ridicate, cu excepția lunilor august și septembrie. Cu cât valoarea indicelui de ariditate este mai mică cu atât cantitatea de apă din sol este deficitară. Existența unor indici de ariditate mai mari decât 30 ne arată că regimul termic, corelat cu cel pluviometric, oferă condiții favorabile creșterii și dezvoltării vegetației forestiere.
Principalele specii de pe raza U.P. VI Berisavesti sunt molidul, fagul și bradul, care din punct de vedere climatic găsesc condiții prielnice de vegetație
Analizând datele climatice prezentate în paragrafele anterioare se poate constata faptul că teritoriul luat în studiu se încadrează în sectorul cu climă continentală și sectorul cu climă de munte. Partea inferioară a U.P. VI. Berislavesti se încadrează în districtul subcarpaților sudici și a podișului Getic caracterizându-se printr-un regim termic mai călduros, cu precipitații tot timpul anului, neuniform răspândite ce prezintă un maxim în luna iunie. Temperatura medie anuală se menține peste 4,9 gr. Celsius, iar temperatura medie a lunii iulie este de 14,5 gr. Celsius.
Partea superioară a U.P. VI. Berislăvești, situată la peste 500 m altitudine, se încadrează în clima de munte. In cadrul acestui sector climatic se diferențiază clima munților mijlocii și clima munților înalți cu pajiști alpine. Clima munților mijlocii se caracterizează printr-un regim mai moderat al oscilațiilor de temperatură. Temperatura medie anuală este între 1,7 și 3,4 gr. Celsius , iar a lunii celei mai calde între 10,2 și 12,4 gr. Celsius.Primăvara temperatura medie a aerului este cu 4 – 5 gr. Celsius mai scăzută decât toamna datorită răcirilor adiabatice și consumului de căldură pentru topirea zăpezilor. Invazia maselor de aer din vest ( umede ) determină creșterea cantității medii anuale la peste 1200 mm. Regimurile termic și pluviometric sunt deosebit de favorabile vegetației forestiere.
După clasificarea climatică făcută de Koppen U.P. VI. Berislăvești se încadrează în regiunea climatică D.f.b.x., având ca limită sudică izoterma de -3 gr. Celsius al lunii celei mai reci, iar la nord pe cea de 10 gr. Celsius a lunii celei mai calde.
D. – climat boreal cu ierni reci;
f. – strat stabil de zăpadă iarna și precipitații suficiente tot timpul anului;
b. – temperatura medie a lunii celei mai calde sub 22 gr. Celsius, dar cel puțin timp de patru luni ea depășește 10 gr. Celsius ;
x. – maxima pluviometrică la începutul verii, minima spre sfârșitul
iernii.
Fig.3.Diagrama WALTER-LIETH
1.6 Condiții edafice
Situația solurilor din cadrul U.P. VI. Berislăvești, pe clase de tipuri și subtipuri, precum și suprafața ocupată de acestea este dată în tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 15
În urma analizei datelor din acest tabel se constată că ponderea cea mai mare revine cambisolourilor.
[NUME_REDACTAT] ocupă o suprafață de 0,98 ha (0,15%).
Elemente de diagnoză. Prezintă orizont Bt, având culori diverse și orizont El.
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
Răspândire. Luvisolurile sunt răspândite în partea de nord a unității de producție, fiind întâlnite în special sub arboretele de fag și de gorun, pe versanți cu înclinări diverse.
Alcătuirea și caracterizarea morfologică a profilului. Luvosolurile, prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-El-Bt-C. [NUME_REDACTAT] are o grosime de 15-25 cm, culoare brună, brună deschisă cu structură grăunțoasă. [NUME_REDACTAT], gros de 10-20 cm, cu nuanțe gălbui, sărăcit parțial în argilă și sescvioxizi. Structura slab exprimată, iar textura mai grosieră decât orizontul Bt. [NUME_REDACTAT] are grosimi de 60-80 cm cu nuanțe brune gălbui sau ruginii. Este compact, cu textură mijlocie, mijlocie fină și structură prismatică. Orizontul C este alcătuit din depozite loessoide decarbonatate și luturi.
Proprietăți. Luvosolurile au textură diferențiată pe profil, luto-nisipoasă în Ao, nisipo-lutoasă în El și luto-argiloasă sau chiar argiloasă în orizontul Bt. Argila și oxizii de fier migrează concomitent pe profilul solului. Structura solului este grăunțoasă, slab dezvoltată în Ao, lamelară sau poliedrică mică în El și prismatică în Bt. Proprietățile fizice, fizico-mecanice, hidrofizice și de aerație sunt satisfăcătoare, iar apa din precipitații străbate ușor orizonturile superioare și stagnează deasupra orizontului Bt, astfel încât în perioadele umede prezintă exces de apă, iar în cele secetoase deficit de apă. Conținutul de humus este mai mic (circa 2%) și de calitate inferioară, mai bogat în acizi fulvici. Sunt soluri oligomezobazice la mezobazice și au reacție de la moderat acidă la puternic acidă (pH=4,5-5,6). Asigurarea cu substanțe nutritive și activitatea microbiologică sunt mai slabe. Sunt soluri bine aprovizionate cu azot total (0,26- 0,33 g%).
Subtipuri.Subtipurile întâlnite în cadrul unității de producție este cel tipic pe o suprafață de 0,98 ha (0,15%).
Caracteristicile subtipului tipic au fost prezentate mai sus.
Fertilitate. Luvosolurile prezintă o troficitate minerală și azotală cel mult mijlocie. În privința regimului de umiditate, pot diferi între ele în funcție de poziția pe versant, expoziție, conținutul de schelet. Pe versanții umbriți regimului de umiditate este mai constant; aici făgetele realizează clase de producție mijlocii. Pe versanții cu expoziții însorite gorunetele realizează clase de producție mijlocii.
Recomandări. În aceste condiții edifice se recomandă următoarele compoziții țel: 5GO5FA.
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
[NUME_REDACTAT] ocupă o suprafață de 755,89 ha (96,41%). Aceste soluri se definesc prin prezența unui orizont Bv, având V55%, și cel puțin în partea superioară sau cel puțin în pete (în
proporție de peste 50%); cu culori în nuanțe mai galbene de 5YR, cu valori și crome 3,5 la materialul în stare umedă, cel puțin în interiorul elementelor structurale.
Răspândire: Eutricambosolurile sunt răspândite pe versanți cu înclinare moderată și mare.
Caracterizarea condițiilor și a procesului de solificare: euricambosolurile s-au format pe gresii, conglomerate, luturi, nisipuri. În general, rocile pe care au evoluat aceste soluri sunt bogate în calciu sau alte elemente bazice.
S-au format sub păduri de fag sau brădeto-făgete, păduri cu o bogată vegetație ierboasă dominată de speciile Asperula odorata, Dentaria bulbifera, Allium ursinus, Mercurialis perenis, Lamium galeobdolou, etc.
Condițiile de pedogeneză au favorizat transformarea resturilor organice în humus cu grad de saturație în baze ridicat, alcătuit predominant din acizi huminici bruni, care în prezența ionilor de calciu și magneziu formează complecși cu minerale argiloase și cu ioni de fier. Deși solificarea se desfășoară în condiții de climă umedă, procesele de debazificare și levigare sunt moderate, elementele bazice din roci exercitând o acțiune de coagulare asupra complexelor argilo ferihumice. Datorită acestor fenomene s-a format un orizont Bv.
Alcătuirea profilului: Eutricambosolul tipic are următoarea formulă de profil Ao-Bv-C. [NUME_REDACTAT] este gros de 10-35 cm și de culoare brun-gălbuie; se continuă cu materialul parental C.
Proprietăți: Textura acestui sol este de obicei, mijlocie (lutoasă sau luto-prăfoasă), nediferențiată pe pofil, iar structura slab-moderat dezvoltată, grăunțoasă în Ao și poliedrică angulară sau prismatică în Bv. Restul proprietăților fizice, fizico-mecanice, hidrofizice și de aerație sunt, în general favorabile.
Conținutul în humus este de 2-4% (rezerva de 60-120 t/ha), gradul de saturație în baze ridicat (V oscilează între 60 și 85%), reacția slab acidă până la neutră (valorile pH = 6,2- 7) aprovizionarea cu substanțe nutritive relativ bună. Sunt foarte bine aprovizionate în azot total (0,20-0,38 g%).
Fertilitatea. Eutricambosolurile, datorită însușirilor favorabile, au o fertilitate naturală bună. Arboretele constituite din fag și brădeto-făgete, instalate pe aceste soluri, realizează productivități mijlocii și superioare.
Subtipuri. Pe teritoriul unității de producție se găsesc următoarele subtipuri ale solului eutricambosol:
tipic, cu caracterele mai sus descrise pe 750.12ha (95,68%);
litic, asemănător celui tipic, dar cu orizont R a cărui limită superioară este situată între 20 și 50 de cm adâncime pe 5,77ha (0,73%).
Troficitatea este mijlocie pentru molid și brad și inferioară pentru fag. (Târziu D., 1998).
Districambosolurile – ocupă o suprafață de 27,04ha (3,44 %). Aceste soluri se definesc printr-un orizont Bv având V<55% și cel puțin în partea superioară culori cu valori și crome ≥3,5 la materialul în stare umedă, cel puțin în interiorul elementelor structurale.
Răspândire. Districambosolurile sunt răspândite uniform pe toată suprafața unității de producție, pe versanți cu înclinare moderată și mare.
Caracterizarea condițiilor și a proceselor de solificare. Districambosolurile, s-au format în condiții de relief montan pe roci acide și intermediare, gresii silicioase, micașisturi, șisturi sericioase ș.a. pe versanți cu expoziții și pante diverse.
S-au format sub păduri de fag, molid și amestecuri de fag cu rășinoase. Flora ierboasă de sub păduri are caracter acidofil: Oxalis acetosella, Deschampsia flexuosa. Homogyne alpina, mușchi verzi din genurile Dicranum, Entodon ș.a.
Resturile organice acidofile, în condiții de climă umedă și răcoroasă, sunt descompuse încet, rezultând humus coloidal alcătuit predominant din acizi fulvici și acumulat într-un orizont Ao scurt. Alterarea este foarte intensă, cu formarea de argilă redusă, silicații primari fiind desfăcuți în componente de bază (silice, hidroxizi de fier și aluminiu ș.a.).
Prin rămânerea pe loc a coloizilor minerali, reprezentați prin hidroxizi de fier și aluminiu se formează un orizont Bv de alterare.
Alcătuirea profilului. Districambosolul are un profil Ao-Bv-C sau R. [NUME_REDACTAT] este gros de 20-30 cm și de culoare brună cenușie, moderat până la intens humifer, textură mijlocie și structură slab formată. [NUME_REDACTAT] are grosimi de 20-60 cm, culoarea brună cu nuanțe gălbui cel puțin în partea superioară și V<55% structură poliedrică slab formată, textură mijlocie și
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
adesea cu un conținut ridicat de schelet. În continuare se găsește un orizont C sau R alcătuit din depozite de suprafață provenite din roci cu caracter acid.
