TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE [625890]
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
207CAPITOLUL 10
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR
POMICOLE
10.1. Principalele operații tehnice folosite în pomicultură
Dirijarea proceselor de creștere și fructificare a pomilor se realizează prin
următoarele operații:
– tăieri propriu -zise (scurtăr i și suprimări de ramuri);
– schimbarea poziției ramurilor și lăs tarilor prin dresare, înclinare și arcuire ;
– alte intervenții (crestarea, ștrangularea, decorticarea , torsionare etc).
Tăierile
Aceste operații au rolul de a favoriza un echilibru între cre ștere și rodire, de
a asigura o producție mare, constantă și de cea mai bună calitate în toate zonele
coroanei.
Tăierile la rândul lor se pot clasifica în:
-tăieri de formare , care au rolul de a imprima pomului o formă cât mai
precisă, iar coroana acestui a să ofere o expoziție și o hrănire optimă a fructelor;
-tăieri de fructificare, au rolul de a păstra forma inițială a coroanei și de a
menține un echilibru între creștere, rodire și entropie;
-tăieri de corectare, sunt cazuri speciale ale tăierilor de f ructificare;
– tăieri de regenerare , se aplică pomilor intrați în declin.
Necesitatea tăierilor în diferite perioade din viața pomilor
În perioada de tinerețe, tăierile se reduc la maximum, punându -se accentul
pe operațiile de dirijare a ramurilor, cu sc opul de a grăbi fructificarea pomilor.
În perioada de rodire, tăierile urmăresc menținerea unor relații fiziologice
favorabile între creștere, rodire și entropie, în scopul obținerii unei producții
superioare calitativ și cantitativ.
În perioada de declin, prin tăieri de regenerare se urmărește restabilirea
vigorii pomilor și a arbuștilor fructiferi și prin aceasta prelungirea perioadei de
exploatare economică a plantațiilor. Aceste tăieri prezintă interes practic în
plantațiile de arbuști fructiferi, precu m și în grădinile familiale pentru pomi.
Efectul tăierilor asupra creșterii pomilor
Tăierile exercită asupra creșterii pomilor un efect general și unul local.
POMICULTURĂ GENERALĂ
208Efectul general constă în reducerea volumului coroanei, uneori chiar
modificarea formei acesteia etc. Acest efect are loc în timp. Reducerea volumului
coroanei la pomii tăiați are mai multe cauze cum ar fi: îndepărtarea odată cu
ramurile și a substanțelor sintetizate, micșorarea suprafeței asimilatoare cu
implicații negative asupra creșterilor viitoar e. De aceea , tăierile trebuie corelate cu
celelal te măsuri agrotehnice (fertilizare, irigare etc), pentru a da rezultate pozitive.
Efectul local al tăierilor poate fi sesizat cu ușurință chiar imediat după
efectuarea lor. Intensitatea tăierilor este direct proporțională cu vigoarea de
creștere a viitorilor lăstari de pe aceeași ramură. Efectul se datorează schimbării
raportului rădăcină /tulpină în favoarea primei.
Prin tăieri se stimulează creșterea, fortificarea ramurilor rămase etc. Aceste
efecte se obț in în primul rând prin redistribuirea hranei și apei în coroana
pomului.
Efectul tăierilor asupra fructificării
Tăierile severe au efecte negative asupra nutriției pomilor, deci și a
diferențierii mugurilor de rod. Aceste tăieri , întârzie intrarea pe rod a pomilor
tineri și diminuează recolta.
Neefectuarea tăierilor conduce la apariția prematură a fenomenului de
îmbătrânire cu implicații asupra recoltei.
Tipuri de tăieri
Scurtarea. Se aplică de regulă ramurilor multianuale (de semischelet), mai
rar și numa i în anumite situații ramurilor anuale. Scurtarea unei ramuri poate fi
slabă, când se îndepărtează 1/4 -1/3 din lungimea ei, moderată (mijlocie), când se
elimină cca 1/2 din lungime și puternică, atunci când se suprimă 2/3 -3/4 din
lungime. Scurtarea puterni că a ramurilor anuale viguroase în perioada de tinerețe
a pomilor, provoacă ramificarea exagerată a acestora și întârzie intrarea pe rod
după, cum s-a precizat. Scurtarea slabă sau chiar nescurtarea ramurilor anuale
favorizează garnisirea acestora cu ramur i de rod de vigoare slabă și medie,
precum și o diferențiere mai activă a mugurilor de rod pe lăstarii nou formați.
Tăierea severă și repetată conduce la apariția fenonenului denumit „oboseala în
urma tăierilor".
Suprimarea constă în eliminarea totală (de la inel) a unor ramuri sau lăstari
cu poziții necorespunzătoare, a celor bolnave, rupte sau uscate. Această operație
are efect pozitiv asupra regimului de lumină și de aer din coroană, cu implicații
pozitive asupra diferențierii mugurilor de rod,colorarea și însușirile calitative ale
fructelor etc.
După sezonul în care se aplică se întâlnesc: tăieri în perioada de repaus (de
iarnă sau „în uscat") și tăieri în perioada de vegetație (de vară sau „în verde").
Tăierile din timpul perioadei de repaus se execută începând cu cca. 1 -2
săptămâni după căderea frunzelor și se încheie cu 1 -2 săptămăni înainte de
umflarea mugurilor. În această perioadă, se vor evita tăierile în zilele geroase, în
special la speciile drupace ae, unde apar scurgerile gomoase .
Dacă lucrarea nu este presată de timp, atunci este bine să se efectueze după
trecerea gerurilor mari și până la pornirea în vegetație, când rănile se cicatrizează
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
209mai ușor, ramurile rămase în coroană vegetează mai viguros și se acumulează mai
mult lemn.
Tăierile din ti mpul perioadei de repaus au numeroase efecte fiziologice
asupra pomilor:
– asupra raporturilor dintre muguri – fără tăieri mulți muguri rămân în stare
dormindă;
– asupra creșterilor pomilor tineri dar și maturi – reduc creșterile;
– asupra suprafeței folia re utile- frunzele cresc mai mari însă sunt mai
puține;
– asupra ramificării ramurilor – o tăiere severă provoacă o diminuare a
numărului de ramificații laterale, o diminuare a lungimilor totale a acestor
ramificații precum și o diminuare a greutății aces tor ramificații;
– asupra fructificării – în perioada de tinerețe tăierile întârzie fructificarea,
cu toate acestea trebuie să efectuăm tăierile de formare , care sunt „un rău
necesar";
– asupra încărcăturii de rod – căderea prematură este influențată atât de o
fecundație anormală cât mai ales de o insuficientă hrănire a tinerelor fructe,
precum și de o sterilitate a polenului;
– asupra calității fructelor – tăierile normează încărcătura de rod cu efecte
asupra calității fructelor, culorii acestora, acumulăr ii de biominerale, etc.
Tăierile din timpul perioadei de vegetație au unele avantaje prin aceea că
evită pierderile mari de substanțe sintetizate, deoarece , nu permit formarea unor
ramuri în poziții nedorite, care ulterior se vor elimina prin tăieri ; temp erează
creșterea organelor hipogee și a pomului în general (Allen). În culturile intensive
și superintensive tăierile „în verde" sunt de preferat celor de iarnă. O mare atenție
trebuie acordată momentului efectuării acestor operații , mai ales , la speciile
semințoase (G. Grădinariu, 1992).
Operațiile „în verde" se bazează, de asemenea, tot pe scurtare și suprimare.
Scurtarea lăstarilor ( ciupirea) constă în înlăturarea vârfului erbaceu al
acestora, în scopul opririi creșterii pe o anumită perioadă de timp și de a crea un
decalaj în favoar ea lăstarilor neciupiți. Această operație se poate aplica și
lăstarilor foarte viguroși, în vederea grăbirii ramificării lor. Această operație este
indicată în perioada de formare a scheletului, prin ciupire evitându -se interv ențiile
din perioada de repaus. Și în cazul acestei intervenții o importanță deosebită o are
momentul efectuării ei.
Suprimarea lăstarilor ( plivirea) constă în suprimarea de la bază a lăstarilor
de prisos, când aceștia au ajuns la 5 -10 cm lungime, în scop ul stimulării creșterii
celorlalți lăstari rămași în coroană. Metoda se utilizează în pomicultura intensivă,
la formarea coroanelor, eliminarea lăstarilor de pe cep în pepiniere sau chiar
pentru dirijarea formării ramurilor de rod pentru anul următor (la p iersic). Această
operație influențează pozitiv regimul de lumină și de aer din coroana pomilor,
diferențierea mugurilor de rod, colorarea și însușirile organoleptice ale fructelor.
Prin lucrarea de plivit nu trebuie să se reducă mai mult de 20 -30% din frun zișul
pomului, pentru a evita apariția unui dezechilibru în procesele de nutriție.
POMICULTURĂ GENERALĂ
210Schimbarea poziției ramurilor.
Aceste operații prezintă avantajul că nu risipesc nici o cantitate de
bioenergie acumulată în pomi, contribuie la echilibrarea creșterii și st ructurii
scheletului, stimulează formarea ramurilor de rod și grăbesc fructificarea.
Dresarea ramurilor și lăstarilor. Constă în aducerea spre verticală a
acestora. Metoda se utilizează în perioada de tinerețe și contribue la formarea
echilibrată a etajelo r. Această operație influențează pozitiv creșterea ramurii sau
lăstarului respectiv și negativ fructificarea.
Fig. 10.1. – A-ramură în poziție verticală ; a- 0,1,2,3, ramuri viguroase,
4,5,6 ramuri de rod, 7,8,9 muguri dorminzi; b -repartizarea lăstarilo r în jurul ramurii;
B-raportul între creștere și rodire în funcție de poziția ramurilor
Înclinarea ramurilor și lăstarilor este operația inversă dresării, prin care
aceștia se aduc din poziție naturală spre orizontală sau sub orizontală. Înclinarea
temper ează creșterea ramurii și favorizează formarea ramurilor de rod, fiind
recomandată în perioada de tinerețe în plantațiile intensive și superintensive (fig.
10.2.; 10.3. a).
Fig. 10.2. – Ramură înclinată
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
211
Fig. 10.3. a.- Ramură orizontală
Arcuirea ra murilor. Este o operație mai puțin utilizată, prin care baza
ramurilor sau lăstarilor rămâne ascendentă, iar vârful acestora capătă o poziție
descendentă. (fig. 10.3.b). Metoda se folosește pentru temperarea creșterii la
soiurile viguroase și are efecte fa vorabile asupra garnisirii șarpantelor și
subșarpantelor cu ramuri de rod, favorizează diferențierea și grăbește
fructificarea. La efectuarea arcuirii se vor evita curburile pronunțate, care
generează lăstari viguroși. Utilizarea arcuirii trebuie făcută po nderat și în corelație
cu celelalte operații tehnice.
Fig. 10. 3.b.- Ramură arcuită
Operații tehnice secundare
Decorticarea inela răconstă în înlăturarea scoarței pe o lățime de 3 -6 mm
de jur-împrejurul ramurii fără a întrerupe și vasele lem noase . Această intervenție
chirurgicală influențează atât creșterea, cât și rodirea. Imediat sub zona
decorticată cresc lăstari puternici, comparabili cu cei din vârful ramurii, chiar
dacă mugurii situați în zona respectivă, în mod normal ar fi rămas dormi nzi.
Ținând cont de efectele ei , decorticarea trebuie utilizată cu multă atenție.
Aplicată abuziv, la multe ramuri, decorticarea slăbește nu numai ramurile
respective, ci și întreg sistemul radicular periclitând viața pomului. De asemenea,
această operație poate provoca la drupaceae scurgeri de clei.
POMICULTURĂ GENERALĂ
212Crestarea se efectuează pe un sector limitat din conturul ramurii , de
regulă, deasupra unui mugu re și constă în eliminarea scoarței și a lemnului din
inelele exterioare ale albumului pe o lățime de câțiva milim etri în formă de
semilună sau „V”. Operația are loc înainte de pornirea în vegetație. Scopul
lucrării este acela de a echilibra brațele sau de a provoca apariția unei noi ramuri.
Incizia transversală constă din întreruperea vaselor liberiene și a 2 -3 inele
din alburn, prin introducerea unei lame ascuțite deasupra sau dedesubtul unui
mugure cu efecte asemănătoare ca la crestare.
Incizia longitudinală se practică pe trunchiul pomilor, în special la cireș și
vișin, în scopul stimulării îngroșării acestuia.
Ștrangularea constă în „gâtuirea” cu un inel metalic a unei ramuri , având
efect asupra creșterii acesteia. Se mai aplică pentru stimularea emiterii de
rădăcini adventive la alun și castan.
Torsionarea (răsucirea). Se practică în perioada de tinerețe a pomilor .
Lăstarii torsionați slăbesc ca vigoare, dar prin frunzișul lor contribuie la o mai
bună hrănire a pomilor și se transformă în ramuri de rod. Lăstarii cu poziție
necorespunzătoare în coroană se suprimă în anul următor.
Extirparea mugurilor sau „orbirea” s e efectuează când aceștia sunt umflați,
dar nu au pornit în vegetație. Metoda se utilizează în pepinieră și la formarea
coroanelor.
10.2. Forme de coroană
La pomii cultivați se întâlnesc mai multe forme de coroană, care se
deosebesc printr -o serie de elem ente cum ar fi: intervenția sau neint ervenția
omului în formarea lor; prezența sau absența macrostructurii vegetative; prez ența
sau absența axului central; proiecția pe sol; poziția și dispune rea elementelor
macrostructurii; prezența sau absența mijloacelo r de susținere etc.
Clasificarea formelor de coroană
1. După intervenția sau neintervenția omului:
a.- coroane naturale;
b,- coroane artificiale;
2.După conturul proiecției pe sol:
a.- globuloase; (piramidele, fus -tufă, tufă, vas.)
b.- aplatizate ; (palmetele)
3. După prezența sau absența axului:
a.- coroane cu ax central (piramide, palmete etc).
b.- coroane fără ax central (formele de vas).
4. După dispunerea și înserarea elementelor macrostructurii:
a.- coroane etajate;
b.- coroane neetaj ate;
c.- coroane mixte;
5. După habitus:
a.- coroane cu volum mare;
b.- coroane cu volum mic.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
213Coroanele cu volum mare
Globuloase cu ax: piramida etajată, piramida neetajată mo dificată,
piramida mixtă ;
Globuloase fără ax: vasul ameliorat, vasul întâ rziat etc.
Coroane aplatizate. palmeta etajată cu brațe oblice, palmeta neetajată,
palmeta anticipată, palmeta liberă.
Piramida etajată rărită modificată
Caracteristici. Trunchi de 70 -80 cm; ax central dezvoltat; 2 -3 etaje cu câte
3-4 șarpante dispuse în spirală și înclinate la 50 -55°, formând unghiuri de
divergență de 90 -120°. Fiecare șarpantă are 3 -4 subșarpante, distanțate la 50 -70
cm și dispuse bilateral – altern- extern, care se subordonează șarpantei și între ele.
Axul se suprimă deasupra ultimului etaj (figura 10.4); înălțimea totală: 3,5 -5 m.
Se recomandă pentru plantațiile extensive la majoritatea speciilor și soiurilor cu
creștere viguroasă.
Fig. 10.4. – Piramida etajata rărită modificată
a-pom întreg; b -șarpantă cu subșarpante dispuse b ilateral altern extern (II/1 -prima
ramificație, II/2 -a doua ramificație, II/3 -a treia ramificație, II/4 -a patra ramificație
POMICULTURĂ GENERALĂ
214Tabelul 10.1.
Clasificarea coroanelor
(după Cimpoieș Gh., 2001)
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
215Piramida neetajată modificată (leaderul modificat )
Caracteristici: Trunchi de 60 cm; ax central de 120 -160 cm; înălțimea
totală 3-4,5 m; 5- 6 șarpante dispuse în spirală la 35 -40 cm una de alta; primele
două șarpante au câte 3 subșarpante; șarpantele 3 -4 au câte două subșarpante, iar a
cincia și a șasea șarpantă câte o subșarpantă (figura 10.5.). Prezintă avantajul că
formează o macrostructură solidă, bine luminată. Se recomandă la soiurile
viguroase de măr, păr, prun, cireș și vișin , cu creștere puternică a axului.
Piramida mixtă este o combinație între piramida etajată și cea neetajată. Se
folosește în cultura extensivă a pomilor, la soiuri de măr, păr și prun, cu vigoare
mare și mijlocie (fig. 10.6).
Caracteristici: Trunchi 0,8 -1 m; înălțimea totală 3 -4,5 m; primele trei
șarpante formează un etaj, iar u rmătoarele 3 -4 sunt inserate uniform în jurul
axului la 35 -40 cm una de alta; distanța de la ultima șarpantă din etaj la prima
șarpantă solitară este de 80 cm. Șarpantele din etaj au câte trei subșarpante, iar
cele solitare câte 1 -2 subșarpante; axul se su primă deasupra ultimei șarpante.
Tufa. Se pretează în special pentru speciile alun, gutui, corn și vișin și
numai în cazuri rare pentru cireș și piersic.
Caracteristici. Trunchiul -25-30 cm; 5 -8 șarpante foarte apropiate una de
alta; înălțimea totală a pomu lui este de 3 -4 m; șarpantele se ramifică în
subșarpante , pe care se inseră microstructura roditoare. De regulă, această
coroană se îndesește puternic , cu consecințe negative asupra fructificării și
calității fructelor.
Fig. 10.5. – Schema piramidei n eetajate: Fig. 10.6. – Schema piramidei mixte:
a-trunchi; b -distanța dintre șarpante pe ax a -trunchi; b -distanța între ramurile etajului
c-distanța dintre șarpantele solitare
POMICULTURĂ GENERALĂ
216Forme de coroană globuloase fără ax central
Vasul întâr ziat (piramida întreruptă). Se recomandă pentru plantații
clasice la speciile măr, păr, prun și cais, soiuri viguroase altoite pe portaltoi
viguroși.
Caracteristici. Trunchi de 60 cm; înălțimea totală a pomului 2,5 -4 m;
coroana are 4 -5 șarpante distanțate la 25-35 cm, inserate în spirală , pe un ax de
60-90 cm.
Vasul clasic se utilizează pentru speciile pretențioase față de lumină și cu
tendință naturală de a forma ax de vigoare scăzută: cais, piersic, prun.
Caracteristici. Trunchi de 60 -80 cm; înălțime to tală 2,5-3 m; coroana are 3 –
5 șarpante ramificate prin bifurcare; axul se suprimă deasupra ultimei șarpante.
Vasul ameliorat se utilizează pentru specii și soiuri de vigoare mică sau
mijlocie: piersic, prun, cais (fig. 10.7).
Caracteristici: Trunchi de 60 cm; înălțimea totală a pomului 2,5 -3 m;
coroana are un singur etaj format din trei șarpante distanțate la 12 -15 cm, și sub
un unghi de 50 -60°; șarpantele poartă ramificații de ordinul II dispuse bilateral
altern-extern.
Vasul aplatizat prezintă avantajel e palmetei și ale vasului.
Caracteristici: Trunchi de 40 -60 cm; înălțimea totală a pomului de 2,5 -3 m;
coroana este alcătuită din 3 -4 șarpante distanțate la 25 -30 cm. Prima șarpantă se
orientează pe direcția rândului, iar următoarele două se dirijează opus , puțin oblic
față de rând. Ultima șarpantă, în caz că există, se suprapune pe direcția primei.
Șarpantele sunt dirijate sub unghiuri de 45 -50° față de verticală. Se pretează
pentru speciile prun, cireș, vișin, nuc, măr și păr.
Fig. 10.7. – Vasul ameli orat
a-trunchi, b – distanța dintre șarpante
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
217Tufa-vas este o coroană globuloasă fără ax, creată la Universitatea
Agronomică București, de către N. Cepoiu , și este destinată soiurilor de vișin, care
fructifică în special, pe ramuri plete. (fig. 10.8 ).
Caracteristici: Trunchi de 10 -20 cm; 5 -6 șarpante, fiecare cu câte 7 -8
ramuri de semischelet, dispuse altern la 20 -25 cm, care se reduc prin tăieri la 40 –
50 cm, pentru stimularea mugurilor dorminzi și formarea de noi plete roditoare.
Prin ciupi rea lăstarilor la 10 -15 cm se obțin ramuri bifuncționale (cu plete
anticipate și pinteni), care măresc volumul util al coroanei. Înălțimea totală a
pomului este de 1,6 -1,8 m și diametrul coroanei de 2 -2,5 m.
Forme de coroană aplatizate
Aceste forme sunt utilizate pentru plantații intensive la specii și soiuri cu
vigoare mijlocie și mică. Datorită multiplelor avantaje sunt foarte mult utilizate în
cultura pomilor. Majoritatea acestor coroane necesită sistem de susținere.
Palmeta etajată cu brațe oblice
Se utilizează pentru plantațiile intensive de măr, păr, piersic, prun, cais și
vișin.
Caracteristici. Trunchi de 50 -60 cm sau 30 -40 cm (la piersic); ax central pe
care sunt inserate trei etaje distanțate la 60 -120 cm; fiecare etaj are câte două
șarpante dis tanțate la 8 -12 cm, înclinate la 45 -60o, funcție de vigoarea speciei sau
soiului. La piersic, pe șarpantele primului etaj există câte două subșarpante
distanțate la 3 0 cm una de alta, iar la celelalte specii câte patru subșarpante
distanțate la 50 cm și co nduse orizontal la bază și ușor ascendent la vârf.
Înălțimea totală a gardului fructifer este de 3 -4 m, grosimea de 1,5 -2 m la bază și
1,25-1,50 m la vârf (figura 10.10 .).
Fig.10.8. .Tufa vas
(după N. Cepoiu, 2000)
Fig.10.9. Palmeta Fălticeni
(după V. Moroșanu, 1994)
POMICULTURĂ GENERALĂ
218
Fig. 10.10 .- Palmeta etajată cu brațe oblice
a-trunchi; b -distanța dintr șarpant ele din etaj; c -distanța dintre etaje.
Palmeta neetajată cu brațe oblice se utilizează la pomi cu vigoare mijlocie
sau mică.
Caracteristici: Trunchiul de 30 -50 cm; înălțimea totală 2,5 -3 m; ax central
cu 8-10 șarpante neramificate, dispuse altern pe di recția rândului, la 30 -40 cm
una de alta și o înclinare de 50 -55° față de verticală. Pe șarpante sunt prinse direct
ramuri de semischelet și de rod. Grosimea medie a gardului fructifer e ste de 1,25 –
1,50 m. (figura 10.11 .).
Fig. 10.11 .- Palmeta neetaja ta cu brațe oblice:
a-trunchi; b -distanța dintre șarpantele opuse; c -distanța dintre două
șarpante de pe aceeași parte a axului
Palmeta de Fălticeni a fost concepută în anul 1990 la S.C.P.P. Fălticeni și
reprezintă un "hibrid" între palmeta italiană cu b rațe oblice și palmeta Haag (fig. 10.9.)
Pomul condus sub această formă de coroană are un trunchi de 70 cm și un
ax pe care sunt inserate 4 etaje la distanța de 60 cm unul de altul, cu șarpantele
înclinate sub un unghi de 75 -80° față de verticală.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
219Între et aje pe ax se lasă 2 -3 ramuri de garnisire, care se conduc în poziție
suborizontală, pentru a nu concura în creștere șarpantele din etaje.
Palmeta atinge o înălțime de cca. 2,70 m și o grosime de de cca. 1,2 m.( pe
rândul de pomi) Realizarea palmetei "de F ălticeni" presupune instalarea unui
sistem de susținere, cu spalier, pe care se fixează trei sârme, la distanță de 60 cm
una de alta.
Această formă de coroană se realizează ușor în 3 -4 ani , prin tăieri în verde
și în perioada de repaus .
Prezintă avantajul unei bune consolidări a șarpantelor din etaje, cât și
crearea unui regim optim al luminii în coroana pomului, ceea ce conferă,
obținerea unei producții de fructe de foarte bună calitate.
Palmeta de Fălticeni se realizează foarte bine la distanțe de plantar e de 4/2
m ; 4/2,5 m și 4/3 m cu portaltoii: M9, M26, M27 și MM106 la toate soiurile de
măr existente la ora actuală în sortimentul din zona de nord a Moldovei.
Palmeta simplă (Pal spindel) se utilizează în culturi intensive, în principal
la piersic. Nu n ecesită sistem de susținere. (fig. 10.12 ).
Caracteristici: Trunchi de 60 cm; înălțime totală 2,5 -3,5 m; macrostructura
este formată dintr -un ax și două șarpante bazale conduse pe direcția rândului și
înclinate la 45 -55o. Pe această structură se prind ramur ile de semischelet și de rod.
Palmeta liberă nu necesită sistem de susținere. Aplatizarea se realizează
din tăieri. (fig. 10.13 ).
Caracteristici: Trunchi de 40 -50 cm; ax și 9 -10 șarpante solitare sau etajate
natural orientate pe direcția rândului.
Fig.10.12 Pal spindel
(după Gh. Cimpoieș , 2002)
Fig. 10.13 Palmeta liberă
(după Gh. Cimpoieș , 2002 )
POMICULTURĂ GENERALĂ
220Coroane cu volum mic
Fusul tufă ameliorat este utilizat pentru plantații intensive la speciile măr
și păr altoite pe portaltoi de vigoare slabă. (fig. 10.15 .
Caracteristici. Trunchi de 60 cm, înălțimea totală de 2,5 -3,5 m; coroana are
10-16 ramuri principale, care au mai multe ramificații de schelet; ramurile
principale sunt inserate la 10 -30 cm distanță unele de altele, în spirală și conduse
oblic la 65 -70° . Baza coroanei are un diametru de 1,8 -2 m.
Fusul subțire (Slende r Splindle) se utilizează pentru plantațiile
superintensive, pentru pomii de vigoare mică și mijlocie. (fig.10.14 ).
Caracteristici. Axul este condus în zi g-zag, obținut prin transferul creșterii
sale anuale pe o ramură laterală; trunchiul are 40 cm; înălț imea totală 2,5 -3 m. Pe
ax sunt inserate 4 -5ramuri de schelet la bază și 15 -20 ramuri de semischelet către
partea mediană și la vârf. Acestea se înlocuiesc după 3 -4 ani de fructificare.
Coroana are la bază diametrul de 0,9 -1,4 m, iar la vârf de 0,4 -0,6 m.
Cordonul tufă este o coroană cu volum redus care se utilizează pentru
plantații superintensive (3 x 1 m).
Caracteristici: Scheletul este alcătuit dintr -un trunchi de 30 cm și două
șarpante orizontalizate, pe care se inseră 3 -4 ramuri de semischelet în vârstă de
3-5 ani și alte 3 -4 ramuri de rod de 1 -2 ani. Înălțimea totală a pomului este de 2 –
2,5 m și lățimea de 1 m.
Coroane artistice palisate. Se folosesc din ce în ce mai mult pentru
intensivizarea producției în plantațiile superintensive, dar și în g rădinile
individuale pentru realizarea unor efecte estetice.
