TEHNOLOGIA (DIGITALUL) ÎN VIAȚA PREȘCOLARILOR ȘI A ȘCOLARILOR MICI [302355]
TEHNOLOGIA (DIGITALUL) ÎN VIAȚA PREȘCOLARILOR ȘI A ȘCOLARILOR MICI
INTRODUCERE _____________________________________ 1
I. ARGUMENTARE TEORETICĂ ASUPRA DIGITALIZĂRII EDUCAȚIEI
Date generale de argumentare_________________________ 3
Opțiuni pro și contra_ ______________________________ 8
Tendințe și nevoi __________________________________ 15
II. INSTITUȚII DE ÎNVĂȚĂMÎNT ȘI DIGITALIZAREA INVĂȚĂRII
II.1 Școli care au adoptat digitalizarea____________________
Flipped classroom (Clasă oglindită)( Michigan) _____ 29
Scoli Steve Jobs (Olanda)_________________________ 32
3.Altschool ([anonimizat]) _____________ 34
4. Carpe Diem Schools (Ohio) ____________________ 35
5. E-Fran “Connect Our School” (Franta ) ________ 36
II.2 Grădinițe care au adoptat digitalizarea________________
K-12 PreSchool___________________________________
Digital Preschool(Australia)_______________________
Good Work Foundation (Africa de Sud)_____________
UpStart(Scoția)___________________________________
III.TEHNOLOGIILE DIGITALE ÎN UTILIZAREA ELEVULUI ȘI A PROFESORULUI _____________16
IV. SCHIMBĂRILE ADUSE ÎN ÎNVAȚĂMÂT CU AJUTORUL CARȚII DIGITALE.
Schimbarile aduse de cartea digitală_______________
Trecerea la manualul digital __________________ 19
Manualul digital și adoptarea lui în România _____ 22
Scopul și implementarea manualelor digitale ___ 27
I.10. EVALUAREA DIGITALĂ
De la traditional la modern
1.Expresii tipice pentru o evaluare tradițională__________ 37
2. Ghid Metodologic al evaluarii digitale ________________ 38
3. Tehnologia Informațiilor și Comunicării(TIC) în învățământul primar. ___________________________________ 40
Introducere:
Educația este „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.”(Aristotel,Politica,1837), [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-ne conștienți de sensul vieții. ”Fiecare om are dreptul de a beneficia de sprijin pentru formarea și integrarea lui socială și individuală.”( Educația incluzivă în grădiniță: dimensiuni,provocări și soluții,2012,p.24). Educația este oportunitatea și capabilitatea omului de a atinge perfecțiunea.
Lucrarea de față încearcă să evidențieze încercarea de introducere a [anonimizat] , nu alternativ prin modernizarea învățământului și alinierea acestuia la standarde europene. „Mulți profesori încă mai consider că principala lor sarcină față de elevi constă în transferul de cunoștințe și în dezvoltarea capacităților necesare procesului de învățare.” (Marilena Elena Gulei /Adela Serea,2011,p.9), [anonimizat], [anonimizat].
Scopul lucrării este acela de a [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat], a altor dispozitive digitale cât și coexistența acestora în activitatea educațională.
Modernizarea învățământului este un proces logic, constituit dintr-o suită de acțiuni ce vizează realizarea unei concordante a învățământului cu cerințele societății în general, cu transformările fundamentale care au loc în viață socială, în economie, în știință și tehnologie, în cultură, în mod special. Modernizarea urmărește, deci, reducerea acelui decalaj, care există între educație și dezvoltarea societății.
Schimbările sunt proprii și specifice existenței omenirii , iar perioada contemporană se caracterizează prin complexitate și prin ritmuri super-înalte ale schimbărilor tehnologice.
Acțiunii de modernizare îi revine sarcina de a depista mijloacele pedagogice indispensabile perfecționării educației și a transformării ei într-o forță motrice a dezvoltării societății. Această adaptare a învățământului la cerințele și coordonatele progresului social a constituit o preocupare continuă a reprezentanților școlii și gândirii pedagogice progresiste.Se cuvine să reamintesc și de faptul că modernizarea învățământului românesc este o necesitate derivată din cerințele dezvoltării societății contemporane, din experiență practică acumulată și din posibilitățile pe care le oferă azi științele educației dar și tehnologia avansată.
„Educația este ceea ce rămâne după ce ai uitat ce ai învățat în școală.” (Aristotel,Politica,1837)
ARGUMENTARE TEORETICĂ ASUPRA DIGITALIZARII EDUCAȚIEI
I.1. Date generale de argumentare
În ultima perioadă, în dezvoltarea de tehnologii a avut loc o schimbare de abordare, reliefată în special de evoluția mediului web. Dacă la început tehnologia se centra pe utilizator, încercând să îl ajute să acceseze informația și să îi rezolve nevoile imediate, dezvoltarea exponențială a rețelelor sociale și schimburile de idei, inclusiv în domeniul tehnologiilor, a dus la diseminarea bunelor practici în diverse domenii,rezultând progrese rapide în zona produselor tehnologice destinate accesibilității.
Integrarea României în Uniunea Europeană presupune racordarea la sistemul de valori, specific comunității economice a acesteia. În perioada de după aderare, domeniul educațional s-a confruntat cu provocarea corelării modului de abordare care să permită creșterea competitivității tinerilor absolvenți, pe de o parte și a adulților pe de altă parte pe piața muncii din UE. Mai mult, conceptul de globalizare a accentuat necesitatea unei schimbări fundamentale în paradigma educațională.
Mulți au încercat deja să ne definească conceptul de resurse digitale de învățare.
Această lucrare nu are ca scop să facă orice lucru inovator în acest domeniu – scopul său este mult mai modest: să indice poziția oamenilor cu privire la unele dintre problemele ridicate în discuția cu privire la conceptul de resurse digitale de învățare.
Modul digital de învățare se referă la procesul de învățare cu ajutorul conținutului digital, platformă sau facilitatori. Viitorul învățării ar vedea o utilizare sporită a componentelor digitale din ce în ce mai mult ca un conținut devine disponibil, confortul și dorința jucătorilor în schimbările ecosistemului de învățare, împreună cu modul de gândire și pedagogie a lor, evoluează spre mobilizarea propunerii de valoare a învățării digitale. Gândirea digitală de învățare, de asemenea, duce la calea fundamentală pentru o nouă abordare de învățare – învățarea mixtă.
Elevii și studenții din primele țări ale lumii, care s-au născut în ultimii douăzeci de ani sunt de multe ori cunoscuti sub numele de nativi digitali. „Nativii digitali sunt copiii și tinerii,născuți dupa anul 2000, care au crescut folosind computerele, telefoanele mobile și alte instrumente ale erei digitale:jocuri video, internet,rețele de socializare, mesagerie instant”(Daniela Crețu,2017). Interacțiunea lor cotidiană cu aceste mijloace le determină așteptări, preferințe și le influențează modul în care percep și procesează informația, aspecte cu evidente implicații educaționale.
Datorită integrării tehnologiei în viața lor, nativii digitali sunt considerați a fi utilizatori de drept ai tehnologiei. Utilizarea tehnologiilor mobile, inclusiv tablete și telefoane mobile permit nativilor digitali pentru a avea acces la informații rapid, astfel încât este realizabil pentru învățarea mixtă pentru a deveni o parte a procesului de învățare nativ digital. Principala diferență dintre nativii digitali și cei născuți înainte de această eră este ca nativii digitali sunt utilizatori activi IT, acestea creează și împărtășesc propria lor muncă, spre deosebire de a fi consumatori pasivi ai activității altor non-nativi digitali.
„Copilăria timpurie, intervalul de la naștere și până la împlinirea vârstei de 6-7 ani, reprezintă cea mai importantă perioadă din viața copiilor.”(Stan L. 2016). Acum dezvoltarea lor este foarte rapidă, iar deficiențele de învățare și cele psihocomportamentale pot fi mai ușor depistate și remediate. Prin utilizarea tehnologiei într-un mediu educațional, nu numai că reflectă mai bine viața copiilor în afara sălii de clasă, dar, de asemenea, le permite de a perfecționa abilitățile lor digitale într-un mod care va continua să fie valoroase pe tot parcursul vieții lor de adult. "Utilizarea tehnologiilor digitale mobile în sala de clasă ar putea fi în mare parte necunoscut pentru părinți, dar beneficiile pot fi imense", a declarat Drew Buddie, vice-presedintele senior la Naace, asociația pentru comunitatea tehnologiei educației din Marea Britanie.
Lucrarea de față va lua în considerare numai resursele care sunt digitale de învățare – fie digitalizate sau digital prin origine. Printr-o resursă digitală ne referim la o resursă care există în formă numerică binară, la fel ca în audio digital sau imagini digitale.
Fig.1 (http://www.cugetliber.ro)
I.2 Opțiuni pro și contra
Argumentare generala
Posibilitatea ca manualele tipărite să fie înlocuite cu cele digitale naște controverse aprinse peste tot în lume.
Cei care susțin introducerea manualelor digitale enumeră consatant cateva elemente prioritare cum ar fi : elevii nu vor mai fi nevoiți să își burdușească ghiozdanele cu cărți , ghiozdane care cântăresc jumatate din masa lor corporală care le poate pune sănătatea în pericol ;Noile generații tinere și foarte tinere sunt” updatate” de noile tehnologii; într-un manual digital informația poate fi actualizată , revizuită mult mai ușor decât în cazul unui manual tiparit, ceea ce poate duce la creșterea eficientă a procesului de învățare. Învățatul, mai spun susținătorii digitalizării, devine un lucru plăcut, manualul digital permițând un grad foarte ridicat de interactivitate cu elevul dezvoltându-i creativitatea neimpunand limite. Folosirea manualului digital și renunțarea la tăierea de păduri pentru obținerea hârtiei, crește gradul de protejare a mediului.
Cei care sunt însa de cealaltă parte a optimizarii procesului educativ cu ajutorul digitalizării, oponenții manualelor digitale văd însă în acestea un real pericol pentru sănătatea tinerelor generații.
Ei folosesc ca si contraargumente:
distrugerea sănătații, studiile arată că utilizarea intensă a tabletelor afectează sănătatea copiilor; tabletele distrag atenția elevilor care, în loc să învețe, pot fi atrași de jocuri, e-mail, Facebook, Twitter etc.;
costuri în plus, manualele digitale pot fi accesate doar pe tablete, care, din cauza prețului ridicat, nu sunt accesibile tuturor elevilor, acest lucru conducând la un alt motiv pentru care oponenții nu sunt de acord cu introducerea manualelor digitale în scoli și anume
ar fi o discrepanta prea mare intre scoli iar copii ar fi marginaliâzati de multe ori ridiculizati din cauza mediului si a zonei in care traiesc deorece stim bine ca in Romania exista scolii neschimbate de acum 50 de ani in urma.;
profesori insuficient pregatiti,sunt mulți profesori care nu știu să utilizeze noile tehnologii iar formarea acestora ar necesita costuri suplimentare, care s-ar adăuga celor necesare achiziționării de tablete, softuri de manuale, creării de infrastructură wi-fi etc.; studiile arată că persoanele care citesc un text în format hârtie înțeleg și învață mai bine decât persoanele care citesc un text digital.
Nu în ultimul rând, introducerea tabletelor în școli nu este necesară, spun specialiștii, deoarece manualele tipărite tradiționale (în special cele utilizate la clasele primare), chiar dacă sunt mai vechi și nerevizuite, acoperă perfect conținuturile de bază pe care un copil la această vârstă trebuie să și le însușească,este mai mult decat suficient. Parintii nu sunt de acord ca un copil sa invete de pe calculator asta in cazul in care acestia se lupta zilnic sa isi dezvete copilul sa nu se mai joace la calculator. „Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze”.(Montessori,1977).
Daca se va adopta acest sistem copilul va folosi și mai des calculatorul ca pretext să-și facă temele pentru scoală iar viața socială s-ar limita la ieșirea în parc cu tableta.”Calculatorul este foarte util atât elevului cât și profesorului însă folosirea acestuia trebuie realizată astfel încât să îmbunătățească calitativ procesul instructiv-educativ, nu sa îl îngreuneze.”(Constantin Liliana-Violeta,2006,p 297)
Iar biofizicianul Virgiliu Gheorghe este convins că părăsirea erei Gutenberg în favoarea celei digitale și apariția, implicit, a manualului digital se va dovedi în următorii câțiva ani, citez, unul dintre cele mai mari eșecuri din istoria școlii moderne românești: „Vom fi martorii apariției nu numai a unei generații practic analfabete, ci și a unei generații în care problemele de învățare și dizabilitățile mentale vor constitui principala chestiune cu care se vor confrunta părinții, instituțiile din domeniul educației și sănătății din țara noastră. Cine va răspunde în fața legii și a poporului român pentru această măsură abuzivă și irațională prin care se încearcă înlocuirea manualelor cu tabletele în România?”
