Tehnologia Pastrarii Fructelor Seminoase

Importanța cultivării  mărului

Importanța cultivării mărului pe plan mondial

Țările cele mai mari producătoare de mere din lume sunt:
Asia (29 milioane tone), Europa (17 miloane tone), America de Nord (5 milioane tone), America de Sud (3 milioane tone), Africa (2 milioane tone), Oceania (1 milion tone).

Cele mai mari țări, producătoare de mere sunt: China, cu peste 9 milioane tone, S.U.A., cu 4,7 milioane tone, Franța, cu 2,3 milioane tone, Italia cu 2,1 milioane tone și Turcia cu 2 milioane tone. În lume, Romania ocupă locul 13 cu 0,4 milioane tone, iar in Europa, țara noastră ocupă locul VI.

Conform datelor F.A.O. mărul se cultivă în 84 de țări pe o suprafață de peste 4.500.000 ha. Producția mondială de mere a fost în ultimele două decenii aproximativ 55.000.000 tone, ceea ce reprezintă circa 13% din totalul fructelor, marul ocupând locul III în lume după portocale și banane, împreună cu acestea, asigurând 41% din producția mondială.
Deși în ultimii ani, Europa a trecut pe locul II la productia de mere, locul I fiind ocupat de Asia, totusi ii revine un rol foarte important, deoarece aici se produce peste 30,1% din recolta mondiala. Spre deosebire de Asia care in ultimii ani a inregistrat progrese mari in ceea ce priveste productia de mere, Europa a ramas la nivelul anilor 1976-1977.
Un prim grup de țări: Italia, Austria, Cehia, Slovacia și Suedia se incadreaza in tendinta generala de mentinere a productiei la nivelul ultimilor trei decenii.
Un al doilea grup de tari europene il formeaza acelea in care productia de mere inregistreaza tendinta limpede de reducere a recoltelor. Din acest grup fac parte majoritatea tarilor membre ale [NUME_REDACTAT] Europene, printre care si primele mari producatoare ale acestei specii: Germania, Franta, Olanda, Danemarca si Finlanda. În aceste țări, întrucât producția a depășit cererea, au fost luate masuri de subvenționare a cultivatorilor, care au acceptat sa defriseze o parte din livezi. Subventiile au fost acordate de organizatiile profesionale si uneori chiar de stat. Motivele sunt:

-menținerea prețurilor la acelasi nivel;
-îmbunătățirea calității fructelor.

Acțiunile de reducere a suprafetelor au fost orientate spre defrisarea plantatiior de pomi cu trunchi inalt si cu soiuri traditionale care aduc pe piata fructe de calitate scazuta, destinate industriei alimentare precum si spre livezile intensive imbatranite, care nu mai asigura fructe de calitate superioara, chiar daca soiurile provin din sortimentul modern.
Desi in literatura de specialitate sunt citate peste 10.000 de soiuri de mar (majoritatea pastrate in colectii pomologice), numai cateva sunt cultivate in tarile mari producatoare si fac obiectul comertului international cu mere.
În tarile [NUME_REDACTAT] Europene, principalele soiuri ce se cultiva sunt: soiul Golden ce detine peste 55%, in Franta 42%, in Italia 76% etc. Anglia cultiva vechiul soi Cox's [NUME_REDACTAT] 60%. Pe langa aceste soiuri se mai cultiva: Ionagold, Idared, Ionathan, Elstar, Fuji, Gloster, Gala, [NUME_REDACTAT], Florina etc.
[NUME_REDACTAT] 38% din productia de mere este data de soiul Fuji si 27% de soiul Starking delicious.
[NUME_REDACTAT] se cultiva soiurile: Antonova, Anis, Papirovka, [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT].
Exportul de mere proaspete nu este semnificativ.
Dintre continente, Europa exporta cel mai mult (0,6 milioane tone) si America de Sud (circa 0,5 milioane tone).
Tari mari exportatoare de mere sunt: Franta (cu 0,6 milioane tone), Chile (0,4 milioane tone), Olanda (0,3 milioane tone) si Ungaria (0,3 milioane tone).
Importul de mere este de aproximativ egal cu exportul. Europa importa circa 2,5 milioane tone mere anual, urmata de Asia cu 0,7 milioane tone si America de Nord cu 0,3 milioane tone.
Tari mari importatoare de mere sunt: Germania (0,75 milioane tone), Anglia (0,50 milioane tone) si Olanda.
In ceea ce priveste consumul de mere pe cap de locuitor, diferentele sunt foarte mari, ceea ce ne arata unul dintre indicatorii nivelului de trai.