Formele artistice sunt acelea care, pe lângă producția de fructe, au și rol
decorativ. De regulă, ele se amplasează pe marginea aleilor, lângă ziduri și
garduri, cu deosebire în fața casei, pentr u a fi văzute de pe terasă, balcon, precum
și din stradă. Efectul estetic este obținut prin variația formelor, modul lor de
grupare și poziția pe care o au în grădină.
Fig.10.14 . Fusul subțire
(după N. Cepoiu, )
Fig.10.15 . Fusul tufă ameliorat .
(după Gh. Cimpoieș, 2002 )
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
221Deși în decursul timplui au fost create și practicate numeroase forme
artistice, ele se utilizează foarte puțin, deoarece necesită cunoștințe de
specialitate, pricepere și simț artistic; ele trebuie formate și întreținute corect,
după o anumită tehnică, bine însușită. Eventualele greșeli duc la dezechilibrarea
formelor, scăzând efectul lor es tetic.
Unele forme artistice (cordoanele și palmetele) servesc la obținerea de
garduri pomicole, eventual de bolți. Alte forme artistice (piramida -candelabru,
vasul-candelabru, cupa) se utilizează de obicei izolat, la întretăierea aleilor.
Fiecare formă ar tistică necesită instalarea unui spalier (înain te sau imediat
după plantare).
În continuare, se prezintă succint principalele forme artistice.
Cordoanele. Scheletul pomului este format din axul principal al tulpinii,
eventual din doua axe paralele sau sup rapuse. Pe ax su nt inserate ramuri de
semischelet foarte scurte și ramuri de rod. După poziția lor se deosebesc:
cordoane orizontale, verticale, oblice, ondulate și spiralate.
Cordonul vertical (fig. 10.16 ). Este cel mai bun și mai utilizat, deoarece
cores punde tendinței naturale de creștere a pomului. La plantare, varga se
scurtează la 40 cm, iar în fiecare din anii următori prelungirea axului se scurtează
tot la 40 cm, până când cordonul atinge o înălțime de 2 -2,5 m. Scurtarea axului,
an de an, este neces ară pentru a obține îmbrăcarea lui cu ramuri de semischelet și
de rod. Trunchiul are o înălțime de 25 -40 cm. Spalier ul, înalt de 1,6 -2 m, are 4 -5
sârme distanțate la 40 cm. Distanțele de plantare sunt de 60 – 80 cm pe rând și de
2,5-3 m între rânduri. Este indicat pentru soiurile de măr și păr de vigoare slabă,
altoite pe portaltoi vegetativi slabi.
Cordonul oblic simplu. (fig. 10.17). Se aseamănă cu precedentul și se
formează la fel, dar începând de la înălțimea de 30 -40 cm, axul este înclinat sub
unghi de 45°, pentru a i se încetini creșterea. Lăstari i de pe partea superioară a
cordonului au tendința să crească ceva mai viguros, decît cei așezați sub cordon.
Se dau aceleași distanțe de plantare ca și la cordonul vertical.
Fig. 10.16. Cordo nul vertical
Fig. 10,17. Cordonul oblic
POMICULTURĂ GENERALĂ
222Cordonul orizonta l.Poate fi cu un braț (unilateral), cu două brațe conduse
orizontal și orientate în direcții opuse (bilateral) sau cu două brațe suprapuse (fig.
10.18).. Brațele se conduc pe sârmele spalierului. Ele se obțin fie prin curbarea
axului, la înălțimea dorită, după o ușoară torsionare, fie prin scurtarea axului
deasupra unui mugur, orientat pe rând, spre direcția de palisare. Pentru a stimula
creșterea pomului și a grăbi formarea cordonului, vârful lăstarului de prelungire
se palisează oblic (pe o șipcă) și se aduce la orizontală prin palisări succesive, din
50 în 50 cm, pe măsură ce se alungește. Pe axul cordonului se lasă numai ramuri
de semischelet scurte și ramuri de rod, orientate spre părțile laterale. Ramurile
situate sub axul cordonului sunt umbrite, iar cele de deasupra au tendința să
crească prea viguros. Sârma spalierului se fixează la 40 -50 cm de la nivelul
solului. În cazul cordonului orizontal unilateral cu brațe suprapuse, distanța dintre
aceste brațe este tot de 40 -50 cm.
Cordonul orizontal bilate ral și cel cu brațe suprapuse valorifică mai bine
potențialul de creștere și fructificare a pomilor, decât cel unilater al. Se pretează
pentru măr și pă r (soiuri și po rtaltoi de vigoare slabă și sub mijlocie). Poziția
orizontală a cordonului slăbește creșter ea pomului, grăbind totodată fructificarea
și garnisirea cu ramuri de rod.
Cordoanele orizontale sunt indicate pe un singur rând, lângă alei. Ele nu
valorifică spațiul pe verticală , dar lângă alte forme mai înalte, produc efectul
estetic de etajare a veget ației. Distanțele pe rând sunt de 2-2,5 m pentru
cordonul orizontal unilateral simplu și suprapus și de 3 -4 m pentru cel bilateral.
Forma de U. Este un cordon cu două brațe verticale, paralele, distanțele
între ele la 40 -60 cm(fig. 10.21). . Se conduce c a și cordonul vertical, având grijă
ca cele două brațe să fie echilibrate în creștere. Dacă unul din brațe tinde să
devină prea viguros, se înclină; până se obține egalarea vigorii brațelor. La
plantare, varga se scurtează la 30 cm, deasupra a 2 muguri ori entați pe rând. Din
acești muguri apar lăstari, care, după ce ating lungimea de 50 -60 cm, se curbează
la 20-30 cm de la baza lor și apoi se dirijează vertical. Curbura să fie egală la
ambele brațe și destul de scurtă (estetică).
Distanțele de plantare sun t de 80-120 cm pe rând. Se plantează pe un rând,
de-a lungul aleilor, zidurilor și gardurilor, în locuri însorite. Se pretează pentru păr
și măr (soiuri și portaltoi de vigoare slabă și submijlocie). înălțimea se limitează la
2,2-2,5 m (ca la toate cordoan ele verticale).
Forma de U dublu. Are trunchiul tot de 30 cm. Primele două brațe se
ramifică fiecare sub formă de U simplu (fig. 10.21) , rezultând 4 brațe verticale,
care se conduc ca la forma U simplu. Porțiunile orizontale ale celor două forme
de U să se afle la prima sârmă a spalierului (40 cm de la sol). Coturile să fie
uniforme (estetice). Spalierul se construiește ca și la cordonul vertical. În
fiecare an, brațele se scurtează la 40 cm (la următoarea sârmă a spalierului),
pentru a se obține garnisire a lor uniformă. La 2 -2,5 m se limitează înălțimea
gardului (pe ultima sârmă a spalierului).
Distanța dintre brațe este de 40 -60 cm, iar cea de plantare pe rând de 1,6 -2,4
m. Brațele să fie uniforme ca vigoare.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
223Această formă dă rezultate bune la soiurile d e păr și măr de vigoare mijlocie
și submijlocie, altoite pe portaltoi slabi sau submijlocii (M 106 la măr, gutui la
păr).
Fig. 10.18. Cordonul orizontal
Fig. 10.21. U simplu și U dublu
Fig.10.19. Drapel Marchand
Fig. 10.20. Palmeta Verrier și
palmeta Candelabru
Fig. 10.22. Sistemul Cossonet
Fig.10.23. Piramida candelabru
POMICULTURĂ GENERALĂ
224Palmetele artistice. Pot fi cu brațe verticale, oblice și orizontale. Palmet ele
cu brațe oblice pot alterna pe același rând cu cele orizontale, rezultând sistemul
Cossonet (fig. 10.22) .
Palmeta Verrier cu 4 brațe. Se aseamănă cu forma de U dublu, dar diferă de
aceasta prin faptul că prezintă un ax central scurt (20 -30 cm), toate cele 4 brațe
verticale fiind p ornite din aceasta (fig. 10.20) .
Distanțele dintre brațe sunt de 40 -60 cm, iar distanța de plantare pe rând de
1,6-2,4 m (ca și la forma de U dublu). Cele două brațe din centru au tendința să
crească mai viguros decât cele la terale (deși se începe formarea lor cu un an mai
târziu). Când se constată această tendință, brațele respective se înclină provizoriu,
pentru a le slăbi creșterea. Se folosește pentru aceleași specii șisoiuri ca și forma
U dublu. Spalierul se instalează l a fel. În fiecare an, brațele se scurtează la 40 cm,
pentru a se garnisi mai bine. Î n toate cazurile, scurtarea brațelor se face deasupra
unui mugur situat spre alee, pentru ca cicatricea rănii sa fie mascată (situată pe
partea opusă).
Palmeta candelabru c u 4 brațe. Are un trunchi de 30 -40 cm și două brațe
principale care inițial se conduc orizontal, iar la distanța de 75 -90 cm de trunchi,
fiecare braț orizontal se aduce la verticală. Pe fiecare braț, în porțiunea orizontală,
se lasă câte o ramificație vert icală, la 20 -30 cm de la trunchi, obținându -se în total
4 brațe verticale distanțate la 40 -60 cm (fig. 10.20).. Să nu se depășească aceste
distanțe, deoarece forma se obține greu, brațele exterioare devenind prea lungi,
greu de menținut în echilibru cu bra țele interioare, care sunt mult mai scurte.
Se utilizează același spalier ca și pentru forma de U dublu. În fiecare an,
brațele se scurtează la sârma următoare a spalierului (40 cm), pentru a obține
creșterea și garnisirea loruniformă. Speciile ș i soiu rile ce se pretează pentru
această palmeta sunt aceleași ca și la forma U dublu și palmeta Verrier cu 4 brațe.
Palmeta î n formă de evantai. Se utilizează la piersic. După plantare, tulpina
se scurtează la prima sârmă a spalierului (50 cm). Lăstarii se la să să crească
liber. În anul următor, ramurile pomului se palisează pe spalier în formă de
evantai, lăsându -se și un ax central. Dacă spațiul permite, unele ramuri se bifurcă
la lungimea de 50 -70 cm.
După formarea ultimei șarpante, axul central se suprimă . Această formă se
obține și se întreține ușor, previne tăierile severe și favorizează o creștere și
garnisire uniformă a scheletului. între șarpante, în partea lor periferică, distanțele
să fie de 60 -80 cm. Plantarea pomilor se face la 4 m între rânduri ș i 3 m pe rând.
Coroana Solax reprezintă un ax vertical modificat, la care atât
prelungirea axului cât și elementele de semischelet care există pe lungimea
acestuia, sunt dirijate arcuit. (fig. 10.24 ).
Coroana a fost concepută în anul 1990, de către Jean -MarieLespinasse și
colaboratorii săi , pe baza observațiilor făcute asupra comportării pomilor
conduși ca ax vertical sau Solen.
Pomul are un trunchi de 0,5 – 0,6 m și atinge o înălțime de 2,0 -2,5 m. Pe
ax se găsesc inserate în spirală ramuri de semischelet și rod,cu direcție de
creștere arcuită și descendentă.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
225Folosindu -se la pomi cu sistem de înrădăcinare superficial (portaltoi
M9, M26), aceștia necesită un sistem de susținere reprezentat de un spalier
cu 1- 2 sârme, sau tutorare individuală. Este nevoie de asemenea, în perioada de
formare, de cârlige și „S" -uri din sârmă pentru arcuirea ramurilor.
Este o coroană care dă rezultate foarte bune la măr, fiind recomandată
pentru majoritatea soiurilor.
Distanțele de plantare recomandate sunt de 3,5 – 4,0 m x 1 ,25-1,5,
obținând o densitate de 1.666 -2.312 pomi/ha. Lățimea gardului fructifer ajunge
la 1,60- 1,80 m.
Pe durata fructificării se urmărește reînnoirea perma entă a ramurilor de
semischelet prin eliminarea celor epuizate, aplecate prea multsub greutatea
rodului. În pre zent se desfășoară cercetări de extindere a acestei forme de coroană
și la alte specii cu ar fi părul, cireșul și chiar nucul.
Solen
Această formă de coroană este destinată soiurilor standard (tipurile III și IV
defructificare), altoite pe portaltoi de vigoare slabă (M9, M26). (fig. 10.25 ).
În anul întîi, primăvara, pomii plantați sub formă de vergi se scurtează la 1
mde la nivelul solului .Soiurile mai viguroase se scurtează la 1,2 m.
După dezmugurire se suprimă toți m ugurii din zona de proiectare a
trunchiului până la 80 cm de la nivelul solului. Când lăstarii depășesc cu 15 -20cm
prima sâ rmă a spalierului, întinsă cu 30 cm mai sus de nivelul de tăiere al
vergilor, se aleg doi orientați în direcții opuse de -a lungul râ ndului. Ceilalți se
suprimă.
Fig. 10.24 .-Coroana Solax
(după N. Cepoiu)
POMICULTURĂ GENERALĂ
226În anul al doilea, înainte de pornirea pomilor în vegetație, ramurile se
înclinăorizontal, fix îndu-le în această poziție de sâ rma de sus a spalierului .
În timpul vegetației, câ nd lăstarii înregistrează lungimea de 10 -15 cm, cei
apăruți pe trunchi, în zona curburii șarpantelor și pe latura lor superioară se
plivesc.
Fig. 10.25 – Formarea coroanei Solen:
(după Gh. Cimpoieș , 2002)
a; b c; d -anul I; e -anul II; f – anul III; g -anul IV după plantare.
În anul al tre ilea, primăvara, se suprimă toate ramurile amplasate mai jos de
la punctul de curbură al șarpantelor și cele de pe latura lor superioară, dacă n -au
fosteliminate în urma lucrărilor în verde. Pe părțile laterale ale fiecărei șarpante se
aleg4-5ramuri cu un unghi de inserție mare, care se scurtează dacă depășesc lungimea
de 55-60 cm.
În timpul vegetației se plivesc lăstarii apăruți pe latura superioară a
șarpantelor și a ramurilor de semischelet.
În anul al patrulea, primăvara, continuă lucrările de formar e a
semischeletului. Se lasă de la 12 pâ nă la 16 ramuri de semischelet, repartizate de o
parte și alta a celor două șarpante orizontale. Prin tăieri de transfer ale ramurilor de
semischelet de la baza șarpantelor este ocupat spațiul fără ramuri între punct ele de
curbură a lor. Se suprimă ramurile amplasate pe latura superioară a șarpantelor și cele
verticalede pe semischelet.
În anii următori menținerea formei de coroană la parametrii proiectați se
realizează prin amplasarea spațială uniformă a ramurilor d e semischelet și limitarea
grosimii și înălțimii gardului fructifer.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
227Tesa
Coroana poate fi utilizată pentru soiurile standard (tipurile III și IV de
fructificare), altoite pe portaltoi de vigoare slabă (M9, M26), soiurile de tipurile I și II
de fructificar e necesită cheltuieli suplimentare la înclinarea ramurilor. Pentru
înființarea plantației se utilizează pomi sub formă de vargă bine dezvoltați cu
lungimea de 1,5 -1,8 m, cu lăstari anticipați în partea superioară. Prezența ramurilor
laterale în zona de pâ nă la 80 cm este inutilă. De aceea, pomii trebuie pregătiți în
pepinieră special pentru a forma această coroană. Această problemă se soluționează ușor
prin proiectarea zonei coroanei la înălțimea corespunzătoare.
În anul întîi, primăvara, tăierea se efectu ează în funcție de vigoarea soiului
și prezența sau lipsa pe ax a ramurilor laterale.
Pomii se scurtează în funcție de vigoarea soiului la 1,20 -1,50 m de la nivelul
solului. Sârma spalierului va fi instalată la 20 cm mai jos de nivelul de tăiere al pomilor .
Dacă plantația se înființează cu pomi de doi ani cu ramuri laterale sau de un
ancu ramuri anticipate, în zona de cca 40 cm se păstrează acelea cu unghi de ramificare
mare și se scurtează la 2 muguri cele viguroase cu poziție verticală. Toate ramurile
amplasate mai jos de zona coroanei se suprimă.
Când lăstarii înregistrează o lungime de 20 -25 cm, se aleg 5 -6 pentru
formarea ramurilor de semischelet. De asemenea, se lasă lăstarul de prelungire al
axului și concurentul său, care se ciupesc la 10 cm. Ei se lasă temporar pentru a
favoriza creșterea lăstarilor amplasați mai jos, sub un unghi de ramificare mai mare.
Lăstarii aleși pentru formarea ramurilor de semischelet trebuie să fie bine
dezvoltați și dispuși uniform în jurul axului. Cei care au poziție vert icală, se înclină și se
palisează. Ceilalți lăstari se plivesc.
Fig. 10.26 – Formarea coroanei Tesa:
(după Gh. Cimpoieș, 2002)
a; b -anul I; c; d -anul II; e – anul III după plantare .
În anul al doilea, primăvara, pomii nu se taie. Ramurile de semis chelet se
înclină spre orizontală prin atîrnarea de greutăți sau se palisează.
În timpul vegetației, câ nd lăstarii înregistrează lungimea de 15 -20 cm, se
scurtează prelungirea axului prin transfer la cea mai de sus ramură de semischelet. Se
suprimă lăstari i de pe ax și cei amplasați pe latura superioară a ramurilor de
semischelet.
POMICULTURĂ GENERALĂ
228În anul al treilea, primăvara, lucrările de formare a coroanei, ca și în anul precedent,
sunt reduse la minimum. Se suprimă ramurile anuale de pe ax și latura superioară a
ramuril or de semischelet, dacă au rămas în urma lucrărilor în verde. Cantitatea de
ramuri de semi schelet se reglează definitiv. Î n funcție de vigoarea soiului sunt lăsate
de la 5 pâ nă la 7 ramuri de semischelet. Ramurile de garnisire nu se scurtează.
În timpul ve getației, lucrările vor continua după aceleași principii, pentru
garnisirea ramurilor de semischelet și asigurarea unei distribuții spațiale uniforme a
acestora în coroană .De pe ax și latura superioară a ramurilor de semischelet se
suprimă toți lăstarii. Cu aceasta se încheie formarea coroanei.
Tatura Trellis
Pomii conduși după această formă de coroană au un trunchi de 0,3 -0,4 m
înălțime și două șarpante orientate în direcții opuse sub un unghi de 60 -70° față de
orizontală, perpendicular pe râ ndul de pomi . Unghiul dintre șarpante este mai mic
pentru soiurile spur. Î n funcție de asociația soi/portaltoi pe șarpante, în părțile lor
laterale, pot fi amplasate subșarpante. Astfel, fiecare subșarpantă se aseamănă cu
axul unei palmete. Subșarpantele sunt orienta te în direcț iile opuse ale
planului oblic. În plantațiile de piersic, câ t și de măr, de mare densitate subșarpante
nu se lasă. Este necesar de un sistem special de susținere în formă de "V".
A fost concepută de D.Charmles la Stațiunea Experimentală "Tatura " din
Australia.
Fig. 10.27 Tatura Trellis
(după Gh. Cimpoieș , 2002)
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
22910.3. Lucrări de formare a coroanelor
Formarea coroanelor se realizează în perioada de tinerețe a pomilor prin
operații de schimbare a poziției ramurilor și tăieri, urmărindu -se în același timp
realizarea completă a scheletului cât și intrarea câ t mai timpurie a pomilor pe rod.
Pentru realizarea acestor două obiective, în aplicarea lucrărilor de formare
este necesar să se țină seama de următoarele principii generale.
1)Stimularea rodirii și temperarea crește rii la pomii tineri. Pentru
formarea coroanei se evită pe câ t posibil tăierile și se utilizează, cu precădere,
schimbarea poziției ramurilor. Practic se fac tăieri numai dacă sunt strict necesare
și nu pot fi suplinite prin schimbarea poziției ramurilor, în acest caz tăierile
trebuie să se rezume la suprimări și foarte puține scurtări.
2)Utilizarea cu precădere a operațiilor în verde comparativ cu cele
efectuate în perioada de repaus , care constituie întotdeauna o pierdere de
substanță sintetizată.
3)Nu trebui e aplicat „șablonul" coroanei la toate speciile și soiurile ,
formarea coroanei se va face în mod diferențiat, în funcție de particularitățile de
creștere a acestora .În primii ani se pot tolera chiar ramuri supranumerare (ieș ite
din „șablon") care vor fi s uprimate apoi, graduat, în decursul timpului.
4)Scheletul coroanelor trebuie să fie format cât mai repede și numai de
dimensiunile strict necesare , pentru a ocupa spațiul destinat pomului și pentru a
susține recolta. În prezent se preferă reducerea scheletu lui permanen t șiînlocuirea
lui cu schelet înlocuibil (ramuri de semischelet).
5)Toate elementele scheletului trebuie să fie garnisite cu ramuri de
semischelet și de rod , indiferent de for ma de coroană, astfel încâ t săcapteze
maximum de lumină.
6)Realizar ea echilibrului vertical și orizontal al pomului , urmărind să se
stimuleze acele părți ale coroanei care cres c mai slab și să se tempereze creșterea
ramurilor cu vigoare exagerată.
Formarea coroanei se realizează prin succesiunea an de an și pentru fiecar e
organ ce completează scheletul a următoarelor etape: a)provocarea ramificării ;
b)stabilirea destinației ramificațiilor apărute; c)conducerea ramificațiilor în
funcție de destinația stabilită.
Provocarea ramificării se poate obține prin o serie de oper ații tehnice
(decorticare inelară, crestare, ciupirea lăstari lor etc.) dar în mod curent se
utilizează scurtarea în p erioada de repaus. Se scurtează varga după plantare, la
nivelul primului etaj, se scurtează axul pentru cel de al doilea etaj, se scurtează
șarpanta la nivelul primei ramificații de ordinul II etc.
Deși scurtarea este contraindicată în perioada de tinerețe, în cazul concret ea
constituie „un rău indispensabil".
Desigur că, în urma scurtării nu apare numai ramura dorită sau etajul format
exact din numărul de șarpante necesare astfel că se impune etapa următoare.
În unele cazuri fericite, pomii formează ramificații anticipate (unele vergi în
pepinieră) situație în care se trece direct la etapa a doua.
POMICULTURĂ GENERALĂ
230Stabilirea destinației ramificațiilor presup une alegerea, dintre cele apărute în
urma scurtării, a celor ce vor completa scheletul. Alegerea se poate începe chiar
în momentul provocării ramificării , în sensul că se extirpă mugurii ,care ar putea
forma ramificații nedorite sau se poat e face mai tâ rziu prin plivirea lăstarilor
apăruți în poziții neconvenabile (de ex. concurentul). Prin ambele variante se
evită consumul de substanțe pentru formarea unor organe inutile coroanei, care în
mod frecvent sunt suprimate mai tâ rziu. În practică, din păcate, ale gerea se face
abia în anul următor concomitent cu provocarea unei noi ramificări.
Dintre ramurile apărute în urma scurtării, pentru a forma viitoarele șarpante,
se aleg acelea care se apropie cel mai mult de forma de coroană aleasă. Pentru
prevenirea dezb inării șarpantelor o importanță deosebită o prezintă legătura dintre
acestea și ax sau trunchi. Ramurile inserate sub unghiuri mici prezintă cea mai
slabă rezistență și invers.
De asemenea, trebuie amintit faptul că ramurile care cresc imediat sub
punctul de scurtare a axului sunt necorespunzătoare pentru șarpante iar cel situate
cel mai jos rămân slab dezvoltate. De aceea , se impune ca alegerea să se facă
chiar în stadiul de lăstari, când au 10 -15 cm, lăstarii nepotriviți sunt opr iți din
creștere prin ciup iri repetate.
Conducerea ramificațiilor apărute în urma scurtării depinde desigur de
destinația care li s -a dat :
a)Ramurile destinate a deveni șarpante, sunt conduse în poziția
caracteristică formei de coroană (prin înclina re sau prin transfer de crește re). Se
mai urmărește ca aceste ramuri să fie echilibrate între ele, dacă formează etaje.
Astfel se stimulează creșterea celor debile prin așezare în poziție verticală sau
efectuarea unei crestări deasupra punctului de inserție. În același timp se
diminue ază vigoarea celor puternice prin: înclinarea în poziție oblică, crestare sub
punctul de inserție, taiere severă în uscat sau ciupirea repetată a lăstarului
terminal.
Deoarece, șarpantele constituie baza scheletului se urmărește ca
unghiurile de ramifica re să fie mari iar punctele de inserție să fie distanțate pe ax.
Prin conducerea coroanei trebuie realizat un echilibru în plan vertical,
astfel încât șarpantele de la baza coroanei să fie mai groase și mai lungi d ecât cele
din partea superioară (fig. 10.28).
Pe măsură ce crește unghiul de ramificare, vigoarea șarpantelor scade și invers.
Datorită polarității, ramurile din partea superioară a coroanei au tendința de a
deveni mai viguroase decât cele situate mai jos. De asemenea, pe aceiași șarpantă,
subșar pantele trebuie să scadă ca vigoare de la bază spre vârf (fig. 10.29.).
În cazul formelor de coroană etajate, este necesară realizarea unui
echilibru în plan orizontal, respectiv ramurile care aparțin aceluiași etaj, să fie
egale ca grosime și lungime.
Această cerință se realizează când ramurile dintr -un etaj au unghiuri de
ramificare egale.
Dezechilibru apare atunci unghiurile de ramificare sunt diferite, ducând la
creșterea neuniformă a ramurilor
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
231b)Ramurile apărute în urma scurtării anterioare, ca re nu sunt necesare la
formarea scheletului coroanei, pot fi transformate ramuri de semischelet sau de
rod. În acest scop ele sunt arcuite sau înclinate la orizontală sau sub orizontală,
astfel că în curând, se încarcă de muguri de rod și apoi de fructe.
10.4. Lucrări de întreținere a coroanelor
Aceste lucrări se referă în principal la tăieri și la schimbarea poziției
ramurilor. Ele se aplică după intrarea pomilor pe rod și până la defrișarea
plantațiilor și au ca obiective principale următoarele: normarea producției de
Fig. 10.28. Realizarea echilibrului coroanei pomilor prin
subordonarea etajelor între ele.
Fig. 10. 29. Subordonarea subșarpantelor în cadrul unei șarpante.
POMICULTURĂ GENERALĂ
232fructe, prevenirea îndesirii și degarnisirii coroanei, menținerea formei și
volumului inițial al coroanei, eliminarea sau diminuarea pe cât posibil a entropiei
etc.
Toate aceste obiective precum și altele se realizează prin:
– reechilibrarea tuturor elementelor macrostructurii vegetative prin
schimbări de poziție, suprimări, scurtări și reducții, astfel încât să se realizeze o
rărire și chiar o reîntinerire a pomilor;
– limitarea înălțimii pomilor și evitarea îndesiri, prin suprimarea sau
scurtarea axului și a tuturor ramurilor cu poziție verticală apărute pe șarpante;
– eliminarea ramificațiilor suplimentare apărute pe șarpante, mai ales în
apropierea inserției ramurilor de prelungire, precum și acel or de pe ax între etaje;
– suprimarea ramurilor lacome și concurente, a celor bolnave, dezbinate,
atârnânde.
Toate aceste operațiuni se realizează într -o anumită ordine logică: limitarea
înălțimii și lărgimii coroanei; limitarea grosimii coroanei; păstrare a echilibrului
între partea superioară și cea inferioară a coroanelor etc.
