Tehnologia Zidariilor

CUPRINS

Tehnologia de executie a peretilor din zidarie din

b.c.a la cladiri civile

TITLUL……………………………………………………………PAGINA

1.1.Argument ………………………………………………………1

1.2.Materiale utilizate…………………………………………….. 2

1.2.1.Materiale de baza……………………………………….. 2

1.2.2.Materiale de legatura…………………………………… 5

1.2.2.1.Piese metalice……………………………………….. 5

1.2.2.2.Mortare…………………………………………….… 5

1.2.2.3.Paste………………………………………………….. 9

1.2.2.4.Adezivi sintetici……………………………………… 10

1.2.3.Materiale auxiliare……………………………………… 10

1.3.Scule, unelte,instrumente,dispozitive……………………….. 11

si echipamente folosite la executarea zidariilor

1.4.Tehnologia de executie a zidariilor………………………….. 14

1.4.1.Principii generale de alcatuire…………………………. 14

1.4.2.Tehnologia de executare a peretilor…………………… 17

zidarie din b.c.a. la cladiri civile

1.5.Verificarea calitatii lucrarii de zidarie………………………. 30

1.6.Masuri de tehnica a securitatii muncii la……………………. 31

executarea lurarilor de zidarie

1.7.Bibliografie…………………………………………………….. 33

=== TEHNOLOGIA ZIDARIILOR ===

TEHNOLOGIA ZIDARIILOR

ARGUMENT

Zidaria este un element de constructie alcatuit din pietre naturale de orice forma sau din piese artificiale de forma regulata , asezate dupa anumite reguli, nelegate, sau solidarizate intre ele cu un material sau cu piese de legatura , capabile sa preia si sa transmita incarcari.

Ca urmare a varietatii de materialelor utilizate, a functiunii, formei, modului de alcatuire, a metodelor diferite de executare etc. , exista o mare diversitate de zidarii .

Principalele clasificari ale zidariilor sunt :

a). dupa provenienta materialelor – naturale ;

– artificiale.

b). dupa functiunea pe care o indeplinesc in constructie:

– zidarii portante ( pereti portanti, stalpi, arce, bolti, contraforti etc. )

– zidarii neportante (pereti despartitori, de protectie, izolatori, de umplutura etc.)

c). dupa structura zidariei:

– zidarie simpla ,care se realizeaza dintr-un singur material de baza, exceptand pe cel de legatura;

– zidarie combinata, care se obtine din doua sau mai multe materiale de baza si material de legatura ;

– zidarie armata, care pe langa materialul (materialele) de baza si de legatura contin si armatura ;

– zidarie mixta, alcatuita din materiale de baza, materiale de legatura si beton simplu;

– zidarie complxa, formata din materiale de baza, materiale de legatura si elemente din beton armat ( stalpisori, centuri, buiandrugi etc.)

Constructiile din zidarie prezinta, in general , o serie de avantaje precum: durabilitate mare, rezistenta mare la foc, posibilitati largi de tratare arhitecturala etc.

Ca dezavantaje, subliniem greutatea proprie mare, volum mare de materiale, consumul imporatant de manopera calificata. Aceste dezavantaje conduc la acordarea unei mari importante problemelor legate de transportul si manipularea mecanizata a materialelor precum si organizarii generale a acestor lucrari . Avand in vedere complexitatea lor, lucrarile de zidarie se vor executa in concordanta stricta cu instructiunile tehnice specifice.

MATERIALELE UTILIZATE

Din punct de vedere al rolului pe care il poarta in cadrul zidarie, materialele se pot imparti in :

a). materiale de baza ;

b). materiale de legatura ;

c). materiale auxiliare.

MATERIALE DE BAZA

a). Piatra naturala – provine din carirea sau balastiere.

Dupa gradul de prelucrare , pietrele pot fi naturale brute (neprelucate) , cioplite sau lucrate, avand una sau mai mule fete prelucrate partial sau integral.

In functie de gradul de prelucrare si de modul de asezare a pietrelo, zidaria poate fi (fig.1.1.) :

– din moloane – care folosete blocuri cu fata vazuta de forma regulata dreptunghiulara, lucrata regulat , iar cele patru fete laterale lucrate regulat numai pe o adancime de 30-70 mm. Dimensiunile pot varia in limitele : l = 0,2-0,7m, c = 0,12-0,40 m si h = 0,12-0,30 m . Parametrul se poate prelucra prin sprituire din gros sau fina, bugiardare, raschetare ori frecare prin pe intreaga suprafata sau numai partial in diverse modele.

– din piatra mozaic – asemanatoare zidariei din moloane cu deosebirea ca pietrele au fata aparenta de forma poligonala;

– din piatra de talie – care foloseste blocuri, avand una din laturi cu dimensiuni de minimum 0,70 m si forme geometrice regulate, cu diferite grade de prelucrare. Fetele laterale sunt prelucrate cu dalta, spitul, sau buciarda, iar fata vazuta prelucrata din gros, in bosaje, spituita, buciardata, prelucrata cu dalta sau slefuita.

b). Caramizi si blocuri artificiale arse (fig.1.2.) – sunt produse ceramice realizate din argila presata arsa , avand diferite forme si marimi , clasificate astfel :

caramizi pline

caramizi sau blocuri cu goluri orizontale

caramizi sau blocuri cu goluri verticale

c). Caramizi si blocuri de pamant nears – realizate din pamant argilos amestecat cu nisip si paie tocate sau rumegus, eventual stabilizat cu adaos de var sau ciment. De regula caramizile au dimensiunile de 240x115x88 mm, iar blocurile de 365x240x138 mm, putand fi presate sau nepresate.

d). Blocuri sau placi artificiale nearse (fig. 1.3) – avand diferite forme si marimi, clasificate astfel :

– blocuri din beton cu agregate usoare din scorie bazaltica , zgura expandata;

– placi sau blocuri din beton celular autoclavizat , la care structura poroasa se obtine cu substante generatoare de gaze (gazbeton) sau prin spumare mecanica (spumbeton); agregatele pot fi nisipul sau cenusa de termocentrala;

– placi din ipsos sau fosfogips in amestec, sau nu, cu cenusa de termocentrala, avand sectiunea plina sau cu miez din materiale usoare (hartie, fagure, deseuri textile etc.)

e). Sticla – sunt piese presate , de forma unor placi patrate sau circulare , ori a unor caramizi cu goluri (fig. 1.4).

Fig.1.1.Zidarii din piatra prelucrata: a. molon; b. zidarie din moloane; c. zidarie din

piatra de talie; d. zidarie din piatra mozaic.

Fig.1.2. Elemente dn piatr artificala arsa: a.caramida plina; b.caramida cu goluri verticale; c.caramida cu lamba si uluc;d.bloc ceramic cu goluri orizontale; e.caramida de placaj.

Fig.1.3. Produse din piatra artificiala nearsa: a.bloc din beton cu agregate usoare; b.placi din ipsos; c.bloc din ipsos.

Fig.1.4.Produse din sticla: a.placa tip Nevada; b.placa tip Rotalit

1.2.2. MATERIALE DE LEGATURA

Materialele si piesele de legatura se aseaza in spatiile dintre materilele de baza (in bucati) , denumite rosturi.

