Tehnologia Prelucrarii Arborelui Cotit

Arborele cotit, numit si arborele motor, are rolul de a transforma, impreuna cu biela, miscarea de translatie a grupului piston in miscare de rotatie. Arborele cotit transmite aceasta miscare de rotatie (respectiv cuplul motor), prin intermediul organelor de transmisie, la rotile motoare ale automobilului. De asemenea, pune in miscare diferite mecanisme si agregate ale motorului (mecanismul de distributie, pompa de apa, ventilatorul, etc.).

In timpul functionarii motorului, arborele cotit este supus urmatoarelor eforturi: forta rezultanta transmisa prin biela, fortele de inertie ale maselor excentrice proprii, fortele de frecare si reactiunile in lagare.

Tinand seama de conditiile de lucru, arborele cotit trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:

-sa asigure o rezistenta si rigiditate mari,

-suprafetele de frecare sa prezinte o buna rezistenta, la uzura,

-sa evite rezonanta oscilatiilor de rasucire,

-sa fie echilibrate static si dinamic.

Deoarece functioneaza in conditii deosebite de dezavantajoase, arborele cotit are o constructie complicata. Aceasta constructie este influentata si de tipul motorului pe care-l echipeaza (in linie, in V, etc.).

Arborii sunt organe de masini cu lungimi mai mari decat diametrele, care, prin rotire in jurul axei longitudinale, transmit miscarea, puterea si momentele primite prin intermediul altor organe pe care le sustin sau cu care sunt asamblati (roti, biele, cuplaje etc.). In timpul functionarii, arborii sunt solicitati la torsiune si incovoiere, fapt ce impune  masuri suplimentare la elaborarea tehnologiei de prelucrare a acestora.

Principalele criterii de clasificare a arborilor sunt: forma, lungimea, diametrul, greutatea, conditiile functionale si complexitatea tehnologica.

Dupa forma constructiva, arborii pot fi: arbori netezi, arbori in trepte simetrici si arbori in trepte asimetrici. Dupa lungime, arborii por fi: arbori scurti, arbori mijlocii, arbori lungi si arbori foarte lungi.

Clasificarea arborilor trebuie sa se faca in asa fel incat sa se creeze posibilitatea prelucrarii unei anumite clase de arbori, pe cat posibil pe aceleasi masini-unelte, asigurandu-se o precizie ridicata si o productivitate superioara. Astfel, clasificarea arborilor in grupa de arbori de dimensiuni mici sau mijlocii trebuie sa permita prelucrarea lor pe masini cu mai multe cutite, pe strunguri revolver, pe semiautomate sau automate.

Prin impartirea arborilor in clase se realizeaza o simplificare a operatiilor de pregatire si o scurtare a ciclului de fabricatie, folosindu-se procese tehnologice tip.

Pe baza procesului tehnologic tip, pentru clasa de piese respectiva, tehnologii proiectanti vor putea cu usurinta sa intocmeasca procesul tehnologic pentru piesa ceruta,eliminand sau adaugand anumite operatii, faze, treceri etc., in functie de complexitatea arborelui a carei tehnologie se proiecteaza.

Pentru executarea de miscari determinate si transmiterea puterii, o masina are componente care transmit si transforma actionarea initiala aceste componente poarta numele de mecanisme.

Din aceasta categorie de organe auxiliare fac parte: arborii, osiile, lagarele, cuplajele si ghidajele.

Arborii pot transmite miscarea de rotatie si momentul de torsiune de la, sau catre roti dintate, roti de curea sau alti arbori. Solicitarile la care sunt supusi arborii sunt intotdeauna cele de torsiune si incovoiere atunci cand au piese montate pe ei.

In mare parte, arborii mici si mijocii, ai utilajelor tehnologice au caracteristici functionale si tehnologii de fabricare asemanatoare cu cele ale arborilor utilizati in general in constructia de masini.

CAPITOLUL II. TIPURI DE ARBORI

In constructia utilajelor tehnologice intra si arbori cu forme complexe si solicitari multiple care, pe langa rolul functional obisnuit indeplinesc si un rol tehnologic.

Arborii cotiti pot fi demontabili sau nedemontabili:

Fig.1.1. Arbore cotit nedemontabil

Primeste miscarea de la piston prin biela, o transforma in miscare de rotatie, pe care o transmite in exterior pentru antrenarea diferitelor subansambluri  ale motorului si la transmisia automobilului pentru autodeplasare.El se construieste din otel carbon (OLC50S) si otel aliat (cu CR, Ni, Mo, V) prin forjare si matritare ori din fonta cu grafit nodular prin turnare. Dupa prelucrare, fusurile arborelui se calesc superficial cu CIF si se aplica revenirea, dupa care se finiseaza la masini de rectificat. Ovalitatea si conicitatea admisibila a fusurilor este de 0,005 mm la autoturisme si de 0,012 – 0,02 mm la autocamioane. Arborele cotit este piesa cea mai importanta si cea mai scumpa a motorului si are urmatoarele parti componente :

1-capatul (fusul) anterior,

2-fusurile paliere (de sprijin),

3-fusurile manetoane (de biela),

4-bratele manetoane (de biela),

5-contragreutatile (masele de echilibrare),

6-capatul posterior,

7-flansa de fixare a volantei,

8-canal de pana,

9-locasul arborelui primar al cutiei de viteze,

10-racul de pornire

Pe capatul anterior se monteaza 626i88g a, prin pene : pinionul pentru antrenarea distributiei si fulia pompei de apa pe care, la unele MAC, se monteaza si amortizorul de vibratii. Tot pe capatul anterior se afla si racul de pornire manuala. Etansarea arborelui spre capacul de distributie este asigurata prin deflectorul de ulei sau prin simering.

Capatul posterior 6 este gaurit pentru fixarea bucsei din bronz sau a rulmentului de sprijin  al arborelui ambreiajului. El contine o flansa 7, pentru montarea volantei prin suruburi. Etansarea impotriva scurgerii uleiului este asigurata prin simering sau garnitura de snur de azbest sau pasla, montate intr-un capac special ( unele au si canale laterale in care se preseaza pene de lemn pentru etansarea suplimentara – ARO).

In interior, arborele are canale pentru circulatia uleiului de ungere care corespund cu orificiile de alimentare a lagarelor paliere si manetoane ; cei mai multi arbori au un singur canal de-a lungul lor.

Arborele cotit are un numar de fusuri paliere egal cu numarul cilindrilor plus unul. Fusurile paliere sunt plasate pe aceeasi axa geometrica, iar latimea lor este diferita. Numarul fusurilor manetoane este egal cu cel al cilindrilor, la motoarele in linie si redus la jumatate, la motoarele in V. Fusul maneton impreuna cu cele doua brate manetoane formeaza manivela (coturile). Diametrul fusurilor manetoane este mai mic decat cel al fusurilor paliere. Decalarea fusurilor manetoane intre ele, se face in functie de numarul lor, asigurand prin aceasta o functionare uniforma a motorului si o echilibrare a arborelui cotit.

Arborele cotit se echilibreaza cu ajutorul contragreutatilor 5 plasate in prelungirea bratelor de manivela (opuse lor) si a decalarii corecte a manivelelor. Verificarea echilibrarii se face pe masini speciale, iar ponderea arborelui prin degajari partiale de material (gaurirea sau frezarea contragreutatilor).

Exista si arbori cotiti prevazuti cu filtre centrifugale de ulei, care au niste racorduri din canalele interioare, pentru depunerea impuritatilor de ulei, in timpul rotirii.

Arborele cotit se sprijina in blocul motor pe lagarele paliere cu cuzineti. Cuzinetii, care imbraca fusurile paliere, sunt asemanatori cu cei folositi la biele.

Motoarele in doi timpi, au arborele cotit demontabil. Elementele unui astfel de arbore sunt turnate si prelucrate separat, fiind apoi asamblate cu suruburi. Bratele se rezeama pe rulmenti, jucand si rol de fusuri paliere. Se asambleaza impreuna cu bielele si se echilibreaza dinamic pe masini speciale (formand asa-zisul ambreiaj).

Fig.1.2. Arbore cotit demontabil

1-capatul anterior,

2-fusurile paliere,

3-fusurile manetoane,

4-bratele manetoane,

5-contragreutatile,

6-capatul posterior,

10-12-semicuzinetii,

11-piciorul bielei,

13-capul bielei nesectionat.

Ruperea arborelui cotit (mai rar), are drept cauze : uzura execesiva in lagare, solicitari la incovoiere sau rasucire datorate necoaxialitatii lagarelor, detonatii puternice, lipsa ungerii.

Remedierea consta in inlocuirea arborelui cotit si a celorlalte organe deteriorate.

Repararea arborelui cotit se face dupa o functionare indelungata cand apar defectiuni ca :

–       incovoierea sau torsiunea ;

–       uzarea fusurilor paliere si manetoane ;

–       uzarea canalelor de pana ;

–       uzarea locasului bucsei arborelui ambreiajului ;

–       uzarea filetului pentru racul de pornire ;

–       uzarea orificiilor filetate de la flansa de fixare a volantei ;

–       modificarea lungimii fusurilor manetoane si a fusurilor paliere ;

–       bataia frontala a flansei de prindere a volantei.

Dupa demontare, arborele cotit se curata cu solvent, se desfunda canalele de pana, se sufla cu aer si se supune controlului.

Vizual, se observa starea suprafetei fusurilor si filetelor, loviturile, zgarieturile superficiale se inlatura cu o piatra abraziva de granulatie foarte fina, iar cele accentuate constatate prin feroflux, numai prin rectificare.

Incovoierea si torsiunea se controleaza pe o placa de control, arborele cotit asezandu-se pe doua prisme, iar cu ceasul comparator plasat la fusul central se verifica incovoierea ; aceeasi verificare se face si la flansa arborelui pe circumferinta. Pentru torsionare, verificarea cu comparatorul se executa in partea frontala a flansei.

Incovoierea si rasucirea se inlatura prin indreptarea arborelui cotit, la rece, cu o presa hidraulica ; dupa indreptare se face rectificarea fusurilor. Abaterea admisa este de 5 µm pentru autoturisme si de 0,02 – 0,05 mm pentru autocamioane. La arborii cotiti din fonta nodulara, indreptarea se face numai cand sageata are valoare mica.

Uzarea fusurilor (ovalitate si conicitate) se constata prin masurarea cu micrometrul, stabilindu-se si treapta de reparatie (egala cu manetoane si paliere, tinandu-se cont de cel mai uzat fus). Fusurile manetoane au o uzura mai redusa fata de cele paliere ; cel mai uzat este palierul central. Fusurile uzate se reconditioneaza prin :

–       rectificare la trepte de reparatie ;

–       incarcare (compresarea uzurii prin aport de material).

Rectificarea se face pe masini de rectificat arbori cotiti. Fusurile paliere se rectifica respectand coaxialitatea lor. La palierul central se va mentine, in limitele tolerantelor, latimea cat si raza de curbura. Dupa paliere se rectifica fusurile manetoane.

Rectificarea finala este de finisare (slefuire sau lustruire cu un disc de panza imbibat cu pasta de rodat sau cu panza abraziva foarte fina). La Dacia 1300 se va respecta roluirea (galetarea) fusurilor pe o portiune de 140s pentru asigurarea ungerii laterale.

Orificiile de ungere se tesesc la margine, canalele se spala si se sufla cu aer comprimat.

Dupa verificarea rectificarii se face echilibrarea dinamica a arborelui cotit si echilibrarea statica impreuna cu volanta si ambreiajul.

Cand rectificarea arborelui a atins cota maxima, reconditionarea se face prin incarcare folosind una din metodele :

–       metalizare cu aliaje dure;

–       sudare in mediul protector de gaze (75% argon si 25%CO²);

–       vibrocontact;

–       cromare poroasa.

Dupa incarcare, fusurile sunt tratate termic, rectificate si finisate.

Canalul de pana uzat se incarca cu sudura si se frezeaza altul decalat cu 90s

Locasul bucsei arborelui ambreiajului se reconditioneaza prin alezare si presarea altei bucse cu diametrul exterior majorat. Daca este rulment, atunci locasul se alezeaza si se bucseaza. Se mai poate folosi un rulment cu diametrul exterior majorat prin cromare dura.

Filetele uzate se refileteaza la trepte de reparatie.

Bataia frontala a flansei se inlatura odata cu indreptarea arborelui.

Arborele cotit se deformeaza cand:

§       prezinta fisuri, crapaturi,

§       diametrul fusurilor este sub cota minima,

§       lungimea fusurilor este peste limita,

§       este torsionat,

§   este rupt

Inlocuirea semicuzinetilor arborelui cotit se face cand motorul este demontat, pentru a se putea efectua masuratori ale fusurilor si ale semicuzinetilor.