Proprietăți. Textura districambosolurilor este ușoară spre mijlocie, nediferențiată pe profil, iar structura grăunțoasă în Ao și subpoliedrică în Bv.
Au un conținut mic de humus, alcătuit din acizi fulvici (3-4%) dar pot avea o cantitate de materie organică de până la 20-25% (rezerva 200-300t/ha), în stratul 0-50 cm. Valorile pH sunt cuprinse între 4,3-5,1, iar V sub 55% (41-55%).
Subtipuri. Subtipul întâlnit în cadrul unității de producție este cel tipic pe 118,64 ha (3%).
Fertilitate. Fertilitatea acestor soluri este mijlocie pentru fag, molid și brad. Aceasta este determinată de volumul edafic util existent mijlociu sau mic, funcție de cantitatea de schelet pe profil (semischeletic 25-50% sau scheletic 50-75%). În aceste condiții pe solurile cu schelet mult se recomandă promovarea cu prioritate a molidului, iar pe cele cu mai puțin schelet fagul și bradul.
În prezent pe acest sol se află arborete pure de fag de clasă a III-a de producție, și amestecuri de fag cu rășinoase de clasa a III-a, din sămânță .
1.7 Tipuri de stațiuni
Fitoclimatic, pădurile din U.P. VI.Berislăvești sunt situate în următoarele etaje de vegetație:
– FM2 –etajul montan de amestecuri 123,06 ha (15,70%);
– FD4 – etajul deluros de gorunete,făgete și goruneto-făgete 32,29 ha(4,11%);
– FM1+FD4 – etajul montan și premontan de făgete 628,56 ha(80,18%).
În cadrul acestei etajări a vegetației realizate ca o consecință a modificării altitudinale a climatului, solul, particularitățile orografice și însușirile bioecologice ale speciilor vin să precizeze în amănunt, atât natura cât și caracteristicile arboretului. Odată cu creșterea altitudinii, în distribuția vegetației intervine răcirea climatului, care determină o reducere a numărului de specii, predominând arboretele pure. In aceste condiții expoziția, panta și însușirile fizico- chimice ale solului influențează puternic compoziția cât și starea de vegetație a arboretului.
Tipurile de stațiuni întâlnite sunt redate în tabelul nr. 1
Tabelul nr. 16.
3.1.2.0 Montan de amestecuri Bi, stâncărie și eroziune excesivă ( 0,26% ).
Ocupă suprafețe reduse în întreg etaju, pe coame, creste, abrupturi, ogașe, ravene, iar pe cea mai mare parte a suprafeței apar blocuri stâncoase, grohotișuri stabilizate sau roca la suprafață.
Substratul este alcătuit din roci metamorfice sau eruptive.
Solurile incipiente, slab dezvoltate sauputernic și excesiv erodate, superficiale (litosoluri, rendzine) cu humus de calcar pe maxim 0,5 din suprafață.Local, între blocuri și acumulări mai importante de material de dezagregare și humus se formează locuri apte pentru vegetația slabă sau foarte slabă a bradului, molidului, fagului sau pinului.
Condiții climatice cu mare variabilitate locală, față de media etajului , cu plus de căldură și insolație, amplitudine a variației temperaturii, minus de umiditate pe versanții însoriți și mișcare activă a maselor de aer. Solurile au potențial oligotrofig și extreme oligotrofic, ca urmare a volumului edafic mic și foarte mic și a săraciei de elemente nutritive, deseori și a humusului acid.
Deseori se observă căderi premature ale frunzelor sau acelor, uscări, pârlitura scoarței, lipsa de fructificație sau pierderea frucrelor.
Vegetația forestieră are vitalitate redusă, dimensiuni mici ale arborilor, elagaj slab, coronament larg.
Recomandări. Completarea golurilor cu pin și larice.Împlinirea consistenței prin plntarea în buchete și grupe a molidului sau semănarea bradului și fagului la adăpostul arboretului existent.
3.3.3.2. Montan de amestecuri Bm . brun edafic mijlociu cu Asperula – Dentaria ( 13,02% )-FM2 Bm T2-3 H3 Ue3-2
Ocupând locul al doilea ca pondere în suprafață acest tip staționai este larg răspândit în cea mai mare parte a lanțului carpatic mai mult în subetajul inferior al etajului de amestec. Substraturile litologice sunt alcătuite din depozite de suprafață foarte variate, provenite din roci eruptive, metamorfice și roci sedimentare, cu însușiri favorabile formării și menținerii de soluri cu mull sau mull-moder. Solurile sunt brune mezobazice și brune oligomezobazice. în parte slab
pseudogleizate, mijlociu profunde și profunde, cu volum edafic predominant mijlociu, nisipo-lutoase și luto-nisipoase, slab și semischeletice.
Condițiile climatice sunt moderate, caracteristice subetajului inferior al etajului amestecurilor, favorabil în mod egal celor trei specii principale. Nu se înregistrează extreme termice și hidrice în perioada de vegetație, asigurând acesteia o durată în jur de 140 de zile, ceva mai scăzută spre limita nordică și cea altitudinală a arealului. In districtele nordice, mai răcoroase, precum și în stațiunile cu altitudine relativ mare, spre subetajul superior al amestecurilor, temperaturile mai scăzute, mai puțin favorabile fagului, au caracter de factor limitativ pentru acesta la nivelul productivității mijlocii.
Condițiile edafice sunt caracterizate prin nivelul mijlociu al troficității (soluri oligomezotrofice și mezotrofice ) și al aprovizionării cu apă ( H3 );
umiditatea estivală Ue 2-3, frecvent cu perioade de deficit de apă U 1 , în special pe expoziții însorite.
Factori ecologici limitativi: substanțele nutritive și în special apa accesibilă.
Faciesuri condiționate de situația în etaj și climatul corespunzător :
– de subetaj inferior, cu condiții climato-edafice favorabile amestecului echilibrat al celor trei specii, în prezent în mare parte cu făgete aproape pure;
– de subetaj superior, obișnuit de molideto-făgete, mai răcoros, cu fag de clasa a-IV-a de producție.
Faciesuri condiționate edafic-litologic și de climatul local:
– cu soluri brune mezobazice și floră de tipul Asperula-Oxalis, pe șisturi cristaline;
– de brădete sau cu bradul majoritar în amestec, pe soluri textural fine și substraturi cu CaCO3, în subetajele mijlociu și inferior;
– de molidișuri, pe versanți +/- umbriți, cu plus de umiditate atmosferică, în special în subetajul superior, pe soluri cu mull-moder și elemente acidofile în pătura vie.
Acest tip de stațiune conferă bonitate mijlocie pentru amestecuri de rășinoase și fag, uneori inferioare. Se înregistrează un pericol principal de evoluție prin eroziune, mai puțin prin agravarea pseudogleizării, prin rărirea sau dispariția arboretului, pericol de doborâturi în arboretele de vârstă ridicată și consistență prea strânsă.
3.3.3.3 Montan de amestecuri Bs, brun edafic mare cu Asperula-Dentaria ( 2,41% ) -FM2 Bs, TIV-V, HIV-V, Ue4-3.
Este răspândit în special în jumătatea sudică a unității de producție, pe versanții slab la moderat înclinați, în locuri așezate de la baza versanților și alte terenuri practic orizontale. Substraturi litologice formate din depozite de suprafață (șisturi sericitoase sau sericito cloritoase) cu însușiri favorabile formării și menținerii de soluri cu mull-moder. Soluri brune acide, oligomezobazice, profunde și foarte profunde, cu volum edafic mare, predominant luto-nisipoase și lutoase, fără schelet sau slab și semischeletice.
Condiții climatice moderate, sunt favorabile în mod egal celor trei specii principale. Perioada de vegetație, (cu o durată de circa 140 zile) este ferită de extreme termice și hidrice.
Condițiile climatice ale atmosferei apropiate determină și condiții edafoclimatice favorabile vegetației. Condițiile edafice sunt foarte favorabile vegetației forestier a subetajului.
Troficitatea foarte favorabilă, prin valorile ridicate ale determinanților ei (grosime utilă mare, conținut de humus ridicat, baze schimbabile abundente, grad de saturație în baze ridicat) și prin circuitul biologic foarte activ. Aciditatea activă moderată, apa accesibilă și aerul-aerația bine și foarte bine asigurată, iar regimul de umiditate echilibrat. Temperatura solului și lungimea perioadei bioactive favorabile celor trei specii principale.
Bonitatea stațională este superioară pentru molid, brad și fag, uneori numai mijlocie pentru fag. Se recomandă menținerea și reintroducerea în făgetele din aceste stațiuni a rășinoaselor până la 60%. Pe lîngă speciile de bază, se recomandă introducerea paltinului și frasinului, eventual laricele.
4.1.2.0 Montan premontan de făgete Bi, stâncărie și eroziune excesivă ( 0,73% )-FM1+ FD4 , Bi, TI-III, HI-II, Ue2-1.
Stațiuni instalate pe suprafețe reduse, pe coame, creste, abrupturi, pe cea mai mare parte a suprafeței, blocuri stâncoase, grohotișuri stabilizate. Substratul litologic este format din blocuri stâncoase, grohotișuri stabilizate din roci metamorfice și eruptive.
Solurile sunt incipiente, slab dezvoltate sau puternic și excesiv erodate, superficiale, local între blocuri există acumulări mai importante de material de dezagregare și humus. Condițiile
climatice cu mare variabilitate locală au un plus de căldură și insolație și un minus de umiditate pe versanții însoriți. Condițiile edafice sunt extrem de scăzute prin faptul că solurile sunt oligotrofice ca urmare a volumului edafic mic și a sărăciei de elemente nutritive accesibile și a deficitului de apă accesibilă din imposibilitatea formării de rezerve.
Bonitatea stațiuni este mică, ceea ce conduce la o vegetație forestieră cu vitalitate redusă și de mici dimensiuni ale arborilor. Se recomandă tăieri de igienă și menținerea prin regenerare naturală a arboretelor actuale, completându-se golurile cu pin sylvestru și pin negru.
4.4.2.0 Montan-premontan de făgete Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula – Dentaria (79,44% ) -F.M.1+ F.D.4, Bm, T.III, HIII,Ue2 .
Stațiuni situate pe suprafețe întinse, pe versanți predominant mijlociu, cu expoziții diverse, înclinări moderate și repezi. Substratul litologic este format din depozite de suprafață provenite din roci sedimentare sau metamorfice, bazice sau intermediare.. Soluri brune mezo- și eubazice, cu mull, mijlociu profunde și slab scheletice sau profunde și semischeletice, cu volum edafic mijlociu și submijlociu.Sunt soluri predominant luto-nisipoase și lutoase, moderat până la intens humifere, structurate glomerular, grăunțos și subpoliedric, bine drenate și aerate.
