Tehnologie Ecologica de Combatere a Daunatorului Cydia Pomonella Prin Utilizarea Capcanelor Feromonale
Bibliografie
1.Al. Lazar,M. Hatman,L. Bobeș,T. Berju,T.Sӑpunaru,1999,Protecția plantelor,[NUME_REDACTAT] și pedagogicӑ București,pag. 28-29,40-44.
2. [NUME_REDACTAT],1998, Captarea insectelor cu ajutorul capcanelor feromonale,București pag 10-12.
3.Eugenia Comӑnițӑ,[NUME_REDACTAT],1986,Chimia și tehnologia pesticidelor,Editura tehnicӑ București,pag. 13-14.
4.Gh. Boguleanu,C. Filipescu,B. Bobarnac,P. Pasol,M. Paiu,1980,Entomologie agricolӑ,Editura didacticӑ și pedagogicӑ București,pag. 13-14.
5.[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT],1990,Combaterea bolilor și a dӑunӑtorilor speciilor pomicole și semințoase,[NUME_REDACTAT] București,pag. 109-113.
6. Manolache, Boguleanu, 1959, Etomologie agricolӑ,Editura didacticӑ și pedagogicӑ București,pag. 87-89.
7. Peneac, 2004, Entomologie specialӑ, [NUME_REDACTAT], Timișoara,pag. 104-107.
8.[NUME_REDACTAT], Feromonii insectelor, Cluj-Napoca, pag 5-14.
9. Șuțӑ Victoria, 1980, Medici de prognozӑ și avertizare, Editura tehnicӑ agricolӑ de propagandӑ, București.
10.http://www.dce.gov.ro/Info_business/produse/MereSuc2012.pdf (Accesat la data de 23.04.2013)
11.http://www.zf.ro/companii/cum-sta-romania-la-productia-de-mere-o-alta-economie-din-regiune-face-de-sapte-ori-mai-mult-10422636(Accesat la data de 23.04.2013)
12.http://extension.usu.edu/files/publications/factsheet/codling-moths06.pdf(Accesat la data de 6.06.2013)
13.http://www.bugsforbugs.com.au/trichogramma-parasites-information/(Accesat la data de 10.01.2013)
14.http://www.4garden.ro/intretinere-si-crestere-plante/insecticide/proteus-od-110–500-ml-si-3l-_P1229(Accesat la data de27.07.2013)
15.http://www.pesticide.ro/ghidul-daunatorilor/cydia-pomonella-viermele-merelor(Accesat la data de 17.10.2013)
16.http://www.horticultorul.ro/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasamintepesticide/viermele-merelor/( Accesat la data de 9.11.2013)
17. http://decostyle.mayra.ro/dr-plant/tehnici-de-combatere-a-daunatorilor/capcanapentru-insecte-cu-feromoni/409/( Accesat la data de 9.11.2013)
18. http://www.readbag.com/pomosat-ro-brosura-prot-plant-pomosat(Accesat la data de 9.11.2013)
19.http://www.bayercropscience.ro/daunatori.php?action=buruieni&catID=&pID=39 (Accesat la data de 20.11.2013)
20. http://www.horticultorul.ro/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasamintepesticide/viermele-merelor/( Accesat la data de 06.01.2014)
21. http://decostyle.mayra.ro/dr-plant/combaterea-daunatorilor/daunatorii-ciresului-si-visinului-i/1327/( Accesat la data de 06.01.2014)
22.http://www.paradisverde.ro/daunator/de-ce-fac-merele-viermi(Accesat la data de 10.02.2014)
23.http://www.plantmanagementnetwork.org/pub/php/research/2009/powdery/( Accesat la data de 11.02.2014)
24. https://www.emaramures.ro/stiri/Tipareste-Stire.aspx?NewsID=46715(Accesat la data de 11.02.2014)
25.http://www.science.oregonstate.edu/bpp/Plant_Clinic/images/apple_venturia.htm(Accesat la data de 5.03.2014)
26. http://animalesalbatice.ro/specii-de-viespi-fierastrau-familia-tenthredinidae(Accesat la data de 5.03.2014)
27. http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6melmel.htm(Accesat la data de 5.03.2014)
28. http://www.lucasbrouwers.nl/blog/2010/08/bacteria-force-wasps-to-leave-sex-behind/( Accesat la data de 5.03.2014)
[NUME_REDACTAT] culturii mӑrului
CAPITOLUL I AGENȚII PATOGENI ȘI DĂUNĂTORII MĂRULUI.METODE DE COMBATERE
1.1.Agenții patogeni și dӑunӑtorii mӑrului
1.3.Combaterea biologicӑ
1.3.1.Capcane feromonale
1.3.2.Paraziții-prӑdӑtori ai dӑunӑtorilor
CAPITOLUL II VIERMELE MERELOR (CYDIA POMONELLA).DESCRIERE ȘI COMBATERE BIOLOGICĂ
2.1.Vermele merelor([NUME_REDACTAT])
2.1.1.Descriere biologicӑ
2.1.2.Ciclul biologic
2.1.3.Factorii climatici care influențeaza dezvoltarea dӑunӑtorilor
2.2.Entomofagi paraziți și ciupercile entomopatogene
CAPITOLUL III METODE DE COMBATERE A DĂUNĂTORILOR
3.1.Capcane utilizate pentru prognozӑ și combatere
3.1.2. Capcane care rețin și ucid insectele atrase
CAPITOLUL IV CERCETĂRI PERSONALE REALIZATE LA FRUTEX BACĂU 54.1.Cadrul natural unde s-a experimentat
4.1.1.Descrierea soiurilor de mӑr din plantația în care s-a experimentat
4.1.2.Amplasarea câmpului experimental
4.1.3.Descrierea condițiilor pedo-climatice în câmpul experimental
4.2.Materiale.Metode de cercetare.
4.2.1.Descriere livadӑ Frutex
4.2.3.Monitorizarea cu ajutorul capcanelor feromonale
4.3.Obiectivul studiului
4.3.1.Tratamente fitosanitare realizate în câmpul experimental
4.3.2.Temperatura aerului și precipitațiile din perioada de vegetație a anului 2013
LUCRARE DE LICENȚĂ
[
TEHNOLOGIE ECOLOGICĂ DE COMBATERE A DĂUNĂTORULUI CYDIA POMONELLA PRIN UTILIZAREA CAPCANELOR FEROMONALE
[NUME_REDACTAT] culturii mӑrului
CAPITOLUL I AGENȚII PATOGENI ȘI DĂUNĂTORII MĂRULUI.METODE DE COMBATERE
1.1.Agenții patogeni și dӑunӑtorii mӑrului
1.3.Combaterea biologicӑ
1.3.1.Capcane feromonale
1.3.2.Paraziții-prӑdӑtori ai dӑunӑtorilor
CAPITOLUL II VIERMELE MERELOR (CYDIA POMONELLA).DESCRIERE ȘI COMBATERE BIOLOGICĂ
2.1.Vermele merelor([NUME_REDACTAT])
2.1.1.Descriere biologicӑ
2.1.2.Ciclul biologic
2.1.3.Factorii climatici care influențeaza dezvoltarea dӑunӑtorilor
2.2.Entomofagi paraziți și ciupercile entomopatogene
CAPITOLUL III METODE DE COMBATERE A DĂUNĂTORILOR
3.1.Capcane utilizate pentru prognozӑ și combatere
3.1.2. Capcane care rețin și ucid insectele atrase
CAPITOLUL IV CERCETĂRI PERSONALE REALIZATE LA FRUTEX BACĂU 54.1.Cadrul natural unde s-a experimentat
4.1.1.Descrierea soiurilor de mӑr din plantația în care s-a experimentat
4.1.2.Amplasarea câmpului experimental
4.1.3.Descrierea condițiilor pedo-climatice în câmpul experimental
4.2.Materiale.Metode de cercetare.
4.2.1.Descriere livadӑ Frutex
4.2.3.Monitorizarea cu ajutorul capcanelor feromonale
4.3.Obiectivul studiului
4.3.1.Tratamente fitosanitare realizate în câmpul experimental
4.3.2.Temperatura aerului și precipitațiile din perioada de vegetație a anului 2013
[NUME_REDACTAT] aceastӑ lucrare prezint cercetӑrile efectuate pe parcursul anului 2013 în livada de mӑr Frutex-mӑr în sistem intensiv,pentru combaterea dӑunӑtorului viermele merelor (Cydia pomonella),utilizȃnd capcanele feromonale.
Cydia pomonella,cunoscut ca și „Viermele merelor”,este un dӑunӑtor extrem de periculos,care produce pagube mari la mӑr,pӑr,castan,nuc și gutui. Daunele sunt produse de niște larve. Fluturii depun ouale pe frunze sau direct pe mӑr, iar de aici larva iese din ou și imediat începe sӑ caute un loc propice de unde sӑ înceapӑ atacul împotriva mӑrului(Fig.1), fӑcându-și drum prin învelișul mӑrului cu ajutorul mandibulei sale puternice. Larva mӑsoarӑ doar 1 mm, abia vizibilӑ cu ochiul liber. Larva roade coaja de mӑr pânӑ pӑtrunde în întregime în mӑr astupând gaura de intrare cu coajӑ și excremente. Aici va crește și se va dezvolta în urmatoarele 3-4 saptamani.
Figura 1.Larva fluturelui Cydia pomonella
(http://www.export.biocontrol.ch/sites/pests/codling_moth.html)
Acesta se întâlnește în toate zonele pomicole,fiind frecvent în livezile de mӑr neîngrijite,unde determinӑ pierderi importante ,atât calitativ cât și cantitativ.Originar din regiunea euro-siberianӑ,viermele merelor s-a rӑspândit în toate țӑrile de pe glob în care se cultivӑ mӑrul.[NUME_REDACTAT] este rӑspândit în toate țӑrile,cu excepția țӑrilor nordice,iar în Romania se întâlnește atât în zonele de câmpie,cât și în zonele de dealuri și submontane.În livezile neîngrijite,în anii favorabili înmulțirii ,insecta ajunge sӑ atace 25-90% din fructe.
Insecticidele sunt tactica principalӑ de control al acestui parazit.În ziua de azi sunt insecticide noi disponibile ,dintre care multe sunt mai puțin toxice pentru om și benefice pentru înlaturarea insectelor și a acarienilor,fațӑ de insecticidele anterioare.Pentru livezile comerciale cu mult mai mult de 10 acri de plantӑri de meri ,folosirea feromonilor sexuali pentru stabilirea momentelor optime în avertizarea tratamentelor fitosanitare,poate reduce foarte mult populațiile de Cydia pomonella și de asemenea poate permite reducerea cantitații de pesticid utilizat.Controlul biologic efectiv nu este posibil ,deoarece fructul este atacat de larve nou eclozate care sunt protejate de inamicii naturali, odatӑ ajunse în interiorul fructului.Sunt metode fitosanitare care pot ajuta la reducerea paraziților din cadrul unei livezi ,dar singure nu pot asigura un control corespunzator.
Importanța culturii mӑrului
Mărul este specia pomicolӑ aflatӑ în culturӑ din cele mai vechi timpuri și cu cea mai mare răspândire la noi în țarӑ și pe glob. Ocupӑ locul al treilea în culturӑ dupӑ portocal și bananier aducând o producție mondialӑ de fructe, de 48900000t .
[NUME_REDACTAT] producția totalӑ de mere a variat în ultimii cinci ani între 380.0000 și 460.000 de tone, însă rezultatele sunt la jumătate față de vârful de 1 milion de tone obținut de agricultori în urmă cu zece ani. Proprietarii români de livezi de meri au strâns anul trecut o producție de 413.000 de tone, în creștere ușoară față de anul anterior, arată datele [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT].
Datoritӑ rolului deosebit pe care îl au merele în alimentația omului, mărul constituie
principala specie pomicolӑ în zonele temperate ale globului.
Conținutul merelor se remarcă printr-o compoziție complexă, specificӑ. Merele conțin zaharuri, acizi organici, substanțe tanoide, proteine, pectine, celuloză, substanțe fenolice, alcooli, esteri, eteri carbonilici, acetali etc. Se apreciază cӑ în medie 100 grame de măr conțin: 84 g apă, 0.3 g proteine, 0.4g lipide (din care 0.07 g colesterol), 15 g hidrați de carbon (din care 0.9 g fibre), 58 kcal din care se resorb 89 %, 90 U.I. vitamina A, 0.04 mg vitamina Bi, 0.02 mg vitamina B2, 0.1 mg vitamina B6, 0.2 g acid nicotinic, 3-30 mg vitamina C, 0.72 mg vitamina E, 0.2 mg vitamina PP. Merele mai conțin elemente minerale în următoarele cantități: 0.4-0.8 % N în substanță uscată, 0.09-0.20 % P2 05, 1.2 % K2 0 , 0.1 % CaO, toate din substanța uscată. Un rol deosebit în alimentație este atribuit vitaminelor și sărurilor minerale, cu atat mai mult cu cât aceste fructe se pot păstra pe o perioada mai lunga de timp(6-7 luni), incluzând și perioada de iarna.
Valoarea alimentară a mărului este suplimentată de o serie de calități terapeutice printre care: tonic muscular și al sistemului nervos, antireumatismal, hipocolesterolemiant (prin pectină), răcoritor, digestiv, ocrotitor gastric, antiseptic intestinal (favorizează secreția unei diastaze intestinale bactericide), stimulent și decongestiv hepatic, laxativ, depurativ sanguin, "reîntineritor" al țesuturilor.
Importanța culturii este determinatӑ și de anumite particularități agrobiologice specifice ca: o adaptare bunӑ la climatul temperat, suportarea valorilor extreme ale parametrilor meteorologici și solurile mai puțin fertile, merele suportă cu ușurință transportul pe distanțe mari constituind o valoroasă materie primă pentru industrie.
CAPITOLUL I.AGENȚII PATOGENI ȘI DĂUNĂTORII MĂRULUI.METODE DE COMBATERE
1.1.Agenții patogeni și dӑunӑtorii mӑrului
Boli și agenții patogeni.
Boli de importanță economică sunt: mozaicul mărului (produs de Marmor mali), pătarea ruginie inelară a mărului (Apple ruset ring), proliferarea mărului (Apple proliferation), înmuierea lemnului (Apple rubbery wood), arsura bacteriană (Erwinia amylovora și Pseudomonas syringae), cancerul bacterian (Agrobacterium tumefa- ciens), pătarea cafenie (Venturia inaequalis), făinarea mărului (Podo- sphaera leucotricha), monilioza (Monilinia fructigena), cancerul nectariam (Nectria galligena), putregaiul alb al rădăcinilor (Armillaria mellea), boala plumbului (Stereum purpureum).