Unii dintre părinți, nu puțini, susțin însă inițiativa. S-a lansat un sondaj pe tema introducerii manualelor în școli. Rezultatele înregistrate arată că, statistic vorbind, diferența este foarte mică între susținătorii și contestatarii digitalizării în școli: dintre cei care au participat la acest sondaj, 224 de respondenți (reprezentând 36%) sunt pentru manualul digital, dar cred că acesta nu va putea fi implementat, în vreme ce 194 (reprezentând 31%) consideră că introducerea manualului digital nu este o idee bună. Dezbaterea este așadar deschisă, dar argumentele celor care văd în manualul digital un pericol pentru dezvoltarea normală a copiilor par să fie mai solide. )
Termenul "alfabetizarea secolului 21" a fost inventat de Consiliul Național al Profesorilor de Limba Română pentru a descrie procedura naturală – socială a învățării, care este susținută de abilitatea de a colabora cu ajutorul tehnologiilor digitale în procesul de învățare, în colaborare și amestecat, incluzând Facebook, Twitter, etc.. Aceste alfabetizari sunt dinamice, datorită capacității de a fi legate una de alta. În viziunea Consiliului Național al Profesorilor, participanții activi, de succes, în această societate globală a secolului XXI trebuie să fie în măsură să:
să dezvolte competență și cursivitate cu instrumentele tehnologiei;
construirea de legături și relații cu alții participanți eco-culturali, intenționat, astfel încât să reprezinte și să rezolve problemele, consolidând, în colaborare gândirea independentă;
design și schimb de informații pentru comunitățile globale, pentru a satisface o varietate largă de scopuri și interese;
să gestioneze, analizeze și sintetizeze multitudinea surselor de informații simultane;
creerea, critica, analiza și evaluarea textelor multimedia;
participarea la responsabilitățile etice impuse de aceste medii complexe.
Învățarea digitală este o învățare facilitată de tehnologie care oferă elevilor și studenților un element de control asupra timpului, loc, cale și ritm.
Timpul: Învățarea nu mai este limitată la o zi de școală sau anul școlar. Internetul și o proliferare a dispozitivelor de acces la Internet au dat elevilor și studenților posibilitatea de a învăța oricând.
Locul: Învățarea nu mai este restricționată în pereții unei clase. Internetul și o sporire vastă a dispozitivelor de acces la Internet au dat elevilor și studenților posibilitatea de a învăța oriunde și peste tot.
Cale: Învățarea nu mai este limitată la pedagogia utilizată de către profesor. Software-ul interactiv și adaptiv permite elevilor să învețe în stilul lor propriu, ceea ce face învățarea și angajarea să fie personală. Tehnologiile de învățare noi furnizează date în timp real, care oferă profesorilor informațiile de care au nevoie pentru a modela instruirea, pentru a satisface nevoile unice ale fiecărui elev. ”Cand faci pentru copil ceea ce el poate face singur il inveti ca este slab.”( Landreth G.L. 2017).
Ritm: Învățarea nu mai este limitată la ritmul unei clase de elevi. Software-ul interactiv și adaptiv permite elevilor să învețe în ritmul lor propriu, petrecerea timpului mai mult sau mai puțin pe lecții sau discipline pentru a atinge același nivel de învățare.
Modul digital de învățare este mai mult decât oferind elevilor și studenților doar un laptop, un telefon sau o tabletă. Învățarea digitală necesită o combinație de tehnologie, conținut digital și instruire.
Tehnologie: Tehnologia este mecanismul care furnizează conținut. Aceasta facilitează modul în care elevii primesc conținut. Acesta include acces la Internet și Hardware-ul, care poate fi orice dispozitiv de acces la Internet – de la un desktop la un laptop la un iPad la un smartphone.Tehnologia este instrumentul, nu instrucțiunea. Tehnologia ajută la atingerea instrucțiunii.„Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relațiile interumane. În lume va exista o generație de idioți.”(Albert Einstein)
Conținutul digital: Conținutul digital este materialul distins, de înaltă calitate, care este livrat prin intermediul tehnologiei. Este ceea ce elevii învață/studiază. Aceasta variază de la un nou software de îmbinare, interactiv și adaptabil la literatura clasică, la cursuri video, la jocuri. Aceasta nu este pur și simplu un PDF sau DOC sau o prezentare PowerPoint.
Instructiuni: profesorii/învățătorii sunt esențiali pentru învățarea digitală. Tehnologia poate schimba rolul profesorului, dar niciodată nu va elimina necesitatea unui cadru didactic. Cu metodele digitale de învățare, profesorii vor fi în măsură să ofere îndrumare și asistență personalizată pentru a asigura elevii să învețe și să rămână pe drumul cel bun – pe tot parcursul anului și an după an. Cadrele didactice pot fi ghidul pe lateral, nu marionetă pe scenă.
Argumente PRO
1. Cărțile de tip “.pdf ”sunt o soluție pentru înlocuirea manualelor pe suport hârtie, care sunt într-o continuă degradare din cauza faptului că sunt transmisibile de la elevii din clasele mai mari la cei din clasele mai mici. Cărțile în format hârtie nu sunt păstrate cu grijă de elevii din clasele mai mari. Sunt scrise, mâzgălite, au colțurile paginilor îndoite sau rupte, iar în unele cazuri lipsesc pagini din ele cu lecții întregi. În plus, trecând prin mâinile mai multor elevi, manualele clasice sunt dăunătoare sănătății copiilor deoarece sunt purtătoare de microbi.
2. Un alt argument în favoarea manualelor electronice(digitale) are legătură sau rezultă din cel de mai sus și se referă tot la notările făcute de elevi. Cărțile electronice(digitale) citite fie pe laptop, fie pe e-reader pot fi subliniate fără a mâzgăli(sublinia) textul. Notele pe care elevii le-ar putea face nu vor rămâne permanent, ele putând fi șterse oricând spre deosebire de cărțile tradiționale. În plus, elevii vor
putea folosi funcția de căutare pentru a găsi rapid orice cuvânt sau citat din carte, fără a fi nevoie să răsfoiască cartea pentru a ajunge unde doresc. Mai mult decât atât, vor putea utiliza funcția zoom pentru a mari textul.
3. În situația în care manualele electronice(digitale) vor fi folosite și la școală, atunci ghiozdanul elevilor va cântări mai puțin, dacă aceștia le vor stoca, de exemplu, pe un dispozitiv e-reader (tabletă). Acesta are o memorie de câțiva GB (gigabyte), ceea ce permite stocarea unui număr mare de cărți, care pot avea o portabilitate mult mai ușoră a școlarilor, spre deosebire de cărțile în format fizic. Nu doar că vor avea ghiozdanul mai ușor, dar elevii vor putea accesa mai ușor manualele de pe un singur dispozitiv.
4. Conform Ministerului Educației, manualele electronice (digitale) vor conține în plus față de cele clasice și activități multimedia interactive de învățare, care pot fi exerciții interactive, jocuri educaționale, animații, filme și simulări. Ținând cont de acest aspect, elevii ar putea să învețe bazele teoretice pe aplicații practice, care să îi ajute să înțeleagă mai bine lecțiile și să le însușească. Ar există șanse că învățatul să nu mai reprezinte pentru elevi o obligație neplăcută, ci ar putea deveni distractiv și interactiv. Elevii ar putea să învețe în timp ce se relaxează.
Argumente CONTRA
”O casă fără cărți îmi pare un corp din care a plecat sufletul.”(Cicero)
1. Manualele electronice(digitale) presupun costuri suplimentare pentru părinți, pentru că ele pot fi accesate doar de pe laptop, tabletă, e-reader, smartphone. Astfel că părinții vor fi nevoiți să le achiziționeze copiilor respectivele dispozitive pentru că aceștia să poată utiliza noile manuale și pe lângă acestea și alte aplicații ajutătoare copiilor. Însă nu toți părinții își vor permite să facă o astfel de investiție în educația copiilor lor, în special cei care locuiesc la comune/sate, unde veniturile sunt limitate. Chiar dacă există și varianta cărților clasice, pe suport hârtie, totuși s-ar crea o segregare,
în rândul copiilor. Unii dintre ei ar avea acces la cărțile în format electronic și în plus la aplicațiile interactive care i-ar ajută să asimileze mai ușor informațiile, în timp ce alții ar învață în continuare de pe manualul clasic.
2. Elevii vor fi nevoiți să petreacă mai mult timp în față calculatorului dacă vor utiliza manualele electronice. Acest lucru are că efect încurajarea sedentarismului, în condițiile în care copiii petrec oricum destul de multe ore în față calculatorului pentru a se juca. Mai mult decât atât, petrecerea unui timp îndelungat în față calculatorului nu este recomandat pentru vederea celor mici, pentru că lumina generată de un calculator obosește mai repede ochii decât o face o carte clasică.
3. Fie că este un laptop, fie că este un e-reader, o tabletă sau smartphone, dispozivitul poate avea probleme tehnice, iar remedierea situației va întârzia programul de studiu al elevului. În plus, toate dispozitivele menționate anterior trebuie să fie încărcate electric, pentru că altfel bateria se va termina și se ajunge la disfuncționalitate.
4. Sistemul de învățământ are multe discontinuități,care ar trebuie rezolvate înainte de lansarea unor manuale electronice. Fondurile economice din sistemul de învățământ românesc sunt destul de limitate, astfel că investițiile ar trebui direcționate către lucruri absolut necesare, precum reabilitarea unor școli din mediul rural. Ar fi de preferat că mai întâi să fie create condiții prielnice studiului,
restructurarea programei școlare, sistemul de evaluare național să fie îmbunătățit și abia apoi sistemul educațional ar putea fi pregătit să treacă în era digitală. Gândiți-vă cum un elev de la țară ar învață pe un e-reader într-o clasa în care tavanul este șubred și stă să cadă pe el, într-o școală dintr-o zona izolată, unde infrastructură este inexistentă? Nu ar fi de preferat să fie rezolvate mai întâi lipsurile de egalitate dintre mediile în care învață elevii?
Înțelepții care au lăsat mărturii scrise „sunt ca niște drumeți ce au străbătut înaintea noastră căile suferințelor și ne întind mâna, chemându-ne lângă dânșii atunci când ne simțim în restriște.” (Jacques Henri Lartigue)
I.3 Tendințe și nevoi ale invatarii digitale
Centrată pe elev cu o învățare personalizată;
Așteptări noi, schimbări în instrucțiuni care creează noi cereri pentru resurse educaționale, intervenții, instrumente de conducere;
Explozie de instrumente și servicii inovatoare de învățare;
Climatul fiscal este încă o provocare. Ce este nou pentru viitorul apropiat cere liderilor să facă mai multe cu aceleași resurse;
Date mari de la noile sistemelor integrate care pot fi utilizate pentru învățarea personalizată și de adaptare, noi modele de responsabilitate și de analiză mai bogate.
Nevoia de schimbare transformativă:
Educație personalizată. Dați-le elevilor ce au nevoie, atunci când au nevoie. Tehnologiile care învață elevul;
Extinde accesul la cursuri de calitate, materiale și profesori;
Stimularea apariției unor noi modele de învățare acasă, de clasă și de școală. învățarea mixtă și săli de clasă oglindită.
10( zece ) elemente de învățare digitală la o înaltă calitate:
Accesul studenților: toți elevii și studenții sunt învățăcei digitali;
Bariere de acces: toți elevii au acces la învățarea digitală de înaltă calitate;
Învățare personalizată: toți elevii pot folosi dispozitive digitale de învățare pentru a personaliza educația lor;
Avansare: tot progresul elevilor bazat pe competențe demonstrate;
Conținut: conținutul digital și cursurile sunt de înaltă calitate;
Instruire: Instruire digitală de înaltă calitate și parerile altora care îl utilizează;
Alternative: toți elevii au acces la mai mulți furnizori digitali;
Evaluare și responsabilitate: învățarea studenților este valorificată pe evaluarea calității conținutului și instruiri;
Finanțarea: Fondurile creează stimulente pentru performanță, opțiuni și inovare;
Infrastructură: Infrastructura sprijină învățarea digitală.
II. INSTITUȚII DE ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI DIGITALIZAREA INVĂȚĂRII
II.1 Școli care au adoptat digitalizarea
1. Flipped classroom (Clasă oglindită)
Fig.8
Clasă oglindită este o strategie de instruire și un tip de învățare mixtă, care inversează mediul de învățare tradițional prin furnizarea de conținut de instruire, de multe ori on-line, în afara sălii de clasă. Se mișcă activități, inclusiv cele care ar fi putut fi considerate în mod tradițional temele, în sala de clasă. Într-o clasă oglindă, elevii pot viziona cursuri on-line, să colaboreze în discuții on-line, sau să efectueze cercetări la domiciliu și să se angajeze în concepte în clasă, cu îndrumarea unui mentor. (https://en.wikipedia.org/wiki/Flipped_classroom)
Capitolul prezintă o metodă de învățământ – flip classroom – care a început de curând să fie utilizată de profesori. Noutatea acestei tehnici constă în structurarea conținuturilor de bază ale unei noțiuni/ teme din programă astfel încât să poată fi parcurse de elevi și acasă, în ritmul propriu, ori de câte ori este necesar pentru a ajunge la asimilarea sau la înțelegerea lor.
