Tehnologia de Preparea a Formei Medicamentoase Industriale Cloromicol S Unguent 40 G

Medicina

Tehnologia de Preparea a Formei Medicamentoase Industriale Cloromicol S Unguent 40 G

Byadmin ianuarie 1, 2024

PROIECT DE LICENȚĂ

TEHNOLOGIA DE PREPARARE A FORMEI MEDICAMENTOASE INDUSTRIALE CLOROMICOL-S UNGUENT 40 G

CUPRINS

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Medicamentele sunt preparate care se administrează pentru a vindeca sau a preveni o stare patologică, la prepararea lor folosindu-se substanțe farmaceutice. Substanțele farmaceutice sau materiile prime farmaceutice sunt toate produsele de origine minerală, animală, vegetală, de extracție sau de sinteză, care corespund condițiilor de puritate prevăzute de farmacopee, standarde de stat sau alte norme interne și care pot fi prelucrate sub forma de medicamente. Prelucrarea se face prin intermediul operațiunii farmaceutice se mai numesc și materii prime farmaceutice.

În vederea obținerii unui medicament, materiile prime sunt transformate prin intermediul operațiunilor farmaceutice fizice, chimice sau biochimice într-o formă farmaceutică, putând fi administrată bolnavului; rareori se administrează ca atare, neprelucrate. Forma farmaceutică reprezintă starea fizică lichidă, semisolidă sau solidă sub care una sau mai multe substanțe medicamentoase și substanțe auxiliare sunt supuse unor operații farmaceutice prin care sunt transformate în medicament, la care se adaugă recipientele de condiționare primară și secundară (ambalajul) pentru a conferi acestuia o prezentare adaptat unei boli, o buna toleranță și stabilitate, facilitate la administrare cât și complianța.

Pentru a-și atinge scopul medicamentele trebuie sa îndeplinească alături de proprietățile legate de compoziția lor o serie de condiții și anume: resorbția și eliminarea din organism sa fie satisfăcătoare și modul de administrare sa fie potrivit scopului urmărit [6, p.104].

Scopul lucrării: De a elabora Regulamentul Tehnologic de preparare a formei medicamentoase unguent Clormicol-S, 40 g.

Sarcinile lucrării:

studiul procesul de absorbție a medicamentelor administrate topic;

studiul formei medicamentoase unguent Cloromicol – S, 40 g.

elaborarea schema fluxului tehnologic a unguentului Cloromicol- S, 40 g,

controlul calității produsului finit Cloromicol – S, 40 g.

CAPITOLUL I. REVIUL LITERATURII. PENETRAȚIA ȘI ABSORBȚIA TRANSCUTANATĂ.

Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate administrării pe epitelii sau mucoase în scop de protecție sau terapeutic și sunt compuse din diferite baze de unguent, substanțe active și auxiliari.

Denumirea de unguent provine de la cuvântul latin „ungo-ungere” = a unge și sugerează modul de aplicare a acestei forme farmaceutice. Unguentele sunt cunoscute și utilizate încă din antichitate. Primele referiri la această formă se găsesc în:

papirusul Ebers (1600 î.Hr.);

apoi în scrierile lui Hipocrate și Galenus.

Printre primele baze de unguente utilizate erau: ceara de albine, grăsimi animale, grăsimi vegetale etc. Un nou stadiu în evoluția formei este reprezentat de descoperirea vaselinei în anul 1871 de Chesebourgh în scurt timp devenind cea mai utilizată bază de unguent. În urma dezvoltării științelor farmaceutice această formă a evoluat foarte mult obținându-se baze care pot dirija absorbția substanței active.

Formele farmaceutice semisolide sunt destinate administrării pe piele sau pe mucoase. În acest caz ele sunt aplicate direct pe o membrane formată din mai multe straturi de celule cu selectivitate variabilă. Datorită suprafeței sale mari, pielea constituie organul care reprezintă cel mai mare contact cu mediul extern. Din punct de vedere structural și fiziologic pielea are două bariere care se opun penetrației. Pielea este permeabila la multe substanțe medicamentoase, dar aceasta variază în funcție de:

starea fiziologica a pielii;

proprietățile fizico-chimice ale compușilor pielii;

natura produsului.

Unguentele utilizate pe piele se utilizează pentru:

acțiune locală:

un efect la suprafața pielii;

un efect de profunzime;

acțiune regională.

acțiune generală.

Pentru fiecare zonă în parte substanța medicamentoasă are un coeficient de repartiție iar fiecare structură specifică stratificată se poate opune migrării mai departe a substanței. Coeficientul de repartiție propriu fiecare substanță activă variază în funcție de zona traversată cât și de caracterul hidrofil și lipofil.

În structura dermică și fluxul sanguin este insuficient pentru a absorbi substanțe medicamentoasa care difuzează treptat ce ajung în dermul profund se produce astfel o retentivă locală, este caracteristică pentru diferite substanțe:

steroizi: estradiol, progesteron, dexametazona;

toxice organofosforice: melation, parathion, diizopropil fosfat;

AINS; indometacin, acid flufenamic, derivați salicilici, diclofenac.

Fig.1.1. Reprezentarea schematică a diferitelor etape ale difuziei unei substanțe medicamentoase în structurile cutanate [9, p.108].

Absorbția cutanată poate fi definită ca o sumă a trei fenomene:

Penetrația;

Permeabilitatea;

Resorbția.

Absorbția percutanată se efectuează prin:

transport pasiv: difuzie, osmoză;

transport activ.