[NUME_REDACTAT] dăunătorii mai răspândiți și păgubitori cităm : păduchele din [NUME_REDACTAT] (Quadraspidiotus perniciosus), păduchele verde al mărului (Aphis pomi), puricele melifer al mărului (Psylla mali),viermele merelor (Cydia pomonella), nălbarul sau albilița (Aporia crataegi), fluturele cu abdomenul auriu (Euproctis cluysorrheea), omida păroasă a stejarului (Lymantria dispar), omida păroasă a dudului (Hy- phantria cunea), inelarul (Malacosoma neustria), cotarul verde (Chei- matobia brumată), gărgărița florilor de măr (Anthonomus pomorum), gândacul păros (Epicometis hirta), cărăbușul de mai (Melolontha melo- lontha), gărgărița mugurilor (Sciaphobus squalidus), gândacul puieților (Capnodis tenebrionis), viespea cu ferăstrău (Hoplocampa testudinea), acarianul brun (Bryobia rubrioculus), acarianul roșu (Panonychus ulmi).
1.2.Combaterea chimicӑ și integratӑ
Tratamentele chimice se pot face în timpul repausului vegetativ și în perioada de vegetație. Rezultatele obținute în experiențele de combatere efectuate în străinătate și mai ales la noi în țară ([NUME_REDACTAT] și colab., 1974) au stat la baza întocmirii schemelor de combatere a bolilor și dăunătorilor mărului.În aplicarea tratamentelor se ține seama de fenofazele mărului corelate cu momentul apariției agenților patogeni și dăunătorilor, cât și potențialul lor de înmulțire și dăunare.În acest scop, stațiile de avertizare stabilesc pentru zonele deservite aplicarea tratamentelor din schema de față sau reducerea lor după nevoie. Tratamentele în repausul vegetativ se aplică începând cu luna noiembrie sau decembrie, după căderea frunzelor și au ca scop distrugerea păduchilor țestoși, a ouălor de afide și psilide, a ouălor de acarieni și insecte defoliatoare și a larvelor de Cydia pomonella(Fig.1.1). De asemenea, prin aceste tratamente se urmărește combaterea agenților patogeni ca: Podosphaera leucotrichci(Fig.2.2.), Venturia inaequalis, Monilinia fructigena etc.
Fig1.1.Viermele merelor(Cydia pomonella)
http://www.paradisverde.ro/daunator/de-ce-fac-merele-viermi
Fig.2.2. : Podosphaera leucotrichci
http://www.plantmanagementnetwork.org/pub/php/research/2009/powdery/
Tratamentul 1 se face cu unul din următoarele produse : Hortitox 3—5%, Dibutox 25 1%, Creosan 50 0,75%, numai la temperaturi peste 0°C.
Tratamentul 2 se repetă la interval de o lună după primul și are ca scop combaterea acelorași dăunători și agenți patogeni și se execută în intervalul ianuarie—martie cu unul din următoarele produse : Creosan 50 O,75%, Polybar 6%, Selebar 6%, Polisulfură de bariu ICECHIM 6% sau, în livezile cu soiuri sensibile la făinare, cu zeamă sulfocalcică de 28° Be 20%;tratamentele se vor termina înainte de umflarea mugurilor.
Tratamentul 3 se execută când 10—15% din mugurii florali sunt dezmuguriți, Înainte ca gărgărița florilor de măr(Fig1.3.) să fi depus ouăle ; de asemenea se combate făinarea și rapănul mărului. Se folosesc următoarele produse : zeamă sulfocalcică 28° Be 2% care se complexează cu Detox 25 0,7% sau cu sulf muiabil 0,5%+Detox 25 CE 0,7% sau Polibar 1%.
Tratamentul 4 se aplică în momentul umflării a 10—15% din mugurii florali și durează 4—5 zile, perioadă ce coincide cu începutul proiectării ascosporilor de Venturia. Se utilizează unul din produsele: zeamă sulfocalcică 28° Be 2%, zeamă bordeleză 0,5% + sulf muiabil 0,5% Polybar 1 % Selebar 0,8% sau oxiclorură de Cu 25 0,3% + sulf muiabil 0,5%. Pentru acarieni și afide se recomandă produsul Sintox 25 în concentrație de 0,2%.
Fig.1.3.Gragarița florilor de mӑr
https://www.emaramures.ro/stiri/Tipareste-Stire.aspx?NewsID=46715
Tratamentul 5 se aplică la avertizare, când 50—60% din mugurii florali sunt în faza de răsfirare a inflorescenței și se continuă 4—5 zile până ce 80—90% din butonii florali sunt în faza de înfoiere a corolei sau cel târziu până ce 0,5% au înflorit.Prin acest tratament se previne infecția cu Venturia inaequalis(Fig.1.4.) pe receptacolul și pedunculul florilor, precum și infecția cu făinare și atacul de acarieni și afide. Se vor utiliza unul din produsele folosite la tratamentul anterior.
Fig.1.4. Venturia inaequalis
http://www.science.oregonstate.edu/bpp/Plant_Clinic/images/apple_venturia.htm
Tratamentul 6 se aplică în momentul când 10—15% din flori au început să se scuture, durează 5—6 zile și are menirea de a preveni infecțiile cu rapăn, făinare, monilioză și atacul viespii cu ferăstrău, a păduchilor de frunze, a omizilor defoliatoare și a cărăbușului de mai ca adult. Se aplică unul din următoarele produse : Topsin MF 44 (Thio- fanat 70) 0,07—0,l% + Fosfotox R-35 0,1 % ; Benlate 50 O,l% +Fosfotox R-35 0,1% ; Captan 50 0,25% – f Karathan O,l% +Fosfotox R-35 0,l%; zeamă sulfocalcică 2% sau Polybar l%.
Fig.1.5.Viespia cu Ferӑstrӑu
http://animalesalbatice.ro/specii-de-viespi-fierastrau-familia-tenthredinidae
Tratamentul 7 se aplică în momentul când fructul are diametrul de 0,5 cm, în vederea combaterii larvelor primei generații de Cydia pomonella, a larvelor insectelor defoliatoare, a cotarilor, a adulților de Melolontha melolontha (Fig.1.6.) și a acarienilor Panonychus ulmi și Bryobia xubrioculus; de asemenea, se urmărește și combaterea făinării și a rapănului.
Se folosesc următoarele produse sau amestecuri compatibile : Topsin MF 44 0,l%+Fosfotox R-35 0,1%; Benlate 50 sau Fundazol 50 0,l%+Fosfotox R-350,1%; Dithane M-40,1% +Fosfotox R-35 0,l%; Captan (Orthocid) 0,25% + Karathan 25 0,l%,4-Parathion (Selefos 50) în concentrație de 0,08%. În caz de nevoie se completează și cu acaricid : DEF 25 (Sintox) 0,2%, Zelone 30 0,2% Mitigan 18,5 CE 0,2%, Dicofol 20 EC 0,2%, Plictran 25 W 0,06—0,l%.
Tratamentul 8 se aplică la dimensiunea fructului de 1 cm diametru împotriva acelorași dăunători și agenți patogeni și cu aceeași gamă de produse, numai dacă este absolută nevoie.
Tratamentul 9 se recomandă la dimensiunea de 2 cm a fructului și este indicat să se execute pentru distrugerea ouălor și larvelor de Cydia pomonella, a tuturor stadiilor de acarieni, păduchi și purici de frunze, împotriva larvelor generației a II-a de Hyphantria cunea precum și împotriva infecțiilor cu Venturia, Podosphaera, Monilinia etc. Se aplică o gamă largă de produse simple sau complexate, după cum urmează: Dithane M-45 0,2% -f Karathan 25 0,l%-j-Wofatox 50 0,1% , Dithane M-45 0,2%-j-Karathane 25 0,1%+Actellic 50 0,1% ; Captan 50 0,25% + Karathane 25 0,l% + Selefos 50 0,08% ; Zineb 0,4%, sulf muiabil O,4% +Selefos 50 0,08%.
Fig.1.6. Melolontha melolontha
http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6melmel.htm
Tratamentul 10 se aplică numai dacă este necesar, la un interval de 7—10 zile după tratamentul 9, contra acelorași agenți patogeni și dăunători,în plus, se are în vedere distrugerea larvelor mobile de vîrsta I. a păduchelui din [NUME_REDACTAT] de la generația I.
Tratamentul 11 se aplică la dimensiunea fructului de 2,5 cm, împotriva acelorași agenți patogeni și dăunători ce apar de obicei în prima decadă a lunii iulie.
Tratamentul 12 se avertizează când dimensiunea fructelor este de 3 cm în diametru, în a doua decadă a lunii iulie și are ca scop combaterea agenților patogeni și dăunătorilor ce se întâlnesc în livadă în această perioadă.
Tratamentul 13 se avertizează când dimensiunea fructului este de 3,5 cm în diametru, pentru combaterea păduchelui din [NUME_REDACTAT] generația I, purici și păduchi de frunze, acarieni, precum și diferiți agenți patogeni, folosindu-se următoarele produse complexate : Orthocid 50 0,25% + sulf muiabil 0,4%+ Carbetox 37 0,5% ; Dithane M-45 0,2%+Karathane 25 0,l% + Carbetox 37 0,5%; Vondozeb 80 0,2% + Actellic 50 0,1%-f Karathane 25 0,1%.
Tratamentul 14 se avertizează când fructele au 4 cm în diametru în vederea combaterii generației a doua a viermelui merelor, a larvelor păduchelui din [NUME_REDACTAT] și a celorlalți dăunători și a bolilor obișnuite în această perioadă de început de august. Produsele folosite sunt cele de la tratamentul anterior. Pentru a proteja fructele se recomandă ca tratamentele să fie foarte bine aplicate cu produse pe bază de fosfor organic care dau rezultate mai bune și nu lasă reziduuri toxice.
Tratamentele 15 și 16 se recomandă când fructele au 5 cm diametru și încep să se coloreze și se aplică împotriva întregului complex de agenți patogeni și dăunători amintiți mai sus.
Tratamentele 17 și 18 se aplică la începutul lunii septembrie pentru combaterea generației a doua a păduchelui din [NUME_REDACTAT] care prezintă o eșalonare până la începutul lunii octombrie și a tuturor celorlalți dăunători. De asemenea se apără fructele de infecții târzii cu rapăn, monilioză și unele boli fiziologice ale fructelor care se manifestă în depozite ca : petele amare (Bitter pit), brunificarea pulpei, pătarea fructelor de Ionathan (Ionathan spot).La tratamentele complexe obișnuite se adaugă clorură de calciu 0,6—0,7%pentru fortificarea pulpei și evitarea bolilor fiziologice .
Elemente de combatere integrată.
În literatura de specialitate apar tot mai multe lucrări care se ocupă de combaterea integrată a bolilor și dăunătorilor din livezile de măr.În combaterea integrală a bolilor programul elaborat de T. Burchil (1975) pune accent pe deplasarea tratamentelor chimice de combatere a rapănului și făinării din perioada de vegetație în timpul repausului vegetativ, aceasta pentru a reduce influența negativă a produselor și numărul de tratamente.
Un exemplu de schemă de combatere a păianjenului roșu este propusă de W. Karg (1973) care recomandă utilizarea de acaricide selective și alternarea lor, lansarea repetată de acarofagi și administrarea de îngrășăminte chimice echilibrate cu evitarea excesului de azot.
În combaterea integrată a păduchelui din [NUME_REDACTAT] (Quadraspidiotus perniciosus)(Fig.1.6), C.Benassy și H. Milaire (1970) propun alegerea judicioasă a insecticidelor de iarnă și de vară pentru ocrotirea parazitului (Prospaltella perniciosi) și reducerea numărului de tratamente chimice efectuate în general împotriva bolilor și dăunătorilor din livezi.
Fig1.7.Paduchele din San jose(Quadraspidiotus perniciosus)
http://decostyle.mayra.ro/dr-plant/combaterea-daunatorilor/daunatorii-ciresului-si-visinului-i/1327/
În programele elaborate de numeroși autori privind combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella) se subliniază următoarele elemente de integrare : utilizarea de insecticide selective, biopreparate pe bază de Bacillus thuringiensis, creșterea și lansarea periodică de prădători și paraziți ca Chrysopa carnea și Trichogramma embryophagum, aplicarea de tratamente cu biopreparate în amestec cu insecticide organofosforice în doze subletale (Thuringin 0,2—0,3%+Dipterex 0,05%, Decis 25 CE în doză de 0,05% sau Actellie 50 în doză de 0,05% +Thuringin 0,2—0,3%).În toate schemele recomandate autorii acordă prioritate pesticidelor mai puțin poluante și mai puțin toxice pentru fauna folositoare, utilizarea biopreparatelor și lansărilor de dușmani naturali (prădători și paraziți), in principal împotriva păduchelui din [NUME_REDACTAT] și viermelui merelor.O schemă corespunzătoare din punctul de vedere al conceptului de luptă integrată împotriva bolilor și dăunătorilor din livezile de măr din țara noastră a fost elaborată de T. Baicu (1978).
1.3.Combaterea biologicӑ
Alegerea terenului
Pentru înființarea de pepiniere pomicole(Fig1.1) și pentru livezi trebuie evitate terenurile grele, reci, cu apă la adâncime mică sau plasate în luncile inundabile ale râurilor. Aceste terenuri favorizează atacul de Agrobacterium tumefaciens și expun plantațiile la asfixierea rădăcinilor datorită excesului de umiditate și la atacul unor agenți patogeni de sol.
Fig.1.1.Pepiniera pomicola
(http://www.pomicolaiasi.ro/Material-saditor-pomicol-1p.html)
Terenurile situate pe pante prea abrupte și aride de asemenea nu sunt recomandabile pentru plantații de pomi deoarece lipsa de apă accentuată predispune rădăcinile la atacul de Fusarium sp.
Terenurile nu trebuie să fie infestate cu dăunători polifagi, mai ales viermii albi (Melolontha melolontha), viermii sârmă (Agriotes sp.) etc.
Tratamentele la sol înainte de plantare se aplică la o densitate de peste 0,5 larve la m2, în luna august-septembrie, împotriva larvelor de vârsta I, cu Heclotox 3 în doză de 40—50 kg/ha, Duplitox 3 + 540— 50 kg/ha sau Lindatox 340—50 kg/ha.
Materialul săditor
Materialul săditor pomicol trebuie să provină din pepiniere unde nu există agenți patogeni și dăunători de carantină (Quadraspidiotus perniciosus, Eriosoma lanigerum și Erwinia amylovora), unde tratamentele fitosanitare se execută foarte riguros și să fie creat prin metodele moderne de producere a materialului devirozat. Obținerea materialului săditor sănătos este posibilă numai printr-o selecție sanitară riguroasă a plantelor mamă, a celor producătoare de altoi, butași, marcote sau sămânță pentru portaltoi.