Piese metalice

In cazul zdariilor din piatra de talie , legaturile metalice sunt relizate din piese de otel sub forme de scoabe , dornuri sau placute in coada de randunica (fig. 1.5)

La placajele din piatra, piesele metalice sunt realizate sub forma de agrafe din sarma de arama sau otel zincat cu diametrul de 3-8 mm, sau crampoane din otel galvanizat ori de bronz.

Fig.1.5.Legaturi mealice la zidariile din piatra : a.scoabe; b.dornuri; c.placute; d.agrafe.

Mortare

Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de lianti , agregat fin, apa si in unele cazuri aditivi. Ele prezinta o mare diversitate , compozitia lor stabilindu-se in functie de tipul materialului de baza (in bucati) care intra in alcatuirea zidariei, de conditiile specifice zonei in care este amplasata constrctia ( conditii climatice, grad de protectie antiseismica, agresivitati chimice, etc.) , de destinatia constructiei, regimul de inaltime, grosimea zidariei si solicitarile la care sunt supuse elementele de zidarie , s.a.

a). Lianti

Principalii lianti utilizati la prepararea mortarelor sunt :

– argila – sub forma de pasta cu consistenta 13-15 mm;

– slamul de carbid – avand consistenta de maximum 120 mm cotinutul de substante inerte mai mari de 3 mm de maximum 3% si oxizii de Mg si Ca activi, raportati la substanta uscata, de 50% ;

– varul pasta – se obtine din oxidul de calciu (CaO) tratat cu apa, operatie ce poarta denumirea varului ; se poate realiza mecanizat sau manual. Oxidul de calciu sub forma de bulgari(varul bulgari), se obtine prin decarbonatarea calcarelor cu un continut mnim de 95% CaCO3 , in cuptoare industriale la temperaturi de 1000-1200 grade C. Varul bulgari se introduce intr-un recipient etans ( numit varni) care este asezat inclinat usor cu panta spre una din laturi prevazuta cu un orificiu ; orificiul care spre exteriorul recipientului este prevazut cu o sita avand ochiurile de 3 mm , se poate inchide sau deschide cu o portita.

Peste varul bulgari se toarna o cantitate de apa reprezentand de 2,5 – 3,0 ori volumul varului. Se prefera ca in varnita sa se introduca initial circa un sfert din cantitatea de apa , apoi sa se introduca cantitatea de var si dupa care sa se adauge restul cantitatii de apa. Cu ajutorul unei sape de mortar se omogenizeaza varul cu apa pana cand amestecul se transforma intr-un lichid omogen, laptos, numit lapte de var. In timpul procesului de stingere a varului, care este exoterm apa incepe sa fiarba . Dupa incetarea fierberii se ridica portita , iar laptele de var trece prin orificiul evacuare intr-o groapa de colectare, amplasata in imediata apropiere a vanitei si sub nivelul acesteia. Cu timpul, laptele de var pierde apa prin evaporare si prin peretii sau fundul gropii, transformandu-se intr-o pasta care devine din ce in ce mai consistenta. Pentru a nu se usca, pasta de var seacopera cu un strat de nisip in grosime de 100-150 mm; iarna pentru a nu ingheta se izoleaza termic. Se recomanda ca pasta de var sa fie folosita dupa minimum 14 zile de la stingere, iar consistenta sa determinata cu conul etalon, sa nu depaseasca 120 mm;

– cimenturi cu adaos .

b). Agregate

Ca agregat este utilizat nisipul naturalde cariera sau de rau , care poate fi parial inlocuit , pana la maximum 50% cu nisip de mare in cazul prepararii mortarelor cu marca de maximum 25, sau nisip provenit din concasarea rocilor naturale. Dimensiunea maxima a granulei se limiteaza la 3mm.

c). Aditivi

Aditivii utilizati la prepararea mortarelor , dupa efectul pe care dorim sa-l obtinem, pot fi plastitianti, intarzietori sau acceleratori de priza si intarire, sau coloranti sau impermeabilizatori.

Exista o gama foarte variata de aditivi, iar in cadrul utilizariii lor este necesar sa se respecte cu strictete instructiunile tehnice de folosire si sa se efectueze incercari preliminare.

d). Prepararea mecanizata a mortarelor

Prepararea mecanizata a mortarelor se face, frecvent, cu malaxoare de mortar, avand capacitati de 150 l, 200 l si 250 l.

Ordinea de introducere a materialelor in malaxor depinde de tipul mortarului si este urmatoaere :

– Mortare cu var hidratat – Se introduce apa , apoi materialele componente solide; se face amestecarea , pana la dispersarea uniforma a componentelor mortarului ;

– Mortare cu var pasta, slamul de carbid sau pasta de argila. Se introduce apa , apoi pasta de var, slamul de carbid sau pasta de argila. Acestea se amesteca pana se omgenizeaza bine, dupa care se introduc agregatele si cimentul, continuandu-se amestecarea , pana la disperarea unforma a componentelor mortarelor;

– Mortare de var-ciment – La inceput se introduce o parte din cantitatea de apa , apoi materialele componente solide. Dupa malaxarea acestora , se introduce si restul cantitatii de apa , continuandu-se amestecarea. Daca prepararea mortarului se relizeaza in statii de mortare , de unde urmeaza sa fie transportat la santier, se va prepara un mortar care contine toti componentii mai putin cimentul, urmand ca acesta sa se adauge la santier; omogenizarea mortarului se realizeaza prin amestecarea manuala;

– Mortare de ipsos-var – cu intarzietor de priza – Se introduce apa , apoi intarzietorul de priza, se porneste malaxorul si se amesteca pana cand intarzietorul se dizolva complet (la suprafata apei nu mai plutesc cocoloasele de intarzietor de priza), dupa care se introduce nisipul si ipsosul :se continua malaxarea pana la obtinerea unui amestec omogen .

Durata orientativa de amestecare este de aproximativ un minut. Durata optima de amestecare pentru obtinerea omogenitatii dorite se stabileste experimental, ea fiind conditionata de factorii de compozitie a mortarului si de utilaj folosit.

e). Prepararea manuala a mortarelor.

Pentru prepararea manuala a mortarelor se prefera utilizarea unei cuve metalice , sau se amenajeaza o lada din scanduri bine incheiata (etansa) , in care se introduc si se amesteca componenti pana la obtinerea unei bune omogenitati a mortarului. Operatiile de preparare se efectueaza in urmatoarea succesiune :

– Mortarul de var sau de slam de carbid – Peste cantitatea de var pasta sau de slam de carbid se adauga apa si se amesteca bine cu sapa de mortar , apoi se adauga cantitatea de nisip si se continua amestecarea pana cand mortarul capata un amestec omogen . Se determina consistenta cu ajutorul conuli etalon; daca este inferioara celei prevazute, se adauga apa , amestecandu-se continuu pana la obtinerea valorii dorita a acesteia ;