Studiile farmacocinetice percutanate au permis precizarea transformării substanțelor medicamentoase în timpul difuziei sale în tegument:

retenția pe stratul cornos;

fixarea specifică sau nespecifică pe protein cutanat;

metabolismul epidermului / sau dermic;

clearens-ul cutanat;

evaluarea toxicității locale; iritația, și sensibilizarea locală și/sau sistemică.

Biodisponibilitatea cutanată variază în funcție de compoziția chimică și natura fizică a bazei de unguent:

baze lipofile;

baze anhidre-hidrofile;

sisteme emulsionate L/H , H/L;

geluri;

pudre, loțiuni;

sisteme terapeutice transdermice.

Căile de penetrație prin piele:

căile transdermice (calea celulară):

calea transcelulară;

calea intercelulară.

Pasajul prin anexele pielii, prin peretele foliculilor piloși.

Prin peretele glandelor sebacee.

Prin peretele glandelor sudoripare.

Fig. 1.2. Căile de penetrație transcelulară și intercelulară. Modelul de organizare în bistraturi lipidice: IC – intercelular; C – citoplasmă; M- membrană celulară; H – hidrofil; Ch-colesterol; F – acizi grași ceramide, trifliceride; K – keratină [6, p.124].

Penetrația prin anexele cutanate.

Cele doua tipuri de anexe la om nu reprezintă decât 0,1-1% din suprafața cutanată totală, la alte specii de animale ele sunt mult mai importante, și corespund la 10% din suprafața cutanată:

glande sudoripare;

foliculii piloși.

Penetrația și metabolismul cutanat.

Dacă pielea are o capacitate enzimatică similară cu aceea a ficatului activitatea ei globală rămâne slabă și nu reprezintă decât 2-6% din valoarea hepatică. Activitatea metabolică a pielii este principalul localizat la nivelul epidermei unde hidrocortizonul este metabolizat în cortizon estradiolul în estrona și unde esterii corticostroizi sunt hidrolizați.

Difuzia prin transport pasiv.

Absorbția și penetrația pe căile transdermce și tranfoliculară implică fenomenul de difuzie pasivă a substanței medicamentoase eliberate din baza de unguent prin diferite straturi cutanate: stratul cornos epiderm, derm, fiecare cu proprietăți de barieră.

Difuzia prin transport activ.

Se caracterizează prin:

substanța medicamentoasă este transportată dintr-o regiune cu activitate electrochimică mai joasă la una cu activitate mai înaltă;

sistemul de transport necesită structuri chimice specifice;

viteza de transport crește cu concentrația.

Factori care influențează penetrația și absorbția substanțelor prin piele:

eliberarea substanței medicamentoase din bază de unguent;

penetrația prin barierele pielii;

activarea răspunsului terapeutic.

Factorii farmaco – tehnologici:

Factori dependenți de substanța medicamentoasă:

solubilitatea și coeficientul de repartiție a substanței medicamentoase;

amestecul de solvent polar;

formarea de micele;

completarea.

Constanta de difuziune.

Forma cristalină.

Masa moleculară și mărimea particulelor.

Concentrația.

Volatilitatea.

Factori care depind de baza de unguent și de tipul de unguent.

Formula ideală va avea la bază:

optimizarea parametrilor termodinamici;

solubilitate;

coeficientul de repartiție.

prepararea unei baze de unguent cu o vâscozitate moderată;

baza de unguent să aibă o valoare optimă de pH între 6,7-7,5;

utilizarea unei baze de unguent cu toleranța cutanată cu factorul 1-1,9;

realizarea unei hidraturi maxime a stratului cornos;

utilizarea de promotori ai absorbției, capabile să reducă rezistența cutanată la difuzie ca; propilenglicol, acid oleic, laurilsulfat de sodium etc.

Factori dependenți de aplicarea unguentului:

modul de aplicare;

durata de contact;

temperatura corpului.

Factori biologici

factori fiziologici:

variabilitatea anatomica: se poate considera că la om permeabilitatea unei substanțe crește în ordinea:

Pielea palmara < antebrațe < gât < craniu <coapse < ureche.

hidratarea cutanata și ocluzia: depinde de puterea de hidratare a țesutului cu apă și capacitatea de a pierde apa determinată de:

viteza cu care se produce difuzia apei în starturile pielii;

viteza de evaporare a apei de pe suprafața pielii;

hiperhidratarea;

deshidratarea pielii.

Fig. 1.3. Locurile susceptibile de fixare a apei și compușilor hidrosolubili pe proteinele pielii [11, p.18].

Starea pielii: are rol determinator în fenomenele de penetrație și absorbția prin piele. Substanțe vezicante: acizii și alcalii, distrug celulele barierei pielii și acest fel favorizează de penetrație ca și în cazul tăieturile, abraziunile etc.

Vârsta pielii.

Tipul de piele.

Irigarea cu vase de sânge a pielii: irigarea cu sânge influențează transportul transcutanat în funcție de zona în care are loc absorbția.

Creșterea temperaturii pielii.

Metabolismul pielii.

Factori patologici. Stările patologice prezintă o influență diferită asupra permeabilității pielii – o poate mări sau micșora. După lezarea pieli sau după îndepărtarea startului cornos, în decurs de 3 zile pilea reușește să-și formeze o bariera temporară. Principalele afecțiuni care pot apărea sunt:

Dermatoze;

Psoriazis;

ihtioza vulgar;

deficiente generate, prin lipsa de acizi grași,esențiali.

Posibilități de mărire a penetrației și absorbției percutanate. Aceasta se poate realiza prin:

formularea unui produs suprasaturat de substanța medicamentoasă în unguent;

formularea de microemulsii și lipozomi care sunt folosiți drept curier al substanțelor medicamentoase [2, p.348].

Metode de testare a difuziei.