Importanța culturii mărului în [NUME_REDACTAT] Romania mărul este cultivat pe circa 75.000 ha (2000), de pe care se obține o producție de circa 600 tone. Principalele județe sunt: Argeș, Suceava, Sibiu, Mureș, Maramureș, Dâmbovița, Iași, Cluj, Bihor, Bistrița, Bacău, Sălaj, Vâlcea.

În țara noastră, mărul se cultivă peste tot, de la nivelul marii pana la zonele premontane. Cultura marului pe teritoriu locuit de romani este foarte veche iar pasionati pomicultori anonimi au contribuit la crearea unor soiuri de calitate superioara, unele dintre ele mentinandu-se si astazi in cultura, ca de exemplu: Cretesti, Domnesti, Patul etc.
În epoca moderna au patruns in tara si numeroase soiuri straine care s-au inmultit si raspandit dupa bunul plac al pepinieristilor si amatorilor. Netinându-se seama de originea lor și de condițiile de climă și sol, în care se răspândeau, multe din aceste soiuri au dispărut.
Până în anul 1975 au fost introduse în cultura un număr mare de soiuri românești și straine. Astfel, studiile efectuate in cadrul I.C.A.R. Bucuresti recomandau la acea data 35 de soiuri de mar, din care circa 20 de soiuri erau noi pentru timpul respectiv.
Studiile efectuate in cadrul Institutului de Cercetare pentru [NUME_REDACTAT] prin intreaga sa retea de statiuni a dus la reducerea numarului de soiuri recomandate cultivatorilor si o mai buna amplasare a lor, in functie de capacitatea de adaptare la zonele respective.
Studiind tendintele remarcate pe plan mondial, privind diversificarea sortimentului si adaptarea la cerintele social-economice, cercetarea si-a intensificat activitatea de perfectionare a sortimentelor folosind urmatoarele cai:
– introducerea celor mai bune soiuri din sortimentul mondial, verificarea capacitatii lor de adaptare in diferite zone pomicole si extinderea in cultura a celor corespunzatoare;
– crearea de noi soiuri autohtone competitive calitativ, cu cele mai bune soiuri din sortimentul mondial, dar mai bine adaptate conditiilor de sol si clima din zonele pomicole romanesti;
– alegerea permanenta a celor mai bune exemplare dintre pomii soiurilor valoroase din cultura si inmultirea lor;
– introducerea in cultura a unor soiuri cu rezistenta genetica la boli scutind pomicultorii de mari eforturi si cheltuieli, prin reducerea tratamentelor fitosanitare.
De-a lungul anilor atat suprafata cat si structura soiurilor s-au schimbat, existand mai multe etape distincte, unele de crestere altele de descrestere.
Astfel, in perioada 1960-1980 cultura marului a cunoscut o perioada de dezvoltare semnificativa. A urmat perioada 1980-1990 caracterizata prin dificultati majore, dar reusindu-se cu greu mentinerea productiei in special cantitativ la un nivel superior.
Ca urmare a schimbarii structurii de proprietate si a patrimoniului dupa 1990, productia de mere si suprafetele cultivate cu mar in Romania au scazut foarte mult. Conform datelor F.A.O., Romania avea in 1980 circa 125 mii ha cultivate cu măr ajungând in 2001 la o suprafață de circa 75 mii ha, care va scadea în continuare, având în vedere și îmbătrânirea livezilor cât și nepriceperea noilor proprietari și lipsa fondurilor.
Productia de mere din tara noastra a avut mari fluctuatii in decursul anilor, evolutia acesteia fiind influentata de numerosi factori inclusiv de cei climatici.
Dacă la sfârșitul anului 1989 producția de mere era de 718900 tone, la sfârșitul anului 1999 producția de mere era de 425000 tone mere. Cea mai mare producție de mere din ultimii 50 de ani s-a inregistrat în Romania în anul 1993 și anume de 1097200 tone. Scăderea producției de mere se datorează atat defrișării necontrolate cât și neglijarea efectuării lucrărilor de îngrijire.
[NUME_REDACTAT] mărul ocupă locul II, urmând după specia prun și reprezintă circa 25% din totalul suprafețelor cu livezi. În prezent, sortimentul de măr din țara noastră avizat pentru înmultire, cuprinde un numar de 42 soiuri, impartite in trei grupe si anume: soiuri de vară, soiuri de toamnă și soiuri de iarnă.

