Tehnologia în educație [611996]

Tehnologia în educație
Avantaje si Dezavantaje

1.Generalități, condiții, avantaje și dezavantaje

Societatea informatizată a ultimilor ani a impus utilizarea calculatorului în
procesul didactic. Instruirea asistată de calculator a devenit una dintre
metodele de învățământ de bază în procesul didactic modern. Asistarea
procesului de învățământ cu calculatorul presupune: predarea unor lecții de
comunicare de noi cunoștințe, aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor
cunoștințe, verificarea automată a unei lecții sau a unui grup de lecții,
verificarea automată a unei discipline școlare sau a unei anumite programe
școlare. Calculatorul – componenta hardware este utilizat ca suport tehnic,
iar softul – componenta software este utilizat ca suport informațional.

Profesorul, elevul și calculatorul
Procesul educațional atât de complex, devine scena a trei actori: profesorul, elevul și
calculatorul, care împreună caută să asigure succesul demersului didactic. Profesorul are rolul
schimbat, el nemaifiind actorul principal care dirijează întregul proces didactic. Putem spune în
acest context ca profesorul devine un consultant, un coordonator și un verificator al procesului
didactic, el nemaifiind principala sursa de transmitere de cunoștințe. Și nu doar profesorul își
pierde rolul principal. Concurat este și manualul, care nu mai este sursa informațională de bază, el
devenind un mijloc de start care se completează cu informațiile obținute cu ajutorul calculatorului.
Elevul este un adept al utilizării calculatorului în procesul didactic, mai ales în contextul ultimilor
ani. Învățarea centrată pe elev devine baza instruirii asistate de calculator.

Profesorul se bazează în general în activitatea sa, pe patru operații fundamentale: definirea obiectivelor pedagogice în corelare
cu competențele specifice, proiectarea activităților cu stabilirea strategiilor, aplicarea metodologiei și asigurarea evaluării
activității didactice. În concordanță cu aceste activități, atunci când se utilizează IAC, profesorul parcurge următoarele etape :
1. Stabilirea/evaluarea necesarului de cunoștințe și deprinderi.
2. Fixarea obiectivelor/țintelor de atins în concordanță cu competențele inițiale ale elevului; elevii vor fi informați cu privire
la aceste obiective și cu modalitățile de atingere ale acestora. Pe parcursul desfășurării activităților există posibilitatea
definirii unor noi obiective, care de asemenea. Se aduc la cunoștința elevilor.
3. Raportat la cunoștințele care trebuie acumulate, elevul este supus unei testări a nivelului inițial de cunoștințe.
4. În funcție de capacitățile elevilor se vor stabili mijloacele și activitățile care se vor desfășura; de asemenea, se vor
stabili strategiile didactice care să asigure atingerea obiectivelor.
5. Evaluarea este atent și sistematic planificată, urmărind acumularea cunoștințelor raportat la obiectivele stabilite.
Evaluarea este bazată pe criterii clar definite oferind posibilitatea unei evaluări obiective.
6. Revizuirea procesului de instruire se face pe baza evaluării datelor , ca un proces de rutină absolut necesar. În aceiași
etapă are loc și revizuirea materialelor și a activităților, cu corectarea eventualelor erori intervenite pe parcursul
instruirii.

Tipurile de aplicații specifice IAC sunt:
1. Tutorialele sau lecțiile interactive ghidate sunt alcătuite din prezentări și ghiduri de prezentare a anumitor aplicații, cu aceste
neefectuându-se exerciții practice și nici nu se aplică nici un tip de test. Acestea sunt indicate în etapa de prezentare și ghidare
a activității de instruire. Sunt utilizate pentru însușirea principiilor și regulilor și pentru învățarea unor strategii în rezolvarea
problemelor. Structura lor este în principal următoarea: introducere, asigurarea controlului elevului în desfășurarea lecției,
întrebări și răspunsuri, cu analizarea răspunsurilor, remedierea cunoștințelor asimilate și încheierea tutorialului. Tutorialele
sunt deosebit de utilizate în învățarea aplicațiilor informatice: Microsoft Office, Adobe, Internet, creare pagini web, etc.
2. Exerciții practice (drill and practice): constau în executarea de către elevi a unor sarcini practice în scopul aplicării
cunoștințelor la soluționarea unor probleme practice, sau în vederea însușirii unor deprinderi (pentru o anumită profesiune de
exemplu). Există exerciții practice de următoarele tipuri: aplicații obișnuite, aplicații de proiectare, aplicații de execuție,
construcție, producție sau fabricație și creație. Utilizarea exercițiilor practice are ca etapă inițială demonstrații executate de
către profesor, prin care li se explică elevilor cum anume se vor derula exercițiile practice. Etapele necesare în parcurgerea
exercițiilor practice sunt: familiarizarea cu mediul de lucru și cu acțiunile care trebuie desfășurate, planificarea și organizarea
individuală a muncii în raport cu sarcina practică, efectuarea propriu-zisă a exercițiului, controlul și autocontrolul muncii
efectuate, cu însușirea erorilor și corectarea acestora. Se pune accent pe corectitudinea execuției și se are în vedere principiul
creșterii progresive a gradului de dificultate. Ca exemple se pot considera aplicațiile din domeniul tehnic, din domeniul
informatic, ș.a.

