Tehnologii
3.Tehnologii
3.1 Internetul
Este unul dintre cei mai utilizați termeni din zilele noastre, un termen „la modă”, acest lucru datorându-se folosirii acestuia în toate domeniile, fiind o sursă de informație mereu actualizată.Internetul, pe de altă parte, este o rețea uriașă de calculatoare între mii de rețele de calculatoare, numărul exact al calculatoarelor conectate la Internet nefiind cunoscut cu exactitate.
Termenul de Internet a fost definit în 24 octombrie 1995, de către FNC (Federal Networking Council) astfel:
utilizează în mod unitar același spațiu de adrese bazat pe IP (Internet Protocol) sau pe viitoarele sale extensii
este capabil să asigure comunicarea prin suita de protocoale TCP/IP sau prin viitoarele sale extensii
oferă acces, public sau privat, la servicii de comunicații de nivel înalt
Dacă vorbim de Internet, automat ne vine în minte cuvântul web care se traduce astfel: pânză (de păianjen), țesătură, împletitură. Dacă termenul Internet se referă la rețeaua fizică, web-ul reprezintă fișierele care se găsesc pe această rețea, mai precis documente numite pagini web, care conțin legături la alte pagini, formând astfel o structură asemănătoare pânzei de păianjen. Accesând aceste legături un utilizator poate naviga de la o pagină la alta de unde pe lângă informații poate să mai găsească materiale multimedia cum ar fi imagini, animații, sunete sau chiar fișiere video. Informația de pe o pagină web este redactată în limbajul HTML, pentru interpretarea acestui limbaj se folosesc aplicații numite Web Browser.
3.1.1. HTML și Web Browser-ul
În prezent, Web-ul a devenit fără îndoială „universul informațiilor accesibile în rețea”, conform definiției anticipative dată de creatorul acestuia, Tim Berners-Lee.
Câțiva fizicieni de la CERN, au elaborat un limbaj și un sistem de distribuire pentru a împărtăși documente cu conținut multimedia prin Internet. Astfel a luat naștere limbajul Hypertext Markup Language (limbaj de marcare prin hipertext) și web browserul. Autorii nu mai trebuiau să-și publice lucrările ca și colecții fragmentate de imagini, text, sunete. HTML-ul le unește pe toate. Codul HTML nu este afișat de către un browser, dar îi spune în ce mod să aranjaze informația pe pagină, cum să îmbine textul cu imagini și legăturile către alte documente fie de pe același calculator fie de pe altul.
Un fișier HTML este compus din 2 părți importante:
un antet (header)
corpul principal (body)
Toate acestea sunt încapsulate între marcajele <html>…</html>, fiecare marcaj are o pereche care indică unde se termină marcajul respectiv. Structura pe care trebuie s-o respecte un fișier HTML este următoarea:
<html>
<head></head>
<body></body>
</html>
Pentru a vizualiza documentele scrise în limbajul HTML un grup de studenți de la National Center for Supercomputing Applications (NCSA), universitatea din Ilinois, au dezvoltat primul interpretor de HTML (web browser) numit Mosaic. Datorită interfeței grafice și simplității în utilizare acesta s-a bucurat de mare succes, putea fi descărcat gratuit de pe Internet.
World Wide Web diferă de celelalte servicii Internet prin regulile utilizate de calculatoare pentru a comunica și prin accesibilitatea informațiilor, mai ales acelor informații care nu sunt de tip text. Este mult mai dificil să accesezi imagini sau alte fișiere multimedia prin alte metode decât prin Web. Stațiile-client pot accesa acest tip de informații prin instalarea unui software numit browser/Web browser – un program care conferă posibilitatea unui calculator de a localiza, downloada și afișa documente conținând text, sunte, imagini, animații, grafică și fotografii din cadrul diferitelor rețele de calculatoare. Browser-ele sunt cele care permit utilizatorului să acceseze informații. Browser-ele sunt cele care permit utilizatorului să acceseze informații de pe Web, localizând documente aflate pe calculatoare „îndepărtate” care funcționează ca servere. Un browser downloadează informații prin legături telefonice pe calculatorul utilizatorului prin modemul acestuia, iar apoi afișează informația pe monitor. Majoritatea browser-elor afișează o largă varietate de texte și grafică, incluzând animații, secvențe de sunet și imagine. Cele mai cunoscute și utilizate sunt Netscape, Internet Explorer, Mozilla și Mosaic. Browser-ele pot crea iluzia deplasării într-o locație veritabilă din spațiul virtual (hiperspațiu), locație în care se află documentul dorit.