Importanța merelor pentru sănătatea umană

Marul are beneficii nutritioniste unice care au fost evidentiate datorita numeroaselor cercetari stiintifice care permit o mai buna intelegere a ideilor „de ce trebuie sa consumam regulat mere” si „cum contribuie ele la mentinerea sanatatii”. Acest lucru se datoreaza aportului caloric mic, bogatiei in antioxidanti si bogatia in fibre.

Un mar mediu de aproximativ 150 grame aduce aproape 18-20 grame de glucide care sunt absorbite de catre organism lent si progresiv. Astfel in locul desertului sau a gustarilor dintre mese, consumati un mar. Este ideal si limiteaza abuzul de alimente prea dulci, care cauzeaza cresterea greutatii atat la adulti, cat si la copii.

Pectina este o fibra activa continuta in mere, care participa la reglarea tranzitului intestinal, la calitatea florei bacteriene si la ameliorarea functiei digestive. Cercetarile au aratat ca mestecarea indelungata a alimentelor diminueaza riscul luarii in greutate. Marul, ferm si crocant, trebuie sa fie extrem de bine mestecat. Acest lucru duce la cresterea efectului de taiere a senzatiei de foame datorita secretiilor digestive abundente.

Aportul energetic al marului provine nu fin grasimi, ci din fructoza si glucide asimilabile lent in organism. Datorita acestui lucru, dar si datorita nutrientilor sai, marul devine un fruct extrem de iubit de catre sportivi. Astfel in cadrul activitatilor fizice, compusii din mar actioneaza de o maniera benefica asupra organismului, atat inainte, cat si dupa efort. (Sursa: http://www.medicina-naturista.ro)

Consumat inainte de sport, marul da energie cat timp dureaza activitatea fizica. Consumat in timpul exercitiilor fizice, marul reincarca cu minerale si vitamine organismul. Consumat dupa antrenament, mărul permite rehidratarea organismului și facilitează eliminarea toxinelor.

În plus vitamina C din mar este mai bine asimilata: in partea externa a pulpei si mai ales in pielita. Aceasta are de 4-5 ori mai multa vitamina decat restul fructului. Este mai bine sa mancam un mar cu coaja, dupa ce am luat toate masurile de spalare a acestuia.

Celelalte vitamine conținute în măr – B1, B2, PP, B5, B6, B9, provitamina A și vitamina E, arată că mărul este un fruct vital.

Extrem de bigat în fibre, mărul joacă un rol esential in functionarea tranzitului intestinal, mai ales datorita echilibrului perfect ce există între cele 2 tipuri de fibră pe care le conține. (Sursa: http://www.medicina-naturista.ro).