Prin calcule, se constata jocurile si treapta de reparatie, tinand cont si de uzura si abaterea de la forma cilindrica a fusurilor.

Semicuzinetii se inlocuiesc cu altii noi, la treapta de reparatie corespunzatoare diametrului rectificat al fusurilor.

La biele, procedeul este asemanator, verificarea facandu-se pentru fiecare semicuzinet in parte.

Inlocuirea semicuzinetilor se face cand nu mai corespund treptelor de reparatie, suprafata interioara este deteriorata sau proeminentele de fixare in locas sunt distruse, ca urmare a rotirii in lagar.

II.1. CLASIFICAREA ARBORILOR :

A. Dupa forma :

sectiune transversala

-plina,

-poligonala (partial, total)

– tubulara

cu axa de rotatie

-liniara (simietrici si asimetrici)

-cotita (cotiti sau simetrici)

B. Dupa complexitate:

obisnuiti

-cu canale de pana si filete

-cu canale circulare, alezaje, filete si alte suprafete

-cu suprafete de rezolutie conice sau profilate

speciali

-cotiti cu excentricitate mica sau mare

-cu forme prismatice la capete sau pe lungime

-cilindrici cu generatoarea profilata pe toata lungimea functionala

C. Dupa lungime:

scurti l< 1000 mm si greutate < 1(t)

lungi ( l > 1000 mm si greutate > 1 (t)

-netezi ( cu generatoarea dreapta)

-conici sau profilati

-in trepte (asimetrici, simetrici cu forme speciale)

-cotiti, excentrici

D. Dupa semifabricatul utilizat:

material utilizate

-fonte (alba, cenusie, nodulara)

-oteluri turnate ( OT 45 – OT 55)

Ijlocie, mare)-oteluri laminate (OLC 45, 40B10, 41MoCN13)

modul de obtinere

-turnate din fonta sau otel

-turate din otel si forjate liber

-forjate din semifabricate laminate

-debitare din bare laminate

-sudate

E. Dupa conditiile functionale:

miscari de executare

-de rotatie

-de translatie cu precixie (mica, mijlocie, mare)

-combinata

solicitari

-torsiune

-compresiune – flambaj

-incovoiere

-strivirea stratului superficial si uzura

-socuri termice si mecanice

Fig.2.1. Asimetrici, plini sau tubulari

Fig.2.2.Simetrici, plini sau tubulari

Fig 2.3.Simetrici (asimetrici) sudati

Fig.2.4.Cotiti

Fig.2.5.Excentric

Fig.2.6.Cu forme prismatice, combinati plini sau tubulari

II.2. CONDITII TEHNICE

La execuția arborilor cotiți, dată fiind importanța lor în ansamblul mecanismului se impune un grad ridicat de precizie dimensională de formă și de poziție reciprocă a diferitelor parți componente, de rugozitate,precum si de realizarea unui produs perfect echilibrat.

Principalele condiții referitoare la forma fusurilor și a locașurile pentru lagare, sunt:

– toleranțe la lungimea fusurilor: se admit în limitele 0.15-0.35 mm pentru paliere și manetoane și

0.05-0.15 mm pentru fusul palier de ghidare;

– toleranțe privind poziția spatială: se referă la concentricitatea fusurilor și rectilinitatea axei

arborelui cotit care trebuie să fie în limitele 0.025-0.0035mm precum și la neparalelismul axelor fusurilor

paliere și manetoane care se admite să fie 0.015-0.025 mm/100 mm în planul acestor axe și 0.030-0.050

mm/100 mm în planul perpendicular pe acesta.

– toleranțe la lungimea fusurilor: se admit în limitele 0.15-0.35 mm pentru paliere și manetoane și

0.5-0.35 mm pentru fusul palier de ghidare;

– calitatea și duritatea suprafețelor: calitatea suprafețelor fusurilor paliere și manetoane este estimată

prin rugozitatea acestora la Ra=0.1…0.2m. Pentru a asigura rezistența la uzură duritatea fusurilor trebuie să fie

de 52…65 HRC; adâncimea stratului călit 2.5…4.5 mm.

– condiție de echilibrare: pentru a evita apariția unor dezechilibre perturbatoare se aplică echilibrarea

dinamică a arborelui cotit, care constă în a corecta masa acestuia astfel încat axa principală de inerție să

coincidă cu axa de rotație. Practic se fixează valoarea minimă pe care nu trebuie să o depășească forța

centrifugă creată de dezechilibrare.Se limitează această valoare la 5% din masa arborelui cotit. In cazurile

uzuale echilibrarea dinamică se execută în limitele de 1.0…4.0 N*mm la fiecare capat.

CAPITOLUL III. MATERIALE SI SEMIFABRICATE UTILIZATE

Pentru arborii cotiți se impun urmatoarele cerințe: rezistența mare la oboseală, posibilitatea obținerii unei durități ridicate a suprafeței fusurilor, buna prelucrabilitate, ușurinta obținerii semifabricatului. Pentru a satisface aceste condiții arborii cotiți se execută din oțel sau fontă

III.1. MATERIALE UTILIZATE

Alegerea materialului din care se executa arborii este determinata de: tipul arborelui, conditiile de rezistenta si rigiditate impuse, modul de rezemare (tipul lagarelor), natura organelor montate pe arbore (roti fixe, roti baladoare etc.).

Arborii drepti si osiile se executa din oteluri carbon obisnuite (pentru constructii) si de calitate si din oteluri aliate. Otelurile aliate se folosesc numai în cazuri speciale: când pinionul este confectionat din otel aliat si face corp comun cu arborele, la arbori puternic solicitati, la turatii înalte, în cazul restrictiilor de gabarit, la osiile autovehiculelor etc; otelurile aliate, tratate termic sau termochimic, se folosesc numai în masura în care acest lucru este impus de durata de functionare a lagarelor, canelurilor sau a altor suprafete functionale.

Pentru arborii drepti si pentru osii, se recomanda:

• oteluri de uz general pentru constructii (OL 42, OL 50, OL 60), pentru arborii si osiile care nu necesita tratament termic;

• oteluri carbon de calitate de îmbunatatire (OLC 45 etc.) si oteluri aliate de îmbunatatire

(40 Cr 10, 41 CrNi 12 etc.), pentru arbori mediu solicitati si durata medie de functionare a

fusurilor si a canelurilor;

• oteluri carbon de calitate de cementare (OLC 15, OLC 20) si oteluri aliate de cementare

(13 CrNi 30 etc.), pentru arbori puternic solicitati si pentru arborii care functioneaza la

turatii înalte.

Ca semifabricate, pentru arborii de dimensiuni mici si medii, se folosesc laminate rotunde, iar la productia de serie semifabricate matritate; pentru arborii de dimensiuni mari se folosesc semifabricate forjate sau turnate.

Arborii drepti se prelucreaza prin strunjire, suprafetele fusurilor si ale canelurilor, urmând sa se rectifice.

Arborii cotiti si, în general, arborii grei se executa din fonta cu grafit nodular sau din fonta modificata, care confera arborilor sensibilitate mai redusa la concentratorii de tensiuni, proprietati antifrictiune si de amortizare a socurilor si vibratiilor, concomitent cu avantajul unor importante economii de material si de manopera; în alte cazuri se poate folosi fonta maleabila perlitica, fonta aliata sau otelul turnat.

Arborii cotiti se executa prin turnare sau forjare. Semifabricatele forjate se obtin prin forjare în mai multe treceri si încalziri, în matrite închise. Fusurile si manetoanele se rectifica.

Arborii flexibili se confectioneaza din sârma de otel carbon, cu diametrul de 0,3 … 3 mm, trasa la rece. Mantaua arborilor flexibili este metalica, putând fi prevazuta si cu straturi de tesatura si cauciuc. Mantaua metalica se realizeaza dintr-o platbanda de otel zincata, cu sectiune profilata, înfasurata, fiind etansata cu snur de bumbac. Mantaua din tesatura cauciucata este formata dintr-un arc din banda de otel, tratat termic, si dintr-o tresa de bumbac acoperita cu cauciuc cu insertii de tesatura.

Pentru arborii cotiți de compresoare, semifabricatele se obțin prin forjare în matrițe închise sau prin turnare. Prin forjare se obține fibrajul corespunzător care asigură rezistența la oboseală și o productivitate bună. Semifabricatul este forjat succesiv în matrițe închise și prin mai multe încălziri. După matrițare semifabricatul este trecut la tratament termic de normalizare, redresare și în final sablare. Turnarea arborilor cotiți se face în forme uscate sau în coji de bachelită care permit turnarea de precizie cu un grad înalt de mecanizare. Semifabricatele arborilor cotiți se supun controlului privind precizia dimensională de formă și de poziție, defectele interne și de suprafață. Controlul defectelor interne se face pe cale nedestructivă – cu ultrasunete sau defectoscopie electromagnetică, cel de suprafață se face vizual iar depistarea fisurilor se face prin feroflux sau cu lichide fluorescente.

III.2.TRATAMENTE TERMICE

Tratamentul termic este aplicat în funcție de materialul folosit și comportă două etape:

Prima etapa pentru oțel constă în aplicarea unui tratament de normalizare (incălzire la 840…8600 C, răcire în aer) în vederea executării operațiilor de prelucrare prin așchiere. Pentru fonte se aplică un tratament termic, constand din: încălzire la 9300 C, menținere 5 ore, răcire în cuptor cu viteza de 200 C/h pana la 6000 C apoi răcire în aer.

A doua etapă are loc înaintea operațiilor de finisare pentu durificarea suprafețelor fusurilor. Se aplică călirea prin curenți de inducție iar în cazuri particulare cementarea sau nitrurarea.

III.3. SOLICITARILE ARBORELUI COTIT

Arborii cotiți sunt piese puternic solicitate mecanic, în principal, la incovoiere și torsiune, aceste solicitari fiind de natură dinamică din cauza variației presiunii din cilindru. In zona fusurilor, care constituie parți componente ale unor lagare de alunecare, solicitarea la uzură a arborelui cotit este intensă, de aceea uleiul este adus sub presiune la fiecare fus în parte prin canale practicate în corpul arborelui. Tot pentru reducerea uzurii fusurilor paliere există soluții constructive care prevăd utilizarea unor lagăre de rostogolire cu rulmenți ceea ce a condus fie la crearea unor raze ale acestor fusuri de mărimea brațelor manetoane, fie la utilizarea unui arbore cotit asamblat din mai multe bucăți. Având în vedere aceste solicitări în funcționare, se impune alegerea unor materiale care să permită realizarea unei duritați superficiale mari a fusurilor, ceea ce le conferă rezistență mare la uzură, și echilibrarea dinamică a arborilor cotiți, pentru asigurarea unui mers liniștit.

III.4. OPTIMIZAREA FORMEI SI A AJUSTAJELOR LA MONTAJ

Fusurile arborelui cotit se construiesc astfel încât suprafața portantă să fie cât mai mare. Diametrele fusurilor cu aceeași destinație sunt egale. Pentru a ușura fabricația și a crește rigiditatea și portanța se recomandă ca diametrul fusului maneton să fie egal cu cel al palierului dar marirea manetonului majoreaza masele în mișcare de rotație și reduce frecvențele proprii ale arborelui. In general se preferă soluția unui diametru de fus maneton mai mic decat al palierului. Fusul palier de mijloc este mai lung decât celelalte când numărul de fusuri palier este inferior numărului de coturi sau când arborele nu are contragreutăți. Deoarece arborele proiectat este prevazut cu un număr de paliere mai mare decât cel al coturilor și cu contragreutăți pentru echilibrare, lungimea fusurilor de mijloc și capăt este aceeași cu a celorlalte fusuri paliere, fapt care ușureaza și mai mult prelucrarea. In ceea ce priveste lungimea fusului maneton este recomandabil să se asigure o lungime redusă pentru a limita solicitarea la incovoiere. Scurtarea excesivă antreneaza însă scăpările de ulei. Pentru fusul palier de capăt sau de mijloc se prevede un joc axial de 0.05…0.30 mm asigurându-se astfel deplasarea axiala liberă a arborelui care este necesară datorită dilatării carterului. Acest joc permite arborelui sa preia forțe aplicate axial de elementul care realizează cuplarea cu motorul de antrenare. Pentru a micșora masa arborelui și forțele de inerție se recurge la găurirea axială a fusurilor. Soluția este convenabilă și sub aspectul rezistenței la oboseală, care sporește, întrucât golurile din lungul fusurilor determină o distribuție mai bună a forțelor. Soluția implică un efort tehnologic suplimentar și nu va fi adoptată în cazul arborelui de față. Brațele au forma dreptunghiulară ceea ce asigură simplitate construcției.Sub aspectul reducerii masei arborelui și a costului de fabricatie se utilizează formele obținute prin îndepărtarea materialului din zonele care nu participă la transmiterea eforturilor. Forma brațelor se poate obține încă din faza de semifabricat, pentru a nu mai fi necesară o operație suplimentară de îndepartare de material. Pentru diminuarea efectului de concentrare a eforturilor unitare la trecerea dintre fusuri și brațe se realizează o racordare între fus și braț de cele mai multe ori prin intermediul pragurilor. La marirea razei de racordare se produce reducerea substanțială a eforturilor unitare în racordare și pe laîimea braîului Pentru ungerea fusurilor, în arborele cotit se prevăd canale de vehiculare a uleiului. De regulă uleiul este adus la periferia fusurilor palier, prin canale practicate în carter, din magistrala de ulei. Uleiulpătrunde prin orificii executate în fusurile palier și este transmis spre orificiile din fusurile maneton, traseul traversand bratele. Aceste canale trebuie amplasate cât mai departe de zonele periculoase de la racordări. Există soluții la care uleiul este dirijat prin conducte presate sau incorporate la turnare în arbore, lucru ce duce la simplitatea fabricatiei și la un aport convenabil de ulei la pornire.