Performanța unui browser depinde de eficiența și viteza calculatorului utilizatorului, de modemul folosit, de lățimea benzii mediului de transport a informației – cantitatea de informații care poate fi transmisă într-o secundă. O bandă de mică lățime poate produce deplasarea înceată a datelor între sursă și receptor, ducând la timpi mai lungi de transmisie a documentelor. Browser-ele pot întâmpina dificultăți în accesarea unui site și atunci când traficul în rețea este intens sau utilizarea site-ului respectiv este intensă. Fiecare document Web conține informații codate despre ce conține pagina de Web, cum ar trebui să arate pagina și legăturile cu alte site-uri pe care le cuprinde. Browser-ul de pe calculatorul client citește această informație și o folosește pentru a deschide pagina pe ecranul calculatorului client. Majoritatea paginilor și documentelor Web conțin legături / link-uri numite hiperlink-uri către alte site-uri Web. Aceste hiperlink-uri reprezintă o trăsătură definitorie a Web-ului – ele permit utilizatorilor să „călătorească” între mai multe documente Web diferite fără a urma o ordine sau o ierarhie specifică.
Când clienții vor să se conecteze la World Wide Web ei folosesc browser-ul pentru a se conecta la un server, iar acest lucru se poate realiza în două modalități: direct printr-un router sau făcând parte dintr-o rețea cu conexiune directă la Web. Calculatoarele client cu acces dial-up la Internet se conectează printr-un modem.
Protocolul prin care se realizează transferul de date între servere și web browser este HTTP (HyperText Transfer Protocol), folosit în special pentru transferul de documente HTML.
3.1.2. Comunicarea client – server web
Orice aplicație în care solicitantul acțiunii este un sistem de calcul (sau un proces) și executantul acțiunii este un alt sistem de calcul (sau un alt proces) este o aplicație client/server.
Tehnologia client/server este o modalitate de a separa o aplicație în două părți distincte. Clientul vizualizează și modifică date pe propriul său calculator, în timp ce serverul acționează ca un mainframe ce stochează și recuperează datele. Împreună cele două calculatoare își realizează sarcinile în cea mai rapidă modalitate. Serverul răspunde cererilor făcute de fiecare stație de client pentru informații și resurse, realizând concomitent atât controlul distribuției informației, cât și managementul optimizat al proceselor. În locul procesări exclusive pe stații, se realizează o distribuție a sarcinilor între server și client.
În general, clienții sunt calculatoarele personale (PC-urile) utilizate pentru activități de gestionare a datelor.
Un post client se caracterizează prin faptul că:
prezintă o interfață utilizator care este de obicei grafică (GUI)
„formulează” interogări (cereri, consultări) sau comenzi pe care le „înaintează” serverului
transmite interogările / comenzile respective serverului prin intermediul unei tehnologii de comnunicație
analizează datele din rezultatele interogărilor/comenzilor primite de la server
Serverele pot fi calculatoare personale sau sisteme de calcul specializate (mainframe-uri, minicalculatoare) în vederea asigurării legăturii dintre clienți și bazele de date din care se extrag informațiile dorite. Scopul principal este autonomia informatică a fiecărui angajat, în limita unor atrbuții delegate, angajat care poate astfel consulta și prelucra datele din orice loc aflat în interiorul sau în exteriorul întreprinderii.
Server-ul se caracterizează prin:
furnizează un serviciu clientului
răspunde la interogările / comenzile clientului
ascunde delatiile sistemului c / s, făcând transparent dialogul dintre client și server
În figura 1 este prezentată comunicația client – server, astfel clientul formulează o „cerere”server-ului, acesta extrage informațiile cerute de client dintr-o bază de date, formulează „răspunsul” pe care îl trimite clientului.
Comunicatie client – server
Fig. nr. 2.1. O tehnologie client / server este și internetul, deci Web-ul se bazează pe această tehnologie, care presupune existența unui server și a unui client.