– Mortarul de ipsos –Peste cantitatea de apa necesara, se presara ipsosul si se amesteca cu ajutorul unei lopeti din lemn cat mai repede pana la obtinerea unei bune omogenitati. Apoi ,continuandu-se amestecarea, se introduce nisipul. Este de preferat ca toate operatiile care tin de amestecarea sa nu depaseasca timpul de 3 minute, iar cantitatea preparata se stabileste astfel incat punerea ei in lucrare sa nu depaseasca 10 minute ; se va evita astfel rigidizarea mortarului inainte de a fi pus in lucrare. Pentru a mentine lucrabilitatea necesara punerii in lucrare a mortarului pe un timp mai indelungat, se va introduce in amestec aditiv intarzietor in priza. In cazul in care se utilizeaza intarzietor de prza a ipsosului, in cantitatea de apa se toarna praful intarzietor de priza si se cu ajutorul unei lopeti de lemn se amesteca bine pana cand tot praful se disperseaza in apa (nu mai raman cocoloase de intarzietor de priza la suprafata apei) . Apoi se prepara amestecul de nisip si ipsos, omogenizat bine cu lopata de lemn , se toarna pete amestecul de apa si intarzietor de priza, omogenizandu-se cu lopata de lemn pana a obtinerea unui aspect uniform . Se verifica consistenta si daca este cazul aceasta se aduce la valorea dorita prin adaugarea unei cantitati de apa suplimentare;

– Mortarul de ipsos-var – (slam de carbid) – Se prepara initial un mortar din pasta de var sau slam de carbid, nisip si apa , apoi se prepara o pasta fluida de ipsos care se aduga mortarului , amestecandu-se bine pana la omogenzare . Mortarul astfel preparattrebuie pus bine in lucrare in maximum 20 minute. Daca este necesar un timp mai indelungat, de punere in lucrare, se va utiliza un intarzietor de priza care se adauga in apa de preparare a pastei de ipsos, inainte de introducerea ipsosului ;

– Mortarul de ciment-var – Peste pasta de var sau de slam de carbid se toarna apa si se amesteca cu sapa de mortar. Separat se amesteca cu lopata cantitatile de nisip si ciment pana la obtinerea unei bune omogenizari. Se introduc apoi , peste laptele de var sau de slam de carbid, cantitati mici din amestecul de nisip-ciment si se continua omogenizarea. Se verifica consistenta si daca este cazul se mai adauga apa , continuandu-se amestecarea;

– Mortar de ciment-var si cenusade termocentrala – Se amesteca cu lopata cantitatile necesare de nisip , cenusa, ciment si var hidratat si apoi se adauga apa , continuandu-se amestecarea pana la obtinerea unui mortar omogen , de consistenta dorita; la nevoie se aduga apa ;

– Mortarul de argila-ciment – Pasta de argila se prepara separat in felul urmator : argila se aseaza in gramezi si se stropeste abundent cu apa, mentinandu-se saturata cu apa cateva zile. Apoi se pune intr-un recipient , se adauga apa si se amesteca cu o sapa de mortar pana se obtine o pasta omogena , cu o consistenta intre 130 si 150 mm, dupa care se trece printr-o sita cu ochiuri de 3 mm. Inainte de a fi intrebuintata se amesteca cu o cantitate de apa , omogenizandu-se cu o lopata de lemn. Separat se amesteca bine nisipul si cimentul , apoi acest amestec se toarna treptat, peste pasta din recipient, amestecandu-se pana la obtinerea unei bune omogenizari. Daca este cazul se mai poate adauga apa si se amesteca pana la obtinerea consistentei dorite.

1.2.2.3. Paste

Pastele sunt amestecuri de lianti, apa si in unele cazuri aditivi ; frecvent, aditivi intarzietori de priza.

Prepararea pastelor se realizeaza, mai ales, manual, utilizandu-se aceiasi recipienti si unelte ca in cazul preparaii mortarelor.

Operatiile de preparare se efectueaza in urmatoarea sccesiune :

– Pasta de ipsos – In cantitatea de apa , care trebuie sa fie de 50-60% din greutatea ipsosului, se presara ipsosul , amestecandu-se repede si continuu cu lopata de lemn, pana la realizarea unei bune omogenitati si a cosistentei dorite. Cantitatile de pasta preparata se stabilesc astfel incat punerea lor in lucrare sa nu depaseasca 10-15 minute . In cazul utilizarii unui intarzietor de priza , acesta se amesteca in prealabil cu apa necesara amestecului ;

– Pasta de ipsos-var – Se dilueaza cantitatea de pasta de var sau de slam de carbid cu apa necesara, dupa care se prepara ipsosul , amestecandu-se continuu cu o lopata de lemn pana cand se obtine un amestec cu aspect uniform. Pasta obtinuta trebuie pusa in lucrare in maximum 20 minute de la prepararea ei. Cand se utilizeaza intarzietor de priza , acesta se amesteca in prealabil cu apa ce urmeaza a se folosi la diluarea pastei de var sau slamul de carbid.

1.2.2.4. Adezivi sintetici

Adezivii sintetici sunt de diverse tipuri , in functie de materialul in bucati care intra in alcatuirea zidariei si a conditiilor specifice zonei in care este amplasata constructia.

Ei se utilizeaza in special la mortarele pentru zidariile din blocuri mici sau din placi de beton celular autoclvizat (b.c.a.) la care rosturile sunt subtiri, avand grosimea de maximum 3 mm .

In Romania cei mai utilizati adezivi sunt aracetul ( DP 25, D 50 , CPMB, CIC) si Criloromul 3080.

Reteta pentru acest tip de mortar este:

– adeziv : nisip 0-1 mm: nisip 1-3 mm: apa = 1:3:1:1 (parti in volume) .

Operatiile de preparare a mortarului se efectueaza in urmatoarea succesiune : in cantitatea de apa se introduce adezvul si se amesteca bine, apoi se introduce nisipul si se continua amestecarea pana la obtinerea unei bune omogenitati .

1.2.3.MATERIALE AUXILIARE

Din categoria materialelor auxiliare mentionam :

– ghermele (din lemn, lemn si beton etc.) pentru prinderea tamplariei;

– ancore, agrafe sau praznuri metalice;

pene metalice sau din lemn, cu care se impaneaza zidariile la partea superioara.

SCULE, UNELTE, INSTRUMENTE, DISPOZITIVE SI

ECHIPAMENTE FOLOSITE LA

EXECUTAREA ZIDARIILOR

Principalele scule, unelte, instrumente, dispozitive si echipamente folosite la executarea zidariilor (fig. 1.6.) se pot clasifica dupa destinatia pe care o au , astfel :

pentru masurat lungimi : metrul articulat, ruleta, lantul ;

pantru verificat verticalitatea, orizontalitatea si planeitatea , in timpul executarii zidariei : firul cu plumb, nivela cu bula de aer (bolobocul), furtunul de nivel, abstecul (un coltar gradat la distante egale cu grosimea de reper a materialului in bucati si a mortarului din rostul orizontal, montat la colturile sau in campul zidariei si de care se leaga sfoara de trasare) , sfoara, scoaba, dreptarul (realizat din otel sau din lemn uscat si geluit, avand latimea de 80-120 mm, lungimea de 1000-4000 mm , muchiile perfect paralele si fetele perfect plane) ;

pentru depozitarea mortarului la punctul de lucru : galeti, targi, lazi, lopeti, sapa de mortar ;

pentru intinderea si nivelarea mortarului : canciocul, farasul, lopata-cancioc , mistria ;

pentru executarea propriu-zisa a zidariei : ciocanul de zidar, mistria, canciocul, rostuitorul, spaclul cu lama flexibila din metal sau cauciuc, rascheta (pentru placile de ipsos) , pensule ( pentru aplicarea mortarelor) , pistolul manual pentru aplicat chit, fierastraul manual (pentru taiat placile de ipsos, blocurile si placile de b.c.a. ) , fierul de rostuit ( la zidariile aparente ) ;

pentru determinarea consistentei mortarului : conul etalon ; este un con din tabla galvanizata , avand greutatea de 300 g , gradat pe generatoare. Pentru determinarea consistentei el se aseaza in pozitie verticala , cu varful in jos, pe suprafata mortarului , lasandu-l sa se scufunde liber sub greutatea proprie. Consistenta se defineste prin adancimea de patrundere ( scufundare) a conului de etalon in mortar , masuratain milimetri sau centimentri;

pentru verificare si control dupa executarea zidariei : dreptarul, metrul articulat, ruleta, firul cu plumb, nivela cu bula de aer, furtunul de nivel, echerul.