Condiții climatice ale etajului respectiv, cu diferențe locale sensibile în funcție de expoziție și poziția pe versant. Solurile au troficitatea specifică ridicată și regim de umiditate favorabil vegetației forestiere.
Bonitatea este mijlocie pentru făgetele pure sau în diseminație cu paltin, ulm și frasin. Se recomandă completarea regenerărilor naturale cu rășinoase (molid, brad, larice), și cu foioase (paltin, frasin, cireș).
5.1.3.2 Deluros de gorunete, Bm, podzolit, edafic mijlociu cu graminee ( 0,12% )-FD3,Go,Bm, TII, H.II Ue2-1 .
Stațiuni întâlnite pe versanți predominant superiori și “subculmi”, cu expoziție însorită mai rar semiînsorită, cu înclinare moderată până la puternică. Substraturi litologice formate din depozite de suprafață provenite din roci adesea acide silicioase (gresii, nisipuri, pietrișuri, luturi),
care asigură formarea de soluri cu drenaj intern normal. Solurile brune mediu podzolite, oligomezobazice și chiar soluri podzolice argiloiluviale, uneori slab podzolite, oligobazice, cu moder, mijlociu profunde și profunde, obișnuit slab humifere și cu volum edafic mijlociu.
Condiții climatice caracteristice stațiunilor de pe versanți superiori și “subculmi” cu expoziții însorite, cu plus de căldură, lumină, adesea și vântuire și minus de umiditate atmosferică față de condițiile medii de platou. Condițiile edafice de soluri podzolite de pantă însorită. Troficitatea potențială predominant submijlocie, aciditatea activă variată pe profil, apa accesibilă asigurată în medie la nivel submijlociu, aerul-aerația peste mijlocii cu excepția orizontului mai compact al solurilor slab pseudogleizate. Consistența estivală moderată în orizonturile superioare, peste mijlocie sau chiar ridicată in orizonturile B slab pseudogleizat e în timpul verii.
Bonitate mijlocie pentru gorunete sau gorunete însoțite diseminat de fag, carpen, tei, cireș, jugastru, etc. Gorunul fiind de bună calitate, se recomandă îngrijirea arboretelor și menținerea consistenței pline și a speciilor de amestec în proporții corespunzătoare.
5.2.4.2 Deluros de făgete Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula –Assarum ( 3,99% )- FD3, fa, Bm, TIII-IV, HIII, Ue2 .
Răspândit pe versanți predominant mijlocii, umbriți și semiumbriți, moderat înclinați, cu configurație variată, pe substrate provenite din roci furzionare.
Solurile brune eu- și mezobazice cu mull, tipice și mai rar slab podzolite, slab pseudoglizate, mijlociu profunde șiprofunde, luto-nisipoase șilutose, excerpțioinal mai fine, slab scheletice și semischeletice cu un volum edafic mijlociu.
Condițiile climatice cu plus de umiditate și minus de caldură și lumină față de media etajului pe expoziții umbrite șiîn apropierrea văilor.
Condițiile edafice determinate puternic de volumul edafic mijlociu, cu un nivel al troficității predominant mijloiu, întotdeauna aprovizionat cu apă accesibilă, regim de umiditate având estval timpuriu șoi mijlociu estival târziu.
Bonitate mijlocie pentru făgete pure de deal sau având diseminat palti, carpen, tei, jugastru, gorun, făgeto-cărpinete și șleauri de deal cu fag.
CAPITOLUL II
STUDIUL VEGETAȚIEI FORESTIERE
2.1. Distribuția vegetației
Ca urmare a zonalității altitudinale a vegetației, în cuprinsul U.P.VI Berslavesti, apar următoarele etaje și subetaje de vegetație:
1.Etajul nemoral ( al pădurilor de foioase ) :
– subetajul pădurilor de amestec de rășinoase cu fag ( 15,69% );
– subetajul pădurilor de fag ( 84,16% )
– subetajul padurilor ce gorun ( 0,12% )
După "[NUME_REDACTAT] " , U.P. VI.Berislăvești se încadrează în etajul boreal al pădurilor de molid și etajul nemoral al pădurilor de foioase, subetajul pădurilor de amestec de rășinoase cu fag și subetajul pădurilor de fag.
Bradul ( Abies alba ) are cerințe mari față de condițiile staționale,din acest punct de vedere situându-se în fruntea rășinoaselor de la noi din țară. Este mult mai rezistent la acțiunea mecanică a vântului, iar prin coroanele sale profunde și dese manifestă capacitate apreciabilă de modificare a fitoclimatului intern, care devine umbros, răcoroși cu variații termice mult diminuate. Este specia cu cel mai pronunțat temperament de umbră de la noi din țară, după tisă.
Fagul ( Fagus sylvatica ) este specia cu cel mai pronunțat temperament de umbră dintre toate foioasele arborescente de la noi. Fagul este cel mai puternic creator de mediu întreținând un fitoclimat umbros, răcoros, liniștit, omogen și având o influență deosebită asupra regimului hidrologic al mediului, deoarece coroanele arborilor sunt dese, compacte și rețin cantități importante de apă din
precipitații. Litiera, la rândul ei, dispune de o apreciabilă capacitate de reținere a apei.
Gorunul ([NUME_REDACTAT] ) mai puțin pretențios față de căldura estivală, gorunul nu suportă climatul continental excesiv. Crește bine pe soluri drenate, afânate, cu textură mai grosieră și cu umiditate relativ constantă; suportă mai greu solurile argiloase, compacte, cu regim variabil de
umiditate (ex. terase). Este tolerant față de aciditate, realizează creșteri bune în amestec cu fagul, pe soluri brune acide, slab până la puternic podzolite, pe conglomerate, gresii. Este mai mezofil decât celelalte specii de stejar indigene, ca adaptări morfologice remarcându-se frunzele subțiri fără peri, ritidom subțire. Determină podzolirea solului, de altfel ca și stejarul, datorită litierei bogate în substanțe tanante. Gorunul are un temperament de lumină.
2.2 Formații și tipuri de pădure
Formațiile forestiere și respectiv tipurile de pădure, cărora aparțin pădurile din cuprinsul U.P. VI Berislavesti , sunt redate în Tabelul nr. 17.
Tabelul nr. 17
Din analiza datelor de mai sus se poate constata că cele mai răspândite formațiuni forestiere sunt amestec de rășinoase cu fag iar ca tipuri de pădure domină amestecurile de brad, fag si gorun pe stâncării cristaline. Caracterul actual al tipului de pădure se prezintă în modul următor tabelul nr. 18.Conform tabelului predomină pădurile natural – fundamentale și cele artificiale.
Tabelul nr. 18
Principalele tipuri de pădure întâlnite în U.P. VI Berislăvești, sunt descrise în ordinea descrescătoare a ponderii lor:
2.2.1.2 Brădeto – făget cu floră de mull ( m ) – 13,02%. larg răspândit în special în sudul țării.
Este un tip intermediar între brădet normal cu floră de mull și făget cu floră de mull.
Arboretele cercetate se găsesc la altitudini de 800-1200 m., pe versanți cu expoziții diferite, mai mult pe pante mici și locuri așezate și urcă la altitudini mai mari în locuri adăpostite, ferite de curenți reci. Solurile sunt brune tipice, podzolice sau slab acide, de la mijloc profunde la
foarte profunde, lutoase uneori cu ceva schelet. Substaturile sunt reprezentate prin roci cu conținut de calcar mai rar șisturi cristaline. Arboretele sunt constituite din brad și fag amestecați în proporții diferite, diseminat întâlnim paltin de munte, mai rar carpen și anin negru.
Consistența naturală este de 0,9 , productivitate mijlocie, totuși fagul rămâne ceva în urmă și la o vârstă mai avansată se localizează ca al doilea etaj. Arborii sunt bine conformați, cu trunchiuri drepte, cilindrice și bine elagate. Ambele specii furnizează lemn de lucru de calitate superioară și în procent ridicat.
Regenerarea naturală se produce cu ușurință. In special, semințișurile de fag sunt abundente și întinse pe toată suprafața arboretului. Puieții de brad se găsesc mai rar și de obicei în pâlcuri.
Subarboretul este reprezentat prin exemplare izolate de scoruș de munte, păducel, zmeur, soc comun, călin și caprifoi.
Pătura vie este abundentă și formată mai ales din Oxalis acetossela, la care în mod frecvent se adaugă Asperula odorata, Luzula albida (Pașcovschi S., 1958).
In plan orizontal, formele structurale sunt determinate de variația compoziției, respectiv natura speciilor, proporția și modul lor de grupare, și de consistență (Pașcovschi S., 1958).
4.1.2.1 Făget montan nud pe soluri brune și brune gălbui, moderat acide (m)-60,80%.
Acest tip este corespondentul de altitudine mare al făgetului normal cu floră de mull. În nordul Moldovei el ajunge, în unele locuri, destul de jos altitudinal (chiar 600-700m).
[NUME_REDACTAT] Meridionali, el a fost indicat la aproximativ 1250-1450 m altitudine, în cei Orientali la 1100-1350 m, iar în nordul Moldovei coboară până la 600-800 m. Se găsește pe versanți cu înclinații și expoziții diferite, fiind totuși rar pe cele nordice. Solurile sunt brune sau brune gălbui, deseori scheletice. Substraturile sunt reprezentate prin gresii, deseori în amestec cu marne argiloase sau prin șisturi cristaline.
Arboretele sunt compuse din fag, la care se adaugă diseminat molidul, bradul, paltinul de munte; proporția molidului poată să crească dând naștere unui facies aparte.
Consistența de 0.9-1.0; în cazul consistenței mai mici poate să apară un etaj dominat de fag.
Productivitatea mijlocie. Forma trunchiurilor se menține încă destul de bine; totuși apar exemplare strâmbe, cu coroane prea dezvoltate din cauza elagajului insuficient Materialul este de
calitate mai slabă decât în tipul precedent; lemn de lucru se obține mai puțin; inima roșie este frecventă.
Regenerarea naturală se produce, în general, în condiții bune, aproximativ la fel ca în făget normal cu floră de mull. Pe lângă fag se găsesc tinereturi de molid, brad, paltin. În unele locuri molidul devine invadant și tendința de succesiune spre molideto-faget este evidentă.
Pătura vie, constituită în mare parte din plante de mull, prezintă aspecte mai mult ori mai puțin asemănătoare cu ale făgetului normal cu floră de mull. Se introduc și unele specii mai acidifile, de exemplu Luzula silvatica, Circaea alpina, Veronica officinalis etc. Mușchii sunt ceva mai abundenți în special Enlodon schoberi.
5.1.3.1 Goruneto-făget cu Festuca drymeia (m)-0,12%
Acest tip de gorunet este frecvent în regiunea deluroasă din întreaga țară.