La baza sistemului producerii materialului săditor liber de viroze stau măsuri ca : examinarea stării sanitare a plantelor mamă în câmp ; testarea plantelor mamă aparent sănătoase ; folosirea termoterapiei ; izolarea și înmulțirea plantelor mamă sănătoase ; organizarea centralizată a producerii materialului destinat înmulțirii.
Examinarea plantelor în câmp
Pomii aleși pentru a deveni plante mame recunoscute, corespunzători ca soi, capacitate de producție și în privința altor calități pomicole este necesar să fie examinați sub aspect sanitar de cel puțin 2 ori în cursul unei perioade de vegetație, în lunile mai și septembrie.
Este necesară examinarea minuțioasă a întregului pom, deoarece uneori simptomele sunt vizibile numai pe unele ramuri, frunze sau fructe. Plantele sănătoase se marchează cu un cerc alb, cele bolnave cu un cerc roșu și clonele mamă înmulțite vegetativ se marchează prin ruperea vîrfurilor lăstarilor.
Deoarece simptomele unor viroze sunt mai puțin evidente sau sunt mascate timp de mai mulți ani, iar unele virusuri sunt latente la diferite specii, alegerea plantelor mamă prin simpla examinare în câmp nu garantează lipsa infecției; de aceea, testarea vine să completeze observațiile în câmp.
Testarea se face cu scopul de a identifica plantele mamă infectate latent, prin transmiteri artificiale pe plante care reacționează prin simptome evidente.
Speciile lemnoase folosite în acest scop sunt denumite indicatori, iar cele ierboase se numesc plante test.
Testarea portaltoilor vegetativi și a plantelor furnizoare de altoi are loc în două etape.
Prestarea, operație ce se execută primăvara în seră și servește la identificarea rapidă a virusurilor comune la specia respectivă, metodele și indicatorii folosiți diferind de la o specie la alta.
La noi se folosește metoda dublei altoiri care constă în următoarele operații: în martie, pe fiecare portaltoi se altoiește în copulație sau prin alt procedeu un altoi de la pomul de testat și pe acesta un altoi indicator. Pentru fiecare pom de testat se execută 2—4 altoiri. Ca indicator sunt folosiți: [NUME_REDACTAT], Malus platycarpa, R 12740-71 și Spy 227.
După 6—8 săptămîni indicatorii altoiți pe lemn, proveniți de la pomi bolnavi, manifestă simptome caracteristice mozaicului mărului sau altor viroze latente.
Testarea de bază se execută pe indicatori cultivați în câmp folosind grefarea de scoarță, ocularea simplă sau ocularea dublă. Scopul testării de bază este identificarea tuturor virusurilor ce infectează specia respectivă. Ea începe în perioada altoirii de toamnă și durează 3—5 ani. Indicatorii necesari diagnosticării virusurilor cunoscute în Europa la măr sunt: [NUME_REDACTAT], Gravenstein, Frumos de Boskoop, Delicios auriu, Malus platycarpa, Spy 227, R 12740-7 A și [NUME_REDACTAT].
Portaltoii necesari executării testării se plantează în rânduri longitudinale și transversale la o distanță de 1,5—2/0,5—0,8 m, numărul rândurilor longitudinale fiind egal cu numărul indicatorilor necesari testării speciei, plus unu.
În perioada altoirilor, pe fiecare rând longitudinal, cu excepția primului, se altoiește câte un soi sau specie indicatoare, oculând pe fiecare portaltoi la 10—15 cm de la nivelul solului câte un mugure indicator. După aproximativ o săptămână toți indicatorii de pe câte 3—5 rânduri transversale se altoiesc cu câte un mugure de la pomii de testat, plasat sub mugurele indicator. În cazul testării portaltoilor înmulțiți vegetativ, pomii de pe acest rând se plantează mai adânc după un an, pentru ca ramurile altoiului să formeze rădăcini proprii. In vederea înregistrarii tuturor manifestărilor simptomatologice este necesar ca parcelele de testare să fie examinate săptămânal.
Folosirea termoterapiei.
La speciile pomicole sunt numeroase soiuri total infectate cu unele virusuri latente, ceea ce face imposibilă identificarea unei plante sănătoase pe bază de testare.
În acest caz termoterapia este singura metodă care permite obținerea unor descendențe sănătoase din clonele total infectate. Această metodă a dat rezultate pozitive în cazul mai multor viroze ale speciilor sâmburoase și semințoase.
Tehnica folosită constă în menținerea pomilor tineri infectați plantați plantați în ghivece, timp de 3 săptămîni, la temperatura de 37°C. După tratament pomii sunt cultivați în seră sau în câmp și supuși din nou testării.
Înmulțirea plantelor mamă sănătoase.
De la pomii din plantația nucleu de plante mamă se obține sămînța pentru portaltoii generativi, portaltoii vegetativi și altoaie care servesc la înființarea în unități specializate a plantațiilor de plante mamă pentru producție. Acestea trebuie să asigure în cadrul unui plan centralizat pe țară toată cantitatea de sămînță, portaltoi vegetativi și muguri pentru altoire, pentru toate pepinierele. Pomii astfel obținuți sunt marcați cu etichete „liber de viroze".
Înainte de plecarea din pepinieră materialul trebuie tratat prin rnocirlirea rădăcinilor cu o soluție de sulfat de Cu l% și prin îmbăiere împotriva păduchelui din [NUME_REDACTAT] într-o soluție de Parathion 50 0,l% timp de 5 minute sau Dibutox 1 %.
Igiena fitosanitară și măsurile agrotehnice în livadă.
În timpul iernii, în zilele bune de lucru se procedează la curățirea de uscături, cuiburi de omizi și fructe mumificate care au rămas în pom și de asemenea la curățirea ritidomului la pomii mai bătrâni. Tot materialul care rezultă în urma curățirii se adună și se arde în locuri speciale.Toamna se face arătura adâncă pentru mobilizarea solului, dar și pentru încorporarea frunzelor atacate de rapăn și distrugerea în mare parte a pupelor viespei cu ferăstrău și a larvelor cărăbușului de mai și a viermilor sârmă. Dacă arătura nu se poate executa toamna ea se poate face primăvara când solul este reavăn, în cursul lunilor martie și aprilie. În livezile unde nu se pot executa arături se lucrează prin săpare cu cazmaua suprafața de sub pomi egală cu proiecția pe sol a coroanei.
Rezistența soiurilor
În ce privește atacul agenților patogeni solurile pot contribui în anumite limite la reducerea gradului de atac. De aceea în zone umede se evită plantarea unor soiuri excesiv de sensibile, după cum în ultimul timp se renunță la soiurile foarte sensibile, la unii agenți patogeni cum este soiul Ionathan sensibil la făinare.
1.3.1.Capcane feromonale
În cazul dӑunӑtorului [NUME_REDACTAT], particularitățile biologice ale speciei au determinat multe investigații în scopul stabilirii perioadelor optime de combatere. Datele biologice s-au corelat cu fenologia plantei gazdă și cu, anumiți parametri termohidrici. Ca urmare, s-au conturat următoarele criterii de avertizarea aplicării tratamentelor de combatere.
Criteriul jenologic.
Promotorii acestui criteriu au luat în considerare anumiti termeni legati de înflorirea mărului sau de căderea fiziologică a fructelor. S-a recomandat aplicarea primului stropit când s-au scuturat 3/4 din petale, la 8—15 zile după căderea a 3/4 din petale, la 3—5 săptămîni după înflorire. Cercetări făcute în mai multe țări, precum și în țara noastră, au arătat că metoda fenologică nu poate da rezultate satisfăcătoare, deoarece intervalul dintre sfîrșitul înfloririi merilor și ecloziunea primelor larve poate fi de 13— 48 zile. Aceste mari diferențe se datoreaza în special temperatuirilor mai mici de 15°C care frânează dezvoltarea insectei fără să aibă influență prea mare asupra parcurgerii fenofazelor mărului.
Criteriul biologic.
Are la bază începutul și dinamica zborului. Folosind acest criteriu, primul tratament s-a recomandat la 10— 14 zile după apariția fluturilor în masă sau în perioada de maximum a curbei de zbor. Observațiile făcute de noi au arătat că aceste elemente nu pot fi folosite cu succes în avertirzarea combaterii acestui dăunător.Începutul zborului poate fi considerat ca o preavertizare fără să dea indicii asupra pontei, element important în stabilirea datei tratamentului. Nici maximum curbei de zbor nu poate fi folosit. Aprecieri asupra dinamicii populației de fluturi se pot face numai după urmărirea întregii perioade de zbor a adulților și nu la un moment dat.În plus, în anii cu primăveri răcoroase, dinamica zborului nu se corelează cu dinamica pontei. Criteriul biologic îmbunătățit stă la baza avertizării aplicării tratamentului din țara noastră. Materialul biologic (larve mature) este recoltat în perioada iulie-septembrie și introdus în cuștile de avertizare. Începînd cu data de 1 mai în zonele de stepă, de coline și dealuri și cu 15 mai în cele premontane, se face controlul la 2—3 zile a acestor cuști și se înregistrează fluturii. Pe măsură ce apar se introduc în izolatoare de tifon care acoperă un măr altoit pe M9. Se urmărește începutul și dinamica pontei. Se avertizează începerea combaterii la 7—8 zile de la înregistrarea primelor 2—3 zile consecutive cu pontă. Al doilea tratament se avertizează la 10—12 zile după primul .
Pentru generația a II-a se introduc în cuști fructe cu larve mature.
Se întregistrează apariția fluturilor care se introduc în izolatoare. Primul tratament se avertizează după 4—5 zile de la înregistrarea a 2—3 zile consecutive cu pontă. Al doilea și după caz al treilea tratament se avertizează la un interval de 10—12 zile.
Criteriul feromonilor sexuali de sinteza.
În ultimii ani, pentru supravegherea populației acestei specii necesară avertizării tratamentelor de combatere s-au testat în multe țări capcane cu feromonul sexual de sinteză.În prima fază a unor astfel de lucrări s-au folosit 3—8 capcane la ha.În a doua etapă acest număr s-a redus la o capcană la 4—10 ha. Ca prag de intervenție s-a recomandat 15— 25 capturi capcană pe săptămînă.
Din cercetările efectuate de noi în țară a rezultat că produsul Atrapom poate fi folosit în supravegherea populației acestei specii (fig. 60). Aceasta se face în cadrul unor stații de estimare amplasate în livadă. O stație este formată din două capcane și are o rază de acțiune de 30—35 ha. Densitatea capturilor per capcană se corelează cu rezerva biologică a speciei. Nu s-a înregistrat o corelație între numărul de capcane pe unitatea de suprafață și numărul de capturi per capcană. Se înregistrează capturi și la temperaturi crepusculare de 10—14°C. Astfel de situații se întâlnesc în unele centre pomicole în luna mai și prima jumătate a lunii iunie în special în cele din zonele colinare. Se înregistrează, de asemenea, capturi și în perioadele ploioase.În ambele cazuri se ating și se depășesc pragurile de intervenție. Temperatura crepusculară scăzută (sub 15°C) și umiditatea relativă ridicată (95—100%) nu asigură condiții pentru dezvoltarea speciei. Ca urmare, tratamentul ce se avertizează în astfel de cazuri nu are justificare biologică. De aici rezultă necesitatea urmăririi condițiilor termohidrice din perioada zborului ambelor generații. Se fac tratamente după schemele 2 + 2 sau 2 + 0 (în raport de timpuritatea soiului) în cazul când numărul de capturi per stație a depășit G—16 la o observație (două observații pe săptămînă) și temperatura crepusculară are valori cuprinse între 15 și 27°C, Numărul de capturi per stație se corelează cu gradul de încărcătură al pomilor cu fructe astfel : 6—10 capturi la o producție evaluată la 5—10 tone ; 10—14 capturi la o producție de 10—15 tone și 14—16 capturi la o producție de peste 15 tone.
Criteriile prezentate mai sus servesc stabilirii oportunității aplicării tratamentelor cu următoarele produse pesticide : Actellic 50 — 0,1%, Reldan 50 — 0,2%, Basudin 60 — 0,15%, Carbetox 37 — 0,4%, Clorofos 0,15%, Decis 2,5 — 0,05%, Oltitox 50 — 0,15%, Padan 50 — 0,l%, Ripcord 40 — 0,05%, Sinoratox 35 — 0,15%, Sumicidin 20 — 0,05%, Onefon 80 — 0,15%, Dursban 4E — 0,2%, Folimat 50 — 0,l%, Hostathion 40 — 0,l%, Meotrin 20 — 0,05%, Metasystox R — 0,l%, Murphotox 68 — 0,l%, Nogos 50 — 0,1%, Thiodan 35 — 0,15%, Thionex 35 — 0,15%, Zolone 35 — 0,2%.
Aplicate corect și în perioadele avertizate, produsele dau rezultate bune. Departajarea lor se face în raport de cost și de grupa de toxicitate.
În combatere s-a testat și o serie de produse biologice, cum sunt : Dipel PU-16 000 în concentrație de 0,1%, Bactospeine PU 6 000 — 0,25% ș.a. Rezultatele au fost în majoritatea cazurilor nesatisfăcătoare.
1.3.2.Paraziții-prӑdӑtori ai dӑunӑtorilor
Combaterea biologică prin folosirea viespei parazite Trichogramma embriopahgum a făcut și face obiectul a numeroase cercetări.Înmulțirea în masă se face în biolaboratoare la temperaturi constante (26—28°C), după o metodă americană și la temperaturi variabile apropiate de cele din natură după o metodă practicată în Franța (umiditatea relativă de 60—70%). Procesul tehnologic cuprinde înmulțirea gazdei, molia cerealelor (Sitotroga ce~ realella) pe ovăz, orz, grîu, porumb sau molia făinei (Ephestia kiihniella pe mălai sau griș și înmulțirea viespei pe ouăle gazdei. Ouăle parazitate se trec pe cartonașe care în prealabil au fost acoperite cu un strat lipicios.În raport de mărimea cartonașelor, acestea pot conține aproximativ 250,500 sau 1 000 ouă. S-au recomandat 4 lansări (2 pentru generația I și 2 pentru generația a II-a) a câte 100 000 indivizi la ha/lansare. Prima lansare s-a stabilit a se efectua la 1— 3 zile după maximum curbei de zbor a fluturilor de Carpocapsa, iar a doua după 7 zile. Din cercetările efectuate în străinătate a rezultat că se pot face lansări de Trichogramma la 10—15 zile după tratamentele cu produse pe bază de Captan, Zineb, Benomil, Tetradifon și la 20—30 zile după Oxiclorură de cupru, Metiram, Dimetoat.