schele si esafoade – sunt constructii ajutatoare care trebuie sa asigure la diferite inaltimi , dupa necesitati, suprafete si spatii de lucru pentru muncitori , pentru transportul si depozitarea materialelor , precum si pentru executarea zidariei de catre muncitori. Pentru a putea permte verificarea verticalitatii zidariei, ele se amplaseaza la o distanta de cca 40-50 mm de fata zidariei . Nivelul podinelor schelelor si esafoadelor se stabilesc tinand seama de urmatorii parametri : productivitatea optima pentru realizarea zidariei se obtine pentru o inaltime a acesteia de cca 0.60 m fata de nivelul podinei ; pentru asigurararea caltatii corespunzatoare si pentru ca productivitatea sa nu devina inacceptabil de mica , nivelul zidariei trebuie sa se afle la minimum 0,15 m si la maximum 1,20 m patrati cand platforma este mobila pe verticala.

deasupra nivelului podinei . In figura 1.7. sunt prezentate cateva schele si esafoade , din cele mai utilizate la lucrarile zidariei :

– Schela reglabila – alcatuita din doua capre metalice din teava de otel cu inaltimea variabila intre 0,81-1,40 m pe care reazama o podina din dulapi ; ea are dimensiunile in plan de 1,80 x 1,80 m si suporta o sarcina utila maxima de 1,5 KN/m patrati ;

– Schela de interior S100 – alcatuita din doua capre metalie pe care reazema doua traverse pe care sustin podina de dulapi ; traversele pot avea trei pozitii de rezemare (pe verticala) la cotele de 0,77 m , 1.03 m si 1,32 m ; sarcina utila maxima este de 3 KN/m patrati;

– Esafodul E 75 – are dimensiunile in plan de 1,0 x 1,5 m , asigur o inaltime a podinei pana la 15,0 m si o sarcina utila maxima cu valori cuprinse intre 210 KN si 150 KN, in functie de inaltimea podinei;

– Platforma rulanta (PR 200) – are dimensiunile in plan de 1,1 x 2,0 m, asigura o inaltime a podinei pana la 10,0 m si o sarcina utila maxima de 1,5 KN/m patrati ;

– Schela mobila pe rotile (roti) – are o dimensiune in plan de 1,4 x 2,6 m, asigura o inaltime a podinei pana la 15,0 si o sarcina utilamaxia de 2,0 KN/m patrati

– Schela de fatada (S200M) – are latimea de 1,1 m , asigura o inaltime a podinei pana la 28,25 m si o sarcina utila maxima de 2,5 KN/m patrati ;

– Schela metalica cu platforma autoridicatoare – are latimea platformei

de lucru de 1,3 m, lungimile acesteia de 3 m, 6 m, 9 m sau 12 m, asigura o

inaltime a platformei pana la 30,0 m si o sarcina utila maxima de 1,5 KN/m

Fig.1.6. Scule , unelte si dispozitivemanuale folosite la executarea zidariilor: a. metru articulat; b.ruleta ; c. echer ; d. fir cu plumb; e. nivela cu bula de aer; f. abstec; g. furtun de nivel; h. dreptar; i. targa; j. cancioc ; k. faras; l. lopata cancioc; m. mistrie; n. ciocan de zidar; o. rostuitor; p. sapa de mortar; q. lopata de lemn; r.con etalon pentru determinarea consistentei.

Fig.1.7. Schele si esafodaje : a. schela reglabila din capre metalice ; b. schela reglabila S100; c.schela mobila si plianta; d. esafod; e platforma rulanta; f. schela mobila pe roti; g. schela cu platforma autoridicatoare; h. schela de fatada.

1.4. TEHNOLOGIA DE EXECUTARE A ZIDARIILOR

Principii generale de alcatuire

Cand materialele in bucati intre ele cu mortar sau pasta, ele se aseaza distantat. Distanta dintre doua blocuri (bucati) alaturate sau suprapuse , umpute cu mortar su pasta, poarta denumirea de rost.

Materialele in bucati de forma regulata se aseaza alaturat, formand randuri pe orizontala. Un rand impreuna cu jumatate din grosimile celor doua rosturi orizontale adiacente ( cel superior si cel inferior ) poarta denumirea de asiza.

Rosturile se pot clasifica astfel (fig. 1.8.) :

a- Dupa pozitia care o ocupa in zidarie :

– rosturi orizontale – amplasate intre doua randuri si care raman vizibile pe toata lungimea zidariei;

– rosturi vericale transversale – amlasate intre piesele unui rand pe inaltimea acestuia si care intersecteaza zidaria pe directia transversala ;

– rosturi verticale longitudinale – amplasate intre piesele unui rand pe inaltimea acestuia si care intersecteaza zidaria pe directia longitudinala ;

b- Dupa modul in care sunt executate :

– rosturi drepte (la fata) ;

– rosturi convexe ;

– rosturi concave ;

– rosturi tesite ;

– rosturi tesite intrate ;

– rosturi tesite iesite ;

Zidaria se comporta bine la solicitarile de compresiune , dar mult mai slab la cele de intindere, forfecare si incovoiere. Fiind un produs neomogen , realizat din bucati de diferite forme si dimensiuni, in general, legate intre ele, cu un material de legatura, ea trebuie sa fie realizata astfel incat sa lucreze ca un material masiv de monolit. Realizarea acaestui deziderat conduce la obligativitatea respectarii urmatoarelor reguli :

– rezemarea piesei de deasupra pe cea de dedesupt trebuie sa se faca pe toata suprafata ei inferioara, astfel incat sub actiunea unei forte normale P , ea sa fie solicitata numai la compresiune. Rezemarea in puncte (fig. 1.9.a),conduce la aparitia unor solicitari de incovoiere care pot sa afecteze piesa, pana la ruperea acesteia. Rezemarea corecta se realizeaza prin crearea unui strat continuu de mortar pe toata suprafata (fig. 1.9.b) ;

– in cazul in care forta P nu este perpedinculara pe suprafata patului, se limiteaza unghiul pe care acesta il face cu normala (verticala) la o valoare maxima de 17 (fig. 1.9.c si d) ;

Fig.1.9. Reguli pentru executarea zidariei: a.rezemarea incorecta in puncte a corpurilor care se zidesc; b. rezemarea corecta pe toata suprafata a corpurilor care se zidesc; c. transmiterea presiunii la forta inclinata; d. efectul de pana; e. amplasarea incorecta a rosturilor; f. legarea rosturilor.