Aplicații bazate pe partea de server Web
Acestea sunt menite a fi folosite în cadrul server-elor Web. Termenul de server Web se referă la unul din calculatoarele ce se află în rețea; el poate avea la bază diferite platforme software (sisteme de operare) astfel încât utilizatorii nu vor știi niciodată ce se află dincolo de un simplu click în browser. Pentru a avea acces la informațiile din Internet, un calculator accesează un server Web. În general, acestea sunt servere HTTP. Trebuie remarcată diferența dintre server web și server HTTP:
server web – care este un calculator conectat la rețeaua Internet
server HTTP – aplicație software ce rulează pe un server Web și asigură transferul de informații dintre server-ul Web și browser-ul utilizatorilor
Comunicarea prin intermediul HTTP
După cum îi spune și numele este un protocol care permite transformarea unor comenzi de formatare de text, clientul și serverul utilizează acest protocol pentru transferul de date. HTTP este format dintr-un set de reguli pentru a putea transfera fișiere de tip text, imagine, sunete, video sau altele prin web. Browserele Web folosesc acest protocol, care se bazează pe comunicația TCP/IP (protocol pe care a fost fondat Internetul). Fiecare informație ce poate fi accesată de pe un server este identificat printr-un URL (Uniform Resource Locator) ce conține numele obiectului, locația și protocolul care va fi folosit pentru transfer.
Conceptul de HTTP are la bază ideea că documentele pot conține referințele către altele și prin selectarea acestora se vor crea noi cereri. Fiecare mașină server rulează o aplicație care așteaptă cereri de tip HTTP și le satisface. Browserul web este un client de HTTP, care trimite cereri către server. Când un utilizator introduce o cerere pentru un fișier fie prin deschiderea unei adrese fie prin selectarea unei legături dintr-un document, browserul va crea o cerere HTTP și-l va trimite la adresa indicată în URL.
Serverul primește cererea o analizează și trimite răspunsul, așa cum este prezentat în figura 2, unde am precizat care ar fi conexiunea HTTP, Browser-ul și Server-ul Web:
Fig. nr. 2.2 Comunicare prin intermediul HTTP
3.2. Front-End
3.2.1 XSL
XSL este o prescurtare a eXtensible Stylesheet Language. World Wide Web
Consortium (W3C [1]) a inceput standardizarea XSL deoarece s-a dorit crearea unui limbaj de descriere a unor fisiere de stil bazat pe XML. Daca pentru HTML, stylesheet-urile se realizau folosind CSS (Cascading Stylesheets), aceste documente insotind documentele HTML si cuprindeau descrierea elementelor de stil folosite in afisarea paginilor HTML, fisiereleXML nu beneficiau de acest ajutor. Limbajul HTML permitea
de asemenea folosirea tag-urilor de descriere a stilului in cadrul documentului HTML. Dar in acestlimbaj, tag-urile erau fixe si fiecare browser stia cum sa afiseze fiecare tag HTML. In XML, tagurile nu mai sunt predefinite, pot fi folosite orice nume de tag-uri, iar browserele nu mai stiu cum sa afiseze fiecare tag. Acesta este rolul XSL, sa ofere browser-elor informatii despre cum sa afiseze un document XML, sa descrie modul in care acest document trebuie afisat.
XSL este reprezentat de fapt prin 3 limbaje:
XSLT(XSL Transforms) – un limbaj de transformare a documentelor XML
XPath – un limbaj de descriere a structurii documentelor XML (de navigare in acestedocumente)
XSL-FO (XSL Formating Objects, numit astazi XSL) – un limbaj de formatare adocumentelor XML
XSLT a devenit o recomandare W3C pe 16 noiembrie 1999. Aceasta a fost primavarianta a limbajului (1.0). Pe 24 august 2001 a aparut cel mai recent draft pentru XSLT 1.1, iar pe 3 noiembrie 2005 a aparut un draft pentru XSLT 2.0 (care este acum candidate recomandation).
Scop si functionare
In primul rand trebuie sa intelegem care este scopul si ce anume putem face cu XSLT.
Figura de mai jos ilustreaza foarte bine scopul XSLT-ului:
Dupa cum se poate vedea, motorul XSL primeste ca intrare un fisier XML (poate fibineinteles si un html), un fisier cu stilul de formatare (XSL Stylesheet) si eventuali parametrii pentru rulare. Rezultatele pot fi foarte diferite, de la „texte simple”, la „texte cu un anumit inteles” (xml, sql,etc)
Exista trei modalitati (dintre care doua mai importante) in care un document XMLpoate fi transformat intr-un alt tip de document prin aplicarea unui stylesheet XSLT:
1. Documentul XML si stylesheet-ul asociat sunt transmise aplicatiei client (browserului)caruia ii revine sarcina de a realiza efectiv transformarea in conformitate cu informatia din stylesheet-ul XSLT. In aceste conditii incarcarea serverului scade, dar browser-ul trebuie sa permita procesarea documentelor XML;
2. Aplicarea stylesheet-ului XSLT se face chiar pe server, documentul rezultat (uzual informat HTML) fiind transmis clientului. Se pot realiza astfel procesari in functie de natura clientului;
3. Cea de a treia posibilitate este extrem de putin utilizata si se refera la transformareadocumentului XML cu ajutorul unei aplicatii externe si plasarea pe server a documentului rezultat (HTML), urmand ca acesta sa fie transmis clientului. Elementul central al tehnologiei XSLT este template-ul: <xsl:template>. In cadrul acestuia se regasesc doua elemente importante:
– atributul match – specifica o cale in arborele de intrare;
– continutul – implementeaza modul in care se realizeaza transformarea.
