Tehnologia DE Producere A Formei Medicamentoase Industriale Gelul Venolife

Medicina

Tehnologia DE Producere A Formei Medicamentoase Industriale Gelul Venolife

Byadmin ianuarie 1, 2024

TEHNOLOGIA DE PRODUCERE A FORMEI MEDICAMENTOASE INDUSTRIALE GELUL VENOLIFE

CUPRINS

CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Actualitatea temei investigate.În prezent se acordă un interes din ce în ce mai crescut medicației antiinflamatoare. S-a observat tendința de a evita administrarea antiinflamatoarelor pe cale orală datorită efectelor adverse multiple și înlocuirea acestei căi pe cât posibil cu o altă cale de administrare. De cele mai multe ori, pentru tratarea afecțiunilor reumatismale se preferă administrarea locală, topică a antiinflamatoarelor. Numărul studiilor având ca interes durerea a crescut semnificativ în ultimul deceniu, ceea ce arată că acest domeniu are foarte multe resurse neexploatate încă la nivel mondial. Numărul de apariții în perioada 2000-2014 raportat la numărul de apariții din 1990-2000 este cu aproximativ 25% mai mare. Din problematica foarte vastă a antiinflamatoarelor, această teză se axează pe studiul farmacocineticii antiinflamatoarelor.

Concluziile finale și bibliografia fac obiectul încheierii tezei de studiu. Lucrarea de față este un răspuns la necesitatea observată prin studierea literaturii de specialitate în ceea ce privește formularea și identificarea unor preparate cu antiinflamatoare aplicate topic. Acest domeniu este în continuu cercetat și are foarte multe aspecte neexploatate încă.

Scopul lucrării: De a determina procesul tehnologic de fabricare a gelului Venolife

Sarcinile:

Studierea gelurilor ca preparate farmaceutice semi-solide;

Studierea formei farmaceutice gelul Venolife;

Studierea procesului tenologic de fabricare a gelurilor

Controlul calității a gelului Venolife

Cuvinte cheie: Venolife, topic, geluri, medicament.

CAPITOLUL I

REVIUL LITERATURII. GENERALITĂȚI – GELURILE

Gelurile ca formă farmaceutică

Gelurile sunt forme farmaceutice de uz extern destinate aplicarii locale, facind parte din categoria preparatelor semisolide pentru aplicare cutanata, de asemenea sunt forme destinate tratamentului local transdermic de substanta activa, sau cu actiune emolienta sau protective.Gelurile contin excipienti (baze) de unguent hidrosolubile care formeaza solutii coloidale. Se prezinta sub forma unor mase gelatinoase capabile sa-si pastreze forma.

Gelurile sunt sisteme disperse coloidale, micro sau macroeterogene care se formeaza prin gelifierea solilor sau suspensiilor.Au o rigiditate mecanica asemanatoare cu a solidelor, sau intermediara intre cea a solidelor si cea a lichidelor.Experienta arata ca temperatura la care se produce gelifierea depinde de concentratia solutiei .Astfel cu cat solutia este mai concentrata cu atat temperatura de gelifiere este mai mare.Ca structura, in gel ambele faze sunt continue, faza dispersata devenind continua prin alipirea particulelor , iar mediul de dispersie care se gaseste in orificiile dintre particulele fazei dispersate, este deasemenea continuu.Gelul este alcatuit dintr-o retea de particule inlantuite care formeaza un schelet in forma de ochiuri, iar in aceste ochiuri se afla lichidul dispersat.Gelurile se pot clasifica in doua categorii: umede cand contin cantitati mari de lichid in pori si se numesc liogeluri si uscate cand capilarele sunt umplute cu gaz si se numesc aerogeluri, sau xerogeluri.Condensarea capilara este continuata (in prezenta unei cantitati mari de condensat) de fenomenul de imbibare.Astfel, lichidul patrunde in interstitiile retelei geliforme provocand marirea volumului total al gelului.Imbibarea este partiala daca legaturile prin care s-au angrenat particulele sunt puternice. Cand acestea sunt slabe se pot rupe si imbibarea este totala ducand in final la desprinderea completa a particulelor coloidale din retea, sau la dizolvare in cazul macromoleculelor. Procesul invers imbibarii este sinereza, cand din gel se separa spontan lichidul din ochiurile retelei , ceea ce conduce la micsorarea volumului prin reducerea distantei dintre particule.Gelurile prezinta porozitate datorita capilarelor formate in structura lor.Fortele de legatura dintre particule pot fi valente reziduale ( valente care au fost partial satisfacute de diverse grupari), valente primare, sau legaturi ce apar in urma frecarii dintre particule. Prezinta structura amorfa , constatare probata prin intermediul difractiei de raze X.Din categoria gelurilor fac parte: tesuturile de origine animala, fibrele textile, o serie de produse alimentare, unguente farmaceutice, produse cosmetice.Gelifierea consta in transformarea unei suspensii sau a unui sol in gel, ca urmare a micsorarii stabilitatii agregative a sistemului dispers initial. In procesul de gelifiere particulele fazei dispersate, de obicei filiforme, se unesc printr-o retea spatiala care face ca faza interna sa fie continua. Prin urmare, gelurile se caracterizeaza prin fenomenul de structurare a unei suspensii sau a unui sol in doua faze continue: una solida cu rol de sustinere, numita scheletul gelului si alta, formata din moleculele mici ale solventului, imobilizata in reteaua care alcatuieste scheletul gelului.Gradul in care se leaga apa intr-un gel se poate determina prin masurarea vitezei de sorbtie( adsorbtie si absorbtie) a apei in gelul uscat, fenomen numit imbibare. La inceputul procesului de sorbtie, viteza de patrundere este mare, dar incepe sa se diminueze pe masura ce gelul se imbiba. Apa umple mai intai toate porozitatile gelului, iar cantitatile adaugate in exces se regasesc nelegate de faza disperasta a gelului. Prin imbibare, volumul unui gel se mareste foarte mult, de ex. gelatina isi mareste volumul de 14 ori. Urmarirea imbibarii unui gel se face observand marirea volumului, vitezei si presiunii de imbibare.Imbibarea unui gel reprezinta stadiul initial al dizolvarii lui. Cu cat cantitatea de solvent este mai mare si cu cat moleculele acestuia sunt mai polare, cu atat fortele de atractie dintre particulele dispersate sunt mai usor invinse. Fortele de atractie dintre particulele dispersate sunt de obicei de natura Van der Waals, sau legaturi de hidrogen.Denumirea gelurilor se face in functie de natura fazei continue: hidrogel, alcoolgel, organogel, s.a. Gelurile se mai gasesc si sub forma uscata, cum ar fi:cauciucul , gelatina, pielea, fibrele textile, rasinile.

Factorii ca influenteaza gelificarea . Procesul gelifierii este influentat de concentratie, temperatura si impuritati de substante straine care se gasesc de regula in electroliti. Astfel, pe masura ce creste concentratia fazei disperse, viteza de gelifiere creste apreciabil, iar proprietatile mecanice se modifica in masura si mai mare.Prin cresterea temperaturii se mareste viteza miscarii de translatie si a celei de oscilatie, slabind legaturile dintre particule si micsorand viteza de gelifiere.Procesul de gelifiere in cazurile tipice, indeosebi cand se desfasoara sub influenta variatiilor de concentratie si temperatura, este un proces reversibil si se formeaza gelul elastic.Cand procesul este ireversibil, prin gelifiere se formeaza geluri neelastice (fragile). Caracterul reversibil al procesului intereseaza in cazurile in care distrugerea si revenirea se face la aceeasi concentratie si temperatura sub actiunea unor forte mecanice(agitare). Fenomenul este numit tixotropie.

Proprietățile gelurilor

1.Sinereza- In repaus, multe geluri se contracta spontan si elimina o parte din lichidul aflat initial in ochiurile retelei, lichidul eliminat acumulandu-se la suprafata gelului, proces numit sinereza.

2.Tixotropia Este propietatea gelurilor de a se transforma in solutii si de a reveni la starea de gel dupa o scurta periada de repaus. Vascozitatea scade cu timpul in care gelul este supus fortelor exterioare.

3.Difuzia- datorita structurii specifice, gelurile permit difuzia gazelor si asolutiilor, in functie de natura gelului cat si de varsta lui.

4. Dilatanta– propietatea de a-si marii volumul (vascozitatea) la actiunea unor forte exterioare

5.Reopexia – fenomen invers tixotropei, este propietatea gelurilor de a-si marii vascozitatea . Vîscozitatea creste cu timpul în care fluidul este supus actiunii fortelor exterioare.

6.Relaxarea – propietate a gelurilor de a-si reduce tensiunile interne la actiunea fortelor exterioare.

Tehnologia de producere a gelurilor

Gelurile, numite si jeleuri sunt sisteme disperse semisolide constand dintr-o suspensie obtinuta din particule anorganice mici sau molecule organice mari,interpenetrate de un lichid.Cand masa gelului este formata dintr-o retea de particule anorganice mici, discrete, gelul este clasificat ca un sistem cu doua faze (de exemplu hidroxidul de aluminiu, utilizat pentru propietati terapeutice- ca antiacid).

Ambele sisteme bifazice – magmele si gelurile sunt tixotrope, formand stari semisolide,care prin agitare devin lichide (trec din gel in sol).

Spre deosebire de gelurile anorganice, gelurile obtinute din macromolecule organice prezinta o singura faza, in care particulele sunt distribuite uniform in lichid, in asa fel incat sa nu apara suprafete de separare; acestea sunt utilizate ca baze pentru unguente.