Metoda ”flip classroom” este o metodă modernă utilizată în educație. De obicei, aceasta presupune (re-)crearea conținuturilor în format digital, ca pagină/ aplicație web sau ca videoclip online. Strategia facilitează minimalizarea timpului alocat predării și maximizarea timpului necesar interactiunii cu elevii. ”Inversarea” (flip) constă în faptul că “predarea” noțiunilor de bază ale unei lecții se face acasă și nu în sala de clasă. ”Tema” de acasă a elevilor constă în angajarea lor motivată, cu eforturi proprii creative, în procesul cunoașterii, iar temele date clasic pentru aplicarea și consolidarea conținuturilor se efectuează în activitatea colaborativă din sala de clasă.
Elevii câstigă controlul asupra procesului de învățare prin studierea materialelor de curs în afara clasei, folosind lecturi, cursuri video pre-înregistrate (folosind tehnologia, cum ar fi Tegrity) sau emisiuni de cercetare.
Scopul principal al acestei metode este de a cultiva experiențe de învățare variate pentru cei care învață, care pot include învățarea prin colaborare, învățarea bazată pe proiect, învățare colaborativă de tip peer-learning și rezolvare de probleme.
De multe ori a fost denumită ca ”activitatea școlară la domiciliu și munca la domiciliu în școală”.
La Woodland Park High School( SUA ) profesorii de chimie Jonathan Bergmann și Aaron Sams au devenit forțe motrice în procesul de predare clasă oglindită la nivel de liceu, atunci când, în 2007, au participat la cursurile lor și le-a postat on-line, în scopul de a găzdui elevii care au ratat orele lor. Bergmann și Sams au făcut act de faptul că o persoană nu poate fi creditată cu faptul au inventat clasă inversată sau clasă oglindită. Mai mult, ei afirmă că nu există nici un fel "corect" pentru clasă oglindită ca abordări și stiluri de predare sunt diverse, cum sunt nevoile de școli.
În 2011 dascălii din Clintondale High School Michigan au inversat în fiecare clasă. Directorul Greg Green a condus efortul de a ajuta cadrele didactice să dezvolte planuri pentru săli de clasă oglindită. El a lucrat cu profesorul de studii sociale, Andy Scheel, pentru a rula două clase cu un material identic și sarcini, una Flipped și una convențională. Clasă oglindită a avut mulți studenți care nu promovaseră clasa – unii de mai multe ori. După 20 de săptămâni, elevii din clasa oglindită au depășt performanțele elevilor din clasele tradiționale. În plus, nici un elev din sălile de clasă oglindită nu au luat note mai mici decât un C +. Anterior acestui semestru 13 la sută din ei au eșuat. Sala de clasă tradițională nu a arătat nici o schimbare.
În anul următor, când profesorii au folosit un model oglindită în clasa a 9-a, rata de esec la limba engleză a scazut de la 52 la 19 la suta; în matematică, de la 44 la suta la 13 la suta; în știință, de la 41 la suta la 19 la suta; și în studii sociale, de la 28 la suta la 9 la sută. După 2011 rata de eșec în clasa oglindită a scăzut de la 30 la 10 la sută. Ratele de absolvire a crescut de peste 90 la suta. Participarea la colegiu a variat de la 63 la sută în 2010 la 80 la suta in 2012. Rezultatele la testele standardizate au crescut în 2012 și apoi a scăzut, deși complicată de modificări ale corpului studențesc.
Profesori Clintondale a constatat că videoclipurile mai scurte (3-6 minute) au fost cele mai eficiente pentru studenți. Școala utilizează fișiere audio, lecturi și clipuri video de la Academia Khan, TED și alte surse. Elevii care sunt în imposibilitatea de a viziona clipuri video acasă pot viziona clipuri video în școală.
Fig.9
(https://en.wikipedia.org/wiki/Flipped_classroom)
De regulă, metoda mai sus prezentată se poate folosi la ciclul primar în cadrul activităților de consolidare și mai putin în cele de predare, întrucât la acest nivel de vârstă de multe ori sunt necesare informații suplimentare pe care profesorul trebuie să le ofere pe loc.
2. Școli Steve Jobs
Fig.10 Fig.11
Șapte școli din Olanda au introdus o nouă metodă de învațare, în august 2013, prin înlocuirea profesorilor și a manualelor cu tablete. Școlile sunt deschise pentru copii cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani și se numesc "Școli Steve Jobs".
Fundația Era Nouă din Olanda (O4NT), care a dezvoltat principiile din spatele metodei de predare, a deschis primul set de școli în orașele Sneek, Breda, Almere, Emmen, Heenvliet și Amsterdam. "Master Steve JobsSchool" în Sneek și "Steve JobsSchool Breda" va încorpora curriculum-ul iPad la toate nivelurile de grad, în timp ce la celelalte cinci planul este pentru a începe mai întâi cu grade mai mici și să se extindă în sus.
Școlile digitale sunt deschise de la 7:30 până la 18:30, însă elevii au obligația de a fi prezentți în intervalul 10:30-15:00. După acest program, copiii își pot gestiona timpul cum doresc, iar vacanțele sunt hotărâte de părinți. Școlile sunt închise doar de Crăciun și de Anul Nou.
Școala este disponibilă 24/7 și planul de învățare, programe educaționale și milioane de aplicații educaționale pot fi accesate de pe orice dispozitiv inteligent, cum ar fi un iPad sau un smartphone.Copiii participă la ateliere de lucru de 30 de minute pe diferite teme, nu există planuri de ședere și 45 la sută din învățare are loc pe un iPad care fiecărui copil îi este dat atunci când se alătură.
În noile școli nu există planuri de lecție, stilouri, programe, profesori la catedră, ședințe cu părinții, note, zile fixe de cursuri sau vacanțe. În cazul în care un copil preferă să se joace la iPad în loc să învețe, nu este nicio problemă. Copiii sunt cei care aleg ce să învețe, în funcție de ce curiozități au.
Părinții și profesorii pot monitoriza mișcările zilnice ale unui copil cu "iDesk Learning Tracker", care oferă date cu privire la cât de mult timp un student a petrecut într-o anumită aplicație, la ce nivel au ajuns și cazul în care au nevoie de ajutor. Instrumentul poate fi de asemenea folosit pentru a compara progresul unui student împotriva altor persoane, sau o medie pentru copii de aceeași vârstă.
Diferite aplicații, au fost dezvoltate pentru a ajuta la facilitarea acestui nou stil de învățare, inclusiv Tiktik sCoolTool – care gestionează programul unui student și misiuni – și sCoolProjects – care permite studenților să lucreze la proiecte de cercetare de grup.
„Ce facem noi acum va părea perfect normal în 2020“, spune directorul școlii din Breda, care înainte a condus o școală ce avea în dotare doar trei computere. Aritmetica, citirea și compunerea sunt subiecte atinse în școala elementară. Caligrafia a fost trecută pe planul doi, considerată drăguță, dar complet lipsită de relevanță. La fiecare șase săptămâni, profesorii, elevii și părinții decid împreună ce se va dorește pentru următoarea perioadă de învățare. Se întâlnesc ori la școală, ori au o sesiune prin Skype.(adev.ro/mpbopl)
Fiecare elev începe cu un plan individual de dezvoltare (PID), care este evaluat și reajustat o data la 6 saptamani atat de elevi, de părinți, cât și de mentori sau antrenori (nu este folosită denumirea de profesori). În funcție de rezultatele obținute în urma planului individualizat de învațare, copilul primește noi provocări educaționale și activități de învațare din care poate alege.
Toți elevii din clasa a patra și până într-a douasprezecea primesc Ipad-uri încarcate cu numeroase programe care îi ajută să învețe individualizat. Scopul este de a-i ajuta pe elevi să își creeze propriul traseu educațional.
Pe lângă Olanda s-a inplementat metoda și în localitatea Johannesburd din Africa de Sud, în alte două școli și pe același mod de lucru, cu rezultate la fel de convingătoare.
3. AltSchool
AltSchool este un sistem de învățare regăsit în San Francisco. Aici, accentul este pus pe dezvoltarea abilităților tehnologice și a gândirii flexibile, pregătindu-i pe copii pentru viitor. „Experiență școlii poate însemna mai mult decât un mare consum de informații și cifre. Copiii trebuie educați să învețe să rezolve probleme, învățarea socio-emoțională este prioritară, iar elevii sunt implicați în procesul de definire a obiectivelor de învățare”, susține conducerea uneia dintre școlile AltSchool.
Școală are elevi cu vârstă între 4 și 14 ani și urmează să fie înființată și în New York și Palo Alto.
Studenții de la AltSchool li se eliberează un tabletă la intrare și o comută la un laptop în ani mai târziu. (Pentru moment, AltSchool se termină la echivalentul a clasa a opta.) Toati elevii sunt implicați în activități care au fost personalizate și alocate acestora printr-o "listă de redare" -software care afișează o serie de "carduri" digitale care conțin instrucțiuni pentru o sarcină care urmează să fie finalizată. Uneori, aceasta a fost o sarcină on-line.
Curriculum-ul este de aproximativ aliniat cu nucleu comun, standardele guvernamentale care stabilesc teme pe care elevii ar trebui să stăpânească până la sfârșitul fiecărui grad. Dar, etica AltSchool este opusă fundamental ideologiei de standardizare care a dominat învățământul public în ultimele decenii, și reflectă o schimbare tot mai mare de accent, teorie față de această abordare confirmată și se adaptează la diferențele dintre elevi, "de învățare personalizată.": Abilitățile lor, interesele lor, mediul cultural.
Fig.12
4. Carpe Diem Schools
Școlile Carpe Diem din Ohio seamănă mai mult cu clădirea unor birouri decât cu o sală de clasă. Fiecare elev are propriul lui birou și spațiu în care învață să își adapteze muncă pentru a-și satisface nevoile și a obține succesul. Dacă elevii întâmpină probleme ei sunt ajutați de profesori. „Fiecare elev e diferit. Cu toate acestea,
Fig.13
trebuie să îi pregătim pe toți pentru viață de după școală. A ajusta mediul la nevoile lor este mult mai important și judecăm succesul școlii prin succesul elevilor”, susțin promotorii acestui tip de școală.
Carpe Diem Collegiate High School (CDCHS) a început în 2000 ca o școală tradițională deservea aproape 300 de studenți față-în-față în sălile de clasă. În 2006, s-au mutat într-o clădire nouă, care a fost proiectată special pentru abordarea elevilor în amestec.
Școala este unică, deoarece elevii fac toată munca pe computere. Școala are un site propriu, unde elevii pot asculta prelegerile profesorilor la sediul școlii și de a face munca lor în ritmul lor propriu, realizarea de credite atunci când lucrarea este finalizată.
Fig.14
5. E-Fran “Connect our School”
Franța a elaborat un plan pe termen mediu și lung în implementarea sistemului digital în sălile de clasă. Planul digital se întinde pe 3 ani, timp în care echipamentele digitale și resursele vor fi furnizate la elevii școalor medii.
Au implenentat în 223 de școli de mijloc-pilot și 375 școli elementare avea fost deja echipate cu dispozitive digitale mobile individuale și resurse în septembrie 2015. Obiectivul este de a dota 40% din 800.000 de elevi de clasa a 7 până în 2016, 70% până în 2017 și de a ajunge la 100% până la sfârșitul anului 2018. Aceste dispozitive, echipamnte sunt furnizate către profesori și elevi.
În plus față de resurse de înaltă calitate și planuri de lecție
în mod liber care sunt disponibile on-line. Un nivel național de resurse educaționale “ Baza de date ” este creată pentru a ajuta cadrele didactice la punerea în aplicare a noii programe de gimnaziu de la clasa a 4-a până in clasa a 9-a.
30 de milioane de euro au fost alocate la E-Fran, program care vizează identificarea de noi metode de predare digitale și de învățare prin proiecte de practică. Cu ajutorul autorităților locale din domeniul educației și a echipelor de cercetare din cadrul programului, în primul rând evaluează științific impactul acestor proiecte și apoi le extinde la alte școli.
Elevii folosesc aplicația “ Carte “, pentru toate imaginile create de elevi, aplicația „ Creator de Carte” pentru a construi cărți digitale, iar „ Sensu Brush” pentru a adăuga un obiect inovator la partea de desen oferind copiilor o modalitate de a se simți ca un artist în timp ce, folosesc nou mod de a crea.
Inovația este, de asemenea, încurajatoare să dezvolte aplicații digitale în școlile din toată Franța. Aceste proiecte se derulează în parteneriat cu echipe de cercetare și companii și permit în profunzime
transformarea practicilor de predare și de învățare.
II.1 Grădinițe care au adoptat digitalizarea
K-12 Preschool(S.U.A.)
K-12 (se poate traduce "k(ca) până la doisprezece" sau "k(ca) la doisprezece"), pentru grădinița până la clasa a 12-a, indică suma învățământului primar și secundar din mai multe națiuni, Canada, Ecuador, Coreea de Sud, Turcia, Filipine, Egipt, Australia, Afganistan și Iran pentru clasele școlare care beneficiază de sprijin public înainte de colegiu.