Metode in vitro. Studiile de eliberare și penetrare transdermică in vitro sunt cele mai simple și mai necostisitoare metode de a caracteriza absorbția și profilurile de penetrare la nivelul pielii. Ele sunt efectuate în timpul formulării formelor farmaceutice topice pentru selectarea celor cu profil optim de absorbție și cedare a substanței active.

Fig.1.4. Metoda de testare a difuziei in vitro [8, p.14].

Prima etapă în cazul aplicării topice este etapa eliberării substanței active din forma farmaceutică aplicată. Celulele de difuzie simulează difuzia transdermică. Acestea sunt constituite din două compartimente separate de membrana de difuzie. Compartimentul donor este cel care permite aplicarea formei farmaceutice de testat, iar cel receptor este umplut cu lichidul in care trebuie să difuzeze substanța activă. Ca membrane de difuzie pot fi folosite membranele artificiale (de nylon sau celuloză), sau naturale (pielea de animal sau cea umană). Aceste studii pot fi efectuate în condițiile asigurării și menținerii viabilității pielii animale folosite sau se poate folosi piele moartă de animal.

Prin studii au fost efectuate comparații între difuzia transdermică prin mai multe tipuri de piele animală. Pentru un test de penetrare topică clasic, pielea este mon este montată pe celula de difuzie cu partea epidermică spre zona donoare. La nivelul zonei cu suprafață standard se aplică forma farmaceutică testată intr-o cantitate precisă, iar in partea receptoare se introduce mediul receptor. Din mediul receptor se prelevează volume fixe de fluid, care este împrospătat cu aceeași cantitate de fluid după fiecare prelevare. Substanța activă este determinată prin diverse metode (metode cu markeri radioactivi, HPLC, spectrofotometrie UV-Vis) din fracțiile de fluid colectate la intervale regulate.

Metode in vivo. Testele de difuzie in vivo presupun folosirea modelelor animale. După aplicarea cutanată a substanței active, aceasta este decelată prin determinarea concentrației tisulare locale sau plasmatice, precum și prin decelarea metaboliților săi. Mai rar, substanțele testate și metaboliții lor pot fi determinați calitativ și cantitativ în fluidele de excreție: urină, fecale, transpirație, aer expirat.

Fig.1.5. Metoda de testare a difuziei in vivo [8, p.17].

CAPITOLUL II. REGULAMENTUL TEHNOLOGIC DE PREPARARE A UNGUENTULUI CLOROMICOL-S, 40 G

I. Generalități.

1.1. Denumirea produsului farmaceutic:

lat. Unguentum Cloromicol-S, 40 g

rom. Unguent Cloromicol – S, 40 g

1.2. Descrierea produsului farmaceutic: Unguent omogen de culoare albă sau albă cu nuanță gălbuie, fără miros.

1.3. Compoziția cantitativă:

1.4 Grupa farmacoterapeutică: Antibiotice și chimioterapice de uz dermatologic.

II. Specificația pentru produsul farmaceutic CLOROMICOL-S unguent 40g.

III. Specificația de aparate și utilaje.

IV. Fazele procesului tehnologic și controlul interfazic al calității.

V. Fazele fluxului tehnologic de fabricare a unguentului Cloromicol-S 40 g.

VI. Descrierea procesului tehnologic.

Pregătirea spațiilor de producție, utilajului și a personalului.

Proceduri pentru igienizarea spațiilor de producție.

Spațiul de producție trebuie să fie igienizat corespunzător pentru asigurarea calității produselor avizate:

Pereții: se spală cu apă și săpun lichid înainte de producerea fiecărei serii de produs. Operația se efectuează de către personalul îngrijitor.

Geamuri și uși: se spală cu apă și detergenți (Ajax cu amoniact și Ajax cu formol alternativ) înainte de producerea fiecărei serii de produs. Operația se efectuează de către personalul îngrijitor.

Mese și rafturi:

Spălare: se efectuează după terminarea fiecărei operații, perie, apă și detergent ecologic ne coroziv (Axion, Salvamani, Pur, etc.). se clătește cu apă pentru înlăturarea urmelor de detergent.

Dezinfecție: se dezinfectează cu soluție de peroxid de hidrogen 6% sau soluție de Cloramină „B” 1%.

Pardosele:

Spălare: se spală cu apă și detergenți (Axion lichid, Rex, Pur, etc.) și se clătește cu apă.

Dezinfectare: după spălare pardoselele se dezinfectează cu apă în care se introduc alternativ soluții bactericide și fungicide (Ajax – clor, Bromocet, etc.). Operația se efectuează de către personalul îngrijitor.

Mediu: Aseptizarea se efectuează de fiecare dată înaintea începerii proceselor de producție cu lampa UV germicidă timp de 30 minute.

Proceduri de curățare și întreținere a echipamentului auxiliar.

După terminarea fiecărei etape din fluxul tehnologic (când e cazul) sau după terminarea fiecărei serii de produs pentru veselă și recipiente obligatoriu se efectuează următoarele etape de curățire și menținere.

1. Spălare: echipamentul auxiliar (recipiente, veselă) se spală cu peria detergenți ne corosivi avizați de Ministerul Sănătății. Pentru îndepărtarea urmelor de detergent echipamentul se clătește sub jet de apă. Operația se efectuează de către personalul îngrijitor avizat.

2. Dezinfecție: echipamentul auxiliar spălat se dezinfectează cu o soluție antiseptică apoi se spală sub jet de apă. Operația se efectuează de către personalul îngrijitor avizat.

3. Uscare: se efectuează în încăperi speciale amenajate cu curent de aer cald sau etuve.

4. Etichetare: echipamentul auxiliar spălat și uscat se etichetează ca eticheta să conțină semnătura persoanei care a efectuat operațiile și specificarea „CURAT”.