Aceste fibre luptă în mod natural împotriva diareei, mai ales merele crude. In plus aceste fibre intretin flora microbiana intestinala, elibereaza acizii grasi care protejeaza celulele colonului și amelioreaza funcționarea tubului digestiv. (Sursa: http://www.medicina-naturista.ro).

Beneficii:

Dinți albi și sănătoși 

Ofera protecție împotriva maladiei [NUME_REDACTAT] mai multe tipuri de cancer

Oferă protectie oaselor 

Scad riscul de diabet 

Reduc colesterolul 

Au conținut scăzut de calorii 

Mențin sănătatea inimii 

Combat diareea și constipația 

Aport de vitamina A 

Stimuleaza sistemul imunitar 

Tehnologia de păstrare și condiționare a fructelor semințoase – măr

Merele sunt fructele cele mai consumate la noi în țară în stare proaspătă, pe tot parcursul anului, constituind și o valoroasă materie primă pentru fabricareamarmeladelor, gemurilor, compoturilor sau sucurilor. Alte produse prelucrate dinmere, foarte apreciate sunt: cidrul, rachiurilor, distilatelor specifice (calvados),oțetul sau fructele deshidratate. Ele reprezintă de asemenea un aliment cudeosebite calități dietetice, fiind recomandate în hrana copiilor și bolnavilor. Compoziția biochimică specifică merelor, referitor la principalelecomponente, exprimată în valori medii este următoarea: glucide (12-14%), aciziorganici (0,7-1%), substanțe pectice (0,7-1,2%), fibre celulozice (2,1%), substanțeminerale (0,32%) și vitamina C (5-10 mg/100 g produs proaspăt). Soiurile de mere se grupează în trei categorii: superioare (grupa A),mijlocii (grupa B) și obișnuite (grupa C). Merele din primele două grupe sevalorifică în trei clase de calitate: extra, a I-a și a II-a, dar la păstrare se vor introduce numai fructele de la soiurile de toamnă și iarnă, de calitate extra și a I-a.Recoltarea merelor se face la momentul optim, care se stabilește după maimulte criterii și indici de ordin fenologic (culoarea fructelor, suma gradelor detemperatură și numărul de zile parcurs de la înflorit la recoltare), de ordin fizic(fermitatea pulpei și conținutul în substanță uscată solubilă determinatrefractometric) și biochimic (testul amidonului cu iod în iodură de potasiu) etc.Dacă fructele se recoltează prea devreme, nu realizează ulterior o maturaedesăvârșită, mai ales organoleptic și apare o sensibilizare la bitter pit (pătareaamară) și la arsuri specifice. Întârzierea recoltării determină apariția unor riscurila fructele depozitate, care se maturează accelerat și devin tot mai sensibile lamanipulare și bolile de depozit.Recoltarea merelor se face manual, cu peduncul, fără smulgere, printr-oușoară răsucire a fructului, ferindu-l de lovituri sau leziuni. Ca ambalaje derecoltare se recomandă folosirea sacilor cu fundul mobil (rabatabil) sau a găleților din material plastic, care odată umplute, se deversează în lăzi tipul P, model III șiIV din material plastic sau cel mai adesea în lăzi-paletă. Aceste ambalaje vor serviatât pentru transport, cât și pentru depozitare. Se va acorda o atenție sporită latransvazarea merelor din ambalajele de recoltare în cele de transport și depozitare, pentru a evita vătămările mecanice, lăsându-se o distanță foarte mică(maxim 5-10 cm) între cele două categorii de ambalaje, în timpul deversării.Presortarea se poate realiza concomitent cu recoltarea, alegând fructeleîntregi, normal dezvoltate, sănătoase, curate, în timp ce fructele căzute șideteriorate se colectează separat.Din momentul recoltării și până la introducerea fructelor în spațiile de păstrare nu trebuie să treacă mai mult de 2-3 zile, pentru a nu influența negativcapacitatea de păstrare a acestora.Transportul merelor din livadă la depozit se face în ambalaje cu platformele autodescărcătoare (PA-5 și PAS-10), în autocamioane acoperite cu prelată sau cu mijloace auto izoterme. Încărcarea lăzilor paletă în mijloacele detransport se efectuează mecanic, cu furci hidraulice adaptate la tractoare, iar descărcarea ambalajelor cu fructe la depozit se realizează cu ajutorul electro șimotostivuitoarelor.În depozite, pentru păstrarea de lungă durată se vor introduce numaifructe din soiurile cu o mare valoare economică și o bună capacitate de păstrare,cum sunt: Golden delicious, Jonathan, Starking delicious, Strakrimson, Wagener premiat, Jonagold, Florina, Idared etc.Păstrarea merelor în stare proaspătă se poate efectua în depozitefrigorifice cu atmosferă normală sau cu atmosferă controlată, în depozite cuventilație naturală și în spații de depozitare cu ventilație naturală.