E-learning-ul este utilizat de școlile publice K-12 din Statele Unite, precum și de școlile private. Unele medii de învățare electronică au loc într-o clasă tradițională, altele permit copiilor să participe la cursuri de la domiciliu sau în alte locații. Există mai multe state care utilizează platforme virtuale pentru învățământul online din întreaga țară care continuă să crească. Școala virtuală permite elevilor să se conecteze la cursuri de învățare sincronă sau cursuri asincrone de învățare oriunde există o conexiune la internet.
2. Digital Preschool(Australia)
Programul Digital Preschool căută să ofere resurse de economisire a timpului care permite profesioniștilor din copilărie să îmbunătățească procesul de învățare și comunicare în setările lor individuale. Resursele acestea oferă modalități eficiente în timp de a crea documentație profesională. Portofoliile digitale (bazate pe computer) sau imprimate, postere, buletine de știri, jocuri și resurse de cameră care încorporează imagini ale copiilor se angajează pentru copii și părinți și conduc la rezultate maxime de învățare.
3. Good Work Foundation (Africa de Sud)
Fundația Good Work (GWF) deține un program de învățare deschisă la patru instituții preșcolare din mediul rural, oferind învățarea mixtă a 90 de copii cu vârste între trei și patru ani și jumătate.
Învățarea combinată este o abordare care integrează formarea bazată pe clasă cu componente suplimentare de învățare electronică pentru a răspunde unei cerințe specifice de învățare. În cele mai multe cazuri – în contextul rural – e-learning-ul lipsește de la curriculumul școlar al copilului, de la preșcolar până la sfârșitul liceului.
4. UpStart(Scoția)
Programul se bazează pe reglarea deficiențelor de citire care pot avea un impact negativ semnificativ asupra capacității unui elev de a învăța în mod eficient. Elevii care pot citi la un nivel superior sau de nivel superior de gradul trei sunt mult mai susceptibili de a absolvi liceul la timp și de a urma ulterior colegiu decât omologii lor care citesc mai jos nivelul de clasă. Cu cât elevii pot citi mai devreme la nivel de clasă, cu atât mai bine. Scopul UPSTART este de a spori abilitățile de citire, matematică și știință a elevilor preșcolari pentru a le pregăti mai bine pentru grădiniță. Programul combină curriculumul bazat pe computer cu suportul utilizatorilor pentru a răspunde cel mai bine nevoilor fiecărui copil individual.
Platforme online pentru a crește abilitățile de citire, matematică și știință ale elevilor preșcolari pentru a le pregăti mai bine pentru grădiniță. Programul adaptiv, în-home, combină curriculumul bazat pe computer cu suportul utilizatorilor, pentru a răspunde cel mai bine nevoilor fiecărui copil individual. Pre-și post-testele evaluează aptitudinile obținute de studenți, iar curriculumul auto-ritm are nevoie de numai 15 minute pe zi pentru a fi eficient.
III. TEHNOLOGIILE DIGITALE ÎN UTILIZAREA ELEVULUI ȘI A PROFESORULUI
” Oportunitățile de învățare online și utilizarea resurselor educaționale deschise și a altor tehnologii pot reduce costurile asociate cu materialele necesare instruirii și permit utilizarea mai eficientă a timpului profesorului.”(Stanescu V.2017).
Discuția pe tema învățării devine cu atât mai necesară în relație cu studiul asupra noilor generații și a trăsăturilor pe care aceștia le dezvoltă în contextul utilizării tehnologiilor digitale. Preocuparea față de modul în care tehnologiile intelectuale influențează procesul de învățare și devenirea umană în ansamblul său nu este una recentă.”Orice tehnologie este o expresie a voinței umane.”(Nicholas Carr.2012). Prin intermediul instrumentelor noastre, căutăm să ne extindem puterea și controlul asupra împrejurărilor în care ne aflăm.
Tehnologiile digitale de învățare pot permite copiilor să înțeleagă ideile generale mai rapid și complet, pentru a racorda teoria și aplicarea și să se implice în procesul de învățare mai ușor, îmbunătățind în același timp, de asemenea, tehnici de instruire, îndrumate din timp de profesor/instructor și facilitarea schimbului pe scară largă a cunoștințelor. Tehnologiile digitale vor permite acest lucru în moduri noi și mai bune și crează posibilități dincolo de limitele imaginației noastre actuale.
Impactul tehnologiilor digitale pare să fie chiar mai rapid, iar psihologia, științele cognitive, neuroștiințele și științele educației își aduc fiecare aportul pentru a explica fenomenul învățării, așa cum se manifestă el astăzi, modelat inclusiv prin utilizarea acestor tehnologii digitale, ” astăzi alfabetizarea se aplică dincolo de textul propriu-zis, putând vorbi de o alfabetizare inclusiv la nivelul imaginilor și chiar a ecranelor diferitelor tipuri de tehnologii.”( John Seely Brown,2000)
Să gândim înapoi acum 10 ani. Smartphone-urile au tot câștigat teren, ca și telefonele, e-mail-ul și tehnologia calendaristică au început să se schimbe, eliminând nevoia de cărți, de adrese, de hârtie și permite crearea de noi conectivitați. Dispozitivele GPS și camere digitale au fost în curs de dezvoltare, dar încă instrumente greoaie, rudimentare, distincte. iPod-uri au avut un punct de sprijin ferm și au început să se miniaturizeze și să includă mai multe detalii.
Tehnologiile digitale de învățare îi ajută pe elevi:
să învețe mai eficient: evaluările digitale oferă studenților autoreglarea rapidă pe înțelesul lor, care să permită atât studenților, cât și instructori (care pot avea acces la această informație) să-și concentreze eforturile asupra cazului în care este cea mai mare nevoie de înțelegere suplimentară.
aflare mai mult pe deplin: evaluarea rapidă, simulări, vizualizări, jocuri, tehnologie și clipuri video cu mai mulți instructori oferă un mediu de învățare mai bogat spre o înțelegere mai profundă a conceptelor. Tehnologiile de adnotare, forumuri de discuții și suport on-line oferă forumuri suplimentare pentru discuții, dezbateri, presupuneri și edificări.
învață cu măiestrie: capacitatea de a adapta ritmul de învățare la preferința cuiva, pentru a revizui materialul, să fie evaluate pe o secțiune înainte de a trece la un altul, conduce la stăpânirea de învățare.
învata cel mai bun mod: implicare activă, mâinile cu experiență, discuțiile și sălile de clasă oglindite, permit studenților să experimenteze învățarea în care se aplică cele mai bune practici și în mod direct folosește teoriile actuale ale învățării.
aflați mai multe oricând, oriunde: sălile de clasă permit studenților să "meargă la școală", în cazul în care și atunci când acestea nu sunt gata să învețe. Acest lucru ajută studenții absolventi de a avea acces la informații avansate necesare pentru cercetarea lor.
Tehnologiile digitale de învățare îi ajută pe profesori:
timp de pârghie mai bun: învățarea digitală oferă un feedback rapid la instructorii pe care elevii îi susțin, permițând profesorilor să ofere instrucțiuni suplimentare și răspunsuri la întrebări frecvente, fie online, fie în persoană.
cunoștințe răspândite pe scară largă: platformele digitale permit profesorilor să ajungă la mai mulți elevi, de multe ori, prin ordine de mărime în detrimentul celor prin cursuri on-campus. Profesorii pot disemina idei noi mai rapid, atingând mai mulți oameni și cu impact asupra mai multor vieți.
angajarea într-o o audiență la nivel mondial: platformele digitale permit profesorilor să contopească participanți la nivel mondial față de procesul de predare campus, crearea unor conversații globale – care rezultă în experiențe de predare mai bogate.
Construirea de module de învățare rapidă: învățare digitală abilitează profesori pentru a construi cursuri folosind cel mai bun conținut dezvoltat anterior de către alți instructori și colegi, fie în cadrul aceluiași departament, sau chiar și la alte instituții. Această "abstracție digitală", pentru un conținut de învățare modulară este sensul real din spatele "digitalului" de învățărie digitală.
Îmbunătățirea tehnicilor de instruire: prin cercetare bazate pe dovezi, profesorii pot măsura modul în care oamenii învață cel mai eficient și pentru a răspunde cu strategii fundamentate științific pentru educarea elevilor.
Învățarea digitală este orice tip de învățare, care este facilitată de tehnologie sau prin practica de instruire, care face utilizarea eficientă a tehnologiei. Învățare digitală are loc în toate domeniile de învățare.Aceasta cuprinde aplicarea unui spectru larg de practici, inclusiv:
învățarea mixtă și virtuală;
învățarea bazată pe joc;
accesarea conținutului digital;
colaborarea la nivel local și la nivel global;
evaluare și raportare on-line;
participarea activă în comunitățile online;
folosind tehnologia pentru a se conecta, colabora, administra și de a crea.
Pentru implementarea tehnologiei digitale este necesară o platformă puternică și resurse după cum urmează:
învățare online și predarea – resursele și instrumentele includ conținut digital de învățare; exemple și sprijin pentru învățare și predare cu TIC (Tehnologia Informației și a Comunicațiilor ), precum și un ghid pentru siguranța online.
învățare profesională – oferă posibilitatea profesorilor și a directorilor de școli să devină încrezători și capabili în utilizarea tehnologiilor digitale contemporane.
domeniu TIC(Tehnologia informației și a comunicațiilor ) – oferă link-uri către site-ul web și a resurselor de învățare și predare on-line pentru a sprijini predarea cu TIC.
planificare curriculum – lideri de ofițeri școlari, o serie de resurse pentru a sprijini planificarea și documentarea unui curriculum cuprinzător la nivel de școală.
Resursele online permit revoluționarea sistemului educațional, nu numai pentru că sunt convenabile și accesibile, ci pentru că permit ca întregul proces de predare și învățare să devină mai mai interesant și adaptat elevului digital. Astfel, se realizează o personalizare a învățării. Astăzi, elevii și profesorii beneficiază de resurse online gratuite și resurse online plătite. Fiecare elev preferă resurse diferite în funcție de subiectele de interes și de stilul de învățare. Profesorii și elevii doresc instrumente de bună calitate care să fie gratuite. O listă de mai multe link-uri utile care oferă ceea ce au nevoie pentru o lecție bună:
Wikipedia (wikipedia.org)este o enciclopedie online liberă , cu acces gratuit, dezvoltată în mod colaborativ de către voluntari;
iTunesU (apple.com/education/itunes-u) prezintă peste 180.000 de aplicații concepute special pentru educație. Există mii de aplicații educaționale, cărți și cursuri;
YouTube EDU (youtube.com/channel/UC3yA8nDwraeOfnYfBWun83g) oferă o bibliotecă vastă de videoclipuri și posibilitatea de a crea și edita videoclipuri.
Khan Academy (khanacademy.org) este un site util elevilor deoarece conține videoclipuri instructive și materiale care permit studiul în ritm propriu și în afara sălii de clasă. Cursanții pot să studieze matematică, științe și inginerie, programare pe calculator, istorie, artă, finanțe și economie etc.
TED-Ed (ed.ted.com) conține o bibliotecă de videoclipuri animate pe teme variate și reprezintă o platformă educațională pe care profesorii își pot crea lecții proprii și le pot distribui elevilor. Subiectele variază de la literatură și limbă, la matematică, la știință și tehnologie.;
NeoK12 (neok12.com) oferă materiale educaționale, lecții, chestionare și jocuri educaționale pentru elevi în diferite domenii, cum ar fi știința, matematica, sănătate, științe sociale, pământul și spațiul, engleză (inclusiv povești și gramatică), precum și clipuri video distractive, arte și meserii și lecții de muzică.
IV. SCHIMBĂRILE ADUSE ÎN ÎNVAȚĂMÂT CU AJUTORUL CARȚII DIGITALE.
IV.1 Schimbarile aduse de cartea digitală
Una dintre cele mai revolutionare descoperiri ale umanitatii pe langa multe altele cum ar fi iesirea omului in spatiu este fara doar si poate Cartea digitala –ebook-ul , stând alături de explozia fenomenului Gutenberg .
Si daca ne oprim putin si privim in trecut, ne dam seama ca am pornit de la scrisul chiril, pe piatra ,papirus hieroglife care insiruite pe bucati de ceramica, piatra ,os sau lemn seamana mai mult cu benzile desenate din zilele noastre ,acum am ajuns sa detinem milioane de pagini intru-un instrument aproape minuscul.
Alfabetul grecilor din Cuma a fost imprumutat de catre romani iar caietele folosite la scoala erau tablite din lemn date cu ceara pe care scriau cu stiletul(un fel de ac), sau tablite din lemn pe care scriau cu pensula confectionata din par de animale,cioburi de vase sau scoicile tineau loc de suport de scris, asta pana cand a fost introdus papirusul pe care il foloseau la scrierea cartilor.Alfabetul grec ,literele acestuia sunt folosite si azi ca simboluri in matematica si stiintele exacte.