– piesele (bucatile de material) care se zidesc , se vor aseza astfel incat planurile in care se gasesec fetele lor laterale sa fie perpedinculare atat pe patul de asezare (planul I) cat si pe suprafetele laterale ale acesteia (planul III) sau pe suprafete frontale ale zidariei (planul II) . In felul acesta se evita efectul de pana care conduce la aparitia tendintelor de dislocare a pieselor vecine (fig. 1.9.e.) ;

– pentru a da zidariei un caracter monolit , este necesar ca rosturile verticale ale randurilor , atat cele transversale cat si cele longitudinale , sa fie amplsate in planuri diferite pentru doua randuri adiacente. In acest fel , in dreptul fiecarui rost vertical dintr-un rand se va gasi un plin al randului alaturat ; deasupra si dedesubt (fig. 1.9.f). Modul de dispunere a rosturilor in acest fel poarta denumirea de legatura sau tesere a rosturilor. Daca nu se respecta aceasta regula, prin amplasarea rosturilor verticale in acelasi plan, se obtine o impartire a zidariei in mai multi stalpi alaturati dar fara legaturi intre ei si care pot prelua numai incarcarile care actioneaza direct pe ei. In cazul in care incarcarile sunt aplicate excentric, stalpii pot devia de la verticale ; la limita isi pierd stabilitatea.

Se mentioneaza ca in unele cazuri (bolti, arce, ziduri de sprijin, culee etc.), se accepta abateri de la regulile de mai sus.

1.5. TEHNOLOGIA DE EXECUTIE A PERETILOR DIN BLOCURI

DE BETON CU AGREGATE USOARE SI DIN BLOCURI, PLACI

SI FASII DIN BETON AUTOCLAVIZAT

PERETI DIN BLOCURI DE BETON CU AGREGATE USOARE

Din blocuri de beton cu agregate usoare se realizeaza pereti interiori si exteriori, portanti si neportanti. Peretii pot avea, dupa necesitati, fie structura omogena, fie structura mixta, cand sunt alcatuiti din blocuri mici combinate cu alte materiale.

La alcatuirea si executarea zidariei din blouri mici de beton cu agregate usoare se respecta urmatoarele reguli :

– pe soclu, sub peretii de zidarie din blocuri mici cu agregate usoare trebuie sa se prevada, in mod obligatoriu, hidroizolatie orizontala ;

– la utilizare, inainte de punerea in opera, blocurile se curata de resturi de beton si se umezesc cu apa ;

– zidaria se executa din blocuri intregi si din functiuni de blocuri care se obtin prin taiere cu cioanul de zidar sau cu circularul electric ;

– teserea zidariei este obligatorie la ficare rand, rosturile verticale decalandu-se cu 1/3…1/2 din lungimea unui bloc, dar cel putin cu 10 cm ;

– peretii cladirii trebuie sa se execute , pe cat posibil, concomitent, asigurandu-se in acest mod buna rigidizare a intregii cladiri;

– pentru asigurarea teserii in camp curent , la colturi, intersectii si ramificatii, se pot folosi, pentru completari, caramizi cu goluri verticale sau caramizi presate pline ;

– legatura dintre zidaria din blocuri de beton si peretii despartitori din zidarie de caramida pe cant se realizeaza cu agrafe de otel – beton asezate in rosturile orizontale, la cate doua randuri (fig. 2.1.) ;

Fig.II.1. Legarea peretilor despartitori din caramida plina, dispusa pe cant, de zidarie din blocuri de beton : 1 – agrafe din otel-beton.

– zidurile de umplutura se impaneaza la partea superioara , in elementul de rezistenta, cu pene metalice sau din limn si cu mortar ;

– se interzice executarea prin spargere a sliturilor pentru conductele de instalatii ;

– zidaria cosurilor in peretii din blocuri din blocuri mici de beton de beton cu agregate usoare se executa numai din caramida normal plina sau din prefabricate speciale pentru cosuri ;

– blocurile mici cu goluri se aseaza intotdeauna cu golurile dispuse in jos.

1.5.2. PERETI DIN BLOCURI MICI SI PLACI DE BETON

CELULAR AUTOCLAVIZAT

Zidarie din blocuri mici de beton celular autoclavizat se utilizeaza la :

– pereti portanti pentru constructii cu parter si minimum doua etaje , in functie de zona seismica de amplasare a constructie, distanta dintre zidurile portante si inaltimea nivelului;

– pereti neportanti (de umplutura), in special cei exteriori, la constructii cu structura de rezistenta din beton armat.

Din blocuri de beton celular autoclavizat, neprelucrate, se pot executa zidarii obisnuite, cu rosturi de 10 mm grosime, care se tencuiesc, iar din blocurile prelucrate se pot executa zidarii cu rosturi subtiri de aproximativ 3 mm grosime, la care mortarul obisnuit este inlocuit cu mortar adeziv si care pot fi aparente pe una sau pe ambele fete.

La alcatuirea si realizarea zidariei se respecta urmatoarele reguli constructive si tehnologice :

– rosturile orizontale si cele erticale trebuie sa aiba o grosime constanta de 10 mm ;

– umiditatea blocurilor si a placilor in momentul punerii lor in lucrare este limitata la maximum 20 % in greutate ; produsele cu umiditate mai mare se depoziteaza in vederea reducerii umiditatii pana la cea admisa ;

– zidaria se executa cu legatura obligatorie la fiecare rand, teserea rosturilor verticale obtinandu-se prin decalarea acestora cu 1/2…1/4 din lungimea unui bloc, in raport cu rosturile verticale ale randurilor alaturate ;

– in scopul realizarii teserii se utilizeaza blocuri si placi intregi, precum si fractiuni de blocuri si placi intregi, obtinute prin taiere cu ferastraul sau cu ghilotina ; se interzice folosirea fractiunilor de bloc obtinute prin spargerea cu ciocanul sau cu toporul;

– la peretii exteriori se interzice inlocuirea fractiunilor de blocuri sau placi de caramizi ;

– zidurile portante se realizeaza cu grosimea minima de 24 cm ;

– colturile, ramificatiile si incrucisarile peretilor din blocuri mici se realizeaza prin tesere ;

– pentru zidariile cu rosturi subtiri se aleg blocuri fara stirbituri pe fete sau pe muchii ;

– cand zidaria se tencuieste sau se gletuieste, se folosesc blocuri mici neprelucrate

– zidaria neportanta, de umplutura, se ancoreaza de structura de rezistenta similar zidariei de caramida, cu bare de otel-beton , protejate cu bitum cald , lasate la turnarea elementelor verticale sau fixate cu bolturi impuscate de stalpi sau de diafragme ;

– pentru evitarea puntilor termice si realizarea fatadei din acelasi material, elementele de beton armat (stalpi, grinzi, bulbi de diafragme) se captusesc cu placi de din beton celular autolavizat (fig.II.2) ;

– peretii despartitori din placi de beton celular autoclavizat, se realizeaza nearmati sau armati cu bare de armatura, dispuse in rosturile orizontale din doua in doua randuri ;

Fig.II.2.Captusirea elementelor din beton armat : a – captusirea bulbilor; b – captusirea grinzilor; 1 – planseu; 2 – perete; 3 – grinda; 4 – placi din b.c.a.; 5 – zidarie de umplutura din blocuri mici de b.c.a.; 6 – mustati pentru ancorarea zidariei .