Arboretele cercetate se găsesc la altitudini de 300-600m, pe versanți de orice expoziție și cu înclinări variind de la moderate la foarte repezi. Solurile nu au fost cercetate amănunțit până în prezent, semnalându-se podzoluri gălbui câteodată slab schelete.
Arboretele sunt compuse din gorun la care se pot adăuga în stare diseminată: fagul, carpenul, ulmul de munte, jugastrul, teiul argintiu, gârnița. Uneori se schițează o etajarea rămânând în etajul dominat ceva gorun cu carpen sau puțin fag tânăr.
Consistența naturală a arboretelor este de 0,8-0,9, dar uneori scade până la 0,7, probabil datorită unor cauze antropogene. Creșterea este destul de activă, productivitatea mijlocie. Forma arborilor este destul de bună, cu trunchiuri drepte cilindrice și destul de bine elagate. Se obține material de lucru și de construcții.
Regenerarea naturală din sămânță a gorunului nu pare dificilă. Uneori se găsesc semințișuri instalate pe toată suprafața, chiar în pătura vie destul de deasă; în alte cazuri ele se localizează în locuri mai luminate. Pe lângă gorun se mai întâlnesc puieți de: fag, carpen, paltin de munte și câmp, tei, cireș. în unele cazuri fagul devine invadant, marcând o succesiune evidentă spre goruneto-făget.
Subarboretul este compus din alun, păducel, măceș, jugastru, corn, sânger, lemn câinesc și s-au găsit cazuri cu foarte des alun.
Dintre plantele parazite este frecvent vâscul de stejar.
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
Pătura vie este de obicei bogată și poate fi destul de variată, păstrând totuși un anumit aspect caracteristic. Ea poate să dea un exemplu bun asupra rolului indicator relativ redus, pe care trebuie să-l atribuim unor anumitor specii din pătura vie în cazul gorunetelor, rămânând însă important aspectul general al acestei păduri. De obicei predomină unele specii de graminee, mai ales Festuca silvatica, fie pură, fie în amestec cu Melica uniflora ori Calamagrostis arundinacea; Melica uniflora poate deveni și ea predominantă; în unele cazuri devin predominante specii de păiuș ca Poa nemoralis, Poa bulboasa. Luzula albida este și ea aproape nelipsită, iar în anumite cazuri poate deveni predominantă în locul gramineelor. La aceste specii care formează fondul păturii vii se mai adaugă în cantitate mică: Peridium acuilinum, Carex pilosa, Tamus communis, Fragaria vesca, Fragaria viridis, Cytisus leucotrichus.
Compoziția arboretelor pentru U.P. VI Berislavesti, structura și mărimea fondului forestier, pe specii, se prezintă astfel:
Tabelul nr. 19
Grafic proporția speciilor U.P.VI Berislăvești este prezentată mai jos în figura 4.
Fig.4 Proporția speciilor pe U.P. VI.Berislăvești.
Compoziția exprimă sintetic ponderea speciilor componente dintr- un arboret în cazul de față arboretele din U.P VI.Berislăvești au următoarea compoziție: 50Fa 8Br 21MO 10PI restul de 12% fiind reprezentat de celelalte specii.
Analizând datele din schemă se poate constata faptul că fagul deține cel mai mare procent de răspândire, fiind urmat de brad,molid si pin ; celelalte specii se găsesc în proporții ce nu depășesc 15%.
Arboretele luate în studiu sunt arborete amestecate, amestecul fiind în grupe sau intim.
Pentru determinarea compoziției au fost executate în teren inventarieri parțiale în suprafețe suficient de numeroase și reprezentativ amplasate în cuprinsul fiecărui arboret.
Regenerarea naturală se produce în condiții grele din cauza înțelenirii solului. Numai acolo unde pătura vie este întreruptă instalarea semințișului este ceva mai ușoară. Subarboretul lipsește.
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
Pătura vie puternic dezvoltată, formată dintr- un covor continuu de Festuca altissima; la care se mai adaugă: Luzula albida, Luzula silvatica, Rubus hirtus, Oxalis acetossela, Mycelis muralis etc.
2.3. Structura arboretelor
Prin structura unui arboret se înțelege modul de dispunere în plan orizontal și vertical al arborilor componenți. Variația foarte mare a relațiilor dintre arborii unui arboret poate duce la aspecte structurale dintre cele mai diferite. Această variație poate avea loc atât în plan orizontal cât și în plan vertical, vorbindu-se astfel de o structură orizontală și de o structură verticală.
2.3.1. Structura orizontală
Consistența medie a pădurilor din U.P. VI Berislavesti este aproape plină spre plină, dar în cadrul fiecărui arboret variază în funcție de speciile componente și de subunitățile existente, corelate cu alți factori precum: condiții de vegetație , altitudine, substrat litologic, panta. La altitudini mari în condiții grele de vegetație , cât și pe terenuri cu pante mari și pe substrate ușor erodabile, arboretele sunt menținute cu consistențe ridicate.
Situația statistică a consistențelor arboretelor la nivelul U.P. VI Berislavesti, în raport cu suprafața este redată în Tabelul nr. 20.
Tabelul nr. 20
După cum se constată din datele tabelului, din arboretele luate în studiu,marea lor majoritate au consitență plină sau aproape plină, în cele mai multe cazuri fiind vorba de arborete tinere.
2.3.2. Structura verticală
În plan vertical, formele structurale sunt determinate de dimensiunile arborilor ( înălțime, diametru ), care, la rândul lor, determină etajarea arborilor în arboret, modul de închidere al masivului și profilul arboretelor. Etajarea arborilor se referă la stratificarea în plan vertical a arborilor ce compun arboretul, datorită diferențelor lor dimensionale. Ca urmare a faptului că arborii nu realizează aceași înălțime, se produce o diferențiere care permite separarea unor etaje arborescente, mai mult sau mai puțin dinstincte și durabile.
Din observațiile făcute pe teren s-a concluzionat că, în cadrul U.P. VI Berislavesti numeroase bradete pure sau practic pure și făgete pure sau practic pure, arborete echiene sau relativ echiene, realizează structuri verticale tipic monoetajate, în care se remarcă foarte mici diferențieri ale înălțimilor arborilor. Tot o structură monoetajată realizează și arboretele amestecate în care alături de brad și fag mai participă specii cu ritmuri de creștere relativ apropiate ( gorunul,molidul,pinul ). Insă, în majoritatea cazurilor, în funcție de situația concretă, în diferite etape de dezvoltare, apar diferențe de înălțime între arbori ( între lungimea coroanelor acestora – în favoarea rășinoaselor, mai ales a bradului). In aceste situații se poate diferenția un plafon superior constituit din arbori cu poziție dominantă și unul inferior, în care rămân cei cu înălțimi mai reduse, conferind arboretelor o structură bietajată.
Profilul arboretelor este o caracteristică ce se caracterizează prin alura ce o prezintă suprafața superioară a coronamentului. In cazul arboretelor aproape, în exclusivitate, echiene sau relativ echiene din cadrul U.P. VI Berislavesti, monoetajate sau bietajate, cu consistența aproape plină, profilul este continuu sau ușor ondulat Excepții fac arboretele aflate în procesul de exploatare-regenerare, cu consistență redusă, precum și terenurile aflate după tăieri definitive și incomplet regenerate, cu goluri și porțiuni ocupate de specii pioniere care depășesc mult în înălțime speciile principale. Aceste arborete prezintă temporar un profil în general dantelat însă, odată cu definitivarea exploatării, respectiv remedierea nereușitelor regenerării, și constituirea unor noi arborete, acestea vor dobândi un profil continuu.
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
Inchiderea arboretelor se referă la modul în care diferitele categorii de arbori participă la închiderea masivului.
2.3.3. Alte caracteristici structurale
*Originea și proveniența arboretelor
Diferențierea arborilor în raport cu originea se concretizează prin trei categorii:
– arborete virgine, care au apărut și se dezvoltă fără nici o intervenție antropică;
– arborete cvasivirgine, asemănătoare cu primele ca structură dar afectate de intervenții antropice, însă fără modificarea esențială a compoziției, organizării și funcționalității lor;
– arborete cultivate, care iau naștere și se dezvoltă sub o evidentă și determinantă influență antropică.
În mod evident, arboretele din U.P. VI.Berislăvești sunt arborete cultivate. Acestea evoluează într-o strânsă interdependență cu factorii mediului natural, însă au fost create și conduse printr-un sistem de intervenții silvotehnice în concordanță cu obiectivele social- economice, cu funcțiile atribuite și țelurile de gospodărire. In același timp, aceste arborete sunt dependente structural și funcțional de formele de gospodărire și intervențiile silvotehnice. In cadrul U.P. VI.Berislăvești există atât arborete naturale ( majoritatea ), întemeiate pe baza regenerării naturale, cât și arborete artificiale, create prin plantații.
♦ Structura arboretelor pe clase de vârstă
Stabilirea vârstei arboretelor este determinantă pentru aprecierea clasei de producție, a caracteristicilor productive ale arboretelor, în fixarea urgenței și oportunității intervențiilor silvotehnice.
Vârsta medie a arboretelor din U.P. VI.Berislăvești este de aproximativ 40 de ani, dar vârstele medii ale arboretelor sunt diferențiate pe subunități de producție și protecție și pe specii.
Structura arboretelor din cadrul U.P. VI.Berislăvești, pe clase de vârstă, se prezintă astfel în tabelul nr.21,iar grafic în figura 5:
Tabelul nr. 21.
Fig.5 Proporția arboretelor pe clase de vârsta.
Structura arboretelor pe clasa de producție și pe subunități de protecție este redată în tabelul nr. 22,grafic în figura 6 :
Tabelul nr. 22.
Fig.6 Proporția arboretelor pe clase de producție.
Se observă, conform datelor din tabel, că în cadrul U.P. VI Berislavesti nu se găsesc arborete din clasa întâia de producție. In vederea promovării unor specii sau reducerii ponderii altora, s-au analizat și clasele de producție medii pe specii, datele obtinute fiind redate in tabelul nr.23:
Tabelul nr. 23.
Fagul, specia majoritară în arboretele din U.P. VI.Berislăvești, rămâne principala specie și pentru ridicarea clasei de producție se recomandă aplicarea la timp a operațiunilor culturale și a tuturor măsurilor silvotehnice specificate în amenajament. Trebuie redusă proporția speciilor care suprimă dezvoltarea speciilor lemnoase valoroase și care nu valorifică la maxim potențialul bioproductiv al stațiunii. Atenție deosebită trebuie acordată introducerii în viitor a unor specii noi ( exemplu paltinul de munte, teiul etc. ), în scopul creșterii valorii arboretului precum și diversificării sortimentelor lemnoase
CAPITOLUL III
CADRUL TEHNICO – ORGANIZATORIC ȘI SOCIAL – ECONOMIC
3.1.Funcțiile pădurii și țelurile de gospodărire
Pentru stabilirea funcțiilor pădurii s-a pornit de la următoarele obiective social-economice:
– protecția terenurilor și a solurilor: păduri situate pe stâncării, grohotișuri sau pe terenuri mai înclinate de 35 grade ; păduri aflate la limita golului alpin ; păduri pentru protecția construcțiilor hidrotehnice pentru captarea apei.