S-ar fi gandit oare cineva ca stiinta va avansa atat de mult? Exista date statistice care pot oferi o privire de ansamblu asupra imaginei de amploare pe care acest fenomen a luat-o, în doar câteva decenii, în tot nivelul global. In 1971: apare primul eBook(Carte digitală) din lume Declarația de Independență a Statelor Unite. 1985: se lansează primul Cd-Rom, printre titlurile incluse pe el, Jurassic Park (Michael Chrichton) și Virtual Light (William Gibson). 1988: se nasc primele eReadere dedicate pentru SoftBook și Rocket Ebook, se obține primul cod ISSN care procesează date pentru o carte electronică. In 2002: două edituri din SUA încep să vândă și cărți în format electronic.
Ca o mare consumatoare de digital , piața cărților electronice din SUA producea undeva la 2,1 milioane de dolari pe an. În 2006: încasările din (eBook-uri) cărți electronice trec de 25 de milioane de dolari. În 2010: pentru prima dată de la înființare, Amazon.com anunță că volumul de cărți electronice care s-au vândut a depășit volumul de cărți pe suport de hârtie vândute prin intermediul site-ului amintit! Poate să fi fost doar ideea de nou dar toată tevatura a luat amploare. Amploarea fenomenului impresionează, așa cum impresionează orice explozie științifică menită să schimbe învățămintele existente.
O data însa cu avansarea si digerarea cartii digitale in intreaga lume , pe ce loc ramane acum manualul , acea carte care de la cea mai fragedă vârstă formează omul, o întrebare se impune: Este benefică această schimbare de educatie pentru copii, pentru școală, pentru societatea ? Și dacă nu, cine trebuie să își asume acest risc? O data cu vanzarile covarsitoare de carti digitale s-a ajuns la anunțarea triumfalistă, de către mulți entuziaști, a părăsirii erei Gutenberg. Ideea digitalizării învățământului a prins rapid rădăcini puternice iar manualul electronic a început să bântuie prin fantezia editorilor de carte școlară și a creatorilor de sisteme educaționale. Până în momentul de față însă nimeni nu s-a încumetat să o și pună în practică, numai două state din lume încercând acest experiment: Florida (SUA) și Coreea de Sud, acesta din urmă eșuând după scurt timp, deoarece s-a constatat creșterea până la niveluri patologice a dependenței copiilor de calculator și scăderea atenției distributive și a capacității de memorare a acestora. În momentul de față, fenomenul se experimentează la nivel mondial, există locuri în care manualul digital circulă în paralel cu manualul pe suport de hârtie, dar nicăieri nu l-a înlocuit încă pe acesta din urmă.
Schimbarea manualului clasic cu manualul digital se înscrie într-un spectru mai larg, cel al digitalizării și al virtualizării culturale. Tehnologiile culturale actuale, ca și mediul de transmitere a acestora, nu aveau cum să nu fie schimbate de inovările tehnologiilor de informare și de comunicare. Cartea veche sau contemporană, cum mai este numită, tabloul din sala de expunere sau muzeu, concertul sau un spectacol oarecare pot fi consultate – ascultate – apreciate și prin intermediul „dublurilor” digitale ce ne pătrund fie prin intermediul unor suporturi informatice de forma stick-urilor de memorie,Dvd-urilor,etc., fie prin magistralele internetului. Mai toată cultura clasică a fost mutată, din punctul de vedere al trecerii acesteia, și într-o versiune digitalizată. Cum este și normal, și suporturile curriculare au fost influențate de aceste evoluții. Învățământul nostru dispune deja de numeroase ocazii de instruire pe bază de ordinator (secvențe sau lecții facilitate de calculator, platforme specializate în care unele materii sunt stocate etc.).
Ideea introducerii învățării pe bază de suport informatic se așază pe un orizont de așteptare care ar putea favoriza sau motiva învățarea, cel puțin pentru unele categorii de vârstă.
Introducerea manualelor digitale provoacă și unele probleme pedagogice, dincolo de cele de ordin economic, sociologic sau de politică educațională. O schimbare a suporturilor de învățare se cere a fi evaluată și din perspectiva psihologiei învățării și a unui cadraj didactic, pentru a vedea atât consecințele benefice, cât și unele eventuale pericole pe termen mediu sau lung. De aceea, în rândurile de mai jos ne vom centra, cu prioritate, asupra unor evaluări de acest ordin.
Modele de manuale digitale:
IV.2 Trecerea la manualul digital
Fig.2(http://jidovudenisa.blogspot.ro/) Fig.3(http://manuale.eduteca.ro/)
Manualul electronic( digital ) nu trebuie înțeles ca o dublură,reproducere sau un substitut al celui real, tipărit, obiectual, ci se constituie într-un alt produs, construit pe baza noilor principii de explicitare a materiei, după didacticizări suplimentare ale conținuturilor și adaptat la o filozofie a învățării care să potențeze randamentul,mișcarea, conversativul, inovativismul. Manualul digital, mai evident decât cel clasic, se constituie nu într-un dispozitiv de stocare ( dulap )de informații, ci într-un instrument de învățare și de prelucrare/ semnificare a acestora. Identitatea de conținut, prin temele și subtemele enunțate de programă, se menține pe mai departe, dar nu și din punct de vedere formal-structural, întrucât manualul digital dispune informația sau sugerează activități după o altă logică a succesiunii sau conectivității cu privire la acestea. În plus, acesta asigură o integrativitate de conținut, întrucât poate include sau trimite la secvențe informative suplimentare – scriptice, auditive, filmice etc., de care beneficiarul elev poate dispune la un moment dat. Tehnologiile multimedia, mai ales cele interactive, pot juca un rol deosebit în descoperirea de noi cunoștințe și valori, într-o formă agreabilă, în consens cu interesele elevilor, mai ales că prin interactivitatea lor îi vor atrage și mai mult pe copii, încă de la vârstă fragedă.
Criptarea digitală presupune operațiuni suplimentare, specializate – atât din perspectivă didactică, cât și informatică – și este asigurată de echipe de specialiști care trebuie să cuprindă, cel puțin, pedagogul, psihologul, expertul în comunicare, dezvoltatorul software și, eventual, designerul, pentru că trăim într-o lume în care formele, înfățișarea reușesc să potențeze ori să compromită conținuturile expuse. Altfel spus, digitalizarea învățării presupune o schimbare a unei situații importante a curriculumului – cea care este disponibilizată elevului prin intermediul manualului. Or, se știe, un bun curriculum, gândit pe termen lung, nu se face într-un an-doi, ci e nevoie mai mulți ani de analiză, expertiză, testare, evaluare, reformare. Cu toate acestea, suntem conștienți că, în vremurile de azi, timpii de reflecție și de reacție se cer a fi scurtați.
În raport cu manualul clasic, nu trebuie dezvoltată o ideea a succesiunii sau înlocuirii totale a suportului tradițional cu cel nou, ci una a completării reciproce, a anexării treptate în spațiul învățării, pe lângă ceea ce există (cărți, manuale, alte mijloace de învățământ), a noi surse sau prilejuri de învățare.”Mijloacele de învățământ se dovedesc a fi utile în măsura în care sunt integrate organic în contextul lecțiilor și li se imprimă o finalitate explicit pedagogică, fără supralicitări sau exagerări.”(Cusos C.2002,p.22). Expedierea totală a manualului tipărit la „groapa de gunoi” a istoriei nu ni se pare nici oportună, nici înțeleaptă. Sunt secvențe sau situații când interacțiunea cu manualul-obiect se impune, fie din rațiuni psihologice, fie didactice, fie antropologice (a completa cu propria mână, caligrafiind, anumite răspunsuri, cerințe etc. sau a „silabisi” primele litere, urmărind cuvântul cu degetul pe foaia de hârtie, nu sunt nici pe de parte activități desuete din perspectiva psihologiei învățării).
Introducerea noilor tehnici culturale trebuie prefațată de studii de impact, de cercetări-pilot (pentru dimensionarea, evaluarea, calibrarea și corijarea noilor proceduri în raport cu situații concrete, necunoscute, nepredictibile), dar și susținută de strategii colaterale fără de care digitalizarea manualelor nu poate funcționa (existența unui suport tehnic și a unei asistențe de specialitate în școli, formarea cadrelor didactice pentru utilizarea noilor tehnologii, asigurarea accesului și a egalității de șanse etc.).Învățarea prin intermediul manualelor digitale favorizează structurile metacognitive, competențele de asociere și de integrare a cunoștințelor, pe orizontală sau verticală, intra sau interdisciplinare. Aceasta înseamnă că elevii trebuie să posede deja competențe bazale, de citire, recunoaștere, interpretare a semnelor etc. ce pot fi achiziționate prin intermediul suporturilor tradiționale. Mai mult chiar, la un moment dat, informația poate fi dată doar parțial, aceasta fiind generată plenar de/împreună cu elevul. Din acest punct de vedere, apare întrebarea: de la ce vârstă (clasă) ar deveni optimă introducerea învățării pe bază de manual informatizat. Pe de altă parte, ușurința cu care copiii de vârstă preșcolară se atașează de doritele și (aproape) omniprezentele tablete poate fi considerat unul din argumentele care ar încuraja implementarea mai timpurie a digitalului în procesul educațional.
Cu toate acestea, trebuie studiat, de pildă, dacă învățatul scris-cititului este oportun prin intermediul manualelor digitale. Din perspectiva antropologică, nu e necesară, în dezvoltarea unui individ, și o etapă de interacțiune „naturală” cu un obiect real care este cartea școlară? „Buchia” cărții are doar o valoare literar-sentimentală, nu constituie și o necesitate ce condiționează dezvoltarea normală a unei persoane?
Unele cercetări de psihologia învățării arată faptul că studiul pe bază de suport real este mai profund și asigură o durabilitate mai mare a ceea ce se încorporează. O serie de marcatori existenți în corpul secvenței de parcurs (sau adăugați de cel care învăță) conduc la o retenție mai puternică și la o procesare mai înaltă a ideilor supuse atenției. În plus, interacțiunea prin intermediul analizatorilor cu suportul de pe care se învață este diferită, ca intensitate și timp, suportul digital presupunând precauții sau restricții de natură medicală.
Nu putem previziona cum va arăta viitorul și ce înfățișare sau putere de pătrundere vor avea noile tehnologii. Cert este că astăzi și, după cât se vede, măcar în următoarele două-trei decenii, analogicul și digitalul vor coexista. Din acest motiv, stiloul și touchpad-ul trebuie să se întâlnească în același ghiozdan/geantă/rucsac măcar o bună perioadă de acum încolo. Renunțarea la suporturile fizice ar constitui un handicap, așa după cum astăzi o carență evidentă ar fi (și) ignorarea dezvoltării aptitudinilor digitale.
Poate că structurile decizionale ar trebuie să nu se grăbească, adoptând prin „decret” trecerea totală și dintr-o dată la manualul digital, în necunoștință de cauză, înainte de evaluarea unor consecințe. Se cer a fi derulate o serie de studii și un program de pilotare simultan cu crearea, dezvoltarea și testarea unei „bănci” de manuale digitale care să poată fi accesate printr-o pluralitate de mijloace deja existente. Nici cele mai bogate țări nu și-ar permite un atare lux.
IV.3 Manualul digital și adoptarea lui în România
”În România învățământul este o prioritate națională.”(Legea învățământului,art.2).Suntem conștienți de faptul că noile tehnologii vor reforma atât suporturile de învățare, cât și mecanismele bazale de accesare de ordin psihologic.Noi înșine suntem un susținător și un beneficiar al acestor înnoiri.Vom asista, în vremurile ce vin, cu siguranță, la o „cotitură antropologică”, din acest punct de vedere. Schimbarea va fi mare, de anvergură, dar trebuie întâmpinată – chiar provocată – printr-o pregătire pe măsură!
Din păcate, însa, sistemul educațional românesc rămâne mult în urma unor țări pentru care educația rămane unul dintre pilonii principali de dezvoltare ai țării, state care conștientizează necesitatea ca tinerii să primească o educație cât mai performantă și la un standard cât mai ridicat de tehnologizare, pentru a face față cu brio provocărilor viitorului inteligent.
„Educatia este cea mai mare si mai grea problema ce i s-a dat omului spre rezolvare" (Immanuel Kant). În România sistemul educațional este așa cum este. Am putea scrie rânduri nesfârșite despre problemele cu care școala românească se confruntă, dar nu am face altceva decât să împraștiem cerneală virtuala în neștire. În lipsa unor investiții solide pentru alinierea gradinitelor, scolilor si a liceelor la standardele viitorului în domeniu, ceea ce ar presupune o educatie inteligenta cu dispozitive de ultima generatie, capabile sa creeze o interactiune si mai mare intre cadrul didactic, materie si elev, au inceput sa apara tot mai multe unitati de invatamant care prefera sa faca singure acest pas si sa își pregatească viitorii angajați ai tării pentru cerintele anilor care vor urma.