– daca nu se poate realiza teserea peretilor despartitori din blocuri mici de beton celular autoclavizat (sau din caramizi) de peretii portanti sau neportanti din blocuri mici, se dispun legaturi metalice intre pereti ;

la parter, peretii executati din blocuri de beton celular autoclavizat trebuie sa aib un soclu din beton sau din zidarie de piatra sau caramida, cu inaltimea de cel putin 30 cm deasupra trotuarului sau a terenului, peste care se pune hidroizolatia care se protejeaza la exterior cu o tencuiala rezistenta la umiditate ;

– cosurile si ventilatiile se realizeaza independent de zidul din blocuri mici de beton celular autoclavizat, exectandu-se din caramida plina sau din elemente prefabricate de beton ;

– conductele instalatiilor interioare se monteaza aparent, fiind interzisa realizarea santurilor in zidarie ;

– radiatoarele, chiuvetele si lavoarele se monteaza pe suporturi verticale sau pe console, fixate in zidarie in goluri executate cu burghiul (nu prin spargere cu dalta).

Pentru folosirea cat mai eficienta a produselor din beton celular autoclavizat este necesara o pregatire temeinica a intregului personal al santierelor si o dotare thnica cu scule si dispozitive potrivite prelucrarii si punerii in opera a acestui material ( de exemplu, rindea pentru tesirea muchiilor, dalta de canelat, masina de gauritsi frezat, masina de taiat cu disc abraziv, cancioc cu coada lunga, scara plianta levier si ranga de montaj, dispozitivele de prindere si fixare ).

1.5.3. PERETI DIN FASII DE BETON CELULAR AUTOCLAVIZAT

Fasiile armate din beton celular autoclavizat se utilizeaza la :

– pereti externi pentru hale industriale si agrozootehnice ;

– pereti portanti, neportanti, dispusi la exterior si pereti despartitori, care pot fi ficsi sau demontabili, utilizati la cladiri de locuit si social-culturale ;

– captusirea diafragmelor din beton armat monolit , pentru asigurarea protectiei termice .

PERETI PENTRU CLADIRI CIVILE

Peretii portanti exteriori si interiori ai cladirilor civile realizati din fasii formeaza in plan o retea modlata impusa de necesitatile functionale si din punct de vedere static de necesitatile de contravantuire. Peretii se realizeaza din fasii dispuse vertical, rezemate pe soclu sau pe centura de la primul nivel. Intre canturile longitudinale ale fasiilor vecine se formeaza un rost de circa 2 mm grosime, iar in axa peretelui se creeaza goluri verticale cilindrice. Fasiile se monolitizeaza intre ele prin umplerea golurilor cilindrice cu mortar M 100 si prin lipire cu mortar adeziv (fig. II.3.a). Rosturile verticale dintre fasii se armeaza cu cate o bara de otel-beton (diametrul 8 mm), care se ancoreaza in centuri. Rosturile verticale dintre fasii pot fi aparente sau acoperite prin lipire cu o banda din implaslitura din fibre de sticla sau cu o tesetura din fibre de relon cu latimea de 8 cm (fig. II.3. b si c).

La parter, fasiile se monteaza pe un stra de mortar de poza M 50 , aplicat peste izolatia hidrofuga a soclului; la peretii exteriori, rostul orizontal de la nivelul soclului se etanseaza cu chit permanent plastic (fig. II.3.d).

Planseele pentru rigidizarea peretilor in plan orizontal pot fi din beton armat monolit , fasii cu goluri rotunde sau panouri mari prefabricate din beton armat. Indiferent de modul de alcatuire a planseelor, la nivelul acestora pe latimea peretilor portanti de conravantuire, se prevad centuri din beton armat B200, in care se ancoreaza barele verticale din rosturile fasiilor (fig.II.4).

Fig. II.3. Detalii de alcatuire a peretilor portanti :

a – imbinari intre panouri la intersectii; b – imbinare intre fasii cu rost aparent; c – imbinare intre fsii cu rost acoperit; d – rezemarea peretelui exterior pe soclu; 1 – fasie; 2 – armatura de legatura; 3 – profil realizat prin taierea pe santier; 4 – adeziv; 5 – mortar M 100; 6 – banda de impaslitura din fibre de sticla sau fibre de beton; 7 – soclu; 8 – mortar de poza; 9 – hidroizolatie; 10 – chit permanent plastic.

Fig.II.4. Detalii de centuri la constructii cu pereti portanti din fasii de b.c.a. si plansee prefabricate din fasii cu goluri :

a si b – la pereti exteriori; c si d – la pereti interiori;

1 – fasie ; 2 – placa de b.c.a. montata la cofraj; 3 – mortar de poza; 4 mortar adeziv; 5 – chit; 6 – armatura de legatura; 7 – cui inoxidabil; 8 – centura din beton B 200.

In vederea montarii lor, fasiile se verifica bucata cu bucata, neadmitandu-se la montaj cele ale caror degradari (colturi, muchii, rupte, fisuri etc.) depasesc limitele de admisibilitate din conditiile tehnice . Dupa repararea lor, fasiile se supon urmatoarelor prelucrari : tesirea muchiilor; executarea ulucelor in campul lor, de rezistenta necesare pentru realizarea monolizarilor la intersectii sau ramificatii de pereti si la imbinarile dintre peretii portanti si cei de contraantuire; executarea sliturilor; scurtarea prin taiere a fasiilor necesare pentru parapet, buiandrugi, completari etc.

Inainte de montare, canturile fasiilor se curata de praf, resturi de beton si alte impuritati, astfel ca prin alaturarea fasiilor sa rezulte rosturi cat mai mici. Pe suprafetele care urmaeza a fi lipite cu mortar adezivse aplica cu pensula un amorsaj realizat din aracet diluat cu apa.

Pregatirea locului de montaj consta din executarea hidroizolatiei la soclu si trasarea golurilor de usi si ferestre, precum si pozitiei fiecarei fasii. Totodata se verifica pozitia mustatilor si a altor piese metalice inglobate in elementele structrii, necesare pentru prinderea fasiilor.

Fasiile se monteaza cu o macara al carui brat este echipat cu un graifar rotativ care permite prinderea fasiilor in pozitie orizontala si rotirea acestora in pozitie verticala in timpul ridicarii.

Montarea peretilor incepe cu fasiile de la colturi si intersectii, terminandu-se cu cele din dreptul golurilor de ferestre si usi. Pe suprafata de rezemare se asterne, in ritm cu operatiile de montare, insa devansat pentru una sau doua fasii, un strat de mortar de poza in care se inglobeaza pene de lemn sau calaje de otel-beton, pentru a preantampinaexpulzarea mortarului sub greutatea fasiilor si pentru aducerea lor in pozitie verticala . Intre primele elemente montate se intind doua sfori de trasat, la cate 50 cm de extremitatile inferioar si superioara, pentru a asigura montarea corecta a fasiilor. La montare, fasiile se preseaza una pe alta , in scopul unei bune lipiri cu mortar adeziv. La parte superioara, deasupra rstului de imbinare dintre doua fasii, se monteaza juguri metalice sau din lemn, in vederea imbinai provizorii pana la efectuarea monolitizarii rosturilor verticale.