– păduri de interes cinegetic și de ocrotire a genofondului : rezervații pentru producerea de semințe forestiere.
-păduri pentru producerea de lemn de mari dimensiuni din care rezultă o gamă largă de sortimente : lemn de lucru pentru cherestea ; lemn pentru construcții rurale și alte utilizări.
– alte produse în afara lemnului și serviciilor: vânatul, fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante medicinale.
Corespunzător obiectivelor social – economice fixate, s-au stabilit funcțiile prioritare pe care trebuie să le îndeplinească arboretele. Pădurile din U.P.VI au fost încadrate atât în grupa I funcțională. Categoriile funcționale ale pădurilor din grupa I sunt:
1-1C- 420,79 ha, pădurile de pe versanții râurilor și pâraielor din zonele montabă și colinară, care alimentează lacul de acumulare Călimănești, situate la distanță de 15 până la 30 Km în amonte de limita acumulării (T.IV);
1-5L – 363,12 ha, Pădurile constituite în zona de protecție (zona tampon) a [NUME_REDACTAT] Cozia și a rețelei ecologice „Natura 2000” (TIII);
Prin gruparea arboretelor în cadrul aceluiași tip, în raport cu categoriile funcționale pentru care sunt indicate măsuri silviculturale similare, au rezultat tipurile de categorii specificate în tabelul nr. 24:
Tabelul nr. 24
În raport de țelul de producție sau de protecție, de regimul de gospodărire, în cadrul acestei unități de producție a fost necesar și justificat economic și ecologic, constituirea următoarelor subunități:
– S.U.P."A" – codru regulat, cu o suprafața de 420,79 ha, în care au fost incluse arboretele din grupa a-I-a funcțională care se vor regenera pe cale naturală precum și arboretele pure de molid și arboretele provizorii care se vor regenera pe cale artificială prin plantații;
– S.U.P."M" – păduri supuse regimului de conservare deosebită cu suprafață de 363,12 ha, în care au fost incluse arboretele din grupa I funcțională, categoria 1-1C și 1-5L, păduri supuse regimului de conservare deosebit.
3.2.Bazele organizării amenajistice
O parte din actualele arborete au o structură corespunzătoare, altele au o structură diferită de cea a modelului normal. Sarcina gospodăririi silvice este dirijarea tuturor arboretelor spre structură normală care se definește prin bazele de amenajare: regim, compoziție-țel, tratament, exploatabilitate (vârsta exploatabilitații) și ciclul de producție.
Gospodărirea pădurilor se va face potrivit prevederilor din Legea 2/1987 (Legea privind conservarea, protejarea pădurilor și dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională, economică și menținerea echilibrului ecologic).
* [NUME_REDACTAT] îndeplinirea funcțiilor atribuite și pentru normalizarea fondului de producție în arboretele din U.P.VI Berislavesti se aplică regimul codrului pentru toate subunitățile de producție sau protecție constituite. Astfel, arboretele urmează a fi conduse până la vârsta când se pot aplica tăieri în codru pentru regenerarea din sămânță, realizându-se arborete viguroase,
corespunzătoare condițiilor staționate și de vegetație care să valorifice în mod superior potențialul silvoproductiv al stațiunii și care să exercite în mod activ și rolul de protecție pentru care sunt destinate.
♦ Compozitia-tel
Compoziția-țel s-a stabilit pentru fiecare arboret în parte, astfel:
– compoziția-țel la exploatabilitate, pentru arboretele neexploatabile si preexploatabile, care reprezintă compoziția la care ajung arboretele exploatabile, în raport cu compoziția actuală și cu posibilitățile de modificare a ei, în direcția compoziției optime;
– compoziția-țel de regenerare, pentru arboretele exploatabile în prezent sau cele care devin exploatabile în cursul primei perioade de amenajament, luând în considerație compoziția-țel finală;
– compoziția-țel finală, s-a stabilit în raport de țelurile de gospodărire și de condițiile ecologice date (tip de stațiune și tip de pădure).
Prin actualul amenajament, s-a promovat compoziția corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure, condițiilor staționate determinate, funcțiilor social-economice atribuite, stării actuale a arboretului.
Tabelul nr. 25
♦ [NUME_REDACTAT] raportul repartiției arborilor pe categorii dimensionale și al etajării populațiilor de arbori și arbuști, actualele arborete din cadrul acestui teritoriu, diferă de structura normală.
In vederea realizării de arborete cu o distribuție spațiala pe categorii dimensionale optime și diversificate sub raportul compoziției, se prevede aplicarea următoarelor tratamente:
– tăieri succesive pe 17.5 ha în arboretele de fag unde a fost început acest tratament;
– tăieri progresive pe 190.8 ha în arboretele de fag și amestec de fag cu rășinoase;
– tăieri rase pe 16.4 ha în arboretele pure de molid.
In planul de recoltare s-a prevăzut tratamentul indicat în normele tehnice în vigoare.
Tratamentele proiectate pentru arboretele incluse în rând de tăiere, au urmărit asigurarea regenerării integrale și realizarea unor structuri optime, sub raport ecologic și funcțional.
La aplicarea tratamentelor se va avea în vedere evitarea dezgolirii solului, respectiv asigurarea permanenței pădurilor și a funcțiilor de protecție și producție. In acest sens se vor corela tehnologiile de exploatare cu tehnica de aplicare a tratamentelor în scopul realizării regenerării naturale, al diminuării prejudiciilor semințișurilor, al protecției arborilor care rămân pe picior și al protecției solului.
♦ [NUME_REDACTAT] se exprimă prin diametrele medii, respectiv prin vârsta exploatabilității în cazul structurilor de codru.
Pentru arboretele încadrate în S.U.P."A" codru regulat, încadrate în grupa a-I-a funcțională s-a adoptat exploatabilitatea tehnică care este de 106 ani. La arboretele provenite din lăstar și starea cioatelor rea, s-a scăzut varsta exploatabilității cu 10-20 ani.
Pentru arboretele excluse de la reglementarea procesului de producție
lemnoasă, nu s-a stabilit vârsta exploatabilității, ele urmând a fi gospodărite în regim natural.
Vârsta exploatabilității s-a stabilit pentru fiecare arboret în parte în cadrul descrierii parcelare.
♦ [NUME_REDACTAT] subunitatea de codru ciclul s-a stabilit în funcție de:
– formațiile și speciile forestiere care compun pădurea;
– funcțiile social-economice atribuite arboretelor;
– media vârstei exploatabilității tehnice pentru speciile de bază;
– creșterea eficacității funcționale a arboretelor și a pădurii în ansamblul său.
Pentru arboretele incluse la codru s-a stabilit un ciclu de 110 ani.
3.3 Accesibilitatea arboretelor
Situația drumurilor existente este redată în tabelul nr. 26. Din acest tabel rezultă că pe raza U.P.VI Berislavesti există patru drumuri forestiere cu o lungime de 11 km care asigură o densitate de 7.17 m/ha.
Accesibilitatea de produse principale și secundare este de 92%.
Tabelul nr. 26
3.4 Situația forțelor de munca
U.P. VI.Berislăvești se situează pe raza orașului Călimănești, ai căror locuitori sunt implicați în activitatea de creștere a animalelor, activități silvice. Putem spune că forța de muncă nu constituie o problemă în executarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor. Pe distanțe mici muncitorii se vor deplasa singuri, pe distanțe mari deplasarea facându-se cu mijloace auto.
3.5 Gospodărirea în trecut a pădurilor
Pădurile de pe raza U.P.VI.Berislăvești au trecut în patrimoniul statului în anul 1864 după secularizarea averilor mănăstirești. Până în anul 1920 nu s-au făcut exploatări însemnate deoarece toate bazinetele erau inaccesibile.
Pădurile din bazinetele Pătești, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Rădăcinești, ca urmare a lipsei instalațiilor de transport au fost puțin solicitate, mai ales în jurul satelor. Pădurile aparținând obștii, mânăstirilor și proprietarilor particulari au fost puternic solicitate prin tăieri pe suprafețe întinse, fără a asigura în totalitate regenerarea din sămânță.
Tabelul nr. 27
Din tabelul nr. 27 se poate constata că prevederile amenajamentului expirat nu au fost realizate rărituri.
Până in anul 1948 pădurile de pe raza U.P.VI.Berislăvești nu au fost gospodărite în baza unui studiu. Prin lucrările ce s-au executat până în anul 1948 se urmăreau interese de moment și mai puțin crearea sau menținerea de arborete cu o structură normală sau corespunzătoare din punct de vedere al valorificării integrale a potențialului productiv al stațiunii. Unul din aceste aspecte negative a fost acela că [NUME_REDACTAT] care a executat lucrări de exploatare în zonă a extras din arboretele amestecate de fag și rășinoase numai rășinoasele, a dus la crearea de arborete pure de fag cu o consistență relativ redusă. Consistența scăzută a dus la apariția arborilor neelagați, deci la o pierdere calitativă și cantitativă de masă lemnoasă.
După 1948 gospodărirea pădurilor s-a făcut în baza amenajamentelor silvice.
Din datele înregistrate în amenajamentele precedente, care au fost redate în tabelul anterior se constată că:
– posibilitatea de produse principale nu a fost recoltată in totalitate în afară de cea stabilită în 1952, când în cadrul unității de producție au avut loc doborâturi de vânt și posibilitatea adoptată a fost depășită cu 30%;
– posibilitatea de produse secundare nu a fost respectată, aceasta neavând un efect negativ întrucât organele silvice din producție au intervenit atunci când arboretele necesitau intervenția respectivă ținând cont în același timp și de aspectul economic;
– în privința împăduririlor se poate spune că acestea au fost depășite datorită regenerărilor slabe precum și a tăierilor rase de refacere și substituire care s-au executat în afara planurilor decenale stabilite.
În concluzie gospodărirea pădurilor pe baza amenajamentelor anterioare a fost bună și a dus la îmbunătățirea indicatorilor sintetici ai fondului forestier față de prima amenajare din 1952.