Odată cu înaintarea în vârstă, vigoarea de creștere a pomilor scade
concomitent cu producția, mai ales a calității acesteia. De aceea, în această
perioadă se va stimula creșterea po milor, prin tăieri de reducție a ramurilor de
schelet corelată cu fertilizări echilibrate.
La început scurtările sunt moderate și se rezumă la lemn de 3 -5 ani,
deasupra unei ramificații care preia creșterea.
În urma lucrărilor de tăiere și fertilizare pomi i își recapătă vigoarea prin
creșteri anuale de 30 -40 cm și prin diferențierea mugurilor de rod. Aceste efecte
se manifestă timp de 4 -5 ani, după care creșterile scad din nou. În acest caz se
impun tăieri mai severe în lemn mai bătrân de 5 -6 ani, uneori ch iar mai vechi.
Dacă ramurile tăiate sunt mai groase (7 -8 cm la pomaceae și 5 -6 cm la
drupaceae), se iau măsuri de acoperire a rănilor.
Tăierile de fructificare au drept scop menținerea proceselor de creștere,
rodire și entropie în echilibru fiziologic.
Aceste operații constituie principala verigă agrotehnică în obținerea
producțiilor mari, constante și de calitate. Se aplică în general , ramurilor de
schelet și de rod în fiecare an.
Ramurile de semischelet constituie pentru majoritatea speciilor principalul
suport al producției. Acestea parcurg în evoluția lor mai multe etape: creșterea,
formarea ramurilor și a mugurilor de rod, producția și degarnisirea progresivă și
regenerarea. Durata acestor etape este influențată de specie, soi, agrotehnica aplicată etc.
Tăierile care se aplică ramurilor de semischelet depind, în afară de etapa în
care se găsește ramura respectivă, și de vârsta pomului, precum și de încărcătura de rod.
Perioada de tinerețe a pomilor coincide cu creșteri și ramificări puternice,
concomite nt cu o ganisire accentuată cu ramuri de rod. Este recomandată
păstrarea acestor elemente în coroană, pentru grăbirea intrării și temperarea
creșterii. Tăierile de fructificare se vor reduce la maximum, iar cele efectuate se
vor baza pe rărirea ramurilor c u poziție incorectă sau prea viguroase.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
233Către sfârșitul acestei perioade, macrostructura vegetativă a coroanei
trebuie să fie garnisită cu formațiuni ale microstructurii roditoare în poziții
favorabile, pentru o bună receptare a luminii și a hranei.
În per ioada de rodire maximă tăierile de fructificare au ca principale
obiective normarea încărcăturii de rod și reîntinerirea ramurilor de schelet și de
rod prin următoarele operații:
– reducerea lemnului de 3 -4
ani la lemn de 2 ani;
– ramurile de semischele t
subțiri, care depășesc 70 -80 cm și
sunt atârnânde ,vor fi reduse la 1/3
sau chiar eliminate dacă producția
este normală;
– ramurile de semischelet
viguroase sunt păstrate întregi dacă dispun de suficient spațiu, dar trebuie rărite
ramurile de rod la jumă tate;
– ramurile de rod complexe ("vetrele"), și în vârstă (4 -5 ani), sunt
regenerate prin reducții la 2 -3 muguri de rod (figura 10.30 ).
La sfârșitul acestei perioade raportul optim dintre mugurii vegetativi și cei
floriferi trebuie să fie de 2 -3/1.
Tăieri le de fructificare sunt mult mai severe în anii cu încărcătură de rod
foarte mare și mai reduse sau chiar pot lipsi în anii cu puțini muguri de rod.
În perioada de declin a pomilor prin tăierile de fructificare se urmărește
normarea încărcăturii de rod, da r în primul rând întinerirea ramurilor de
semischelet și de rod. (fig. 10.31 ).
Fig. 10.31 – Tăieri de reîntinerire a ramurilor de semischelet
(după Cepoiu N., 2000)
Fig. 10.30 .- Regenerarea vetrelor de
rod(după Cepoiu N., 2000)
POMICULTURĂ GENERALĂ
234În general, se urmăresc principiile deja prezentate la care se mai adaugă:
– eliminare a coturilor, a porțiunilor ștrangulate, a celor alungite care
îngreunează circulația sevei etc;
– apropierea rodului de sursa de hrană și apă, împiedicând totodată
degarnisirea pomilor.
10.5. Mecanizarea tăierii pomilor
Tăierea pomilor necesită un volum m are de forță de muncă (25 -30 % din
totalul cheltuielilor), precum și o calificare corespunzătoare a muncitorilor.
Cercetările efectuate în acest domeniu au condus la obținerea unor
rezultate. În acest sens s -au folosit mașini cu bare cositoare (unice și mu ltiple) sau
mașini de tăiat cu discuri, prin care se limitează înălțimea și grosimea g ardurilor fructifere
(fig. 10.32).
Din experiența acumulată până în prezent se recomandă tăierea de
limitare a înălțimii pomului în fiecare an, iar tăierea de limitare a grosimii
gardului fructifer odată la doi ani alternând cele două fețe.
Tăierea mecanizată provoacă de regulă o ramificare puternică la
exteriorul coroanei. De aceea este absolut necesar ca aceste lucrări să se
completeze și să se corecteze prin tăieri manu ale.
Rezultate mai bune în tăierea mecanizată a pomilor s -au obținut prin
folosirea foarfecelor pneumatice sau hidraulice mânuite de muncitori. Astfel
productivitatea muncii crește cu 15 -20 % ( M. Cotorobai , 1985).
Fig. 10.32. Tăierea mecanizată la pomi
(după N. Ghena și colab. 2004 )
A–limitarea grosimii gardului fructifer (hedging).
B–limitarea înălțimii (topping)
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
235Perioadele optime de ef ectuare a tăierilor mecanizate depind de specie: la
drupaceae se recomandă tăierile „în verde”după recoltarea fructelor iar la
pomaceae în timpul perioadei de repaus după depășirea temperaturilor scăzute.
Rezultate mai bune s -au obținut la tăierea mecaniza tă a arbuștilor, însă și
în acest caz lucrarea trebuie completată și corectată prin tăieri manuale .
Biomasa rezultată în urma tăierilor se poate mărunți și introduce în sol ca
fertilizant organic.
10.6. Sisteme de întreținere a solului în plantațiile pom icole
Lucrările de întreținere a solului din livezi alături de celelalte verigi
agrotehnice concură la obținerea unor producții ridicate de fructe și la o
eficiență economică ridicată în pomicultură. Oricare ar fi sistemul ales
aceasta trebuie să urmăreas că în principal: prevenirea și combaterea
eroziunii solului; menținerea și îmbunătățirea proprietăților fizico -chimice și
biologice ale solului; încorporarea uniformă a îngrășămintelor chimice și
organice cât mai aproape de zona de răspândire a sistemului radicular fără
vătămarea acestuia; distrugerea buruienilor care constituie princpalii
concurenți pentru apă și substanțe nutritive ale pomilo r.
Alegerea sistemului de întreținere și de lucrare a solului se face în
funcție de o serie de elemente printre car e de primă importanță sunt:
sistemul de cultură, orografia teren ului, condițiile climatice, însușirile fizice ale
solului și dotare a tehnică cu mașini și utilaje. Nu se poate recomanda un
sistem de lucrare a solului valabil pentru orice condiții. Dacă ne r eferim, de
exemplu, la livezile situate pe terenurile în pantă, trebuie folosit acel sistem
de întreținere care să asigure o cât mai bună conservare a solului; în zonele mai
secetoase sistemul de întreținere trebuie să urmărească cu precădere acumularea și
menținerea apei în sol etc.
Sistemul de întreținere a solului influențează regimul hidric din sol,
porozitatea stratului superior al solului, dezvoltarea microorganismelor din sol
etc. și prin aceasta are un efect direct asupra dezvoltării pomilor, produc ției și
calității acesteia.
Toate intervențiile cu caracter agronomic la nivelul solului se corelează cu
activitățile biologice și împreună intervin în metabolismul pomului.
Solul în plantațiile pomicole poate fi întreținut în m ai multe moduri : ogor
lucrat, ogor lucrat combinat cu erbicidare, culturi intercalate, culturi cu
îngrășămint e verzi, ogor înierbat și mulcirea solului etc.
Ogorul lucrat este un sistem folosit mult în plantațiile intensive și
superintensive aflate pe rod, amplasate pe terenuri mijlo cii sau ușoare, plane sau
cu panta sub 6%, în zone în care precipitațiile sunt sub 650 mm și nu au caracter
torențial, care să declanșeze eroziunea solului. În plantațiile cu rândurile orientate
din deal în vale, acest sistem de întreținere a solului contr ibuie la eliminarea
excesului de umiditate, fenomen întâlnit frecvent pe asemenea terenuri.
POMICULTURĂ GENERALĂ
236Ogorul lucrat are avantajul că elimină în totalitate concurența buruienilor și
ameliorează regimul de căldură și aer din sol. Ca dezavantaj e precizăm că acest
sistem degradează structura solului, favorizează tasarea în profunzime,
prelungește vegetația, slăbind prin aceasta rezistența la ger a pomilor; totodată
necesită un consum ridicat de energie și manoperă.
Dezavantajele de ordin tehnologic, biopedologic și fizic o-mecanice
recomandă acest sistem numai în zone aride, neirigate etc. (G.Grădinariu ,1994).
În vederea utilizării acestui sistem se execută arătura de toamnă la adâncimi
variabile funcție de specie, soi, portaltoi și natura solului. Pe solurile mai grele,
umede și reci, caracteristice zonelor mai înalte, pentru a evita vătămarea
rădăcinilor, adâncimea arăturilor va fi de 10 -15 cm, în plantațiile pe rod, cu
portaltoi cu înrădăcinare superficială (M9, M26, MM 106) și de 15 -20 cm în cazul
portaltoilor cu înră dăcinare mai adâncă (franc, A2, Mll).
În perioada de vegetație, se execută pe intervale 3 -4 lucrări cu grapa cu
discuri în alternanță cu cultivatorul. Pe rândul de pomi se execută 3 -4 prașile
manuale sau mecanice cu ajutorul utilajelor dezax abile (freză, cultivator, disc).
(fig. 10.33 .).
În zonele colinar -montane dezavantajele acestui sistem se amplifică și în
consecință ,ogorul lucrat trebuie folosit cu multă prudență și numai combinat cu
alte sisteme de întreținere.
Totodată mai precizăm, că ogorul lucrat imprimă fructelor anumite
caractere calitative negative, sensibilitate la bolile fiziologice și o perioadă de
păstrare mai scurtă etc.
Ogorul lucrat combinat cu erbicidare.
Scopul principal al folosirii erbicidelor în pomicultură constituie
eficacitatea pe care o au asupra buruienilor. În anii cu precipitații abundente pe
terenuri cu îmburuienări secundare, aplicarea erbicidelor protejează cultura de
concurența buruienilor, în perioadele critice, în care o combatere cu mijloace
mecanice nu este posibilă.
Fig. 10.33 . Lucrarea solului pe rândul de pomi
cu discul lateral
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
237În pomicultură se folosesc cantități însemnate de îngrășăminte organice,
începând cu lucrările de pregătire a terenului și înființarea plantațiilor, precum și
în anii de rodire a pomilor. De fiecare dată când se administrează astfel de
îngrășăminte, se realizează și o îmburuienare puternică a solului, pe porțiunile
fertilizate apărând de regulă specii de buruieni greu de combătut cum sunt:
Agropyron repens. Cirsium arvense, Convolvulus arvensis etc.
Efectele directe ale folosirii erbicide lor sunt următoarele: eficiența în timp,
economie de forță de muncă mecanică și manuală, creșterea productivității muncii
pe unitatea de produs efectiv recoltat, sporul de producție realizat, cantitatea de
produs real recoltat, manipulat, condiționat și va lorificat, maturarea uniformă și
mai timpurie a fructelor etc.
Acest sistem constă în lucrarea solului numai în prima parte a perioadei de
vegetație. În a doua parte a verii, începând din luna iulie, când regimul torențial al
ploilor declanșează cele mai m ari procese de eroziune, lucrările se întrerup, iar
solul se lasă să se înierbeze natural.
Pe lângă protecția solului împotriva eroziunii se asigură accesul relativ ușor
al agregatelor în plantație, pentru efectuarea lucrărilor tehnologice. Acest sistem
este indicat în plantațiile intensive situate pe versanți cu panta de până la 14 -15 %.
Pe rândul de pomi solul se lucrează primăvara și se erbicidează.
Administrarea erbicidelor în plantațiile intensive de pomi și arbuști fructiferi se
execută în general pe rândul de pomi, pe o fâșie lată de 1 -2 m, funcție de vârsta
pomilor și lățimea gardului fructifer, fâșie care se lucrează greu mecanizat.
Aplicarea erbicidelor se poate face manual (pe suprafețe mici) sau mecanic
cu instalația EEL -2 + tractorul U 445 D.T., montată în fața acestuia și în agregat
cu una din mașinile de stropit MST 900 sau MSPC -300.La pompa de stropit
MST 900, instalația EEL -2 se poate înlocui cu două furtunuri prevăzute cu lănci,
deservite de doi muncitori.
Conceptul de combatere integrată constă în elaborarea unor energii care să
cuprindă toate mijloacele preventive și de combatere, cu rezultate reale, mai
economice și mai sănătoase. Aceste strategii nu exclud folosirea produselor
chimice (erbicide), dar acestea sunt utilizate rațional și n umai în dozele strict
impuse de normele de mediu al ecosistemului.
Noutatea impusă de acest concept este stabilirea unui anumit grad de
infestare tolerabil cu buruieni, numit în literatura de specialitate prag de
dăunare.
Folosirea diferitelor metode este aceea de combatere rațională a buruienilor,
fără efecte secundare negative, iar scopul urmărit este combaterea buruienilor
până la nivelul la care ele nu mai produc pagube importante economic în anul de
cultură și cel ce urmează.
Cea mai importantă metodă utilizată pe plan mondial în combaterea
buruienilor este metoda chimică alături de care o însemnătate deosebită o au
combaterea mecanică și prin metode biologice.
Pentru combaterea buruienilor în sistem integrat se folosește îmbinarea
armonioasă a metodel or agrotehnice, chimice, prevent ive și organizatorice (fig.
10.34.). (Adina Perianu, 2003 ).
POMICULTURĂ GENERALĂ
238În pomicultură se folosesc erbicide de contact (Gramaxone, Reglone,
D.N.O.C., Fusilade, Tiuran, Paraquat, Diquat etc) sau sistemice (Simazin,
Caragard, Livezin, Ust inex, Pitezin -B, Devinol, Roundup, Venzar, Betanol, Targa
etc.)
Erbicidarea în pomicultură trebuie să se efectueze cu restricții mai ales în
primii 3- 4 ani de la plantare la toate speciile și mai ales la drupac eae (prun, cais).
Fig.10.34 Strategia de combatere a buruienilor în livez i
(după Adina Perianu, 2003)
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
239Culturile intercalate constau în cultivarea intervalelor din livezile intensive
și extensive în primi 2 -3 ani după plantare. În livezile clasice, cu distanțe mai mari
de 4 m între rânduri, cultivarea intervalelor se poate face o perioadă mai mare de
timp, până la definitivarea coroanelor.
În zonele colinar-montane, unde nuse pune problema concurenței pentru apă,
culturile intercalate contribuie la folosirea rațională a pământului și la obținerea
unor produse agroalimentare suplimentare, avantaje car e se realizează numai cu
respectarea următoarelor reguli:
cultivarea alternantă a intervalelor, pentru a permite efectuarea tratamentelor
fitosanitare la momentele optime;
aplicarea unor cantități de îngrășăminte suplimentare pentru producția
culturilor in tercalate;
cultivarea cu precădere a plantelor agroalimentare cu talie mică și a căror
parte comestibilă se dezvoltă în pământ (cartofi, morcov, țelină, ceapă,
usturoi etc), în felul acesta evitându -se contactul direct al produselor cu
pesticidele utilizat e;
executarea lucrărilor de îngrijire la timp și în condiții optime, atât pomilor
cât și culturilor intercalate.
Pentru culturi intercalate se recomandă: leguminoase pentru b oabe,
legume, culturi de căpșun , culturi furajere care se vor cosi până la început ulverii și
mai puțin rădăcinoasele (sfeclă) care sunt mari comsum atoare de hrană și apă.
Nu se vor cultiva cerealele prășitoare (porumb, sorg), deoarece au talie
mare și înrădăcinare profundă, iar consumul lor maxim de biominerale și apă
coincide cu feno faza de creștere intensă a lă starilor, când nevoile de apa și hrană ale
pomilor sunt mari
Ogorul cu îngrășăminte verzi prezintă atât avantaje cât și dezavantaje.
Ca avantaje precizăm: mărește conținutul solului în materie organică;
reduce procesul de erozi une a solului; împiedică procesul de îmburuienare și
intensifică activitatea microorganismelor aerobe; înlătură excesul de umiditate;
reduc amplitudinile de temperatură; favorizează structurarea solului și obținerea
unor fructe cu calități superioare și ca pacitate bună de păstrare.
Dezavantajele acestui sistem sunt: culturile respective concurează pomii în
consumul de apă și hrană, costul de producție a fructelor este mai ridicat etc.
Culturile pentru îngrășăminte verzi pot fi de toamnă, de primăvară șide
vară,funcție de momentul înființării culturilor.
Ca plante se pot folosi: orzul, secara, borceagul, trifoiul, facelia,
lupinul, bobul et c.Acestea se încorporeaz ă în sol la înflorire, când au
conținutul maxim de substanțe nutritive.
Înierbarea solului
Înierbarea artificială parțială este sistemul cel mai indicat și mai eficient
din plantațiile situate pe pante neamenajate sau amenajate în terase , din zonele cu
precipitații de peste 700 mm.
POMICULTURĂ GENERALĂ
240În plantațiile intensive și superintensive de tip comercial, înier barea
intervalelor dintre rânduri protejează solul împotriva eroziunii, menține și reface
structura acestuia și asigură traficul tehnologic al agregatelor în orice perioadă.
Totodată, prin reducerea numărului de lucrări aplicate solului, se obțin imp ortante
economii de carburanți ș i forță de muncă.
Experiențele au arătat că prin înierbarea intervalelor dintre rânduri în
plantațiile intensive, unde gradul de acoperire a solului a fost de 100%, scurgerile
de suprafață s -au redus cu 83%, iar pierderile de sol cu 93% față de ogorul negru (I. Neamțu, 1980).
Pentru înierbarea intervalelor se pot folosi fie amestecuri de ierburi
alcătuite numai din graminee ( Lolium perene, Dactylis glomerata, Phleum
pratense, Festuca rubra ) și leguminoase ( Trifolium repens, T. prat ense, Lotus
corniculatus etc.).
Semănatul ierburilor se face primăvara, în teren bine pregătit, alternativ
(într-un an un interval, în anul următor celălalt). Pe rândurile de pomi (1 -2 m)
solul se erbicidează anual .Iarba se cosește de 4 -5 ori pe vară când ajunge la
înălțimea de 15 -20 cm și se lasă pe interval ca mulci. După fiecare coasă se
fertilizează cu 20 -25 kg. N s.a./ ha.
Rezultatele obținute în țara noastră pe diferite tipuri de sol și pante situate
în zone cu precipitații abundente, au scos în evid ență eficiența agroameliorativă a
acestui sistem de întreținere comparativ cu ogorul lucrat.
Totodată nu s -au înregistrat efecte negative asupra creșterii, iar producțiile au fost
practic egale cu cele din ogorul lucrat (Gh. Bădescu, 1976; I. Dumitrache 19 77; A. Lazăr, 1978).
Totodată fructele obținute din aceste plantații întreținute după acest sistem
au calități superioare și capacitate mare de păstrare (A. Gherghi , 1979; G Grădinariu, 1988).
Înierbarea intervalelor prezintă o importanță deosebită și pen tru plantațiile
de arbuști fructiferi (afin, coacăz, zmeur etc.) din zonele colinar -montane.
Precizăm însă că, spre deosebire de celelalte specii pomicole, unii arbuști, cum
sunt coacăzul și afinul, au un s istem radicular mai fin și care pe solurile mai gr ele
și umede se dezvoltă în stratul superficial de sol (10 -40 cm). De aceea, aceștia nu
suportă în nici o etapă a vieții îmburuienarea sau înțelenirea, fapt ce impune,
lucrarea obligatorie a solului pe rândul de plante.
Pentru majoritatea zonelor pomicole din țară, cele mai bune rezultate s -au
obținut când s -au folosit benzile înierbate în alternanță cu ogorul lucrat, chiar dacă
cele mai moderne tehnologii din țările cu pomicultură avansată indică folosirea
covorului ierbos pe întreaga suprafață (G. Grădina riu, 1994).
Înierbarea naturală totală (Țelina permanentă) este folosită în plantațiile
extensive din zonele dealurilor înalte, pe versanții neuniformi, fără posibilități de
amenajare sau cu pante mai mari de 30 -35%, precum și în grădinile populației.
Acest sistem se justifică în cele mai multe cazuri, atât prevenirea eroziunii
solului și a alunecărilor de teren, datorate excesului de umiditate, cât și din
considerente economice, întrucât asigură producții de fructe și furaje pentru
animale etc.
Totodată acest sistem permite menținerea structurii glomerulare a solului și
necesită cheltuieli materiale și de forță de muncă minime.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
241Pentru valorificarea potențialului de producție al plantațiilor din fermele
pomicole, acestui sistem i s -au adus anumite îmbunătă țiri, care au constat în
mobilizarea solului în jurul pomilor, concomitent cu aplicarea îngrășămintelor
organice și minerale, iar pe terenurile cu pantă mare și executarea teraselor
individuale.
Mulcirea solului. Acest sistem prezintă interes mai ales în plantațiile de
arbuști și în cultura căpșunului. Mai recent, acest sistem a pătruns și în plantațiile
superintensive și intensive.
Mulciul poate fi natural (ierburi cosite, paie, coceni, frunze etc.) sau
artificial (folie de polietilenă albă sau colorată). Grosimea mulciului natural este
de 10-15 cm. Mulcirea poate fi făcută sub formă de benzi pe rândul de plante sau
pe întreaga suprafață.
Mulcirea artificială se realizează în benzi de 1,5 -2 m pe rândurile de pomi
și în plantațiile de căpșun. (fig. 10.35 ).
Mulcirea prezintă anumite avantaje: menține umiditatea din sol; împiedică
creșterea buruienilor; reduce amplitudinile de temperatură cu 3 -6oC vara și ridică
temperatura solului cu 2 -3°C iarna, comparativ cu ogorul lucrat; menține
structura, porozitatea și afânarea solului, mărind conținutul solului în materie
organică, împiedicând, totodată, eroziunea solului. În plantațiile de afin, prin
mulcirea cu rumeguș sau turbă se ameliorează însușirile fizice ale solului și se
accentuează aciditatea, fapt favorabil acestei specii.
Fig. 10.35 . Mulcirea artificală a soluluiCa dezavantaje al e acestui
sistem enumerăm: mulciul
mărește suprafața de iradiere a
căldurii , iar în caz de îngheț
intensifică pagubele; sporirea
consumului de materiale și forță
de muncă; favorizează înmulțirea
insectelor și a rozătoarelor,
stimulează dezvoltarea
sistemului radicular al pomilor
mai la suprafață, cu consecințele
negative cunoscute; nu combate
buruienile perene dacă grosimea
stratului de mulci este mai mică
de 20 cm.
Înainte de mulcire, solul se
afânează și se fertilizează cu
îngrășăminte minerale.
POMICULTURĂ GENERALĂ
24210.7. Fertilizarea în plantațiile pomicole
Necesitatea administrării îngrășămintelor în pomicultură este determinată de câteva
particularități:
Plantațiile pomicole sunt amplasate cu precădere pe terenuri în pantă , cu
fertilitate naturală slabă;
Livezile reprezintă monoculturi care ocupă terenul peste 15 -25 ani și
secătuiesc unilateral solul în substanța nutritive;
Aprovizionarea cu îngrășăminte influențează nivelul producției din anul
respectiv precum și gradul de diferențiere a mugurilor de rod.
Efectele administrării îngrășămintelor :
Se obțin sporuri de producție;
Se grăbește intrarea pe rod a pomilor;
Se prelungește longevitatea plantațiilor;
Mărește capacitatea de asimilare a aparatului foliar;
Creșterea m ai intensă a lăstarilor;
Stimulează procesul de absorbție a rădăcinelor;
Se formează ramuri de rod viguroase;
Crește rezistența pomilor la ger și la unele boli.
10.7.1. Rolul principalelor macro și microelemente în nutriția pomilor.
Azotul
O bună apro vizionare cu azot determină: realizarea unor creșteri anuale
viguroase; creșterea numărului de muguri bine diferențiați până în toamnă;
creșterea procentului de legare a fructelor; micșorarea procentului de cădere a
fructelor; accelerarea creșterii fructel or și a măririi dimensiunii acestora;
realizarea unor fructe cu aspect exterior mai plăcut, cu pulpa mai fragedă și mai
suculentă, însă mai puțin dulci și aromate.
Printre primele simptome ale lipsei de azot menționăm: creșterea lentă a
lăstarilor, frunze rare, puțin dezvoltate, de un verde pal, colorații roșietice pe
lăstari sau pe pețiolul frunzelor.
În cazul lipsei accentuate a azotului aproape toate frunzele se decolorează
și cad.
Nutriția cu azot a pomilor trebuie însă bine echilibrată, excesul de azot
determină: creșterea luxuriantă a lăstarilor și frunzelor; prelungirea vegetației
până târziu, întârziind maturarea țesuturilor lemnoase și micșorând astfel
rezistența la înghețurile timpurii. L a pomii pe rod prin stimularea creșterii
excesive a lăstarilo r se determină umbrirea formațiunilor fructifere, ceea ce
reduce numărul de flori și legarea fructelor; fructele mai puțin colorate; apariția
timpurie și mai intensă a căderii fructelor; scăderea rezistenței la transport și
reducerea duratei de păstrare pr in favorizarea dezvoltării unor boli în perioada
depozitării (mai ales la soiul Jonathan).
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
243Fosforul
Menține pH -ul soluției din sucul celular la valori corespunzătoare
desfășurării normale a proceselor metabolice; participă la transferul de energie
necesară desfășurării respirației și asimilației clorofiliene; favorizează
diferențierea mugurilor floriferi, înfloritul, legarea fructelor, acumularea zahărului
în fructe.
Lipsa fosforului contribuie la limitarea creșterii lăstarilor și rădăcinilor. La
pomii slab aprovizionați cu fosfor lăstarii capătă o culoare roșietică, iar frunzele
capătă o culoare roșie intensă, mai evidentă la început pe pețioluri și nervuri.
Potasiul
Se găsește în plantă numai sub formă de ioni. Participă la numeroase
procese metabolice: ac tivează enzimele ce iau parte la sinteza proteinelor și
hidraților de carbon; reglează mișcarea apei din pomi; neutralizează la nivel
celular acizii organici; are rol esențial în îmbunătățirea calității fructelor (gust,
culoare, dimensiune); grăbește epoca de coacere și mărește rezistența la ger a
pomilor.
Carența de potasiu se exteriorizează prin apariția pe frunze de necroze
marginale, iar limbul acestora se răsucește către partea superioară.