În cazul țării noastre, la toate astea se mai adaugă o problemă: România urbană, instalată deja în secolul XXI, și România rurală, aflată încă în secolul trecut, dacă nu, în unele zone, încremenită în secolul XIX. În această din urmă Românie încă sunt școli lipsite de instalații sanitare în comune neasfaltate. Internetul pentru aceste zone este un element de science fiction, iar dacă totuși există, numărul mic de calculatoare din dotarea unităților de învățământ îl face practic nefuncțional. Dar trecând peste faptul că, pentru implementarea unei asemenea reforme, trebuie să pui la dispoziția întregului sistem de învățământ o bază materială și logistică foarte bine pusă la punct, rămâne aspectul profund la problemei, modul în care această reformă va afecta sănătatea unei întregi generații.
Oricine care a trecut printr-un sistem de învățământ mai tradiționale pot găsi aceste tehnici înșelătoare, dar mulți profesori pretind acum că lecții multimedia flashy sunt singura modalitate de a se angaja copii a căror capacitate de a absorbi informatii a fost modelat prin expunerea continuă la tehnologie de la o vârstă fragedă.
În modernizarea învățământului digital avem nevoie de tehnologie.Tehnologiile digitale sunt instrumente electronice, sisteme, dispozitive și resurse care generează, stoca date sau de proces. Acestea includ social media, jocuri online și aplicații, multimedia, aplicații de productivitate, cloud computing, sisteme interoperabile și dispozitive mobile.
Termenul „resurse de învățare", este ales în mod intenționat pentru a distinge artefactele care le vom studia din manuale tradiționale. Resurse digitale de învățare sunt diferite de manualele fizice tradiționale în multe feluri. O diferentă este evident faptul că resursele de învățare digitale pot fi multi-modal, ceea ce înseamnă că o comunicare poate fi făcută atât vizual și auditiv. Mai mult decât atât, vizual pot fi prezentări în format digital, pot fi făcute nu numai ca imagini statice, ci și ca secvențe video sau animații scurte. O altă diferență este aceea că resursele de învățare digitale pot fi construite ca simulări, în cazul în care simulatorul reprezintă un mediu fizic în care este sigur punct de vedere fizic și nu costisitoare pentru a face greșeli. Uneori resursa de învățare poate fi făcută într-o reprezentare a subiectului, ca o afacere sau o fermă. O resursă de învățare digitală este atât un artefact cât și un instrument semiotice, cu un potențial mai mare decât cărțile. O tradițională neasemănare în continuare este că majoritatea manualelor au fost elaborate în cadrul sistemului public de învățământ cu tradițiile sale specifice și reguli cu privire la ce fel de obiective ar trebui să ajungă studenții.
Multe resurse digitale de învățare au o altă poveste – care nu provin neapărat de necesitățile sistemului școlar, ci o mai largă piața comercială.
O „resursă de învățare" se poate referi la orice resursă utilizată de către profesori și studenți în scopul învățării, sau numai resursele special concepute pentru a fi utilizate în contexte de învățare. Este reprezintă o rezistență și o slăbiciune a fostei definiții, care este foarte generală – se poate referi la orice dintr-o piatră sau o pană, cum ar fi bazele de date avansate, atâta timp cât acestea sunt utilizate pentru învățare. A doua definiție este mai limitată și, prin urmare, mai ușor de utilizat. Dar exclude resurse cum ar fi articole de ziar on-line, cele mai multe jocuri pe calculator și aplicații, cum ar fi Google Earth. Pentru a concluziona, acest lucru înseamnă că, prin "resurse digitale de învățare" înțelegem orice resursă digitală, care este, de fapt utilizat de către profesori și cursanți în scopul învățării.
„ Acordarea prioritară a formării unor aptitudini pedagogice complexe, pe parcursul formării inițiale și continuie a cadrelor didactice” (V. Marcu, 2001).
Conform unei cercetări Intuitext, realizată în luna martie 2016, 59% dintre educatori/învățători utilizează manualul digital la clasă.
În opinia educatorilor/învățătorilor intervievați, 80% dintre ei consideră utilizarea manualului digital la clasă ca fiind o idee bună și 44% dintre aceștia se declară mulțumiți de conținutul existent în manualele digitale, nedorind nimic în plus.
În cadrul cercetării a reieșit că, 41% dintre educatori/învățători folosesc zilnic manualul digital, iar 73% au menționat că utilizează des mai ales jocurile și aplicațiile interactive din cadrul manualului digital.
În ceea ce privește, problemele majore care îi împiedică pe învățători să folosească manualul digital, cea mai importantă problemă este lipsa resurselor tehnice necesare pentru utilizarea manualelor digitale la clasă (50% dintre respondenți). Pentru utilizarea manualului în condiții optime, soluția o reprezintă dotarea fiecărei clase cu laptop, videoproiector și acces la Internet. Un procent mic de cadre didactice propune chiar dotarea fiecărui elev cu tabletă sau laptop (4%) .
Fig.4 (http://www.didactic.ro/stiri/59-dintre-invatatori-utilizeaza-manualul-digital-la-clasa)
IV.4 Scopul și implementarea manualelor digitale
„ Lumea in care traim este tot mai schimbatoare. Tehnologia progreseaza rapid, valorile se transforma, apar si dispar profesii cu o viteza uluitoare. Cum am putea pregati astazi copilul, pentru lumea in care va trai maine, cand, poate, ceea ce pretuim astazi, maine va fi dat uitarii?”(Richard Rende/Jen Prosek,2015).
Elaborarea și implementarea manualelor digitalere prezintă începutul unui proces revoluționar în educație–trecerea de la suportul în format tradițional(pehârtie)și a instrumentarul aferent destinat creării și editării acestuia către purtătorii digitali de informație, către resursele ș iinstrumentele destinate utilizării eficiente și editării conținuturilor digitale. Este o tranziție cel puțin la fel de importantă cum a fost trecerea de la producerea cărților prin copierea manuscriselor la procesul de tipar, utilizat până în prezent.
În linii mari, se urmărește modernizarea instrumentarului informatic a lelevilor și al cadrelor didactice, reformatarea acestuia în corespundere cu cerințele societății informaționale. În consecință, urmează să apară și să fie dezvoltat un mediu in formațional digital, care ar fi unul favorabil și prietenos și care ar asigura realizarea unei instruiri de calitate.
Un alt scop al dezvoltării și implementării manualelor digitale constă în asigurarea accesului tuturor actorilor sistemului educațional la un volum cât mai extins de conținuturi educaționale digitale moderne, interactive, prezentate în diverse formate, adaptabile la necesitățile fiecărui elev, realizate profesionist, în conformitate cu standardele didactice, psihologice, informatice, dedesign.
Fig.5 (http://www.elearning.ro/manuale-digitale-si-resurse-universitare-digitale)
Implementarea manualelor digitale în sistemul educațional preuniversitar al României s-a desfășurat în două etape, fiecare având o durată de cel puțin patru ani.
EtapaI:Implementarea experimentală, inițial, pe un eșantion restrâns(fazaA) și, ulterior, pe un altul,extins(fazaB).
EtapaII:Implementarea la nivel național.
Fig.7
În procesul implementării manualelor digitale în sistemul educațional preuniversitar, pe parcursul ambelor etape se va ține cont de următoarele principii:
Manualul digital și manualul tipărit formează un set unic, care nu poate fi divizat în componente separate. Astfel, se asigură dreptul fiecărui elev și al fiecărui cadru didactic de a utiliza acea variantă a manualului, care corespunde preferințelor lui.
Costul setului nu este divizibil: taxa de închiriere a manualelor va acoperi atât costurile de elaborare a manualului digital, cât și a manualului tipărit.
Dreptul la utilizarea de către elev/cadru didactic a manualului digital se menține și după expirarea perioadei de închiriere a manualului tipărit, fără restricții în timp. Dreptul utilizatorului la obținerea versiunilor ulterioare ale manualului digital se menține pentru întreaga perioada pe durata căreea utilizatorul este elev/cadru didactic în învățământul obligatoriu.
1.10.EVALUAREA DIGITALĂ
De la tradițional la modern
1.Expresii tipice pentru o evaluare tradițională
Procesul de predare – învățare – evaluare necesită o continuă adaptare a profesorului la diferitele generații de elevi, la diferitele concepții, teorii, modele educaționale ce se succed pe axa timpului.
Trebuie să acceptăm faptul că pedagogia ultimelor decenii a fost marcată semnificativ de pătrunderea în spațiul educațional a metodelor active, centrate pe elev, dar și de impactul metodelor alternative de evaluare prezente din ce în ce mai mult în școala romțnească. Dacă “ascultarea” se asocia cu evaluarea produselor învățării, introducerea și dezvoltarea metodelor alternative de evaluare se asociază deplasarea accentului spre procesele cognitive ale elevului, spre procesualitatea acestui demers. Procesele cognitive ale elevului devin din ce în ce mai mult obiective ale educației și ale formării. Programele recente din învățământul nostru primar sunt orientate din ce în ce mai mult spre formare, dezvoltare de competențe, capacități, subcapacități.
Evaluarea digitală – o alegere naturală
Treptat, modalitatea clasică de instruire și de evaluare tinde să fie înlocuită cu cea asistată de calculator, datorită dezvoltării Tehnologiei Informațiilor și Comunicării. Utilizarea tehnologiei în evaluarea elevilor este o alegere naturală pentru cadrele didactice care practică o astfel de instruire.
Explorarea posibilităților inovatoare și de optimizare pe care le oferă instrumentele Web 2.0 pentru activitatea evaluativă din învățământul primar devine o oportunitate ce trebuie valorificată.
Aplicațiile Web 2.0 facilitează dezvoltarea competențelor de gândire critică, de comunicare, de colaborare și implică elevii într-o lume nouă a invățării sociale și a împărtășirii informațiilor.
Inovațiile Web 2.0 în școlile primare din România au apărut recent. Datorită lor, evaluarea devine mai autentică, mai personalizată, fiind o provocare pentru cercetători.
2. Ghid Metodologic al evaluarii digitale
Argument
Prezentul ghid metodologic are ca destinație cadrele didactice din învățământul primar și își propune ca obiectiv să aducă o contribuție specifică la dezvoltarea competențelor cheie ale corpului profesoral în aria evaluării educaționale, cu accent pe promovarea unei noi mentalități privind activitatea evaluativă , pe perfecționarea și inovarea metodologiei evaluării.
Elaborarea ghidului metodologic reprezintă urmarea firească a tendințelor de modrnizare a evaluării școlare, care implică:
Diversificarea metodologiei, dispozitivelor, tehnicilor și instrumentelor de evaluare;
Complementaritatea metodelor tradiționale ( evaluări orale, scrise, probe practice,etc.) cu altele noi, moderne (portofoliul, proiectul, investigația, autoevaluarea, etc.) în fapt alternative;
Centarea evaluării pe competențele educaționale; reprezentările despre structura și tipologia competențelor trasează direcții de evaluare și solicită metode și tehnici diferite;
Diversificarea spectrului de achiziții școlare supuse evalării: cunoștințe, deprinderi, capacități, produse creative, valori și atitudini;
Tranziția de la cunoștințe la capacități și de la capacități primare la capacități cognitive de ordin superior;
Apariția unor criterii de evaluare calitative, considerând că învățarea este o activitate complexă multidimensională, iar caliatea ei nu se reduce numai la un ansamblu de rezultate exclusiv cuantificabile; metodele calitative sunt mai apte să detecteze progresul în învățare și să evalueze capacitățile cognitive de ordin superior;
Focalizarea probelor pe sarcini autentice – situații, probleme reale, cu impact semnificativ;
Transparența criteriilor și procedurilor de evaluare; accesarea lor fără dificultăți;
Crearea unui climat cu impact emoțonal pozitiv, motivant și securizat; reducerea stărilor de stres și anzietate prin ambianță și comportamentul cadrului didactic – deschis, cooperant, prietenos.
Transformarea elevului într-un partener al profesorului în evaluare , prin: autoevaluare, inter-evaluare, evaluare controlată;
Co-responsabilizarea celui care învață, prin dezvoltarea capacității de auto-reflecție asupra propriei învățări, și funcționalitatea mecanismelor metacognitive, de cunoaștere despre autocunoaștere;
Valorificarea resurselor oferite de Tehnologia Informațiilor și Comunicării în evaluare.
Instrumente digitale în activitatea evaluativă-abordări teoretice.
3. Tehnologia Informațiilor și Comunicării(TIC) în învățământul primar.
În “Ghidul pentru implementarea și susținerea TIC în școlile primare”, publicat de Intel în anul 2010, se afirmă: “Învățământul primar reprezintă fundația pe care se construiesc resursele umane ale unei națiuni. Este începutul educației formale și punctul focal al multor eforturi de dezvoltare. Utilizarea tehnologiei în această etapă a procesului educațional este importantă pentru participarea unei țări la economia globală bazată pe cunoaștere, iar tehnologia este și mijlocul potrivit pentru a răspunde cerințelor învățământului primar într-un mod unic și temeinic”(Intel,2010,p.3)
În anul 2011, UNESCO Institute for Information Technologies in Education ( UNESCO IITE) a lansat un nou proiect care are ca scop determinarea rolului Tehnologiei Informațiilor și Comunicării în educația de la nivelul învățământului primar. Proiectul UNESCO a selectat 20 de școli primare din 12 țări diferite din întreaga lume. Studiul s-a desfășurat pe parcursul a trei ani, utilizând ca metode de cercetare chestionare și observații directe, iar rezultatele au fost publicate în trei volume.