CAPITOLUL IV. TEHNOLOGII DE PRELUCRARE A ARBORILOR

Proiectarea unui proces tehnologic se realizeaza in trei etape :

• sinteza procesului tehnologic, in cursul caruia se stabilesc procesele de prelucrare prin care semifabricatul poate fi transformat in piesa finita, se organizeaza aceste procese in cadrul mai multor operatii si se precizeaza elementele de echipament tehnologic necesare ( masini, unelte , scule, dispozitive ) .

• dimensionarea procesului tehnologic, in cadrul caruia se calculeaza valorile parametrilor de desfasurare ai proceselor de prelucrare ( regimul de aschiere , adaosuri de prelucrare , norme de timp, consumuri de materiale )

• analiza procesului tehnologic, in cadrul careia se calculeaza paramnetrii tehnico economici de sinteza (timp de baza, cost de productie ).

Procesul tehnologic de prelucrare mecanica a arborilor, este acea parte a procesului de productie care este legata nemijlocit de schimbarea formei geometrice a dimensiunilor, a calitatii fizico – mecanice, a calitatii suprafetei, pana la obtinerea piesei finite si reprezinta suma operatiilor ce determina modificarile mentionate.

Procesele tehnologice de prelucrare mecanica a arborilor pot fi cel mai usor tipizate, in raport cu alte categorii de piese, deoarece numarul treptelor si dispunerea lor, nu influenteaza procedeele prelucrate ci doar succesiunea prelucrarilor.

Deosebirile dintre procesele tehnologice de prelucrare mecanica ale diferitilor arbori sunt determinate de alte suprafete au mar fi: filete speciale, alezaje lungi, canale de pana, caneluri, danturi, alezaje cu axa perpendiculara pe axa arborelui, forme prismatice complexe.Pentru a reduce timpul consumat cu intocmirea documentatiei tehnologice si pentru proiectarea echipamentului tehnologic necesar, cat si pentru reducerea numarului de variante de process tehnologic, s-a trecut la elaborarea unor procese tehnologice tip si la utilizarea mijloacelor modern de calcul si de intocmire a documentatiei tehnologice.

Tipizarea proceselor tehnologice incepe prin clasificarea arborilor, in clase si subclase si care trebuie sa corespunda:

-sa fie un mijloc de sortare rapida a desenelor si planurilor de operatii sau a fiselor tehnologice

-sa fie un instrument de selecatre al arborilor din punct de vedere tehnologic

-sa fie un mijolc de cercetare al tipologiei piesei in concordanta cu echipamentul tehnologic existent

IV.1. ELEMENTE DE CALCUL

Pentru a preîntâmpina functionarea defectuoasa a arborelui în cadrul transmisiei mecanice din

care face parte, sau chiar a scoaterii din uz a acestuia, este necesar ca arborele sa fie suficient de

rezistent, pentru a putea prelua tensiunile de interior si de suprafata, sa aibe forme constructive care

sa împiedice oboseala materialului, sa fie suficient de rigid, pentru a limita deformatiile de

încovoiere si torsionale si sa nu functioneze în regim de rezonanta.

În consecinta, calculul arborilor consta din:

_ calculul de rezistenta (calculul de predimensionare si calculul la solicitari compuse);

_ calculul la solicitari variabile (la oboseala);

_ calculul la deformatii (calculul sagetilor si a unghiurilor de înclinare din lagare, calculul

unghiului de rasucire);

_ calculul la vibratii (calculul turatiei critice).

Scheme de calcul, forte care încarca arborii si punctele lor de aplicatie

În calcule, arborele este înlocuit cu o grinda pe doua (cel mai frecvent) sau pe mai multe

reazeme, asupra careia actioneaza forte exterioare – provenite de la rotile de transmisie montate pe acesta (roti dintate, roti de curea, roti de lant etc.) si forte de reactiune – reactiunile din lagare.

Fortele exterioare, considerate ca forte concentrate, actioneaza în plane normale pe axa

arborelui (fortele tangentiale si radiale din angrenaje si fortele tangentiale din transmisiile prin cureasau lant) sau sunt paralele cu axa arborelui (fortele axiale din unele angrenaje). Acestea se transmit arborelui fie direct, prin contactul dintre butuc si arbore, fie indirect, prin intermediul unui element suplimentar (pana pentru fortele tangentiale, inel de sprijin – pentru fortele axiale), sub forma unor presiuni, în general, neuniform distribuita pe suprafata de contact.

Pentru simplificarea calculelor, actiunea organului sustinut asupra arborelui se înlocuieste, în

schema de calcul a acestuia, prin sarcini concentrate, obtinute prin reducerea la axa arborelui a

fortelor exterioare provenite de la rotile de transmisie. Reducerea se face în punctul de intersectie al planului normal la axa – planul în care actioneaza fortele exterioare radiale si tangentiale – cu axa arborelui.

Fortele exterioare care actioneaza asupra arborilor sunt dispuse dupa directii diferite, fapt care

duce la solicitarea arborelui la încovoiere în plane diferite. Pentru simplificarea stabilirii

diagramelor de momente încovoietoare, se recomanda descompunerea tuturor fortelor în componente care produc solicitarea arborelui la încovoiere în doua plane perpendiculare.

Fortele de reactiune din lagare rezulta din interactiunea arborelui cu organele pe care se

reazema. Acestea se considera, de asemenea, în schemele de calcul, sub forma unor sarcini

concentrate, aplicate în punctele de rezemare ale arborelui.

Pozitia reazemelor arborelui este functie de natura lagarului. Pentru lagare cu alunecare, datorita

presiunii neuniform distribuita dintre arbore si lagar – ca urmare a încovoierii arborelui – reazemul

se considera amplasat la distanta (0,25 … 0,3)B fata de interiorul lagarului. În cazul

lagarelor cu rulmenti, reazemele se considera amplasate astfel:

la mijlocul latimii rulmentului, pentru lagare cu rulment radial cu bile sau role cilindrice

cu rulment radial oscilant cu bile sau cu role butoi pe doua rânduri sau cu

rulment radial-axial cu bile pe doua rânduri;

la intersectia normalei la suprafata de contact dintre corpurile de rostogoliree si inelul

exterior al rulmentului cu axa arborelui, pentru lagarele cu un rulment radial-axial cu bile

sau cu role conice

la mijlocul latimii rulmentului radial cu role cilindrice, pentru lagarele cu doi rulmenti

(radial cu bile si radial cu role cilindrice), la care rulmentul radial cu bile preia numai

sarcina axiala, iar rulmentul radial cu role cilindrice preia sarcina radiala

într-un punct situat la cota a fata de mijlocul distantei dintre rulmenti, spre rulmentul din interiorul lagarului, pentru lagarele cu doi rulmenti radial-axiali cu bile sau cu role conice,montati în O

la mijlocul distantei dintre rulmenti, pentru lagarele cu doi rulmenti radial-axiali cu bile

sau cu role conice, montati în X

În functie de diametrul obtinut la predimensionare, de numarul si dispunerea rotilor de

transmisie, de tipul lagarelor si de modul de fixare axiala a rotilor, se stabilesc diametrele diferitelor trepte si lungimile acestora, distantele dintre reazemele arborelui si dintre punctele de aplicatie ale fortelor exterioare si de reactiune, întocmindu-se schita arborelui, precum si schema de calcul a acestuia.

Solicitari si ciclurile lor de variatie

Sub actiunea fortelor exterioare, arborii sunt solicitati la torsiune, încovoiere si compresiune sau tractiune. Ponderea fiecarei solicitari, în cadrul tensiunii echivalente, este determinata de marimea fortelor si de pozitia acestora în raport cu reazemele arborelui

Tensiunile care apar datorita acestor solicitari nu sunt constante, ele variind dupa cicluri de solicitare diferite. Astfel, tensiunea de încovoiere variaza dupa un ciclu alternant simetric, deoarece – desi sarcina care încarca arborele ramâne constanta ca marime, directie, sens si punct de aplicatie – prin rotirea arborelui, fibrele acestuia sunt supuse alternativ la compresiune si tractiune.

IV.2. CALCULUL LA DEFORMATII DE ÎNCOVOIERE

Calculul la deformatii este, în general, un calcul de verificare, efectuat în scopul preîntâmpinarii unei functionari necorespunzatoare a organelor sustinute- înspecial roti dintate – si a lagarelor. La arborii obisnuiti (reductoare, cutii de viteze) intereseaza numai deformatiile de încovoiere.

Deformatiile arborilor influenteaza putin functionarea transmisiilor cu elemente elastice

(transmisii prin curele si prin lant), dar în cazul angrenajelor, acestea duc la repartizarea neuniforma a sarcinii pe lungimea de contact a dintilor si la eventuale ruperi ale acestora.

În lagare, deformatiile arborilor duc la micsorarea jocului functional, maresc frecarile si uzurile,

putând produce, datorita încalzirii, griparea sau chiar blocarea lagarului.

Calculul la deformatii de încovoiere consta în calculul sagetilor sub organele sustinute (roti

dintate) si a deformatiilor unghiulare din lagare si limitarea acestora la valori admisibile, date în

literatura de specialitate sub forma de recomandari.

Calculul efectiv al deformatiilor de încovoiere se face pe baza schemelor folosite la calculul la

solicitari compuse, deformatia rezultanta obtinându-se prin însumarea vectoriala a deformatiilor din cele doua plane perpendiculare de solicitare a arborelui de catre fortele exterioare.

În calculul la deformatii de încovoiere, arborii cu diametrul variabil pot fi considerati ca arbori

de diametru constant, atunci când diferentele între diametrele treptelor sunt mici; se comsidera, în calcul, diametrul din dreptul rotii.

Calculul deformatiilor se poate face prin una din metodele studiate la Rezistenta materialelor.

Dintre metodele energetice, se recomanda metoda grafo-analitica Mohr-Maxwell, metode bazate pe integrarea ecuatiei diferentiale a fibrei medii deformate sau metode energetice bazate pe expresiile energiei de deformatie.

Metoda integrarii ecuatiei fibrei medii deformate este dificila si se recomanda atunci când este

necesara cunoasterea modului de variatie a deformatiei. Pentru cazurile simple, în literatura de

specialitate, se dau ecuatiile fibrei medii deformate si expresiile sagetilor maxime.

Conform metodei grafo-analitice Mohr-Maxwell, neglijând energia datorata fortelor axiale si

taietoare, relatiile de calcul a sagetilor si unghiurilor – în diferite sectiuni ale unui arbore – sunt:

unde: M este momentul încovoietor; Mf si Mj – momente încovoietoare create de o forta unitara,

respectiv de un moment unitar, aplicate în sectiunea în care se calculeaza deformatia; lj – portiunea

din lungimea arborelui pe care variatia marimilor M, Mf, Mj si I este continua; n – numarul de

portiuni lj; d – sageata; j – unghiul de deformatie.

Valorile admisibile ale deformatiilor de încovoiere, recomandate în literatura de specialitate,

sunt:

-pentru sagetile de sub rotile dintate montate pe arbore d _ (0,01 … 0,03)m, m fiind modulul

angrenajului, în mm;

-pentru deformatiile unghiulare, în radiani:

_ j _ 8×10-3 – pentru lagare cu rulmenti radiali cu bile;

_ j _ 2,5×10-3 – pentru lagare cu rulmenti radiali cu role cilindrice;

_ j _ 1,7×10-3 – pentru lagare cu rulmenti radial-axiali cu bile sau cu role conice;

_ j _ 5×10-2 – pentru lagare cu rulmenti radial oscilanti cu bile sau cu role butoi pe doua

rînduri;

_ j _ 10-3 – pentru lagare cu alunecare

Daca deformatiile efective nu sunt mai mici decât cele recomandate în literatura de specialitate,

se mareste rigiditatea arborelui la încovoiere, prin marirea diametrului acestuia.