Excesul de potasiu determină în general , o scădere a conținutul ui de calciu
și magneziu , ceea ce reduce capacitatea de păstrare și determină apariția într-o
proporție mai mare a bol ilor de depozit.
Calciul
Intră în compoziția membranei celulare, reglând o serie de procese
metabolice; reglează raporturile dintre elemen te (K, Mg, Mn, Zn, B ); caren ța de
calciu determină o maturare mai timpurie a fructelor și de aici o cădere mai
timpurie a acestora și apariția unor boli de depozit.
Magneziul
Este un component principal al clorofilei; influențează formarea și
transportul h idraților de carbon; asigură transferul de energie și sinteza
proteinelor.
Lipsa magneziului se manifestă prin apariția petelor cloritice pe frunze și a
țesutului spongios (plută) la mere.
10.7.2. Particularitățile nutriției minerale a pomilor
Comparativ cu plantele anuale, pomii fructiferi rămân pe același
amplasament o perioadă lungă de timp, în care extrag din sol cantități mari de
elemente nutritive (tab. 10.2 .). Pentru o tonă de fructe consumul de elemente
nutritive este cu atât mai mic cu cât condiți ile naturale în care este amplasată
livada și măsurile de îngrijire aplicate acesteia sunt mai bune.
Față de plantele anuale pomii au o extindere mai mare a rădăcinilor, dar și
o desime mai redusă a acestora. Datorită acestor particularități pomii nu
deter mină o epuizare avansată a elementelor nutritive din sol, dar absorbția
acestora de la adâncimi mai mari constituie o greutate , deoarece , impune
POMICULTURĂ GENERALĂ
244introducerea îngrășămintelor în aceste zone, lucru greu de realizat, în special , în
cazul îngrășămintelor cu fo sfor și potasiu, mai puțin mobile.
Tabelul 10.2.
Cantitățile de substanțe nutritive (kg/ha) consumate de pomi în cursul unui an
(după Pasc, 1980)
SpeciaProducția
t/ha'Se extrage din sol Se restituie prin frunze
și fructe căzuteSe îndepărtează
dinsol prin recoltă
N P 2O2 K 2O N P 2O, K 2O N P 2O5 K 2O
Măr 30 89 20 98 47 10 35 42 10 63
Păr 20 69 15 75 44 6 32 25 943
Prun 12 47 12 72 29 6 32 18 640
Piersic 5 147 31 121 75 10 39 72 21 82
Cerințele pomilor față de elementele nutritive variază în cursul vieții
acestora astfel:
a)De la plantare și până la intrarea pe rod a pomilor, obiectivele
principale ale pomicultorului sunt de a stimula creșterea rapidă a pomilor, apariția
formațiunilor fructifere și grăbire a intrării pe rod. Ca atare în această perioadă
trebuiesc aplicate doze mari de azot.
b)Pe măsura intrării pe rod a pomilor este necesar să se asigure creșterea
coroanei, pentru a ocupa întregul spațiu destinat prin distanțele de plantare, dar și
cu atenție la dimensiunea fructelor care nu trebuie să fie exagerată. Ca atare
dozele de azot trebuie puțin micșorate și unde este nevoie, aplicate și îngrășăminte
cu fosfor și potasiu.
c)Când pomii au atins coronamentul maxim dorit și se găsesc în plină
perioadă de ro dire consumul de elemente nutritive crește foarte mult, iar raportul
dintre principalele macroelemente (N.P.K.) este la măr, de exemplu, în general 1:
0,3: 1,2 și 1: 0,25: 1,5 la prun.
Cerințele față de elementele nutritive se schimbă în cursul unui an
astfel:
a)în perioada de repaus relativ (toamna după căderea frunzelor până
primăvara, la umflarea mugurilor) absorbția elementelor nutritive este în general
lentă. Î n toamnele mai lungi însă are loc o absorbție a azotului , care la nivelul
rădăcinilor formeaz ă cu hidrații de carbon compuși organici , ce sunt folosiți după
dezmugurire;
b)în perioada de vegetație:
-de la demugurire și până la legarea fructelor și începutul creșterii intense
a lăstarilor, nutriția pomilor are loc în principal pe seama substanțelor de rezervă
acumulate în organele pomilor în anii precedenți;
-de la începutul creșterii intense a lăstarilor și până la încetarea creșterii,
absorbția elementelor nutritive are loc cu viteze maxime. Rolul principal în
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
245această fen ofază îl are nutriția cu azot. În această fenofază se disting două
perioade deosebit de importante în nutriția cu azot a pomilor:
•prima perioadă este la 10 -15 zile de la dezmugurire , când o aprovizionare
bună cu azot determină apariția unui număr mai mare de lăstari și mai mic de
rozete;
•a doua perioadă este de la încetarea creșterii lăstarilor și începutul
diferențierii mugurilor de rod;
•în fenofaz ă maturării lemnului și a fructelor, ritmul de absorbție al azotului
scade, devenind practic egal cu cel al fosforului și potasiului.
O part icularitate a pomilor fructiferi de care trebuie ținut seama la
întocmirea programelor de aplicare a îngrășămintelor, este aceea de reutilizare a
elementelor nutritive, în special a N.P.K. Atunci când pomii întâlnesc condiții
optime de absorbție a elemente lor nutritive, acestea sunt absorbite în cantități mai
mari decât este necesar la momentul respectiv și sunt depozitate în anumite
organe (rădăcini, ramuri, trunchi). Atunci când apar deficiențe în nutriție, aceste
elemente sunt luate din organele de rezer vă și folosite acolo unde este nevoie.
10.7. 3. Stabilirea necesarului de elemente nutritive în plantații
Pentru o evaluare cât mai corectă a necesarului de substanțe nutritive a
livezilor,șiîn scopul aplicării cât mai economice a îngrășămintelor se folo sesc mai
multe metode, la care este recomandabil să apeleze pomicultorul:
a.Însușirile fizico -chimice de bază care determină starea de fertilitate
potențială a solului (Fp)
Însușiri fizice. Volumul edafic (Ve); adâncimea profilului de sol (As); textura
(Tx); scheletul solului (Ss); regimul hidric (Rh); panta (P).
Însușiri chimice : reacția solului (pH); salinitatea (S); conținutul în materie
organică (H); capacitatea de schimb cationic (T); gradul de saturare în baze (V):
Fp = Ve+As+Ts+Ss+Rh+P+Ph+S+H+T+V
Fertilitatea potențială a solului este determinată de relațiile de interdepe ndență
dintre însușirile fizico -chimice ale solului.
b.Starea de vegetație a pomilor exprimată prin numărul și lungimea lăstarilor
sau a ramurilor anuale.
Orientări deosebit de va loroase asupra stării de aprovizionare a pomilor cu
elemente nutritive se pot obține și prin observarea atentă a dimensiunii lăstarilor,
a producției de fructe și a calității acesteia. Astfel la măr pentru soiurile de tip
"spur" lungimea medie a lăstarilor de 25-30 cm în condițiile încărcă turii normale
cu fructe a pomilor, indică o stare nutrițională bună a pomilor, iar pentru soiurile
ce nu intră în această grupă, pentru a corespunde aceluiași scop, lungimea medie
de creștere a lăstarilor trebuie să fie de 40-50 cm
La pomii tineri lăstarii de prelungire trebuie să atingă 60 -80 cm , în condițiile
unei bune aprovizionări cu elemente nutritive.
POMICULTURĂ GENERALĂ
246c.Determinarea stării de aprovizionare a solului cu elemente nutritive
ușor asimilabile
Conținutul solului în elemen te nutritive este util pentru stabilirea necesității și a
normelor de îngrășăminte organice și a celor minerale cu fosfor și potasiu ce trebuiesc
aplicate înainte de plantare (fertilizarea de bază) cât și în perioada de exploatare a
livezilor (tab. 10.3 ).
Tabelul nr. 10.3 .
Valorile orientative ale unor parametri privind starea de aprovizionare a
solurilor din livezi cu elemente nutritive (după Il. Isac, 2002 )
Parametrul analizat Valoarea critică
Materia organică % argilă < 10 %
argilă 10 -30 %
argilă 30 -45 %2,7-2,2
2,0
2,3-3,0
P2O5-ppm sol acid pH < 6,5
sol neutru
sol alcalin60-80
80-100
100-120
K2O-ppm argilă < 10 %
argilă 10 -15 %
argilă 15 -30 %
argilă 30 -60 %
argilă >70 %80-100
120
160
200
250
Notă:Sub valorile critice de mai sus trebuie să se aplice îngrășăminte
înainte de plantarea pomilor , odată cu lucrările de pregătire a terenului
(desfundarea, arătura adâncă sau groapa de plantare).
d. Analiza foliară .Frunza poate constitui, prin compoziția ei, un indiciu
valoros al faptului dacă pomii s unt sau nu bine aprovizionați cu elemente
nutritive. Probele de frunze se recoltează după încetarea creșterii intensive a
lăstarilor și formarea mugurilor terminali. Pentru condițiile din România această
fenofază are loc pentru sâmburoase în prima jumătate a lunii iulie, iar pentru
semințoase în a doua jumătate a aceleiași luni.
Rezultatele analizelor privind conținutul frunzelor în principalele macro și
microelemente primite de la laborator trebuie comparate cu valorile standard care
au fost stabilite pent ru pomii care au avut o nutri ție corespunzătoare (tabel 10.4 .).
La interpretarea acestor rezultate trebuie să se țină seama că valoarea
componentelor chimice din frunze este influențată de numeroși factori ca vârsta
pomilor, încărcătura cu fructe etc.
Raportul optim dintre elementele nutritive .În cazul analizei foliare prezintă
importanță nu numai valoarea absolută a concentrației unui element nutritiv dar și
raportul în care acest element se găsește față de celelalte elemente. Astfel, la măr,
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
247de exemplu, raportul între azot și potasiu trebuie să fie de 1 -1,5 fiind variabil în
funcție de soi. La soiul Golden deliciosus de 1,25-1,50. pentru specia prun acest
raport optim este de 0,8 -0,9. Astfel de rapoarte sunt și între conținutul de azot și
cel de c upru ș i zinc sau între cel de fosfor pe de o parte și cel de cupru și zinc pe
de altă parte.
Tabelul nr. 10.4
Limitele conținutului elementelor nutritive din frunze în cazul creșterii
și fructificării normale a unor specii pomicole (după Il. Isac, 2002 )
Elementul Păr Piersic Cais Cireș Vișin
N% 1,8-2,6 2,5-3,5 2,00-2,70 1,7-3,5 2,33-3,27
P% 0,12-0,25 0,15-0,4 0,17-0,23 0,16-0,4 0,23-0,32
K% 1,0-2,0 1,5-2,5 2,20-3,0 1,0-3,0 1,25-1,92
Ca% 1,0-3,7 1,5-2,0 1,50-2,0 0,7-3,0 1,62-2,60
Mg% 0,25-0,9 0,25-0,6 0,40-0,60 0,4-1,0 0,49-0,74
Mnmg/l kg 20-170 20-300 25-140 20-300 44-60
Femg/1 kg 100-800 100-200 100-200 20-250 119-2-3
Bmg/l kg 20-60 20-80 25-80 20-60 38-54
Znmg/1 kg 20-60 15-20 30-70 15-75 20-50
Cu mg/1 kg 6-25 6-15 3-20 5-25 8-28
10.7.4.Baze le tehnologice ale nutriției
Consumul de elemente nutritive
Pomii fiind specii perene extrag din sol cantități mari de elemente nutritive ,
din care numai o mică parte revin în sol în urma căderii frunzelor, florilor și
fructelor (V. Cireașă, 1992).
Consumu l specific (Csp ) de biominerale este dat de cantitatea din elementul
respectiv (N, P, K, Ca, Mg, etc.) ce se extrage din sol, pentru a se obține o tonă de
fructe (D. Davidescu, 1992) . Pe lângă consumul specific trebuie luate în
considerare și cantitățile c e se îndepărtează anual prin tăieri, cât și cu necesarul
pentru creșterile anuale, care reprezintă, față de consumul specific pentru fructe, o
sporire cu 200 -300 % pentru azot, cu 30 % pentru fosfor și cu 100 -200 % pentru
potasiu.
Analizând consumul pe ton a de fructe, inclusiv frunzele și lemnul tăiat, s -a
constatat că prunul, caisul și piersicul înregistrează cele mai mari valori ale
consumului de azot (3,5 kg/t), cireșul de fosfor (1,5 kg/t), iar potasiul, cu excepția
mărului și părului (3 kg /t), este co nstant la speciile sâmburoase (5,5 kg/t).
Consumul specific pe tona de fructe, inclusiv frunzele și lemnul t ăiat, este
redat în tabelul 10.5 .
Consumul de elemente nutritive mai este influențat și de densitatea
plantației, vârsta acesteia etc. Astfel, o liv adă clasică de măr în anul cinci de la
POMICULTURĂ GENERALĂ
248plantare extrage de pe un hectar 210 kg substanțe nutritive, una intensivă 590 kg,
iar una superintensivă 1459 kg. După 10 ani aceste consumuri cresc de cca 4 -5 ori
Arbuștii fructiferi extrag anual din sol cca 3 kg az ot, 25-51 kg fosfor, 34 –
123 kg potasiu. Raportul dintre elementele nutritive consumate de către arbuști
este următorul: la coacăzul roșu -2,2/1/1,6 (N/P/K), iar la agriș -1,9/1/3 (N/P/K)
(după Modoran, 1967).
Tabelul 10.5 .
Consumul specific al principalelor elemente nutritive
(după D. Davidescu, 1992)
SpeciaAzot
(kg)Fosfor
(kg)Potasiu
(kg)
Prun 3,5 1,05 5,5
Piersic 3,5 1,0 5,5
Cais 3,5 1,0 5,5
Cireș 3,0 1,5 5,5
Păr 2,4 0,75 3,3
Măr 2,3 0,65 3,0
10.7.5. Tipuri de îngrășăminte, epoci și tehnici de administrare
Toate ace stea se adaptează în funcție de : panta terenului, vârsta plantației,
densitatea, tipul de sol, fenofaza în care se află pomii, scopul urmărit etc.
Îngrășămintele organice. Folosirea îngrășămintelor organice în livezi este
cea mai veche metodă de fertilizare. Importanța acestor îngrășăminte este
deosebită, deoarece ele contribuie la îmbunătățirea proprietăților fizico -chimice și
biologice ale solului, atât prin aportul de humus, cât și prin elementele fertilizante.
În prezent, noțiu nea de îngrășăminte organice are un sens mult mai larg, și
ea cuprinde, pe lângă gunoiul de grajd, îngrășămintele verzi și materia organică
rezultată din frunzele căzute, a ramurilor tăiate și tocate, a masei verzi provenite
de la cosirea intervalelor înie rbate etc.
Principalele îngrășăminte organice folosite în prezent în pomicultură sunt:
– gunoiul de grajd;
– gunoiul de păsări;
– mustul de gunoi de grajd;
– îngrășămintele verzi.
Aceste îngrășăminte prezintă o deosebită importanță deoarece, pe lângă
calitățile prezentate anterior mai contribuie și la obținerea de producții mari și cu
calități superioare.
Gunoiul de grajd. Este unul din cele mai eficiente îngrășăminte organice,
care foarte mult timp a constituit singurul îngrășământ aplicat în plantațiile
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
249pomicole. Pe lângă numeroasele substanțe nutritive pe care le conține, gunoiul de
grajd îmbunătățește structura solului, mărește permeabilitatea pentru apă, puterea
de reținere a acestuia și reduce aciditatea din sol. Acesta este de neînlocuit la
pregătirea terenului, în special în cazul solurilor podzolice sau nisipoase, slab
aprovizionate în humus sau a celor la care s -au aplicat lucrări de nivelare mai
profunde.
Normele recomandate pentru a fi încorporate în sol odată cu pregătirea
terenului sunt : 60 -80t/ha pe toată suprafața sau 20 -25 kg/pom, respectiv, 20 -30
t/ha în benzi.
În perioada de exploatare a plantațiilor se recomandă aplicarea unei doze de
40-50 t/ha la 3 -4 ani.
Perioada cea mai bună de aplicare a gunoiului de grajd este toamna.
Adâncimea de î ncorporare se stabilește în funcție de tipul de sol și de sistemul
radicular (în general 15 -20 cm la pomi și 10 -15 cm la arbuști).
Gunoiul de păsări este un îngrășământ de mare eficiență în pomicultură,
foarte bogat în elemente nutritive sub forme ușor as imilabile. Acest îngrășământ
se aplică după o prealabilă fermentare sau compostare cu paie sau alte materii
organice, în doze de 15 – 20 t/ha odată la 2 ani, toamna.
Mustul de gunoi se folosește fie compostat cu paie, frunziș, turbă, fie în
stare lichidă, diluat 1/4 sau 1/7 cu apă. Se aplică toamna sau în timpul perioadei
de vegetație (lichid).
În lipsa gunoiului de grajd, se pot folosi cu succes îngrășămintele organice
și de alte proveniențe.
Rezultate bune s -au obținut în cazul folosirii pământului turbos și a unor
turbo-composturi, administrate la groapa de plantare în cantitate de 80 -100 kg, în
cazul livezilor extensive și de 70 -80 t/ha în cazul livezilor intensive de măr,
înființate pe nisipurile din nord -vestul țării (A. Lazăr, 1973).
Folosirea nămolu rilor provenite de la stațiile de epurare a apelor menajere,
compostate cu turbă sau paie, a dat bune rezultate în fertilizarea plantațiilor de
arbuști fructiferi (M. Botez, 1977).
Îngrășămintele verzi . Plantele folosite ca îngrășăminte verzi, prin cantită țile
mari de masă verde și rădăcini, 20 -45 t/ha, aduc materie organică în sol egală cu
8-12 t/ha gunoi de grajd. Îngrășămintele verzi provin din materie organică
intermediară utilă în plantații, dar care nu ajung la humificare, decât dacă plantele
sunt lig nificate și introduse la mare adâncime (A. Negrilă, 1980).
O rezervă însemnată de azot organic este oferită de arbustul fructifer
Hippöphae rhamnoides (Cătina albă), așa cum reiese din cercetările catedrei de
pomicultură a Universității Agronomice Iași. (V. Cireașă, 1995).
POMICULTURĂ GENERALĂ
25010.7.6 . Fertilizarea cu îngrășăminte minerale
Îngrășăminte cu azot
Aproximativ 98% din azotul total din sol se găsește sub forma organică.
Pomii nu pot însă absorbi azotul decât sub forme minerale de nitrați și săruri de
amoniu. De aceea azotul din materia organică pentru a deveni accesibil
rădăcinilor pomilor trebuie să fie mineralizat sub influența microorganismelor
(descompus).
Cantitățile de azot ce se pot mineraliza în sol depind deci de conținutul
total de materie organică a solului și de viteza de mineralizare.
În tabelul 10.6 . se prezintă dozele orientative de îngrășăminte cu azot ce
se pot folosi în plantațiile pomicole , în funcție de indicele de azot, conținutul de
argilă și potențialul de producție al livezii.
Pentru o fertilizare cât mai rațio nală, la aplicarea dozelor din t abelul
10.6. trebuie luați în analiză pe cât posibil și alți factori ca:
portaltoiul folosit- la portaltoii de vigoare mijlocie și mică față de
portaltoii viguroși, dozele de azot se reduc; aceast ă reducere se realizează cu atât
mai mult cu cât solul este mai fertil
soiul- la soiurile cu o creștere viguroasă dozele de azot se vor micșora,
pentru a limita creșterea vegetativă.
sistemul de întreținere a solului. Î n cazul întreținerii intervalului di ntre
rânduri ca ogor negru, față de sistemul înierbat, doz ele de azot se reduc cu 40 –
50%.
În general:
-la plantarea pomilor se administrează 15 -20 kg gunoi bine fermentat sau
8-10 kg mraniță care se amestecă cât mai bine cu pământul cu care se umple
groapa. În primul an de viață al pomilor, când lăstarii acestora au 8 -12 cm
lungime se aplică împrejurul fiecărui pom 15 -20 g N substanță activă. Acesta se
încorporează în sol printr -o lucrare superficială;
-până la intrarea pe rod a pomilor, anual, se administre ază 4 kg gunoi și
4- 6 g N substanță activă per m2 de proiecție a coroanei pomilor;
•Forme de îngrășământ cu azot
Azotatul de amoniu – (NO3NH4)- 33% substanță activă
Avantaje : conține azotul atât sub formă nitrică cât și amoniacală; este
foarte solubil ș i se mișcă rapid în sol imediat după aplicare (în special nitrații).
Dezavantaje : prezintă un potențial ridicat de pierdere prin spălare din sol
în special pe solurile nisipoase din regiunile umede; acidifică solul mai puternic
decât ureea sau nitrocalcaru l.
Ureea
Avantaje : pe tona de produs are cel mai ridicat conținut de azot (417 kg);
necesită condiții mai puțin pretențioase pentru manipulare și depozitare.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
251Dezavantaje : pierderi mari prin volatizarea azotului, de până la 30%, când
îngrășământul este apli cat la suprafața solurilor umede și calde; speciile
sâmburoase prezintă o sensibilitate la uree , datorită conținutului de biuret din
compoziția acesteia.
Ținând cont de efectele îngrășămintelor cu azot asupra acidifierii solului ,
se recomandă ca pe soluril e cu un pH mai mic de 5,5 , să se folosească în primul
rând ureea și nitrocalcarul. Pe solurile slab acide și neutre în alegerea felului de
îngrășământ cu azot se va ține seama de celelalte avantaje și dezavantaje
menționate mai su s.
Tabelul nr. 10.6.
Dozel e orientative de îngrășăminte cu azot , ce se folosesc în plantațiile pomicole
pe rod , situate pe terenuri cu indicele azot mai mic de 1,5
(după Il. Isac, 2002 )
Potențialul de pH Sub 5,5 Peste 5,5
Producție t/ha Argilă % Peste 35 20-35 Sub 20 Peste 35 20-35 Sub 20
În plantații clasice și intensive, pe teren mecanizabil (kg N/ha)
10-20 80 80 80 100 100 80
15-20 80 80 80 100 100 90
20-25 90 90 80 110 100 90
25-30 90 90 80 120 120 110
Peste 30 100 90 80 120 120 110
În plantații clasice, pe teren nemecan izabil (g N/m2)
5,5-7,5 25 25 25 30 25 20
7,5-10,0 30 3 25 40 30 30
10,0-12,5 40 35 25 50 40 35
10,0-12,5 50 40 30 60 50 40
Îngrășăminte cu fosfor (Superfosfatul 18 -20% P 2O5)
În condițiile din țara noastră, prin aplicarea îngrășămintelor cu fosfor, s poruride
producție mai mari de 5 -6% s-au înregistrat numai pe solurile cu un conținut de fosfor
mobil mai mic de 22 -26 mg/kg sol.
Pe astfel de soluri în plantațiile pe rod se aplică între 80 -100 kg P 2O5/ha.
Ținând seama de faptul că circulația fosforului pe profil este foarte înceată ,aplicarea
îngrășămintelor cu fosfor în doza de 150 -300 kg P 2O5/ha să se realizeze o dată cu
lucrările de pregătire profundă a terenului. Pe terenurile nedesfundate se va aplica la
fiecare groapă 110 -150 g P 2O5. îngrășământul fosfatic, de regulă , sub formă de
superfosfat , care se va amesteca cu pământul scos din groapa de plantare.
Aplicarea înainte sau la plantarea pomilor a îngrășămintelor fosfatice este
recomandabilă , deoarece mai târziu, introducerea în adâncime a acestora ar ducela
distrugerea unui număr mare de rădăcini.
POMICULTURĂ GENERALĂ
252Îngrășămintele cu potasiu
(Sarea potasică 35 – 40% K 2O)
Pe solurile cu un conținut de potasiu mai mi c de 210 mg/kg sol este necesar, ca cel
puțin cantitatea de K 2O îndepărtată cu recolta să fie aplicată anual prin fertilizare. Astfel
la pregătirea terenului prin desfundare se vor aplica între 200 -300 kg K 2O/ha. În
această situație la plantarea pomilor se vor mai aplica 70 -100g K2O la fiecare groapă.
La pomii ce se plantează pe teren nedesfundat și deci acolo unde nu se realizează o
fertilizare de bază cu potasiu pe toată suprafața, la groapa de plantare se vor aplica
150-200 g K 2O.
Ca și în cazul fosforului , se recomandă ca pe solurile menționate să se aplice
îngrășăminte cu potasiu , odată cu lucrările de pregătire a terenului în vederea plantării.
La stabilirea dozelor de îngrășăminte organice și minerale trebuie luate în
considerare și cos turile acestora. Î n unele situații , în special , pentru aceia care posedă
îngrășăminte organice, folosirea ace stora este mult mai avantajoasă.
Nutriția cu magneziu
Solurile din țara noastră cultivate cu pomi , sunt în general bine aprovizionate cu
magneziu, față de cantitățile relativ mici care sunt extrase de o livadă de pomi pe rod în
timpul unui an (22 -27 kg/haMg). Probleme deosebite apar pe solurile acide , puternic
debazificate. Pe astfel de soluri se recomandă aplicarea, o dată cu lucrările de pregătire a
terenului în vederea plantării, a amendamentelor dolomitice.
Nutriția cu bor
Lipsa borului se înregistreaz ă în special pe solurile nisipoase, pe cele din luncile
râurilor unde textura este mai grosieră, dar și pe solurile podzolice umede și reci, unde
accesibilitatea sa scade odată cu creșterea conținutului de argilă. Se consideră că borul
este deficitar , când valoarea conținutului său în frunze este mai mică de 20 mg/kg, sau de
10 mg/kg de fructe în cazul mărului și 20 mg/kg fructe în cazul prunului.
Corectarea carențelor de bor se realizează prin reducerea dozelor de
îngrășăminte cu azot și potasiu și aplica rea stropirilor foliare cu acid boric în
concentrație de 0,1 %.
De asemenea, în practică îngrășămintele minerale se găsesc sub formă
complexată (NPK) iar câteoda tă conțin și microelemente. Ț inând seama de faptul că
sporuri evidente ale producției de fructe prin aplicarea de îngrășăminte cu fosfor și
potasiu se obțin în cazuri cu totul speciale, este bine ca pomicultorul să aleagă forma
de îngrășământ mineral cea mai corespunătoare economic.
10.7.7. Epoca de aplicare a îngrășămintelor
Îngrășămintele organi ce și cele minerale cu fosfor și potasiu se aplică de regulă
toamna după recoltare, fiind încorporate cât mai adânc posibil în sol.
Îngrășămintele cu azot se vor administra 1/3 toamna și 2/3 primăvara, de preferat în
două reprize (primul moment primăvara d evreme și al doilea imediat după legarea
fructelor).
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
25310.7.8. Metodele și locul de aplicare al îngrășămintelor
•Aplicarea la sol
-îngrășămintele cu azot care sunt ușor solubile trebuie aplicate de -a lungul
rândului de pomi pe banda lucrată sau erbicidată , unde se găsesc majoritatea
rădăcinilor active.
-îngrășămintele organice cât și cele cu fosfor și potasiu în livezile tinere
(până în anul 3 -4 de rodire a pomilor) se vor împrăștia de regulă sub proiecția
coroanei pomilor.