Proceduri de curățire și întreținere a echipamentului tehnologic.

După terminarea fiecărei serii de produs se efectuează următoarele operații de

curățire și întreținere:

Curățare: utilajele după golire se curăță de masa de unguent aderată pe pereți (când e cazul) cu ajutorul unor cartele flexibile (PVC), dezinfectate cu Nipagin sol. alcoolică 1%.

Spălare: echipamentele se spală cu apă caldă și detergenți avizați de Ministerul Sănătății prin acționarea sistemului de agitare și omogenizare. După 10 minute se oprește agitarea și se verifică interiorul cuvei și starea de curățenie a paletelor. Dacă este necesar spălarea continuă. După spălarea malaxoarele se golesc prin rabatare sau prin robinetul de scurgere. Se clătesc de mai multe ori până când apele de clătire nu mai conțin urme de detergenți.

Dezinfecție: interiorul cuvei malaxorului, inclusiv agitatoarele și turbina se dezinfectează prin pulverizarea unei soluții dezinfectante de Nipagin soluție alcoolică 1%.

Uscare: Malaxoarele se usucă prin acționarea încălzirii lichidului de mantaua malaxorului deschis.

Etichetare: echipamentele curate, dezinfectate, uscate și verificate tehnic (de personalul mecanic de întreținere) pregătite pentru un nou produs sau o nouă serie se etichetează cu etichete care să conțină următoarele specificații: data, ora, semnăturile operatorului și a personalului tehnic de întreținere și mențiunea „CURAT – VERIFICAT”.

Proceduri de curățire și întreținere a echipamentului de condiționare în tuburi.

Echipamentul de condiționare (mașina de umplut și închis tuburi) este amplasat în compartimente separate de sațiul de producere. Gradul de puritate al spațiilor de condiționare și ambalare este D (din RBPF) care corespunde clasei 100.000 conform Standardului Federal SUA209E.M6.5.ISO8.

Spălare: mașina se spală și se curăță înaintea schimbării seriei de fabricație și la schimbarea produsului care urmează să fie umplut. Operația se face de către operatorul care lucrează pe mașină. Subansamblele (pâlnia, capul de umplere, etc.) se spală cu detergenți ecologici (Axion, Salvamani, Pur, REX). Clătirea se face cu jet de apă de repetate ori până când apa de clătire nu mai are urme de detergent.

Dezinfecție: subansamblele mașinii se dezinfectează cu o soluție alcoolică de Nipagin 1% prin pulverizare.

Uscare: uscarea subansamblelor se face prin suflare cu aer cald.

Seria se schimbă de către personalul tehnic de întreținere sub directa îndrumare a farmacistului. Farmacistul aplică eticheta pe mașină cu următoarele specificații:

data;

denumirea produsului;

seria de fabricație;

semnătura farmacistului.

Proceduri pentru pregătirea personalului antenat în procesul de producere.

Personalul trebuie să respecte regulile de igienă și să poarte echipament corespunzător de producție dotat cu dispozitive de protecție. Procedurile se efectuează conform p.4 „Cerințele către igiena personală a lucrătorilor din întreprinderile și instituțiile farmaceutice” al „Instrucției despre regimul sanitar în întreprinderile și instituțiile farmaceutice” aprobată prin ordinul MS RM Nr.334 din 19.07.1995.

Notă: Procedurile menționate în acest compartiment se efectuează conform „Instrucției despre regimul sanitar în întreprinderile și instituțiile farmaceutice” aprobată prin ordinul MS RM Nr.334 din 19.07.1995 și recomandărilor parvenite din practica de activitate a producătorilor de medicamente din industria farmaceutică.

Procesul tehnologic propriu-zis.

Mărimea unei serii este de 11790 tuburi din aluminiu.

Procesul tehnologic de obținere a produsului unguent CLOROMICOL –S, 40 g include următoarele etape:

Recepția materiei prime.

Pregătirea și cântărirea materiei prime.

Prepararea unguentului.

Condiționarea unguentului și etichetarea.

Ambalarea.

Marcare.

Depozitarea produsului finit în carantină.

ETAPA 1

Recepția materiei prime.

Pe baza fișei de fabricație a produsului se eliberează din depozitul întreprinderii materia primă necesară, precum și materialele de condiționare și ambalare. Recipientul în care este condiționată materia primă trebuie să fie etichetat cu avizul de acceptare de la Departamentul de Control al Calității. Ambalajul materiei prime nu trebuie să fie deteriorat.

ETAPA 2

Pregătirea și cântărirea materiei prime.

În camera de cântărire se cântăresc cu balanța tehnică cantitățile stabilite în rețeta de fabricație pentru o serie de produs, după care se transferă în camera de preparare.

Această balanță poate cântări între 50g și 20 kg. Până la masa de 1kg cântăririle se fac prin indicațiile de pe cadran. Peste 1 kg se adaugă greutăți pe talerul din partea stângă la care se adaugă indicațiile de pe cadran. Acest tip de balanță este prezentat în figura 2.1.:

Fig.2.1 Balanță tehnică [5, p.97].

ETAPA 3

Preparare unguentului.

În reactor la temperatura de 60-650C se trece cantitatea calculată de PEG -1500 se conectează turbomalaxorul și se malaxează până la topirea completă timp de 2 ore, apoi se adaugă PEG – 400 se omogenizează bine timp de 15 min. Amestecul obținut formează baza de unguent. Baza de unguent se supune unui proces de răcire până la 400C timp de 30 min. În baza de unguent se adaugă treptat substanțele active: cloramfenicol, metiluracil, sulfadimetoxin, trimecain și se malaxează până la obținerea o masă omogenă de culoarea albă cu nuanțe gălbui. Masa de unguent se supune unui proces de răcire până la 230C timp de 3 ore.