Sistemele gelificate sunt geluri transparente sau apoase si se divid in doua grupe:

A. Geluri de tensioactivi;

B. Geluri de substante macromoleculare cu 3 grupe:

hidrogeluri:geluri liofole,reversibile; geluri liofobe, ireversibile

organogeluri

geluri lipofile sau lipogeluria.

A. Gelurile de surfactanti (tensioactivi)acestea sunt constituite din amestecuri ternare : apa-ulei-surfactant sau cuaternare, in care intra si un co-surfactant; in anumite concentratii formeaza sisteme cu mai multe faze(doua,trei sau polifazice).

Dintre aceste faze,cristalele lichide, denumite mai corect stari lichido-cristaline sau mezomorfe produse de surfactanti, sunt responsabile de stabilitatea sistemului dispers si deconsistenta semisolida.Gelurile care au mediu lipofil continuu sunt hidrofobe, iar cele cu mediu apos continuu sunt hidrofile.

Fig. 1. Diagrama fazelor ternare apa-ulei-surfactant

In acest exemplu se recunosc urmatoarele regiuni:

• zonele cu o faza

1.izotrop lipofil ,2.faza lamelara, 3.faza hexagonala (mediana) 4.izotrop elastic vascos sau gel 5.izotrop hidrofil,

• zone cu mai multe faze

6.emulsie fluida de tim H/L, 7.gel anizotrop onctuos 8.gel anizotrop rigid

9.sistem semisolid 10.sistem amfifil 11.emulsie fluida tip L/H

Structura fazelor unice este redata in Fig. 2

1.-apa 2.- surfactant 3. -ulei 4.- micela

Izotrop apos Izotrop uleios

Solutie moleculara solutie micelara

Izotrop elastic Faza hexagonala

Tip I Tip II (mediana)

Faza lamelara Faza hexagonala (inversata)

O proportie mare de surfactant si co-surfactant conduce la formarea de geluri transparente sau usor opalescente numite geluri de surfactant. Marimea particulelor este aproape de lungimea de unda a luminii : 10-500nm. Datorita structurii lor complexe, particulele au diferite organizari – stare lamelara, cristale lichide, ce confera o structura vascoelastica. Aceste sisteme sunt adesea clasate in categoria microemulsiilor si reprezinta o stare de tranzitie intre microemulsie de tip L/H si una de tip H/L; trecerea se produce printr-o crestere a vascozitatii sistemului.

B.Gelurile de substante macromoleculare

Acestea sunt in cea mai mare parte geluri transparente ori mai mult sau mai putin opace.Gelurile sunt semisolide care pot fi formate dintr-o retea de macromolecule organice interpenetrate de un lichid sau suspensii de particule anorganice de dimensde particule anorganice de dimensiuni mici .Corpul animalelor este un gel: astfel medusa contine 1% substanta uscata si restul 99% apa. Racind incet o solutie de gelatina suficient de concentrate, intregul sistem se prinde intr-o masa elastica, semisolida, ce poate fi pusa usor in vibratie.Fenomenul a fost numit gelificare si produsul rezultat gel, iar polimerii cu aceste propietati au fost denumiti agenti gelificanti .Unele substante macromoleculare sunt solubile in apa,iar altele sunt insolubile in apa sau solventi lipofili, dar se umfla in acestia, formand geluri coloidale, plastice. In functie de afinitatea fata de apa sau solventi organici, gelurile se clasifica in doua grupe:

.Hidrogeluri : in apa

Organogeluri : in alcool, glycerol , propilenglicol , polietilenglicoli sau parafinalichida

Hidrogeluri

Sunt formate din substante macromoleculare organice sau anorganice cu capacitatea de a hidrata prin imbinare cu apa.

Avantaje:

– sunt usor lavabile;

– sunt preferabile pentru persoanele cu piele sensibila la grasimi;

– se folosesc pentru tratarea zonelor paroase sau pentru mucoase;

– se folosesc pentru uz oftalmic si pentru unguente peliculogene;

– au o forma toleranta cutanata;

– au o buna capacitate de resorbtie a substantelor active precum si o buna penetratie fata de bazele grase;

– se folosesc ca unguente de protectie in asociere cu substante active, datorita actiunii filmogena pe care o prezinta.

Dezavantaje:

– pierd cu usurinta apa, se deshidrateaza si se usuca. Pentru a impiedica acest lucru se adauga polioli cum ai fi : glicerina, sorhitol, propilenglicol.

Clasificarea hidrogelurilor:

A. – Hidrogeluri organice: cu amidon, guma de tragaconta, pectine, olginati;

B. – Hidrogeluri anorganice: cu bentanita, veegum, aerosil;

C. – Hidrogeluri semisisntetice : cu derivati de celuloza, metilceluloza, carboximetilceluloza sodica;

D. – Hidrogeluri sintetice : cu acid poliacrilic, alcool polivimilic, polivimilpirolidona.

D. Hidrogeluri sintetice

Hidrogelul cu alcool polivinilic. Alcoolul polivinilic se foloseste in proportie de 12 – 15 % care se prepara prin hidratarea cu solutie conservanta a pulberii la rece, uala de dizolvare la cald si completare a apei evaporate.

Hidrogelul cu carbopol. Carbopolul (acidul poliacrilic) este un polimer anionactiv, care se prezinta sub forma de pulbere alba, usoara, formand geluri in concentratii de 0,5 – 1,5 %.

Carbopolii pot fi folositi la prelucrarea unor unguente negrase, usor lavabile, stabile, neiritante pentru piele si cu cedare rapida. Se cunosc mai multe sorturi de Carbopol: 940; 974; ULTREZ 10. Pentru obtinerea hidrogelului se disperseaza carbopolul sub agitare in solutie conservanta, se lasa la hidratat, apoi se neutralizeaza cu o baza (hidroxizi de sodiu, de potasiu, trietanolamina), cand polimerul acid trece in stare solubila.Se amesteca lent si se completeaza cu solutie conservanta.

Hidrogelul polivinilpirolidona Polivinilpirolidona (Kollidon, Polyvidon) formeaza geluri in concentratii intre 10 – 15 %) prin triturarea pulberii cu o parte din solutia conservanta, dupa care se completeaza cu restul de solutie conservanta.

Sunt geluri formate din substante macromoleculare solubile sau insolubile in apa,dar care se umfla in apa, propietate care permite clasificarea lor in doua categorii:

Hidrogeluri monofazice , geluri hidrofile, reversibile, formate dintr-o retea de substante macromoleculare organice, dizolvate in apa.

La nivel macromolecular, gelul constituie o faza unica. Macromoleculele polimerului sunt distribuite uniform in lichid fara a forma interfete intre acesta si lichid (apa).

Totusi, datorita dimensiunii mari a moleculelor, este corect ca hidrogelurile ca si mucilagiile (solutiile lor diluate), sa fie incluse in domeniul coloidal, deci sisteme eterogene.

Hidrogelurile bifazice constituie doua faze:

•Polimerul coloidal si

•Faza lichida (apa)

Hidrogelurile pot avea reteaua coloidala compusa din:

• Homopolimeri liniari, simpli, ca derivati de metilceluloza, pectine, alginate desodium;

• Homopolimeri reticulate : de exemplu, derivatii acidului acrylic;

Gelurile reversibile, cu o faza, formeaza :

•Produse naturale : amidonul, tragacanta, pectinele, alginatul de sodium, gumaxanthan, agarul, carraggeenanii , gelatina;

•Produsele semisintetice :derivati de celuloza: metilceluloza, metilhidroxietilceluloza, hidroxipropilceluloza, hidroxipropilmetilceluloza;

•Produsele de sinteze : alcoolul polivinilic, polividona, derivatii acrilici (carbopoli)

Organogelurile

In locul apei se pot folosi solventi polari, miscibili cu aceasta: alcool, glycerol, propilenglicol sau polietilenglicoli (PEG)Dintre acestea mentionam:

•Gelul de macrogoli, obtinut din amestec de PEG lichid cu PEG solid

•Glicerolul de amidon.Acestea sunt tot geluri hidrofile mult utilizate

Tot organogeluri se obtin si din substante care gelifica in parafina lichida ca: polietilena,sapunuri metalice, stearati de aluminiu sau de zinc, silicat colloidal: amestecul seincalzeste,se omogenizeaza si la rece gelifica. Aceste geluri sunt lipofile; sunt mai putin utilizate.

Bazele hidrosolubile se impart in doua grupe:

– geluri cu polietileniglicoli

. – hidrogeluri.

Geluri cu polietileniglicoli sunt amestecuri sintetici macromoleculari hidrofili, obtinuti prin condensarea oxidului de etilen in prezenta apei. Bazele de unguent cu polientileniglicoli rezulta prin amestecarea in proportii determinate dintre polietilenglicol solid si unul lichid sau ceros pana la obtinerea unei consistente potrivite.

Avantaje:

– sunt usor lavabile si pot fi aplicate pe suprafete si regiuni paroase fara sa lase urme de grasime pe lenjerie sau piele;

– sunt neiritante pentru piele, favorizeaza exudatiile;

– amelioreaza curatirea plagilor;

– nu influenteaza glandele sebacee si sudoripare si nu obtureaza porii;

– prezinta o buna capacitate de intindere;

– au actiune bactericida si nu sunt invadate de microorganisme.

Dezavantaje:

– sunt bigroscopice (adaos de 5-10 % apa);

– prezinta actiune osmotica ce impiedica cedarea de substante medicamentoase;

– nu se vor folosi la prepararea unguentelor oftalmice sau cosmetice si nici in dermatozele cu piele sebostatica;

– au actiune deshidratanta asupra pielii.