Forma generala a unui template este:
<xsl:template match="element_XPath">
…
<xsl:template>
Asocierea unui document XML cu un stylesheet XSLT se realizeaza in cadrul documentului XML cu ajutorul instructiunii de procesare
<?xml-stylesheet>:
<?xml-stylesheet href=”stylesheet/Login” type=”text/xsl” />
Argumentul href specifica numele stylesheet-ului XSLT si daca este cazul si calea ca trebuie acesta.
Dupa cum ati putut vedea intr-un laborator anterior pentru a sistematiza modul in carepoate fi accesat un nod dintr-un document XML consortiul W3C a elaborat specificatia pentru limbajul XPath. Trebuie mentionat ca in cadrul XPath exista notiunea de radacina (root) a documentului (document root). Astfel, se face o distinctie foarte clara intre radacina documentului si elementul radacina al documentului XML. Radacina documentului, prin prisma XPath, este de fapt radacina arborelui de elemente reale – definite in cadrul documentului. Reamintim ca radacina (root-ul) documentului este utilizat la nivel conceptual, neavand un element corespondent in cadrul elementelor documentului XML, si este reprezentat prin caracterul “/”.
XSLT foloseste XPath pentru a defini si identifica parti din documentul sursa care sepotrivesc cu vreunul dintre template-urile definite in documentul XSLT. Daca e gasita o potrivire, XSLT va transforma partea din documentul sursa care corespunde potrivirii in altceva, care va face parte din documentul rezultat. Partile pentru care nu exista nici o potrivire (cu nici un template), vor aparea nemodificate in documentul rezultat.
Sintaxa si folosire
Fisierul sursa .xml si fisierul de stil .xsl se leaga in felul urmator:
– in fisierul xml trebuie adaugate urmatoarele linii:
<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<?xml:stylesheet type="text/xsl" href="studenti.xsl"?>
– fisierul xsl va avea urmatoarea structura :
<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<xsl:stylesheet version="1.0" xmlns:xsl="http://www.w3.org/1999/XSL/Transform">
<xsl:template match="/">
……..
</xsl:template>
</xsl:stylesheet>
In locul tagului “xsl:stylesheet” se poate folosi si:
<xsl:transform version="1.0" xmlns:xsl="http://www.w3.org/1999/XSL/Transform">
</xsl:transform>
Cel mai important element intr-un document XSLT este elementul <template>, care reprezinta o regula folosita in pattern matching. Acest element are urmatoarea forma generala:
<xsl:template match=”expresie XPath”>continutul dupa transformare
</xsl:template>
De exemplu:
<xsl:template match="/">
…
</xsl:template>.
Aceasta regula specifica ca la intalnirea elementului “/” (care este o expresie Xpath ce
reprezinta radacina documentului XML), se inlocuieste acest element cu continutul elementului
<xsl:template>
Un exemplu de folosire a acestui element este:
fisier xml:
<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<?xml-stylesheet type="text/xsl" href="class.xsl"?>
<class>
<student>Jack</student>
<student>Harry</student>
<student>Rebecca</student>
<teacher>Mr. Bean</teacher>
</class>
fisier xsl:
<?xml version="1.0" ?>
<xsl:stylesheet version="1.0" xmlns:xsl="http://www.w3.org/1999/XSL/Transform">
<xsl:template match="teacher">
<p><u><xsl:value-of select="." /></u></p>
</xsl:template>
<xsl:template match="student">
<p><b><xsl:value-of select="." /></b></p>
</xsl:template>
<xsl:template match="/">
<html>
<body>
<xsl:apply-templates/>
</body>
</html>
</xsl:template>
</xsl:stylesheet>
In exemplul de mai sus puteti observat cum se definesc 3 template-uri fiecare aplicanduse unor anumite noduri (teacher, student sau radacina).