1. Simulări și experimente : prin simulare se încearcă reproducerea unor fenomene, procese sau situații reale.
Elevii interacționează cu programul de instruire în mod similar cu modul de interacțiune al unui operator cu
un sistem real, într-un mod simplificat. Simularea este bazată pe analogia cu sistemul real. Simulările conțin
prezentarea inițială a fenomenului, procesului sau situației reale, ghidează activitatea elevului, oferă situații
practice pe care elevul trebuie să le rezolve și eventual, poate atesta nivelul de cunoștințe și deprinderi pe
care elevul le posedă după parcurgerea programului de instruire. Și în acest caz exemplele sunt din domeniul
tehnic, fizică, astronomie, chimie, biologie, ș.a. un exemplu interesant este softul pentru simularea
examenului de obținerea permisului de conducere utilizat în școlile de șoferi. De asemenea, des întâlnit este
și planetariu utilizat în astronomie.
2. Jocuri pentru instruire : jocurile sunt predominate de activități de simulare; elevul este pus în fața unor
situații problemă pe care trebuie să le rezolve cu ajutorul unor reguli și prin diferite modalități de acțiune
care să vizeze atingerea scopurilor. În derularea jocului elevul trebuie să aibă posibilitatea să se corecteze
atunci când greșește, atenționat fiind că a greșit. Prin astfel de jocuri se pot învăța limbi străine, operațiile
elementare în matematică, ș.a. Foarte mult se întâlnesc jocurile în învățământul primar, dar și în
învățământul gimnazial, odată cu introducerea unor noi discipline precum chimia sau fizica.

1. Teste pedagogice : sunt poate categoria cea mai des întâlnită, fie independente, fie ca parte integrantă a unor
aplicații complexe. Specificitatea lor depinde de mai mulți factori: momentul testării, scopul testării,
tipologia acțiunii (feed-back sau nu). Interpretarea rezultatelor la aceste teste poate determina fie un
pronostic al reușitei, fie un inventar al achizițiilor, fie un diagnostic de stabilire a unor dificultăți cu
menționarea sursei acestor dificultăți. Există o multitudine de teste: teste inițiale aplicate la începutul unui
ciclu școlar, an școlar, semestru; teste aplicate după parcurgerea unor teme sau capitole; teste de lucru sau
simulare; teste bazate pe gândire sau memorare; teste cu răspunsuri standardizate sau deschise, ș.a. un test
trebuie să conțină scopul și setul de cunoștințe pentru care se aplică, obiectivele testului, durata de timp în
care se aplică, afișarea rezultatelor și a erorilor cu procentajul de corectitudine. Aceste teste pot fi întâlnite
pentru marea majoritate a disciplinelor.

Dezavantaje
●Componenta hardware este foarte costisitoare
●Componenta software este și ea costisitoare și nu poate fi întotdeauna testată înainte de
achiziționare
●Insuficienta instruire a resursei umane, fie profesori, fie elevi
●Programa școlară este foarte strictă și nu permite alocarea de timp suficient instruirii asistate de
calculator
●Comunicarea elevilor are de suferit: se pierde obișnuința discuțiilor, capacitatea de a argumenta
un subiect, se reduce capacitatea de exprimare verbală
●Apare o izolare a elevului față de profesor și colegii săi; relațiile sociale și umane sunt diminuate
●Nu toți elevii agreează o astfel de instruire; dacă se au în vedere stilurile de învățare, cei cu stil
practic preferă această metodă