CAPITOLUL V. PREZENTAREA SOCIETATII

S.C. TEHNOROMAN S.R.L. este o societate capital privat, având 2 asociați și 2 administratori

Datele de identificare ale firmei

Nume firma S.C. TEHNOROMAN S.R.L

Cod Unic de Inregistrare 9999999

Nr. Inmatriculare J00/1111/2000

Data infiintarii 2000.01.01

cod CAEN 2815

Sediu, informatii de contact:

Judet BRASOV

Localitate/Sector BRASOV

Adresa str. ALBASTRA, nr.788

Telefon 0268-111111

Fax 0268-111111

Mobil 0777-777777

Email tehnoroman.gmail.com

Persoane din conducere: ION ION

Poziții in topul firmelor: S.C. TEHNOROMAN S.R.L Locul 3 in Top Afaceri Romania-judetul BRASOV 2014, domeniul 2815: Fabricarea arborilor, lagarelor, angrenajelor, cutiilor de viteza si a elementelor mecanice de transmisie.

Societatea are implementate din anul 2009:

– sistemul de management al calității SR EN ISO 9001-2008;

– sistemul de management de mediu ISO 14001:2004;

– sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale OHSAS 18001:2008

Profilul de activitate al S.C. TEHNOROMAN S.R.L. , este Fabricarea arborilor, lagarelor, angrenajelor, cutiilor de viteza si a elementelor mecanice de transmisie – cod CAEN 2815.

S.C. TEHNOROMAN S.R.L, produce pe bază de comandă, o gamă variată de piese și componente pentru motoare de autovehicule și ambarcațiuni cu motor, elemente metalice pentru hale și construcții industrial, are un număr de 58 angajați ponderea acestora fiind deținută de prelucrătorii prin așchiere, lăcătuși și sudori.

V.1. ECHIPAMENTE DE MUNCĂ

S.C. TEHNOROMAN S.R.L,dispune de două hale de producție, una pentru prelucrări mecanice și una destinată exclusiv activităților de confectii metalice prin sudură, compartiment proiectare și compartiment administrativ

Echipamentele de muncă utilizate în cadrul societatii sunt:

– Strung cu comandă CNC

– Freză cu comandă CNC

– Masini de gaurit

– Masini de rectificat

– Mașină de sablat

– Mașina de debitat cu pânză bandă

– Polizor banc

– Aparate de sudură in mediu de gaz protector

– Scule și unelte de mână (flex, bormașini, ciocane, etc.)

– Motostivuitor

– Aparate de măsură și control (șublere, micrometre etc.)

– Aparatură de birotică.

V.2. POSTURI DE LUCRU

In cadrul S.C. TEHNOROMAN S.R.L. sunt un nr. de 11 posturi de lucru a căror încadrare este prezentată în tabelul de mai jos:

Nr. Crt.Loc de muncă Nr lucrători

1 Personal administrative : 4

2 Inginer : 3

3 Operatori mașini CNC: 15

4 Strungar: 10

5 Frezor: 6

6 Sculer-matrițer, Reglor: 5

7 Rectificator:3

8 Sudor: 4

9 Lăcătuș mechanic:4

10 Ambalator manual: 2

11 Stivuitorist:2

Pentru realizarea obiectivelor propuse privind securitatea și sănătatea în muncă, S.C. TEHNOROMAN S.R.L. are organizat un servicu intern de prevenire și protecție care asigură desfășurarea activităților de prevenire și protecție prevăzute de art.15 din HG nr.1425 /2006 – NORME METODOLOGICE de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în munca nr. 319/2006 actualizată de HG nr. 955/2010 și 1242/2011.

V.3. ORGANIZAREA INSTRUIRII PERSONALULUI

Instruirea lucrătorilor în domeniul SSM reprezintă un ansamblul de activități organizate prin care se urmărește însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor în acest palier , fiind dispusă prin prevederile art. 20 din Legea nr. 319 / 2006 a SSM și detaliat în CAPITOLUL V al NORMELOR METODOLOGICE de aplicare a actului normativ.

Acest proces este parte a pregătirii profesionale și are ca scop eliminarea sau micșorarea numărului erorilor umane care decurg din lipsa sau insuficiența cunoștințelor de SSM .

Conținutul procesului de instruire este format din totalitatea informațiilor aferente sferei SSM care , prin asimilare și repetare , conduc la formarea compor-tamentului normal în muncă , dezvoltă deprinderile corecte față de riscuri și stimulează capacitatea de mobilizare în raport cu acestea .

Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă la nivelul unității se efectuează în timpul programului de lucru , acestă perioadă fiind considerată timp de muncă.

V.4. DECIZIA DE INSTRUIRE

La baza activității de instruire introductiv generală in domeniul securitatii si sanatatii in munca a lucrătorilor societății stă decizia angajatorului, care are următoarea formă și conținut:

S.C. TEHNOROMAN S.R.L.

DECIZIE

nr. 1 / 01.01.2012

Domnul ION ION, in calitate de Administrator al S.C. TEHNOROMAN S.R.L, avand in vedere dispozitiile legale in vigoare cuprinse Legea 319/2006, art. 7 (1), lit. c), d), art. 8, art. 20 – 21 si Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006 (HG 1425/2006) art. 74 – 89

in temeiul drepturilor conferite de Legea 31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare si a prevederilor statutare,

DECIDE:

Art. 1. – Incepand cu data de 01.01.2012, in cadrul S.C. TEHNOROMAN S.R.L, instruirea introductiv generala in domeniul securitatii si sanatatii in munca se va efectua pentru toti lucratorii, in prima zi de angajare si va fii efectuata de catre persoana nominalizata in prezenta decizie dupa cum urmeaza:

Nr. crt Numele și prenumele Funcția

1 DOBRE CLAUDIA Lucrător desemnat pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție

Art. 2. Instruirea introductiv generala in domeniul securitatii si sanatatii in munca se va efectua. dupa ghidul tematic de instruire introductiv generala in domeniul securitatii si sanatatii in munca

Art. 3. Durata instruirii introductiv generale in domeniul securitatii si sanatatii in munca va fi de 8 (opt) ore, și se va finaliza cu verificarea cunoștințelor asimilate, prin test de verificare scris.

Art.4. Prezenta decizie se intocmeste in 2 exemplare cu urmatoarea distribuire: un exemplar pentru persoana nominalizata mai sus si un exemplar departamentului resurse umane.

Administrator

ION ION

În baza deciziei administratorului societății, s-a procedat la elaborarea Procedurii privind organizarea și desfășurarea activității de securitate și sănătate în muncă în procesul instruirii lucrătorilor, care are următoarea structură.

CAPITOLUL VI. PROCEDURĂ PRIVIND ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ÎN PROCESUL INSTRUIRII LUCRĂTORILOR ȘI EVALUĂRII RISCURILOR

Prezenta procedură stabilește modul de organizare și desfășurare a activității de instruire atuturor categoriilor de lucrători.

Activitatea de instruire cuprinde atât cele trei forme de instruiri, cât și verificarea și examinarea personalului asupra cunoștințelor dobândite în procesul de instruire prin instrucțiuni proprii. Instruirea personalului se face pe baza tematicilor întocmite în acest scop.

VI.1. INSTRUCȚIUNI PROPRII

PRIVIND INSTRUIREA INTRODUCTIV GENERALĂ

Instruirea introductiv generală are scopul de a informa lucrătorii despre activitățile specifice întreprinderii și/sau unității respective, riscurile pentru securitate și sănătate în muncă precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul întreprinderii și/sau unității, în general

Este efectuată de către personalul serviciului intern de protecție și prevenire, durata acesteia fiind de 8 (opt) ore și cuprinde:

– prezentarea legislației de securitate și sănătate în muncă;

– prezentarea riscurilor de accidentare și de îmbolnăvire profesională specifice unității:

– consecințe posibile ale necunoașterii și nerespectării legislației de securitate și sănătate în muncă.

– prezentarea măsurilor privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor.

După efectuarea instruirii introductiv generale, personalul este testat asupra cunoștințelor dobândite, cu teste tip grilă, rezultatul evaluării fiind consemnat în fișa de instructaj.

Fac excepție de la instruirea introductiv generală:

(1) Persoanele aflate în întreprindere și/sau unitate cu permisiunea angajatorului, pentru care, angajatorul stabilește, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare și funcționare, reguli privind instruirea și însoțirea acestora în întreprindere și/sau unitate.

(2) Lucrătorii din întreprinderi și/sau unități din exterior, care desfășoară activități pe baza de contract de prestări de servicii în întreprindere și/sau unitate pentru care, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activitățile specifice întreprinderii și/sau unității, riscurile pentru securitate și sănătate în munca, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul întreprinderilor și/sau unității, în general.

Instruirea prevăzută la alin. (1) și (2) se consemnează în fișa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr. 12 HG 1425/2006 – prezentă la dosar .

Fișa de instruire colectivă se întocmește în doua exemplare, din care un exemplar se va păstra de către angajator/lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire și protecție care a efectuat instruirea și un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiti sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.

(3) Reprezentanții autorităților competente în ceea ce privește controlul aplicării legislației referitoare la securitate și sănătate în munca vor fi insotiti de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fișa de instructaj.

Acestor persoane li se vor prezenta succint activitățile, riscurile și măsurile de prevenire și protecție din întreprindere și/sau unitate.

PRIVIND INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCĂ

Instruirea la locul de muncă se face pe baza instrucțiunilor proprii întocmite de fiecare inspector, în alcătuirea cărora, se vor avea în vedere toate măsurile de securitate a muncii necesare și riscurile aferente, pentru prevenirea accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale.

La acest instructaj, efectuat de conducătorul locului de muncă, persoana este instruită cu privire la procesul tehnologic la care va participa, felul utilajelor, instalațiilor, mecanismelor, dispozitivelor, sculelor etc. pe care le va folosi, modul de organizare a postului/locului de muncă, transportul și depozitarea materialelor etc. precum și la cauzele care pot genera accidente de muncă, părțile periculoase ale mașinilor și utilajelor, sistemul de operare al acestora, modul de folosire a materialelor inflamabile sau toxice, modul de acționare în cazul unui incendiu, evacuarea lucrătorilor, acordarea primului ajutor etc.

Durata instruirii la locul de muncă va fi de 8(opt) ore.

Instruirea la locul de muncă va include obligatoriu demonstrații practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfășura și exerciții practice privind utilizarea echipamentului individual de protecție, a mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și prim ajutor.

Admiterea definitivă la lucru a lucrătorului instruit se face numai după verificarea cunoștințelor de către șeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea și se consemnează în fișa de instruire individuală.

PRIVIND INSTRUIREA PERIODICĂ

Instruirea periodică este efectuată de conducătorul locului de muncă pe baza tematicilor întocmite de fiecare inspector, aprobate de angajator și are ca scop aprofundarea instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă.

Pe lângă prevederile instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă specifice activității locului de muncă respectiv, tematicile vor cuprinde atât prevederi din legislația curentă cât și eventuale modificări survenite în cuprinsul acesteia.

La stabilirea periodicității efectuării acestor instruiri se vor avea în vedere precizările consemnate în instrucțiunile proprii.

Instruirea periodică se va face suplimentar celei programate, în următoarele cazuri:

– Când un lucrător a lipsit mai mult de 30 (treizeci) zile calendaristice;

– Când au apărut modificări ale prevederilor de securitate și sănătate în muncă privind activități specifice ale locului de muncă și/sau postului de lucru sau ale instrucțiunilor proprii, inclusiv datorită evoluției riscurilor sau apariției de noi riscuri în unitate;

– La reluarea activității după un accident de muncă;

– La executarea unor lucrări speciale;

– La introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;

– La modificarea tehnologiilor existente sau proceduri de lucru;

– La introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru;

Durata reinstruirii va fi de 8 ore și aceasta va fi efectuată de către conducătorul locului de muncă pe baza tematicilor mai sus amintite.

Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă se va consemna în mod obligatoriu în fișa de instruire individuală indicându-se materialul predat, durata și data instruirii.

Completarea fișei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii.

După efectuarea instruirii, fișa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit și de către persoanele care au efectuat și verificat instruirea.

Inspectorii vor verifica modul de efectuare a acestor instruiri, consemnând, de asemenea și ei, prin semnătură, în fișa individuală de instruire.

Fișa de instruire individuală se va păstra de către conducătorul locului de muncă și va fi însoțită de o copie a fișei de aptitudini, completată de către medicul de medicină a muncii.

În scopul stabilirii periodicității efectuării instruirilor periodice, se face precizarea că, atât din studiul evaluării riscurilor cât și a literaturii de specialitate aferente acestui domeniu, pentru fiecare factor de risc analizat (și ulterior a nivelului de risc evaluat) ce poate produce accidente de munca, se stabilește o scală de cotare a gravității și probabilității acțiunii acestor factori de risc asupra organismului uman, încadrate în clase de gravitate de la 1 la 7.