Elementul “apply-templates“ poate avea si atributul select, caz in care template-ul se aplica doar pentru fiii care se potrivesc pe valoarea atributului. Aceasta forma se poate folosi pentru a specifica ordinea in care sunt procesate elementele fii:
<xsl:template match="student">
<p>
<xsl:apply-templates select="firstName"/>
<xsl:apply-templates select="lastName"/>
<xsl:apply-templates select="job"/>
</p>
</xsl:template>
(exemplul de mai sus presupune existenta unor elemente fii – firstName, lastName, job – ai elementului „student”)
Un alt element important pe care il puteti observa in exemplul de mai sus este elementul
<xsl:value-of>. Acest element permite extragerea valorii unui element din documentul XML sursa si adaugarea acestei valori in documentul destinatie. Sintaxa generala a acestui element este:
<xsl:value-of select="expresie XPath"/>,
un exemplu fiind:
<xsl:value-of select="teacher"/>.
Expresia precedenta extrage valoarea elementului “teacher” din documentul XML sursa si o adauga in documentul (HTML) destinatie.
Un alt element folosit in documentele XSLT este elementul <xsl:for-each>. Acesta permite trecerea prin fiecare element dintr-un set de noduri intors de o expresie XPath. Sintaxa generala a acestui element este:
<xsl:for-each select=”expresie XPath”>.
Expresia XPath ar trebui sa intoarca un set de noduri. Un exemplu de folosire a acestui
element este:
<xsl:for-each select="class/student">,
care selecteaza pe rand toate nodurile de tip “student” din documentul XML sursa. Se pot pune si conditii in atributul select.
Daca „student” ar mai avea un element „name” care de fapt sa retina numele studentuluirespectiv :
<student>
<name>Steve</name>
</student>
am putea face o „filtrare” astfel:
<xsl:for-each select="class/student[name='Steve']">.
Mai exista elementul <xsl:sort>. Acesta nu contine alte elemente,are un atribut: "select" si e folosit pentru sortarea iesirii (rezultatului) dupa valoarea elementului specificat in atributul "select". Exemplu:
xml:
<source>
<name>John</name>
<name>Josua</name>
<name>Charles</name>
<name>Alice</name>
<name>Martha</name>
<name>George</name>
</source>
xsl:
<xsl:stylesheet version = '1.0' xmlns:xsl='http://www.w3.org/1999/XSL/Transform'>
<xsl:template match="/">
<TABLE>
<xsl:for-each select="//name">
<xsl:sort order="ascending" select="."/>
<TR>
<TH>
<xsl:value-of select="."/>
</TH>
</TR>
</xsl:for-each>
</TABLE>
</xsl:template>
</xsl:stylesheet>
output:
<TABLE>
<TR>
<TH>Alice</TH>
</TR>
<TR>
<TH>Charles</TH>
</TR>
<TR>
<TH>George</TH>
</TR>
<TR>
<TH>John</TH>
</TR>
<TR>
<TH>Josua</TH>
</TR>
<TR>
<TH>Martha</TH>
</TR>
</TABLE>
Un alt exemplu folosind atribute:
xml:
<source>
<car id="11"/>
<car id="6"/>
<car id="105"/>
<car id="28"/>
<car id="9"/>
</source>
xsl:
<xsl:stylesheet version = '1.0' xmlns:xsl='http://www.w3.org/1999/XSL/Transform'>
<xsl:template match="/">
<TABLE>
<xsl:for-each select="//car">
<xsl:sort data-type="text" select="@id"/>
<TR>
<TH>
<xsl:text>Car-</xsl:text>
<xsl:value-of select="@id"/>
</TH>
</TR>
</xsl:for-each>
</TABLE>
</xsl:template>
</xsl:stylesheet>
output:
<TABLE>
<TR>
<TH>Car-105</TH>
</TR>
<TR>
<TH>Car-11</TH>
</TR>
<TR>
<TH>Car-28</TH>
</TR>
<TR>
<TH>Car-6</TH>
</TR>
<TR>
<TH>Car-9</TH>
</TR>
</TABLE>
Un alt element este <xsl:if>ale carui actiuni (elementele din interiorul sau) au loc doar la indeplinirea conditiei specificata cu atributul "test"
<table border="1">
<xsl:for-each select="grupa/student">
<xsl:if test="varsta!='2 ani'">
<tr>
<td><xsl:value-of select="nume"/></td>
<td><xsl:value-of select="varsta"/></td>
</tr>
</xsl:if>
</xsl:for-each>
</table>,
Exemplu de mai sus asigura afisarea doar a studentilor care au varsta diferita de '2
ani'.Ceea ce poate apare in atributul "test" este similar cu ceea ce apare ca informatie de filtrare in atributul "select" din <xsl:for-each> intre "[" si "]";
Elementul <xsl:choose> este similar cu "switch" din C sau Java si se utilizeaza alaturi
de <xsl:when> ("case" in C) si <xsl:otherwise> ("default" in C);
<table border="1">
<xsl:for-each select="grupa/student">
<tr>
<td><xsl:value-of select="nume"/></td>
<td>
<xsl:choose>
<xsl:when test!='2 ani'>
<B><xsl:value-of select="varsta"/></B>
</xsl:when>
<xsl:otherwise>
<I><xsl:value-of select="varsta"/></I>
</xsl:otherwise>
</xsl:choose>
</td>
</tr>
</xsl:for-each>
</table>
Exemplu de mai sus are ca rezultat afisarea varstei studentilor fie Bold, fie Italics. Mai multe functii si detalii puteti gasi pe site-urile www.w3.org si www.w3schools.com.