La colturi si intersectii , imbinarile provizorii se realizeaza cu scoabe din otel inoxidabil distribuite uniform pe inaltime si cu scoabe batute la partea superioara, in uluc.

Portiunile de perete montate se sprijina la partea superioara, pana la executarea planseului, cu piese metalice de inventar sau cu tensori metalici.

In vederea monolizarii fasiilor , rosturile rosturile cilindrice dintre ele se umezesc cu apa, folosindu-se in acest scop un furtun cu doua stropitoare. Aceasta umezir preantampina deshidratarea excesiva a mortarului de monolitizare, care ar atrge dupa sine micsorarea aderentei acestuia la betonul celular, a rezistentei etc. Se mentioneaza ca umezirea in exces poate avea aceleasi consecinte.

Monolitizarea se realizeaza prin umplerea rosturilor verticale cu mortar M100 de cosistenta fluida. Mortarul se toarna printr-o palnie , urmarindu-se sa nu se produca pierderi prin rosturi. Atunci cand proiectul prevede o centura de beton armat la nivelul planseului, rosturile dintre fasii se lasa neumplute cu mortar pe o inaltime de 8 cm, pana la cantul superior. Pe aceasta portiune rosturile se umplu cu beton B 200 , o data cu turnarea centurilor.

Cand rosturile verticale se armeaza numai la partea superioara cu bare care urmeaza a fi ancorate si in planseu si in rosturile verticale de la etaj, barele se introduc pe o adancime de 50 cm in mortarul din rosturisi se ancoreaza. Daca rosturile se rmeaza insa pe toata inaltimea, pe masura ce se monteza fasiile, barele respective se ancoreaza de mustatile din soclu si se pozitioneaza in axa rostului dintre fasii. Pentru a se asigura o buna monolitizare, este necesar ca pana la intarirea mortarului din rosturi, peretii sa nu fie supusi la nici un fel de solicitari mecanice. Dupa inarirea mortarului se verifica, prin ciocanire, daca rosturile au fost bine umplute ; rostrile neumplute suna a gol si, in acest caz, fasiile se sparg in dreptul lor si se reface monolitizarea.

Diferentele fata de cotele din proiect la lungimea peretilor, datorita abaterilor dimensionale ale fasiilor si erorilor de montaj, pot fi compensate in dreptul golurilor de usi si ferestre, prin taierea ultimei fasii montate.

Peretii exteriori autoportanti se monteaza la exteriorul structurii de rezistenta (plansee, diafragme) si sunt alcatuiti din fasii verticale alaturate, avand rosturile verticale si orizontale in prelungire pe toata inaltimea, respectiv lungimea fatadei (fig. II.5.a). Fasiile de la un nivel reazema pe cele de la nivelul imediat inferior, carora le transmit greutatea proprie a peretelui de deasupra.

Legaturile dintre fasii se realizeaza, ca si la peretii portanti, prin monolitizarea rosturilor verticale si prin lipirea cu mortar adeziv. La nivelul rosturilor rosturilor orizontale, legatura se realizeaza prin intermediul unui strat de mortar de poza M 50,cu grosimea de 2 cm, care se aplica pe cantul superior al fasiei, inainte de montarea fasiei de la nivelul urmator. La fatada, rosturile orizontale se lasa aparente, de aceea muchiile respective se tesesc la 45 grade si se etanseaza cu chit plastic.

Rosturile verticale se armeaza in dreptul planseului cu bare de otel-beton (diametrul 8 mm), avand lungimea de 80 cm, care se dispun simetric pe verticala, fata de axa planseului.

Legaturile dintre peretele autoportant si structura de rezistenta a cladirii sunt asigurate cu mustati de otel-beton lasate din planseu, care se ancoreaza de o bara (diametrul 12 mm) dispusa in mortarul turnat in ulucul de la partea superioara a fasiilor.

Peretii exteriori neportanti pot fi alcatuiti din elemente verticale (fig. II.5.b), elemente orizontale sau din combinatii de elemente orizontale si verticale.

In toate cazurile , fasiile reazema prin intermediul unui strat de mortar M 50, in grosime de 2 cm , pe marginea exterioara a planseului sau pe o consola scoasa din planseu. Intre cantul superior al fasiei si planseul de deasupra ei sau centura monolita, se prevede un strat elastic din vata minerala (invelita in folie de polietilene), avand rolul de a preantampina transmiterea incarcarilor verticale de la planseul superior la peretele din fasii.

Ancorarea peretelui neportant de structura de rezistenta a cladirii se asigura prin armarea rosturilor verticale in dreptul planseului si legarea acestora de mustatile lasate din planseu.

Monolitizarea rosturilor verticale, chituirea rosturilor orizontale, precum si montajul fasiilor se executa la fel ca la peretii portanti.

Peretii pentru captusirea diafragmelor de beton armat monolit se realizeaza din fasii de beton celular autoclavizat care se monteaza inainte sau dupa turnarea diafragmelor. In tara noastra, fasiile de beton celular autoclavizat se onteaza in cofraj, inainte de turnarea diafragmelor, si se ancoreaza de plasele de armare ale acestora, prin spargerea locala a betonului celular (fig.II.6). In aceasta solutie se folosesc fasii cu canturi neprofilate, nefiind necesara monolitizarea dintre fasii. Fasiile se monteaza pe un strat de mortar M 50, realizandu-se rosturi orizontal de 2 cm grosime.

Pereii despartitori se realizeaza din fasii alaturate, lipite intre ele in lungul canturilor longitudinale cu mortar adeziv, in cazul peretilor nedemontabili (fig.II.7.a), sau imbinate in lamba si uluc, in cazul celor demontabili (fig.II.7.b) si impanate intre plansee.

Peretii se fixeaza la partea superioara de planseu, prin lipire cu mortar adeziv, prin incastrare intr-un uluc prevazut dinainte in planseu sau prin fixare in profiluri metalice sau din materiale plastice, ancorate in planseu (fig.II.7.c).

Fig.II.5. Alcatuirea peretilor realizati di fasii de b.c.a. la constructi civile :

a – autoportanti ; b – neportanti ;

1 – fasie verticala; 2 – diafragma; 3 – planseu; 4 – armatura de legatura.

Peretii despartitori se fixeaza la paretea inferioara in functie de tipul acestra – demontabili sau ficsi. Procedeul curent folosit pentru fixarea la partea inferioara a peretilor ficsi consta din impanarea lor cu cate doua perechi de pene de lemn la fiecare fasie si umplerea cu mortar a spatiului dintre planseu si cantul inferior al peretelui. Peretii despartitori demontabili se fixeaza pe pardoseala sau pe sapa, prin impanare cu pene de lemn (fara mortar) si inchiderea cu pervazuri din lemn sau din PVC.

Fig.II.6. Captusirea diafragmelor din beton monolit cu fasii de b.c.a montate in cofraj :

1 – fasie; 2 – mortar de poza; 3 – diafragma; 4 – agrafade legatura; 5 – mortar M100

in rosturile verticale nearmate .

Racordarea cu elementele structurale se realizeaza prin lipire cu mortar adeziv, in cazul peretilor nedemontabili (fig.II.7.d), sau cu ajutorul unor profiluri din tabla de otel, de aluminiu sau PVC, in cazul peretilor demontabili (fig.II.7.e).