Păstrarea merelor în depozite frigorifice cu atmosferă normală

Pentru acest tip de depozite, mărimea optimă a celulelor este cuprinsă între 250 și 500 tone, în care se păstrează numai mere (nu împreună cu alte specii) și pe cât posibil numai fructele unui soi. Se admite și păstrarea a două soiuri, numai dacă au același grad de maturare și cerințe identice față de factorii de păstrare. Se recomandă ca următoarele categorii de mere să nu fie introduse îndepozite pentru păstrarea de lungă durată:

soiurile cu o capacitate redusă de păstrare (Parmen auriu, Pionier etc.)

fructele provenite din plantații tinere, aflate în primii ani de rodire;

fructele de dimensiuni prea mari (peste 75 mm în diametru);

fructele recoltate prea devreme sau prea târziu față de momentul optim de păstrare;

loturile de fructe menținute în livadă după recoltare o durată mai mare de 3 zile, fără a fi depozitate;

fructele provenite din plantații fertilizate unilateral cu azot, irigate cu 2-3 săptămâni înaintea recoltării sau cu tratamente fitosanitare deficitare.

Dintre măsurile preliminare depozitării merelor o importanță foarte mareo are dezinfectarea spațiilor de păstrare, care se realizează prin pulverizarea pe pereți a unei soluții de lapte de var 20%+ CuSO4 1% și vaporizarea a 1,7 litrii formol/100 m² spațiu liber, cu expunere timp de 24 ore. Vaporizarea poate fi înlocuită de fumigații cu SO4 prin ardere de sulf 2,5 g/m³ spațiu liber,Ortofenilfenol (OPP), Fumispore etc.

De asemenea ambalajele se recomandă a fi spălate cu o soluție de sodăcalcinată 4%, apoi clătite cu apă și uscate la soare sau dezinfectarea cu o soluție de CuSO4 1% prin stropire sau imersie.

Pentru prevenirea unor boli criptogamice în timpul păstrării, se potefectua tratamente postrecoltare (facultativ) cu Benomyl (Benlate0,1%), Thiabendazol-TBZ (Tecto 60-0,2%) sau Deco 20 S-0,2%, Carbendazim0,05% sau Tiofanat metil 0,05%.

Ca ambalaje de depozitare se folosesc lăzile paletă și lăzile din lemntipurile P și D, în măsură mai redusă.Lăzile paletă se depozitează în stive bloc compacte, la distanța de 20-50cm față de pereți și 5-10 cm. între ele. Pe verticală, lăzile paletă noi sau aflate înstare foarte bună, se stivuiesc pe 8-9 nivele până la înălțimea de 5,9-6,6 m.Dacă se folosesc lăzi de tipul P, acestea se paletizează pe palete dedepozitare după sistemul țesut, câte 5 în plan orizontal pe 4 nivele, iar apoi paletele cu lăzi se introduc în celule și se stivuiesc pe 4 nivele până la înălțimeade 5,6 m.Umplerea unei celule se recomandă să nu depășească 4-5 zile, dar petimpul nopții instalația de refrigerare a funcționa pentru a reduce temperaturafructelor sub 8°C.