Principala utilizare a XSLT este transformarea documentelor XML in alte documente de diferite tipuri. In procesul de transformare, XSLT foloseste Xpath pentru a defini parti ale documentului sursa care se potrivesc pe unul sau mai multe template-uri. Cand este gasita o potrivire, procesorul XSLT transforma partea potrivita din documentul sursa in partea
corespunzatoare din documentul destinatie. De fapt, XSLT transforma arborele documentului sursa in arborele documentului destinatie.
In general se transforma documente XML in documente (X)HTML care pot fi afisate de browsere. Dar XSLT poate fi folosit si la transformarea documentelor XML in alte tipuri de documente. De fapt, principala calitate a XSLT este puterea acestui limbaj, toate posibilitatile de transformare oferite de el. Spre exemplu se pot obtine documente RTF (format Word) sau documente PDF pe baza unui document XML. Pentru obtinerea documentelor PDF se foloseste XSLT impreuna XSL-FO. O alta utilizare la care ar putea fi folosit XSLT este deschiderea, editarea si salvarea unui document XML de pe server. Avand un document XML pe server, se poate scrie un document XSLT, care sa genereze pe baza acestui document XML un form HTML in carecampurile sunt editabile. Folosind un script ASP se pot prelua valorile introduse in form si salva in fisierul XML de pe server.
XSL este o componenta importanta a tehnologiei XML, iar cunoasterea sa reprezintaun element esential in dezvoltarea aplicatiilor bazate pe XML. Transformarea documentelor XML se realizeaza cu ajutorul stylesheet-urilor XSLT care permit procesari complexe oferind dezvoltatorilor o multitudine de elemente si functii in acest sens. Prezentarea intr-o viziune originala a conceptelor si elementelor cu adevarat importante a avut in vedere crearea unei imagini cat mai clare referitoare la tehnologia XSL, tehnologie care are o importanta deosebita in procesul de proiectare si implementare a aplicatiilor complexe, bazate pe tehnologia XSP, care utilizeaza biblioteci de tag-uri pentru implementarea logicii aplicatiei.
3.2.1 JavaScript
Cea mai des întâlnită utilizare a JavaScript este în scriptarea paginilor web. Programatorii web pot îngloba în paginile HTML script-uri pentru diverse activități cum ar fi verificarea datelor introduse de utilizatori sau crearea de meniuri și alte efecte animate.
Browserele rețin în memorie o reprezentare a unei pagini web sub forma unui arbore de obiecte și pun la dispoziție aceste obiecte script-urilor JavaScript, care le pot citi și manipula. Arborele de obiecte poartă numele de Document Object Model sau DOM. Există un standard W3C pentru DOM-ul pe care trebuie să îl pună la dispoziție un browser, ceea ce oferă premiza scrierii de script-uri portabile, care să funcționeze pe toate browserele. În practică, însă, standardul W3C pentru DOM este incomplet implementat. Deși tendința browserelor este de a se alinia standardului W3C, unele din acestea încă prezintă incompatibilități majore, cum este cazul Internet Explorer.
O tehnică de construire a paginilor web tot mai întâlnită în ultimul timp este AJAX, abreviere de la „Asynchronous JavaScript and XML”. Această tehnică constă în executarea de cereri HTTP în fundal, fără a reîncărca toată pagina web, și actualizarea numai anumitor porțiuni ale paginii prin manipularea DOM-ului paginii. Tehnica AJAX permite construirea unor interfețe web cu timp de răspuns mic, întrucît operația (costisitoare ca timp) de încărcare a unei pagini HTML complete este în mare parte eliminată.