Gelurile de polietilenglicoli sunt utilizate ca baze de penetratie in strat subtire, prelucrarea lor facandu-se dupa o tehnologie bine stabilita.

F.R. X prevede ca unguent oficinal Unguentum macrogoli (unguent cu macrogli; unguent cu pilientileniglicoli), preparat din PEG 400 si 4000 in parti egale.

Structura histologică a pielii

Structura și funcțiile pielii sunt factor ce influențează mecanismul de actiune al medicamentelor topice.

În structura pielii identificăm trei zone diverse suprapuse : epidermul, dermul și hipodermul (vezi figura). De asemenea, în structura ei sunt pori și foliculi piloși, glande sebacee si sudoripare.

Epidermul constituie un epiteliu pavimentos format din 5 straturi esențiale de celule:

1. Stratul cornos (stratum corneum) este zona superficială a epidermului și este formată din celule cheratinizate moarte prinse unele de altele. Stratul exfoliant (stratum disjunctum)se găsește la exterior și constituie din niște rînduri de celule cornoase ce se desprind și cad . Apoi continuă cu un strat compact (stratum disjunctum) ce are grosimea de 10 – 15 cm format din celule compacte, complet deshidratate, cheratinizate (celule cornoase). Acest strat are densitatea de 1,55. Conform cercetărilor s-a depistat că stratul cornos are rol de bariera mecanica pasiva pentru absorbtia apei. Celulele epidermice utilizează oxigenul atmospheric pentru oxidarea gruparii – SH. Cheratina rezista digestiei enzimatice, la modificările de temperatura si de PH. Contin pana la 10 % umiditate, ceea ce ii permite sa mentina flexibilitatea si moliciunea pielii. Stratul cornos asigura o protectie mecanica datorita rigiditatii si rezistentei sale.

Caracterul lipoidic si protidic al acestui start ii confera capacitatea de a incorpora produse lipofile sau hidrofile diverse. Legate prin capilaritate, absorbite prin procese fizice sau retinute prin interreactii chimice, produsele medicamentoase aplicate pe piele sunt depozitate in aceasta zona.

2. Stratul lucid (stratum lucidum) sau transparent, se gaseste sub stratul cornos si este alcatuit din celule translucide turtite. Stratul lucid asemanator cu o membrana, reprezinta asa numita zona bariera deoarece se opune la transferul apei din piele. Aminoacizii care contin sulf, existenti in aceasta zona sunt utilizati pentru sinteza cheratinei.

3. Stratul granulos (stratum granulosum) este format din cateva siruri de celule rombride, primele celule vii in epiderm, celule in care incep sa se produca degenerarea nucleului si cheratinizarea.

4. Stratul spinos (stratum spinosum), stratul acantes stratul mucos al lui Malpinghi, se compune din 6 – 20 randuri de celule poliedrice cu nucleu, care provin din celulele stratului germinativ. Prezenta acestor numeroase punti intercelulare formate din spini creeaza un strat de celule cu spatiul liber intre ele, prin care circula limfa si asigura nutritia celulelor.

5. Stratul germinativ (stratum germinativum) sau bazal este stratul cel mai profund al epidermului si consta dintr-un singur strat de celule cilindrice cu nucleu dispuse paralel, care asigura innoirea continua a epidermului. Epidermul este lipsit de vase sanguine, insa aici se

gasesc terminatiunile nervoase, canalele foliculilor pilosi si porii glandelor sudoripare, care au un rol important in difuziunea percutana a substrantelor medicamentoase.

Dermul: este stratul cel mai rezistent al pielii, scheletul fibros al pielii. Se compune din doua straturi :

– stratul superficial sau papilar, format din tesut conjunctiv, bogat vascularizat, catre exterior asezat. El contine o retea de fibre de colagen si elastice, care imprima pielii elasticitatea.

– stratul reticular sau corionul asezat la interior, este format dintr-o retea densa de fibre, in care se afla vase, nervi, foliculi pilosi, glande sudoripare, fibre musculare netede.

Hipodermul – este numit si tesut adipos subcutanat, este constituit din tesut conjunctiv lax, infiltrat cu celule grǎsoase, care formeaza stratul adipos al pielii.

Anexele pielii

– părul – este o formatie epiteriala cornoasa, filiforma, cilindrica si flexibila. Radacina parului este cuprinsa intr-un sac dermo – epitelic, numit folicul, caruia i se anexeaza un muschi si o glanda sebacee.

– glandele sebacee sunt situate mai superficial decat glandele sudoripare. Glanda este prevazuta cu un canal excretor. Secretia sa de natura grǎsoasa, sebum, lubrefiaza, suprafata firului de par si suprafata pielii. Cand secretia este insuficienta, pielea devine uscata, iar cand este exagerata da nastere la seboree.

– glandele sudoripare – se gasesc pe toata suprafata pielii, fiind mai numeroase si mai dezvoltate in unele regiuni. Ele sunt glande de tip tubular, la care distingem o portiune secretanta, glomerulul, situat profund in derm, o portiune excretoare, canalul sudoripar care strabate toata grosimea dermului si in regiunea epidermului capata un traiect sinuos, apoi se deschide la exterior printr-un orificiu, porul glandei sudoripare.

Foliculul pilos, glandele sebacee si cele sudoripare sunt situate la diferite adancimi in stratul epidermo – dermic al pielii si au un rol important in absorbtia percutana a substantelor active.

Penetrația prin piele

Prin penetratia sub piele se intelege patrunderea substantelor medicamentoase incorporate in baza de unguent, in intraderm, iar prin absorbtia percutanata se intelege traversarea pielii si patrunderea substantelor active in fluxul sanguin.

In general pielea este un organ dotat pentru absorbtie. Medicamentele pot trece in derm numai cand epidermul este rupt sau distrus prin raniri, arsuri, abraziuni etc.

Stratul cornos in principiu impermeabil datorita structurii anatomice, compozitiei chimice si functiile sale. Difuziunea prin acest strat rigid este dificila datorita continutului ridicat de cheratina si procentului mic de umiditate. De aceea apa si unele substante hidrosolubile nu pot trece. Deoarece pielea este considerata o membrana lipidica, rezulta ca prin piele pot penetra substantele solubile si grasimea. Totusi absorbtia grasimilor este foarte redusa si penetratia este favorizata la substantele care au pe langa solubilitate in lipide si o oarecare solubilitate in apa. Astfel, stratul cornos poate fi capabil sa absoarba substante amfifile care ajung pana in zonele vascularizate ale pielii.

Medicamentele hidrofile pot patrunde in piele numai daca se produce o hidratare a pielii. De exemplu, dupa o baie fierbinte survine o umflare a pielii si o dilatare a porilor. Hidratarea are loc in urma aplicarii unor baze groase sau de hidrocarburi care impiedica evaporarea si se produce in acelasi timp o ridicare a temperaturii si o macerare a pielii.

La bazele emulsiei de tipul U/A mecanismul este diferit deoarece are loc o evaporare rapida a apei din sistemul emulsiv ceea ce face ca stratul de unguent sa devina poros si sa permita evaporarea apei din piele.

Hidrogelurile nu produc hidratarea, iar daca in formula se gasesc umectanti cum este glicerina apare riscul deshidratarii pielii.

In tratamentele dermatologice se urmareste ca medicamentul sa patrunda in piele dar sa nu ajunga in circuitul sanguin desi acest lucru nu poate fi impiedicat in toate cazurile.

O trecere a medicamentului in circuitul sanguin este intalnita in terapia locala antireumatica. Esteri ai acidului solicilic si alte antireumatice sunt utilizate sub forma de unguente sau linimente si aplicate pentru masarea pielii. Efectul este asigurat de absorbtia medicamentului, absorbtie favorizata de iritarea pielii si irigarea sanguina in urma frectionarii. Se mai administreaza unguente cu nitroglicerina sau cu isoserbit dinitrat, cu actiunea vasodilatoare sub forma de pansament oclusiv aplicat in regiunea toracica.

Patrunderea prin piele a preparatelor farmaceutice se poate face : prin pori (prin peretii foliculilor pilosi si prin glandele sudoripare) sau transepidermal (prin celulele stratului cornos si printre celulele acestui strat).

Condițiile pentru o bună penetrare medicamentoasă

1 – dimensiunea particulelor de substanta medicamentoasa dispersata in excipient sa fie suficient de mica;

2 – sa existe o afinitate lipofilica a excipientului; pentru o patrundere buna, excipientul trebuie sa traverseze bariera lipidica fie in urma dizolvarii, fie sub forma emulsionata;

3 – excipientul trebuie sa aiba o afinitate hidrofilica pentru a patrunde prin bariera hidroelectrolitica.

Absorbția substanțelor active din geluri

Absorbtia substantelor active din geluri este influentata de :

– proprietatile fizico – chimice ale substantei active (liposolubilitatea, coeficientul de partaj unguent), piele etc;

– gradul de dispersie al substantei active (cu cat gradul este mai mare, cu atat absorbtia este mai rapida);

– starea pielii pe care se aplica unguentul;

– suprafata si grosimea in care se aplica unguentul;

– gradul de frictionare;

– durata de contact intre medicament si piele.

CAPITOLUL II.