Tehnologiei Informațiilor și Comunicării oferă noi oportunității pentru evaluarea cunoștiințelor și a competențelor, de exemplu feedbackul nominativ trimis pe tabletă atunci când activitatea este completă (Kalaa,2014,p.15 – 16).
În ciuda multitudinii de studii care au încercat să evalueze impactul TIC asupra rezultatelor școlare, încă nu există o înțelegere clară a relației dintre acestea. Cauza ține parțial de dificultatea de a măsura sau izola efectul progarmelor TIC. Însă un număr tot mai mare de studii arată că utilizarea calculatoarelor poate îmbunătății rezultatele învățării, în special în școlile primare, și determină o creștere a notelor obținute la teste de elevii care au avut acces la instrumente de învățare pe baza calculatorului în comparație cu grupurile de control care nu au avut acces.
Instrumente digitale în activitatea evaluativă
Prezentarea – video(www.animoto.com);
Posterul digital interactiv (www.glogster.com);
Cartea digitală(https://storybird.com);
Banda desenată digitală(www.storyboardthat.com);
Prezentarea digitală – PREZI(www.prezi.com);
Prezentarea – video(https://studio.stupeflix.com);
Cartea digitală (https://www.mixbook.com/edu);
Posterul digital(http://wigflip.com/automotivator/);
Colajul digital( www.pizap.com);
“Norul de cuvinte” digital(Wordcloud)(www.abcya.com);
Avizierul digital(http://padlet.com/);
Harta conceptulală digitală(http://bubbl.us/);
Reclama digitală(www.fotobabble.com);
Ziarul digital(www.fodey.com);
Desenul digital(www.tuxpaint.org);
Blogul(kidblog.org);
Avantaje ale folosirii instrumentelor digitale în activitatea evaluativă:
Ușor de realizat;
Dezlotă copiilor gândirea critică, creativitatea și reflecția;
Oferă libertatea de alegere și de exprimare;
Utilizarea la mai multe discipline, concomitent sau separat;
Produsul final depinde de interpretarea personală, de imaginașia și crativitatea fiecăruia;
Pune în evidență creativitatea elevilor;
Sunt atractive , trezind interesul elevilor;
Timpul de acomodare este scurt;
Pot servi ca instrumente de evaluare formativă/sumativă a elevilor;
Realizarea de către elevi într-un ritm individual;
Discuțiile între elevi, în clasă, pentru realizarea lor;
Publicări online sau printate e hârtie;
Unele, pot fi utilizate cu ușurință de către elevii mai mici.
II.Tehnologia digitala si utilitatea ei in scolile speciale, venita in sprijinul copiilor cu dizabilitati
În această lucrare încerc sa evidențiez potențialul tabletelor ca sprijin în învățarea alfabetizării în educația specială, punând accent asupra modului în care experiența gestuală și senzorială a atingerii poate permite copiilor cu dizabilități fizice și / sau cognitive moderate până la complexe, să se angajeze în distracție, inclusiv activități de alfabetizare . S-au raportat în multiple studii de caz oportunitățile de învățare a alfabetizării oferite de interfața touch screen furnizată de tablete pentru un grup divers de copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 8 ani din școlile speciale. Încep prin a sublinia teoretizarea interdisciplinară a atingerii și transpunerea rolului său în învățare. Aplicând aceste concepte de date, discutăm despre disponibilitățile și constrângerile dispozitivelor în ceea ce privește mobilitatea, flexibilitatea și experiența senzorială. Există și situații deosebite în care tabletele se impun ca parte din terapia ocupațională o unor copii, întrucât îi pot ajuta la dezvoltarea coordonarii mana-ochi și a mișcarilor degetelor (apucatul și ciupitul) .
Experiența senzorială și kinestezică a atingerii umane a sporit adesea motivația, controlul și independența copiilor atunci când s-au angajat în eforturile de alfabetizare cu tabletele și au condus la niveluri ridicate de realizare și oportunități creative pentru auto-exprimare.
Rolul atingerii în învățare este complex, cu multiple fațete, pe care le abordăm cu perspective din diverse discipline. Deducem în principal utilizarea noțiunilor "touch", "gest" și "pointing", luând în considerare și neuro-științele și referințele psihologice la aceste fenomene. Partea principală a acestei lucrări se referă la noțiunile de atingere reală, derivată și virtuală, în care atingerea "reală" implică un contact fizic între o persoană și o altă persoană sau obiect, atingerea "derivată" presupune respectarea legăturii altor persoane cu atingerea și "virtuală" implică atingerea obiectelor virtuale pe un ecran digital sensibil la atingere. Adoptand concepția fenomenologică a lui Merleau-Ponty (1964; 1968) despre cunoașterea întrupată pentru a clarifica poziția ontologică cu privire la relațiile dintre trup, minte și experiența senzitivă și kinestezică a atingerii reiese o caracteristică distinctă a atingerii, că poate face experiența umană comunicantă, senzorială și întruchipată. Teoretizăm aceste caracteristici, bazându-ne pe fenomenologia lui Merleau-Ponty a percepției, care se bazează pe "relația încarnată" dintre sine și lumea celorlalți (1982, p. 33). Toate experiențele umane se întrepătrund în corpul omenesc și obiectele cu care le interacționează oamenii, dând naștere la experiențe trăite, în care materializarea lumii fizice se încurcă cu mințile și trupurile indivizilor. Experiența senzorială este întotdeauna dublă, deoarece corpul uman are capacitatea de a fi atât sensibil, cât și sensibil, iar pentru atingere există o "încrucișare în interiorul său a atingerii și a tangibilului" (Merleau-Ponty, 1968, p. 133). De exemplu, atunci când atingeți un obiect fizic, o persoană simte atingerea doar pe un singur nivel, în timp ce atingerea propriului corp îi permite experiența dublă de atingere și simțire.
Adoptăm o abordare socio-culturală a alfabetizării așa cum este inclusă în practica socială (Street, 1995). În loc să vedem dezvoltarea alfabetizării ca achiziție fără context a unui set de abilități de codificare și decodare , recunoaștem procesele complexe de joc în timpul citirii sau producției de texte, unde scriitorului / cititorului i se cere să înțeleagă și să se angajeze în practicile speciale de alfabetizare ale unei comunități sociale. Aceste practici se schimba în timp, iar în epoca actuală sunt adesea mediate de ecran prin tehnologii, în care termenul "text" acoperă o serie de moduri și mijloace media.
Aspecte ale trăsăturilor de atingere au fost arătate în multe studii de învățare a alfabetizării, dar până acum contribuția lor a rămas comparativ sub-teoretizată. Atingerea și gestul nu sunt doar de completare a vorbirii, ci sunt bine integrate cu ea. S-a constatat că, cu copiii cu vârsta de până la 24 de luni, privirea și atingerea integrează interesul mamei și copilului în caracteristicile mediului și prin atingere, copiii pot identifica subiectul interacțiunii sociale și discursului (Tomasello & Farrar, 1986). Cercetarea desfășurată în săli de clasă a arătat modul în care cadrele didactice ating adesea obiecte pentru a atrage atenția asupra locului de învățare (de exemplu, Flewitt, Nind & Payler, 2009). În spațiile publice, cum ar fi muzeele și bibliotecile, copiii sunt încurajați prin afișări și resurse interactive pentru a explora artefactele de alfabetizare prin atingerea acestora, pe baza faptului că, prin contactul fizic promovează participarea copiilor și angajamentul acestora cuoașterea și memorarea obiectelor aflate pe afișaj.
În discuția sa despre importanța simțului atingerii în medii virtuale și reale, Robles de la Torre (2006) sugerează că "performanța subtilă, fără efort a sensului normal al atingerii" (p.24) în comparație cu simțurile mai ușor de apărut, cum ar fi vederea și auzul. Spre deosebire de observațiile noastre privind copii care se confruntă cu dizabilități, coordonarea motrică și atingerea erau departe de a fi fără efort.
Cu toate acestea, prin folosirea tabletei a necesitat un efort minim în comparație cu precizia și coordonarea care duc la utilizarea calculatorului, unde atenția copiilor a fost împărțită între o tastatură și un ecran amplasat în spații fizice separate. În timpul studiilor, copii au exprimat o preferință neechivocă pentru tablete, spunând că le-au găsit "minunate", "mai ușoare" și "mai bune" decât computerele. Într-adevăr, tableta a permis multor copii să se angajeze în activități de scriere într-un mod relativ ușor și de succes, în comparație cu producerea de texte de mână sau de calculator. Mulți profesori-educatori văd tabletele ca fiind strălucitoare pentru dezvoltarea scrierii de mână pentru că avem nevoie doar de cea mai ușoară atingere pentru a face un semn și o mulțime de zgomote. Copiii mici sunt adesea entuziasmați să urmărească scrisori în medii tactile, cum ar fi nisip, vopsea sau spumă, în convingerea că acțiunea de urmărire direcționează atenția copiilor către o scrisoare, care facilitează învățarea. Cu tableta, experiența tactilă e combinată puternic o recompensa imediată, cum ar fi o scrisoare afișată pe ecran sau citită cu voce tare, de o voce pre-înregistrată, care a îmbunătățit bucuria și angajamentul copiilor.
S-au observat multe exemple de atingeri digitale care oferă copiilor modalități distractive de învățare, care erau adesea legate de răspunsurile afective. De exemplu, în urma unei activități de recunoaștere a cuvintelor și a unei acțiuni fonice cu cărți convenționale, în clasa pregătitoare, profesorul/educatorul a oferit tablete unui număr de trei copii mici, așezați în jurul unei mese, și la încă trei copii cu dizabilități complexe, așezati în scaune de susținere și un muncitor cheie alături. Pe măsură ce copiii așteptau să înceapă activitatea de ascultare, îndrumată de profesor/educator, ei au ținut tabletele în brațele lor, le-au mângâiat și au zâmbit fericiți unul spre celălalt, savurând explorarea senzorială a acestor noi dispozitive media încorporate într-o protecție moale și colorată. Cu o varietate de aplicații bazate pe sunete, copiii folosesc cu entuziasm atingerea pentru a potrivi literele cu sunetele sau pentru a identifica anumite cuvinte dintr-o selecție.
Multe aplicații nu numai că facilitează auto-exprimarea copiilor, răspunzând la atingerea acestora, dar le și răsplătesc experiența senzorială a atingerii reale și virtuale. Profesorul recunoaște experiența senzorială a copiilor ca fiind "nu doar atingerea ecranului, ci și lucruri ca vedetele, astfel încât, de fiecare dată când ating, primesc recompense senzoriale". Profesor simte că simplul act de a atinge, spre deosebire de alte tehnologii, permite elevilor din clasa sa să devină "un pic expert".
Am tot observat că elevii în clasă au creat cărți ca parte a unui proiect în curs de desfășurare pentru a produce povestiri ilustrate pe tabletă, pe care le-ar tipări în cele din urmă și le-ar împărtăși cu clasa.
Abilitățile de scriere, atât potențialul, cât și constrângerile sale, sunt supuse mediului în care este produs. Deși scrierea generată digital poate exclude posibilele "atingeri" personale cu stilou și hârtie, mediile digitale permit variații ale fontului, dimensiunii, culorii, accentului etc., al cuvintelor scrise. Pentru acești copii, sarcina cognitivă de a scrie (sau a desena) atunci când este combinată cu abilități extrem de limitate de scriere de mână ar fi fost o povară grea, totuși tableta a oferit o ușurință exprimării scrise prin atingere care pur și simplu nu este disponibilă în alte media. Încadrarea acestei activități de alfabetizare pe o tabletă a permis fiecărui elev nu numai să-și finalizeze sarcina, ci și să o "ia în orice fel vor să o facă", să fie creativ și să se distreze.
Angajamentul profund al copiilor în această activitate de alfabetizare pare să fie îmbunătățit și mai mult prin includerea stimulării senzoriale în scrierea lor, prin atingerea fizică (atingând ușor suprafata netedă și tare a tabletei), atingerea derivată (vizionarea altor copii atingându-le tableta) și touch virtual (atingând obiecte virtuale pe ecranul tabletei).
Pentru copii care au avut dificultăți în mișcările, caderi scurte cu fruntea sau partea laterală a capului, au fost suficiente pentru a indica angajarea lor sau pentru a pune în mișcare un anumit joc sau program software.
Atunci când o asemenea atingere nu este suficient de precisă, elevii folosesc "îndreptatul ochii" pentru a semnala intenția lucrătorului-cheie, care a finalizat acțiunea pentru ei. Deși acești copii nu ating fizic tableta, ei reacționează la atingerea vicarială și virtuală: printr-un adult care și-a arătat intenția și prin consecința ecranului, a acțiunii adultului. Unii copii, totuși, continuă să găsească utilitatea tabletei, mai ales dacă dexteritatea lor fizică a încercat să "țină pasul cu mentalul".