-Datorită mobilității reduse a fosfor ului și potasiului , concentrarea acestora prin
aplicarea în benzi late de 1,0 -1,2 m dispuse de o parte și de alta a rândului de pomi și
între coroanele pomilor pe rând , mărește conținutul de potasiu din frunzele pomilor,
comparativ cu aplicarea pe întreaga suprafață , în special , pe solurile cu
permeabilitatea mai mică.
-în cazul pomilor răzleți de pe terenurile cu pante mari, administrarea
îngrășămintelor se va realiza pe suprafața lucrată din jurul pomilor , care trebuie să fie
egală cu proiecția coroanei și nu mai mică de 7 m2.
•Aplicarea odată cu apa de irigare localizată (fertrigare)
Constă în dizolvarea anticipată a îngrășămintelor solubile cu azot, fosfor,
potasiu etc. și administrarea lor fracționată o dată cu apa de irigare prin picurare sau
microaspe rsiune.
Avantaje : folosirea economică a apei și îngrășămintelor; dacă este bine
condusă nu se produce spălarea elementelor nutritive sub zona de răspândire a
rădăcinilor; determină o creștere mult mai uniformă a pomilor; o creștere mai
puternică a lăstaril or și o diferențiere mult mai mare a mugurilor floriferi.
Deoarece, irigarea prin picurare sau microaspersiune se practică încă foarte
puțin, în prezent , în pomicultura românească, se recomandă în special în zonele și anii
secetoși în exploatațiile cu numă r redus de pomi ca aplicarea îngrășămintelor să se
realizeze odată cu udarea pomilor. Î n acest caz , normele de apă aplicate trebuie să
umecteze o parte cât mai mare a volumului de sol explorat de rădăcini (până la 25 -35
cm).
•Aplicare pe cale foliară
Cons tă în aplicarea prin stropirea pe frunze, în diferite fenofaze de vegetație, a
unor îngrășăminte simple sau complexe care, pe lângă o serie de elemente nutrit ive, pot
conține și unele substanțe organice cu rol de stimulare a proceselor metabolice.
Prin ac eastă metodă de aplicare a îngrășămintelor nu se înlocuiește aplicarea
acestora pe sol și prin apa de irigare, ci se completează nevoia de elemente nutritive mult
mai rapid, pentru a satisface cerințele pomilor în anumite fenofaze specifice.
Avantaje:
Prevenirea unei stări negative de vegetație
Sporirea randamentului fotosintezei (Mn. Zn, Mo)
Necesitatea aplicării unor fertilizanți foliari toamna târziu, pentru rezerva
pomului;
POMICULTURĂ GENERALĂ
254Aplicarea concomitentă cu tratamentele fitosanitare;
Ameliorarea aspectului come rcial (culoare, aroma, textură, densitate);
Sporirea rezistenței plantelor la atacul de boli și dăunători;
Reducerea pierderilor de apă prin transpirație în cazul aplicării
îngrășămintelor foliare complexe , care au în compoziție CaCl 2;
Creșterea capacități i de pă strare în cazul aplicării îngrășămintelor foliare
complexe care au în compoziție CaCl 2;
Reducerea apariției bitter pit-ului la mere;
Reducerea riscului de poluare a mediului ambiant,
Pentru aplicarea îngrășămintelor foliare trebuie ținut seama de
instrucțiunile ce le însoțesc, emise de producător. Rezultatele mai bune se
înregistrează prin aplicarea lor în perioadele cu temperaturi moderate, când
absorbția frunzelor este maximă (dimineața devreme, după amiază, în zilele
noroase dar fără pericol de a ploua în următoarele 24 de ore din momentul
aplicării).
Astfel de produse se găsesc în țara noastră într -o gamă largă, atât din
import cât și din producția indigenă, fiind necesară solicitarea consultanței pentru
aplicare de la instituții și persoane speci alizate.
Sortimente de îngrășăminte foliare:
Autohtone :
F411; F141; F231; F011 –Combinatul Chimic Craiova
Folifag – Combinatul Chimic Făgăraș;
Polimet-Combinatul Chimic Făgăraș,
Folamin 411; Folamin 1 -2-3,-Combinatul Chimic Craiova
Îngrășămintecomplex e foliare de tip CL-AAU-antisecetă, -ICPA București
Străine:
Penasoil – îngrășămât organo -mineral cu stimulatori de creștere;
Plant Power 2003 –îngrășământ foliar cu microelemente.
Nutrileaf 20 -20-20,
Caltox;
Cropmax;
Stimusoil
Stimucrop 10 -10-10; 15-3-3; 3-18-18; 9-18-9.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
25510.8. Irigarea plantațiilor pomicole
Apa ca factor de vegetație, deține un rol de primă importanță în viața
pomilor: participă ca element de bază la sinteza tuturor substanțelor organice din
care sunt f ormate țesuturile pomilor ; este solventul ionilor minerali al diverselor
combinații organice; mediul d e dispersie al macromoleculelor; mediul reacțiilor
biochimice; vehiculează elementele de nutriție în sol, din sol în plantă și în
interiorul plantei; reglează temperatura la nivel ul țesuturilor plantei.
Pentru desfășurarea în optim a tuturor proceselor de creștere și
fructificare este necesar ca pomilor să li se asigure în permanență apă, în cantitate
suficientă, diferențiat, în funcție de cerințele fiecărei specii, soi, portaltoi și a
fazei de vegetație în care se găsesc.
De menționat , că portaltoii vegetativi de vigoare mică , folosiți în ultimul
timp pentru livezile de mare densitate, manifestă o rezistență mai redusă la secetă ,
în comparație cu portaltoii viguroși care explorează un volum mare de sol.
În zonele climatice, unde regimul precipitațiilor nu poate asigura
menținerea unui nivel optim de umiditate în sol, irigarea devine o măsură
agrotehnică indispensabilă, menită să asigure obținerea de recolte mari de fructe,
constante și de calitate superioară.
Aportul suplimentar de apă trebuie realizat în strictă concordanță cu
necesitățile pomilor, excesul de udări putând avea rezultate contrare celor
urmărite, atât asupra proceselor de creștere și fructificare, dar mai ales, asupra
însușirilor naturale ale solului. Apa administrată în exces transportă în
profunzime, irecuperabil, cantități însemnate de substanțe nutritive, contribuie la
degradarea solurilor, mai ales a celor cu pânză freatică apropiată de suprafață.
10.8.1. Noțiun i folosite in tehnica irigației
Norme de udare. Prin norma d e udare se înțelege cantitatea de apă exprimată
în m3/ha, folosită la o singură udare, care umezește stratul de sol pe întreaga
adâncime de răspândire a masei principale de rădăcini active.
Norme de irigație. Constituie suma normelor de udare, exprimată în m3/ha,
care se aplică într -o plantație în cursul unui an agricol.
Coeficientul de transpirați ereprezintă cantitatea de apă eliminată prin
transpirație, pentru producerea unei unități de biomasă uscată. Valorile
coeficientului economic de transpirație variază de la o spec ie la alta și de la soi la
soi, având valori cuprinse între 170 -229 unități de apa la măr ( Sitt P. G., Popov,
citat de A. Negrilă și colab. 1982 ), care pot să ajungă la unele spec iipână la 800
unități de apă.
Apa higroscopică este formată din pelicule foarte subțiri reținute la suprafața
particulelor solului cu forțe care depășesc 100 de atmosfere. Forța d e reținere a
apei de către sol este cu atât mai mare, cu câ t soluleste maiuscat.
Forța de sucțiune este puterea de absorbție a apei de rădăcini și carenu
depășește de obicei 10 -14 atm. Rezultă că în toate cazurile apa care este reținută
în sol cu forțe superioare celei de sucțiune a rădăcinilor , nu poate fi utilizată de
către pomi.
POMICULTURĂ GENERALĂ
256Apa gravitațională este apa din solurile saturate cu apă , care se scurge în
profunzime, atrasă de forța gravitației. Această apă nu este reținută cu nici o forță
de către sol.
Apa capilară este apa din spațiile mici ale solului , reținută cu forțe de
capilaritate, care sunt slabe, de obicei sub 1 -1,5 atmosfere și poate fi absorbită de
către pomi.
Capacitatea de câmp pentru apă a solului (C) este reprezentată de cantitatea
maximă de apă suspendată , care poate fi reținută de sol d upă saturarea cu apă a
acestuia și după scurgerea celei mai mari părți din apa gravitațio nală. Valorile
capacității de câmp su nt variabile, în funcție de textura și structura solului.
Încondițiile din țara noastră capacitatea de câmp pentru apă a solului pâ nă la
1,5madâncime ar e valori cuprinse între 22 și 30% din greutatea solului uscat. Pe
solurile nisipoase aceasta scade la 6 -10 % din greutatea solului uscat.
Coeficientul de ofilire (veș tejire) (CO)reprezintă cantitatea limită de apă din
sol, la care are loc fenomenul ireve rsibil de ofilire a plantelor , chiar dacă su nt
puse într-o atmos feră saturată cu vapori de apă. Valori le coeficientului de ofilire
sunt diferite în funcție de tipul de sol și anume : solurile nisipoase 2,6 (2,6 g apă la
100 g sol) ; sol urile argilo -nisipoase 9,7 ;. solurileargiloase 16,2.
Greutatea volumetrică (Gv) este reprezentată ele raportul dintre greutatea
unei cantități de sol uscat și volumul săuîn structură naturală , fiind influențată de
structură, te xtură precum și de gradul de afâ nare a solului.
Acest raport are valori curpinse de la 1,26 pe cernozio muri luto -nisipoase,
lutoase, pâ nă la 1,44 pe soluri brun -roșcate de pădure ; luto-argiloase.
Grosimea stratului de so lumezit prin irigație constituie adâ ncimeapână la
care este necesar să pătrundă a pa administrată prin udare și care corespunde zonei
de răspâ ndire a masei principale de rădăcini active, la pomi între 0,75 -1,20 m.
Intervalul umidității active este intervalul cuprins între capacitatea de câmp
pentru apă a solului și coeficientul de ofili re. Accesibilitatea apei nu este aceeași
în cuprinsul întregului interval.
Intervalul umidității optime este o parte din intervalul umidității active, care
are ca limită inferioară plafonul minim al umidității solului, iar ca lim ită
superioară capacitatea de câ mp pentru apă a solului.
Evapotranspirația potențială sau consumul total de apă reprezintă
cantitatea de apă ce se pierde din sol prin evaporare de la suprafața so lului
(pierdere neproductivă) câ t și prin transpirație (consum productiv) de pe o
supraf ață ocupată cu o anumită cultură. Urmărirea în dinamică a
evapotranspirației este necesară , pentru a stabili momentele optime de
suplimentare a cantităților d e apă prin udări. Momentele res pective, corespund
plafonului minim în care aplicarea irigării are eficiență maximă și su nt specifice
fiecărei specii cultivate, în condiții date de climă și sol
Consumul zilnic de apă este influențat de condițiile ecologice, fenofaza de
vegetație, specie, soi, portaltoi etc. Acest consum variază de la 4 la 7mm.
Evaluarea cantității de apă din sol se poate realiza prin metode clasice
(uscare în etuvă și calculul conținutului de apă) sau expeditive, (tensiometre,
umidometre , evaporimetre etc.).
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
25710.8.2. Stabilirea momentului și a volumului de apă pentru irigarea
pomilor.
Conținutul de apă trebuie să fie menținut în plantațiile pomicole în cadrul
intervalului de umiditate activă (I.U.A.), care este cuprins între capacitatea de
câmp pentru apă și coeficientul de ofilire.
Pentru a aprecia plafonul minim de umiditate, deci moment ul de intervenție
prin irigare, ne putem folosi de capacitatea de câmp pentru apă, sau de intervalul
umidității active (I.U.A.), în primul caz se consideră că nivelul apei din sol nu
trebuie să coboare sub 70 -80 % din capacitatea de câmp pentru apă care, s pre
exemplu, este optimă pentru cultura mărului.
Stabilirea momentului optim de intervenție prin irigare, în funcție de
fenofaza în care se găsesc pomii.
La speciile pomaceae, intervențiile se impun:
primăvara timpuriu înainte de înflorire în cazul lipse i de precipitații;
după legarea fructelor;
înperioada creșterii fructelor;
toamna, o udare de aprovizionare funcție de condițiile climatice din anul
respectiv.
La speciile sâmburoase:
primăvara cu o săptămână înainte de înflorit;
în perioada lemnificării sâmburilor;
după strângerea recoltelor.
În general , numărul udărilor este de 4-6 iar normele de udare de 400-600
m3/ha pentru plantațiile tinere și respectiv 500 -800 m3/ha la pla ntațiile pe rod.
10.8.3. Stabilirea normelor de udare și irigare
Norma de ud are poate fi calculată după relația :
m = 100 . H.Gv(C-p)
în care:m = norma de udare; H = grosimea stratului de sol umezit prin
irigare (m); Gv–greutatea volumetrică; C = capacitatea de câmp pentru apă (%); p
= rezerva de apă existentă în sol înainte a udării (%).
La norma de udare stabilită se adaugă 10 % pierderi care intervin în timpul
udării.
Norma de irigare constituie suma normelor de udare și reprezintă
cantitatea totală de apă exprimată în m3/ha/an.
Pentru calculul normei de irigare se poate f olosi relația:
M = Σ(e +t) + Rf -Ri-Pv, în care:
Σ(e + t)= consumul total de apă reprezentat prin suma pierderilor prin
evaporare (e) și transpirație (t) în timpul perioadei de vegetație;
Rf= rezerva finală a apei din sol la sfârșitul perioadei de vegetaț ie;
Ri = rezerva ințială a apei din sol;
Pv = precipitațiile din perioada de vegetație.
POMICULTURĂ GENERALĂ
258Pentru zona de N -E a Moldovei, cercetările au demonstrat că norma de
1500 m3 apă/ha aplicată în trei udări prin aspersiune, a dat cele mai bune rezultate
în cultura măr ului (G. Grădinariu, 1994).
10.8.4. Metode de irigare utilizate în pomicultură
În pomicultură se folosesc mai multe metode de irigare și anume: prin
brazde,bazine individuale, prin aspersiune, prin picurare și prin conducte
subterane .
Irigarea prin braz de.Utilizarea acestei metode este legată de mai mulți
factori între care microrelieful, panta terenului (0,25-4%), permeabilitatea solulu i
și mărimea normei de udare. în funcție de factorii respectivi se ia decizia dacă se
poate folosi udarea prin brazde, iar în caz afirmativ se stabilesc elementele
tehnice specifice: debitul brazdei, distanța dintre brazde, lungimea brazdei, durata
udării.
Pentru folosirea udării prin brazde terenul trebuie cât mai bine nivelat pentru
a asigura brazde uniforme și cu panta continuă.
Lungimea brazdelor depinde de textura solului; pe soluri ușoare sunt mai
scurte de 100 m, iar pe soluri grele de 120 -200 m.
Distanța dintre brazde . În livezile tinere este suficient să se efectueze câte o
singură brazdă, de fiecare parte a rându lui de pomi, la 0,8 -1,0 m distanță pe rând.
În plantațiile pe rod , în care rădăcinile se răspândesc pe întreg intervalul,
se trasează mai multe brazde și anume: pe solurile argiloase, grele, la 0,8 – 1,0 m
una de alta, pe cele mijlocii la 0,6 -0,8 m, iarpe cele ușoare la 0,4 -0,6 m și la 1,5
m distanță de rândul de pomi. După infiltrarea apei în sol și zvântarea terenului,
se execută o lucrare cu discul sau cultivatorul cu acest prilej se astupă brazdele
(cu excepția terenurilor înțelenite).
Aducerea apei de la rigola de udare la pomi se mai poate face, în afară de
brazde, și prin alte procedee de udare cum sunt: farfurii sau cupe, brazde inelare
în jurul pomilor șiudarea prin inundare, procese practice nefolosite în
tehnologiile moderne.
Irigarea prin aspersiune.La această metodă apa este distribuită în plantații
asemănător ploii naturale , folosind instalații și dispozitive care funcționează sub
presiune.
Această metodă poate fi aplicată pe orice fel de teren, inclusiv pe cele în
pantă și cu relieful frăm ântat.
La udarea prin aspersiune este necesară calcularea rațională a intensității
ploii care se realizează, exprimată de obicei în mm/ha/oră; uniformitatea ploii cât
și mărimea picăturilor sunt, de asemenea, elemente de care depinde viteza de
infiltrație, evitarea băltirilor și a scurgerilor, cu deosebire pe terenurile în pantă.
În plantațiile intensive și superintensive, sub formă de garduri fructifere,
aspersoarele sunt prevăzute cu prelungitoare pentru distribuția apei deasupra
coroanelor pomilor. La po mii cu talie înaltă dimpotrivă, jetul de apă se
proiectează sub nivelul coroanelor, pentru a evita lovirea directă cu apă sub
presiune.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
259Instalațiile de aspersiune sunt fixe, în care caz, aripa de ploaie se cuplează
la hidrant și rămâne permanent în aceeași poziție, fără a se mai muta. La
plantațiile pe spalier, aripile de ploaie se montează pe stâlpii de susținere și nu
ridică probleme la mecanizarea lucrărilor.
În afară de reducerea substanțială a forței de muncă folosită la udat,
instalația fixă în pomicu ltură dă posibilitatea de combatere a efectelor negative a
înghețurilor și chiar pentru aplicarea tratamentelor de combatere a bolilor și
insectelor și la fertilizarea foliară.
Udarea localizată. Se caracterizează prin aceea că distribuția apei la pomi
seface numai în zonele de maxim consum și nu pe toată suprafața cum se
realizează în cazul metodelor de udare clasice. Metoda are mai multe variante
între care mai folosite sunt:
Irigarea prin picurare constă în umezirea locală a zonei de sol în care sunt
extinse majoritatea rădăcinilor active ale pomilor, prin administrarea lentă a apei
în această zonă, în raport cu cerințele fiziologice ale pomilor. Metoda se extinde
rapid datorită următoarele avantaje:
economie de apă datorită reducerii pierderilor prin ev aporație și a umectării
parțiale a terenului din plantații (normele de irigare se reduc cu 20-50%);
permite circulația permanentă în livadă , pentru celelalte lucrări tehnologice
deoarece intervalele nu sunt umezite;
economie de forță de muncă datorită posi bilităților de automatizare a udării;
consum redus de energie;
posibilitatea de a se putea iriga terenuri cu orice fel de relie f și pante și de a
folosi instalația pentru fertilizare.
Conductele de udare se amplasează de -a lungul rândurilor de pomi fixându –
se, în funcție de sistem , la nivelul solului, la diferite înălțimi pe trunchiul pomilor
și spalieri, sa u pe sârma de jos a spalierului (fig. 10.36).
Irigarea (localizată) prin rampe perforate .Elementul activ al instalației îl
constituie conducta de udare confecționată din polietilenă perforată (orificii cu
diametre crescânde de la l,6 mm la 2,5 mm, pentru a se evita pierderile de
presiune pentru ieșirea apei ). Conductele de udare se amplasează de -a lungul
rândurilor de pomi, suspendate la 30 -40 cm de la s uprafața solului, cu caracter
permanent și repartizează apa de irigat în rigole special amenajate întrerupte din
loc în loc de digulețe din pământ.
Irigarea prin conducte subterane constă în introducerea apei direct la
rădăcina pomilor , printr-o rețea fixă de tuburi de ceramică sau material plastic
plasate la 50 -60 cm. adâncime și perforate. Metoda are multe avantaje; se evită
pierderile prin evaporare; nu sunt stânjenite lucrările de întreținere; se creează un
regim favorabil în jurul rădăcinilor etc, dar și dezavantaje: cost ridicat al
materialelor; înfundarea orificiilor perforate etc.
Cât privește aportul hidric, ținând cont de condițiile actuale și previzibile, s –
a ajuns la concluzia, că în irigarea pomicolă criteriul fundamental presupune,
aplicarea de udări frecvente , cu norme mici de apă, pentru asigurarea unei
cantități optime în anumite zone ale sistemului radicular. Aceste regimuri sunt în
măsură să susțină metabolismul pomilor la un nivel ridicat.
POMICULTURĂ GENERALĂ
260Ca urmare, este indicat să se utilizeze metode de irigare localizată, la
suprafață sau subteran, funcție de tipul de sol și mai ales, de condițiile climatice.
Aplicarea la scară tot mai largă a tehnicilor care permit o dozare tot mai
precisă a necesarului de apă, determină orien tarea spre administrarea
îngrășămintelor concomitent cu irigarea. Punerea în aplicare a acestei metode
destul de costisitoare este recomandabilă doar în condiții pedologice dificile (G.
Grădinariu, 1994).
10.9.Prevenirea și combaterea bolilor și dăunăto rilor în plantațiile
pomicole.
Condițiile edafice și climatice deosebit de favorabile pentru vegetația
pomilor și arbuștilor fructiferi, întrunite pe teritoriul țării noastre, sunt în același
timp, prielnice pentru dezvoltarea unui mare număr de boli și dăunători, care
produc pagube importante culturilor pomicole. Se estimează daune pe ansamblul
sectorului pomicol între 5 și 20 % sub aspect cantitativ și de 15 -40 % din punct
de vedere calitativ.
Bolile și dăunătorii atacă pomii și arbuștii fructiferi pe t oată perioada de
vegetație, în diferite stadii de evoluție, atacul manifestându -se pe muguri, frunze,
lăstari, flori, fructe, ramuri. Atacul poate fi parțial sau total cu intensități variabile
Fig. 1 0.36 Irigarea prin picurare în plantație intensivă.
(după M. Luca și colab., 1987 )
1–picurător; 2 –pom; 3 –bulb de umectare; 4 – conductă de udare; 5 – conductă de distribuție; 6 –stâlp spalier
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
261de la un an la altul și de la o zonă la alta funcție de condiți ile ecologice specifice
și de densitatea dăunătorului respectiv.
Cunoașterea permanentă a stării fitosanitare a culturilor pomicole,
urmărirea în dinamică a biologiei agenților patogeni și a dăunătorilor în strânsă
corelație cu fenologia pomilor și factori i climatici constituie o condiție esențială
pentru stabilirea celor mai eficiente măsuri de prevenire și combatere a atacului,
pentru diminuarea sau chiar eliminarea pagubelor.
Sunt frecvente cazurile când producția de fructe este diminuată, uneori
chiar c ompromisă, datorită neaplicării măsurilor de combatere a bolilor și
dăunătorilor. Efectele negative se răsfrâng nu numai asupra cantității și calităț ii
fructelor din anul respectiv , cât și asupra sănătății în ansamblu a pomilor și
arbuștilor fructiferi.
Pentru a diminua pagubele pe care le provoacă bolile și dăunătorii în
plantațiile pomicole se impune aplicarea unor măsuri de protecție grupate astfel:
-măsuri de igienă culturală;
-măsuri agrotehnice;
-măsuri biologice;
-măsuri chimice;
-metode integrate.
Măsur i de igienă culturală. Constau din răzuitul și curățarea trunchiurilor,
al ramurilor mai groase, strângerea fructelor uscate și a celor bolnave, în special a
celor atacate de monilia. Materialele rezultate de la aceste lucrări se strâng cu
grijă și se ard.
Măsuri agrotehnice. Se referă la întreținerea plantațiilor curate de
buruieni prin arături și prașile, cosirea repetată a zonelor marginale, care
constituie adăpost pentru rozătoare, focare de infecție pentru boli și surse de
răspândire a semințelor de bu ruieni. Prin arături adânci de toamnă se îngroapă
frunzele infectate de boli și se distrug direct o serie de dăunători care iernează în
sol, diminuându -se considerabil rezerva biologică a acestora.
Măsuri biologice. Se bazează pe principiul folosirii unor organisme sau
ale produselor rezultate din metabolismul lor, în scopul distrugerii sau limitării
acțiunii nefavorabile a diferiților dăunători sau agenți patogeni. Astfel, este
cunoscută folosirea prădătorilor naturali, crescuți în condiții artificiale și apoi
răspândiți în vederea distrugeri unor specii dăunătoare plantelor de cultură, fie
direct, fie indirect, prin provocarea de boli, transmiterea de virusuri etc.
În combaterea biologică se mai folosesc și biopreparatele care conțin
spori de bacterii sau ciuperci și care aplicate sub formă de suspensii, produc
îmbolnăvirea sau moartea unor dăunători sau boli.
Folosirea mijloacelor biologice în combaterea bolilor și dăunătorilor
prezintă o serie de avantaje de ordin economic, dar mai ales, fitosanitar, deoa rece
prezintă un risc mult mai scăzut de poluare a mediului ambiant.
Extinderea în producție a soiurilor rezistente sau parțial rezistente la boli
reprezintă o soluție de sporire a cantității și calității producției pomicole și în
același timp de diminuare a poluării cu substanțe toxice.
POMICULTURĂ GENERALĂ
262Combaterea chimică. Este metoda cea mai larg răspândită în prezent și
constă în efectuarea tratamentelor cu produse chimice , care posedă acțiune toxică
asupra dăunătorilor și bolilor, respectiv, a insectelor, acarienilor, r ozătoarelor și a
bolilor cauzate de ciuperci, bacterii, virusuri etc.
Prevenirea și combaterea eficientă a paraziților vegetali și animali se
poate realiza prin folosirea judicioasă a tuturor mijloacelor ce stau la îndemâna
tehnicii actuale și pe care le -am menționat, acțiune cunoscută sub denumirea de
combatere integrată.
Combaterea integrată impune aplicarea cu mult discernământ a
substanțelor toxice, pentru a nu produce mai multe prejudicii , decât foloase ce s –
ar obține în urma aplicării tratamentelor. Î n acest sens trebuie să se evite folosirea
substanțe chimice ca re lasă reziduuri toxice, dăună toare pentru oameni și animale
și să se limiteze numărul tratamentelor la strictul necesar, în sensul combaterii
numai a celor dăunători și boli care pun în peric ol real producția de fructe și
calitatea ei.
În condițiile dezvoltării și intensivizării pomiculturii, combaterea
rațională a dăunătorilor și bolilor capătă o importanță tot mai mare.
Numărul mare de tratamente, diversitatea produselor pesticide, dintre ca re
unele foarte toxice, consumarea fructelor în stare proaspătă și alți factori, obligă
pe organizatorii tratamentelor în pomicultură să ia o serie de măsuri de protecție
și de igienă a muncii, în scopul prevenirii accidentelor prin intoxicare, nu numai
pentru muncitorii din protecția plantelor, ci și pentru populație, în general.
Combaterea integrată trebuie să constituie direcția principală de
dezvoltare a protecției plantelor și se bazează pe îmbinarea tuturor mijloacelor de
combatere în cadrul unui agro ecosistem dat, astfel încât populațiile de dăunători
să fie menținute la un nivel sub pragul economic de dăunare. Limitele tradiționale
și în special, caracterul de unilateralitate sunt depășite de problemele protecției
integrate. Extinderea concepției eco logice la întregul mod de cultură a pomilor și
arbuștilor fructiferi se transformă de fapt în combaterea integrată a bolilor și
dăunătorilor pomilor. Aceasta înseamnă , că principalii factori ecologici luați în
considerare la combatere , trebuie utilizați de așa manieră, încât perturbările care
se produc în ecosisteme să fie cât mai mici sau chiar evitate.