TEHNOLOGIA DE PREPARARE A GELULUI VENOLIFE

I. GENERALITĂȚI

Conform datelor statistice, fiecare a treia femeie din lume suferă de boli vasculare – vene varicoase, în România 60% dintre femei sunt afectate de acestea și 20 % din întreaga populație. Medicina modernă subliniază că boala se manifestă din ce în ce mai mult în rîndul tinerilor. Acum cîteva zeci de ani , varicele era o boală tipică persoanelor în vârstă, acum din ce în ce mai des femeile tinere de la douăzeci și cinci la treizeci de ani cer ajutorul experților. Trebuie însă de luat în considerație faptul că mulți oameni pur și simplu nu acordă împortanță primelor simptome clinice ale bolii, și adesea nu iau în considerație simptomele de alarmă, precum ar fi dantela de păianjen a venelor. Boala netratată generează complicații severe, ce duc la tromboză, ulcere trofice. În rândul profesioniștilor se regăsește ca medicament recomandat, tot mai des gelul Venolife, în special pentru feedback-ul pozitiv al acestuia, preparat ce conține 3 componente, care are un efect terapeutic larg împotriva varicelor și alte asocieri ale complicațiilor acestei boli. Creșterea greutății statice ale picioarelor cauzată de activități generează probleme ale venelor care apar in timpul sarcinii, utilizarea în permanență a pantofilor cu tocuri inalte – toate acestea generează dezvoltarea bolii. Pentru înlăturarea oboselii și umflarea picioarelor este necesară utilizarea analogilor Venolife, care conțin heparină și substanțe pentru tonifierea venelor. Medicina moderna include în arsenalul său are suficiente medicamente pentru tratamentul varicelor, dar permanent se dezvolta preparate tot mai active, care au un efecte medicale mai eficiente și practic nu au contraindicatii. Gelul Venolife poate fi în siguranță numit preparatul de prim ajutor în tratamentul varicelor, precum și un agent terapeutic eficient pentru leziuni, entorse si contuzii. Unicitatea gelului este formula sa activa, care conține trei componente și a fost special conceput pentru a combate greutatea, umflăturile și durerile la nivelul picioarelor, cu vene varicoase. Analogii Venolife – medicamente care au efecte similare: Heparina de sodiu, Troxerutin. De asemenea, Dexpantenol.

Conform grupei farmacoterapeutice, gelul Venolife este un preparat cu acțiune antitrombotică, angioprotectivă și venoasă care îmbunătățește regenerarea țesuturilor fiind destinat utilizării exterioare. Gelul Venolife conține un complex de substanțe active pentru a elimina edemele, tulburările circulatorii, limfostazele. Conform clasificării medicamentelor, gelul Venolife se include in categoria medicamentelor industriale, de uz extern, dispersii microeterogene, medicamente eliberate la cerere fără rețetă, aplicarea umană , originea sintetică a substantei active, compoziâie compusă.

Venolife este un gel transparent sau aproape transparent, de culoare galben deschis, și miros specific.

1.1 Acțiune farmacologică

Preparat combinat pentru uz extern.

Grupa farmacoterapeutică și codul ATC: C05BA53

Producator:SAD Combinatul chimico-farmaceutic „Akrihin”

Tara: Rusia

Nr. Si data inregistrarii 19653 din 16.07.2013

1.2 Farmacocinetica

Informatie asupra farmacocineticii preparatului Venolife nu este disponibila.

1.3 Dozarea

Gelul se aplica in strat subtire pe zona afectata si in jurul de 2-3 ori / zi, se distribuie uniform pe suprafata pielii cu miscare de frecare usoara pina la absorbtie completa.Cursul de tratament este de 2-3 saptamini.Necesitatea continuarii tratamentului este determinata de catre medicul curant in functie de severitatea bolii si de rezultatele testelor clinice.La recidiva a bolii, tratamentul poate fi efectuat de 2-3 ori pe an.

In cazul ulcerelor trofice cu exsudație scăzută inaintea administrarii medicamentului se purifica suprafața plăgii si tesuturilor necrotice, la necesitate se spala cu soluție de apă oxigenată 3%, o soluție de furacilin 1: 5000 sau 0,05% solutie de bigluconat de clorhexidin si se usuca. Gelul a fost aplicat intr-un strat subtire uniform, astfel incit intreaga suprafata sa fie acoperita de preparat si se aplica un bandaj cu tifon steril. Schimbarea de pansamente se petrece 1 dată / zi. In metoda deschisa a tratamentului se aplica de 1-2 ori / zi. Durata tratamentului este determinată de dinamica epitelizarii.

Supradozaj:

În prezent, nu au fost raportate cazuri de supradozaj cu preparatul Venolife.

1.4 Efecte secundare

Reacții alergice: erupții cutanate, mâncărimi (la locul preparatului).

1.5 Interacțiuni medicamentoase:

Nu au fost identificate interacțiuni medicamentoase Venolife cu alte medicamente.

1.6 Sarcina și alăptarea:

Venolife nu este contraindicat în timpul sarcinii și alăptării (alăptarea).

1.7 Condiții și termeni

Medicamentul nu trebuie păstrat la îndemâna copiilor, la o temperatură de la 15 ° la 25 ° C. Perioada de valabilitate – 2 ani.

1.8 Indicatii pentru utilizarea gelului

Venolife este indicat în tratarea entorselor, contuziilor, tromboflebitei, limfostazei cronice. Venolife este indicat pentru durere edematoasa și tulburări trofice ale microcirculației cauzate de insuficiența venoasă a membrelor inferioare. De asemenea unguentul Venolife este folosit pentru leziunile țesuturilor moi, precum și pentru a accelera epitelizarea și granularea ulcerelor trofice în timpul procesului de regenerare. Există numeroase comentarii pozitive despre Venolife care a fost folosit in timpul sarcinii.

Durere edematoasa

Tulburări trofice de microcirculatie cauzate de insuficienta venoasa a membrelor inferioare

Leziunile țesuturilor moi :

Varice

Entorse

Hematoame

Tromboflebită acută și cronică,

Sindromul post-tromboflebitic,

Limfostaza cronică;213 de ruble

Pentru a accelera granularea și epitelizarea de ulcere venoase în faza de regenerare (în absența exsudație).

1.9 Contraindicații

– Rani deschise cu secreție;

– Ranile cu secreție infectate;

– Hipersensibilitate la componentele active ale medicamentului;

– Hipersensibilitate la compoziția de bază de gel.

– Hipersensibilitate la medicament.

1.10 Precauții și Efectele secundare

Venolife și analogii lui pot provoca la locul utilizării un sir de reacții alergice – erupții cutanate, mâncărime. Instrucțiunile gelului nu recomandă utilizarea medicamenului persoanelor cu hipersensibilitate la oricare dintre componentele care sunt incluse în compoziția sa. Venolife-ul nu trebuie utilizat pentru tratamentul plăgilor infectate, pentru suprafețele care emană fluid interstițial abundent. De asemenea, medicamentul nu este destinat pentru administrare intravaginală sau rectală, și nu pot fi utilizate în oftalmologie. Medicamentul poate fi utilizat de către femeile însărcinate și care alăptează. Opinii negative despre Venolife, care a fost utilizat în asociere cu alte medicamente nu sunt disponibile. Cazurile de supradozaj cu Venolife până în present nu a fost identificat. Gelul trebuie să fie depozitat la o temperatură de 15 până la 25 ° C departe de îndemâna copiilor . Perioada de valabilitate – de doi ani.

Condițiile de furnizare a farmaciilor:

Medicamentul este aprobat pentru utilizare fara prescriptie medicala.

Descrierea preparatului Venolife este efectuata pe baza instrucțiunilor de aplicare aprobate de către producător.

Venolife – descriere și ghidul de utilizare sunt date de catre informatorul produselor medicamentoase "Vidal".

Compoziția, structura

II. MATERIA PRIMĂ ȘI MATERIALELE

Substanțele active

Troxerutin 20 mg

Dexpantenol 50 mg

Sodiu heparina 2,5 mg (300 UI)

Excipienți: feniletanol, propilen glicol, carbomer 940 sau 980, trometamol, apă purificată.

Descrierea substanțele active și excipienților gelului

1.Heparina – anticoagulant de acțiune directă, un factor anticoagulant natural din organism. Cu efect anti-inflamator, promovează regenerarea țesutului conjunctiv prin inhibarea activității hialuronidazei; previne tromboza, activează proprietățile fibrinolitice din sînge, îmbunătățește fluxul de sînge local.Substanta anticoagulantă naturală care este continuta de catre toate tesuturile organismului. Heparina este indicata pentru actiunea ei foarte rapida asupra trombozei (formarea cheagurilor in vasele sangvine) fie atat in mici doze pe cale subcutanata, cu scop preventiv intr-o flebita – de exemplu la persoanele imobilizate la pat-, fie in doze mai mari si pe cale subcutanata sau intravenoasa atunci cand exista deja o tromboza.
Heparina este contraindicata atunci cand pacientul este subiect al unor hemoragii (boala de coagulare) sau daca este alergic la heparina. Asocierea cu alte medicamente care au, de asemenea, efecte anticoagulante (aspirina,antiinflamatoare, antivitamina K) este proscrisa. Pot surveni unele efecte nedorite: sangerari, trombopenie (scaderea nivelului plachetelor sangvine), osteoporoza (fragilitate osoasa cu risc de fractura spontana) in cursul tratamentelor indelungate.

Structura chimica

Heparina este un complex mucopolizaharidic anionic care se extrage din plamanul de bovine saudin mucoasa intestinala de porcine; este un polimer cu greutate moleculara de 15.000-20.000daltoni.

2.Dexpantenol – provitamina B5-Vitamina B5 este cunoscuta si sub denumirea de acid pantotenic si face parte din complexul de vitamine B. Componenta sa principala, provitamina B5, este o forma alcoolica a vitaminei B5. Aplicand pe corp creme, lotiuni si/ sau unguente, geluri care au in componenta lor provitamina B5, aceasta se transforma in acid pantotenic sau vitamina B5 in momentul in care este absorbita de piele – vitamina care are proprietati emoliente, nutritive, calmante si regenerative binecunoscute. Cel putin din acest motiv in componenta cremelor, lotiunilor, unguentelor, gelurilor destinate ingrijirii pielii intra forma alcoolica a vitaminei B5, dexpantenolul.