Din observațiile efectuate de noi în plantațiile de măr și prun din localitatea Geoagiu județul Hunedoara, în care am folosit cartonașe cu ouă de Sitotroga parazitate de această viespe (provenite de la S.C.P.P. Strej ești—Olt), s-au desprins următoarele :
Maximum curbei de zbor se poate stabili după parcurgerea întregii perioade de zbor a fluturilor de Carpocapsa și nu la un moment dat al acestei perioade.Începutul pontei este determinat de temperatura aerului și nu se corelează cu acest maxim.În anii în care în perioada zborului condițiile termohidrice sunt nefavorabile pontei, până la depunerea ouălor se captează 50—70% din fluturi.
Depunerea ouălor se eșalonează pe o durată de 21—35 zile la prima generație și 18—28 zile la generația a II-a. Ținând cont de timpul relativ scurt de numai câteva zile a activității biologice a viespilor cele 2 lansări per generație nu pot da o eficacitate ridicată pe întrega perioadă de depunerea ouălor.
Înmulțirea viespilor în condiții termohidrice de laborator și lansarea acestora în condiții naturale determină un stres cu repercusiuni asupra capacității de înmulțire a acestora.
Prin menținerea la frigider (4—5°) a cartonașelor, procentul de ecloziune a viespilor scade la 94—97% după 5 zile, la 91—95% după 9 zile, la 68—79% după 13 zile și la 21—65% după 18 zile.
Pe cartonașele instalate în coroana merilor s-au înregistrat prădătorul Forficul a auricularia pe 6—10% din cartonașe cu un procent de prădătorism de 20—100% din ouă și prădătorul Crysopa sp. pe 10—15% din cartonașe cu un procent de prădătorism de 1—5%. La prun, Forficula s-a constatat pe 85—100 din cartonașe cu un procent de prădătorism de 100%, iar Crysopa pe 10—20% din cartonașe cu un procent de prădătorism de 1—5%. O urechelniță a consumat în 5 zile aproximativ 500 ouă.
Plantațiile de meri din județul Hunedoara sunt afectate de 12—17 specii de insecte și acarieni dăunătoare asupra cărora este necesar să se acționeze cu insecticide.
Toate aceste considerente trebuiesc să rămână în atenția celor care militează asupra folosirii cu succes a acestui mijloc biologic.
Pentru combatere s-au încercat și feromonii sexuali de sinteză prin captarea masculilor și prin dezorientarea acestora. Experimentările făcute în Elveția cu scopul captării în masă a masculilor folosindu-se 42—44 capcane la ha nu au dat rezultate satisfăcătoare deși nivelul capturilor a fost ridicat.Încercări similare efectuate de mulți autori cu 10—200 capcane la ha, precum și cu 1—3 capcane la pom nu au dat rezultate satisfăcătoare. Rezultate mai bune s-au obținut în Franța în combatere prin dezorientarea masculilor, cu normă eficientă de difuziune de 550 mg/hectar/zi realizată prin tuburi înlocuite de 4 ori în timpul vegetației. Rezultate bune s-au obținut și în Elveția la o doză de 19 mg/ha/oră. Astfel de încercări s-au efectuat și în România. S-au folosit 18 g feromon sintetic la ha dispersat în 360 evaporatoare de cauciuc conținînd fiecare câte 50 mg feromon sintetic. O serie de aspecte tehnico-economice fac ca și acest mijloc nepoluant să rămînă încă în faza de experimentare.
CAPITOLUL II.VIERMELE MERELOR (CYDIA POMONELLA).DESCRIERE ȘI COMBATERE BIOLOGICĂ
2.1.Vermele merelor([NUME_REDACTAT])
[NUME_REDACTAT], originea probabilă a acestei specii ar fi regiunea mediteraneană, de unde s-a răspîndit în toate țările cultivatoare de măr, păr și alte specii de pomi fructiferi.
În țara noastră, viermele merelor se întâlnește în toate centrele pomicole.În lipsa tratamentelor de combatere, frecvența fructelor atacate ajunge la 60—90% la merii cultivați în zonele de stepă și de silvostepă și de 30—60o/0 în zona colinară.
2.1.1.Descriere biologicӑ
Fluturele este un microlepidopter cu o anvergură a aripilor de 15—18 mm la mascul și 17—22 mm la femelă. Corpul este păros și de culoare brună-cenușie. Aripile anterioare sunt cenușii și prevăzute dorsal cu striuri transversale de culoare cenușie închis. Spre vârful lor se află câte o pată în formă de semilună, de culoare brună, mărginită de trei dungi aurii. Aripile posterioare sunt brune cenușii cu franjuri(Fig.2.1). Masculul se deosebește de femelă atât prin mărime cât și prin prezența unei dungi negre, dispusă pe partea ventrală a abdomenului.
Figura 2.1.Fluture adult Cydia pomonella (http://idtools.org/id/leps/tortai/Cydia_pomonella.htm)
Oul are forma unui disc rotund sau puțin elipsoidal, și slab concav dorsal(Fig.2.2). Chorionul este fin, transparent, de culoarea albușului de ou și prezintă la suprafață un model fin ca o rețea. Datorită transparenței, schimbările intervenite în perioada dezvoltării se pot observa cu ușurință.
În timpul incubației se disting următoarele faze : cerc roșu, ou roșu, ou roșu cu un punct negru care reprezintă capsula cefalică a embrionului.
Figura 2.2.Ouӑle fluturelui [NUME_REDACTAT] (http://www.bugsforbugs.com.au/trichogramma-parasites-information/)
Diametru oului este de 0,4—0,5 mm. Larva neonată are corpul de culoare albă, cu capul și plăcile toracice brune. Cu timpul culoarea corpului devine roz deschis. Fiecare segment corporal este prevăzut cu doi tuberculi negricioși pe care se înserează perișori fini. Picioarele abdominale au pe vîrful lor 28—35 croșete semilunare dispuse pe un singur rând. Lungimea larvei neonate este de 1,4—1,5 mm, iar a celei complet dezvoltate de 16—20 mm. în perioada dezvoltării larvare se produc 4 năpârliri corespunzătoare a 5 vârste.
Crisalida este de culoare cafenie cu o slabă nuanță ciocolatie și cu două rânduri de spini mici pe segmentele abdominale. Pe pigidium se disting 8 perișori cu vârful îndoit. Lungimea corpului este de 8—12 mm.
2.1.2.Ciclul biologic
În cadrul ariei de răspândire a dăunătorului se conturează zone cu 1—4 generații pe an în raport de condițiile climatice și trofice din zona respectivă. În plantațiile de meri din Danemarca, partea nordică a Rusiei, a Poloniei și Germaniei se dezvoltă o singură generație pe an. în Olanda, sudul Poloniei și sudul Angliei se întâlnesc 1—2 generații. Pe măsură ce se înaintează spre sud numărul de generații crește și ajunge la 2—3 în Ungaria, Bulgaria, sudul Italiei, California (S.U.A.), Africa de Sud și Africa de Nord, Australia, [NUME_REDACTAT] și la 3—4 în Transcaucazia.În țara noastră se dezvoltă două generații în zona stepei, silvostepei, a pădurilor și una până la două generații în zona dealurilor înalte.
Insecta iernează în stadiu de larvă într-un cocon mătăsos, impermeabil, în crăpăturile scoarței pomilor, în frunzișul căzut, în crăpăturile lăzilor de depozitare a fructelor, în silozurile de păstrarea fructelor și în diferite alte adăposturi.
În zona stepei, silvostepei și a pădurilor, transformarea larvelor în crisalide începe în decada a ll-a sau a IlI-a a lunii aprilie și continuă până în a doua jumătate a lunii mai. În zona dealurilor înalte, acest proces începe în prima sau în a doua decadă a lunii mai și continuă până în prima jumătate a lunii iunie. Acest stadiu durează 15—30 zile. Primii fluturi apar în ultima decadă a lunii aprilie, în decada I sau decada a Il-a a lunii mai în zonele de stepă și silvostepă, în decada a Il-a a lunii mai în zona pădurilor și în decada a IlI-a a lunii mai sau în decada I a lunii iunie în zona dealurilor înalte. Temperatura efectivă corespunzătoare primelor apariții calculate la un prag biologic de 9°C variază între 82—199°C. Apariția primilor fluturi corespunde în majoritatea anilor cu fenofaza scuturării petalelor mărului și în unii ani cu fenofaza de început al înfloririi mărului. Raportul între sexe este de 1,3—1,4/1 în favoarea masculilor.
Zborul fluturilor are loc în general în serile calde și fără vânt.În zile înnourate și calde se constată zboruri sporadice și la orele 12,14 sau 16. La ploi intense, precum și la vânt cu o intensitate mai mare de 6° Beaufort, zborul încetează. Influența cea mai mare asupra zborului o are temperatura. În majoritatea lucrărilor se arată că zborul fluturilor are loc la temperaturi crepusculare mai mari de 15°C. Sondajele efectuate de noi au arătat că fluturii zboară și la temperaturi crepusculare de 10,4—13,6°C. Zborul este mai intens între orele 20 și 22 la o temperatură de 20—25°C. Intensitatea zborului scade odată cu căderea nopții. În nopțile călduroase zborul continuă până în zori. Zborul acestei generații se eșalonează pe 29—45 zile.
Perioada preovipozitară este condiționată de temperatură și variază între 3 și 26 zile. La temperaturi medii de 18—22°C, această perioadă este de 3—4 zile, iar la temperaturi de 12—15°C este de 14—26 zile.
Fluturii depun ouă la temperaturi cuprinse între 12 și 27°C și la o umiditate a aerului de 35—95%. Zona termică optimă pentru pontă este considerată între 20 și 25°C, iar cea hidrică între 55 și 75%. Temperaturi crepusculare mai scăzute de 12°C și mai mari de 27°C, precipitații abundente sau un vînt cu intensitate mai mare de 5—6° Beaufort determină întreruperea pontei. În ceea ce privește timpul în care se depun ouă, majoritatea autorilor indică apusul soarelui. În condiții termohidrice favorabile, fluturii depun ouă și în timpul zilei. Depuneri intense se înregistrează în serile călduroase și cu umiditate relativă redusă. Pentru depunere fluturii preferă substraturi netede. Majoritatea ouălor (70—84%) sunt depuse pe frunze. Pe ramuri sunt depuse 12—22%, iar pe fructe 4—8%. Perioada ovipozitară durează 21—35 zile, timp în care o femelă depune 30—120 ouă. Ponta se eșalonează pe o perioadă de 28—54 zile. Embrionul se dezvoltă în 7—24 zile (mai frecvent în 10—17 zile). Larvele neonate se deplasează pe organele pomilor în căutarea fructelor timp de până la 2 zile. Se fixează pe fruct, rod o porțiune de circa 1 mm2 din pieliță și încep să-și construiască o galerie în direcția camerei semințelor, hrănindu-se cu endocarpul acestora. Preferă porțiunea dintre două fructe lipite sau fructele acoperite parțial cu frunze.
Figura 2.3.Atacul larvelor daunatorului [NUME_REDACTAT]
(http://extension.usu.edu/files/publications/factsheet/codling-moths06.pdf)
Aproximativ 50% din larve pătrund în fructe pe părțile laterale ale acestora(Fig. 2.3.), 35—40% prin zona mucronală și numai 10—15% pe la peduncul. Până la completa dezvoltare, o larvă produce atacuri la 2— 3 fructe. Excrementele sunt înlăturate în prima perioadă de hrănire prin galeria de pătrundere. Cu timpul, larvele își construiesc câte o galerie de ieșire, la suprafața cărora se constată excremente umede. Ajunse la completa dezvoltare părăsesc fructele. Se retrag în crăpăturile scoarței pomilor din jurul fructelor sau se lasă pe un fir mătăsos, în căutarea unui adăpost unde-și formează coconul protector(Fig.2.4.).
Figura 2.4.Dezvoltarea larvara a daunӑtorului [NUME_REDACTAT]
(http://skevsblog.blogspot.ro/2010/07/29th30th-round-up.html)
Dezvoltarea larvară variază între 18 și 32 zile, iar a crisalidelor între 15—30 zile. Durata dezvoltării unei generații variază în limite destul de largi, fiind corelată cu factorii ecologici. în centrul pomicol Geoagiu dezvoltarea primei generații durează 50—65 zile.
Fluturii din generația a V-a încep să apară în zonele de stepă, silvostepă și a pădurilor într-una din decadele lunii iulie și foarte rar spre sfârșitul lunii iunie. În zona dealurilor înalte primii fluturi apar în decada I sau decada a Il-a a lunii august. Zborul acestei generații se eșalonează pe o perioadă de 30—50 zile. Perioada preovipozitară variază între 3 și 7 zile, iar cea ovipozitară între 18 și 28 zile. Ponta se eșalonează pe perioada de 24—41 zile.
Femelele depun ouă mai mult pe fructe. în această perioadă fructele sunt mari și au pielița tare și ceroasă. Durata dezvoltării embrionare variază între 6 și 13 zile, iar a stadiului larvar între 16— 32 zile. în zona dealurilor înalte se înregistrează și a doua generație parțială. Se depun ouă, apar larve care nu ajung la completa dezvoltare.
Atacul speciei [NUME_REDACTAT] s-a înregistrat în țările europene pe măr, păr, gutui, nuc, castan.[NUME_REDACTAT] de Sud și în California se produc atacuri pe cais, prun și piersic.
În condițiile din țara noastră, mărul este gazda principală a acestei specii. Ca soiuri sensibile s-au înregistrat : Parmain d’or, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Belle fleur jaune, Jonathan, Rose de Virginie, precum și soiurile din grupele Stark și Golden.În afară de măr, se produc atacuri cu o frecvență de 5—10% la păr și cu totul sporadic la gutui, nuc, vișin, cais, porumbar și păducel. La toate aceste specii, larvele au preferință pentru fructe.În lipsa acestora se pot hrăni și cu frunze și chiar lăstari. Fructele atacate de larvele primei înmulțiri cad. Cele atacate de larvele generației a Il-a pierd din valoarea comercială și sunt susceptibile atacului diferiților agenți patogeni atât în câmp, cât și în depozite, care produc putreziri.
2.1.3.Factorii climatici care influențeaza dezvoltarea dӑunӑtorilor
Dezvoltarea și înmulțirea este condiționată de un complex de factori climatici și biotici.