Pentru omogenizare se folosește mojarul cu pistil acționat mecanic. Mojarul cu pistil acționat mecanic este fixat pe un suport care îi imprimă o mișcare de rotație, iar pistilul fixat separat execută o mișcare pendulară. Unguentul etalat pe suprafața interioară a mojarului este readus în centrul mojarului de către un cuțit fix care este atașat peretelui interior.

Fig.2.2. Mojar cu pistil acționat mecanic [4, p.21].

Unguentul se răcește până la 30oC. Controlorul DAC prelevă probe pentru analize și la obținerea rezultatelor satisfăcătoare se transmite la sectorul de condiționare.

ETAPA 4

Condiționarea unguentului și etichetarea.

Condiționarea unguentelor în tuburi de aluminiu a câte 15 g se efectuează în compartimente destinate acestei operații cu ajutorul mașinilor automate cu cadență mare, care constituie “linia de umplere”.

Această mașină realizează umplerea unui produs, închiderea, plierea, etichetarea și ambalarea tuburilor.

Fig.2.3. Schema liniei pentru umplere și ambalare a tuburilor. 1 – instalație, căderea tuburilor goale; 2 – umplerea tuburilor; 3 – ambalarea tuburilor; 4 – ambalarea tuburilor în cutii de carton; 5 – ambalarea în folie cutia de carton [10, p.141].

Transferul unguentului în aparatele de umplere se efectuează prin aspirare cu pompe. Echipamentul de umplere se curăță după fiecare lot cu apa clorinată, formalină, sau alt agent antimicrobian. Tuburile inscripționate specific produsului de ambalat închise la orificiul de extrudare cu dop, sunt verificate înainte de umplere sunt plasate pe banda rulanta, care le aduce pe discul mașinii de umplere unde sunt poziționate vertical cu baza deschisă în sus. Tuburile se umplu pe rând, apoi sunt pliate, închise prin ștanțare și sigilare.

Fig. 2.4. Schema instalației de dozare a unguentului în tub [10, p.159].

ETAPA 5

Ambalarea

Tuburile sunt inscripționate cu vopsele în ulei, în procesul de formare și vernisare la cald. Pe ele nu se aplica eticheta de hârtie sau plastomeri deoarece se deteriorează în timpul utilizării. Tuburile sunt ambalate în cutii de carton inscripționate specific împreună cu prospectul produsului.

Principiile de lucru a mașinii de ambalare:

încărcarea automată a articolelor în alveolele de transport;

aranjarea în formă de șir;

distribuirea prospectelor;

introducerea recipientului în cutia de carton;

închiderea cutiei de carton;

ieșirea cutiilor de carton pline și închise între două bande laterale.

ETAPA 6

Marcare.

Pe ambalajul primar se indică următoarele specificații în limba rămână și / sau rusă:

Numărul seriei și termenul de valabilitate se permite de imprimat pe partea laterală a foliei prin ștanțare.

ETAPA 7.

Depozitarea produsului finit în carantină.

Până la obtinerea avizului de calitate (Buletin de analiză), de la Laboratorul de control al calității, produsul se păstrează cu eticheta „Carantină”.

VII. Controlul calității.

Forma farmaceutică unguent CLOROMICOL-S, 40g corespunde condițiilor de calitate prevăzute în F.S. XI, vol.2, p.145.

Aspect. Masă Unguent omogen, de culoare albă sau albă cu nuanță gălbuie, fără miros.

Omogenitatea unguentului. Unguentul trebuie să fie omogen.

Se iau 4 probe de preparat cu masa 0,02 – 0,03 g fiecare și se aplică pe lame de sticlă câte 2 probe. Se acoperă cu altă lamă, apăsând până la obținerea petelor cu diametrul 2 cm.

Se examinează petele cu ochiul liber la distanța 30 cm. În trei din patru probe nu trebuie să observe particule vizibile. Dacă sunt prezente particule vizibile în majoritatea probelor, se repetă determinarea în 8 probe. Se admite prezența particulelor vizibile cel mult în 2 probe.

pH soluției apoase. De la 5,0 până la 7,5. Determinarea se efectuează potențiometric conform Ph. Eur. (2.02.03).

2,5 preparat se trec într-un balon cotat cu capacitatea 25 ml. Se dizolvă în 15 ml apă purificată, se completează volumul soluției la cotă cu același solvent și se omogenizează.

Masa totală pe recipient.

Determinarea se efectuează conform OST 64-492-85. De la fiecare serie se prelevează câte 10 tuburi.

Masa totală pe recipient se determină prin diferența dintre masa tubului cu preparat și masa tubului eliberat din conținut, spălat și uscat (în tub se face o incizie transversală cu ajutorul foarfecilor).

Masa individuală a conținutului unui ambalaj trebuie să fie:

pentru divizarea de 40 g ± 4% (cel puțin 38,60 g și cel mult 41,6 g).

Masa medie a conținutului a 10 ambalaje trebuie să fie:

pentru divizarea de 40 g ±1,3% (cel puțin 39,87 g și cel mult 40,13 g).

circa 0,5 g preparat se trec într-un balon cu dop rodat cu capacitatea 100 ml, se adaugă 30 ml apă purificată proaspăt fiartă și răcită, se închide cu dopul și se încălzește pe baia de apă în decurs de 3-5 min, se agită minuțios, se răcește și se filtrează prin filtru de hârtie cu bandă albastră într-un balon cotat cu capacitatea de 50 ml. Filtru se spală de 2 ori în același balon cotat, se completează volumul soluției cu apă purificată până la cotă și se omogenizează. Se determină valoarea pH a soluției obținute.