CAPITOLUL IV
PLANIFICAREA OPERAȚIUNILOR CULTURALE
PE 10 ANI
4.1 Operațiuni culturale necesare
Operațiunile culturale se referă la complexul lucrărilor și intervențiilor silvotehnice menite să dirijeze creșterea și dezvoltarea arboretelor de la întemeierea acestora și până în apropierea termenului exploatării în vederea relizării obiectivelor culturale și social-economice, momentane și de perspectivă, dar fără a diminua stabilitatea lor ecosistemică. Acest complex de intervenții vizează selecția și rărirea treptată și periodică a arboretelor dirijându-se astfel creșterea și dezvoltarea arborilor și arboretelor ; și acționându-se în mod indirect asupra tuturor componentelor biotice și abiotice ale ecosistemului forestier, în vederea obținerii și apoi menținerii unei stări optime din punct de vedere structural și funcțional al pădurii. Această stare optimă a fost stabilită în principal în raport de funcțiile prioritate ale pădurii ( funcția de producție ), dar nu s- a neglijat nici funcția de protecție.
Teoretic, în cursul creșterii și dezvoltării unei păduri în momente bine determinate, sunt necesare mai mult sau mai puțin toate lucrările de îngrijire, atât cele cu caracter sistematic, cât și cele cu caracter special.
In mod practic, în pădurile din cadrul U.P. VI Berislavesti, prin optimizarea raportului dintre efectul economic necesar executării operațiunilor culturale știm efectele culturale și economice spontate, s- au stabilit ca fiind necesar și posibil de realizat următoarea operatiune cultural: rărituri.
Asigurarea în timp și spațiu, cât și alte aspecte legate de operatiunea culturala proiectate în U.P. VI.Berislăvești , este prezentata în " Planul decenal al operațiunilor culturale ", plan care este prezentat în subcapitolul următor.
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
PLANUL DECENAL DE RECOLTARE AL PRODUSELOR SECUNDARE- 1 –
Tabelul nr.28
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
PLANUL DECENAL DE RECOLTARE AL PRODUSELOR SECUNDARE -2-
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
PLANUL DECENAL DE RECOLTARE AL PRODUSELOR SECUNDARE -3-
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
PLANUL DECENAL DE RECOLTARE AL PRODUSELOR SECUNDARE -4-
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
PLANUL DECENAL DE RECOLTARE AL PRODUSELOR SECUNDARE -5-
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
PLANUL DECENAL DE RECOLTARE AL PRODUSELOR -6-
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
PLANUL DECENAL DE RECOLTARE AL PRODUSELOR SEC -7-
4.3.Memoriu justificativ
Prin aplicarea lucrărilor de îngrijire planificate se urmărește dirijarea susținută, continuă și eficientă a stării și structurii arboretelor din U.P. VI.Berislăvești, astfel încât acestea să ajungă și să se mențină în stare optimă structurală și funcțională, corespunzătoare țelurilor de gospodărire, dar fără diminuarea stabilității lor ecosistemice. Deoarece marea majoritate a arboretelor din U.P. VI. Berislăvești sunt echiene sau relativ echiene, operațiunile culturale se vor aplica diferențiat pentru fiecare unitate amenajistică, în funcție de caracteristicile arboretului.
Răriturile s-au proiectat pentru ca au consistențe mari sau vor ajunge la consistențe mari în cursul deceniului următor, arborete ce necesită mărirea spațiului de nutriție al arborilor valoroși, cât și extragerea arborilor debilitați, fără viitor, înainte de uscarea și deprecierea lor calitativă, dar și a celor uscați sau atacați de dăunători, ce au efecte negative asupra stării fitosanitare a arboretelor.
Elaborarea acestui plan s- a făcut în funcție de necesitatea primei intervenții momentul realizării acesteia ) și de periodicitatea posibilă de revenire cu noi lucrări Urgența primei intervenții s- a făcut în funcție de vârsta arboretelor ( s- au dat prioritate celor mai tinere ), compoziția arboretelor ( s- a început cu arboretele amestecate cele mai complet ), consistența arboretelor (primele au fost cele cu consistență plină ), și productivitatea arboretelor, în acest caz arboretele de productivitate superioară fiind parcurse la începutul deceniului. De asemenea, trebuie specificat faptul că urgența primei intervenții s- a făcut și în funcție de datele din descrierea parcelară referitoare la "Lucrări executate în trecut" ( felul și data executării lucrării).
Pentru aplicarea acestei lucrari culturale, în condiții optime, atât din punct de vedere ecologic, cât și economic, și pentru stabilirea în primul rând a urgențelor de intervenție pentru fiecare arboret, coroborate cu posibilitățile legate execuția acestora, a fost necesară elaborarea acestui plan, care reprezintă baza licării acestor lucrări atât în anul imediat următor cât și pe parcursul deceniului.
Prin elaborarea planului decenal de aplicare al lucrărilor de îngrijire și ducere a arboretelor se urmărește realizarea următoarelor obiective mai portante:
a. sub raport cultural:
*eșalonarea parcurgerii armonioase cu lucrări de îngrijire a arboretelor în întregul U.P. în ordinea urgenței, stării și accesibilității pădurii în cursul anului.
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
* fixarea naturii și numărului intervențiilor de aplicat în fiecare arboret considerat separat și la nivelul U.P. — ului astfel încât să dirijăm rațional dezvoltarea pădurii pe lina ridicării capacității sale productive și protectoare.
* stabilirea suprafețelor probabile de parcurs anual, ca și în cursul deceniului pe natură de lucrări.
b. sub raport economic:
* evaluarea probabilă a cantității de masă lemnoasă ce va rezulta prin parcurgerea arboretelor înscrise în plan și stabilirea posibilității decenale și anuale de produse lemnoase secundare.
* orientarea în spațiu a ordinii de parcurgere a arboretelor cu operațiuni culturale, în vederea eșalonării echilibrate a lucrărilor tehnico — organizatorice necesare unei corecte ți eficiente aplicări a tehnicii de execuție a lucrărilor proiectate.
Este demn de reținut și adevărul potrivit căruia intervențiile silvotehnice defectuos aplicate într-o pădure se pot solda cu efecte ecologice și economice mai nefavorabile pentru aceasta decât în cazul în care nu s- ar interveni deloc.
4.3 Calculul posibilitații de produse secundare
Pentru a obține o imagine globală asupra volumului de masă lemnoasă ce trebuie extras în deceniul următor prin operațiuni culturale și pentru distribuirea acestui volum cât mai echilibrat în fiecare an, s- a calculat posibilitatea de produse secundare. Posibilitatea de produse lemnoase secundare s- a calculat pentru arboretele accesibile, arborete în care se vor aplica rărituri în cursul deceniului următor. Pe baza datelor din descrierile parcelare precum și a celor rezultate din observațiile efectuate pe teren, s-au obținut următoarele posibilități de produse secundare:
1. Posibilitatea de produse secundare din rărituri : 16.358 mc.
2. Posibilitatea totală de produse secundare : 16.358 mc.
CAPITOLUL V
PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE APLICARE A OPERAȚIUNILOR CULTURALE
5.1 Proiectarea tehnologiei de aplicare a răriturilor
5.1.1. Descrierea stațiunii și arboretului din u.a.42B
Unitatea amenajistică 42B este situată pe un versant cu expoziția sud-vest , între 910 și 1.050 m. altitudine, cu o înclinare a terenului de 28 de grade și configurație ondulată. Solul este brun acid tipic, iar litiera este întreruptă – subțire. Tipul de stațiune întâlnit este 4.4.2.0. Montan-premontan de făgete Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria, cu formula staționată FM1+FD4 , Bm, T.III, HIII,Ue2.
Arboretul este reprezentat printr- un singur etaj, în vârstă de 47 ani și consistența 0,9 , compoziția lui fiind : 6Fa 4Mo, iar faza de dezvoltare fiind codru mijlociu. Profilul este continuu, iar starea fitosanitară este normală. Subarboretul este slab reprezentat, pătura erbacee fiind reprezentată de plante de mul : Asperuia odorata, Dentaria glandurosa. Tipul de pădure căreia îi aparține arboretul din u.a. 42B este 4.1.2.1 Făget montan nud.
Alte date legate de descrierea stațiunii și arboretului din u.a.42B sunt prezentate în fișele de descriere a pădurii sau în planul decenal.
5.1.2. Scopul răriturilor
Răriturile sunt lucrări executate repetat în fazele de păriș, codrilor și codru mijlociu și care se preocupă de îngrijirea individuală a arborilor, în scopul de a contribui cât mai activ la ridicarea valorii productive și protectoare a pădurii cultivate. Ele reprezintă un sistem de intervenții care se execută începând din momentul trecerii pădurii în faza de păriș și până în apropierea termenului
exploatabilității. Obiectivele concrete urmărite în unittea amenajistica și care se pot soluționa prin aplicarea răriturilor sunt:
* ameliorarea calitativă a arboretelor, mai ales sub raportul compoziției, al calității tulpinilor și coroanelor arborilor, al distribuției lor spațiale;
activarea creșterii în volum a arborilor valoroși, ca urmare a răriri treptate a arboretului, fără însă a afecta creșterea în înălțime și producerea elagajului natural;
* mărirea rezistenței pădurii la acțiunea vătămătoare a factorilor biotici și abiotici, menținerea unei stări fitoclimatice cât mai bune și a unei stări de vegetație cât mai active a arboretului rămas ;
* recoltarea și valorificarea completă a arborilor care trebuie să " cadă sistematic din pădure (Florescu I., Nicolescu V., 1996).
5.1.3. Metoda de răritură adoptată
In unitatea amenajistică 42B se va aplica răritură combinată, care constă din două tipuri fundamentale de rărituri respectiv răritură de jos și răritură de sus. Acest tip de răritură ( adoptat în țara noastră din 1966 ), constă din extragerea arborilor uscați, atacați și dispersați din plafonul inferior cât și a arborilor situați în plafonul superior care genează creșterea și dezvoltarea arborilor valoroși promovați. De asemenea se urmărește și punerea în valoare a masei lemnoase recoltate sub formă de produse secundare.
5.1.4. Tehnologia de executare a răriturilor
Specifică acestui tip de răritură selectivă este diferențiere în arboret a așa-numitelor biogrupe. în cadrul acestor mici unități structurale și funcționale, arborii se clasifică în funcție de poziția lor în arboret , precum și de rolul lor funcțional. Prin biogrupă se înțelege un ansamblu de 5-7 arbori care se situează în jurul unuia sau a doi arbori de valoare ( de viitor ), și în funcție de care se face și clasificarea celorlalte exemplare în arbori ajutători ( folositori ) și arbori dăunători ( de extras ). Uneori se mai ia în considerare și a patra categorie de arbori, acea a arborilor indiferenți ( nedefiniți ).
Arborii de valoare se extrag dintre speciile principale de bază și se găsesc, de regulă în clasele I și a II- a de calitate Kraft. Aceștia trebuie să fie sănătoși, cu trunchiuri cilindrice bine
conformate, fără înfurciri sau alte defecte, cu coroane cât mai simetrice și elagaj natural bun, cu ramuri subțiri dispuse orizontal, fără crăci lacome etc. Alegerea lor se face în funcție de țelul de gospodărire (lemn pentru furnire, lemn pentru cherestea, efecte de protecție hidrologică, efecte estetice deosebite). Intotdeauna numărul arborilor de viitor trebuie să fie mai mare ce numărul optim de exemplare valoroase la exploatabili ta te.