Temperaturile scăzute din perioada repausului vegetativ intervin în dinamica populației. Astfel, temperatura de 27,8°C înregistrată în ianuarie 1984 în localitatea Geoagiu județul Hunedoara a determinat o mortalitate a larvelor hibernante de 62—70%.Relația dintre temperatură și durata dezvoltării embrionare și larvare este prezentată în figura 2.5 . Dezvoltarea embrionară durează : 6 zile la temperatura de 22,3°C, 12 zile la temperatura de 15,6°C, 24 zile la o temperatură de 18,2°C și 32 zile la o temperatură de 15,9°C. într-o serie de lucrări apariția stadiilor biologice s-a coreiat cu o anumită valoare a temperaturii efective.
Cercetările privind influența umidității relative a aerului au arătat că aceasta, în prezența temperaturii și hranei, determină un anumit grad de favorabilitate a înmulțirii speciei. Și pentru acest element climatic, Săvescu a stabilit o serie de praguri hidrice. Pragul inferior de umiditate relativă (h%) este de 20%, iar cel superior (H%) este de 95%. Limitele hidrice de favorabilitate sunt 50—85%.Între temperatură și umiditatea relativă există o corelație negativă (temperatura crește, umiditatea scade și invers).
Precipitațiile abundente, precum și vânturile mai intense de 6° Beaufort, împiedică zborul, împerecherea și depunerea ouălor. Lumina naturală nu exercită o influență negativă. Lumina ultravioletă însă atrage fluturii.
2.2.Entomofagi paraziți și ciupercile entomopatogene
Entomojagii paraziți și ciupercile entomopatogene.
Ouăle de Carpocapsa sunt parazitate de mai multe specii de viespii ale genului Trichogramma și anume : T. embryophagum Htg., T. cacoeciae pallida Meyer și T. minutum Riley. Dintre aceste specii cea mai importantă este T. Embryophagum(Fig.2.6.). Viespile apar în plantații în ultima decadă a lunii aprilie sau în primele decade ale lunii mai și rămân în livadă până toamnӑ.În toată această perioadă se înmulțesc de 8— 10 ori prin partenogeneză. Viespea este vioaie și se deplasează în mers, în zboruri scurte, în coroana pomului sau de la un pom la altul, raza de activitate fiind de 30—40 m. Dezvoltarea unei generații durează 21 zile la o temperatură de 18°C și 17 zile la 20°C. Zona termo- hidrică optimă de activitate a viespilor este : 18°C.
Fig.2.6. T. Embryophagum
http://www.lucasbrouwers.nl/blog/2010/08/bacteria-force-wasps-to-leave-sex-behind/
Oul parazitat are un aspect negru caracteristic. După ieșirea adultului din ou, acesta prezintă un orificiu rotund. Parazitismul natural în condițiile din țara noastră este în general redus (0,1—1%). Viespea se înmulțește în biofabrici, folosindu-se ca insectă gazdă molia cerealelor (Sitotroga cerealella). Condițiile termohidrice favorabile dezvoltării viespilor sunt între 19 și 32°C.În aceste condiții se pot obține 28—30 generații de Trichogramma. Adulții trăiesc 4—5 zile și depun 22—36 ouă în primele 3—4 zile.
Larvele de Carpocapsa mai sunt parazitate de ciupercile Ascogaster carpocapsae F. și de Beauveria bassiana (Bals) Vuill., care produc boala cunoscută sub numele de „muscardina alba“.
Diapauza.
Diapauza ca proces biologic de întrerupere temporară a dezvoltării acestei specii a fost mult studiată, fără însă a se ajunge la rezultate suficient de concludente. Se consideră că diapauza este condiționată de o serie de factori de mediu (temperatură, umiditate, hrană) puțin favorabili dezvoltării.În regiunile șeptem- trionale, numărul de larve intrate în diapauză este cu mult mai mare decât în regiunile meridionale.În ambele zone însă, diapauza se corelează cu durata de iluminare a zilei în sensul că procentul larvelor intrate în diapauză este mai mare atunci când zilele sunt scurte. Se precizează că intrarea în diapauză a larvelor din prima generație, într-un procent mai mare sau mai mic, este determinat de gradul de temperatură din lunile iunie și iulie. Dacă temperatura medie zilnică pe o perioadă îndelungată de timp din aceste luni se află sub 15°C, un procent mare de larve trec în diapauză.
CAPITOLUL III.METODE DE COMBATERE A DĂUNĂTORILOR
3.1.Capcane utilizate pentru prognozӑ și combatere
3.1.1. Descrierea capcanelor utilizate pentru prognoză și combatere
Capcanele sunt dispozitive diverse din puct de vedere constructiv, care au rolul de a captura și reține insectele atrase de catre momelile feromonale.
Calitatea esențială a oricarei capcanei este randamentul de captură, reprezentat de proporția de indivizi efectiv capturați din numărul total de indivizi atrași de catre agentul abstractant. Această calitate te depinde de mai mulți factori dintre care amintim:
Design-ul și mărimea capcanei.Având în vedere variabilitate a componentelor induse în indivizii receptori de catre feromonii cu efect atractant, pentru fiecare specie există o capcana optimă. Deși, despre aceste aspect s-ar putea spune multe, ne mărginim să subliniem că un design inadecvat comportamenului indivizilor atrași poate duce la imposibilitatea găsirii intrării în capcană, iar dimensiuni inadecvate orientării la mică distantă față de sursa de feromon a indivizilor atrași (de obicei, dimensiuni prea mici) poate determina “aterizarea” în afara capcanei. De asemenea, poziția spatială a elementului activ al capcanei (componentata care asigură reținerea indivizilor atrași) poate determina reducerea numărului de capturi. Din acest punct de vedere, pentru speciile care realizează împerecherea pe organe ale plantelor cu poziția verticală (trunchiul copacilor), rezultatele cele mai bune de captură se realizează cu capcane ale căror organe active au poziție verticală.
Amplasarea în spațiu a capcanelor, trebuie să se realizeze la înăltimea și în zona (în interiorul culturii) unde se desfasoară acțiunea mediată de feromon. De asemenea, amplasarea în suprafață trebuie să fie realizată astfel ca două capcane alaturate sa nu se “deranjeze” reciproc, deoarece, în astfel de cazuri, se poate produce efectul de dezorientare a indivizilor atrași, fapt care se soldeaza cu reducerea numărului capturilor. În același timp s-a constatat că amplasarea capcanelor în zonele mărginale ale plantațiilor are ca rezultat obținerea unui număr mare de capturi, comparative cu capcanele plasate în mijlocul parcelelor.
Calitătile agentilor care realizează reținerea indivizilor atrași în capcane. În cazul capcanelor adezive, cleiul folosit pentru reținere trebuie să prezinte o adezivitate cât mai pronunțată, să nu facă pelicula și să-și păstreze calitățile o perioada cat mai îndelungată.
În cazul capcanelor chimice, pentru a obține randamente superioare de captură, pentru intoxicare trebuie să se foloseasca substanțe cu o buna acțiune de soc (fiind de dorit ca uciderea să fie instantanee) si care să nu aibă efecte reolsive față de indivizii atrași. Capcanele cu electrocutare să se folosească de capcanele acelor specii care sunt insensibile la ultrasunete, deoarece s-a constatat că, în cazul unor specii de fluturi din familia Noctuidae, electrocutarea unui individ de catre capcană are efect repelent față de ceilalți indivizi atrași și determină îndepărtarea lor de capcană.
În funcție de scopul urmărit prin captare, capcanele pot fi împărțite în două categorii principale diferite: capcane care rețin și ucid insectele atrase și capcane care rețin insectele vii.
3.1.2. Capcane care rețin și ucid insectele atrase
Sunt cele mai folosite capcane și urmăresc eliminarea definitivă din habitat a indivizilor capturați. În funcție de modul de reținere, respectiv de ucidere, aceste capcane se impart în: capcane adezive, capcane cu lichide, capcane chimice, capcane electrice.
Capcane adezive sunt acele capcane ce rețin indivizii atrași în habitat prin fizarea pe un strat de clei nesicativ, astfel amplasat încat, în funcție de modul în care se realizează apropierea față de momeală, să asigure capturarea unui număr cat mai mare. Datorită unor avantaje certe, printre care trebuie amintite: posibilitatea recunoașterii; prețul pe captură; facilitatea amplasării, manipulării și întreținerii; prețul de cost scazut; lipsa de pericol pentru om și animalele superioare; fapt ca nu necesită surse de current electric, capcanele adezive sunt cele mai frecvent folosite în captarea insectelor dăunătoare.
Capcanele adezive prezintă însa unele dezavantaje, dintre care cele mai importante se referă la pierderea adezivității stratului de clei datorată colmatări suprafeței acestuia cu praf, resturi de organe vegetale și cadavre de insecte, ceea ce determină necesitatea refacerii frecvente a stratului de adeziv sau înlocuirea părților adezive cu altele noi. Datorită suprafețelor adezive limitate, din considerențe de gabarit, această categorie de capcane se pretează cel mai bine la capturarea unor specii de talie mică (microlepidoptere) și în culturi sau în plantații unde densitatea dăunătorilor nu este prea mare.
Deoarece în literatura de specialitate sunt înscriese o foarte mare varietate de capcane adezive ca tipuri constructive și dimensiuni, în cele ce urmează vor fi prezente doar cele mai caracteristice.
Capcane deschise sunt cele mai vechi capcane adezive pentru captarea insectelor sunt benzile de hârtie incleiate, folosite pentru captarea muștei de casă ( Molusca domestica), fabricate și folosite și în țara noastră de peste patru decenii. Prin aplicarea feromonului specific, direct pe clei sau sub formă de momeli, aceste capcane au fost folosite cu bune rezultate.
Alte capcane adezive dechise folosite în captarea insectelor sunt reprezentate de panouri plane simple, de dimensiuni diferite, odsuse cu clei pe ambele fețe (Fig. 3.1)
Fig.3.1 Capcana adezivă tip panou
Randamentul de captare al acestor capcane se îmbunătățește prin ansamblarea în formă de cruce a două panouri vertical pe un ax (Fig. 3.2.) sau pe un al treilea panou orizontal, de asemenea incheiat, precum si prin marimea dimensiunilor panourilor. Pentru confectionarea acestor capcane s-au folosit material diverse: carton, placaj, sau panouri de plastic, armat cu fibre de sticlă. Momelile naturale sau sintetice, au fost plasate în zona de intersecție a panourilor în diferite dispositive situate într-o deschidere spre toate părtile capcanei.
Fig.3.2. Capcana adeziva tip “moriscă” pentru captarea insectelor dăunătoare din horti-viticultură
Aceste capcane prezintă dificultăți de montare și manipulare, se colmateaza ușor cu praf și cadavrele unor insecte ajunse întâmplător pe stratul de clei, și datorită faptului că moleculele feromonului sunt îdepărtate usor de către curenții de aer, realizează un număr relative mic de capturi, iar momelile îsi pierd relativ repede calitătile atractante. De aceea cele mai bune rezultate le realizează în spații închise, în câmp deschis fiind depășite de capcanele adezive acoperite.
Capcane acoperite, în afara faptului că nu prezintă majoritatea dezavanajelor celor deschise, prin faptul că realizează în interior o concentrație mai mare a moleculelor de feromon, determină o mai bună orientare spre momeală a insectelor țintă, obținând astfel randamentele superioare de captură. În plus, prin construcție este posibilă aplicarea stratului de clei numai pe anumite părti ale capcanei (părti inferioare sau camăsi) care, în cazul pierderii adezivității, pot fi înlocuite în mod operativ, fapt care determină și prețuri de cost mai reduse, întrucat piesele neadezive pot fi refolosite.
Se cunosc foarte multe modele de capcane adezive acoperite. Dintre acestea, cele mai importante sunt următoarele:
a) Capcane tronconice. Au fost folosite mai ales în primii ani de cercetare, fiind confecționate din pahare nerecuperabile de înghețată sau de băuturi răcoritoare (Fig. 3.3.) prin obducerea pereților interior cu un strat adeziv. Gura și fundul paharelor au fost libere (detașate) sau partial obdurate, urmărindu-se obținerea unor intrări cu secțiuni adecvate taliei insectelor “țintă”. Datorită faptului că au volume mici (200 – 500ml), aceste capcane au capacitate de capturare mică, fiind folosite mai ales în captarea unor specii cu talie mică și necesită înlocuirea lor frecventă.
Fig.3.3 Capcana adeziva tip pahar
b) Capcane cilindrice. Fiind confecționatre din carton impregnate cu parafina sau ceara de polietilena sau din material plastic ieftine (recirculante) și având un preț de cost scăzut, prezentând bune randamente de captură și fiind ușor de manipulate și îintretinut, aceste capcane au fost foarte mult utilizate în acțiuni de captare, o bună perioadă de timp fiind considerate capcane standard de catre organizația vest-europeană de luptă biologică (OILB). Capacitatea cilindrilor folosiți pentru captarea speciiilor de talie mică este aproximativ un litru, pentru speciile mai mari, capacitatea fiind mai mare de 2 – 4,5 litri.
Se amplaseaz cu axul în pozițite orizontală, în cazul capturilor în pomicultură și viticultură fiind atârnate cu ajutorul unui fir de sârmă dintr-un punct situat la mijlocul generatoarei, iar în cultură mare fiind fixate in acelasi punct in varful unui tarus. Accesul insetelor se face prin capetele cilindrului, care prezintă orificii de forme și mărimi diferite, cel mai frecvent, deschiderile fiind practicate prin detașarea unei jumătăți din suprafața celor două extremități ale cilindrului (Fig.3.4.). Pentru operativitatea manipulării și întreținerii, statul de adeziv se aplică pe o cămașă interioară amovibilă.
Fig.3.4. Capcane adezive cilindrice
c) Capcane pliate. s-au dezvoltat din necesitatea de a realiza capcane complet prefabricate, ușor de ambalat în volume reduse, în producție de masă, ușor de transportat și ușor de comercializat. Sunt confecționate din materiale ieftine (carton imregnat, folii de material plastice) care, prin depliere și montare, realizează forme spațial relative rigide. Pe lângă aceste avantaje, prin formele diverse și printr-o mulțime de posibilități de a asigura orificii de acces cu forme și mărimi variabile, adaptabile taliei și comportamentelor specifice diferiților dăunători, aceste capcane realizează foarte bune randamente de captare, superioare tuturor celorlalte tipuri de capcane adezive.