Vitamina B5 contribuie la reglarea functiei glandelor secretoare de uleiuri naturale ale corpului (sebum, de exemplu) si le mentine nivelul optim de activitate. Aceste glande functioneaza la parametrii normali si acneea dispare de pe corp daca organismul are rezerve suficiente de vitamina B5. Un aport zilnic de vitamina B5 de 5 mg pentru adultii mai mari de 19 ani ajuta si la regenerarea celulara si la combaterea infectiilor. In timp ce o carenta de vitamina B5 duce, printre altele si la aparitia acneei – iata de ce acestei vitamine i se mai spune si vitamina acneei.

Uzul curent de vitamina B5 are efecte in principal asupra calitatii pielii: aceasta actioneaza ca un emolient, crescand gradul de hidratare al stratului cel mai la suprafata al pielii (stratul cornos), diminuand pierderea apei de la nivelul transepidermic si pastreaza elasticitatea si catifelarea pielii.

Vitamina B5 are multiple functii prin care pielea unei persoane este infrumusetata si mult mai sanatoasa:

– Functia de hidratare: provitamina B5 se regaseste in mod frecvent in compozitia produselor de ingrijire personala sub forma de dexpantenol, d-pantenol sau dl-pantenol, pentru rolul sau major de agent de umectare (adica o substanta pe baza de apa care atrage si retine apa). In acest mod provitamina B5 creste nivelul de hidratare, reduce pierderea apei de la nivelul pielii, pastrand elasticitatea si catifelarea acesteia.

Ca agent de umectare, provitamina B5 normalizeaza functia de bariera a pielii, ajutand la diminuarea pierderii apei prin piele. Provitamina B5 este ingredientul ideal in tratarea pielii uscate, descuamate sau aspre astfel ca, folosind produse de ingrijire a pielii care contin provitamina B5, va veti pastra pielea hidratata, catifelata si elastica.

– Functia antiinflamatorie: s-a demonstrat prin studii clinice ca dexpantenolul are proprietati antiinflamatoare asupra eritemului (rosetii) generat de razele ultraviolete. Asta inseamna ca provitamina B5 este eficienta in tratamentul arsurilor solare.

Dexpantenolul -– este un component activ al gelului Venilife deoarece provitamina B5, in piele este transformata în acid pantotenic, care este o parte a coenzimei A, care joacă un rol important în procesul de acetilare și oxidare. Imbunatatind metabolismul, dexpantenol promoveaza regenerarea tesuturilor deteriorate; imbunatateste absorbtia de heparina, o altă substanță activă a gelului Venilife.

Troxerutin – mijloc angioprotectiv. Reduce permeabilitatea tesutul vascular și a fragilitatii capilare, si promovează normalizarea trofismului tesutului si microcirculatiei, reducerea congestiei in vene si tesuturilor paravenoase, are actiune de decongestionare si efect anti-inflamator.

Mai mult decât atât, datorită prezenței conservantului antiseptic al alcoolului feniletil, preparatul ofera actiune bactericida si fungicidă, facilitând prevenirea infecției plăgii. Compoziția de bază a gelului asigură preparatului proprietăți hiperosmolare moderate.

Excipienții gelului

Unguentul medicamentos contine substanta active inglobata in excipint in proportie de pana la 20%. Ca excipient se folosesc substante grase de natura vegetala, minerala sau sintetica. Originea excipientilor utilizați în obținerea gelului Venilife sunt de origine sintetica (Carbopol-solid, Trietanolamina-lichid)alegerea excipientului se face dupa proprietatile fizico-chimice ale substantelor active si dupa scopul urmarit (protector sau curativ si deci, penetrabilitatea in tegumente).

Dupa puterea de penetrabilitate se diferentiaza trei grupe de excipienti:

– cu penetrabilitate slaba (lanolina, vaselina, polietilenglicolii) servind pentru unguentele de suprafata, protectoare;

– cu penetrabilitate medie (grasimile vegetale), cu ajutorul carora substanta active patrunde pana la nivelul dermului;

– cu penetrabilitate importanta (excipint ulei/apa cu emulgator anioactiv- laurilsulfat de sodium, cetilsulfat de sodium) care permit patrunderea substantei active pana la hypoderm si in sistemul circulator, numit si unguenta transtegumentar. Venolife include excipienți cu penetrabilitate importanta.

1.Feniletanol- Sinonime : Alcool Feniletilic, Alcoolul Fenetilic. Bencilcarbinol. Formula moleculară: C8H10O. Greutate moleculară: 122.16. Caracteristica fizico-chimică: Lichid limpede, miros caracteristic, incolor. Liber solubil în alcool, propilen glicol, glicerină, și uleiuri fixe, destul de solubil în apă și ușor solubile în ulei mineral. Densitate: 1.017 – 1.019 g / ml. Index de refracție: 1.530-1.533. Alcoolul feniletil din gelul Venilife are acțiune antibacteriană și fungicidă și previne infecția rănilor deschise.

Proprietati si Utilizari: Alcoolul feniletil are acțiune de conservare grație acțiunii antimicrobiene, cu o mai mare activitate împotriva bacteriilor Gram, cum ar fi Pseudomonas, Aerobacter, Escherichia, Shigella, și ciuperci și Streptococcus. Este utilizat drept conservant pentru solutiile oftalmice, nazale, sau soluții otice, precum și preparate topice, de obicei, în combinație cu alte substanțe bactericide. Acțiunea sa antibacteriană este îmbunătățită prin asociere cu clorură de benzalconiu, acetat de clorhexidină, azotat fenilmercuric, clorcrezol, sau clorbutol. De asemenea, utilizat ca un excipient în esențe și parfumuri. Stabil în ambele medii atit acide cît și bazice. Soluțiile pot fi sterilizat în autoclave. Dozare: Ca conservant de soluții oftalmice, nazale sau otice- 0,25 – 0,5%. Ca excipient pentru esențe și parfumuri-7,5%. Ca excipient pentru preparatele topice-1% . Efecte secundare: Poate provoca iritația mucoasei oculare. Incompatibilități: surfactanți neionici, polietilenă de joasă densitate, agenți oxidanți, și proteine, și parțial la polisorbați. Depozitare: În containere ermetic închise, într-un loc răcoros, uscat. Protejat de lumină.

2. Propilen glicol- Propilen glicolul sau 1,2-propandiol este un compus chimic (un diol sau alcool dublu) cu formula C3H8O2 sau HO-CH2-CHOH-CH3. Este un lichid inodor și incolor, clar și vâscos cu un gust dulce, higroscopic si se dizolvă în apă, acetonă, chloroform.

Propilen glicolul este utilizat:

– Ca solvent, în multe preparate farmaceutice, în formulările pentru administrare orală, injectabilă și utilizarea topică , în special pentru diazepam care este insolubil în apă, folosind propilen glicol ca solvent în formulări injectabile .;

– Ca un umectant în medicamente, cosmetice, produse alimentare și produse din tutun

– Ca un aditiv alimentar marcat cu inițialele E1520;

– Ca un vehicul pentru parfumuri;

– Pentru a produce poliesteri;

– Ca bază pentru lichidele decongelate;

– Ca ingredient în uleiuri de masaj;

– Dezinfectanți pentru maini, Loțiune Antiseptic, și în soluții de sare;

– La mașinile de fum pentru a crea fum artificial pentru a fi utilizate în formarea de pompieri și în producții teatrale;

– Ca un ingredient, împreună cu ceară și jeleu în bule de săpun;

– Ca un agent de răcire pentru bere și vin în cisternele frigorifice de fermentație;

– Ca Solvent utilizat pentru a amesteca reactanții de dezvoltare în fotografie;

– Ca lichid în prese hidraulice;

– În lichide utilizate în țigări electronice, cu funcția de excipient volatile împreună cu glicerol vegetal și apă pentru a dilua nicotina;

– Ca lichid de răcire în sisteme de răcire lichide;

– În medicina veterinară pentru tratamentul cetozei (stare patologică datorată unui exces de cetonă în organism.) în ferme;

3.Carbomer 940 sau 980, substante stabilizante si texturizante. Carbopol este un polimer vinilic solubil în apă și este adesea folosit ca un agent emulgator, stabilizator, agent de îngroșare, agent de gelificare.

Gelifiere sa este realizată prin dispersarea Carbopol în apă, este, astfel, creat un mediu ușor acid, care este ulterior neutralizat și a făcut pH bazic cu sodă caustică (hidroxid de sodiu), potasiu (hidroxid de potasiu) sau TEA (trietanolamină). Eficiență excelentă de îngroșare la viscozitate ridicată și transparență clară spumantă este posibilă în soluții apoase sau hidroalcoolice. Potrivit pentru utilizarea în produsele cosmetice și de aplicare topică etc.

Utilizarea:

Geluri si uleiuri farmaceutice

Șamponuri

Paste de dinți

Creme hidratante, păr

Soluție după bărbierit

Loțiune de împrospătare a pielii

Creme pentru protecție solară

Eficiența vîscozității: vâscozități mari la concentrații scăzute.

Performanța uniformității: Reproducerea inaccesibilă cu gume naturale.

Siguranța: Utilizarea cu succes de ani de zile a carbomerilor.