Arborii ajutători stimulează creșterea și dezvoltarea arborilor de viitor. Ei ajută la elagarea naturală, formarea trunchiurilor și coroanelor arborilor de
valoare, îndeplinind în același timp și rol de protecție și ameliorare a solului. Se aleg fie din exemplarele aceleiași specii fie ale speciilor de bază sau de amestec, situate în general într-o clasă pozițională inferioară ( a II-a, IlI-a sau a IV-a ).
Arborii de extras sunt aceia care stâjenesc în dezvoltarea lor arborii de viitor și care includ arbori uscați sau în curs de uscare, rupți, atacați de dăunători, cei cu defecte tehnologice evidente ( înfurciți, curbați etc. ), care dăunează celorlalți arbori și păduri; precum și arborii din orice specie și orice plafon care, prin poziția lor, împiedică creșterea și dezvoltarea arborilor de viitor și chiar acelor folositori, dar și unele exemplare cu creșterea și dezvoltarea satisfăcătoare, în scopul răriri grupelor prea dese.
Arborii nedefiniți sunt cei care, în momentul rărituri, nu se găsesc în raporturi directe cu arborii de valoare și, în consecință, nu pot fi încadrați în niciuna din categoriile anterioare. Aceștia se pot găsi în orice clasă pozițională, fiind de obicei localizați la marginea biogrupelor.
Aplicarea răriturilor implică următoarele operații:
* alegerea anuală arboretelor de parcurs cu rărituri din fiecare arboret ținând seama de urgența de intervenție, de accesibilitatea arboretelor, de nivelul posibilității de produse secundare și de mijloacele materiale și financiare ale unității silvice ;
* alegerea și marcarea arborilor de extras prin rărituri din fiecare arboret, fără a se reduce în niciun punct consistența;
* executarea unor suprafețe de probă cât mai reprezentative pentru arboret,inventarierea arborilor din acestea și prelucrarea datelor de teren și întocmirea actelor de punere în valoare ( A.P.V. ), estimându-se cantitatea, sortimentele și valoarea masei lemnoase care urmează să fie exploatată sub formă de produse lemnoase secundare- rărituri;
*întocmirea planurilor tehnologice de exploatare și conducere a exploatării, astfel încât să se evite pe cât posibil vătămarea arborilor rămași și să se limiteze pagubele ecologice produse prin doborârea și extragerea exemplarelor dăunătoare.
In cazul unității amenajistice studiate, o sarcină importantă este amenajarea arborilor valoroși rămași, în care scop se vor urmări:
* alegerea metodei adecvate de exploatare, în cazul de față – metoda trunchiuri și catarge -;
* identificarea și marcarea arborilor valoroși cu vopsea, fâșii textile viu colorate;
* doborârea arborilor pe baza optimizării criteriilor de protecție a arborilor rămași și de deplasare ulterioară a lemnului la colectare pe direcții bine stabilite.
Alegerea și marcarea arborilor de extras se va face sub supravegherea personalului silvic autorizat. Pentru doborârea arborilor se vor folosi topoare ferăstraie mecanice sau manuale. Aceste lucrări necesită muncitori calificați, bine instruiți în ceea ce privește tehnica de lucru cât și normele de protecție a muncii (Florescu I., Nicolescu V., 1996).
5.1.5. Gradul intervenției și periodicitatea
Pentru calcularea gradului de intervenție cu rărituri în u.a.42B, s-a ținut seama de datele obținute prin inventarierea unei suprafețe de probă de 2.500 m.p. prin despuierea carnetului de inventariere, s-au obținut mai întâi caracteristicile biometrice ale arboretului înainte și după răritură, prezentate în tabelul nr.29.
Tabelul nr. 29.
Legendă;
i – inițial(ă);
u — unitar;
e — al( a ) arborilor extrași;
Sum.- total.
Cu ajutorul caracteristicilor biometrice ale arboretului s- a calculat gradul de intervenție, atât pe suprafața de bază cât și pe volum:
Tabelul nr. 30
Gradul de intervenție s-a calculat după cum urmează:
* pentru suprafața de bază, ca raport procentual între suprafața de bază a arborilor extrași și suprafața de bază a arborilor inițiali. S-au obținut următoarele valori 14,9% pentru specia principală Fa și 19% pentru Mo;
* pentru volum, ca raport procentual între volumul arborilor extrași și volumul arborilor inițiali, valorile variind între 15,8% la Fa și 11,8% la Mo.
Pe ansamblul arboretului, gradul de intervenție cu rărituri are valorile de 33,9% pe suprafața de bază și 27,6% pe volum.
Următoarea parcurgere cu rărituri a arboretelor va avea loc peste 6 ani.
5.1.6. Efectul răriturilor
Executarea răriturilor in u.a 42B a avut ca efect ameliorarea generală a condițiilor de viață a arborilor rămași și activarea creșterilor în grosime, fără încetinirea creșterii în înălțime sau a elagajului natural. Au fost extrase o parte din exemplarele speciilor diseminate care împiedicau creșterea și dezvoltarea exemplarelor valoroase vecine, cât și arbori din specia valoroasă dar necorespunzători ca formă, stare fitosanitară, uscați sau cu defecte tehnologice evidente.
Efectul răriturii asupra compoziției arboretului din u.a.42B este reprezentat grafic în figura7.
Fig.7 Efectul răriturilor asupra arboretului din u.a.42B
5.1.7. Punerea în valoare a masei lemnoase și întocmirea A.P.V.
Actul de punere în valoare s- a întocmit pentru evaluarea masei lemnoase rezultate din aplicarea răriturilor și valorificarea ei, pe baza datelor obținute prin inventarierea suprafețelor de probă. După despuierea carnetului de inventariere pe specii, categorii de diametre și clase de calitate s- au calculat pe rând: diametrul mediu, înălțimea medie și diametrul central al suprafeței de probă pentru fiecare specie, după care s- au convertit arborii extrași în arbori de lucru și arbori de foc, apoi cu ajutorul tabelelor de cubaj pe serii de volume s- au calculat volumele pe specii și categorii de diametre și s- a realizat sortarea primară și dimensională a masei lemnoase.
Extinzându-se valorile pe hectar, obținute în urma sortării masei lemnoase, la întreaga suprafață s-a realizat actul de punere în valoare a întregii mase lemnoase estimată a rezulta din aplicarea răriturilor în u.a. 42B. Actul de punere în valoare este prezentat la pagina (95).
5.1.8. Descrierea stațiunii și arboretului din u.a. 11B
Unitatea amenajistică 11B este situată pe un versant cu expoziția estică , între 1.250 și 1.300 m. altitudine, cu o înclinare a terenului de 25 de grade și configurație ondulată. Solul este brun acid tipic, iar litiera este întreruptă – subțire. Tipul de stațiune întâlnit este 3.33.2. Montan de amestecuri Bm , brun edafic mijlociu cu Asperula – Dentaria , cu formula staționată FM2 Bm T3-3 H2 Ue 3-2.
Arboretul este reprezentat printr- un singur etaj, în vârstă de 20 ani și consistența 0,9 , compoziția lui fiind : 9MO1LA, iar faza de dezvoltare fiind păriș. Profilul este continuu, iar starea fitosanitară este normală. Subarboretul este slab reprezentat, pătura erbacee fiind reprezentată de plante de mul : Asperuia odorata, Dentaria glandurosa. Tipul de pădure căreia îi aparține arboretul din u.a. 11B este 222.1 Brădeto-făget normal cu floră de mul(m).
Alte date legate de descrierea stațiunii și arboretului din u.a. 11B sunt prezentate în fișele de descriere a pădurii.
5.1.9. Scopul răriturilor
Scopul răriturilor este același ca și cealalta unitate amenajistică.
5.1.10. Metoda de răritură adoptată
În unitatea amenajistică 11B se aplică aceași metodă de răritura ca și în unitatea de amenajistică 42B ( raritura combinata ).
5.1.11 Tehnologia de executare a răriturilor
În această unitate amenajistica tehnologia executării rărituri este similară ca în unitatea amenajistica anterioară.
5.1.12 Gradul intervenției și periodicitatea
Pentru calcularea gradului de intervenție cu rărituri în u.a. 11B, s-a ținut seama de datele obținute prin inventarierea unei suprafețe de probă de 2.500 m.p. prin despuierea carnetului de
inventariere, s-au obținut mai întâi caracteristicile biometrice ale arboretului înainte și după răritură, prezentate în tabelul nr. 30.
Tabelul nr.30
Legendă;
i – inițial(ă);
u — unitar;
e — al( a ) arborilor extrași;
Sum.- total.
Cu ajutorul caracteristicilor biometrice ale arboretului s- a calculat gradul de intervenție, atât pe suprafața de bază cât și pe volum:
Tabelul nr.31
Gradul de intervenție s-a calculat după cum urmează:
* pentru suprafața de bază, ca raport procentual între suprafața de bază a arborilor extrași și suprafața de bază a arborilor inițiali. S- au obținut următoarele valori 14,5% pentru specia principală Mo și 37,5% pentru La;
* pentru volum, ca raport procentual între volumul arborilor extrași și volumul arborilor inițiali, valorile variind între 15% la Mo și 31% la La.
Pe ansamblul arboretului, gradul de intervenție cu rărituri are valorile de 20,5% pe suprafața de bază și 15% pe volum.
Următoarea parcurgere cu rărituri a arboretelor va avea loc peste 6 respectiv 4 ani.
Fig.8.Efectul rariturii asupra arboretului din u.a.11B
5.1.13.. Punerea în valoare a masei lemnoase și întocmirea A.P.V.
Actul de punere în valoare s- a întocmit pentru evaluarea masei lemnoase rezultate din aplicarea răriturilor și valorificarea ei, pe baza datelor obținute prin inventarierea suprafețelor de probă. După despuierea carnetului de inventariere pe specii, categorii de diametre și clase de calitate s- au calculat pe rând: diametrul mediu, înălțimea medie și diametrul central al suprafeței de probă pentru fiecare specie, după care s- au convertit arborii extrași în arbori de lucru și arbori de foc, apoi cu ajutorul tabelelor de cubaj pe serii de volume s- au calculat volumele pe specii și categorii de diametre și s- a realizat sortarea primară și dimensională a masei lemnoase.
Extinzându-se valorile pe hectar, obținute în urma sortării masei lemnoase, la întreaga suprafață s-a realizat actul de punere în valoare a întregii mase lemnoase estimată a rezulta din aplicarea răriturilor în u.a. 11B. Actul de punere în valoare este prezentat la pagina (94).
5.2.Rezultate obținute din cele două unități amenajistice sunt:
Studiul în cele doua unități amenajistice arată că atât pe u.a.42B cât și pe u.a.11B s-au aplicat rărituri combinate.