Mărimea particulelor. Cel mult 100 µm.

Se ia proba de preparat în cantitate de 0,05 g fără a fi colorată.

Se determină prin examinarea la microscop a unei mase de unguent care conține aproximativ 10 mg substanță activă suspendată, care se întinde într-un strat subțire pe o lamă.

Fig.2.5. Microscop de laborator [3, p.27].

Controlul chimic.

rom. Cloramfenicol, lat. Chloramphenicolum

Determinarea calitativă:

CCS. (cloramfenicol și metiluracil).

Circa 1,0 g preparat se trec într-un balon conic cu capacitatea 50 ml, se dizolvă în 15 ml amestec ce constă din alcool etilic 96% și apă purificată (1:1), apoi se transferă cantitativ cu 8 ml de același amestec de solvenți într-un balon cotat cu capacitatea de 25 ml, se completează volumul soluției cu același solvent până la cotă, se agită (soluție – probă).

Pe linia de start a plăcii cromatografice Silufol UV 254 „Chehia” cu dimensiunile 8 X 15 cm se aplică 15 mg (4,5 cloramfenicol și 24 mg metiluracil) soluție – probă, 15 ml (4,5 mg) soluție – standard de cloramfenicol și 15 mg (24 mg) soluție – standardă de metiluracil.

Placa se usucă la aer în decurs de 5 min, apoi se plasează în camera cromatografică cu sistemul de solvenți cloroform – acetonă – alcool etilic 96% (60:5:10) și se cromatografiază prin metoda ascendentă. Când frontul solvenților a migrat până la capătul plăcii, ultima se extrage din camera cromatografică, se usucă la aer în decurs de 15 min și se examinează în lumina UV la lungimea de undă 254 nm.

Sporturile principale de pe cromatograma soluției probă trebuie să corespundă după valoarea Rf, dimensiune și intensitatea culorii cu sportul principal de pe cromatograma soluției standard de cloramfenicol și cu spotul principal de pe cromatograma soluției standard de metiluracil.

Prepararea soluției – standard de Cloramfenicol.

0,015 g cloramfenicol (Ph. Eur.) se trec într-un balon cotat cu capacitatea de 50 ml, se dizolvă în 100 ml amestec ce constă din alcool etilic 96% și apă purificată (1:1), se completează volumul soluției cu același solvent până la cotă și se agită. Soluția se utilizează proaspăt preparată.

Prepararea soluției – standard de metiluracil.

0,04 g metiluracil (MF 42-2255 – 95) se trec într-un balon cotat cu capacitatea de 25 ml se dizolvă în 15 ml amestec ce constă din alcool etilic 96% și apă purificată (1:1), se completează volumul soluției cu același solvent până la cotă și se agită. Soluția se utilizează proaspăt preparată.

Reacția cu sol. izoniazidă.

3,0 g preparat se trec într-un balon conic cu capacitatea de 50 ml, se adaugă 10 ml apă și se încălzește pe baia de apă până la dizolvarea completă (soluția A).

1 ml soluție A se transferă într-o eprubetă și se adaugă 0,5 ml soluție hidroxid de sodiu 1 mol / l, 1 ml soluție izoniazidă 0,5 % și se încălzește pe baia de apă în decurs de 5 min, apare o colorație galben – verzuie.

Prepararea soluției de izoniazidă 0,5%.

0,5 g izoniazidă (MF 42 -2081 – 96) se trec într-un balon cotat cu catacitatea 100 ml, se dizolvă în 60 ml apă, se completează volumul soluției cu același solvent până la cotă și se agită. Soluția este valabilă în decurs 1 lună.

Determinarea cantitativă:

3 ml soluție probă I se trec într-un balon cotat cu capacitatea 200 ml, se completează volumul soluției la cotă cu apă purificată și se omogenizează (soluția proba III).

Se citește absorbanța soluției proba III la spectrofotometru, la lungimea de undă 284 nm și 278 nm, în cuva cu grosimea stratului 10 mm, utilizând în calitate de soluție de compresare apă purificată.

Paralel se citește absorbanța soluției C.

Cantitatea de cloramfenicol (X), în preparat, în procente, se calculează conform formulei:

Dst =adsorbanța soluției probă III;

Do = adsorbanța solușiei standard C,

mo = masa probei de cloramfenicol utilizată la prepararea soluției standard, g;

m1 = masa probei luată în lucru, g.

Prepararea soluției standard cloramfenicol și metiluracil.

Circa 0,0225 g (masă exactă) cloramfenicol (Ph. Eur.) și circa 0,12 g (masă exactă) metiluracil (MF 42 – 2255-95) se transferă într-un balon cotat cu capacitatea 100 ml, se dizolvă în 50 ml alcool etilic 96% se completează volumul soluției la cotă cu același solvent și se omogenizează (soluția standard A).

1 ml soluție obținută se trec într-un balon cotat cu capacitatea 200 ml, se completează volumul soluției la cotă cu apă purificată și se omogenizează (soluție standard B).

3 ml soluție standard A se trec într-un balon cotat cu capacitatea 200 ml, se completează volumul soluției la cotă cu apă purificată și se omogenizează (soluție standard C).

Termenul de valabilitate a soluției C este o săptămână la păstrare în loc ferit de lumină la temperatura camerei.