Stabilitatea temperaturii: Se extinde pana 75grade C la încălzire sau răcire

Neafectat de vîrstă: o auto viață excelentă

Rezistență microbiană: Rezistă la atacul bacterian și nu tolerează dezvoltarea mucegaiului

Versatilitatea : Deși utilizat în principal în sisteme apoase cu neutralizare. Acesta poate fi de asemenea utilizat în sisteme de solvenți, cu sau fără neutralizare.

Specificul:

Aspect: Pulbere albă fină curgere liberă.

Miros: ușoară acide.

pH-ul soluției de 1% : 2.5 la 3

Conținut carboxilici :56% la 68%

Metale grele :max. 2 ppm

Stabilitatea temperaturii: de până la 75 ° C

Carbomer este un polimer cu greutate moleculară. Nu este absorbit de țesuturile organismului și este complet sigur pentru consumul uman orală. Testul pentru toleranță toxicologice arată că nu s-au pronunțat acțiune fiziologică și nu este toxic.

Neutralizatoare recomandate :

Hidroxid de sodium, Hidroxid de potasiu

Trietanolamină, trietil amină, alte substanțe alcaline etc ..

Ambalare :

5 kg., 20 kg., Net în cutie corugată (de tablă, carton.)

4. Trometamol,

5. Apă purificată.

II. PROCESUL TEHNOLOGIC DE PREPARARE A GELULUI

Pregătirea spațiilor de producție, utilajului și a personalului. Metode de igienizare a spațiilor de producție.

În scopul asigurării calității medicamentelor este necesar să fie igienizat spațiul de producție și anume:

Pereții: Personalul îngrijitor trebuie să spele pereții cu apă și săpun lichid înainte de efectuarea unui nou proces de producție.

Geamuri și uși: Personalul îngrijitor înaintea unui nou proces de producție trebuie să spele geamurile și ușile cu apă și detergenți (Ajax cu amoniac și Ajax cu formol, alternativ) .

Mese și rafturi:

Spălare: după încheierea fiecărei operațiuni se spală cu perie, apă și detergent ecologic ne coroziv ( Axion, Salvamani, Pur și a.)După care trebuie de clătit cu apă în scopul îndepărtării urmelor de detergent.

Dezinfecție: Personalul îngrijitor dezinfectează cu soluție de peroxid de hidrogen 6% sau soluție de Cloramină "B" 1 .

Pardoseli :

Spălare: Personalul îngrijitor spală cu apă și detergenți ( Axion lichid, Rex, Pur și a.) și clătește cu apă.

Dezinfecție: se dezinfectează cu apă în care se adaogă , alternativ, soluții bactericide și fungicide (Ajax-clor, Bromocet, etc).

Mediu: Înaintea efectuării unui nou proces de producție se aseptizează cu lampa UV germicidă , timp de 30 minute.

2.2.2. Metode de curățire și întreținere a echipamentului auxiliar:

furtunuri de aspirare și transfer ți;

veselă (lingurițe, spatule , lopeți);

mensuri (emailate, din sticlă);

vase și oale inox de diverse capacită

La sfîrșitul fiecărei etape sau întregului proces tehnologic recipientele și vesela se curăță și se întrețin astfel:

Spălare. Echipamentul auxiliar se spală cu peria, detergenți ne corosivi (Axion, Salvamani, Pur, Deconex, etc.). După care trebuie de clătit cu apă în scopul îndepărtării urmelor de detergent.

Dezinfecție. Recipientele și vesela spălată se dezinfectează cu o soluție de peroxid de hidrogen 6%.

Uscare. Are loc în spații amenajate cu curent de aer cald sau etuve.

Etichetare. Recipientele și vesela spălată și uscată se etichetează cu eticheta pare să conțină semnătura persoanei care le-a curățit și se aplică specificarea "CURAT".

Proceduri de curățire și întreținere a echipamentului tehnologic.

vase pentru prepararea soluției;

pompa centrifugală;

filtre;

dozatorul pentru lichide etc.

După terminarea fiecărei serii de produs se efectuează următoarele operații de curățare și întreținere:

Spălare: echipamentul se spală cu apă caldă și detergenți (Ajax lichid, Pur, Salvamani), prin agitare. După 10 minute După spălare veselele se golesc Se clătesc de mai multe ori, până când apele de clătire nu mai conțin urme de detergenți.

Dezinfecție: interiorul vaselor și aparatelor se dezinfectează prin pulverizarea unei soluții dezinfectante de Nipagin sol. Alcoolică 1% sau soluție de peroxid de hidrogen 6%.

Uscare: vasele și aparatele se usucă deschis la temperatura camerei sau cu aer încălzi.

Etichetare: echipamentele curate, dezinfectante, uscate și verificate tehnic (de personalul mecanic de întreținere), pregătite pentru un nou produs sau o nouă se etichetează cu etichete care să conțină următoarele specificații: data, ora, semnăturile operatorului și a personalului tehnic de întreținere și mențiunea „CURAT-VERIFICAT”.

Seria este schimbată de către farmacist, care aplică eticheta pe aparate, cu următoarele specificații:

data;

denumirea produsului;

seria de fabricație;

semnătura farmacistului.

Proceduri pentru pregătirea personalului antrenat în procesul de producere:

Personalul trebuie să respecte regulile de igienă și să poarte echipament corespunzător de producție dotat cu dispozitive de protecție. Procedurile se efectuează conform p.4 " Cerințele către igiena personală a lucrătorilor din întreprinderile și instituțiile farmaceutice" al "Instrucției despre regimul sanitar în întreprinderile și instituțiile farmaceutice" aprobată prin ordinul MS RM Nr.334 din 19.07.1995.

Notă: Procedurile menționate în acest compartiment se efectuează conform "Instrucției despre regimul sanitar în întreprinderile și instituțiile farmaceutice" aprobată prin ordinul MS RM Nr.334 din 19.07.95 și recomandărilor parvenite din practica de activitate a producătorilor de medicamente din industria farmaceutică.

Procesul tehnologic de preparare a gelului Venolife.

Identificăm cîteva etape în elborarea gelului Venolife:

Cîntărirea materiei prime

Hidratarea carbomerului în apă destilată

Dizolvarea heparinei de sodiu, troxerutinului și dexpantenolului în alcoolul feniletilic

Diluarea trometamol cu apă destilată

Diluarea propilen glicolului cu apă destilată

Prepararea gelului

Plasarea gelului în tuburi metalice

Ambalarea și etichetarea colectivă

Depozitarea

Cîntărirea materiei prime

Conform fișei de producție de la depozitul companiei se eliberează materia primă și materialele pentru plasarea și ambalarea gelului. Departamentul de Control al Calității eliberează un aviz de acceptare care însoțește obligatoriu recipientul în care se află materia primă. De asemenea, ambalajul trebuie să fie în stare impecabilă fără deteriorări. Pe balanțe se cîntărește cantitatea calculată de materie primă necesară pentru o serie. Astfel pentru Venolife cîntărim:

Troxerutin

Dexpantenol

Heparină de sodiu

Feniletanol

Propilen glicol,

Carbomer 940 sau 980,

Trometamol,

Apă purificată.

Hidratarea carbomerului în apă destilată

Cantitatea de carbomer 940 sau 980 necesară pentru elaborarea unei serii se pune în malaxor de inox suspendîndu-se cu 2/3 din cantitatea de apă calculată pentru elaborarea unei serii și se amestecă evitîndu-se formarea conglomerațiilor, care pot fi eliminate ulterior trecîndu-se prin sită substanța formată. Se lasă 4 ore pentru hidratare.

3. Dizolvarea heparinei de sodium, dexpantenolului și troxerutinului.

Cantitățile calculate de substanțe active se dizolvă, una cîte una, în vase separate, în alcool fenilic amestecîndu-se bine pîna la crearea unei substanțe omogene.

4. Diluarea trometamolului cu apă distilată.

Se adaogă într-un vas o cantitate de apă distilată – dublul cantității de trometamol.

5.Diluarea propilen glicolului cu apă destilată

Intr-un vas se adaogă o cantitate de apă distilată și propilen glicolul calculat și se amestecă bine.

6. Prepararea gelului

Soluțiile alcoolice de heparină de sodium, dexpantenol și troxerutin se adaogă, treptat la soluția apoasă de carbomer adăugîndu-se apa destilată rămasă. Malaxorul se închide și se lasă 12 ore. Se amestecă încet adăugîndu-se soluția apoasă de trometamol pînă la obținerea unui gel transparent. Apoi se adaogă amestecîndu-se soluția de propilen glicol. Se măsoară valoarea pH care trebuie să se includă între 7,5 – 8,0. La finalul alcanizării gelul o oră se amestecă cu malaxorul închis. Din diverse puncte ale vasului se iau probe de gel efectuîndu-se controlul calității preparatului.

7. Plasarea gelului în tuburi metalice.

1 g

40 g – tuburi de aluminiu (1) – pachete carton.

100 g – tuburi de aluminiu (1) – pachete carton.

Ambalajele din metal sunt folosite pentru produsele dezinfectante și constau din tuburi (pentru forme medicamentoase moi), cutii perforate (pentru pulberi) și recipientele metalice (utilizate pentru aerosolizarea sub presiune). În mare parte la crearea ambalajelor metalice aluminiul (sub forma aliajelor de mare puritate, 98-99%). Avantajele ambalajelor de aluminiu:

Foliile și tuburile de aluminiu sunt: rezistente, sunt ușor deformabile și pliabile ușoare, se etichetează ușor, nu absorb lichidele și grăsimile, sunt opace la lumină,. Adesea se utilizează și folii de aluminiu căptușite cu folii din material plastic.