După umplerea celulelor, ușile se vor închide cât mai etanș și se va treceapoi la asigurarea regimului de păstrare.Condițiile de păstrare. Temperatura optimă de păstrare a merelor variazăcu soiul sau grupa de soiuri și, în funcție de sensibilitatea acestora la temperaturilescăzute care provoacă dereglări fiziologice (brunificare intensă, respirația anaerobă).

Astfel, soiurile rezistente la frig, cu fructe dulci și lipsite de aciditate cumsunt: Golden delicious, [NUME_REDACTAT], Strakrimson etc. se păstrează latemperatura de 0°C…+1°C.

Soiurile acide, mai sensibile la frig, se păstrează la temperatura de 3-4°C, din această categorie făcând parte: Jonathan, Wagener premiat, Idared, Renet de Canada, Winter banana etc.Aceste temperaturi trebuie atinse în maximum o săptămână, iar limitelede oscilație admise nu vor depăși ±1°C. Pentru prevenirea dereglărilor fiziologice la soiurile sensibile la frig, tehnologiile moderne prevăd păstrarea fructelor în prima parte a depozitării lor, la temperatura optimă de 3-4°C, după care în partea a 2-a, temperatura se coboară la +1,5°C…+2°C, pentru prelungirea duratei de păstrare, fără ca efectul temperaturilor scăzute să mai influențeze negativ. Umiditatea relativă a aerului se v-a menține în limitele optime de 90-95% la toate soiurile, iar circulația aerului va avea o viteză de aproximativ 0,25 m/s, cu un coeficient de 30 de recirculări/oră.

Durata economică de păstrare este de 5-7 luni, soiurile din grupa Jonathan situându-se spre limita inferioară menționată.

Păstrarea merelor în depozite frigorifice cu atmosferă controlată

Atmosfera controlată, ca tehnică de păstrare a fost experimentată cel mai mult la această specie de fructe și prin urmare, dintre toate produsele horticole la mere este cel mai mult aplicată în practică. În celulele cu atmosferă controlată, compoziția optimă se poate obține fără convertizor în 20-25 zile, prin respirația fructelor (pe cale biologică) sau în 3zile, cu ajutorul echipamentelor specifice (pe cale abiogenă). Cercetările realizate în ultimii ani, au evidențiat o diferențiere acompoziției gazoase optime, pe soiuri, în unele situații (soiul Golden delicious șiGranny Smith) nivelul de O2 fiind redus chiar până la 1%, ceea ce definește așa numită tehnică ULO (ultra low oxygen). Din datele prezentate în tabelul de mi jos se observă care sunt parametrii optimi de păstrare, recomandați pentru mere, în condiții de atmosferă controlată. Desigur datele prezentate nu au caracter de standard, însă analizându-le, se observă foarte clar efectul reducerii concentrației de O2 asupra prelungirii duratei de păstrare cu o lună, la soiurile prezentate. De menționat că temperatura prea scăzută (0-1°C), poate determina toxicitatea datorată CO2 la concentrații relativ ridicate, fapt pentru care în atmosfera controlată, temperatura de păstrare poate fi ușor mai ridicată, cu 0,5-1°C, comparativ cu depozitul frigorific cu atmosferă normală.

Tabel 4.1

Pe durata păstrării merelor, verificarea parametrilor de păstrare se face zilnic, iar controlul calității fructelor depozitate se face lunar în perioada octombrie – decembrie și săptămânal în perioada următoare. Un lucru foarteimportant trebuie reținut și anume: compoziția gazoasă specifică atmosfereicontrolate realizate la păstrarea produselor horticole în stare proaspătă este nocivă pentru om (determină moartea), fapt pentru care accesul personalului în celulele depozitului este interzis, supravegherea și controlul fiind asigurat de la distanță.