Acestor clase le corespund diferite valori ale nivelului de risc calculate ca spre ex.:

 clasa 1(consecințe neglijabile): un nivel de risc sub valoarea 2.

 clasa 2-3 (accidente cu ITM de 3-45 zile și 45-180 zile care necesită tratamente medicale si respectiv spitalizări): nivel de risc 2 până la valoarea 3.

 clasele 4-7 (invalidități și decese): nivel de risc 3 și peste această valoare.

Cunoscând prevederile art. 96 din HG 1425/2006 prin care se precizează că intervalul dintre două instruiri periodice se stabilește funcție de condițiile locului de muncă și având în vedere considerentele mai sus enunțate, în scopul evitării producerii unor evenimente nedorite, este necesar ca aceste instruiri să se efectueze gradual, după cum urmează:

La posturile de lucru cu un nivel de risc calculat:

a) până la valoarea de 2,8: o dată la 6 luni.

b) cu nivel de risc cuprins între 2,8 și până la valoarea 3 – exclusiv -: trimestrial.

c) cu nivel de risc 3 și peste această valoare: lunar.

Periodicitățile instruirilor pot suferi modificări determinate de variația valorii factorilor de risc în cadrul sistemului de muncă (post de lucru) ca urmare a unor procese de modernizări tehnice și organizatorice sau, dimpotrivă, de neglijarea acestora, fapt ce impune necesitatea unor noi evaluări.

NOTĂ: INSTRUCȚIUNILE PROPRII DE SECURITATE A MUNCII sunt acte juridice emise de persoanele juridice și fizice aflate sub incidența Legii securității și sănătății în muncă și au ca scop stabilirea tuturor măsurilor de securitate și sănătate în muncă necesare pentru prevenirea accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale care se pot produce la locul de muncă.

VI.2. TEMATICA INSTRUIRII LA LOCUL DE MUNCĂ pentru compartimentul PRODUCȚIE – PRELUCRǍRI PRIN AȘCHIERE

Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane

Instruirea la locul de munca se efectuează pe baza tematicii intocmite de serviciul intern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, tematici care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.

Structura tematicii de instruire la locul de muncă este prezentată în continuare.

În conformitate cu prevederile Legii nr.319/2006 art. 20 și a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, cap. V, secțiunea 3, art. 90-94, Instruirea la Locul de Muncă se efectuează după Instruirea Introductiv Generală, astfel:

a) la angajarea lucrătorilor;

b) lucrătorilor detașați de la o întreprindere și/sau unitate la alta;

c) lucrătorilor delegați de la o întreprindere și/sau unitate la alta;

d) lucrătorilor puși la dispoziție de către un agent de muncă temporar;

e) lucrătorilor care își schimbă locul de muncă în cadrul întreprinderii și/sau unității;

Scopul: Prezentarea riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru și/sau fiecărei funcții exercitate.

Locul de desfășurare: Atelier prelucrări mecanice

Persoana care efectuează instructajul: Șef Secție producție.

Durata instructajului: 8 ore.

Probleme expuse:

a) Informații privind riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă:

– Efectuarea defectuoasă de operații;

– Deplasări în zone cu pericol de cădere de la același nivel sau de la înălțime;

– Deplasări sau staționari în zone periculoase;

– Metode de muncă necorespunzătoare;

– Efort dinamic;

– Mișcări periculoase ale echipamentelor de muncă;

– Autodeclanșări sau autoblocări contarindicate ale echipamentelor de muncă;

– Deplasări sub efectul gravitației ale materialelor, pieselor subasamblelor etc.;

– Suprafețe sau contururi periculoase;

– Recipiente sub presiune;

– Factori de risc termic;

– Factori de risc electric;

– Factori de risc chimic;

– Factori de risc biologic;

– Temperatură, umiditate, zgomot, vibrații, iluminat, calamități naturale etc;

– Altele – conform Anexei;

b) Prevederile instrucțiunilor proprii elaborate pentru locurile de muncă:

– Instrucțiuni proprii pentru prelucrările prin așchiere;

– Instrucțiuni proprii pentru transportul intern;

– Instrucțiuni proprii pentru aer comprimat;

– Instrucțiuni proprii pentru manipularea maselor;

– Instrucțiuni proprii pentru prelucrarea metalelor la rece, etc.

c) Măsuri la nivelul locului de muncă privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor

– Masuri privind acordarea primului ajutor:

– Măsuri privind stingerea incendiilor:

– Măsuri privind evacuarea lucratorilor în cazul unui eveniment:

d) Prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitatile specifice ale locului de munca si/ sau postului de lucru

– Hotărârea Guvernului Nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătătii lucrătorilor;

– Hotărârea Guvernului nr.493/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot;

– Hotărârea Guvernului nr.971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă;

– Hotărârea Guvernului nr.1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare;

– Hotărârea Guvernului nr.1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea de către lucrători aechipamentelor individuale de protectie la locul de muncă;

– Hotărârea Guvernului nr.1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru manipularea manuală a maselorcare prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afectiuni dorsolombare;

– Hotărârea Guvernului nr.1091/2006 privind cerintele de securitate si sănătate pentru locul de muncă;

– Hotărârea Guvernului nr.1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;

– Hotărârea Guvernului nr.1218/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru asigurarea protectiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenti chimici în muncă;

e) Demonstratii practice privind activitatea pe care lucratorul o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor

Admiterea definitivă la lucru a lucrătorului instruit se face numai după verificarea cunoștințelor de către șeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea și se consemnează în fișa de instruire individuală.

Fișele de instructaj sunt păstrate de conducătorul locului de muncă.

VI.3. RISCURILE DE ACCIDENTARE ȘI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ SPECIFICE LOCULUI DE MUNCĂ: PRODUCȚIE– PRELUCRǍRI PRIN AȘCHIERE

– Operații, reguli, procedee greșite;

– Absența unor operații;

– Metode de muncă necorespunzatoare (succesiune greșită a operațiilor);

– Solicitare fizică;

– Solicitare psihică;

– Mișcări periculoase ale echipamentelor tehnice (organe de mașini în mișcare curgeri de fluide deplasări ale mijloacelor de transport etc. );

– Autodeclanșări sau autoblocări contraindicate ale mișcărilor funcționale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor;

– Deplasări sub efectul gravitației (rostogolire răsturnare cădere liberă surpare, prăbușire);

– Deplasări sub efectul propulsiei (proiectare de corpuri sau particule balans recul șocuri excesive jet, erupție);

– Suprafețe sau contururi periculoase (înțepătoare tăioase abrazive adezive);

– Recipiente sub presiune;

– Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafețelor;

– Flăcări, flame;

– Factori de risc electric (electrocutare prin atingere directă atingere indirectă);

– Factori de risc chimic (substanțe toxice, caustice, inflamabile, explozive, radioactive, gaze, vapori, pulberi în suspensie în aer);

– Temperatura aerului (ridicată sau scazută);

– Umiditatea aerului (ridicată sau scazută);

– Curenți de aer;

– Zgomot;

– Iluminat (nivel de iluminare, scăzut strălucire, pâlpâire);

– Potențial electrostatic;

– Calamitați naturale (trăsnet, inundație, vânt, grindină, viscol, alunecări, surpări,

prăbușiri de teren sau copaci, avalanșe, seisme etc.);

VI.3. RISCURILE DE ACCIDENTARE ȘI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ SPECIFICE POSTULUI DE LUCRU – PRELUCRĂTOR PRIN AȘCHIERE

– Executare defectuoasă de operații (comenzi, manevre, poziționări, fixări, asamblări, reglaje, utilizare greșită a mijloacelor de protecție etc.);

– Nesincronizări de operații (întârzieri, devansări);

– Efectuare de operații neprevăzute prin sarcina de muncă (pornirea echipamentelor tehnice întreruperea funcționării echipamentelor tehnice alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice etc);

– Deplasări, staționări în zone periculoase;

– Deplasări cu pericol de cadere:

a) de la același nivel (prin dezechilibrare alunecare împiedicare);

– Comunicări accidentogene;

– Omiterea unor operații;

– Neutilizarea mijloacelor de protecție;

– Metode de muncă necorespunzatoare (succesiune greșită a operațiilor);

– Solicitare fizică (efort static efort dinamic pozitii de lucru forțate sau vicioase);

Perioada Continutul documentelor de instruire SSM

Trimestrul I 1) Legea 319/2006 – art. 22, 23 (obligatiile lucratorilor in domeniul SSM; HG 1425/2006 – art. 74 – 100;

2) Riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca .

3) Instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca specifice locului de munca si activitatii desfasurate.

4) Prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitatea specifica locului de munca: HG 971/2006, HG 1048/2006, HG 1091/2006, HG 1146/2006 ,– extrase.

5) Masuri la nivelul locul de munca privind acordarea primului ajutor , stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor

Trimestrul II 1) Legea 319/2006 – art. 22, 23 (obligatiile lucratorilor in domeniul SSM; HG 1425/2006 – art. 14 – 19;

2) Riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca .

3) Instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca specifice locului de munca si activitatii desfasurate.

4) Prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitatea specifica locului de munca: HG 971/2006, HG 1048/2006, HG 1091/2006, HG 1146/2006,– extrase.

5) Masuri la nivelul locul de munca privind acordarea primului ajutor , stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor

Trimestrul III 1) Legea 319/2006 – art. 22, 23 (obligatiile lucratorilor in domeniul SSM; HG 1425/2006 – art. 14 – 19;

2) Riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca .

3) Instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca specifice locului de munca si activitatii desfasurate.

4) Prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitatea specifica locului de munca: HG 971/2006, HG 1048/2006, HG 1091/2006, HG 1146/2006,– extrase.

5) Masuri la nivelul locul de munca privind acordarea primului ajutor , stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor

Trimestrul IV 1) Legea 319/2006 – art. 22, 23 (obligatiile lucratorilor in domeniul SSM; HG 1425/2006 – art. 74 – 82;

2) Riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca .

3) Instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca specifice locului de munca si activitatii desfasurate.

4) Prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitatea specifica locului de munca: HG 971/2006, HG 1048/2006, HG 1091/2006, HG 1146/2006,– extrase.

5) Masuri la nivelul locul de munca privind acordarea primului ajutor , stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor

Test de verificare a cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in munca

CAPITOLUL VII. EVALUAREA RISCURILOR

VII.1.PREVEDERILE LEGISLAȚIEI NAȚIONALE PRIVIND EVALUAREA RISCURILOR PENTRU SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA LUCRĂTORILOR

■ Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 conține următoarele prevederi care vizează evaluarea riscurilor, angajatorul are obligația:

– „să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor,inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă” (art. 7, alin. 4, lit. a);

– „ca, ulterior evaluării [riscurilor] și dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum și metodele de lucru și de producție aplicate decătre angajator să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor și să fie integrate în ansamblul activităților întreprinderii și/sau unității respective și la toatenivelurile ierarhice” (art. 7, alin. 4, lit. b);

■ H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006, conține următoarele articole care vizează evaluarea riscurilor:

● activitățile de prevenire și protecție desfășurate în cadrul unității sunt următoarele:

„identificarea pericolelor și evaluareariscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă respectivexecutant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente demuncă și mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru” (art.15, alin. 1, pct.1);

● „în urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă/post de lucru se stabilesc măsuri de prevenire și protecție, de natură tehnică,organizatorică, igienico-sanitară și de altă natură, necesare pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor” (art. 46, alin.2);

● planul de prevenire și protecție va fi revizuit ori de câte ori intervin modificări ale condițiilor de muncă (art. 46, alin.1);

Definițiile utilizate sunt următoarele:

– pericol = proprietatea sau capacitatea intrinsecă prin care un element (deexemplu: materii, materiale, metode și practici de muncă, tehnologii)este susceptibil să conducă la materializarea unui eveniment nedorit;

– risc = probabilitatea ca evenimentul nedorit să se realizeze cu o anumităgravitate, în condiții de utilizare și/sau expunere date;

– evaluarea riscurilor = estimarea (eventual cuantificarea) riscurilor asociate existenței condițiilor de manifestare a pericolului la locul de uncă, având impact asupra stării de securitate și sănătate amuncitorilor.