În studiile care se fac, efortul comparativ, controlul și independența oferită de combinația de caracteristici de proiectare de înaltă tehnologie și responsabilitățile tabletei, au permis numeroșilor copii, deși nu toți, să realizeze performanțe creative și calificate într-o gamă de activități de alfabetizare naturală care ar fi fost inaccesibil cu alte accesorii media.
Accesibilitatea utilizării tactile pentru scrierea și proiectarea textelor facilitează un sentiment de putere pentru elevi și eliberează spațiul și timpul pentru creativitate și umor. Fără îndoială, acest sentiment de putere modelează mediul social din clasă și insufă un puternic simț al unei comunități de învățare partajată. În clase, utilizarea tabletelor , în limite considerabile, facilitează, de asemenea, o mai mare incluziune, partajare și colaborare între copii, în special cei care se confruntă cu un handicap profund.
În mod similar, în clasa pregătitiare, sunt copiii activi la sensibilitatea touch-screen a tabletelor pentru a schița forme de scrisori într-o manieră cu mult mai puțin efort decât scrierea de mână sau tastarea pe tastatură care necesită o mai bună coordonare.
În cazul tabletelor, scrierea pe ecran poate fi transpusă dintr-o aplicație creată digital pe ecran la un document fizic pe hârtie, adică scrierea devine imediat vizibilă și poate fi de asemenea imprimată într-o formă diferită. Spre deosebire de alte medii disponibile pentru acești copii, unde conexiunea la suprafața mâinilor este mediată de un alt obiect (cum ar fi un mouse-ul computerului), atingerile fizice și lumile virtuale sunt strâns legate prin posibilitățile de palpare ale tabletelor.
În contextul menționat, am văzut cum tableta a fost adaptată și folosită în mod diferit pentru a se potrivi elevilor, individual, inclusiv celor care se bazau pe părțile distingerii sau de bază ale corpului lor pentru atingere. Profesioniștii cu dizabilități au reușit să-și exercite controlul prin aplicații care necesită o atingere mai puțin precisă, evidențiind înțelegerea lor de traversare a cauzei și efectului și implicarea lor prin învățarea și explorarea implicită a motorului senzorial-motor. Traversarea tangibilă și tactilă permite oamenilor să proiecteze și să se integreze cu obiecte în mediul înconjurător și să devină o entitate întrupată. Observațiile noastre indică faptul că virtutea lumii digitale pe care elevii au experimentat-o prin atingere, au devenit înconjurate de materialitatea lumii fizice în mințile și corpurile lor.
Subliniez aceste observații, în care utilizarea tactilului oferă un amestec intrigant de fizic și virtual, implicit și explicit. Atingerea ecranului implică senzații cutanate și feedback, ca și în cazul oricărei entități fizice, însă multe dintre elementele atinse nu erau entități fizice, ci artefacte virtuale construite de alții. În multe cazuri, acestea sunt reprezentări iconice sau simbolice ale obiectelor reale. Luând acest lucru la un alt nivel, atingerea, de asemenea, implică contactul cu lumea web, cu acces la informații, imagini, clipuri video și social media. Astfel, se realizează contactul cu o lume virtuală și socială, iar entuziasmul pe care îl generează oferă o forță motivantă pentru activitățile de alfabetizare, folosind aplicații pe tabletă și, de asemenea, social cu alții în comunitatea de învățare.
În concluzie, constatările mele sunt un instantaneu al comunicării mediate de atingeri bogate și a eforturilor de sensibilizare a unei anumite colectivități de copii atunci când folosesc tabletele într-o școală specială. Un studiu pe termen lung ne-ar permite să urmăm traiectoriile de învățare ale copiilor individual și un studiu pe mai multe cadre ar oferi o perspectivă mai largă asupra diversității practicilor cu tehnologii digitale sensibile la atingere. Cu toate acestea, datele observaționale ilustrează modul în care tableta poate permite multor elevi să realizeze activități independente, perfecționate și plăcute pentru activitățile de alfabetizare bazate pe clasă prin modul senzorial de atingere. Abordarea tactilă a copiilor cu tablete reprezintă o parte integrantă a implicării lor atât în structura socială, cât și în cea de învățare în sălile de clasă, permițându-le să fie "în contact" cu colegii lor, în mod virtual și figurativ cu societatea mai largă.
Bibliografie
Manolescu M.,Frunzeanu M.(2016). Perspective inovative ale evaluării în învățământul primar.Evaluarea digitală.București: Editura Universală;
Ciolan L.(2008). Metodologia cercetării educaționale(MTSC);
Coordonatori:Prof.univ.dr. Ecaterina Vrasmaș/Conf.univ.dr. Traian Vrasmaș(2012) Educația incluzivă în grădiniță: dimensiuni,provocări și soluții/Unicef România București;
Nell L.M/Drew F.W.(2016) De la joc la învățare. Cum folosim jocul didactic în educația timpurie București: Editura Trei;
Beillerot J.,Mosconi N.(2014). Sciences et des practiques de l‘education. Paris:DUNOD;
Montessori M.(1977) Descoperirea copilului București: Editura Didicatica si Pedagogica;
Blair K., Schwartz D.(2012). How Technology Can Change Assessment. Moscow:UNESCO Institute for Information Technologies in Education.(Online: http://iite.unesco.org/pics/publicatons/en/files/3214710.pdf).;
John Hattie;trad:Cristina Dumitru(2014) Învățarea vizibilă:ghid pentru profesori București,Editura Trei;
Charles Pépin(2017) Virtuțiile Eșecului București Editura: Niculescu;
Frunzeanu M.(2014) Using Blogs as Formative Assessment Tools for Primary School Students. Conferința Internațională “Modernitate și competitivitate în educație”.Universitatea Politehnică București. Departamentul de Formare pentru Cariera Didactică și Științe Socio-Umane. ISSN 2248-230X. 31 mai 2014;
Frunzeanu M.(2014) Electronic Portfolio in Primary School:A Tool for Self-Refection and Learning. În volumul celei de “ a III-a Conferințe Internaționale de Științe ale Educației (ICES 2014)”.Tirana, Albania;
Landreth G.L.(2017) Terapia prin joc-Arta relaționării București Editura For You;
Cristea S.(2015) Dicționar Enciclopedic de Pedagogie. București:EDP;
Cucuș C.(2008). Teoria și metodologia evaluării. Iași: Editura Polirom.;
Emil Păun (2017) Pedagogie.Provocări și dileme privind școala și profesia didactică. Iași: Editura Polirom
Berrett D (2012). How ‘flipping’ the classroom can improve the traditional lecture. The Chronicle of Higher Education, Feb. 19, 2012;
Brândză Em.M.(1939). Pedagogie Școlară. București: Editura Cartea Românească;
Blândul V.C.(2015) Bazele educației non-formale. Cluj-Napoca: Editura Mega;
Manolescu M.(2015). Referențialul în evaluarea școlară. București:Editura Universitară;
Liliana Stan(2016) Dezvoltarea copilului și educația timpurie Iași Editura : Polirom
Potolea D.,Toma S.(2014). Comunicarea – Congresul Educației. București;
Joița E.(2003). Educația cognitivă. Iași: Editura Polirom;
Marilena Elena Gulei și Adela Serea(2011) Orientarea și consilierea în carieră:Ghidul Profesorului Iași: Editura Spiru Haret;
Hudson T.(2014). Best Practice for Evaluating digital Curricula. Washington: DreamBox Learning,Inc.;
CNEE(2011).Ghid metodologic de implementare a TIC în curriculumul național. București;
INTEL(2010). Ghid pentru implementarea și susținerea TIC în școlile primare. Vital Wave Consulting;
Fitzpatrick M (2012). Classroom lectures go digital. The New York Times, June 24, 2012;
Dicționar enciclopedic(2007) București:Editura SIGMA;
Stoica A.(2003). Evaluarea progresului Școlar. De la teorie la practică. București:Editura Humanitas Educațional.;
Dupriez V.,Malet R.(2014). L’Evaluation dans les systemes scolaires. Montreal;
Curtis S (2014). Digital learning:howtechology is reshaping teaching. http://www.telegraph.co.uk/technology/news/11051228/Digital-learning-how-technology-is-reshaping-teaching.html;
What is Digital Learning? https://gosa.georgia.gov/what-digital-learning#_ftnref1;
MIT (2012).Value of Digital Learning https://odl.mit.edu/value-digital-learning;
Logofătu B.,Ion M(2015). Click în educație. http://educatiaprinclick.blogspot.ro/;
Tribuna Învățământului(2013).Invitatul Tribunei Constantin Cucoș: Manualul digital – perspectiva pedagogică. http://www.tribunainvatamantului.ro/manualul-digital-constantin-cucos/
Wikipedia(2014) Digital Learning https://en.wikipedia.org/wiki/Digital_learning;
Wikipedia(2014) Blended Learning https://en.wikipedia.org/wiki/Blended_learning;
Wikipedia(2016) Educația în România https://ro.wikipedia.org;
Teaching with Digital Technologies(2015). http://www.education.vic.gov.au/school/teachers/support/Pages/elearningcurriculum.aspx;
Digital learning resources as systemic innovation(2007) https://www.oecd.org/edu/ceri/38777910.pdf;
CNIV .Marin Vlada(2014) Manuale digitale, provocări și căutări – o premieră în România. Universitatea din București;
Richard Rende/Jen Prosek(2015) Calea invingatorului. Cum sa cresti sansele copilului tau de a reusi in lumea de maine. București: Editura Trei;
Didactic.ro(2016).Ce părere aveți despre manualele digitale? http://www.didactic.ro/stiri/59-dintre-invatatori-utilizeaza-manualul-digital-la-clasa;
Voinea E.(2014). Manualele scolare electronice, un lux sau o necesitate pentru elevi? http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_37970/Manualele-scolare-electronice-un-lux-sau-o-necesitate-pentru-elevi.html;
Marin Vlada(2013). Manuale digitale și resurse universitare digitale. http://www.elearning.ro/manuale-digitale-si-resurse-universitare-digitale;
Agora(2013). SIVECO a prezentat la Mobilio primele manuale digitale. http://www.agora.ro/stire/siveco-a-prezentat-la-mobilio-primele-manuale-digitale;
Gheorghiță E.(2015) Mai mulți părinți și profesori, împotriva lecțiilor digitale și a utilizării tabletelor în școli. http://www.mediafax.ro/social/mai-multi-parinti-si-profesori-impotriva-lectiilor-digitale-si-a-utilizarii-tabletelor-in-scoli-13804034;
Marin Vlada(2015) Impactul noilor tehnologii în educație și cercetare. http://mvlada.blogspot.ro/2015/06/impactul-noilor-tehnologii-in-educatie.html;
Rad L. Instrumente Web 2.0 folosite în educație https://www.moodle.ro/preparandia/images/docs/radlenuta.pdf;
Lăculeanu AM.(2006) Comunitățile virtuale și educația. Revista Informarea Economică. http://revistaie.ase.ro/content/38/Laculeanu%206p.pdf;
Curentul (2007).Programul Intel Teach – Predarea în Societatea Cunoașterii, la Râmnicu Vâlcea. http://www.advancedelearning.com/index.php/articles/379;
Pantazi R.(2013). Pot inlocui tabletele profesorii? Hotnews: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15655859-pot-inlocui-tabletele-profesorii-olanda-fost-infiintate-7-scoli-digitale-unde-nu-mai-exista-manuale-traditionale.htm;
Ion C.M.https://plus.google.com/110226364160430747678;
Vezeteu L.(2015) Flipped classroom – o introducere și un exemplu de utilizare. http://iteach.ro/experientedidactice/flipped-classroom-o-introducere-si-un-exemplu-de-utilizare;
Top școli inovatoare(2016). http://www.suntparinte.ro/stiri/top-scoli-inovatoare;
Flewitt, R.S., Nind, M. & Payler, J. (2009). If she’s left with books she’ll just eat them: considering inclusive multimodal literacy practices. Journal of Early Childhood Literacy. 9 (2), 211–233.
Merleau-Ponty, M. (1964). The visible and the invisible: The intertwining-the chiasm. Northwestern University Press: Evanston.
Merleau-Ponty, M. (1968). Resumé De Cours, C.D.F. (1952– 1960). Paris: Gallimard.
Robles de la Torre, G. (2006). The importance of the sense of touch in virtual and real environments. IEEE Multimedia Special Issue on Haptic User Interfaces for Multimedia Systems, 13 (3), 24–30.
Street, B. (1995). Social literacies: Critical approaches to literacy in development, ethnography and education. Harlow: Pearson Education.
Tomasello, M. & Farrar, J. (1986). Joint attention and early language. Child Development, 57,1454–1463
Mead R.(2016) Learn different. http://www.newyorker.com/magazine/2016/03/07/altschools-disrupted-education;
DECLARAȚIE
Subsemnatul(a) STOICA IONELA ALINA
candidat(ă) la examenul de licență /disertație la Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, programul de studii _________________________________________________________, declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică. Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă unei alte instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.
Data, Semnătura,
_______________ ________________
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: TEHNOLOGIA (DIGITALUL) ÎN VIAȚA PREȘCOLARILOR ȘI A ȘCOLARILOR MICI [302355] (ID: 302355)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.