Pentru pregatirea si montarea fasiilor se executa urmatoarele operatii :

– repararea fasiilor care indeplinesc condtiile referitoare la abateri dimensionale si aspect (nu prezinta degradari mai mari decat cele admise ) ;

– tesirea cu randeaua a muchiilor fasiilor destinate pentru peretii cu rosturi aparente ;

– amorsarea prin pensulare a canturilor fasiilor pe care urmeaza sa se aplice la montaj mortarul adeziv ;

– trasarea pe planseul inferior a pozitiei fiecarei fasii si a dimensiunilor golurilor de usi ;

– pozitionarea pe planseul superior al uneia dintre fetele peretelui, prin intermediul unui dulap sustinut de popi telescopici de inventar ;

– aplicarea cu pistolul sau prin pensulare a mortarului adeziv (la peretii nedemontabili) ;

– lipirea cu mortar adeziv a unui strat de vata minerala in ulucul gasiilor (la peretii demontabili);

– montarea profilurilor metalice prin ancorarea cu bolturi impuscate (atuci cand se foloseste solutia cu profiluri metalice) ;

– montarea fasiilor prin dispunerea a cate doua perechi de pene din lemn pentru fiecare fasie, presarea fasiei spre rostul lipit si prin baterea penelor spre planseul superior ;

– curatarea de resturi de mortar a fasiilor.

Fasiile se monteaza succesiv, incepand de la un element de constructie portant. La peretii la care distanta pana la golul de usi nu este un multiplu al latimii fasiilor, se monteaza la marginea golului de usa o fasie de completare, realizata prin taierea cu ferastraul in lungime a unei fasii curente.

Fig.II.8. Detalii de alcatuire a peretilor despartitori realizati din fasii de b.c.a. :

a – imbinari intre fasii la pereti nedemontabili; b – imbinari intre fasii la pereti demontabili; c – imbinari la planseul superior; d – imbinare cu elementele structurale la pereti nedemontabili; e – imbinare cu elemente structurale la pereti demontabili ;

1 – fasie ; 2 – adeziv; 3 – vata minerale; 4 – planseu; 5 – tencuiala; 6 – mortar M100; 7 – profil metalic; 8 – bolt impuscat; 9 – element structural (stalp, diafragma,perete).

1.6.VERIFICAREA CALITATII LUCRARILOR DE ZIDARIE

Verificarea calitatii lucrarilor de zidarie este necesara pentru respectarea prevederilor din proiectul de executare si a prescriptiilor tehnice specifice , in limitele abaterilor admisibile si in limimitele abaterilor admisibile si in limitele indicatorilor de calitate.

Procesele de verificare constau in :

– verificari vizuale asupra materialelor : omogenitatea, starea muchiilor si a suprafetelor, existenta pieselor inglobate etc. ;

– determinarea prin masuratori a corespondentei elementelor verificate cu prevederile proiectului si a instructiunilor tehnice specifice ( pozitie, dimensiuni, mod de rezemare, forma, planeitate, liniaritate, verticalitate, orizontalitate etc.) ;

– verificarea existentei si continutului documentatiei tehnice, a proceselor verbale, dispozitiilor de santier si a altor acte, apatinand cartii tehnice a constructiei.

Verificarea calitatii se face inmai multe etape si anume :

– permanent de catre muncitori pe masura executarii loucrarilor , de catre sefii formatiilor de lucru si de catre personalul tehnic insarcinat cu conducerea lucrarilor ;

– pe parcursul executarii , pentru toate categoriile de lucrari inainte ca ele sa devina ascunse prin acoperire sau inglobare de catre conducatorul tehnic si reprezentantul beneficiarului ;

– la terminarea unei faze de lucru ( dupa terminarea zidaiei, inainte de inceperea finisajelor ), de catre seful de echpa, conducatorul tehnic si reprezentantul beneficiarului ;

– la receptia preliminara a obiectului , de catre conducatorul tehnic, reprezentantul proiectantului si reprezentantul beneficiarului .

In toate cazurile in care vreun rezultat provenit dintr-o verificare efectuata, cu implicatii asupra rezistentei, stabilitatii, durabilitatii sau fnctionalitatii constructiei, depaseste abaterile admisibile, decizia asupra continuarii lucrarilor nu va putea fi luata decat pe baza acordului dat in scris de catre beneficiar, cu avizul proiectantului.

1.7.MASURI DE TEHNICA A SECURITATII MUNCII LA

EXECUTAREA LUCRARILOR DE ZIDARIE

Pentru a fi ferit de accidente , muncitorul zidar trebuie sa cunoasca si sa aplice atat normele generale de protectie a muncii in constructii, cat si normele specifice lucrarilor de zidarie.

La transportul si la manipularea materialelor trebuie sa se respecte urmatoarele masuri specifice :

– sarcina se agata in carligul macaralei de catre un muncitor instruit special, care are un fanion rosu pentru semnalizare si care controleaza personal agatarea sarcinii ;

– la inceperea lucrului se controleaza toate dispozitivele de semnalizare, clemele si carligele ;

– se interzice stationarea in cabina mijlocului de transport pe timpul incarcarii si descarcarii acestuia;

– in cazul pachetelor balotate , muncitorii care efectueaza operatia de debalotare vor fi echipati cu manusi si ochelari de protectie. Se va lucra cu atentie la taierea balotului intrucat acesta fiind sub stare de tensiune, prin destindere , prezinta pericol de lovire.

In cazul lucrului pe schela se respecta urmatoarele masuri :

– se interzice urcarea sau coborarea prin agatare de stalpi si diagonale , precum si amenajarea de podine pe suporturi improvizate ;

– starea schelelor se va verifica verifica zilnic, iar podinele , scarile si rampele de acces se curata zilnic de moloz, noroi, resturi de piese, gheata etc. ;

– se va respecta cu strictete incarcarea podinelor astfel incat sa nu se depaseasca sarcina utila maxima admisibila ;

– schelele vor fi prevazute cu scanduri (panouri)de garda pentru a impiedica caderea materialelor de pe ele .

In cazul lucrarilor de zidarie se respecta urmatoarele masuri :

– verificarile efectuate asupra zidariei se vor face fara ca muncitorul sa se aplece in afara, pentru a preveni eventuala cadere a acestuia peste zidaria efectuata;

– toate schelele si dispozitivele manuale se vor mentine curate si in buna stare de functionare, ele trebuind sa corespunda modului si conditiilor de executare ale lucrarilor respective;

– zidaria se va executa pana la o inaltime maxima de 1,20 m (masurata de la nivelul podinei), avand grija ca dupa ridicarea schelei sa ramana minimum 1,50 mm deasupra podinei acesteia.

UTILAJUL SI TEHNOLOGIA STRUCTURII DE CONSTRUCTII

MANUAL CLASA A XII-a

EDITURA PEDAGOGICA

2. TEHNOLOGIA CONSTUCTIILOR

Vol.1

Coordonatorul lucrarii: prof. ing. Radu Popa

Autori : A.TRELEA, R.POPA, M.GIUSCA, J.DOMSA,

S.GHIORGHITA, A.ISAC, I.POPA,

E.SABAREANU, V.VESCAN, A.TOMA

EDITURA DACIA,

CLUJ-NAPOCA,1997.