Evaluarea Riscurilor: are drept obiectiv să permită angajatorului adoptarea măsurilor de prevenire/protecție adecvate, cu referire la:

►prevenirea riscurilor profesionale;

►formarea muncitorilor;

►informarea muncitorilor;

►implementarea unui sistem de management care să permită aplicarea efectivă a măsurilor necesare;

Evaluarea riscurilor trebuie să fie structurată astfel încât să permită

lucrătorilor și persoanelor care răspund de securitatea muncii;

■ să identifice pericole existente și să evalueze riscurile asociate acestor pericole, în vederea stabilirii măsurilor destinate protejării sănătății și asigurării securității muncitorilor, în conformitate cu prescripțiile legale;

■ să evalueze riscurile în scopul selectării optime, în cunoștință de cauză, a echipamentelor, substanțelor sau preparatelor chimice utilizate, precumși a amenajării și a organizării locurilor de muncă;

■ să verifice dacă măsurile adoptate sunt adecvate;

■ să stabilească atât prioritățile de acțiune, cât și oportunitatea de a lua măsuri suplimentare, ca urmare a analizării concluziilor evaluării riscurilor;

■ să confirme angajatorilor, autorităților competente, muncitorilor și/sau reprezentanților acestora că toți factorii relevanți, legați de procesul demuncă, au fost luați în considerare;

■ să vegheze ca măsurile de prevenire/protecție, considerate necesare și adoptate în baza evaluării riscurilor, să contribuie efectiv la ameliorarea stării de securitate și sănătate în muncă;

Schema generală a procedurii de evaluare a riscului care include și câteva elemente de management al acestuia este următoarea:

1 Stabilirea planului de evaluare a riscurilor profesionale

2 Structurarea evaluării.

Abordarea deciziei privind modul de abordare (geografică, funcțională /axată pe proces/axată pe flux)

3 Colectarea informațiilor.Mediu/sarcini de muncă/persoane expuse/experiență acumulată

4 Identificarea pericolelor

5 Identificarea persoanelor expuse

6 Identificarea tipurilor de expunere

7 Evaluarea riscurilor.Probabilitate de producere/gravitatea consecințelor, în condiții reale

8 Studiul posibilităților de eliminare sau de control a riscurilor

9 Stabilirea priorităților de acțiune și de adoptare a măsurilor de securitate

10 Implementarea și aplicarea măsurilor de securitate

11 Înregistrarea rezultatelor evaluării

12 Măsurarea (aprecierea) eficacității

13 Controlul (periodic sau în cazul unor modificări în sistem):

– Rezultatele evaluării își mențin valabilitatea (nu este necesară nici o altă acțiune).

– Revizuirea se impune

14 Urmărirea planului de evaluare a riscurilor

Observație: Conținutul și amploarea fiecărei etape depind de situația concretă existentă la locul de muncă analizat (de exemplu, numărul de muncitori,materialele utilizate, accidentele de muncă și bolile profesionaleînregistrate, tehnologiile aplicate, caracteristicile locului de muncă șiriscurile specifice).

VII.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE EVALUĂRII RISCURILOR

 Evaluarea riscurilor reprezintă studiul sistematic al tuturor aspectelor procesului de muncă susceptibile de a genera evenimente nedorite, al mijloacelor de eliminare a pericolelor și al măsurilor de prevenire/protecțieaplicabile pentru controlul acestor riscuri;

 Evaluarea riscurilor trebuie să fie condusă de conducerea la vârf, care va consulta și/sau va implica direct toți factorii afectați/interesați: angajator,conducere la vârf, muncitori și reprezentanții acestora;

 Evaluarea riscurilor comportă următoarele etape:

a.Identificarea pericolelor;

b.Identificarea muncitorilor (sau a altor persoane) care pot fi expuse

la aceste pericole;

c.Estimarea calitativă sau cantitativă a riscurilor;

d.Examinarea posibilităților de eliminare a riscurilor;

e.Aprecierea necesității de a stopa adoptarea altor măsuri

vizând prevenirea sau reducerea riscurilor.

 Evaluarea riscurilor trebuie să vizeze toate locurile de muncă:

– locuri de muncă fixe (de exemplu, birouri, echipamente de muncă,

posturi de lucru);

-locuri de muncă evolutive(de exemplu, șantiere de construcții, docuri,

șantiere navale);

 Locuri de muncă mobile: (de exemplu, locurile de muncă temporare pentru întreținerea canalizărilor, vizite de inspecție).

Evaluarea riscurilor:

 nu va fi realizată exclusiv de către angajator sau de reprezentanții acestuia; la acest demers vor fi asociați și muncitorii sau reprezentațiilor, care trebuie consultați în timpul procesului de evaluare și informațicu privire la concluziile obținute și măsurile preventive adoptate;

 va ține cont de eventuala prezență la locurile de muncă a muncitorilor altor societăți sau a altor categorii de personal;

Prin însăși prezența lor, aceștia sunt expuși riscurilor existente dar, pe de altă parte, este posibil ca ei să expună unor riscuri noi personalul permanent;

 va lua în considerare interacțiunile potențiale dintre activitățile proprii și cele ale unității deservite; angajatorii al căror personal execută lucrări în alte societăți (de exemplu, lucrări de montaj, întreținere,service) trebuie să vegheze la securitatea și sănătatea personalului propriu;

 va lua în considerare vizitatorii (studenți, elevi, public, pacienți în spitale etc.), deoarece adesea aceștia nu sunt conștienți de riscuri și ignoră măsurile de protecție;

Din acest motiv se recomandă stabilirea unui regulament destinat vizitatorilor, aceștia urmând să primească un rezumat vizând măsurile de prevenire și protecție ce trebuie urmate.

VII.3. SCOPUL EVALUARII NIVELULUI DE RISC

Este de a oferi posibilitatea cunoasterii situatiei reale de la fiecare loc de munca, din punct de vedere al securitatii muncii, pentru a lua masurile de prevenire cele mai potrivite situatiei date.

Metoda utilizata in prezenta lucrare permite ierarhizarea riscurilor in functie de valoarea lor si alocarea eficienta a resurselor destinate securitatii muncii.

Principiul metodei consta in:

• Identificarea principalilor factori de risc la locul de munca analizat;

• Stabilirea consecintelor actiunii asupra executantului, inclusiv gravitatea lor;

• Stabilirea probabilitatii de actiune a factorilor de risc asupra executantului;

• Atribuirea nivelului de risc functie de gravitatea si probabilitatea consecintelor factorilor de risc;

• Cuantificarea si ierarhizarea riscurilor;

Pe baza riscurilor identificate sunt stabilite masurile de prevenire imediate si

de perspectiva, intr-o ordine de prioritati care deriva din nivelurile de risc, in vederea reducerii numarului de riscuri si a valorilor acestora.

Rezultatele evaluarilor sunt cuprinse in fisele de evaluare a locurilor de

munca, documente centralizatoare a principalilor factori de risc identificati si cuantificati.

Se precizeaza ca scala de evaluare a nivelului de risc este de la 1 la 7, nivelul7

reprezentand un nivel critic la care securitatea muncii este minima. La aceasta limita desfasurarea procesului de munca nu mai poate avea loc, fiind echivalenta cu producerea accidentului/imbolnavirii profesionale..

Se accepta ca risc maxim acceptabil nivelul 3,5; peste aceasta valoare se

impune luarea de masuri tehnice si organizatorice pentru reducerea acestuia.

Sunt prezentate in continuare fisele de evaluare a riscului de accidentare la fiecare loc de munca/post de lucru analizat.

CAPITOLULVIII. EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ȘI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALA IN CADRUL S.C. TEHNOROMAN S.R.L

Metoda aplicată are ca scop determinarea cantitativă a nivelului de securitate a muncii pentru un loc de muncă (cu posibilitatea generalizării pentru un sector, secție), pe baza analizei sistemice și evaluării riscurilor de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională.

Activitatea de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională a presupus parcurgerea următoarelor etape:

constituirea echipei de analiză și evaluare ;

definirea(descrierea) sistemului de analizat(loc de muncă) ;

identificarea factorilor de risc din sistem ;

evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională ;

ierarhizarea riscurilor și stabilirea

priorităților de prevenire ;

propunerea măsurilor de prevenire.

Constituirea echipei de analiză și evaluare a fost primul pas în aplicarea metodei.

Componența echipei:

Evaluator abilitat

Șeful secției prelucrări prin așchiere

Lucrătorul desemnat cu atribuții SSM;

Medicul de medicina muncii

Lucrătorul de la locul de muncă evaluat.

Înainte de începerea activității membrilor echipei trebuie li s-a prezintat, în detaliu, metoda de evaluare, instrumentele utilizate și procedurile concrete de lucru.

Instrumentele de lucru utilizate pentru evaluarea securității muncii sunt:

– lista de identificare a factorilor de risc;

– lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului

uman;

– scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor;

– grila de evaluare a riscurilor;

– scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate;

– fișa locului de muncă – document centralizator;

– fișa de măsuri propuse;

– ordinea ierarhică a măsurilor de prevenire.

În timpul lucrului pe utilaje și instalații de prelucrat prin așchiere (mașini-unelte), pot să apară accidente de muncă de natură mecanică, termică, electrică, etc., cât și îmbolnăviri profesionale produse de noxele specifice unor operații tehnologice poluante.

VIII.1. EVALUARE LOC DE MUNCA OPERATOR CNC

PROCESUL DE MUNCĂ

Execută operații de prelucrare prin așchiere pe mașinile cu comandă numerică (debitare, strunjire, găurire, frezare) în vederea obținerii produsului finit.

ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCȚIE

Strung cu comandă numerică;

Freză cu comandă numerică;

Chei speciale de strâns sau reglat;

Perii pentru evacuarea șpanului;

Tijă magnetică pentru evacuarea șpanului;

Aparate de măsură și control (șubler, micrometru etc.);

Pistol aer comprimat;

SARCINA DE MUNCĂ

Transportă materia primă la echipamentul de muncă;

Primește schițele, desenele pieselor pe care trebuie să le execute;

Studiază desenele, schițele și pregătește materialele de lucru;

Verifică echipamentul de lucru și-l pregătește pentru cuplare;

Alege și montează cuțitele pentru strung sau frezele pentru frezat;

Fixează materialul de prelucrat în menghină sau universal;

Prelucrează materialul, verificând periodic cotele prevăzute în desen sau schiță;

Asigură evacuarea șpanului și depozitarea acestuia la locul special amenajat;

Asigură curățarea grătarului de lemn de câte ori este pătat cu ulei sau alte fluide;

Respectă cerințele din procedurile operționale ce-i sunt puse la dispozitie de șeful ierarhic;

Să-și însuseasca, sa respecte si sa aplice masurile de securitate a muncii si situații de urgenta;

Să participe la cursuri de instruire, conform planificărilor șefului ierarhic și/sau să solicite sa fie instruit în activitățile pe care le consideră insuficient stăpânite;

Să desfășoare activitatea în așa fel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie cât și celelalte persoane care participă la procesul de muncă;

Să se supună programului legal de muncă stabilit de conducerea societății;

Să cunoască prevederile specifice postului, din manualul de management al calității.

MEDIUL DE MUNCĂ

Activitatea de producție se desfășoară în secție;

Activitatea se desfășoară în condiții de zgomot;

Iluminatul este natural si artificial

Temperaturi normale;

Ventilația este naturală atural și artificial;

Anexa 1 – Fisa evaluare a locului de munca :Operator CNC

Anexa 2 –Nivelurile partiale de risc pe factori de risc

Anexa 3 – Legenda Anexa 2

VII.2. INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU

LOCUL DE MUNCĂ Nr. 7 : OPERATOR CNC

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă Nr. 7 este egal cu 3,27 valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mediu.

Rezultatul este susținut de “Fișa de evaluare Nr. 7”, din care se observă că din totalul de 24 factori de risc identificați, ca nivel parțial de risc, NOUĂ se încadrează în categoria factorilor de risc mediu, valoarea 4; ȘAPTE se încadrează în categoria factorilor de risc mic, valoare 3; opt se încadrează în categoria factorilor de risc foarte mic, valoare 2;

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe sursele generatoare, situația se prezintă după cum urmează :

37,50%, factori proprii mijloacelor de producție;

4,17%, factori proprii mediului de muncă;

25,00%, factori proprii sarcinii de muncă;

33,33%, factori proprii executantului;

Anexa 3 –Ponderea Factorilor de risc identificati dupa elementele sistemului de munca

VIII.3. NIVELUL DE RISC GLOBAL

Accidentele de muncă și îmbolnăvirile profesionale sunt evenimente aleatorii. Ele reprezintă rezultatul unor disfuncții ale componentelor sistemului de muncă (mijloace de muncă, mediu de muncă, sarcină de muncă,, executant) care interacționează și se influențează reciproc.

Abaterile de la funcționarea optimă a sistemului nu conduc obligatoriu la vătămarea organismului uman ci numai când se constituie un lanț cauzal (din cel puțin două elemente, unul obiectiv și altul subiectiv) a cărui ultimă verigă este impactul între victimă și agentul material care o lezează.

Din acest motiv, disfuncțiile elementelor sistemului de muncă sunt considerate cauze potențiale de accidentare și/sau îmbolnăviri profesionale, respective factori de risc. Acțiunea factorilor de risc devine pericol efectiv pentru executant prin transformarea din posibilitate în realitate.