Cele mai cunoscute sunt capcanele Pherocon® (Fig. 3.5.) si Sectar® (Fig.3.6.), produse în mai multe variante de către firmele americane Zoëcon ([NUME_REDACTAT], California) și 3M (St. Paul, Minnesota), capcana Montedison, produsă de firmele Montedison (Italia) și Reamol (Ungaria) precum și de Institutul de [NUME_REDACTAT]-Napoca (Fig. 3.7.) și capcana tip “Delta”, produsă de mai multe firme americane și europene (Fig.3.8.). In cadrul programului național de cercetare a feromonilor la noi în tara a fost conceputa și brevetată capcana Xexatrap (IAC -1M) (Fig. 3..), care realizează randamente de captură superioare sau cel puțin egale cu ale celor mai bune capcane adezive produse în străinătate
Fig.3.5. Capcana adezivă tip [NUME_REDACTAT].3.6. Capcana adezivă tip [NUME_REDACTAT].3.7Capcana adezivă tip [NUME_REDACTAT].3.8. Capcana adezivă tip [NUME_REDACTAT].3.9. Capcana adezivă tip
Adezivii folosiți în capcane pentru reținerea în capcane a insectelor atrase, pereții înteriori ai acestora (capcanele Sectar) sau numai părțile inferioare (orizontale sau cvasiorizontale) sunt obduse cu cleiuri nesicative, care își păstrează calitățile adezive pe o perioadă de 4 – 6 săptămâni. În cazul anumitor capcane, formate dintr-o singură piesa (Sectar), la pierderea adezivității cleiului, aceasta trebuie să fie înlocuită cu altele noi, la alte tipuri (Pherocon, Montedison, Hexatrap) se schimb numai părțile inferioare adezive, iar la alte capcane (Delata, INRA) se schimbă numai cămașa (captușeala) obdusa cu clei. Cei mai cunoscuți adezivi folosiți pentru obducerea capcanelor sunt [NUME_REDACTAT]®, [NUME_REDACTAT] ® și Stickem ®, produși de firmele americane. La noi în tară, Institutul de [NUME_REDACTAT]-Napoca produce un adeziv pe bază de poliizobutilenă, cu proprietăți valoroase, compatibile cu cele ale adezivilor străini.
Capcane cu lichide sunt concepute în scopul evitării neajunsurilor capcanelor adezive, mai ales pentru cazurile când este necesară obținerea unui numar cât mai mare de capturi (combatere prin captare în masă), aceste capcane folosec ca agent de reținere un lichid cu tensiune superficial redusă, în care insectele capturate se scufundă și astfel suprafața liberă și curăte își păstrează un timp îndelungat capacitatea de reținere.
Aceste capcane sunt confecționate din farfurii sau pahare din mase plastice, umplute cu clei din bumbac sau cu o soluție diluată de detergent în apa, cu suprafața liberă sau prevăzute cu un acoperiș distanțat pentru a fi protejate de ploaie și de razele de soare. Momeala feromonală este fixată prin ace sau fire de metal, plastic sau textile deasupra nivelului lichidului.
Capcane chimice ( cu intoxicare)sunt capcanele care au fost create pentru a înlocui capcanele adezive, atunci când este necesară obținerea unui numă mare de capturi și mai ales când se capturează insecte cu talie mai mare ( de exemplu fluturii din familia Noctuidae). Există mai multe tipuri constructive de capcane chimice dintre care două sunt mai răspândite.
Prima este compusă dintr-un cilindru sau paralelipiped, palsat vertical sau orizontal, având pe margini sub capac și, respectiv pe capete, orificii de acces pentru insecte, orificii libere sau prevăzute cu conuri de sită metalică cu vârful îndreptat catre interior. Momeala este plasată în interior, de obicei atârnă pe partea superioară a capcanei, iar în partea inferioară este prevăzută cu un evaporator care conține o substanța insecticidă și cu o pronunțată acțiune de șoc, dar lipsită de efecte repelente față de insecte (chloroform, acid cianhidric, DDVP sau alt organo fosfat volatil) care crează în interior o atmosferă toxică (Fig. 3.10.). Acest tip de capcană a fost folosită în captarea unor specii de fluturi cu o talie mai mare (Euxoa ochrogaster, Scotogramma trifolii, Euxoa messoria etc.).
Fig.3.10.Capcane chimice
Capcanele chimice au realizat randamente de captură forte bune, însă prezintă un dezavantaj major datorat substanței care realizează intoxicarea insectelor capturate, în sensul că substanțele care poseda o bună acțiune de șoc și o volatilitate corespunzatoare pentru a realiza o omorâre rapidă a insectelor capturate nu au o remenența suficientă, astfel că dispozitivul difuzant trebuie să fie reîncărcat la intervale scurte, de câteva zile.
Capcane electrice (cu electrocutare)au fost constituite în același scop ca și capcanele chimice, reținerea și omorârea indivizilor captați realizându-se prin electrocutare.
Constructiv, ele derivă din capcanele luminoase, în locul sursei de lumină (sau în paralel cu acesta) folosind o momeală feromonala. Elementul activ este constituit dintr-o grilă de conductori metalici, de formă plană sau cilindrică, ai cărei electrozi sunt legați alternativ la bornele de ieșire ale unei surse de current. Insectele atrase, în încercarea lor de a pătrunde către momeală, ating doi electrozi și circuitul electric se închide prin corpul lor. Întrucât, chitina din tegumentul insectelor este un bun dielectric, pentru că circuitul să se inchida si să se producă electrocutarea indivizilor atrași, între electrozi este necesar să existe o diferență de potențial de 2000 – 4000V.
Sub grila electrocutoare se montează un container sau o pâlnie al cărei vârf pătrunde într-un container de colectare în interiorul căruia se poate amplasa un evaporator de insecticid care are rolul de a ucide insectele care sunt numai „amețite” de socul electric.
Aceste capcane trebuie să fie protejate de ploaie și necesită surse de curent alternativ adecvate ceea ce la măreste mult prețul de cost și le face mai putin mobile.
Deși au realizat randamente excelente în captarea unor specii (Trichoplusi ni, Heliothis virescens, H. Zea, Cochliomyia hominivorax, Munca domestica, Stomaxys calcitrans), prin prețul ridicat și prin dependența de sursă de curent electric, aceste capcane nu s-au putut impune decât în puține cazuri și anume atunci cand au trebuit să fie captate insecte sinantrope (muște) din locuințe, lăptării, grajdiuri.
3.2.Combaterea biologicӑ a dӑunӑtorilor prin capcane feromonale
În ultimii ani în urma unor ample cercetări, s-a reușit sintetizarea unor substanțe analoage feromonilor sexuali, dintre care unele au trecut faza experimentală și au început să se aplice în practica combaterii unor dăunători, având următoarele utilizări:
– în avertizarea momentelor optime pentru aplicarea tratamentelor;
– în stabilirea exactă a ariei de răspândire la unele specii dăunătoare;
-în supravegherea nivelului populațiilor de dăunători, în vederea raționalizării tratamentelor;
– în combaterea directă, prin dezorientarea masculilor.
La noi în țară, s-au sintetizat și se folosesc împotriva unor specii de dăunători periculoși în pomicultură, următoarele substanțe (ca atractanți sexuali):
– Atramol, pentru Grapholitha molesta;
– Atrafum, pentru Grapholitha funebrana;
– Atrapom, pentru Cydia pomonella;
– Atralin, pentru Anarsia lineatella.
Avantajele utilizării capcanelor feromonale:
– distrugerea dăunătorilor, fără impact negativ asupra culturilor, insectelor folositoare, celorlalte animale sau asupra oamenilor
– întreruperea reproducerii, prin utilizarea feromonilor de reproducere, care împiedică masculii să găsească femelele. Fenomenul este explicat de faptul că multe din aceste insecte sunt nocturne și comunicarea chimică este singura modalitate de comunicare.
-determinarea timpurie a unui atac asupra culturilor, dar și a densității populațiilor și a tendințelor lor anuale. De asemenea, insectele dăunătoare pot fi atrase într-o anumită zonă, iar după concentrarea lor acolo se poate folosi exterminarea în masă prin utilizarea unor insecticide sau a unor boli specifice insectelor-țintă.
– utilizarea la domiciliu (de exemplu cutii mici pentru atragerea moliilor), evitând astfel ținerea sau folosirea în casă a insecticidelor, care pot fi periculoase pentru copii sau animalele de companie.
Dezavantaj:
Costul mare. Producerea feromonilor este mai costisitoare decât producerea insecticidelor, deoarece rata lor de utilizare este mai scăzută și trebuie feromoni specifici pentru fiecare specie. În plus capcanele feromonale nu distrug întreg efectivul de insecte ceea ce duce la creșterea costurilor pentru achiziționarea pesticidelor. De asemenea costurile cresc în cazul unui
Dintre capcanele feromonale utilizate în România sunt:
1. Atrasyn (M și T) – produs românesc brevetat, folosit pentru combaterea dăunătorilor din genul Synanthedon, sfredelitori ai tulpinilor pomilor și arbuștilor fructiferi (în proiectul Invent). Colaboratori în acest proiect au fost:
– UNITATI DE CERCETARE-DEZVOLTARE:Institutul de Cercetări în Chimie “[NUME_REDACTAT]” Cluj-Napoca (CO);Statiunea de Cercetare si [NUME_REDACTAT] MURES (P, Cof);Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru [NUME_REDACTAT] (P, Cof.)
– AGENTI ECONOMICI: ICCRR Cluj-Napoca – Microproductie FEROMONI (Cofinantator)
Descriere:Feromonii permit combaterea integrată a dăunătorilor, având specificitate ridicată și reducând populațiile de insecte dăunătoare la un nivel care nu produce pierderi econimice și nu distrug echilibrul biologic.
Feromonii – substanțe chimice sau amestecuri de substanțe, care eliberate în exterior de un organism produc o reacție specifică, o modificare comportamentală organismului – receptor din aceeași specie; joacă rol de mesaje informaționale.
Feromonii sexuali sunt mesageri chimici, intraspecifici, eliberați în aer de către unul din sexe, frecvent femelele, determinând un comportament caracteristic la sexul opus, în urma căreia are loc împerecherea.
Daune:
– la măr, prun, cais migdal – cauzate de Synanthedon myopaeformis
– la coacăz, agriș, zmeur, mur, vița-de vie – cauzate de Synanthedon tipuliformis
– sfredelitori ai trunchiului și ramurilor pomilor și arbuștilor fructiferi
Domeniu de utilizare:
Produsele feromonale – capcane cu momeli feromonale atraSYN M și atraSYN T în care insectele dăunătoare sunt atrase și ucise(Fig.3.11); pot fi folosite în tehnici de protecție integrată în livezi cu următoarele scopuri:depistarea apariției speciei dăunătoare într-un areal (plantație, livadă) și urmărirea dinamicii de răspândire;supravegherea evoluției populațiilor de dăunători și depistarea precoce, ceea ce permite organizarea acțiunilor de combatere pentru prevenirea pagubelor;avertizarea și prognoza – cu ajutorul curbelor de zbor se poate stabili o tactică corectă, o optimizare a tratamentelor astfel încât să se obțină maxim de rezultate cu minim de stropiri;stabilirea oportunității tratamentelor, atât din punct de vedere economic, cât mai ales pentru protejarea biocenozei. După numărul de capturi se poate estima populația, deci și dacă tratamentele sunt necesare sau nu.combaterea în masă – prin captarea unui număr mare de insecte se reduce populația sub pragul economic de dăunare
Fig.3.11 Capcana cu feromoni
(http://gradina.acasa.ro/boli-si-daunatori-116/capcane-cu-feromoni-pentru-o-gradina-fara-insecte-daunatoare-167588.html)
Componența capcanelor:
– 2 folii din plastic (PE), dimensiuni: 300x400x3 mm îndoite la mijloc, cu găuri la margini și două găuri pe mijloc (pe una din folii dispus un strat de clei aditivat);
– sârmă de susținere; agrafe de asamblare din plastic
– componenta esentiala: substanța atractantă impregnată într-un dop de cauciuc natural (de penicilină)
Funcționare: momeala feromonală atrage insecta în capcană și aceasta rămâne lipită pe fundul încleiat(Fig.3.12).
Fig. 3.12.Capcana după expunerea în livadă
(http://dc346.4shared.com/doc/KLdPuwzB/preview.html)
Impactul economic și social
Diseminarea informațiilor relativ la această nouă și modernă biotehnică de protecție în livezi crește (cu peste 30%) cererea de produse ecomonale și implicit producția de feromoni bazată pe brevete ale inventatorilor români. Folosirea pe scară largă a produselor nepoluante pentru protecția pomilor va duce la creșterea competitivității fructelor din livezi mai “curate” pe piața internă și externă.
Aplicarea rezultatelor proiectului conduce la:
– creșterea cantitativă și calitativă a producției la ICCRR (partener cofinanțator) prin diversificarea ofertei de produse ecomonale (2 omologări). Prin vânzarea a 500 seturi/an se estimează venituri de până la 250 milioane/an, un ritm mediu de recuperare a cheltuielilor.
– protejarea sănătății pomilor fructiferi la unitățile horticole partenere, unde atacul necontrolat al sfredelitorilor tulpinilor poate să ducă la pierderea pomilor și implicit pierderi de recoltă de până la 30%/an.
– reducerea cheltuielilor cu tratamentele (se fac doar în momentul optim, când există un maxim al zborului)
– crearea de noi locuri de muncă
– proiectul este un exemplu de colaborare fructuoasă între unități de cercetare și producție, plasate din Euroregiunea de NV
– se va facilita alinierea României, din punct de vedere al nivelului științific și tehnologic în domeniul monitorizării calității produselor agricole, la practicile și cerințele UE.
2.[NUME_REDACTAT] – utilizată în gradini
Capcana este produsă de institutul de cercetare MTA(Fig.3.13), sub coordonarea dr. [NUME_REDACTAT], care din anii 70 cercetează comunicarea chimică a raselor de insecte dăunătoare. Ei au dezvoltat familia de capcane feromonale CSALOMON, care au devenit disponibile pentru producătorii agricoli din anii 90.
Capcanele de feromoni se pot folosi în primul rând pentru prognozarea prejudiciului prin numărul de fluturi capturați, fapt nu lipsit de importanță deoarece fluturii stau ascunși în timpul zilei.
Pentru specialiștii în avertizarea și protecția plantelor, din marile unități agricole, capcana de feromoni este la fel de importantă ca și pentru proprietarii de grădini. În cazuri excepționale există oportunitatea scăderii numărului dăunătorilor prin capcane, pentru a rezulta o scădere la nivelul prejudiciului. Pentru acest obiectiv se pot utiliza capcanele de feromoni dezvoltate în primul rând pentru gândacii dăunători sau capcanele destinate moliilor, în unele depozite cu mediu închis (moară, depozit, cămară).
Fig.3.13. [NUME_REDACTAT] Tal
(http://gradina.acasa.ro/boli-si-daunatori-116/capcane-cu-feromoni-pentru-o-gradina-fara-insecte-daunatoare-167588.html)
Capcanele de feromoni sunt în principal specifice rasei, deoarece masculii sunt ispitiți numai de către substanța femelei din aceeași specie. O capcană deci se poate utiliza numai la perceperea unei specii de fluture (marcat de producător).