Lucrările care se execută trebuie să tindă spre respectarea, integrarea și
valorificarea tuturor factorilor agroecosistemului, urmărindu -se obținerea nu a
unei producții maxime, ci a unei producții optime din punct de vedere ecologic,
economic și toxicologic.
Una din verigile de bază în ridicarea eficacității produselor
fitofarmaceutice constă în aplicarea tratamentelor în anumite perioade, pe baza
unei prog noze și a unei avertizări. La baza stabilirii prognozelor și a tratamentelor
stau datele meteorologice, observațiile asupra biologiei și ecologiei dăunătorilor
și agenților patogeni, precum și fenologia pomilor. Toate acestea se realizează în
cadrul stații lor de prognoză și avertizare care funcționează în bazinele și centrele
pomicole, pe lângă cent rele fitosanitare teritoriale. Î n ultimii ani s -a introdus și în
România un program de prognoză și avertizare "Agroexpert," asistat de
calculator, care a dat rez ultate foarte bune acolo unde a fost instalat .
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
263Tabelul 10.7.
SCHEMA DE COMBATERE A BOLILOR ȘI DĂUNĂTO RILOR MĂRULUI
Nr.
crt.Fenofaz
a (luna)Boli și dăunători de
combătutFungicidul și/sau
insecticidul
recomandatObservații
0 1 2 3 4
1 Dezmugurit
(martie )Păduchele din San
José ( Quadraspidiotus
perniciosus ) ouă de
afide, acarieniOleoekalux (1,5%);
Oleocarbetox 37 (3%) ;
Polisulfură de bariu
(6%)Tratamentul se va
efectua unde este
rezervă biologică, pe
timp liniștit, fără vânt
sau ploaie
Rapăn
(Venturia inaequalis )
Focul bacterian
(Erwinia amylovora )Turdacupral (0,5%);
Zeamă bordeleză
(0,5%); Champion 50
WP (0,2%)
Făinare
(Podosphera
leucotricha )Sulf muiabil (0,7%);
Kumulus 80 S (0,3%);
Bumper 250 E C
(0,03%); Microthiol
(0,3%)
Ouă de acarieni, afide US 1 (1,5%);
Apollo (0,04%):2 Înfoierea
mugu rilor
florali
(aprilie,
decada II)
Păduchele din San José
(Quadraspidiotus
perniciosus ); molia pieliței
fructelor; insecte
minatoareFastac (0,02%); Diazol 60
EC (0,15%); Chinmix 5 SC
(0,03%)
Folpan 50 WP (0,2%)
Dithane M 45 (0,2%)
Delan 750 SC (0,05 %);
Merpan 50 (0,25%)Rapăn
(Venturia inaequalis)
Score 250 EC (0,01%);
Systhane 12 EC (0,04%);
Anvil 5 SC (0,06%);
Rubigan12 EC (0,04%)Fungicide le sistemice
(Rubigan, Systhane,
Anvil, Vectra, Punch,
Score, etc) au acțiune
impotriva rapănului și
a făinării, dar
remanența lor este de
numai 7 zile.
Făinare
(Podosphera
leucotricha )Sulf muiabil (0,7%);
Kumulus 80 S (0,3%)
Bumper 250 EC (0,03%)3 Înfoierea
corolei,
buton roz
(aprilie,
decada III)
Insecte minatoare,
DefoliatoareDecis 2,5 EC (0,03%);
Chinmix5 SC (0,03%);
Diazol 60 EC (0,15%);
Sumi -alpha 2,5 EC (0,04
%); Fastac (0,02%)Numai dacă în anul
precedent a fost atac
și se înregistrează
capturi în capcane.
4 Începutul
scuturării
petalelor
(aprilie –
mai)Rapăn
(Venturia inaequalis)Fungicide de contact
(Idem T3); Fungicide
sistemice+fungicide de
contact
Sau fungicidele sistemice
complexe: Atemi C (0,1%);
Systhane CPU (0,1%);
Shavit 71,5 F (0,2%);
Folicur M 50 WP (0,075%);
Stroby DF (0,01%)Dacă regimul de
precipitații este mai
bogat și condițiile
sunt favorabile
infecției.
POMICULTURĂ GENERALĂ
264Făinare
(Podosphera
leucotricha )Bumper 250 EC (0,03%)
Karathane LC (0,1 %)
Kumulus 80 S (0,3 %)
Shavit 250 EC (0,05 %)
Insecte minatoare (L.
blancardella, L. scitella ),
Defoliatoare (Limantria
dispar, Hedia nubiferana),
Viespea fructelor
(Haplocampa testudinea)Zolone 35 EC (0,25%)
Chinmix 5 SC (0,03%)
Diazol 60 EC (0,15%)
Sumi -alpha 2,5 EC
(0,04%)Insecticidul trebuie
să fie selectiv
pentru albine și cu
toxicitate red usă.
Rapăn
(Venturia inaequalis)
Făinare
(Podosphera
leucotricha )Fungicide sistemice
complexe:
Atemi C (0,1%) ;Systhane
CPU (0,1%)
Stroby DF (0,01 %)
Fungicide sistemice:
Systhane 12 EC (0,04%)
Vectra 10 SC (0,03%)
Score 250 EC (0,01%)
Rubigan 12 EC (0,04%)
Fungicide de contact:
Folpan 50 WP (0,2%)
Dithane M 45 (0,2%)
Merpan 50 (0,25%)
Fungicide antioidice:
Bumper 250 EC (0,03%)
Karathane LC (0,1%)
Kumulus 80 S (0,3%)
Shavit 250 EC (0,05%)Dacă p louă se
recomandă un
produs sistemic +
unul de contact.5 Fruct de
mărimea
unei
alune,
diametrul
de cca. 1
cm (mai)
Insecte minatoare,
Defoliatoare,
Viespea fructelor
(Haplocampa
testudinea )Zolone 35 EC (0,25%)
Fastac 10 EC (0,015%)
Chinmix 5 SC (0,03%)
Diazol 60 EC (0,15%)
Sumi -alpha 2,5 EC
(0,04%)
Rapăn
(Venturia inaequalis)
Făinare
(Podosphera
leucotricha)Idem, tratamentul 5 6 Fruct c u
diametrul
de 2 -2,5
cm (iunie)
Păduchele din San
José
(Quadraspidiotus
perniciosus )
viermele merelor
(Cydia pomonella)
insecte minatoare,
defoliatoare, afideFastac 10 E C (0,015%)
Sumi -alpha 2,5 EC (0,04
%)
Sinoratox R 35 (0,15%)
Diazol 60 EC (0,15%)
Chinmix 5 SC (0,03%)
Decis 2,5 EC (0,03%)
Rapăn
(Venturia inaequalis)Folpan 50 WP (0,2%)
Captadin 50 PU (0,25%)
Merpan 50 (0,2 5%)
Mancozeb 80 WP (0,2%)
Dithane M 45 (0,2%)
Vondozeb 80 WP (0,2%)7-8 Fruct cu
diametrul
de 2,5 -3,5
cm (iunie)
Făinare
(Podosphera
leucotricha )Karathane LC (0,1%)
Kumulus 80 S (0,3%)
Microthiol special (0,3%)
Bumper 250 EC (0,03%)
Shavit 250 EC (0,05%)
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
265Păduchele din San
José
(Quadraspidiot us
perniciosus )
viermele merelor
(Cydia pomonella)
păduchele lânos
(Eriosoma lanigerum )Ecalux S (0,1%)
Carbetox 37 EC (0,5%)
Reldan 40 EC (0,15%)
Ultracid 20 EC (0,2%)
Pirinex EC (0,2%)Numai dacă nu s -a
făcut tratament cu
Oleoekalux și este
rezervă de
păduchele din San
José sau
păduchele lânos.
Rapăn
(Venturia inaequalis)Merpan 50 (0,25%)
Dithane M 45 (0,2%)
Folpan 50 WP (0,2%)
Polyram DF (0,25%)
Sancozeb 80 WP (0,20%);
Vondozeb 80 WP (0,2 %)
Captadin 50 PU (0,25%)Tratament preventiv
pentru infecțiile pe
fructe sau stoparea
infecțiilor secundare
(prin conidii).
Făinare
(Podosphera
leucotrichaBumper 250 EC (0,03%)
Karathane LC (0,1%)
Afugan CE (0,1%)
Kumulus 80 S (0,3%)Numai la soiurile
sensibile la făinare.
viermele merelor, G2
(Cydia pomonella)Fastac 10 EC (0,015%)
Diazol 60 EC (0,15%)Dacă este rezervă
biologică
Insecte minatoare
(Phyllonorycter
blancardella,
Phyllonorycter
conylifoliella )Sumi -alpha 2,5 EC (0,04
%);
Chinmix 5 SC (0,03%)
Decis 2,5 EC (0,03%)9-10 Fruct la
jumătate
din
mărimea
naturală
normală
(iulie)
Acarieni
(Panonychus ulmi,
Tetranychus urticae)Neoron 500 Ec (0,1%)
Kelthane 18,5 (0,2%)
Omite 57 EC (0,1%)
Mitac 20 EC (0,3%)
Danirum (0,06%)-dacă sunt numai
adulți
-dacă sunt prezente
toate formele (ouă,
forme mobile)
Rapăn
(Venturia inaequalis)Merpan 50 (0,25%)
Dithane M 45 (0,2%)
Folpan 50 WP (0,2%)
Polyram DF (0,25%)
Sancozeb 80 WP (0,20%)
Vondozeb 80 WP (0,2%)
Captadin 50 PU (0,25%)
Făinare
(Podosphera
leuco tricha)Bumper 250 EC (0,03%)
Karathane LC (0,1%)
Afugan CE (0,1%)
Kumulus 80 S (0,3%)10-11 Fructul la
¾ din
mărimea
normală
(iulie –
august)
Păduchele din San José,
G2 ( Quadraspidiotus
perniciosus ); viermele
merelor, G2 (Cydia
pomonella); păduchele
lânos (Eriosoma
lanigerum ) Insecte
minatoare (Phyllonoryc ter
blancardella,
Phyllonorycter
conylifoliella defoliatoareEkalux S (0,1%)
Pyrinex 48 EC (0,2%)
Carbetox 37 EC (0,5 %)
Ultracid 20 EC (0,2%)
Reldan 40 EC (0,15%)
Acarieni
(Panonychus ulmi,
Tetranychus urticae)Neoron 500 Ec (0,1%)
Kelthane 18,5 (0,2% )
Omite 57 EC (0,1%)
Mitac 20 EC (0,3%)
Danirum (0,06%)
12. La 10 -14 zile
de la
tratamentul-rapăn
-făinare
-moniliozăDithane M 45 (0,2%)
Merpan 50 WP (0,25%)-cu respectarea
timpului de pauză
POMICULTURĂ GENERALĂ
26611 (la
avertizare)-păduchele din San
José
-insecte mina toare
-insecte defoliatoarePirinex 48 CE (0,2%)
Reldan 40 EC (0,15%)
Ekalux S (0,1%)-cu respectarea
timpului de pauză
-rapăn
-făinare
-moniliozăMerpan 50 WP (0,25%)
Dithane M 45 (0,2%)-cu respectar ea
timpului de pauză13. La 14 zile
de la
tratamentul
12 (la
avertizare)-păduchele din San
JoséDecis 2,5 EC (0,05%)
14. După căderea
frunzelor-boli de scoarță și lemn Zeamă bordeleză (0,75 –
1%); Turdacupral 50 PU
(0,5%)
Tabelul 10.8.
Schema de combatere a bolilor și dăunătorilor
în plantațiile de păr pe rod
Nr.
crtFen
ofazaBoli și dăunători
de combătutPesticide folosite Observ
ații
0 1 2 3 4
1.Repaus
vegetativ-Coccidae
-ouă de: acarieni,
insecte defoliatoare,
afideOleoekalux 3 CE (1,5%)
Oleocarbetox (3,0%)-se aplică după
măsurările de
igenă culturală și
agrotehnice;
-se asigură o
îmbăiere a
pomului (temp.>
4-5oC)
-purici meliferi (Psylla
sp.)-gărgărița florilor
(Anthonomus
pomorums)Mitac CE (0,3%)
Ekalux 25 EC (0,1%)-PED = 30 de
adulți la 100 de
ramuri
2.10-15% din
muguri
florali
dezmuguriți-rapăn
(Venturia pirina)
-focul bacterian
(Erwinia amylovora)Turdacupral 50 PU
(0,5%)
Champion 50 WP (0,3%)-dacă a fost în
anul precedent.
3.Apariția
butonilor
florali –
înălțarea
inflorescenț
elor-rapăn
(Venturia pirina )
-focul bacterian
(Erwinia amylovora)
-ouă hibernante de
acarieini ( Panonychus
ulmi); afide etc.Turdacupral 50 PU (0,5%)
Champion 50 WP (0,3%)
US-1 92% (1,5%)-tratament
obligatoriu pentru
ambele boli
-dacă există
rezervă biologică
-rapăn (Venturia pirina)
-pătarea albă a frunzelor
(Mycosphaerella sentina )
-pătarea brună a
frunzelor (Diplocarpon
soraweri)
-focul bacterian
(Erwinia amylovora)Turdacupral 50 PU (0,5%)
Dithane M 45 (0,2%)
Champion 50 WP (0,3%)-tratament de
siguranță
4.Răsfirarea
inflorescenț
ei, până la
deschiderea
a 0,5% din
totalul
florilor-insecte defoliatoare
-insecte minatoare
-psyllideDecis 2,5 EC (0,03%);
Diazol 60 EC (0,15%);
Fastac 10 EC (0,04%)-dacă există
rezervă biologică
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
267-rapăn
-pătarea albă și brună
a frunzelor
-moniliozăRubigan 12 EC (0,04%);
Folpan 50WP (0,2%);
Merpan 50WP (0,2%)-tratament de
siguranță
5.15% din
totalul
florilor au
început să –
și scuture
petalele-viespea perelor
(Haplocampa brevis)
-psyllide
-insecte minatoare
-insecte defoliatoare
etc.Sumi -Alpha 2,5 EC
(0,04%); Mitac 20 EC
(0,3%); Dimilin 25 WP
(0,03%)
-Consult 10 EC (0,05)-PED = prezența
adulților pe
capcane
-rapăn
-pătarea albă și brună
a frunzelor
-moniliozaDithane M45 (0,2%);
Folpan 50WP (0, 2%)
Merpan 50 WP (0,2%)
6.Fructele au
de
aproximativ
0,5– 1 cm
(la
avertizare)- viermele merelor
(Cydia pomonella)
G1T1;
-insecte minatoare;
-insecte defoliatoare
etc.Diazol 60 EC (0,15%);
Meotrin 20 EC (0,03%);
Fastac 10 EC (0,04%);
Fury 10 EC (0,075)
-rapăn
-pătarea albă și brună
a frunzelorDelan 75 WP (0,075%);
Bravo 500 SC (0,25%)
Folpan 50 WP (0,2%)
7.Fructele au
de 1,5 – 2
cm (la
avertizare)-psyllide
-viemele perelor
(G1T2)
-insecte minatoare
-insecte defoliatoare
etc.Mitac 20 EC (0,3%);
Vertimec (0,1%); Sumi –
Alpha 2,5 EC (0,03%);
Sumithion 2,5 50 EC
(0,1%)PED = 10%
lăstari infestați
PED = 2 -5 fluturi/
capcană/săptăm
ână
-rapăn
-pătarea albă și brună
a frunzelorShavit (0,2%)
Dithane M 45 (0,2%);
Folpan 50 W (0,2%)
-păduchele d in San
José
(Quadraspidiotus
perniciosus) G1T1Ekalux S (0,1%)
Pyrinex 48 EC (0,2%)PED = prezența
dăunătorului 8.Fructele au
de 21,5 –
3 cm (la
avertizare)
-psyllide
-afideDecis 2,5 EC (0,03%) PED = 15%
lăstari infestați
-rapăn
-pătarea albă și brună
afrunzelorDithane M 45 (0,2%);
Merpan 50 WP (0,25%)
-acarieni Mitac 20 EC (0,3%);
Pennstyl 25 WP (0,05%)
Demitan 200 SC (0,07%)PED = 4 -5 forme
mobile pe frunze 9.Fructele au
de 3 cm
(la
avertizare)-viermele perelor
-păduchele din San
José (G1T2)Decis 2,5 EC (0,05%);
Ekalux S (0,1); Reldan 40
EC (0,15%)PED > 2 -3%
fructe atacate
-rapăn
-pătarea albă și brună
a frunzelorBravo 500 SC (0,25%);
Dithane M 45 (0,2%)
10.Fructele au
de 4 cm
(la
avertizare)-păduchele din San
José G1T3
-insecte minatoare
-insecte defoliatoareActell ic 50 EC (0,2)
Ekalux S (0,1)
11.La 10 -14
zile de la
tratamentul
10 (la-rapăn
-pătarea albă și brună
a frunzelor
-moniliozăMerpan 50 WP (0,25%)
Captadin 50 WP (0,25%)
POMICULTURĂ GENERALĂ
268avertizare) -păduchele din San
José G2T1
-insecte minatoare
-insecte defoliato areDecis 2,5 EC (0,05%)
Reldan 40 EC (0,15%)
-rapăn
-pătarea albă și brună
a frunzelor; -moniliozăDithane M 45 (0,2%);
Merpan 50 WP (0,25%)-cu respectarea
timpului de
pauză
12.La 10 -14
zile de la
tratamentul
11 (la
avertizare)-păduchele din San
José
-insecte minatoare
-insecte defoliatoarePirinex 48 CE (0,2%);
Reldan 40 EC (0,15%)
Ekalux S (0,1%)-cu respectarea
timpului de
pauză
-rapăn
-pătarea albă și brună
a frunzelor; -moniliozăMerpan 50 WP (0,25%);
Dithane M 45 (0,2%)-cu respectarea
timpului de
pauză 13.La 14 zile
de la
tratamentul
12 (la
avertizare)-păduchele din San
JoséDecis 2,5 EC (0,05%)
14.După
căderea
frunzelor-boli de scoarță și
lemnZeamă bordeleză (0,75 –
1%)
Turdacupral 50 PU
(0,5%)
Tabelul 10.9 .
SCHEMA DE COMBATE RE A BOLILOR ȘI DĂUN ĂTORILOR
LA GUTUI
Nr.
Crt.FenofazaBoli și
dăunători de
combătutPesticide folosite Observații
0 1 2 3 4
1 Dezmugurit,
Înfrunzire (apox.
15-20 aprilie)
Deschiderea
primelor floriFocul bacterian
(Erwinia amylovora)
Monilioză
(Monilin ia
linharthiana)Turdacupral P.U. (0,5
%)
Zeamă bordeleză (0,5%)
Champion 50 WP
(0,2%)Tratamentul are
acțiune preventivă,
protejând rănile
făcute cu ocazia
tăierilor, de posibile
infecții (îndeosebi în
zonele în care au
fost infecții în anii
precedenți).
2 Când 10 -15%
dintre flori și –
au scuturat
petalele
(aprox. 10.15
mai)Focul bacterian
(Erwinia
amylovora)Champion 50 WP (0,04
%); Funguran OH (0,04
%); Kocide 101 (0,04 %)Dacă a fost sau s -a
depistat focul
bacterian;
tratamentul se face
după igienizarea
culturii.
Monilioză
(Monilinia
linharthiana)Ronilan 50 WP (0,05 –
0,07 %); Rovral 50 WP
(0,1 %); Sumilex 50 WP
(0,1 %)Dacă perioada este
ploioasă tratamentul
este obligatoriu,
pentru protejarea
fructelor abia
formate.
Afide, insecte
minatoare,
defol iatoareDecis 2,5 EC (0,03 %);
Fastac 10 EC (0,015%);
Chinmix 5 EC (0,03%);
Diazol 60 EC (0,15%);
Zolone 35 EC (0,2%)
Sumi -alpha 2,5 EC
(0,04%)Numai dacă este
rezervă biologică sau
sunt semnalate
focare.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
269Pătarea brună
(Diplocarpon
soraweri )Folpan 50 WP (0,2 %);
Dithane M 45 (0,2 %)
Monilioză
(Monilinia
linharthiana)Ronilan 50 WP (0,05 –
0,07%); Rovral 50 WP
(0,1%); Sumilex 50 WP
(0,1%)Numai dacă timpul
este ploios și este
rezervă biologică.3 Tratament
postfloral
(10-14 zile de
la T 2)
20-24 mai
Viermele fructelor
(Cydia pomonella)Decis 2,5 EC (0,03 %);
Fastac 10 EC (0,015%);
Chinmix 5 EC (0,03%);
Diazol 60 EC (0,15%)Dacă este rezervă
biologică.
Antracnoză
(Gnomonia sp.)
Pătarea brună
(Diplocarpon
soraweriFolpan 50 WP (0,2%);
Dithane M 45 (0,2%);
Mancozeb 80 WP
(0,2%); Captadin 50 PU
(0,25%)Dacă există rezervă
biologică și este
necesară o
intervenție.
Monilioză
(Monilinia
linharthiana)Ronilan 50 WP (0,05 –
0,07%); Rovral 50 WP
(0,1 %); Sumilex 50 WP
(0,1%)Pentru protejarea
lăstarilor și a fructelor
tinere.4 Tratamentul 3
postfloral
(aprox. 5
iunie)
Viermele fructelor
(Cydia pomonella) ,
insecte minatoare,
defoliatoare, afideDecis 2,5 EC (0,03 %);
Fastac 10 EC (0,015 %);
Diazol 60 EC (0,15%);
Sinoratox R 35 (0,15%);
Sumi -alpha 2,5 EC
(0,04%)
Boli ,idem T3 Idem, T3 5 Tratamentul 4
postfloral
(aprox.15 -20
iunie)Păduchele din San
José
(Quadraspidiotus
perniciosus),
defoliatoareEcalux S (0,1 %)
Reldan 40 EC (0,15 %);
Carbetox 37 EC (0,5%);
Ultracid 20 EC (0,2% )
Tabelul 10.10
Schema de combatere a bolilor și dăunătorilor prunului
Nr.
crt.FenofazaBoli și dăunători de
combătutPesticidele folositeObservați
i
0 1 2 3 4
1 Repaus
vegetativPăduchele din San José
(Quadraspidiotus
perniciosus ): Păduchii
testoși ai prunului;
Ouă de p ăianjeni,Carbetox 37CE (0,8 -1,0
%), Polisulfură de bariu
(6,0 %)
Păduchele din San José
(Quadraspidiotus
perniciosus ),
Ouă de acarieniUS 1 (1,5 %) 2 Umflarea
mugurilor
(aprilie I -II)
Monilioză ( Monilinia laxa,
Monilinia fructigena),
Ciuruirea frun zelor
(Stigmina carpophila)Turdacupral (0,5 %)
Captadin 50 PU (0,25 %)
Polibar (1,0 %)
POMICULTURĂ GENERALĂ
2703 Înfoierea
corolei, buton
alb (aprilie II –
III)Insecte defoliatoare (Orgya
sp., cotari); Monilioză;
(Monilinia laxa, Monilinia
fructigena),
Ciuruirea frunzelor (Stigmina
carpophila bacteriozeTurdacupral (0,5 %)
Captadin 50 PU (0,25 %)
Polibar (1,0 %)
Monilioză ( Monilinia laxa,
Monilinia fructigena
Ciuruirea frunzelor
(Stigmina carpophila)
Pătarea roșie a fructelo r
(Polystigma rubrum)Folpan 50 WP (0,2 %);
Merpan 50 WP (0,2 %),;
Dithane M 45 (0,2 %);
Captadin 50 PU (0,25 %)4 Începutul
scuturării
petalelor
(aprilie III -mai
I)
insecte defoliatoare ( Orgya
antiqua, Malocosoma
neustria, Chematobia
brumata,Hybernia defoliaria)
Acarieni, păduchi de frunză,
viespea sâm burilor de prun
(Eurytoma schreineri)Zolone 35 EC (0,2 %);
Onefon 80 (0,15%); Sintox
25 EC (0,25%); Nurelle D
(0,075 %); Fastac
(0,02%); Karate (0,02 %)
sau Talstar (0,04%)
Ciuruirea frunzelor
(Stigmin a carpophila)
Pătarea roșie a fructelor
(Polystigma rubrum)Folpan 50 WP (0,2 %);
Merpan 50 WP (0,2%);
Dithane M 45 (0,2%);
Captadin 50 PU (0,25%)
viespea sâmburilor de prun
(Eurytoma schreineri)5 Fructul cu
diametrul de
0,5-1,0 cm
(mai / II -III)
Viermele prunelor, G1
(Cydia funebrana)Chinmix 5 EC (0,03 %);
Diazol 60 EC (0,15%);
Sumi -alpha 2,5 EC
(0,04%),
Decis 2,5 EC (0,03 %);
Sintox 25 EC (0,2%);
Carbetox 37 EC (0,5%)
Pătarea roșie a fructelor
(Polystigma rubrum)
Ciuruirea frunzelor
(Stigmina carpophila)Folpan 50 WP (0,2 %);
Merp an 50 WP (0,2%);
Dithane M 45 (0,2%);
Captadin 50 PU (0,25%);
Mancozeb 80 WP (0,2%);
Polyram DF (0,2%);
Vondozeb 80 WP (0,2%)6 Fructul cu
diametrul 1,0 –
1,5 cm
(15-20 iunie)
Păduchele din San José
(Quadraspidiotus
perniciosus ),Ecalux S (0,1%),
Reldan 40 EC (0,15 %);
Carbetox 37 EC (0,5%);
Ultracid 20 EC (0,2%)
Pătarea roșie a fructelor
(Polystigma rubrum)
Ciuruirea frunzelor
(Stigmina c arpophila)Dithane M45 (0,2 %),
Folpan 50 WP (0,2 %),
Sancozeb 80 WP (0,2 %)
Monilioză
(Monilinia laxa, Monilinia
fructigenaSumilex 50 WP (0,1 %);
Rovral 50 WP (0,1%);
Topsin M 70 (0,1%);
Dithane M 45 (0,2%)
Viermele prunelor, G2
(Cydia funebrana) ,
omizi defoliatoareChinmix 5 EC (0,03 %);
Diazol 60 EC (0,15%) ;
Sumi – alpha 2,5 EC
(0,04%);
Decis 2,5 EC (0,03 %);
Fastac 10 EC (0,015%)7 Fructul cu
diametrul 2,0 –
2,5 cm
(iulie / I)
Acarieni
(Panonychus ulmi,
Tetranychus urticae, B.
rubrioculus)Neoron 500 EC (0,1 %);
Kelthane 18 EC (0,2%);
Omite 50 WP (0,2%);
Sanmite 20 WP (0,05%)
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
271Monilioză
(Monilinia laxa, Monilinia
fructigenaSumilex 50 WP (0,1 %);
Rovral 50 WP (0,1%);
Topsin M 70 (0,1%);
Dithane M 45 (0,2%)8 Fructul cu
diametrul 3,0-
3,5 cm
(iulie/II -III)
Viermele prunelor, G2
(Cydia funebrana) ,
omizi defoliatoareChinmix 5 EC (0,03%);
Diazol 60 EC (0,15%);
Sumi – alpha 2,5 EC
(0,04%); Decis 2,5 EC
(0,03%); Fastac 10 EC
(0,015%), Talstar 10 EC
(0,04%)
Monilioză
(Monilinia laxa, Monilinia
fructigenaSumilex 50 WP (0,1%);
Rovral 50 WP (0,1%);
Ronilan 50 WP ( 0,07%)9 Fructe intrate
în pârgă (20 –
24 august)
Păduchele din San José, G2
(Quadraspidiotus
perniciosus ),Ecalux S (0,1%);
Reldan 40 EC (0,15%);
Carbetox 37 EC (0,5%);
Ultracid 20 EC (0,2%);
Pirinex 48 EC (0,2%);
Imidan 50 WP (0,2%)Numai la
soiurile
timpurii
Tabelul 10.11 .