Factorii de risc se caracterizează prin nivel de risc – un indicator convențional prin care se exprimă sintetic și cumulativ dimensiunea riscurilor de accidentare și/sau îmbolnăviri profesionale existente în sistem. Se menționează că nu este posibilă o delimitare riguroasă între factorii de risc de accidentare și factorii de risc de îmbolnăvire profesională, diferența fiind numai nivelul și durata de expunere a organismului, astfel încât un factor de îmbolnăvire poate deveni factor de accidentare și invers.

Din analiza activității au rezultat următoarele valori ale nivelului de risc:

Având în vedere valoarea nivelului de risc pe locurile de muncă/posturile de lucru rezultate prin identificarea pericolelor posibile, deducerea abaterilor în sistemul de muncă și aprecierea probabilității manifestării lor se constată valori cuprinse în intervalul 2,86 – 3,42.

Se precizează că la stabilirea probabilității producerii accidentului s-a luat în considerare lipsa evenimentelor cu urmări deosebite din cadrul societății.

În baza acestor niveluri de risc și a numărului de persoane expuse a rezultat nivelul de risc global pentru ansamblul locurilor de muncă/posturilor de lucru evaluate, egal cu 3,259

Acesta s-a calculat ca medie ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru locurile de muncă/posturile de lucru analizate și numărul de persoane expuse:

N r j * P j

J 189,07

N r global = ____________________________ = _____________ = 3,259

P j 58

J

în care: N r global – nivelul de risc global;

N r j – nivelul de risc de la locul de muncă/postul de lucru j;

P j – numărul de personal expus la locul de muncă j;

Nivelul de risc global de 3,259 evidențiază o situație care permite desfășurarea procesului de muncă în condiții de securitate, dar se impune respectarea și realizarea prevederilor instrucțiunilor proprii de securitate a muncii și a unor măsuri organizatorice care să asigure reducerea nivelului de risc.

VIII.4. PLANUL DE PREVENIRE SI PROTECȚIE

Finalitatea activității de identificare și evaluare a riscurilor la locul de muncă se materializează în adoptarea „Planului de prevenire si protecție” care cuprinde un ansamblu de măsuri tehnice, măsuri organizatorice, măsuri igienico-sanitare și/sau măsuri de altă natură, ce au ca scop eliminarea sau reducerea la minim a riscului de accidentare.

Măsurile tehnice se referă de exemplu la: Semnalizarea locurilor periculoase cu indicatoare de securitate, asigurarea echipamentelor de muncă cu dispozitive de protecție, întreținerea și repararea echipamentelor de muncă verificarea instalațiilor electrice, înlocuirea cablurilor și elementelor de circuit defecte, neizolate, etc., dotarea lucrătorilor cu echipament individual de protecție corespunzător riscului, întocmirea instrucțiunilor proprii pentru activități și echipamente de muncă.

Măsurile organizatorice se referă de exemplu la: instruirea personalului, supravegherea lucrărilor, delimitarea vizibilă a locurilor periculoase, organizarea locului de muncă și al activității, efectuarea determinărilor de noxe, verificarea zilnică a stării tehnice a echipamentelor de muncă, control periodic al activităților, verificarea utilizării de către lucrători a E.I.P., etc.

Măsurile igienico-sanitare se referă de exemplu la: efectuarea controalelor medicale la angajare și periodice, control psihologic, acordarea materialelor igienico-sanitare, etc.

Măsurile de altă natură se referă de exemplu la: activități de planificare a controalelor medicale, verificărilor tehnice periodice, planificarea achizițiilor de E.I.P., semnalizări de securitate, etc.

Prin „Planul de prevenire si protecție se stabilesc concret termenele, responsabilitățile precum și acțiunile ce trebuiesc întreprinse.

Planul de prevenire și protecție este supus analizei reprezentanților lucrătorilor și se semnează de către angajator.

CAPITOLUL IX. ASPECTE ECONOMICE ȘI SOCIALE

Implicațiile implementării unui sistem de management – în special dacă vizează securitatea și sănătatea în muncă – sunt extrem de profunde și se manifestă în absolut toate domeniile în care se vădește prezența factorului uman în raport cu mijloacele de producție și mediul de muncă.

Ca principal element de eficiență se urmărește raportul costuri/rezultate ale procesului de producție negrevate de cheltuieli prilejuite de accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale. Cel mai corect este să vorbim nu despre costurile implementării unui sistem de management în domeniul s.s.m., ci despre cât de mult ar costa dacă acest sistem nu ar fi implementat și nu ar funcționa.

Accidentele de muncă și bolile profesionale sunt într-o legatură indestructibilă cu munca.

Ele întrerup sau îngreunează desfășurarea procesului de muncă și afectează din punct de vedere psihologic, social și economic, cel puțin una dintre componentele sistemului de muncă: executant, sarcina de muncă, mijloacele de producție și mediul de muncă.

Consecințe asupra executantului

În contextul procesului de muncă, omul poate fi considerat în doua ipostaze: de ființă umană și de executant al sarcinii de muncă.

Fiecareia îi sunt asociate o serie de valori și caracteristici specifice, cum ar fi: viața, sănătatea, integritatea anatomo-funcțională, capacitatea creativă și afectivă, respectiv capacitatea de muncă, aptitudinile și cunoștințele etc.

Accidentele și bolile profesionale au repercursiuni asupra ambelor categorii de valori, consecințele manifestându-se în multiple planuri: psiho-fiziologice (durere, stres, incapacitate de muncă, invaliditate ș.a.), economic (diminuarea productivității muncii individuale), financiar (diminuarea veniturilor, cheltuielile pentru asistența medicală ș.a.) etc.

Situația financiară a familiilor ai căror membrii au suferit un accident de muncă se deteriorează drastic, acest lucru fiind resimțit cu precădere de către toți urmașii victimelor.

Situația socială și șansele de viață, dezvoltarea și afirmarea socială ale persoanelor din aceste familii afectate sunt perturbate profund.

Se observă o modificare asupra structurii și capacității de realizare ale funcțiilor acestor familii, comparativ cu situația anterioară producerii evenimentelor.

Soțiile casnice sunt obligate să-și găsească locuri de muncă în regim de urgență, în general slab plătite.

Rolurile familiale în contextul social suferă de asemenea o profundă schimbare. Statutul de vaduvă pune problema reinserției sociale.

Stilul de viață, principiile în jurul cărora se organizează sunt altele în acest context. Noile circumstanțe familiale afecteză dezvoltarea personalității copiilor și șansele lor de viață: absența tatălui, timpul mai scurt petrecut cu mama care lucrează, depresia mamei, problemele materiale cu care se confruntă.

În același timp trebuie subliniat faptul că evenimentul nefericit provoacă o suferință profundă care se manifestă printr-o mare durere exprimată prin plâns, depresie, disperare, viziune pesimistă asupra viitorului.

Tabloul somatic include insomnie, astenie, epuizare etc., chiar dacă suferința și capacitatea de a o controla variază de la individ la individ.

Decesul unei persoane apropiate este considerat de către toți specialiștii drept cel mai puternic factor de stres și, prin aceasta, de risc pentru săntătea fizică și mentală. Schimbarea statutului de persoană casnică cu cel de salariată, deteriorarea situației financiare, schimbarea stilului de viață sunt alți factori de stres care, prin cumulare într-o perioadă mai mică sau mai mare de timp, sporesc riscurile la adresa sănătății.

Consecințe asupra sarcinii de muncă

Consecința directă asupra sarcinii de muncă o constituie incapacitatea individului de a o duce la bun sfârsit sau neîndeplinirea ei la timp (mai ales în situația accidentelor de muncă), precum și îndeplinirea necorespunzătoare a acesteia (în unele cazuri de boli profesionale, daca nu se ajunge la incapacitate de muncă).

Consecințe asupra mijloacelor de producție

În timpul accidentelor de muncă, în mod deosebit, se pot produce deteriorări sau distrugeri, atât ale mijloacelor de muncă, cât și ale altor obiecte indispensabile îndeplinirii sarcinii de muncă (cazul exploziilor, incendiilor, proiectarea de corpuri care agresează nu numai victima, ci și utilajele din jur etc.)

Consecințe asupra mediului de muncă

Și mediul de muncă și cel social sunt afectate de producerea accidentelor de muncă și apariția bolilor profesionale, dar în mod deosebit cel social.

Mediul fizic de muncă prezintă repercursiuni sub forma elementelor materiale degradate în urma unui accident de muncă.

Consecințele asupra mediului social se concretizează mai ales sub forma stresului suportat de cei aflați la locurile de muncă apropiate de cel al victimei, cu toate manifestările specifice.

Un alt criteriu de clasificare – nivelul la care se produc – împarte consecințele accidentelor de muncă și bolilor profesionale în: consecințe la nivelul individului, respectiv:

al victimei – suferința fizică și psihică datorită agresiunii suportate, a incapacității temporare sau permanente de muncă, a pierderii încrederii în capacitatea de a reacționa corespunzător la sarcina de muncă, diminuarea veniturilor (de exemplu: pierderea salariului, cheltuieli cu îngrijirea medicală etc.);

al celor apropiați victimei – durere, suferință, stres psihic, diminuarea veniturilor familiale etc.;

Consecințe la nivel microeconomic (agent economic): pierderi de producție, pierderi de capacități de producție potențiale, deteriorări și distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire în forța de muncă, utilaje, deteriorarea mediului social de muncă etc.;

Consecințe la nivelul societății (macroeconomic): cheltuieli de asigurări sociale, de asistență medicală, diminuarea potențialului creator general ș.a.

Nici unul din cele două criterii nu permite o clasificare suficient de omogenă, astfel încât să poată fi utilizată în stabilirea gravității unui accident sau boli profesionale, ca și în orientarea eforturilor de prevenire.

În realitate, se poate vorbi de un efect unic – o pierdere – ce poate fi privită din diverse unghiuri: de exemplu lezarea omului, componentă inerentă oricărui accident de muncă, poate fi tratată sub aspectul afectării unor valori general umane-potențial afectiv, creator ș.a., dar și al capacității de muncă.

La  rândul lor, ambele pierderi pot fi traduse mai departe în alți termeni – ca o pierdere de venituri, de productivitate etc.

Pentru a se obține o grupare a consecințelor, utilă în stabilirea locului securității și sănătății în muncă printre celelalte activități sociale, se poate utiliza criteriul «naturii» lor, conform căruia se deosebesc:

Consecințele sociale sau extraeconomice, care rezultă din afectarea valorilor caracteristice ipostazei de ființă umană a executantului ; ele sunt necuantificabile și nu pot fi exprimate cantitativ-durere, suferința fizică și psihică, diminuarea creativității generale a societății ș.a.

Consecințe economice, care rezultă atât din afectarea valorilor caracteristice ipostazei de executant a omului, cât și din afectarea celorlalte elemente ale sistemului de muncă.

După opinia generală, consecințele economice se reflectă în două categorii de costuri: directe și indirecte.

În categoria costurilor directe sunt incluse cele legate de asigurarea pentru accident și boală și cele pentru prevenirea riscurilor.

Drept costuri indirecte sunt considerate pierderile economice neacoperite prin asigurarea de accident și boală, care grefează atât bugetul național, cât și întreprinderea: cheltuieli pentru repararea mașinilor avariate sau înlocuirea lor, pierderile de materiale, de timp de muncă la nivelul colaboratorilor victimei pentru primul ajutor, costul forței de muncă ce înlocuiește victima, timpul folosit pentru convorbiri, anchete, penalități pentru întârzieri la livrarea produselor ș.a.

Gruparea consecințelor prin raportarea lor din punct de vedere economic este deosebit de importantă pentru orientarea deciziilor manageriale în domeniul securității și sănătății în muncă.

Dimensiunile repercursiunilor economice constituie însă numai punctul de plecare.

În analiza activității de protecție a muncii, criteriul economic apare conjugat și în același timp subordonat celui social.

Prin natura relației subsistem-sistem, dintre micro și macroeconomie, consecințele accidentelor și ale bolilor profesionale la nivel de firmă se propagă până la nivelul economiei nașionale.

Prin urmare, se poate afirma că una dintre laturile dimensiunii economice a fenomenului avut în vedere o reprezintă efectele economice ale accidentelor și bolilor profesionale, respectiv consecințele acestora asupra elementelor și modului de funcționare a micro și macro economiei.

O evaluare cantitativă a tuturor consecințelor accidentelor și bolilor profesionale, sau cel puțin a celor cuantificabile, determină introducerea denumii de cost al acestor evenimente, care poate fi utilizat ca indicator economic.

Se poate spune că dimensiunea economică a fenomenului accidentării și a îmbolnăvirii profesionale înglobează două componente: efectele economice ale accidentelor / bolilor, precum și costul accidentelor și bolilor, ca indicator economic ce reflectă toate efectele cuantificabile ale acestor evenimente.