3.2.3CSS ( Cascading Style Sheets )
CSS (Cascading Style Sheets) este un standard pentru formatarea elementelor unui document HTML. Stilurile se pot atașa elementelor HTML prin intermediul unor fișiere externe sau în cadrul documentului, prin elementul <style> și/sau atributulstyle. CSS se poate utiliza și pentru formatarea elementelor XHTML, XML și SVGL.
CSS3 reprezintă un upgrade ce aduce câteva atribute noi și ajută la dezvoltarea noilor concepte in webdesign.
Unele dintre cele mai importante segmente (module) noi adăugate acestui standard pentru formatarea elementelor HTML aduc un plus considerabil in dezvoltarea activități webdesign.
Mai jos sunt prezente in listă cele mai importante modulele adăugate in CSS3:
Selectors
Box Model
Backgrounds and Borders
Image Values and Replaced Content
Text Effects
2D/3D Transformations
Animations
Multiple Column Layout
User Interface
Deși au apărut unele deficiente de compatibilitate intre browsere, majoritatea proprietăților CSS3 au fost implementate cu succes in variantele browserelor noi.
3.3. Back-End
3.3.1 PHP
PHP este un limbaj de programare destinat in primul rand Internetului, aducand dinamică unei pagini de web. Este unul din cele mai importante limbaje de programare web open-source și server-side. Numele PHP provine din limba engleză și este un acronim recursiv: Php: Hypertext Preprocessor.
Exemple faimoase de utilizare a acestui limbaj sunt PhpBB (forum), PhpNuke(CMS), chiar și MediaWiki, software-ul din spatele Wikipedia. Folosirea PHP poate fi văzută ca o alternativă gratuită la utilizarea unor limbaje comerciale cum sunt ASP de la Microsoft, ColdFusion de la Macromedia, sau chiar JSP de la Sun Microsystems.
Istoric
PHP a insemnat inițial Personal Home Page. PHP a fost inceput in 1994 ca o extensie a limbajului server-side Perl, și apoi ca o serie de CGI-uri compilate de către Rasmus Lerdorf, pentru a genera un curriculum vitae și pentru a urmări numărul de vizitatori ai unui site. Apoi a evoluat in PHP/FI 2.0, dar proiectul open-source a inceput să ia amploare după ce Zeev Suraski și Andi Gutmans, de la Technion au lansat o nouă versiune a interpretorului PHP in vara anului 1998, această versiune primind numele de PHP 3.0. Tot ei au schimbat și numele in acronimul recursiv de acum, pană atunci PHP fiind cunoscut ca Personal Home Page Tools. Apoi Suraski și Gutmans au rescris baza limbajului, producand astfel și Zend Engine in 1999. In mai 2000 a fost lansat PHP 4.0, avand la bază Zend Engine 1.0.
Scrierea unui script PHP
Pentru a crea scripturi PHP, majoritatea programatorilor PHP folosesc un editor de texte obișnuit. Sub Microsoft Windows se utilizează frecvent Windows Notepad , WordPad sau chiar un procesor de texte precum Microsoft Word.
Scrierea scheletului programelor PHP
Fiecare program PHP include două linii speciale , care indică serverului PHP că textul cuprins intre cele două linii este alcătuit din instrucțiuni PHP. Aceste 2 linii intre care se scrie scriptul PHP sunt : <?php și ?>. După scrierea scriptului acesta se salvează sub formă de fișier text , cu un nume care respectă următoarele reguli : • Numele fișierului trebuie să fie alcătuit numai din caractere minuscule, cifre și liniuțe. Utilizarea spațiilor și a altor caractere este interzisă. • Extensia fișierului trebuie să fie .php.
Crearea datelor de ieșire pentru un browser Web
Programele PHP execută trei categorii de operații elementare :
Obțin date de la utilizator
Execută prelucrări ale datelor, respectiv obțin accesul la datele stocate in fișiere și baze de date și le manipulează
Afișează date astfel incat un utilizator să le poată vizualiza. Instrucțiunea care trimite date de ieșire la un browser Web astfel incat acestea să fie vizibile pentru utilizatori – numită instrucțiune de reflectare este :
echo (―text afișat ―) ;
Suport
PHP are un manual oficial intreținut de comunitatea din jurul proiectului. In plus, răspunsurile la multe probleme pot fi găsite printr-o simplă căutare pe internet. Există multe resurse disponibile pentru un programator PHP incepător.