Schema de co mbatere a bolilor și dăunătorilor În
plantațiile de cireș și vișin
Nr.
crt.Fen
ofazaBoli și dăunători de
combătutPesticide folosite Observații
0 1 2 3 4
1.Repaus
vegetativ-păduchele din San José și
alți păduchi țestoși ;-ouă
hibernante de afide (Myzus
cerasi) ;-ouă hibernante de
acarieni (Bryobia rubrioculus
și P. ulmi) ;-forme de
rezistență la majoritatea
bolilorOleoecalux 3 CE
(1,5%)
Oleocarbetox 37 CE
(3%)Se asigură o
îmbăiere a
pomului.
Temp. > 4 -5OC.
Măsuri de igienă
culturală și
agrotehnice.
2. Dezmugurit-monilioze (Monilinia laxa și
M. fructigena) ;-ciuruirea
micotică (Stigmina
carpophilla)
– ulcerația și ciuruirea
bacteriană (Pseudomonas
spp.); -antracnoză
(Coccomyces hiemalis)Turdacupral 50 PU
(0,3%)
Zeamă bordeleză
(1%)
3. Buton alb-monilioze
-ciuruirea micotică
-ulcerația și ciuruirea
bacteriană
-antracnozăCuprozis 50 PU
(0,3%)
Turdacupral 50 PU
(0,3%)
POMICULTURĂ GENERALĂ
272-monilioze
-antracnoză
-ciuruirea micotică și
bacterianăSumilex 50 WP
(0,1%); Ronilan 50
WP (0,1%);
Rovral 50 WP
(0,1%); Topsin M 70
(0,07%)Tratament
obligatoriu.
4.Începutul
scuturării
petalelor-afide, acarieni, gărgărițele
fructelor, omizi defoliatoare,
etc.Cascade 5 EC
(0,05%); Talstar 10
CE (0,01%); Sintox
25 EC (0,2%)
-antracnoză
-ciurui rea frunzelor
-moniliozeDerosal 50 WP
(0,07%); Merpan 50
WP (0,2%); Saprol
19 EC (0,125%)La avertizare
5.Fructul cu
Ø 0,5 cm-afide; -insecte defoliatoare,
minatoare etc.Sumialpha 2,5 CE
(0,015%); Diazol 60
EC (0,15%)PED = 10%
lăstari infestați
-monilioze
-antracnoză
-ciuruirea frunzelorSumilex 50 PU
(0,1%); Ronilan 50
WP (0,07%)
Topsin M 70 (0,1%)6.Fructul cu
Ø 1 cm
(la
avertizare)-musca cireșelor ( Rhagoletis
cerasi );-afide – PED = 10%,
lăstari infestați; -insecte
minatoare, d efoliatoareDecis 2,5 EC
(0,03%); Sumicidin
20 EC (0,02%)
Ekalux S (0,075%)Cu respectarea
timpului de
pauză
-monilioze
-ciuruirea bacteriană și
micotică etc.Dithane M 45
(0,2%); Merpan 50
WP (0,2%); Saprol
19 EC (0,125%) 7.După
recoltat
(la
avertizare)-păduchele din San José
-acrieniReldan 40 CE
(0,15%); Demitan
200 SC (0,07%)PED > 5 forme
mobile pe frunză.
-antracnoză
-ciuruirea frunzelorFolpan 50 WP
(0,2%); Turdacupral
50 PU (0,3%)8.După
tăierile în
verde (la
avertizare)-păduchele din San J osé,
afide, etc.Dursban 480 EC
(0,2%); Pyrinex 48
EC (0,2%)Măsuri de igienă
culturală
9.75%
frunze
căzute-ulcerația și ciuruirea
bacteriană; -boli de scoarță
și lemn; -ciuruirea micoticăTurdacupral 50 PU
(0,5%); Zeamă
bordeleză (1%)Se asigură o
îmbăiere a
pomului.
Temp. > 50C.
Tabelul 10.12.
SCHEMA DE COMBATERE A BOLILOR SI DAUNATO RILOR
LA CAIS
Nr.
tr.FenofazaBolile și dăunătorii de
combătutProdusul recomandat
și concentrațiaObservații
0 1 2 3 4
1. Repaus
vegetativCoccideae; Ouă de afide,
acarieni, insecte defoliatoare
etc. Forme de rezistență la
majoritatea bolilorOleoecalux 3 CE (1,5%)
Oleocarbotox (3%)
Polibar 45 PU (6%)Se asigură o
îmbăiere a
pomului temp
>6șC
2. Umflarea
mugurilor-Monilioze ( Monilinia laxa); –
Ciuruirera frunzelor (Stigmina
carpophi lla); -Uscarea ramurilor
(Cytospora cincta); -CiuruireaCuprazin 50 PU (0,3%)
Turdacupral 50 PU
(0,4%)
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
273bacteriană a frunzelor ( Xanthomonas
pruni)
3. Buton alb -Monilioze (Monilinia laxa)
-Ciuruirea micotică și bacteriană a
frunzelor (Stigmina carpophilla )
-Uscarea ramurilor; -RapănCaptadin 50 PU (0,25%)
Merpan 50 WP (0,2%)
Topsin M70 (0,07%)
-Monilioze; -Ciuruirea micotică și
bacteriană a frunzelor (Stigmina
carpophilla );-Uscarea ramurilorSumi lex 50 WP (0,1%)
Rovral 50WP (0,1%)
Ronilan 50 WP (0,1%)
Konker (0,125%)4. 10– 15 %
din flori au
început să –
și scuture
petalele -Insecte defoliatoare, minatoare
-Molia piersicului
(Anarsia lineatella)Konate 2,5 EC (0,02%)
Fastac 10 EC (0,015)
Zolone 35 EC (0,2%)
Sumi – Alpha 2,5 EC
(0,04%)
-Ciuruirea micotică și bacteriană a
frunzelor (Stigmina carpophilla )
-Monilioze; -Uscarea ramurilor
-Rapăn etc.Merpan 50WP (0,2%);
Captadin 50 PU (0,25%);
Systane 12,5 CE (0,04%);
Trifmine 30 WP (0,03%)5. Fructul c u
de 1cm
(la
avertizare)-Afide; Insecte defol iatoare și
minatoare etc.Fastac 10 EC (0,015%)
Nurelle D (0,075%)
Ciuruirea micotică și bacteriană a
frunzelor, (Stigmina carpophilla );
Uscarea ramurilor; Alternaria, rapăn
etc.Ditahane M45 (0,2%)
Folpan 50 WP (0,2%)
Perozin 75 (0,5%)
Vondozeb 80 PU (0,2%)6. Fructul cu
de 1,5 –
2 cm (la
avertizare)
Molia orientală a fructelor (Grapholita
molesta) ,
Molia piersicului ( Anarsia lineatella ),
Afide etc.Decis 2,5 EC (0,03%)
Talstar 10EC (0,04%)
Reldanm 40 EC (0,1%)
Carbetox 37 EC (0,5%)
Monilioze,
Ciuruirea micotică și bacteriană a
frunzelor etc.Sumilex 50 WP (0,1%)
Topsin M 70 (0,07%)
Ronilan 50 WP (0,1%)7. Fructul de
mărime
normală (la
avertizare) Păduchele din San José,
molii, insecte defoliatoare etc.Ekalux S (0,075%)
Nurell D (0,075%)Se respectă
timpul de
pauză
Ciuruirea frunzelor; Uscarea
ramurilor; Boala petelor de plumb
(Stereum purpureum )
Rugina, Alternaria etc.Merpan 50 WP (0,25%)
Ziram 75 PU (0,2%)
Befran 25 EC (0,4%)8. După
recoltarea
fructelor și
tăierea în
verdePăduchele din San José, Molii, afide
etc.Dursban 480 EC (0,2%)
Carbetox 37 EC (0,5%)Măsuri de
igienă
culturală și
agrotehnică
9. 75% din
frunze au
căzutCiuruirea frunzelor; Uscarea
ramurilor, Monilioze;
Boala de plumb (Stereum
purpureum)Cuprozin 50 PU (0,3%)
Turdacupral 50 PU
(0,5%); Zeama
bordoleză (1%)Se asigură o
îmbăiere a
pomului.
Temp. > 5°C
Tabelul 10.13 .
SCHEMA DE COMBATERE A BOLILOR ȘI DĂUNĂTO RILOR
LA PIERSIC (după Elisabeta Stoian 1999 )
Nr.
trat.FenofazaBolile și dăunătorii de
combătutProdusul
recomandat și
concentrațiaObservații
0 1 2 3 4
1. Repaus
vegetativCoccideae; Ouă de afide,
acarieni, insecte
defoliatoare etc. Forme de
rezistență la majoritatea
bolilorOleoecalux 3 CE (1,5%)
Oleocarbotox (3%)
Polibar 45 PU (6%)Se asigură o
îmbăiere a
pomului temp
>6șC
POMICULTURĂ GENERALĂ
274-Deformarea frunzelor
(Taphrina deformans )
-Monilioze
(Monilinia laxa)
-Ciuruirera frunzelor
(Stigmina carpophilla )Cuprazin 50 PU (0,3%)
Turdacupral 50 PU
(0,4%)2. Umflarea
mugurilor
-Uscarea ramurilor
(Cytospora cincta)
-Rapăn (Venturia cerasi )
-Ciuruirea bacteriană a
frunzelor ( Xanthomonas
pruni)
-Deformarea frunzelor
(Taphrina deformans)
-Ciuruirea bacteriană a
frunzelor ( Xanthomonas
pruni); -Uscarea ramurilor
(Cytospora cincta)
-Rapăn ( Ventu ria cerasi )Cuprazin 50 PU (0,3%)
Turdacupral 50 PU
(0,4%)3 Dezmugurit
(buton verde)
Ouă de acarieni U.S1 (!,5%) La avertizare
-Deformarea frunzelor
(Taphrina deformans )
-Monilioze
(Monilinia laxa)
-Ciuruirea micotică și
bacteriană a frunzelor
-Uscarea ramurilor
-RapănZiradin 75 PU (0,4%)
Sumilex 50 WP (0,1%)4 Buton roz
-Molia piersicului
(Anarsia lineatellaTalstar 10 EC (0,04%)
Sumithion 50EC (0,%)La avertizare
-Monilioze (M. laxa ,M.
fructigena)
-Ciuruirea micotică și
bacteriană a frunzelor
(Stigmina carpophilla )
-Deformarea frunzelor
(Taphrina deformans )
-Făinarea (Sphaerotheca
pannosa var. persicae)Ditahane M45 (0,2%)
Folpan 50 WP (0,2%)
Merpan 50WP (0,2%)
Ziram 75 PU (0,2%)5 10– 15 %
din flori au
început să –
și scuture
petalele
-Insecte defoliatoare,
minatoare;
-Molia piersicului
(Anarsia lineatella)Casacade 5 EC (0,05%);
Fastac 10 EC (0,015)La avertizare
-Deformarea frunzelor
(Taphrina deformans )
– Ciuruirea micotică și
bacteriană a frunzelor
-Uscarea ramu rilor
-RapănDitahane M45 (0,2%)
Folpan 50 WP (0,2%)
Merpan 50WP (0,2%)
Ziram 75 PU (0,2%)6. Fructul cu
de 0,5 -1cm
(la
avertizare)
Molii, afide, insecte
defoliatoareSonet 100 EC (0,05%)
Ekalux S (0,075%)
-Deformarea frunzelor
(Taphrina deforma ns
Ciuruirea micotică și
bacteriană a frunzelor,
(Stigmina carpophilla )
Alternaria, rapăn etc.Systhane 12,5 CE
(0,04%)
Score TOP 20 WG
(0,025%)
Punch 40 EC (0,05%97 Fructul cu
de 1,5 – 2
cm (la
avertizare)
Păduchele din San José,
molii, insecte defoliatoare
etc.Ekalux S (0,075%)
Reldan 40 EC (0,1%)
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
275-Făinarea
(Sphaerotheca pannosa
var. persicae)Bumper 250 EC (0,03%)
Karathane LC (0,05%)
Ciuruirea micotică și
bacteriană a frunzelor etc.Folpan 50 WP (0,2%)
Merpan 50WP (0,2%)
Păduchele din S an José,
molii, insecte defoliatoare
etc.Actellic 5 EC (0,2%)
Decis 2,5 EC (0,05%)8 Fructul cu
de 2,5 -3 cm
(la
avertizare)
Acarieni Mitac EC (0,2%);
Demitan 200 CE
(0,05%); Nissorun 10
WP (0,03%)
Ciuruirea micotică și
bacteriană a frunzelor etc.Sumilex 50 WP (0,1%);
Rovral 50 PU (0,1%)
-Făinarea (Sphaerotheca
pannosa var. persicae)Microthiol special (0,4%)
Saprol 190 CE (0,125%)9 Fructul de
mărime
normală
Molia orientală Dimilin 2555 WP
(0,03%)Măsuri de
igienă
culturală și
agrotehnică
10 După
căderea
frunzelor-Deformarea fru nzelor
(Taphrina deformans );-
Ciuruirea micotică și
bacteriană a frunzelor; –
Uscarea ramurilorCuprozin 50 PU (0,3%)
Turdacupral 50 PU
(0,5%)
Zeama bordoleză (1%)Se asigură o
îmbăiere a
pomului.
Tabelul 10 .14
Schema de combatere a bolilor și dăunători lor la căpșun
(după N Braniște, 2000)
Nr trat. Fenofaza Boala sau dăunătorul Produse pesticide folosite
1 După grebalarea
culturii, la apariția
primelor frunzePătarea albă și brună a
frunzelor, putrezirea
coletului, defoliatoare,
acarieni etc.Fungicid: Turdacupral 50 PU
(0,3%) sau zeamă bordeleză
(0,5%) + Insecticid : Sintox 25
(0,2%) sau Sinoratox R 35 (0,1%)
2 La apariția și
înălțarea
inflorescențelorPutregaiul fructelor,
făinare, pătarea albă și
brună a frunzelor,
gărgărița florilor, molia
căpșunului , acarieni etc.Fungicide : Captadin 50 PU
(0,2%9, Dithane M 45 (0,2%) sau
Vondozeb 80 WP (0,2%) +
Insecticide : Thiodan 35 EC
(0,2%), Sintox 25 CE (0,2%) sau
Sinoratox R 35 (0,1%)
3 3-5 % din
inflorescențe sunt
“buton alb”Putregaiul fructelor,
făinare, pă tarea albă și
brună a frunzelor,
gărgărița florilor, molia
căpșunului, acarieni etc.Fungicide : Sumilex 50 WP
(0,1%), Konker (0,15%) sau
Sevinal 50 WP (0,15%) + Aliette
80 PU (0,2%) + Derosal WP
(0,07), Benlate 50 WP (0,05%)
sau Bayleton 25 WP (0,05%),
Insecticide : Thiodan 35 EC
(0,2%), Thionex 35 CE (0,2%)
4 La începutul
scuturării petalelorIdem tratamentul 3 Fungicide : Sumilex 50 WP
(0,1%),Rovral 50 WP (0,1%) sau
Ronilan 50 WP (0,1%)+ Aliette 80
PU (0,2%) + Topas 100 EC
(0,08%); Insecticide : Zolone 35
Ec (0,2%), Karate 2,5 Ec (0,02%)
sau Fastac 10 Ec (0,08%)
5 La intrarea în
pârgă a fructelorPutregaiul fructelor,
făinare, pătarea albă și
brună a frunzelor,
gărgărița florilor, molia
căpșunului; etc.Fungicide : Sumilex 50 WP
(0,1%),Rovral 50 WP (0,1% ) sau
Ronilan 50 WP (0,1%)
Insecticide : Bactospeine PM
(0,!%), Dipel WP (0,1%) sau
Foray -Biobit (0,05%)
POMICULTURĂ GENERALĂ
276Tabelul 10 .15.
Schema de combatere a bolilor și dăunătorilor la coacăz și agriș
(după N Braniște, 2000)
Nr
trat.Fenofaza Boala sau dăunătorul Produs e pesticide folosite
1 Repaus
vegetativPăduchele din San José,
ouă de afide, acarieni,
defoliatoare etc.Oleoeekalux (1,5%), Polisulfură de
bariu (6,0%) sau zeamă sulfocalcică
(20%)
2 La umflarea
mugurilorAcarieni, afide (ouă),
făinarePolisulfură de bariu (1,0%) sau
zeamă sulfocalcică (2%)
3 La înfrunzire (3
frunze detașate)Antracnoză, făinare,
acarieni afide etc.Fungicide : Topsin M 70 (0,1%),
Metoben 70 (0,1%), Captadin 50 PU
(0,25%); Acaricide: Neoron 500 EC
(0,1%) +US1 (1,5%)
4 La apariția
inflorescențelorAntracnoza și făinarea
frunzelor,
sfredelitorul tulpinilor (G1),
defoliatoare etc.Fungicide: Topsin M 70 (0,1%),
Metoben 70 (0,1%), Karathane NF 57
(0,2%), Bayleton 25 WP (0,05 %),
Saprol 19 EC (0,125%) sau Rubigan
12 EC (0,04%); I nsecticide : Sintox
25 EC (0,2%), Nurelle D (0,075%)
sau Primor 50 WP (0,1%)
5 Când toți butonii
florali sunt liberiIdem tratamentul 4 Idem tratamentul 4 . Se recomandă
alte produse decât la tratamentul
precedent
6 La înflorire Antracnoza, făinarea și
rugină,
sfredelitorul tulpinilor (G2),
defoliatoare etc.Fungicide : Topas 50 WP (0,1%), Tilt
250 EC (0,02%), Anvil 5 SC (0,04%)
sau Dithane M 45 (0,2%) + Afugan
(0,1%) sau Nissorun (0,05%);
Insecticid e: Zolone 35 EC (0,2%),
Karate 2,5 EC (0,02%) sau Fastac EC
(0,08%)
7 Când fructele au
mărimea
naturalăIdem tratamentul 4 +
Păduchele din San
José(G1)Fungicide : Topas 50 WP (0,1%), Tilt
250 EC (0,02%), Anvil 5 SC (0,04%)
sau Topas C (0,1%)
Insecticide : Actellic 50 (0,2%) sau
Decis 2,5 EC (0,05%)
8 Imediat după
recoltar ea
fructelorAntracnoza, făinarea și
rugină; sfredelitorul
tulpinilor (G2), defoliatoare
păduchele din San
José(G1) etc.Fungicide : Captadin 50 PU (0,25%)
sau Ziram 75 PU (0,4%);
Insecticide: Carbetox 37 Ec (0,5%)
Acaricide : Neoron 500 Ec (0,1%),
Mitac 2 0 (0,2%), Peropal (0,1%) sau
Omite 57 CE (0,1%)
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
277Tabelul 10 .16.
Schema de combatere a bolilor și dăunătorilor la zmeur
(după N Braniște, 2000)
Nr
trat.FenofazaBoala sau
dăunătorulProduse pesticide folosite
0 1 2 3
1 Repaus vegetativ Păduchel e din San
José, ouă de afide,
acarieni etc.Oleoekalux (1,5%) sau Polisulfură
de bariu (6,0%)
2 La umflarea
mugurilorAntracnoza zmeurului,
pătarea brun -violacee a
ramurilor, acarieni,
insecte defoliatoare,
afide.Fungicid : un produs cupric.
Turdacupral 50 PU (0,2%), zeamă
bordeleză (0,5%)+
Insecticid: Sintox 25 (0,2%) sau
Sinoratox R 35 (0,1%)
3 La înfrunzire Pătarea brună a
ramurilor, pătarea albă a
frunzelor, acarieni,
gărgărița florilor, afide
etc.Fungicide : Tiuram 75 PU (0,4%),
Ziram 75 (0,¤%) +
Insecticid : Thiodan 35 Ec (0,2%),
Sintox 25 (0,2%) sau Sinoratox R
35 (0,1%
4 La înălțarea
inflorescențelorFăinare, pătarea brună a
ramurilor, antracnoză,
gărgărița florilor,
gândacul zmeurului etc.Fungicide : Tiuram 75 PU (0,4%),
Ziram 75 (0,¤%) sau C aptadin 50
PU (0,2%) + Metoben 70 (0.1%) +
Insecticid : Thiodan 35 Ec (0,2%),
Sintox 25 (0,2%) sau Sinoratox R
35 (0,1%
5 La începutul
înflorituluiPutregaiul fructelor,
pătarea albă a frunzelor,
rugina, făinare, gândacul
zmeurului, etc.Fungicide : Sumilex 50 WP
(0,1%),Rovral 50 WP (0,1%) sau
Ronilan 50 WP (0,1%)+ Metoben
70 (0,1%) sau Topsin M 70 (0,1%)
+Insecticid: Decis 2,5 EC
(0,025%)
6 La începutul
scuturării petalelorIdem tratamentul 5 Fungicide : Sumilex 50 WP
(0,1%),Rovral 50 WP (0,1%) sau
Ronila n 50 WP (0,1%)+ Topas
100 EC (0,08%), Anvil 5 SC
(0,04%) sau Tilt 250 EC (0,02%) +
Insecticide : Zolone 35 Ec (0,2%),
Karate 2,5 Ec (0,02%) sau Fastac
10 Ec (0,08%)
7 La mărimea
normală a fructelorPutrgaiul fructelor,
făinare, rugină, pătarea
albă a frun zelor, pătarea
brună a ramurilor etc.Fungicide :Ronilan 50 WP
(0,1%), Sumilex 50 WP (0,1%)
sau Rovral 50 WP (0,1%) + Anvil
5 SC (0,04%) sau Tilt 250 EC
(0,02%)
8-9 După recoltarea
fructelor ( la
avertizare)Antracnoza ramurilor,
pătarea brun -violacee a
ramurilor, Păduchele din
San José,Fungicide : Tiuram 75 PU (0,4 %),
Ziram75 (0,¤%)sau Captadin 50
PU (0,2%) + Insecticid : Carbetox
37 CE (0,5%)
POMICULTURĂ GENERALĂ
27810.10.Protejarea pomilor împotriva accidentelor climatice
Pomii și arbuștii fructiferi sunt expuși la numer oase calamități naturale,
provocate de: înghețuri tardive primăvara și timpurii toamna, grindină, furtuni,
inundații, căderi masive de zăpadă, secete prelungite etc. Aceste fenomene
negative sunt accentuate la noi în țară de poziția geografică.
Gerurile hi bernale pot provoca mari pagube plantațiilor pomicole prin
distrugera mugurilor și a lemnului tânăr, prin provocarea de plăgi pe trunchi etc.
Aceste geruri au efecte diferite chiar în aceeași zonă, în acest sens o importanță
deosebită o are microclimatul. De aceea, se impune o corectă zonare a speciilor și
soiurilor precum și o amplasare judicioasă a acestora în parcele. Spre
exemplificare , precizăm că unii autori (C. Berbecel, 1984) recomandă plantarea
speciilor rezistente la ger (măr) în estul Transilvani ei și în nord -vestul Moldovei,
unde se înregistrează cele mai coborâte temperaturi minime absolute.
Gerurile de revenire. Alternarea unor perioade friguroase cu temperaturi
mai ridicate ("ferestre de căldură") și apoi din nou geroase constituie un real
pericol pentru plantațiile pomicole. Aceste alternanțe sunt mult mai periculoase
pentru pomi , decât gerurile constante din timpul iernii. Această situație este foarte
frecventă în sudul Banatului, urmată de sudul Câmpiei Române, Câmpia de vest
și cea mai mare parte a Dobrogei. Amplitudinile mari de temperatură provoacă
arsuri și plăgi pe scoarța trunchiului și a ramurilor principale. Acest fenomen
poate fi împiedicat parțial prin văruirea preventivă a trunchiului și baza ramurilor.
Plăgile apărute în special l a drupaceae , se tratează cu CuSO 4 5% sau cu fenol
10%, după care se ung cu un lac poliuretanic.
Cercetarea a descoperit o genă "antigheață" care previne degradarea
pomilor(H. Jenssen, 1985 ),
Prevenirea daunelor provocate de îngheț este destul de limitată, de aceea,
este recomandată plantarea în zone de mare risc a soiurilor mai rezistente la ger.
În cazul înghețului pomilor tineri din pepinieră se efectuează receparea
acestora, dar se întârzie cu un an obținerea pomului.
Unele specii afectate de ger, respe ctiv, pomii pe rădăcini proprii de nuc,
alun, vișin, prun manifestă capacitate mare de autoreglare prin lăstărire (V. Cireașă, 1995) .
Rezistență pomilor la ger poate fi mărită și prin folosirea regulatorului de
creștereEthephon (C.S. Howell, 1985) .
Toamne le calde și umede prelungesc perioada de vegetație, întârzie
migrarea substanțelor de rezerv ă în special a polizaharidelor din frunze în
țesuturile ramurilor și rădăcinii, slăbind rezistența la ger a pomilor.
Brumele și înghețurile de primăvară. De regulă , începutul primăverii
constituie o perioadă deosebit de instabilă. În unii ani, chiar în cursul lunii aprilie,
s-au înregistrat înghețuri care au surprins pomii în fenofaza înfloritului. În
general, sunt afectate speciile cu înflorire timpurie (migdal, cai s, piersic, cireș).
Aceste fenomene pot fi diminuate ca intensitate prin mai multe metode:
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
279Fumigația se produce prin arderea diferitelor materiale. Această metodă
are efect la temperaturi de -2°C..,.-3°C, având posibilitatea să ridice temperatura
în atmos fera plantației cu cca. 1°C. Materialele fumigene se amplasează sub
formă de grămezi (80 -100 buc/ha). (fig. 10.37 ).
Se mai pot folosi brichete (lumânări fumigene). Pe suprafațe mai mici se
recomandă încălzirea aerului cu sobițe, în care se ard resturi petr oliere.
Irigarea prin aspersiune este o metodă greoaie, de organizat și realizat în
practică. De asemenea, necesită mari cheltuieli și nu întotdeauna cu rezultate
spectaculoase.
Alte fenomene negative sunt poleiul și chiciura care pot asfixia mugurii
sau chiar rupe ramurile, se pot îndepărta prin scuturare în prima zi cu temperatură
mai ridicată.
Înghețurile timpurii de toamnă mai frecvente în Transilvania și Moldova,
dacă surprind pomii cu frunze și chiar fructe, produc mari pagube pentru
producția de pe p om, dar și pentru viitoarea recoltă. Fructele surprinse pe pom de
un astfel de fenomen , se vor recolta după trecerea înghețului. Stropirea fructelor
cu produsul "INABUS" le poate mări rezistența la temperaturi scăzute.