IX.1.EFECTELE ECONOMICE ALE ACCIDENTELOR ȘI BOLILOR PROFESIONALE

În condițiile economiei moderne, caracterizată prin relații de piață extrem de dinamice și mai ales prin fenomenul de globalizare, capacitatea de îmbunătățire a performanțelor economice ale unei firme este un element vital pentru supraviețuirea acesteia.

Dacă în ce privește componenta tehnică, eforturile de îmbunătățire sunt limitate de posibilitățile financiare ale unității, în domeniul organizării producției și a muncii se pot opera modificări cu eforturi mult mai reduse și efecte pozitive considerabile asupra eficienței activității.

Printre măsurile de natura organizării muncii se înscriu și cele care vizează securitatea și sănătatea în muncă.

Prin urmare, stabilirea mărimii și sensului efectelor economice ale accidentului sau bolii profesionale oferă o premisă importantă pentru aflarea unor noi resurse de mărire a performanței economice a firmei.

IX.2. COSTUL ACCIDENTELOR ȘI AL IMBOLNĂVIRII PROFESIONALE

Pârghia principală prin care orice societate actuală acționează asupra resurselor sale este mecanismul economic; deciziile macro și microsociale au la bază criteriul eficienței economice.

Poate fi tratată astfel și activitatea de realizare a securității muncii?

Pentru a putea aborda problema eficienței protecției muncii este necesar să se poată stabili un cost al securității, respectiv al nonsecurității, care să fie comparat cu cheltuielile efectuate pentru prevenire.

Costul securității / nonsecurității reprezintă de fapt costul accidentelor și bolilor profesionale eliminate/produse, respectiv suma valorică a tuturor pierderilor generate de accident/boală.

Practic, securitatea înseamnă absența acestor evenimente.

Prin urmare, stabilirea costului accidentelor de muncă și bolilor profesionale nu se poate realiza dacă nu se cunosc consecințele lor și, implicit, dacă aceste consecințe nu pot fi cuantificate prin indicatori cantitativi, respectiv financiari sau economici.

Evidențierea ansamblului tuturor implicațiilor accidentelor și ale bolilor este deosebit de dificilă, datorită naturii lor variate și multiplelor planuri în care se manifestă, dar constituie singura cale de a le identifica pe cele cuantificabile.

Costul accidentelor și al bolilor profesionale poate fi utilizat și pentru alte aplicații, nu numai pentru eficientizarea activității de securitate și sănătate în muncă la nivel de agent economic.

De exemplu, pe baza lui se poate stabili o valoare mai corectă a primei de asigurare pentru riscul de accidentare și de îmbolnăvire profesională sau se pot fundamenta politicile preventive la nivel național.

În concluzie, se poate afirma că identificarea consecințelor și determinarea costului accidentelor și bolile profesionale pot constitui un instrument pentru îmbunătățirea calității vieții întregii populații (nu numai a celei active, dacă avem în vedere că prin diminuarea pierderilor generate de accidente/boli profesionale se poate realiza o redistribuire a resurselor societății către alte sectoare).

Obiectivul tuturor eforturilor pentru securitatea umană trebuie să fie cel de a face viețile să fie îndelungate și oamenii să beneficieze de o bună sănătate, de a extinde speranțele unei vieți sănătoase cât mai mult posibil în raport cu fondurile disponibile acestui scop.

Bineînțeles că alocarea resurselor va favoriza într-un interval dat anumite grupuri sau indivizi, motiv pentru care selectarea programelor de securitate impune o cât mai mare imparțialitate.

În limbaj curent, prin noțiunea de cost se înțelege o cheltuială în bani ce trebuie suportată pentru a putea beneficia de un bun sau de un serviciu.

Costul nonsecurității muncii poate fi considerat ca o componentă a costurilor sociale, costuri datorate îndeosebi dereglărilor din economie.

Ele se concretizează în creșterea șomajului, diminuarea consumului de bunuri și servicii, scăderea protecției sociale, deteriorarea condițiilor de sănătate, a celor de securitate a muncii, extinderea sărăciei.

Costul securității și sănătății în muncă (ținând seama de faptul că realizarea acesteia este echivalentă cu menținerea integrității anatomo-funcționale și a sănătății angajaților) ar putea fi încadrat printre costurile sănătății, componenta esențială a costului vieții, care măsoară efortul individual și/sau social pentru menținerea stării de sănătate.

Se apreciază ca, prin conținutul său, costul sănătății reprezintă una dintre cele mai evidente conexiuni dintre economie și social.

Măsurarea cheltuielilor componente ale costului sănătății reprezintă preocuparea față de factorii de mediu, condițiile sociale, integritatea fizică, puterea de muncă, productivitatea muncii individuale.

El depășeste contextul sanitar, permițând o apreciere a consumurilor specifice domeniului, dar și a comportamentului individ-grup-colectivitate față de obiectivul „stare de sănătate”.

Acest obiectiv este considerat în prezent, în egală măsură particular și public, și un cost privat.

Apare ca evident că pentru a putea determina costul securității, respectiv nonsecurității muncii, trebuie cunoscută dimensiunea a două mari categorii de cheltuieli: Cheltuieli preventive-costul măsurilor de prevenire și/sau protecție;

Pierderile datorate producerii accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale.
Volumul cheltuielilor preventive este ușor de stabilit și exprimat sub formă de costuri contabile sau chiar economice.

Dificultățile apar în legatură cu pierderile datorate producerii accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale, deci cu costul lor.

Se consideră costul accidentelor și al bolilor profesionale drept expresia valorică a consecințelor (pierderile) acestora.

După criteriul locului de constituire și cel al modalităților de identificare, majoritatea teoreticienilor delimitează două categorii de astfel de costuri: directe (aparente) și indirecte (ascunse).

Costurile directe includ cheltuielile cu primele de asigurare, cu rambursarea salariului de bază și cheltuielile medicale prevăzute de asigurator.

Costurile indirecte cuprind costurile salariale datorate (timpului de muncă pierdut de victima accidentului sau bolii, de colegii de la locul de muncă din apropierea producerii accidentului, de personalul medical, personalul tehnic desemnat să repare echipamentele defecte sau să realizeze măsurile de ssm impuse etc.), costurile datorate creșterii cheltuielilor de gestiune a personalului (cheltuieli) pentru angajarea unui înlocuitor temporar sau definitiv, salarii complementare plătite colegilor victimei pentru orele suplimentare necesare recuperării timpului pierdut, cheltuieli pentru formarea profesională a înlocuitorilor, costuri materiale (cheltuieli pentru repararea sau înlocuirea echipamentelor, pentru măsurile de ssm ș.a.) și alte cheltuieli (pentru expertizare, onorariile avocaților, penalități).

Toți specialiștii sunt de acord că pierderile indirecte sunt mult mai mari decât cele directe, raportul general acceptat fiind de 4 la 2. În ultimul timp a început să se pună problema în termeni de cost și pentru efectele sociale sau de altă natură ale accidentelor și bolilor profesionale, încadrabile în costuri indirecte.

Costul indirect, după opinia majoritățtii cercetătorilor occidentali, este reprezentat de cheltuielile pentru îngrijiri medicale și readaptare, prestații legate de boală și invaliditate, cheltuieli administrative și de procedură.

DECLARAȚIE PRIVIND ORIGINALITATEA PROIECTULUI DE LICENTA

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

FACULTATEA ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR

PROGRAMUL DE STUDII: INGINERIA SECURITATII IN INDUSTRIE

NUMELE SI PRENUMELE DOBRE CLAUDIA

PROMOȚIA 2015

SESIUNEA DE LICENTA IULIE 2015

DENUMIREA LUCRĂRII / PROIECTULUI/ LICENTA: Tehnologia prelucrarii arborelui cotit

CADRUL DIDACTIC INDRUMĂTOR Dr.Ing. ANDREESCU BOGDAN

Declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele si pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate si indicate conform normelor etice, in textul lucrării/ proiectului, in note si in bibliografie.

Declar că nu am folosit in mod tacit sau ilegal munca altora si că nicio parte din teză/ proiect nu incalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică.

Declar că lucrarea/proiectul nu a mai fost prezentat(ă) sub această formă vreunei instituții de invățămant superior in vederea obținerii unui grad sau titlu stiințific ori didactic.

In cazul constatării ulterioare a unor declarații false, voi suporta rigorile legii.

29.06.2015 Absolvent,

DOBRE CLAUDIA

–––––––––––

Cuprins

CAPITOLUL I : Rolul functional al arborelui cotit………………………………..pag.2

CAPITOLUL II : Tipuri de arbori………………………………………………….pag.3

II.1. Clasificare……………………………………………………………………..pag.8

II.2. Conditii tehnice ………………………………………………………………pag.12

CAPITOLUL III :Materiele si semifabricate utilizate ……………………………..……..pag.13

III.1. Materiale utilizate…………………………………………………………….pag.13

III.2.Tratamente termice……………………………………………………………pag.15

III.3.Solicitarile arborelui cotit……………………………………………….…….pag.15

III.4.Optimizarea formei si a ajustajelor la montaj…………………………………pag.16

CAPITOLUL IV : Tehnologii de prelucrare a arborilor……………………………pag.17

IV.11. Elemente de calcul……………………………….………………………….pag.19

IV.2. Calculul la deformatii de incovoiere………………………………………….pag.22

CAPITOLUL V : Prezentarea Socetatii ……………………………………….……pag.22

V.1.Echipamente de munca………………………………………………………….pag.23

V.2.Posturi de lucru…………………………………..……………………………..pag.23

V.3.Organizarea instruirii personalului………………………………………………pag.24

V.4.Decizia de instruire………………………………………………………………pag.24

CAPITOLUL VI: Procedura privind organizarea si desfasurarea activitatii de SSM in procesul de instruire al lucratorilor si evaluarii riscurilor …………………………………………pag.26

VI.1. Instructiuni proprii……………………………………………………..……………………..pag.26

VI.2.Tematica instruirii la locul de munca: productie, prelucrari prin aschiere…………………………………………………………………………………pag.29

VI.3.Riscuri de accidentare si imbolnaviri profesionale specific locului de munca: productie, prelucrari prin aschiere………………………………………………………………….pag.33

CAPITOLUL VII :Evaluarea riscurilor………………………………………………….pag.35

VII.1.Prevederile legislatiei nationale privind evaluarea riscurior pentru securitatea si sanatatea lucratorilor…….……………………………………………….……………………….pag.35

VII.2.Principiile fundamentale ale evaluarii riscurilor…………………………………pag.37

VII.3.Scopul evaluarii nivelului de risc………………………………………………..pag.38

CAPITOLUL VIII.Evaluarea ricurilor de accidentare si imbolnavire profesionala in cadrul societatii Tehnoroman………………………………………………………………….pag.39

VIII.1.Evaluare Loc de Munca Operator CNC………………………………………….pag.40

VIII.2.Interpretarea rezultatelor evaluarii pentru locul de munca nr.7 : Operator CNC…………………………………………………………………..…………………..pag.42

VIII.3 Nivelul de risc global……………………………………………………………..pag.43

VIII.4.Planul de prevenire si protective………………………………………………….pag.44

CAPITOLUL IX: Aspecte economice si sociale………………….……………………..pag.45

IX.1.Efectele economice ale accidentelor si imbolnavirilor profesionale………….……pag.49

IX.2.Costul accidentelor si imbolnavirilor profesionale…………………………………pag.49

Bibliografie:

-Vasile Bejan, Tehnologia fabricarii si a repararii utilajelor tehnologice (tehnologitate si mentenabilitate in constructia de masini, Bucuresti 1991

-Al.Epureanu, O.Pruteanu, I.Gavrilas, Tehnologia constructiei de masini,Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti – 1983

-A.Vlase, A.Sturzu, C.Stancescu, C.Neagu, M.Atanase, Tehnologii de prelucrare pe strunguri

-B.Plahteanu, V.Moraru, S.Velicu, Tr.Aurite, Masini unelte special,Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti – 1982

-Sisteme de securitate a instalațiilor și utilajelor pentru prelucrarea prin așchiere a materialelor, Dr.Ing.Machedon Elena

-Rezistenta Materialelor, Prof.Dr.Ing.Curtu Ioan

-Hotărârea Guvernului Nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătătii lucrătorilor;

-Hotărârea Guvernului nr.493/2006 privind cerin

tele minime de securitate si sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot;

-Hotărârea Guvernului nr.971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă;

-Hotărârea Guvernului nr.1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare;

-Hotărârea Guvernului nr.1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea de către lucrători aechipamentelor individuale de protectie la locul de muncă;

-Hotărârea Guvernului nr.1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru manipularea manuală a maselorcare prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afectiuni dorsolombare;

-Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006

-HG.1452 / 2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006