La instalația de condiționare a gelurilor în tuburi se plasează gelul. Se realizează divizarea ajustînd volumul dozelor în raport cu masa gelului pentru un tub metalic. Dispozitivul de dozare se reglează în raport cu masa tubului .

Condiționarea tuburilor de 40 g se efectuează cu ajutorul mașinilor automate care efectuează umplerea unui produs, închiderea, plierea, etichetarea, ambalarea preparatului.

Linia pentru umplere și ambalare include etapele:

Instalarea și cădera tuburilor goale

Umplerea lor

Ambalarea tuburilor

Ambalarea lor în cutii de carton

Ambalarea în folie cutia de carton

Gelurile ajung în aparatele de umplere prin aspirarea cu pompe.După fiecare lot se spală echipamentul de umplere cu apă clorinată, formalină sau altă soluție antimicrobiană. Tuburile sunt inscripționate cu denumirea produsului și sunt închise la orificiul de extrudare cu dop. Înainte de a fi umplute sunt verificate , puse pe banda rulantă, ajungînd pe discul mașinii de umplere fiind plasate vertical. După umplere sunt pliate, închise prin ștanțare și sigilate.

Ambalarea formelor farmaceutice semisolide se realizează în cutii de material plastic sau, mai rar, tuburi metalice, respectând modalitățile de etichetare prevăzute la formele farmaceutice solide cu etichetare corespunzătoare căii de administrare:

etichete cu marginea albastră pe fond alb, cu specificație „INTERN”, pentru modul de administrare intern ;

etichete cu marginea roșie pe fond alb și specificație „EXTERN”, pentru medicamente administrate extern

Etichetarea pungilor se va face înainte de introducerea preparatului.

8. Ambalarea și etichetarea colectivă

Se efectuează controlul calității apoi se plasează tuburile în cutii pliante de carton ce conțin instrucțiunile de utilizare. Aceste cutii se grupează în cutii de carton colective pe care se pune eticheta colectivă conform Monografiei farmacopeice temporare. Se verifică numărul de cutii cu tuburi în ambalaj și inscripționarea pe etichetă.

La inscripționarea tuburilor se utilizează vopsele în ulei, în momentul de formare la cald. Deoarece se deteriorează în momentul folosirii, pe tuburi nu se pune etichete de hîrtie.Tuburile împreună cu prospectul se pun în cutii ce conțin denumirea produsului.

9.Depozitarea

Tuburile ambalate se lasă la dispozitivul de carantină. Se iau probe pentru produs. Cînd se obține Certificatul de calitate, preparatul este plasat la depozitul de produse finite.

Cronometrarea timpului în procesul de producție

Pregătirea spațiilor de producție – 1 oră.

Pregătirea utilajului și aparatajului – 0,5 ore.

Pregătirea materiei prime – 0,5 ore.

Pregătirea gelului – -13 ore.

Condiționarea gelului în tuburi metalice – 3 ore.

Etichetarea tuburilor metalice – 3 ore.

Ambalarea, etichetarea și gruparea tuburilor metalice – 1 oră.

Total – 22 ore.

CARACTERE ȘI CONTROL. CONSERVARE

Pentru o calitate foarte buna gelurile trebuie sa indeplineasca anumite conditii si anume:

– trebuie sa aiba un aspect omogen si sa prezinte culoarea si mirosul caracteristic componentelor;

– intinse in strat subtire pe o lama de microscop si examinate cu lupa, nu trebuie sa prezinte picaturi si aglomerari de particule;

– marimea particulelor se determina prin examinare la microscop a unei mase de unguent care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata care se intinde intr-un strat subtire pe o lama. La unguentele dermice 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 mm, pentru 10% din particulele examinate se admite un diametru de 100 mm. pentru unguentele oftalmice 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 25 mm, pentru 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 50 mm.

Conform Farmacopeei Europene editia a III-a si Addendum 2001 o alta proba de control pentru geluri, care a fost preluatil si de F.R. X-Supliment 2001 este reprezentata de Masurarea consistentei prin penetrometrie.Aceasta metoda se utilizeaza pentru a determina, in conditii definite si validate, consistenta produsului de analizat, continut intr-un recipient de forma si dimensiuni specificate, prin penetrarea acestuia de catre un dispozitiv mobil.

APARAT

Aparatul se compune dintr-un penetrometru, constituit dintr-un suport si un dispozitiv mobil de penetrare. Figura reprezinta un exemplu de aparat adecvat.

A. Scala gradata in zecimi de milimetru, care indica adancimea de penetrare.

B. Ax vertical care mentine si ghideaza dispozitivul mobil de penetrare.

C. Dispozitiv de blocare si de eliberare a mobilului de penetrare, cu declansare

automata si cu durata programata.

D. Dispozitiv care permite asigurarea verticalitatii mobilului de penetrare si orizontalitatii masutei-suport.

E. Dispozitiv mobil de penetrare.

F. Recipient.

G. Masuta – suport.

H. Reglaj al orizontalitatii masutei.

Suportul cuprinde:

– tija verticala pentru mentinerea si ghidarea dispozitivului mobil

– o masuta-suport orizontala

– un dispozitiv care permite asigurarea verticalitatii dispozitivului mobil

– un dispozitiv care permite verificarea orizontalitatii masutei suport

– un dispozitiv de blocare si de eliberare a dispozitivului mobil

– o scala, gradata in zecimi de milimetru, care indica adancimea de penetrare.

Dispozitivul mobil, constituit dintr-un material adecvat, are suprafafa neteda si este caracterizat de masa, forma si dimensiunile sale.

MOD DE LUCRU Se pregatesc probele de analizat prin una din urmatoarele metode:

A. Se umplu complet 3 recipiente cu grija, evitand sa se formeze bule de aer. Se niveleaza, daca este necesar, pentru a obtine o suprafata plana. Se pastreaza la 25 ± 0,5°C timp de 24 h. daca nu se prevede altfel.

B. Se pastreaza cele 3 probe de analizat la 25 ± 0,5°C timp de 24 h. Se supun probele unei forte de forfecare adecvate timp de 5 min. Se umplu complet 3 recipiente cu grija, evitand sa se formeze bule de aer. Se niveleaza, daca este necesar, pentru a obtine o suprafata plana.

C. Se topesc 3 probe de analizat si se umplu complet 3 recipiente cu grija, evitand sa se formeze bule de aer. Se pastreaza la 25 ± 0,5°C timp de 24 h, daca nu se prevede altfel.

Determinarea adancimii de penetrare

I se aseaza proba de analizat pe masuta-suport a penetrometrului. Se verifica daca axul vertical al dispozitivului mobil este perpendicular pe suprafata probei. Se aduce temperatura dispozitivului mobil la 25 ± 0,5°C.

Se ajusteaza inaltimea dispozitivului mobil astfel incit varful acestuia sa atinga suprafata probei. Se elibereaza dispozitivul mobil timp de 5 s, se fixeaza din nou si se mascara adancimea de penetrare. Se repeta determinarea cu celelalte 2 recipiente.

EXPRIMAREA REZULTATELOR

Adancimea de penetrare se exprima in zecimi de milimetru, prin media aritmetica a rezultatelor celor 3 determinari. Daca unele dintre rezultate se abat fata de medie cu mai mult de ± 3 %, se repeta determinarea si se exprima rezultatele indicand media celor 6 determinari si deviatia relativa standard.

In monografia intitulata ,,SEMI-SOLID PREPARATIONS FOR CUTANEOUS APPLICATION – -UNGUENTA' din Suplimentul 2001 al Farmacopeei Europene editia a Ill-a (1997) se regasesc prevederile referitoare la geluri. Toate acestea sunt aplicate si pentru geluri cu aplicare auriculara, nazala, fectala, oftalmica sau vaginala.

Preparatele semisolide pentru aplicare cutanata sunt destinate aplicarii pe piele sau pe anumite mucoase pentru actiune locala sau penetrare percutanata a substantelor active, sau pentru actiunea lor emolienta sau protectiva. Sunt alcatuite dintr-o baza de unguent, simpla sau compusa in care sunt dizolvate sau dispersate una sau mai multe substante active.

In concordanta cu compozitia, baza de unguent poate influenta actiunea preparatului si cedarea substantei active. Bazele de unguent au componenti naturali sau de sinteza si pot fi reprezentate de un sistem monofazic sau multifazic.

Dependent de natura bazei de unguent preparatul obtinut are proprietati hidrofile sau lipofile. La preparare se admite adaugarea conservantilo: antimicrobieni, antioxidantilor, emulgatorilor, etc.

Aceste preparate care sunt destinate aplicarii pe plagi intinse, deschise sau leziuni ale pielii trebuie sa fie sterile.

Preparatele semisolide cu aplicare topica se impart in:

> pomezi;

> creme;

> geluri;

> paste;

> cataplasme.

In timpul formularii preparatelor semisolide cu aplicare cutanata trebuie demonstrata alegerea conservantului antimicrobian si eficacitatea sa. Preparatele sterile sunt obtinute folosind materiale si metode care sa asigure sterilitatea preparatuiui si sa evite contaminarea si dezvoltarea microorganismelor.

Preparatele semisolide cu aplicare cutanata conditionate in recipiente unidoza trebuie sa corespunda testului pentru determinarea masei sau volumului eliberat.

Se conserva in recipiente bine inchise, sau daca preparatul contine apa sau alte ingrediente volatile se pastreaza in recipiente inchise etans. Se prefera recipientele de conditionare sub forma de tuburi din metal din care preparatul este por de extrudat. Preparatele sterile se pastreaza in recipiente sterile inchise etans, impermeabile; pentru aceste preparate este prevazut si controlul sterilitatii.