În această cercetare de bază este nevoie de cele mai avansate dispozitive biologice și chimice. Cele mai populare capcane sunt cele lipicioase deoarece sunt simple; din păcate manevrarea nu este "curată", deoarece degetul utilizat devine deseori lipicios și cauzează discomfort. Suprafața lipicioasă – mai ales în cazul fluturilor mai mari – prinde în scurt timp multe insecte. Datorită muncii de cercetare acum s-au dezvoltat mai multe tipuri de capcane nelipicioase, cu capacitate mare de prindere.
În prezent există capcane disponibile pentru prinderea a 15-20 % din insecte în țara noastră. Aceasta proporție este mult mai mare în cazul moliilor, aici existând deja produse pentru 60-70% din specii.
Cercetarea/ dezvoltarea capcanei de feromoni a gândacilor, ploșnițelor, viespilor, muștelor este o provocare mare; în cazul gândacilor sunt înregistrate succese importante. De exemplu, viermele vestic găsit în rădăcinile de porumb (Diabrotica virgifera,Fig.3.14), care este observat în Europa se capturează prin capcana CSALOMON PAL.
Fig3.14.. Dӑunӑtorul Diabrotica
( http://ro.wikipedia.org/wiki/Diabrotica)
Fig.3.15. Dӑunӑtorul Phyllotreta striolata
(http://en.wikipedia.org/wiki/Striped_flea_beetle)
Una din noutăți este capcana numitӑ "pălărie" (CSALOMON KLP+), folosită pentru prinderea puricilor cruciferelor (Phyllotreta spp.Fig 3.15). Nu demult s-a obținut un brevet pentru utilizarea produsului care servește pentru prinderea gărgăriței sfeclei (Bothynoderes punctiventris); tipul dezvoltat de capcană CSALOMON TAL. Pentru prinderea gândacului păros (Epicometis hirta) se folosește CSALOMON VARb3k, (o capcană modificată).
CAPITOLUL IV.CERCETĂRI PERSONALE REALIZATE LA FRUTEX BACĂU
4.1.Cadrul natural unde s-a experimentat
4.1.1.Descrierea soiurilor de mӑr din plantația în care s-a experimentat
Soiul de mar [NUME_REDACTAT] popularӑ: Măr. Denumire stiințifică: Malus domenstica, denumire soi: Ionathan„Jonathan”(Fig.4.1.).
Origine: soi originar din USA.
Fig.4.1. [NUME_REDACTAT]
Vigoarea pomului: este un soi cu vigoare mijlocie, ramurile de rod sunt în mare parte de tip „ramuri lungi”, perioada maturării fructelor: soi de iarnă, după 25 septembrie. Mărimea fructului este mijlocie, fructele de peste 170 grame;
Culoare fructului „pieliței” e de un galben – auriu, acoperit parțial sau în totalitate cu roșu, forma fructului este sferică spre tronconică. Gustul: dulce, ușor acidulat, interns aromat. Pulpa: albă, crocantă, suculentă, fină;
Păstrarea fructelor: acestea pot fi păstrate până la 6 – 8 luni de la recoltare, în condiții de depozitare special. Se consumă în stare proaspătă.
Înmulțire: soiul Golden delicious se înmultește prin altoire, efectuată primavara sau vara- toamna;
Boli si dăunători: soi de măr sensibil la făinarea mărului (Podosphaera leucotricha). Varietati: – Ionared (o variație mugurala a soiului Ionathan) cu fructe colorate mai intens.
Ionathan 26 : soi obtinut la SCPP [NUME_REDACTAT], este un pom cu vigoare mijlocie spre mică, iar fructele sunt un roșu mai intens și strălucitor. Soi mai rezistent la făinare, comparativ cu Ionathan “Jonathan”.
Soiul de mar [NUME_REDACTAT] popular: Măr, denumire stiințifică: Malus domenstica, denumire soi: Starkrimson(Fig 4.2);
Origine: Starkrimson este o variatie mugurala a soiului – [NUME_REDACTAT] (Delicios dublu rosu sau [NUME_REDACTAT] Delicious);
Fig.nr.4.2. [NUME_REDACTAT]
Vigoarea pomului e un pom cu vigoare micӑ, ramurile de rod: este mӑr de tip spur(fructifica pe ramuri de tip scurte) și are tendința de supraîncӑrcare;
Perioada maturarii fructelor: soi de iarna,început de octombrie, mӑrimea fructului: e mijlocie-mare și foarte mare, fructe de peste 225grame;
Culoare fructului „pieliței”:este de un roșu – volaceu mai intens, comparativ cu cele de Starking. Forma fructului: conicӑ – cu cinci coaste și creșteri proeminente, cu tentința spre forma “botului de iepure”.Gustul fructului este dulce ,lipsit de aciditate, cu arome intense de pepene galben. Pulpa: de un alb-verziu, consistentӑ, finӑ și granulatӑ. Pulpa la supracoacere devine fainoasӑ. Pӑstrarea fructelor:fructele sunt rezistente la transport și pot fi pӑstrate circa 6 -7 luni de la recoltare. Utilizare în stare proaspӑtӑ.
Factori ecologici: datoritӑ secetei sau înghețului pe fructe pot apӑrea pete ce dau la consum un gust amӑrui;
Boli și dӑunӑtori: soi sensibil la rapӑn.
4.1.2.Amplasarea câmpului experimental
Studiul s-a efectuat într-o cultură de măr care se află situată in poligonul experimental al S.C. FRUCTEX S.A. Bacău, amplasat pe lunca râului Bistrița pe un curs părăsit, inundabil înainte de amenajarea hidrotehnică a Bistriței.
Fig.4.3.[NUME_REDACTAT] din Serbanesti
(http://www.listafirme.ro/harta/bacau_bacau.htm )
4.1.3.Descrierea condițiilor pedo-climatice în câmpul experimental
[NUME_REDACTAT] experimental este amplasat sub fruntea terasei de 40 m, curs părăsit al râului Bistrița, care suportă inundații înainte de amenajarea hidrotehnică a râului Bistrița și unde apele care bălteau la suprafață au reușit în timp sa impună în soluri procese de gleizare.
În urma amenajării hidrotehnice a râului, întreruperea inundatiilor și existența stratului de pietriș din profunzime a generat coborârea stratului freatic, fapt ce a provocat procese oxidative în solurile gleizate, astfel încat ne-a permis precizarea caracterului relict pentru gleizare.
[NUME_REDACTAT] experimental este situat pe o luncă aluvională alcatuită din roci cu granulație grosieră în apropierea zonei de influență a râului Bistrița, în care există o bogată panză de apa freatică liberă, situată la o adâncime de 2,5 – 3 metri de râurile Bistrița si Siret. Depozitele fluviale grosiere nu permit alimentarea solului de la pânza freatică prin capilaritate determinând astfel existența unui deficit de umiditate la nivelul solului, care pentru culturile agricole trebuie completat prin irigare.
[NUME_REDACTAT] cazul poligonului experimental se întânlește un sol de tip aluvial molic,carbonatic cu gleizare relictӑ, format pe depozite fluvial grosiere și de structură luto-nisipoasă, situate într-o zonă micro-depresionară, apa freatică la adâncime de 2,5 – 3 metri fără inundabilitate.
Descrierea morfologică a profilului: Am-Ac-C1-C2-C3
Caracterizarea climatologică
Zona studiată este situată în bazinul mijlociu al Bistriței, pe terasele confluente ale Bistriței și Siretului. Liniile majore ale reliefului asigură condițiile de adăpost în fața maselor de aer vestice, care în descendența lor pe versantul vestic al [NUME_REDACTAT] suferă procese de folhinizare și o canalizare în lungul [NUME_REDACTAT] a maselor de aer mai mici din sectorul nordic, și a celor mai calde dinspre sud. Altitudinile mai reduse din est nu împiedicӑ accesul desupra zonei de circulație din sector estic, legatӑ în mare măsură de avansul spre est al anticiclonului Euro-Siberian.
În aceste condiții, clima zonei studiate este temperat continentalӑ, cu caracter de ariditate, cauzatӑ de invaziile de aer continental, care pot fi frecvent excesiv de reci iarna, și excesiv de de calde și uscate vara. Astfel, ecartul termic între temperaturile extreme maxime și minime întregistrate a atins 72,1°C.
Din analiza regimului termic a rezultat o temperatură medie pentru zona studiată de 9,2°C, cu valori negative în lunile decembrie, ianuarie și februarie. Luna ianuarie este cea mai rece lună a anului, cu o medie de +5,7°C pentru anul 2013, iar cea mai calda luna a anului august cu o valoare medie de 22,8°C
Media maximilor și minimelor zilnice indică aceeași situație : valoarea medie a maximelor pentru luna ianuarie a fost cuprinsӑ între +5,2°C ziua și -25,9°C noptea, iar pentru luna august au fost cuprinse între +35,8°C ziua și +9,0°C noaptea.
Precipitațiile medii înregistrare sunt cuprinse între o minima în luna octombrie de 18,6 mm și o maxima în luna iunie de 193,8 mm. Cantitatea medie a precipitațiilor ce apare sub 40 mm este în lunile: ianuarie, martie, august, octombrie și decembrie; iar mai mari de 40 mm în restul lunilor cu maximum în luna iunie 2012, luna în care se intensificӑ activitatea ciclonicӑ și cresc în frecvențӑ ploile cu caracter torențial.
Umezeala relativӑ a aerului este în general ridicatӑ datoritӑ prezenței cursurilor Siretului și Bistriței și a acumulӑrilor de apӑ existente.
În timpul anului cele mai mari valori medii lunare (peste 82%) se înregistreazӑ în intervalul octombrie – martie (datoritӑ si frecvenței ceții) și între 76 % – 79 % în restul anului.
Favorabilitatea climaticӑ pentru mӑr a zonei [NUME_REDACTAT] este datӑ de cațiva indicatori climatici analizați dupӑ metodologia studiilor pedoclimatice – ICPA București.
Pe ansamblul indicatorilor climatici zona [NUME_REDACTAT] oferӑ favorabilitate bunӑ pentru cultura mӑrului.
Pretabilitatea litologică pentru pomicultură are în vedere separarea rocilor sau a grupelor de roci în legatură cu capacitatea de penetrare a sistemului redicular. Pentru mărul franc și sălbatic, capacitatea de penetrare a asistemului redicular este bună pentru marne, alternate de argile marnoase cu luturi si depozite loessoide slab carbonice, asemenea conditii fiind intanlite în lungul [NUME_REDACTAT].
4.2.Materiale.Metode de cercetare.
4.2.1.Descriere livadӑ [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] plantația de măr este pe o suprafața uniformă, plana. Am montat cate o capcana la 1 hectar. Cu o ușoară preferință pentru marginile acestuia, dar nu mai puțin de 20 metri fața de aceastea.
Observațiile le-am executat de 2 – 3 ori pe săptamână, notând numărul de capturi într-un caiet de observații. Fluturii capturati i-am scos din cleiul capcanei.
Absența capturilor semnifică inexistenta riscului de atac și inutilitatea aplicării unui tratament specific. Prezența capturilor, indică prezenta riscului atac și necesitatea aplicării unor tratamente chimice.
În funcție de atingerea sau depăsirea unor praguri de capturi am stabilit necesitatea aplicării tratamentelor chimice specifice.
4.2.2.Descrierea capcanei feromonale ATRAPOM
Capcana folositӑ pentru curba de zbor a dӑunӑtorului Cydia pomonella a fost cea ATRAPOM la specia Malus domenstica.
Capcana feromonala cu adeziv este compusӑ din urmatoarele elemente:
a) 2 părti superioare (capace);
b) 2 funduri cu clei;
c) adeziv pentru fundul capcanei;
d) capsula cu feromon (capac de la ampicilina);
e) 2 agrafe de ansamblare;
f) sarmă pentru susținerea capcanei în pom.
Fig.nr.4.4. Capcana feromonalӑ cu adeziv
Manipularea capcanelor și momelilor
Montarea capcanelor se face potrivit instructiunilor de pe ambalaj, urmarindu-se ca stratul de adeziv sa fie cat mai uniform repartizat.Montarea se va face în cȃmp sau într-o încӑpere, însa se va avea grija ca în timpul manipulӑrii sau transportului, stratul de clei sӑ se mentina curat pentru a-și pastra calitațile adezive.
Punerea momelilor în centrul suprafeței adezive se va face cu ajutorul unei pensete sau spatula, în momentul amplasarii capcanei în cȃmp, avȃnd grija sӑ se lucreze odatӑ numai cu momeli pentru o singurӑ specie. La schimbarea specie se va utiliza altӑ spatulӑ sau pensetӑ. Pensetele metalice și mainile celor care manipuleaza momelile se vor curӑța cu un solvent organic (benzene, toluene, clorura de metil) și apoi se vor spala cu apӑ și un detergent.Amplasarea capcanei trebuie sӑ se facӑ la distanțe cȃt mai mari de sursele de praf (drumuri nemodernizate frecvent circulate) pentru a se evita colmatarea și pierderea adezivitӑții cleiului.Capcanele pentru captarea speciei Cydia pomonella se amplaseaza la ½ – 2/3 din înaltimea coroanei pomilor,iar în livezi clasice la 1,8 – 2 metri înaltime, într-o zona umbritӑ a coroanei ( de exemplu în partea de nord) și degajatӑ de ramuri și frunze, pentru a se asigura accesul cȃt mai facil pentru insectele atrase.
Schimbarea momelilor cu altele noi se face de regula la 6 sӑptӑmȃni (daca nu se recomandӑ alte intervale). Schimbarea parților adezive (funduri încleiate) se face de regulӑ tot la interval de 6 sӑptӑmȃni, odatӑ cu momelile. Totuși în regiuni cu vȃnturi, cu mult praf, precum și în livezile cu populații abundente ale dӑunӑtorilor urmariți, datoritӑ colmatarii și pierderii adezivitӑții cleiului, este necesarӑ schimbarea parților adezive la intervale mai mici de 6 sӑptӑmȃni.Momelile și parțile adezive scoase din uz nu se vor arunca pe sol, ci vor fi scoase din culturӑ și distruse prin ardere sau îngropare în sol la minimum 40 – 50 centimetri adȃmcime.
Întreținerea capcanelor în stare de captura maxima
Cu ajutorul observațiilor, cu ajutorul spatulei livrate odatӑ cu capcanele, se vor scoate din stratul de clei toate cadavrele insectelor capturate, precum și alte corpuri (fragmente de muguri, frunze, ramuri), intrate accidental în capcane. În cazul colmatarii cu praf, suprafața cleiului se va “reactiva” cu ajutorul spatulei, prin amestecarea și redistribuirea acestuia.