Programarea orientată pe obiect (POO) deschide ușa către o structură clară, o întreținere simplă și o mai bună reutilizare a codului.
PHP-ul a cunoscut numeroase „îmbunătățiri”, cea mai importantă fiind introducerea suportului pentru programarea pe obiecte, versiunea 4 a acestuia făcând posibilă utilizarea acestei tehnici.
În termenii POO, o clasă este un șablon pentru construirea de obiecte. Un obiect este o instanță a clasei din care face parte, o colecție de funcții numite metodele clasei și variabile numite câmpurile clasei.
Prin definirea unei clase se stabilesc anumite caracteristici, iar prin crearea unui obiect din această clasă obținem o entitate care are aceste caracteristici, dar poate fi inițializat cu anumite valori particulare.
Oclasă reprezintă o modalitate de a descrie un nou tip de date. Clasa este o descriere a unei multimi de obiecte caracterizate prin structuri și comportamente similare. De aceea, o clasă va cuprinde definițiile datelor și operațiilor ce caracterizează obiectele clasei respective.
Datele definite într-o clasă se mai numescatribute, iar operațiile se mai numesc metode sau funcții-membru. Atributele și metodele formează membriiunei clase.
Sintaxa folosită pentru a defini o clasa in PHP este:
Classnume_clasa
{
// date si metode
}
Într-un program orientat pe obiecte clasele servesc la declararea variabilelor. Valorile unui tip clasă se numesc obiecte sau instanțe ale clasei respective.
Începând cu PHP 5, modelul de obiecte a fost rescris pentru a permite o performanță mai bună și mai multe facilități. Aceasta a fost o schimbare majoră de la PHP 4. PHP 5 are un model de obiect complet.
Printre caracteristicile în PHP 5 sunt incluziuni de vizibilitate, clase abstracte și finale și metode, metode suplimentare de “magie”, interfețe, clonarea și typehinting.
PHP tratează obiecte în același mod ca referințele, în sensul că fiecare variabilă conține o referință la obiect, mai degrabă decât o copie a întregului obiect.
3.3.2 MySql – Server Baze de Date
SQL (Structured Query Language)
SQL (Structured Query Language – Limbaj Structurat de Interogare) este un limbaj de programare specific lucrului cu bazele de date, devenit un standard în domeniu (standardizat
ANSI-ISO), fiind cel mai popular limbaj utilizat pentru crearea, modificarea, regăsirea și manipularea datelor de către SGBD-urile (Sistemele de Gestiune a Bazelor de Date) relaționale.
Pe lângă versiunile standardizate ale limbajului, există o mulțime de dialecte și variante, unele proprietare, fiind specifice anumitor SGBD-uri și de asemenea conținând extensii pentru a suporta SBD-urile (Sistemele de Baze de Date) obiectuale (obiectual-relaționale). SQL permite atât accesul la conținutul bazelor de date, cât și la structura acestora.
MySql
MySQL este mai mult decât o bază de date. Este un sistem de gestiune a bazelor de date, controlează cine și în ce fel poate accesa datele. MySQL este o aplicație de tip server care este capabilă să execute un număr mare de comenzi SQL. Ceea ce e foarte avantajos este faptul că este gratuită și poate fi instalată pe calculatoare funcționând sub diferite sisteme de operare (Windows, Linux, Unix, etc.).
Operațiile care se efectuează cel mai des într-un asemenea sistem de gestiune de baze de date relaționale sunt:
conectate la server – utilizatorii se conectează la serverul de baze de date și trimit cereri
afișarea bazelor de date existente
selectarea unei baze de date cu care trebuie să lucreze
afișarea tabelelor conținute într-o bază de date
crearea unei baze de date
crearea tabelelor dintr-o bază de date și precizarea câmpurilor acestor tabele
popularea tabelelor cu date
inserarea, modificarea, regăsirea sau ștergerea datelor din tabele
efectuarea de interogări
deconectarea de la serverul de baze de date
Serverul interoghează bazele de date și formulează răspunsul pe care-l trimite utilizatorilor. În continuare se va prezenta setul de comenzi SQL – a celor mai utilizate, baza de date relațională și cele trei tipuri de relații.
Toate aceste limbaje / tehnologii de programare, impreuna, pot creea aplicatii foarte complexe (e-commerce, web-mail, social-media, etc), cu un design modern. Drept exemplu in urmatorul capitol o sa detaliez un site construit cu aceste tehnologii.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tehnologii (ID: 150689)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.