În urma aplcării acestui tip de răritura am ajuns la urmatoarele rezultate:
În u.a.42B se observa ca răritura într-un arboret de fag cu molid a avut un efect favorabil in dezvoltarea arborilor superiori,atât în dimensiuni cât și în înălțimi.
Numarul de arbori la hectar s-a caluclat cu ajutorul carnetului de teren în care a rezultat a fii 3356 arbori/ha,din care s-au extras 457 arbori/ha,din care au rămas pe picior 2899 de arbori/ha.
Volumul brut extras pe hectar s-a inregistrat a fii 33 mc/ha din totalul de 497 mc/u.a comform apv-ului.
Executarea răriturilor in u.a 42B a avut ca efect ameliorarea generală a condițiilor de viață a arborilor rămași și activarea creșterilor în grosime, fără încetinirea creșterii în înălțime sau a elagajului natural. Au fost extrase o parte din exemplarele speciilor diseminate care împiedicau creșterea și dezvoltarea exemplarelor valoroase vecine, cât și arbori din specia valoroasă dar necorespunzători ca formă, stare fitosanitară, uscați sau cu defecte tehnologice evidente.
În u.a.11B dupa cum se observa că răritura intr-un arboret de molid cu larice a avut același efect favorabil în dezvoltarea arborilor superiori,atât în dimensiuni cât și în înalțimi.
Numarul de arbori la hectar s-a caluclat cu ajutorul carnetului de teren în care au rezultat a fii 2876 arbori/ha,din care s-au extras 593 arb./ha,din care au rămas pe picior 2284 de arbori/ha.
Volumul brut extras pe hectar s-a înregistrat a fii 40,348 mc/ha din totalul de 273.976 mc/u.a comform apv-ului.
CAPITOLUL VI
EVALUAREA ȘI ORGANIZAREA LUCRĂRILOR PROIECTATE
6.1.Antemasuratoare lucrărilor
După stabilirea soluțiilor tehnice de detaliu privind ansamblul intervențiilor necesare aplicării lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor din U.P. VI Berislavesti, a fost necesară precizarea analitică și detaliată a naturii și volumului lucrărilor de executat cât și a eficienței scontate prin executarea acestor lucrări. Pentru aceasta se realizează antemăsurătoarea lucrărilor prin care se stabilește :natura, volumul și localizarea lucrărilor proiectate. Antemăsurătoarea lucrărilor proiectate în U.P. VI Berislavesti, s-a întocmit pe natura lucrărilor de rarituri, și cuprinde toate operațiile și fazele necesare pentru execuția lucrărilor atât în condiții tehnice cât și în condiții economice optime.
Rezultatele antemăsurătorii lucrărilor proiectate în U.P. VI.Berislavesti să se realizeze în cursul anului următor, sunt prezentate sub formă tabelară în tabelul nr.32.
Tabelul nr. 32
6.2. Organizarea lucrarilor
Pentru executarea integrală a operațiunilor culturale în condiții optime atât din punct de vedere tehnic cât și ecologic, este necesară organizarea lucrărilor, prin adoptarea unor măsuri tehnico-organizatorice și anume:
* stabilirea necesarului de forță de muncă, astfel încât să se execute lucrările
respective în perioadele optime fixate;
* asigurarea unor condiții corespunzătoare de muncă și de securitatea muncii în
timpul executării lucrărilor;
* dotarea corespunzătoare a șantierelor de lucru cu materiale, unelte, căi de acces, mijloace de transport etc;
* instruirea muncitorilor asupra tehnicii de lucru și asupra N.T.S., precum și
asupra controlului tehnic pe toată perioada lucrărilor.
O măsură tehnico-organizatorică importantă este stabilirea necesarului de forță de muncă, pe natură de lucrări și faze de lucru, în funcție de cantitățile prevăzute în antemăsurătoare, normele de timp sau de producție fixate în normativele oficiale, și intervalul de timp adoptat
Acești muncitori vor fi recrutați de pe raza orasului Calimanesti care se află în cadrul U.P. —ului, deci nu necesită transport sau cazare. Acești muncitori au tradiție în executarea lucrărilor silvotehnice și sunt experimentați, dar vor trebui instruiți înaintea executării fiecărei lucrări asupra tehnicii de lucru și a măsurilor de securitatea muncii și de asemenea vor fi controlați temeinic, permanent de personalul silvic calificat. Necesarul forței de muncă, pentru executarea lucrărilor de îngrijire din U.P. VI Berislavesti a fost calculat în tabelul nr.33.
Tabelul nr.33.
CONCLUZII
În urma studiului de caz la [NUME_REDACTAT] Călimănești U.P VI.Berislăvești,județul Vâlcea,am ajuns la urmatoarele concluzii:
Prin aplicarea răriturilor în UP VI.Berislăvești au crescut valorile productive și protectoare ale arboretului semnificativ,prin taierea și scoaterea arboretelor slab productive.
Pe tot parcursul arboretului s-au excutat rărituri combinate cu tăieri în plafonul inferior cât și în cel superior.
Din punct de vedere al condițiilor edifice arboretele se dezvoltă continuu pe suprafața U.P-ului,formand stațiuni forestiere bine definite ca structură.
Studiul în U.P VI.Berislăvești s-a realizat într-un etaj nemoral adica în păduri de foioase cu trei subetaje distincte.
Pădurile din cadrul acestui U.P. sunt formate din arborete de fag,brad,molid,gorun și alte specii productive de masa lemnoasă.
Structura arboretelor din punct de vedere orizontal este aproape plină spre plină,iar din punct de vedere vertical arboretel formează o structura monoetajata,cu înalțimi aproape egale.
Pădurile din U.P.VI.Berislăvești i s-au atribuit funcțiile de protecție.
Planificarea operațiunilor culturale pe 10 ani reprezinta un complex de lucrări care conduc arboretul spre obiectivele și atribuțiile căreia i s-au atribuit înca de la întemeierea ei.Aceasta operațiune culturală este prezentată într-un plan decenal,care reprezintă o baza de date caracteristice fiecărei unitați amenajistice în parte.Rolul acestui plan este de a aplica în cazul de fata a rariturilor ce vor avea loc în anul repectiv.
Studiul în cele două u.a.uri arată că s-a aplicat o răritură combinată în care au fost extrași arborete slabe productive,deasemenea s-a urmărit punerea în valoare și a produselor secundare.
Specifică acestui tip de răritură este diferențierea în arboret a unor biogrupe formate din 5-7 arbori situați în jurul unuia sau a doi arbori de valoare.
În urma acestei rărituri au fost scoși arborii uscați,sau în curs de uscare,rupți sau doborați care stânjenesc dezvoltarea arborilor de viitor.
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
Gradul de intervenție cu rărituri sa facut pe baza carnetului de inventariere pentru a se obtine mai întâi caracteristiciile biometrice ale arboretului.
Pe ansamblul arboretului, gradul de intervenție cu rărituri are valorile de 26,95% pe suprafața de bază și 21,3% pe volum.
Calculul intensității răriturilor s-a realizat în funcție de numarul arborilor la hectar 100% din care s-au extras 24,95%.
Efectul acestui tip de răritură este acela de ameliorare generală a arborilor ramași în viața,cât și în activitatea creșterilor în grosime fără incetinirea creșterii în inalțime sau a elagajului natural.
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
BIBLIOGRAFIE
1. BELDIE, AL., CHIRIȚĂ, C, Flora indicatoare din pădurile noastre, Editura "Academiei R.S.R.", București, 1968.
2.CHIRIȚĂ, C. și colab., Stațiuni forestiere,Editura * Academiei R.S.R.",București, 1977.
3.CIUBOTARU, A.,Elemente de proiectare și organizare a exploatării pădurilor,ed. a II- a, Editura " [NUME_REDACTAT]", Brașov, 1996.
4.FLORESCU,I.I., Silvicultură. îndrumar de proiectare, Universitatea" Transilvania " Brașov, 1985.
5 FLORESCU.I, Silvicultură, Editura " Didactică și Pedagogică ", București,1981.
6.FLORESCU,I.L, NICOLESCU N. V., Silvicultura, vol.l., Studiul pădurii,Editura " [NUME_REDACTAT]", Brașov, 1996.
7.FLORESCU,I.L, NICOLESCU N. V., Silvicultura, vol.II., Silvotehnica,Universitatea " Transilvania " Brașov, 1998.
8.GIURGIU, V. și colab., Biometria arborilor și arboretelor din România, Editura" Ceres ", București, 1972.
9.LEAHU,I., Dendrometrie, Editura " Didactică și Pedagogică ", București, 1995.
10.MARCU, M., Meteorologie și climatologie forestieră, Editura " Ceres ",București, 1973. 11.NEGULESCU E.G. și colab., Silvicultură vol.2, Ed. Ceres, București, 1973
12.PAȘCOVSCHI, S. și colab., Tipuri de pădure din R.P.R., Editura " Agro-Silvică de Stat", București, 1958.
13.PĂCURAR I., Pedologie forestieră, Ed.Academicpres, Cluj-Napoca, 2005
14.RUCĂREANU, N., LEAHU, L, Amenajarea pădurilor, Editura " Ceres ",București, 1982.
15.STĂNESCU, V., ȘOFLETEA, N., POPESCU, O., Flora forestieră a României,Editura " Ceres ", București, 1997.
16.TÂRZIU, D., Pedologie și stațiuni forestiere, Editura " Ceres ", București,1998. 17.TARZIU,D.,SP ARCHEZ, G. Elemente de geologie și geomorfologie,Universitatea " Transilvania " Brașov, 1992.
18.*** , Monografia geografică a R.P.R., Editura " Academiei R.P.R.", București,1960.
19.*** , Clima R.S.R., voi. II., Date climatologice, [NUME_REDACTAT],București, 1961.
20.*** , [NUME_REDACTAT], vol. I-II, Editura " Academiei R.S.R.", București,1987.
21.*** ,Amenajamentul O.S. [NUME_REDACTAT] general, I.C.A.S., [NUME_REDACTAT], 1998
[NUME_REDACTAT] Tehnologii de aplicare a rariturilor
22.*** ,Amenajamentul U.P. VI. Berislăvești, I.C.A.S., [NUME_REDACTAT], 1998. 23.*** , Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor, [NUME_REDACTAT],București, 1986.
24.*** , Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor, MinisterulSilviculturii, București, 1988.
25.** * , Instrucțiunile privind termenele, modalitățiile și epocile de recoltare și transport a materialului lemnos din păduri, [NUME_REDACTAT], București, 1991.
26.*** , Normative și norme tehnice de timp și producție pentru lucrări din silvicultură, [NUME_REDACTAT], București, 1987.
27. https://translate.google.ro/.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tehnologii de Aplicare a Rariturilor (ID: 2219)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.