Adunarea și conservarea capcanelor
La terminarea perioadei de capturӑ, toamna, capcanele și momelile vor fi adunate în mod obligatoriu din culturӑ și se vor distruge prin ardere. La indicația expresӑ a producӑtorului, pӑrțile superioare (capacele) capcanelor, elemente de fixare și asamblare, vor putea fi recuperate, curӑțate cu ajutorul unui solvent organic (benzene, toluene, benzina, clorura de metil), spalare cu apӑ cu detergent și stocate pentru a putea fi refolosite în anul urmӑtor, însa numai pentru captarea aceleiași specii.
4.2.3.Monitorizarea cu ajutorul capcanelor feromonale
Depistarea daunatorului se face cu 5 – 7 zile inainte de inceputul zborului. Captarea in masa a daunatorului ca metoda de combatere exclude utilizareaa insecticidelor si alti agenti toxici.
Problemele care vor fi soluționate prin implimentarea produsului în plantațiile de mӑr:
a) reducerea populațiilor dӑunӑtorului în limitele pragului economic;
b) reducerea cantitӑții de insecticide pentru protecția plantelor, în unele cazuri chiar excluderea lor.
c) protecția mediului ambient și obținerea producției agroalimentare ecologic pure.
4.3.Obiectivul studiului
Supravegherea nivelului populațiilor de [NUME_REDACTAT] și stabilirea necesitații și oportunitӑții aplicӑrii unor tratamente de combatere.
4.3.1.Tratamente fitosanitare realizate în câmpul experimental
În anul 2013 s-au executat 10 tratamente dintre care 4 tratamente au conținut insecticide pentru combaterea celor doua generații ale dӑunӑtorului [NUME_REDACTAT] care au fost evidențiate prin capcane feromonale.
Calypso este un insecticid puternic, cu o eficacitate ridicată și spectru larg de acțiune atât împotriva insectelor care înțeapă și sug sucul celular, cât și asupra acelora care rod părțile aeriene ale plantei. Se prezintă sub formă de suspensie concentrată.
Este un produs cu activitate sistemică ridicată în plantă, care acționează asupra insectelor dăunătoare prin contact și ingestie. Activitatea nu este influențată de temperatura din momentul efectuării tratamentului sau de precipitațiile căzute ulterior.
Complexul de tratamente a cuprins fungicide și insecticide pentru întreaga gamă de agenți patogeni specific mărului și s-a încercat prin utilizarea capcanelor feromonale să se stabilească exact momentul de combatere al dăunatorului viermele merelor (Cydia pomonella), momentul de combatere în vederea eliminării tratamentelor la acoperire.
[NUME_REDACTAT] de actiune :Proteus OD 110 are acțiune multiplӑ: sistemicӑ, de contact și de șoc. La circa o ora dupӑ efectuarea tratamentului, tiacloprid patrunde în plante și este distribuit spre vȃrfurile de creștere, iar deltametrin rӑmȃne pe suprafața organelor tratate. Tiacloprid acționeaza la nivelul sistemului nervos al insectelor, blocȃnd desfașurarea activitӑților vitale. Deltametrin acționeazӑ de asemenea la nivelul sistemului nervos al insectelor, avȃnd totodatӑ efect repelent și inhibitor de nutriție asupra insectelor. Ambele componente acționeaza prin contact și ingestie asupra dӑunӑtorilor care înțeapa sau rod pӑrțile vegetative ale plantelor. Mecanismul complex de acțiune conferӑ un spectru larg de activitate și permite combaterea inclusiv a formelor rezistente la insecticide din alte grupe chimice.
Tabelul 4.1.Tratamente fitosanitare folosite în cadrul livezii Frutex pentru anul 2013,Bacӑu
4.3.2.Temperatura aerului și precipitațiile din perioada de vegetație a anului 2013
Din graficul cu temperatura aerului pentru lunile mai, iunie, iulie, august, pot spune c cele mai scurte temperaturi au fost în zilele de 5 i 19 mai; 2, 10, 16 i 20 iunie, dup care a urmat o scdere brusc pe 27 iunie. Uor a început s creasc de pe 5 iulie i pân pe 30 iulie a crescut treptat i pe 4 august s-a înregistrat din nou o scadere a temperaturii i iar o cretere pân pe 8 august. De pe data de 8 august temperatura aerului a sczut treptat pân pe 13 august dupӑ care a urmat iar o creștere.
Graficul 5.1.Temperatura aerului din perioada de vegetație a anului 2013
În concluzie pot spune cӑ temperatura aerului pentru cele patru luni, din mai pânӑ la sfârșitul lunii august au fost ridicate. Cea mai mare temperaturӑ s-a înregistrat pe 4 august cu 38o C și cea m-ai scazutӑ a fost pe 6 iunie de 16oC. În anul 2013 cantitatea de precipitații atmosferice a fost cuprins între 3 l/m˛ în luna noiembrie și 91 l/m˛ în luna iulie (Graficul 5.1).
Din graficul 5.2, observӑm cӑ s-au înregistrat douӑ vârfuri de precipitații, primul începând cu data de 6 iunie panӑ pe 10 iunie cu precipitații de 21 22 l/m˛, și cel de-al doilea pe 8 iulie cu precipitații de 44 l/m˛. Pot spune cӑ au fost luni cu puține precipitații exceptând cele douӑ maxime.
Graficul 5.2.Precipitațiile pentru lunile mai-august 2013,Frutex Bacӑu
Anul 2013 prin evoluția climaticӑ a determinat formarea a douӑ generații ale dӑunӑtorului viermele merelor (Cydia pomonella). Observațiile pe care le-am efectuat în capcanele feromonale s-au concretizat prin notarea numӑrului de capturi de douӑ ori pe sӑptӑmânӑ.
Evidența capturilor am ținut-o centralizat în caietul de observații. La generația întâi am aplicat un singur tratament întrucat în anul anterior (2012) nu s-a înregistrat o frecvențӑ ridicatӑ a atacului pe fructe. Insecticidul aplicat are o remanențӑ mare 14 16 zile (numr zile cu efect). Pentru combaterea dӑunӑtorilor din generația a doua am aplicat asemenea un singur tratament, întrucat frecvența atacului determint între cele doua generații s-a menținut mai micӑ de 5%.
4.3.3. Acțiunea de supraveghere a nivelului populației dӑunӑtoare viermele merelor (Cydia pomonella)
Acțiunea este de mare importanțӑ economicӑ, deoarece într-o livadӑ cu o stare fitosanitarӑ bunӑ (plantația Fructex) existӑ o rezervӑ biologicӑ foarte micӑ a dӑunӑtorilor care nu justificӑ din punct de vedere economic și ecologic aplicarea de tratamente specifice. În cazul existenței unor livezi cu o rezervӑ biologicӑ mare a dӑunӑtorilor (livezi neglijate) se vor monta și capcane suplimentare (de gard) în special când existӑ în vecinӑtӑți plantații de livezi abandonate. Am executat douӑ observații pe sӑptӑmânӑ notând numrul de capturi și toaletând dupӑ fiecare citire capcana.
În cazul anului 2013 s-au înregistrat douӑ generații privind virmele merelor (Cydia pomonella). Generatia întâi a avut o curbӑ maximӑ de zbor în perioada 2 -10 iunie în plantația Fructex. Numӑrul de capturi înregistrat în aceastӑ perioadӑ a fost cuprins între 5 și 20 bucӑți (fluturi). Generația a doua a fost evidențiatӑ în perioada 30 iulie 20 august în plantația Fructex.
Grafic 4.3.Numarul de capturi pentru viermele merelor(Cydia pononella),Frutex Bacӑu
4.3.4.Analiza curbei de zbor la viermele merelor(Cydia pomonella)
Pentru stabilirea comlplexelor de tratament și a tipului de insecticide este necesarӑ frecvența atacului pe fructe și în anul anterior.(Tab. 4.2)
Tab.4.2.Analiza comparativӑ ale zilelor de zbor la viermele merelor(Cydia pomonella) în anii 2012-2013,Frutex Bacӑu
În anul 2012 generația întâi a înregistrat 46 zile de zbor, iar generația a doua 43 zile de zbor. În anul 2013 în generația întâi s-au înregistrat 41 zile de zbor și 64 zile de zbor la generația a doua. Analizând cei doi ani, existӑ diferențe și avem mai puține zile de zbor în generația întâi a anului 2013 (5 zile) și mai multe zile zbor (16 zile) în generația a doua a anului 2012. Zilele zbor înregistrate în 2012 au fost preluate din caietele de observații existente la societatea Fructex. Analizând zilele în care s-a realizat nivelul de zbor constatӑm cӑ în anul 2011 au fost 7 zile cu maxim de zbor la generația întâi, și 14 zile de zbor la generația a doua. Anul 2012 se remarcӑ prin mult mai multe zile cu maxime de zbor atât la generația unu cât și la generația a doua, acestea fiind cuprinse între 23 – 30 zile. Aceste diferențe între cei doi ani se datoreazӑ strict evoluției condiților climatice, anul 2013 înregistrând temperaturi ridicate cu o duratӑ mult mai mare de timp, acestea favorizând ciclu biologic al dӑunӑtorului.
Dintre cele 7 tratamente care se fac în mod normal la acoperire, am observant cӑ, cu ajutorul capcanelor feromonale, care ne indica momentul efecturii tratamentului, s-au fӑcut 3, ceea ce ne-a scutit de cheltuieli.
Concluzii
1.Cultura mӑrului este una dintre cele mai importante pe plan mondial,de aceea pentru a avea o cultura sӑnӑtoasӑ este necesar ca dӑunatorii sa fie eliminați,prin tehnici cat mai puțin poluante.
2.Datorita utilizarii capcanelor cu feromoni se poate reduce numarul tratamentelor care se fac în mod normal la acoperire,reducaînd astfel și costurile care intervin pentru acestea.
3. Deși este un domeniu relativ nou, crearea și utilizarea capcanelor feromonale pare sӑ promitӑ un succes viitor, mai ales dacӑ se mai îmbunӑtӑțesc performanțele acestora și dacӑ se reduc costurile. Deja oferta pe piațӑ este variatӑ și unele dintre produsele brevetate sunt românești.
4.Capcana feromonala AtraPom s-a dovedit a fi foarte utilӑ pentru cunoasterea nivelului populațiilor de Cydia pomonella și eliminarea în cea mai mare parte a acestora.Datorita cercetӑrilor fӑcute am putut determina zilele în care acest dӑunator a avut activitate maximӑ,astfel am putut aplica tratamentele chimice la momentele optime.
Bibliografie
1.Al. Lazar,M. Hatman,L. Bobeș,T. Berju,T.Sӑpunaru,1999,Protecția plantelor,[NUME_REDACTAT] și pedagogicӑ București,pag. 28-29,40-44.
2. [NUME_REDACTAT],1998, Captarea insectelor cu ajutorul capcanelor feromonale,București pag 10-12.
3.Eugenia Comӑnițӑ,[NUME_REDACTAT],1986,Chimia și tehnologia pesticidelor,Editura tehnicӑ București,pag. 13-14.
4.Gh. Boguleanu,C. Filipescu,B. Bobarnac,P. Pasol,M. Paiu,1980,Entomologie agricolӑ,Editura didacticӑ și pedagogicӑ București,pag. 13-14.
5.[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT],1990,Combaterea bolilor și a dӑunӑtorilor speciilor pomicole și semințoase,[NUME_REDACTAT] București,pag. 109-113.
6. Manolache, Boguleanu, 1959, Etomologie agricolӑ,Editura didacticӑ și pedagogicӑ București,pag. 87-89.
7. Peneac, 2004, Entomologie specialӑ, [NUME_REDACTAT], Timișoara,pag. 104-107.
8.[NUME_REDACTAT], Feromonii insectelor, Cluj-Napoca, pag 5-14.
9. Șuțӑ Victoria, 1980, Medici de prognozӑ și avertizare, Editura tehnicӑ agricolӑ de propagandӑ, București.
10.http://www.dce.gov.ro/Info_business/produse/MereSuc2012.pdf (Accesat la data de 23.04.2013)
11.http://www.zf.ro/companii/cum-sta-romania-la-productia-de-mere-o-alta-economie-din-regiune-face-de-sapte-ori-mai-mult-10422636(Accesat la data de 23.04.2013)
12.http://extension.usu.edu/files/publications/factsheet/codling-moths06.pdf(Accesat la data de 6.06.2013)
13.http://www.bugsforbugs.com.au/trichogramma-parasites-information/(Accesat la data de 10.01.2013)
14.http://www.4garden.ro/intretinere-si-crestere-plante/insecticide/proteus-od-110–500-ml-si-3l-_P1229(Accesat la data de27.07.2013)
15.http://www.pesticide.ro/ghidul-daunatorilor/cydia-pomonella-viermele-merelor(Accesat la data de 17.10.2013)
16.http://www.horticultorul.ro/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasamintepesticide/viermele-merelor/( Accesat la data de 9.11.2013)
17. http://decostyle.mayra.ro/dr-plant/tehnici-de-combatere-a-daunatorilor/capcanapentru-insecte-cu-feromoni/409/( Accesat la data de 9.11.2013)
18. http://www.readbag.com/pomosat-ro-brosura-prot-plant-pomosat(Accesat la data de 9.11.2013)
19.http://www.bayercropscience.ro/daunatori.php?action=buruieni&catID=&pID=39 (Accesat la data de 20.11.2013)
20. http://www.horticultorul.ro/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasamintepesticide/viermele-merelor/( Accesat la data de 06.01.2014)
21. http://decostyle.mayra.ro/dr-plant/combaterea-daunatorilor/daunatorii-ciresului-si-visinului-i/1327/( Accesat la data de 06.01.2014)
22.http://www.paradisverde.ro/daunator/de-ce-fac-merele-viermi(Accesat la data de 10.02.2014)
23.http://www.plantmanagementnetwork.org/pub/php/research/2009/powdery/( Accesat la data de 11.02.2014)
24. https://www.emaramures.ro/stiri/Tipareste-Stire.aspx?NewsID=46715(Accesat la data de 11.02.2014)
25.http://www.science.oregonstate.edu/bpp/Plant_Clinic/images/apple_venturia.htm(Accesat la data de 5.03.2014)
26. http://animalesalbatice.ro/specii-de-viespi-fierastrau-familia-tenthredinidae(Accesat la data de 5.03.2014)
27. http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6melmel.htm(Accesat la data de 5.03.2014)
28. http://www.lucasbrouwers.nl/blog/2010/08/bacteria-force-wasps-to-leave-sex-behind/( Accesat la data de 5.03.2014)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tehnologie Ecologica de Combatere a Daunatorului Cydia Pomonella Prin Utilizarea Capcanelor Feromonale (ID: 2217)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.