Păstrarea merelor în depozite cu ventilație naturală

Fructele transportate din livadă se sortează pe măsura intrării lor îndepozit, făcându-se concomitent și calibrarea lor, sau această operațiune se face lascoaterea fructelor de la păstrare. Lăzile cu mere se transferă apoi în spațiul de sortare, unde se așează compartimentat pe soiuri și proveniențe. Într-o cameră de păstrare se recomandă să se păstreze fructe din același soi sau să se grupezesoiurile după gradul de coacere sau cerințele comune față de factorii ambientali. Așezarea lăzilor, se recomandă să se facă după sistemul „în cruce” care permite o bună circulație a aerului în toate direcțiile.

În cazul utilizării lăzilor tip P, se poate folosi și sistemul „compact”, dar înălțimea de stivuire să nu depășească 2 m. Stivuirea lăzilor se face lăsând spațiilibere de acces pe lângă pereți, de 0,8 m dacă nu sunt bine izolați și aerisirea seface numai prin ferestre. Dacă pereții sunt bine izolați, între stiva de ambalaje șiaceștia se lasă un spațiu redus de 10-20 cm și un culoar central în dreptul ușii pentru acces, de circa 0,8 m. În funcție de caracteristicile construcției, lăzile sestivuiesc astfel încât sub tavan să rămână un spațiu de 60-80 cm. Practica a demonstrat că în depozitele simple temperatura variază, înfuncție de zonă, între 15°C, la începutul perioadei de păstrare și 0°C în timpuliernii. Scăderea temperaturii ridicate, înregistrată mai ales în octombrie-noiembrieși în martie, se face printr-o aerisire puternică în timpul nopții când aerul este mairece. Pe timp de îngheț se închis bine și se izolează ferestrele, gurile de aerisire șiușile care nu se folosesc.Durata economică de păstrare a merelor este 110-140 zile, iar pierderileîn medie sunt de 11-17%. Dacă se recurge la păstrarea în beciuri, fructele se așează în vrac, înstraturi groase de 1-1,5 m sau în boxe. Acolo unde se mai practică păstrarea pestelaje, merele se depozitează în vrac, în straturi de 0,40-0,50 m grosime.Umiditatea relativă a aerului trebuie menținută între limitele optime de90-95%, valori destul de greu de realizat în acest tip de spațiu. Corectarea ei seface prin stropirea pardoselii și umezirea unor rogojini sau a unor snopi de papurăetc.În cazul unui exces de umiditate se fac aerisiri prelungite (dacă umiditateaexterioară este scăzută) sau se introduc în spațiile de depozitare, bulgări de var (200-300 g/m³).

Păstrarea improvizată a merelor pentru industrializare

O mare cantitate de mere se valorifică prin prelucrare industrială, dar nutot ce se recoltează într-o campanie poate intră imediat la procesare, fapt ce impune păstrarea lor o anumită perioadă de timp.Dintre variantele posibile, verificate în practică menționăm:

depozitarea merelor în aer liber, în stive de lăzi P, cu latura de 10-12 m, pe 6nivele în centru și pe înălțime descrescândă spre părțile laterale, protejate cufolie de polietilenă inclusiv pe laturile stivelor. După 3 luni de păstrare, pierderile în greutate au fost de 4-7,6%, iar declasările calitative de 4-14%.

depozitarea merelor în șoproane, la temperaturi între 0 și 12°C, cu o umiditaterelativă a aerului de 72-84%, timp de 100 de zile așezate în stive de lăzi tip P neacoperite sau în vrac.

stivele protejate cu baloți de paie și rogojini, amenajate cu spații de ventilareși control, acoperite ulterior și cu folie de polietilenă, au avut pierderi mai micicu 4,5 –5,6% față de varianta neacoperită.