Apărarea pomilor contra grindinei. Grindina este un fenomen deosebit de
periculos, care poate distruge atât producția, cât și pomul în ansamblu. În
literatură, sunt citate mai multe metode de combatere a grindinei cum ar fi:
Fig.10.37 . Modul de așezare a
materialelor în grămada de fumigație.
a–material uscat; b –material umed care
produce fum; c – pământ; d – bucăți de lemn
Fig.10.38 . Protejarea plantațiilor de
grindină
POMICULTURĂ GENERALĂ
280Rachetele antigrindină nu au dat rezultate spect aculoase; rezultate ceva
mai bune s -au obținut în Rusia și în Elveția (A. Wolvogel, 1987 ), prin pulverizarea
iodurii de argint în norii ce provoacă grindina.
Pe suprafețe restrânse se pot utiliza plase antigrindină din material plastic
cu ochiuri dese, fix ate deasupra coroanei pomilor (fig. 10.38 .)(L. Corelli, 1986) .
Apărarea pomilor contra arșiților se face prin văruire (Baldini, 1986 ) sau
prin folosirea unor vopsele emulsionante (C. Micke, 1966) .
Apărarea pomilor contra vânturilor se realizează prin înfi ințarea
perdelelor de protecție distanțate la 500 -600 m. În Franța se practică sistemul "le
bocage", care constă în încadrarea proprietăților agricole private de 4 -10 ha cu
aliniamente de arbori, arborete etc. care reduc viteza vântului cu cea 30 -50 %
comp arativ cu zona deschisă.
Apărarea fructelor contra păsărilor se face prin sisteme acustice , care
reproduc semnalele de alarmă a acestora. Sunetele puternice (80 -120 decibeli)
asigură îndepărtarea păsărilor pe o suprafață de cc a 2 ha. Metoda se practică în
Olanda și Lituania. În Japonia și Ucraina se folosesc baloane colorate, precum și
sirene și emițătoare de lumină intermitentă.
Apărarea trunchiului pomilor contra iepurilor se face cu învelituri din
material plastic, perforat, biodegradabil. Metoda se prac tică în Italia, Franța și
Austria. În același scop mai sunt folosite tulpinile de porumb, floarea -soarelui
etc., care au însă pe lângă alte dezavantaje și acela că atrag rozătoarele etc.
În Rusia s -a experimentat o substanță chimică denumită "Repelent,"
obținută din biomasă de pin, este insolubilă în apă, inofensiv pentru animale, dar
care îndepărtează iepurii.
Susținerea recoltelor de fructe. Datorită greutății fructelor, la unele
specii, ramurile se apleacă până la pământ existând pericolul dezbinării lor sau a
pierderii fructelor. Pentru a evita aceste fenomene negative se pot instala proptele
sau există diferite modele de legături de susținere a ramurilor ( G. Kovacev, 1960 )
10.11.Tehnologia reglării producției de fructe
Pe lângă efectuarea unor tăieri e chilibrate, în scopul reglării încărcăturii
de rod se mai utilizează metoda răritului florilor și fructelor. Aceste intervenții au
ca scop creșt erea dimensiunilor fructelor și implicit a calității lor.
Răritul florilor este o metodă care se practică din ce în ce mai mult ,
deoarece, implică eliminarea unei cantități minime de substanțe sintetizate.
Această intervenție trebuie să se facă cu mult discernământ și precauție, pentru a
nu se periclita viitoarea recoltă. Totodată, trebuie avut grijă să rămână o can titate
suplimentară de flori , în vederea preîntâmpinării eventualelor pierderi datorate
condițiilor climatice.
Există mai multe substanțe care favorizează rărirea florilor. S -au obținut
rezultate bune cu acidul giberelinic (G.A.) la speciile cireș, piersic , prun, cais în
California (Brown, Crane, 1968) și a florilor de păr în Italia ( Sansavini, Graziella
Cristoferi, 1981 ). Rezultate bune s -au obținut prin folosirea naftilacetamidei la
specia măr. Tratamentul se efectuează după înflorirea deplină, la inceput ul căderii
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
281petalelor. Adăugarea unui solvent 0,05% sau a unui ulei mineral 0,2%
îmbunătățește eficacitatea produsului. Uleiul mineral are o bună eficacitate, când
condițiile climatice din momentul aplicării nu sunt optime. În același timp acestea
pot favor iza rugozitatea și provoacă deformări frunzelor ( G. Grădinariu, 1994 ).
Răritul fructelor, încărcătura mare de fructe are efecte negative asupra
calității acestora, dar și asupra echilibrului fiziologic al pomilor, mai ales la măr,
păr și piersic. (N. Cepoi u, 1974). Prin rărirea fructelor se elimină importante
acumulări de substanț e, care inhibă diferențierea mugurilor floriferi, se asigură o
creștere vegetativă intensă, se obțin fructe mai mari și de calitate, reducându -se,
totodată, cheltuielile de recolta re, sortare etc.
Anumite metode de rărire se pot aplica și pomilor tineri, în scopul
prevenirii ruperii ramurilor (la soiurile de măr care rodesc în special pe mlădițe) și
epuizarea potențialului de producție (la soiurile de tip spur, care leagă multe
fructe într-o inflorescență) -(după Kuight și Jackson, 1979 ).
Metode de rărire. În pomicultură se folosesc mai multe metode pentru
răritul florilor și fructelor: mecanic, chimic și manual.
Rărirea manuală se efectuează începând din faza de boboci florali sau
flori scuturate, până la cea de fructe legate (cu diametrul până la 1 cm). Această
rărire timpurie influențează pozitiv calitatea fructelor din anul în curs și
stimulează diferențierea mugurilor de rod . Rărirea mai tardivă, când fructele au
diametrul de 3 -4cm, influențează pozitiv calitatea recoltei, însă are efecte minime
asupra dif erențierii mugurilor de rod . Se înlătură fructele mici, gemene, necrozate
și se rețin cele mai mari, distanțate între ele la 12 -20 cm. (maxim 2 fructe în
inflorescență ).
La măr ș i păr peduncul se taie la mijloc cu foarfecele. Se rețin, de obicei,
fructele din mijlocul inflorescenței, care au apărut primele și care sunt, de regulă,
mai mari. La piersic rărirea fructelor se efectuează la începutul întăririi
sâmburelui. Pe o ramură f ructiferă mixtă trebuie să rămână numai 4 -6 fructe.
La speciile pomaceae se mai efectuează și o rărire tardivă cu dublu efect:
obținerea de fructe cu calități superioare și valorificarea industrială a fructelor
rărite.
Toate aceste metode de rărire manuală se practică din ce în ce mai puțin
în plantațiile industriale, datorită consumului excesiv de forță de muncă.
Rărirea mecanică constă în distrugerea unei părți din flori sau fructe prin
lovituri mecanice succesive cu prăjini căptușite cu cauciuc, jeturi d e apă sub
presiune, scuturătorul cu aer comprimat Stormas, vibratorul portativ Homelite cu
1000-1500 vibrații pe minut (la 30 -40 zile după înflorit). -după Costa, 1974 . Epoca
optimă pentru această intervenție este când fructele au diametrul de cea 20 mm.
Înaintea răririi mecanice se elimină ramurile pendente care resimt mai slab
vibrațiile. Prin această metodă se reduce timpul de lucru cu 8 -10 % ( Baldini,
1986 ). Și această metodă este greu de realizat, iar rezultatele nu sunt întodeauna
cele așteptate ceea c e face să se folosească tot mai puțin.
Rărirea chimică este cea mai modernă, mai eficientă și mai ieftină dintre
toate metodele. Această metodă se aplică la măr atât florilor cât și fructelor și
constă în efectuarea a 1 -2 stropiri. Prima, în timpul înflori tului, iar următoarea la
POMICULTURĂ GENERALĂ
28214-21 zile. În acest sens se utilizează substanțelor D N.O.C., NAD sauCarbaryl.
Există și alte substanțe ce se folosesc în acest sens: Geramid, Etephan, Ethrel,
ANA și Carbaril la piersic.
Dintre produsele românești, rezultate bun e au dat Norchim șiAmid 80,
sintetizate la Institutul de chimie Cluj -Napoca de către cercetătoarea Teodora
Panea . Experiențele s -au efectuat cu mai multe soiuri de măr la S.C.P.P. Iași (G.
Grădinariu, M. Istrate, 1994, 1995 ), ajungându -se la câteva conclu zii importante:
-nu toate soiurile "răspund" identic la răritul chimic (cel mai sensibil și
cu rezultate contradictorii s -a dovedit a fi soiul Starkrimson );dozele aplicate
trebuie să fie diferite, funcție de soi și încărcătura de fructe (tabelul 10.3.);
-condițiile climatice din momentul aplicării influențează hotărâtor
efectul tratamentului;
-aplicarea răritului chimic se va efectua numai după cercetări atente, cu
mult discernământ, deoarece s -a constatat o oarecare fitotoxicitate, mai ales, la
pomii și frunz ele tinere.
Tabelul nr. 10.17
Rărit chimic -doze recomandate
(după G Grădinariu, 1995 )
Soiul Norchim
(ml/1001 apă)Amid 80
(g/100 1 apă)
Golden delicious 120 80
Wagener premiat 100 60
Idared 80 60
Starkrimson 60 30
Acidul alfanaftilacetic (Rodofix) se aplică atunci când fructul central din
inflorescență are un diametru de 10 -14 mm. Se recomandă a se folosi acest
produs, numai atunci când naftilacetamida nu se poate aplica din cauza timpului
neprielnic.
Prevenirea căderii fructelor înainte de recoltare.
Există în pomicultură soiuri ale speciilor măr, păr, piersic, cais etc care,
datorită unor caracteristici genetice, dar și datorită unor condiții ecologice și
tehnologice deficitare , înregistrează fenomenul de cădere prematură. Funcție de
acești factori pot cădea cea 20 -30 % din fructe cu 2 -3 săptămâni înainte de
maturitatea de recoltare. Căderea fructelor se poate datora acumulării excesive de
etilena sau scăderii conținutului fructelor în auxină ( Warieng și Phillips, 1973 ).
Pentru evitarea a cestui fenomen negativ se efectuează tratamente cu diferite
substanțe hormonale. Un produs românesc care a dat rezultate satisfăcătoare este
Norchimul. Acesta se aplică la soiurile de măr cu cea o lună înaintea recoltării în
concentrați de 2000 ppm. Alte s ubstanțe care au dat rezultate bune sunt:
naftilacetamida – 10 g/100 1 apă, 1000 -1200 l/ha soluție, acidul
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
283naphthylacetamidă + naftilacetamida -60 g/100 1 apă, 1000 1 soluție la ha. Acest
tratament se efectuează când primele fructe încep să cadă și trebuie să fie repetat
la zile cu un timp de așteptare de 10 zile. Eficacitatea depinde ca și în cazul
răritului de condițiile din momentul aplicării.
Reglarea hormonală a maturării și îmbunătățirea calității fructelor.
Prin folosirea unor regulatori de creștere se poate devansa cu 1 -2
săptămâni maturarea fructelor, intensificarea culorii fructelor, sporirea fermității
structo-texturale, îmbunătățirea indicatorilor de calitate etc.
De exemplu, îmbunătățirea culorii cireșelor (înroșirea) se poate realiza
prin efectu area tratamentelor cu naftilacetamidă (dirigol -N, frufix), 15 -20 g/100 1
apă. Tratamentul se realizează printr -o singură aplicare de la sfârșitul înfloritului
până la 2 zile după înflorit. Tratamentul se va face cu discernământ deoarce
există riscul înceti nirii vegetației și deformarea fructelor, mai ales dacă
tratamentul întârzie.
Rugozitatea la soiul de măr Golden Delicious și la perele Conference și
Abatele Fetel poate fi redusă sau chiar combătută prin tratamente cu preparatele :
Golclavc, Regulex (Come rani, 1980, St. Wagner, 1980 ), Promalin 0,03%, sau
acidul giberilic A4 + A7, 25 -50 ml/100 1 apă. Acest produs trebuie să fie utilizat
după înflorit însă nu mai târziu de 30 zile ce urmează înfloritului.
Înhibarea creșterii și favorizarea fructificării peri lor tineri.
Această măsură se poate realiza prin tratamente cu Cicocel -Extra (CCC +
CC) două tratamente (200 ml/100 1 apă), primul în stadiul de trei frunze, iar al
doilea cu 10 -14 zile mai târziu. Tratamentele se execută numai pomilor tineri,
viguroși, ca re nu au intrat încă pe rod. ( W. Pfammatter, 1994 ).
Formarea fructelor partenocarpice la soiulWilliams poate fi stimulată
prin efectuarea de tratamente cu acid giberilic A3 (Berelex etc), 10 g / 1001 apă ,
1500 l/ha soluție la începutul înfloritului.
Diminuarea atacului de bitter -pit(pătarea amară) se realizează prin
tratamente cu clorură de calciu cristalină (0,6% + un solvent în concentrație de
0,05%), sau sub formă lichidă (1 %). Preparatul lichid conține și solventul
necesar. Pentru soiurile mai puțin sensibile, cu încărcătură de fructe mijlocie și
mare se recomandă două tratamente la cinci și trei săptămâni înainte de recoltare.
Pentru soiurile sensibile, sau cele cu încărcătură de fructe mică se vor
efectua 4-6 tratamente la 10 -14 zile între ele, ult imul tratament se va face cu două
săptămâni înainte de recoltare. Clorura de calciu nu se recomandă să fie
amestecată cu alte produse fitosanitare.
10.12. Recoltarea fructelor
Această operație tehnologică are o importanță deosebită pentru faptul că
poate influența hotărâtor calitatea, valoarea comercială și durata de păstrare a
fructelor.
Specific recoltării este volumul mare de lucrări ce trebuie executat într -un
timp relativ scurt. La majoritatea speciilor, lucrările aferente recoltării reprezintă
POMICULTURĂ GENERALĂ
284circa 30-70% din necesarul anual de forță de muncă pentru specia respectivă,
ajungând în unele cazuri (de exemplu la zmeur, cireș, vișin) până la 75-90%.
Multitudinea speciilor și soiurilor existente fac ca recoltarea fructelor în
perioadele optime, în funcție de destinația producției, să fie un proces tehnologic
complex ce hotărăște, în final, însăși eficiența culturii, iar reușita acesteia depinde
de măsurile premergătoare recoltării și anume:
Evaluarea producției de fructe. Se efectuează în mai multe etape
fenologice: toamna, după căderea frunzelor; primăvara, în timpul înfloritului;
după căderea fiziologică a fructelor și la începutul intrării în pârgă a fructelor.
-toamna, după căderea frunzelor, se face prima apreciere asupra
încărcăturii cu muguri de rod , pentru stabilirea conduitei tăierilor, în vederea
realizării unui echilibru optim între creștere și rodire;
-primăvara, o primă evaluare se face în timpul înfloritului; stabilindu -se
totodată, la unele specii și lucrările de rărire;
-după căderea fiziolo gică a fructelor se face o a II a evaluare de primăvară
a producției, în special la speciile cireș, vișin, cais, piersic;
-la începutul intrării în pârgă a fructelor se face ultima evaluare, care va
reflecta cel mai concludent producția reală. Tot acum se va stabili și destinația
producției de fructe funcție de calitatea acesteia.
Exista mai multe metode de evaluare a producției de fructe care se
utilizează în practică. Una din metode este aceea prin care se aleg cca. 5 -12 pomi
etalon, care să reprezinte me dia situației din parcelă. Se numără apoi fructele de
pe o porțiune de 1/4 -1/6 din volumul coroanei ce aparține unei ramuri de schelet.
Numărul rezultat se înmulțește cu numărul ramurilor (sectoarelor), obținând
numărul de fructe de pe pom. Cunoscând greut atea medie a unui fruct se află
produc ția probabilă pe pom, respectiv producția la hectar.
O evaluare mai rapidă și de o mai mare precizie se poate face prin metoda
Winter . Aceasta se bazează pe determinarea densității medii de fructificare a
coroanei, pre cum și a suprafeței acesteia prin vizare de la 6m de pom, folosind o
ramă de 6 x 6 cm ținută la 60 cm de ochi, pentru pomii cu coroana globuloasă sau
la 3 m și vizare printr -o ramă de 12 x l2 cm pentru gardurile fructifere. Se numără
fructele din pătratul delimitat de rama metrică.
Producția probabilă pe pom se calculează prin înmulțirea numărului mediu
de fructe, de cel puțin 30 -40 determinări, se înmulțește cu 10 și apoi cu suprafața
coroanei (m2). Exemplu: Numărul de fructe însumat de 40 de vizări = 188;
Densitatea medie = 188 : 40 = 4,7; Diametrul mediu al coroanei = 2,5 m;
înălțimea medie a coroanei = 3,0 m; Suprafața coroanei = 2,5 x 3,0 = 7,5 m2;
Numărul de fructe pe pom = densitatea medie x 10 x suprafața coroanei = 4,7 x
10 x 7,5 = 352 buc/pom.
La a rbuștii fructiferi, determinările se fac pe un număr de exemplare de
dezvoltare medie, ce reprezintă până la 1 -2% din totalul existent în producție.
Apoi se raportează la întreaga suprafață a parcelei.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
285În cazul căpșunului, determinarea se face pe porțiuni de rând, la care se
determină greutatea producției (numărul de fructe x greutatea medie la
maturitatea de consum). Aceasta se raportează la unitatea de suprafață.
Organizarea recoltării fructelor se face în funcție de evaluările făcute,
având în vedere urm ătoarele etape și principii:
-stabilirea necesarului de forță de muncă și precizarea formațiunilor de
lucru pentru fiecare operație: recoltat, aprovizionat cu ambalaje, manipulat
ambalaje etc.
-asigurarea forței de muncă și instruirea cu privire la condiț iile tehnice de
calitate, a răspunderii personale, a nivelului de retribuire și a altor forme de
cointeresare etc.
-stabilirea și asigurarea utilajelor de recoltat și a materialelor auxiliare (saci
de recoltat, scări, platforme, tractoare, motostivuitoare, lăzi paletă, lăzi etc).
-stabilirea și asigurarea mijloacelor de transport, pentru ca fructele să fie
transportate la centrele de condiționare, depozite etc, în cursul zilei de recoltare.
-efectuarea presortării fructelor, pentru a separa din lot exemplar ele
necorespunzătoare ca mărime, formă, stare de sănătate, grad de vătămare etc.
-controlul calitativ pentru executarea lucrărilor, a respectării normelor de
lucru și de securitate a muncii etc.
Stabilirea momentului de recoltare
Din punct de vedere biolog ic, recoltarea reprezintă momentul întreruperii
proceselor care au loc între planta mamă și produsul comestibil al acesteia.
Detașarea fructelor de pe plantă se face la un anumit grad de dezvoltare a
organismului vegetal, în funcție de natura și destinația care i se dă. Prin urmare,
momentul de recoltare este caracterizat printr -un grad de maturare la care au
ajuns fructele când sunt culese.
Precizarea momentului optim de recoltare a fructelor se face prin diferite
metode, luându -se în considerare cât mai m ulți indicatori de maturitate,
determinările făcându -se în dinamică. Dintre aceștia cei mai importanți sunt;
-mărimea;
-culoarea de fond, determinată cu ochiul liber sau compararea cu planșe
colorimetrice care conțin nuanțele necesare. Se folosesc uneori ș i aparate speciale
de tipul spectrofotometrelor sau hortispectrelor;
-culoarea de acoperire este un indicator de o mare importanță, dar practic
nefolosit; a fost introdus în practică și literatura de specialitate de G Grădinariu.
1994;
-fermitatea structo -texturală a pulpei, determinată în mod subiectiv prin
apăsarea fructului cu degetele sau obiectiv cu dispozitive speciale numite
penetrometre, care măsoară rezistența opusă de pulpă la pătrundere unui piston în
anumite condiții date;
-vârsta fructelor sau numărul de zile de la înflorirea deplină până la
recoltare;
POMICULTURĂ GENERALĂ
286-prezența amidonului în pulpa fructelor (la pomaceae), evidențiată prin
badijonarea secțiunii transversale cu o soluție de iod în iodură de potasiu (0,24 g
iod + 1 g iodură de potasiu la 100 ml ap ă);
În privința testului amidonului, cercetările arată că există o corelație
directă strânsă între hidroliza amidonului din fruct și maturitatea de recoltare a
merelor. Testul cu iod se bazează pe acumularea substanței uscate (zahăr solubil).
ca urmare. a hidrolizei amidonului, odată cu atingerea maturității de recoltare.
Astfel, prin aplicarea iodurii de potasiu pe fructul secționat transversal, după un
minut se observă albăstrirea mai mult sau mai puțin accentuată a pulpei.
Decolorarea a 0,5 cm în jurul l ojelor seminale (1B -2B), indică momentul optim
când se poate înce pe recoltarea merelor (fig. 10.3 9.)(după Ghena N., Braniște N.,
2003).
– ușurința detașării fructelor de pe ramură;
-conținutul fructului în diferite componente chimice, cum ar fi: zahăr,
aciditate, raportul zahăr/ aciditate, substanță uscată din suc etc.
-intensitatea respiratorie.
De asemenea, se urmăresc în dinamică alte modificări morfologice și
citologice, modificări biochimice, modificări fiziologice etc.
Momentul recoltării fructelor d epinde și de gradul de perisabilitate și
destinația producției.
După aceste criterii A. Gherghi (1993) a grupat fructele în patru categorii:
-Fructe excesiv de perisabile, căpșuni, dude, afine, zmeură, mure, coacăze,
agrișe, soc etc. Acestea se recoltează la maturitatea de consum, concomitent cu
sortarea, așezându -se fructele direct în ambalaje de capacitate mică și apoi
prerăcite și răcite.
-Fructe foarte perisabile: caise, cireșe, vișine, piersici, nectarine, pavii,
prune etc. Se recoltează atunci când pu lpa este suficient de fermă, pentru a
permite transportul și comercializarea.
-Fructe perisabile, merele și perele de toamnă se recoltează în pârgă cu 7 –
12 zile înainte de consum.
-Fructe mai puțin perisabile: nuciferele se recoltează când pericarpul este
crăpat pe o lungime de 15 mm.
Tehnica recoltării. Prin această operațiune tehnologică, efectuată la
momentul cel mai potrivit, se urmărește evitarea deprecierilor calitative ale
fructelor, precum și vătămarea lor. Pentru a se obține aceste deziderate trebuie
să se respecte câteva reguli generale de bază:
-starea vremii să fie corespunzătoare, evitându -se orele din zi cu rouă, arșiță, ploaie etc.
-detașarea fructelor pentru consumul în stare proaspătă se face cu
peduncul, exercitându -se o presiune cât mai r edusă asupra fructelor în momentul
desprinderii de pe plantă;
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
287
Fig. 10.3 9.- Codul regresiei amidonului în fructele de măr
(după M. Le. Lezec, INRA Angers, citat de Ghena N., și Braniște N., 2003
POMICULTURĂ GENERALĂ
288-să se evite lovirea, zdrobirea sau ruperea de țesuturi la așezarea fructelor
în recipiente de cules sau la devărsarea lor în recipiente de transport sau păstrare
îndelungată, în ambalaje se lasă un gol pentru a evita strivirea fructelor în timpul
manipulării și depozitării, în celulele țesuturilor lovite, sub influența enzimelor, a
agenților patogeni, a oxigenului și temperaturilor ridicate se produc procese de
hidroliză, fermentații și infecții care se evidențiază prin pete, înmuierea
țesuturilor, brunificări etc. Aceste vătămări mai mult sau mai puțin eviden te în
perioada imediat următoare recoltării, produc ulterior deprecierea calitativă a
fructelor, pierderi în greutate și prin stricare.
-ambalajele cu fructe nu se lasă în bătaia soarelui, a vântului sau a ploii .
În funcție de uniformitatea maturării, reco ltarea fructelor se face:
-în mod selectiv, în etape, pe măsură ce fructele se maturează (căpșuni,
caise, piersici etc);
-integral, când fructele se culeg la o singură trecere.
în general, se disting următoarele metode de lucru folosite la recoltare:
-recoltarea manuală, când toate fazele din cadrul procesului de recoltare se
fac manual;
-recoltarea parțial mecanizată, când anumite operații ajutătoare ca
deplasarea culegătorilor și ambalajelor etc, se fac cu ajutorul unor utilaje sau
mașini;
-recoltarea mec anizată, când toate fazele recoltării se fac cu ajutorul
mașinilor. Această metodă se aplică în prezent numai pentru fructele cu pielița
rezistentă sau pentru cele destinate industrializării. De asemenea, se mai fac
cercetări pentru recoltarea mecanizată a fructelor arbuștilor, căpșunilor etc. Pentru
recoltarea mecanizată se utilizează vibratoare (pt. coacăze), scuturătoare (pt.
alune, cireșe, vișine), oscilatoare fonice, aspiratoare (pentru alune, nuci).
Când se utilizează recoltarea manuală sau semimecani zată, fructele se vor
recolta de la periferie spre interiorul coroanei și de la bază spre vârful acesteia.
La speciile pomaceae recoltarea se face în saci de recoltat care se golesc în
lăzi-containere așezate direct pe mijlocul de transport. Se evită, astf el, staționarea
fructelor în livadă, iar productivitatea muncii crește cu 12 -15%.
Dotarea tehnico -materială pentru recoltarea fructelor influențează perioada
de recoltare și calitatea fructelor.
Utilaje și ambalaje folosite pentru recoltat : coșuri, găleți , saci de pânză cu
rundul mobil, coșulețe din plastic, lăzi de diferite tipuri, scări, prelate, platforme
mobile etc.
Utilaje pentru manipularea și transportul fructelor
-cărucioare manuale pe două sau trei roți;
-ridicător hidraulic montat pe tractor;
-transpalete manuale și electrotranspalete;
-remorci, semiremorci frigorifice, autocamioane, vagoane C.F.
TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE
289Utilaje și instalații pentru condiționarea fructelor. Executarea diferitelor
operațiuni ale fluxului tehnologic de condiționare: sortare, periere, tratar e
chimică, calibrare, preambalare etc. se efectuează cu diferite tipuri de mașini și
instalații cum ar fi:
-mașina de sortat mere (M.S.M.)
-instalația de sortat mere (I.S.M.)
-instalația de sortat mere (Roda)
-instalația de condiționat (Unifructa)
-instala ția de condiționat -Greefa
-instalația de condiționat -DOKEX 1,5
-DOKEX 6,0
Fructul este o sinteză finală a tuturor eforturilor pomotehnice. Valoarea
calitativă a fructelor (concentrate biosolare) se face prin fructivitate (temporară
sau îndelungată) (V. Cireașă, 1994) . Condițiile geografice ale României sunt
deosebit de favorabile culturii pomilor, fructivitatea este superioară, bine
apreciată la concursurile internaționale de fructe. În competiția europeană și
mondială, fructivitatea este criteriul val oric principal, care asigură succesul
profesional.
Pentru a beneficia de o fructivitate performantă trebuie evaluată corect
corelația existentă între cantitate și calitate.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: TEHNOLOGIA ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR POMICOLE [625890] (ID: 625890)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.