Cantitatea de C11H12Cl2N2O5 (cloramfenicol) în preparat trebuie să fie cel puțin 0,96 % și cel mult 1,04 %.

rom. Metiluracil, lat. Methyluracilum

Determinarea calitativă:

Spectrul în UV al soluției probă II preparat în determinarea cantitativă, în intervalul lungimilor de undă 210-300 nm trebuie să prezinte un maxim de absorbție la lungimea de undă 260 ± 2 nm și un minim la lungimea de undă 228 ± 2 nm.

Reacția de decolorare a apei de brom (uracil).

Preparatul se dizolvă în soluție 10% de carbonat de sodiu și se adaugă soluție de p – nitrodiazobenzen, se ivește o culoare roșie – portocalie și apoi cade un precipitat roșu – portocaliu (uracil).

3,0 g preparat se trec într-un balon conic cu capacitatea 50 ml, se adaugă 10 ml apă și se încălzește pe baia de apă până la dizolvarea completă (soluție A).

3 ml soluție A se transferă într-o eprubetă și se adaugă 1 ml apă brom, apa de brom se decolorează.

Determinarea cantitativă:

Metiluracilul se dizolvă în dimetilformamidă și se titrează cu soluție NaOH în amestec de alcool metilic și benzen până la culoarea albastrie (indicator albastru de timol în dimetilformamidă):

Circa 1,5 g unguent (masă exactă) se trec într-un balon cotat cu capacitatea 50 ml se dizolvă în 30 ml alcool etilic 96%, se completează volumul soluției la cotă cu același solvent și se omogenizează (soluție probă I).

1 ml soluție obținută se trec într-un balon cotat cu capacitatea 200 ml se completează volumul soluției la cotă cu apă purificată și se omogenizează (soluție probă II).

Se citește absorbanța soluției probă II la spectrofotometru, la lungimea de undă 258 nm și 278 nm în cuva cu grosimea stratului 10 mm, utilizând în calitate de soluție de compensare apă purificată.

Paralel se citește absorbanța soluției standard B.

Cantitatea de metiluracil (X) în preparat, în procente, se calculează conform formulei:

unde:

Dst – absorbanța soluției probă II;

D0 – absorbanța soluției B;

m0 – masa probei de metiluracil utilizată la prepararea soluției standard, g;

m1 = masa probei luate în lucru, g.

Cantitatea de C5H6N2O2 (metiluracil) în preparat trebuie să fie cel puțin 3,6 și cel mult 4,4 % [2, p.966].

rom. Sulfadimetoxin, lat. Sulfadimetoxinum

Determinarea calitativă:

Reacția cu sulfat de cupru în mediu slab alcalin.

0,1g substanță se dizolvă în 2 ml apă se tratează cu 3 picături CuSO4 . Se obține un precipita de culoarea verde.

Determinarea cantitativă se face nitritometric.

Determinarea se bazează pe proprietatea sulfanilamidelor cu conținut din grupa amină aromatică de a forma în mediu acid săruri de diazoniu:

Se titrează cu soluție 0,1 M de nitrit de sodiu în prezența bromurii de potasiu la temperatura 18-200 sau 0-100C. Bromura de potasiu catalizează reacția de diazotare, iar temperatura scăzută micșorează viteza de descompunere a sării de diazoniu.

Ounctul de echivalență se determină cu ajutorul indicatorilor interni (tropeolina 00, roșu neutral, amestec de tropeolină 00 cu albastru de metilen), cu ajutorul indicatorului extern (hârtia îmbibată cu amidon și KI).

2NaNO2+2KI + 4HCl 2NaCl + I2 + 2KCl + 2NO + 2H2O

VIII. Tehnica securității, securitatea antiincendiară și condiții

sanitare de producere.

8.1. Tot procesul tehnologic se petrece cu sistemul de ventilare inclus.

8.2. Personalul trebuie să fie echipat cu mijloace de protecție corespunzătoare.

8.3. Este interzis accesul la utilajul de producere a personalului neinstruit.

8.4. Este interzis de a lucra la utilajul cu defecte.

8.5. Reglarea și repararea utilajului trebuie să fie efectuată numai în personal instruit.

8.6. Spațiul de producere trebuie să fie amenajat cu mijloace de stingere a incendiilor și cu trusa de medicamente pentru acordarea primului ajutor.

IX. Lista instrucțiunilor de producție.

9.1. Instrucțiuni:

Regulile și normativele tehnicii securității.

Instrucțiuni de exploatare a utilajului electric.

9.2. Măsuri sanitaro – igienice:

Instrucțiuni referitor la starea sanitaro – igienică a încăperilor de producere.

Instrucțiuni pentru respectarea de igienă personală.

Instrucțiuni și reguli de efectuare a măsurilor de dezinfecție.

Instrucțiunea – tip despre ordinea efectuării instructajului cu personalul de producere și auxiliar.

X. Principii de atestare și validare a producerii de medicamente conform regulilor G.M.P.

Normele G.M.P. (Good Manufacturing Practice) – prezintă regulile de fabricare a produselor farmaceutice elaborate în 1963 în S.U.A. Conform acestora, fiecare fabricat de produse farmaceutice trebuie să asigure urătoarele condiții: calitate înaltă a materiei prime, utilizarea tehnologiilor moderne, încăperi bine planificate, utilaje tehnologice performante și calitate înaltă a personalului implicat în producție.

Fabricarea unui medicament trebuie să se facă în conformitate cu exigențele dosarului de autorizare de punere pe piața, pentru a asigura eficiență terapeutică și siguranță clinică la utilizarea sa de către pacienți. Compania producătoare de medicamente trebuie să dispună de un sistem de asigurare a calității (AC) bine pus la punct, corect pus în practică și controlat efectiv, care include conceptul Regulilor de Bună Practică de Fabricație (RBPF) și Controlul Calității (CC). Acest sistem trebuie să permită o gestionare a calității, sau managementul calității, adică să confere și să păstreze calitatea medicamentului pe toată durata de valabilitate. Asigurarea calității este un concept larg, care se referă la tot ceea ce poate să influențeze calitatea unui produs medicamentos. El reprezintă un ansamblu de măsuri luate de către producătorul de medicamente, pentru a se asigura ca acestea au calitatea cerută scopului pentru care s-au realizat.