Eticheta contine, unde este cazul, numele conservantilor antimicrobieni |adaugati si arata daca preparatul este steril.

Gelurile – se obtin din substante lichide utilizand metode de gelificare corespunzatoare, cand se obtin geluri hidrofile sau hidrofobe.

Gelurile hidrofobe (oleogelurile) sunt preparate obtinute din baze constituite din parafma lichida, si polietilena sau grasimi lichide gelifiate cu sapunuri de aluminiu sau zinc.

Gelurile hidrofile se obtin din baze constituite din apa, glicerol sau propilenglicol folosind ca agenti de gelificare guma tragacanta, amidonul, derivatii de celuloza, polimerii de carboxivinil si silicatii de aluminiu si magneziu.

Prevederile referitoare la sistemele terapeutice transdermice se regasesc in monografia intitulata ,,PATCHES, TRANSDERMAL – Emplastra transcutanata' din Suplimentul 2001 al Farmacopeei Europene editia a III-a (1997).

Sunt preparate farmaceutice flexibile, de forma variata, ce contin una sau mai multe substante active. Sunt destinate aplicarii pe pielea intacta si elibereaza substanta activa in circulatia generala dupa pasajul direct prin piele.

Trebuie sa corespunda testului privind uniformitatea continutului (testul C pentru preparatele unidoza). Se poate cere sa se demonstreze eliberarea substantei active, utilizand testul ,,Testul de dizolvare pentru sistemele transdermice'.

Se conserva la temperatura camerei. Pe eticheta se precizeaza cantitatea totaia de substanta activa pe pachet si doza cedata pe unitatea de timp si aria de suprafata. Controlul organoleptic – consta in verificarea preliminara a caracteristicilor principale: aspect, culoare, finete, aderenta.

In Farmacopee, la paragraful privind aspectul gelurilor, se mentioneaza intinderea acestora in strat subtire pe o lama de microscop si examinarea cu lupa (4,5 x) cand aspectul trebuie sa fie omogen, fara aglomerari de particule.

Controlul acestora se poate efectua prin intinderea unguentului cu o spatula de otel inoxidabil pe o lama de sticla, in strat subtire (1 – 2 mm) si examinarea acestuia in mediul luminos pe fond obscur sau pe fond clar dependent de culoare. Dupa F.R. gelurile trebuie sa aiba mirosul componentelor, sa nu aiba miros de ranced sau mucegai.

Ambalarea

Gelurile se ambaleaza pentru pastrarea sau expediere in tuburi de metal. Pentru umplerea, respectiv inchiderea tuburilor se utilizeaza aparate care functioneaza automat sau manual.

Conservarea

Gelurile se pastreaza in recipiente bine inchise, la cel mult 25s C. Se pot adauga conservanti si antioxidanti adecvat.

Concluzie și recomandări

Varicele complică din ce în ce mai mult stilul de viață, în condițiile în care aproximativ 30% din populație și 60% dintre femeile din România și Republica Moldova prezintă la momentul actual manifestările acestei boli, conform studiilor de specialitate.
Primele semne ale afecțiunii pot apărea la vârste destul de fragede, însă la persoanele de sex feminin acestea au o incidență mai mare după vârsta de 30 de ani.
Stilul de viață haotic, dar și interesul scăzut acordat propriei sănătăți în favoarea altor preocupări, determină apariția varicelor, care netratate la timp pot conduce la complicații severe.Se pare că femeile sunt de patru ori mai predispuse la a dezvolta boala varicoasă,față de bărbați, estimându-se că dintre persoanele cu vârsta de până la 30 de ani care au varice aproximativ 80% sunt femei, în vreme afecțiunea se regăsește în proporție de numai 20% în rândul bărbaților.Multe persoane care suferă de varice sunt reticente în ceea ce privește posibilitatea unei intervenții chirurgicale, pentru că, singură, fără alte mijloace terapeutice asociate, aceasta metodă nu oferă siguranța unei proceduri medicale prin care varicele să dispară complet și să nu mai apară peste un anumit timp.

Bineînțeles că este întotdeauna de preferat prevenirea apariției varicelor prin stimularea circulației venoase cu ajutorul unei alimentații echilibrate și sănătoase, bazate pe cantități mari de fibre și antioxidanți naturali, care împreună cu exercițiile fizice practicate în mod regulat ajută la protejarea și menținerea elasticității venelor. Pe de altă parte, alimente precum lactatele, zahărul și alcoolul trebuie evitate pentru că pot duce la dilatarea vaselor de sânge și favorizarea apariției varicelor. E cazul să evităm suprasolicitarea gambelor prin statul îndelungat în picioare, dar și lipsa acută de mișcare, sedentarismul, greutatea peste limita normală, constipația cronică, sarcinile repetate (în acest caz riscul crește odată cu numărul de sarcini duse la termen) și factorii ereditari (riscul relativ este de 2:1 dacă unul dintre părinți prezintă varice și de 3:1 dacă ambii părinți au varice).

Varicele apar atunci când, odată cu creșterea în vârstă, venele își pierd din elasticitate iar capacitatea lor de a se contracta și de a permite sângelui să circule în sens unidirecțional scade din ce în ce mai mult. În felul acesta venele se dilată, se umflă și se inflamează, formând dilatații patologice ale venelor care aparțin sistemului venos.În perioada sarcinii, pe lângă presiunea exercitată de fat asupra regiunii abdominale și pelvine și care îngreunează întoarcerea venoasă, femeile au parte de schimbări hormonale majore și astfel presiunea de la nivelul venelor poate crește, ceea ce poate declanșa dezvoltarea varicelor.

Gelul Venolife constituie medicamentul de prim ajutor în tratamentul varicelor, precum și un agent terapeutic eficient pentru leziuni, entorse si contuzii. Specificul gelului este formula sa activă, constituită din cele trei componente și a fost special conceput în lupta cu greutatea, umflăturile și durerile la nivelul picioarelor, cu vene varicoase.

BIBLIOGRAFIE

Carți:

Merck Index, ed 13-lea. (2001).

Monografii farmaceutice, C.O.F. Alicante (1998).

Formă de bază de medicamente de bază, M. ª José Llopis Clavijo și Vicent Baixauli Comes (2007).

Handbook of Pharmaceutical Excipients ed sasea, 2009

Rusu, M., Rusu, D., Tehnologii de prelucrare a polimerilor, Editura Dosoftei, Iasi (1985). Simion, C., Feldman, D., Tratat de chimia compusilor macromoleculari, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti (1974).

Simionescu, C., Bulacovschi, V., Tratat de chimia compusilor macromoleculari, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti (1976).

Simionescu, C., Gorduza, V., Polimeri biocompatibili si biologic activi, Editura Academiei, Bucuresti (1980)

Simionescu, C., Vasiliu-Oprea, C., Bulacovschi, V., Simionescu, B., Negulianu, C., Chimie macromoleculara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti (1985).

Tudose, R. Z., Procese si utilaje in industria de prelucrare a compusilor macromoleculari, Editura Tehnica, Bucuresti (1969).

Vasiliu-Oprea, C., Bulacovschi, V., Constantinescu, Al., Polimeri. Structura si proprietati, Editura Tehnica, Bucuresti (1986).

Abercombie, P., Goddard, M. B., Wound contraction of skin, Studies by aplinting the wound margins, J. Anat. 94, 170 (1970).

Bever, M.B., (ed), Ecyclopedia of Materials Science and Engineering, vol. 2, Pergamon MIT (1986).

Boboc, Gh., Bratu, D., Boboc, V., Bratu, E., Munteanu, D., Colajul in practica ortodontica, Editura Facla, Timisoara (1987).

Bonfield, W., Advances in the Fracture Mechanics of Cortical Bone, J. Biomechanics, 1071, 20 (1987).

Chiellini, E., Ginsti P., Polymers in Medicine, Plenum Press, New York (1993)

Elyashevich, G. K., Poddubny, V. I., Journal of Macromolecular Science,Physics, B29, 249 (1990).

Gachter, R., Muller, H., Plastics Additives, Hanser Publications, New York (1985).

Kim, S. W., Hydrophobic component hydrogels as new drug delivery, in Proc. Int. Symp. Control. Rel. Bioact. Mater., 17, 17-18 (1990).

Lapour, P., Janatova V., Biomaterials, 663, 16(6) (1995).

Liu, Y., Huglin, M. B., Davis, T. P., Eur. Polym. J., 457-463, 30 (1994).

Mihailescu C., Rusu D., Aspecte generale privind biodegradarea polimerilor,in, Polimeri si materiale compozite biodegradabile, M. Rusu, C. Mihailescu (eds.), Editura, Gh. Asachi, Iasi, 2002, 27-65.

Mihailescu C., Rusu D., Biodegradarea polimerilor naturali si sintetici,in, Polimeri si materiale compozite biodegradabile, M. Rusu, C. Mihailescu (eds.), Editura Gh. Asachi, Iasi, 2002, 66-150.

Muresan, I., Chimia macromoleculelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti (1967).

Peppas, N. A., Hydrogels in Medicine and Pharmacy, vol. I-III, CRC Press, Boca Raton, Fl. (1987).

Petreus, O., Materiale polimerice, Ed. Cermi, Iasi (1999).

Schierholz, J., Steinhauser, H., Rump, A. F. E., Controlled release of antibiotics from biomedical polyurethanes: morphological and structural features, Biomaterilas, 18, 839-844 (1997).

Surse electronice:

Wikipedia

http://www.piluli.kharkov.ua/drugs/drug/venolife/#sthash.ufQkjNO0.dpuf

http://www.pharma-excipients.com/carbomer-940-980.html