Principiile și liniile directoare ale acestui concept au fost elaborate în Europa prin directiva 91/356 din 1991 a Uniunii Europene, GMP PH/97, iar în țara noastră prin Hotărârea Consiliului Științific al Agenției Naționale a Medicamentului nr.17/1999. Aceste ghiduri sunt susceptibile de schimbare o dată cu progresele sau existențele în domeniu, de aceea trebuie să se țină seama de cele curente.

RBPF constituie unul din elementele sistemului de Asigurare a Calității ele garantează ca produsele fabricate și controlate după standardele de calitate corespunzătoare utilizării lor și cerute prin autorizația de punere pe piață sau specificația produsului. RBPF nu sunt prevederi obligatorii în farmacopee, ci recomandări pentru companiile de medicamente să îndeplinească obiectivele lor prin mijloace adaptate specificului unității și produsele lor.

Cerințele de bază ale BPF sunt:

definirea clară a procedeului de fabricație și revizuirea lui sistematică pe baza experienței dobândite, pentru a asigura reproductibilitatea tuturor caracteristicilor produsului;

validarea etapelor critice ale procedeului de fabricație și a schimbărilor semnificative ale acestuia;

asigurarea tuturor mijloacelor necesare pentru aplicarea RBPF și anume: personal calificat și instruit corespunzător; local și spațiu adecvate; echipamente, instalații și servicii adecvate; materii prime, recipiente de ambalare și etichete corespunzătoare; proceduri și instrucțiuni aprobate; depozitare și transport corespunzătoare;

redactarea clară, fără ambiguități a procedurilor și instrucțiunilor;

instruirea personalului pentru efectuarea corectă a procedurilor;

înregistrarea manuală sau cu instrumente de înregistrare a tuturor rezultatelor din toate etapele procesului de obținere a medicamentului, încât produsul să corespundă specificațiilor, abaterile semnificative se înregistrează detaliat și se analizează;

documentele de fabricație și distribuție trebuie să oglindească fidel istoricul complet al unei serii, să fie exprimate clar și să se păstreze;

distribuția produselor medicamentoase nu trebuie să prejudicieze calitatea lor;

reclamațiile eventuale asupra produselor medicamentoase comercializate trebuie examinate, se vor investiga cauzele defectelor semnalate și se vor lua măsuri atât privitoare la produse cât și pentru prevenirea repetării deficienței produsul farmaceutic trebuie conceput și realizat ca sigur și eficient;

calitatea nu poate fi asigurata doar prin inspectarea sau testarea produsului farmaceutic finit;

deficientele în formularea și prepararea medicamentului cât și în controlul calității sale, nu pot fi corectate prin inspectare sau testare;

calitatea produsului depinde de numeroși factori, dar se pot evidenția patru categorii de bază care pot fi surse de eroare sau variații în procedeul de preparare;

materiile prime și recipientele de ambalare ( diferiți furnizori, diferite loturi de la un furnizor, diferențele de lot);

aparatura (echipamentele) și facilități (diferitele mașini pentru un singur procedeu, diferențe între mașini, uzura acestora, întreținere preventivă necorespunzatoare, condiții de lucru necorespunzatoare);

procedee (de preparare și control) neclare sau nespecifice, necorespunzatoare, neglijenta întâmplătoare, diferențe între fabrici;

personal ( insuficiența pregătire și înțelegere sau motivație; lipsă de interes; neatenție, oboseală; slaba comunicare și cooperare);

fiecare etapă a procesului tehnologic trebuie controlată în timpul derulării fluxului tehnologic (control interfazic) și să existe asigurarea ca produsul finit va întruni toate condițiile de calitate prevăzute în autorizația de punere pe piață. Acest obiectiv justifică necesitatea validării procedeelor. Obiectivul este de a monitoriza la fiecare serie (lot) procedeul de fabricație pentru a fi siguri că urmează o cale corecta. Rezultatul va fi uniformitatea și reproductibilitatea la toate seriile, la fiecare unitate dozata care la rândul lor asigură eficiența și siguranța clinică a produsului;

rezultatele testărilor unui lot trebuie exprimate cu date precise, specifice, numeric și nu prin admis sau respins;

atât procedurile de preparare cât și cele de control trebuie validate. Validarea dovedește prin documentare științifică ca procedeul este sub control, are productibilitate și robustețe, nefiind perturbat de mici schimbări care pot interveni pe parcursul derulării sale și oferă încredere ca prin el se sting obiectivele scontate;

ca medicamentele sunt proiectate și produse ținând cont de exigențele Regulilor de Bună Practică de Fabricație și a Regulilor de Bună Practică de Laborator;

ca operațiile care alcătuiesc fluxul de fabricație, RBPF și controlul calității în timpul fluxului de producție și al produsului finit sunt descrise clar;

ca responsabilitățile manageriale sunt definite clar;

ca reglementările privind fabricarea, aprovizionarea și utilizarea materiilor prime și a materialelor de ambalare sunt corecte;

efectuarea controalelor necesare pentru produsele intermediare, a controalelor interfazice și a validărilor;

fabricarea și controlarea produselor finite conform procedurilor stabilite;

interdicția distribuirii produselor medicamentoase fără certificatul, dat de persoana autorizată, ca fiecare serie de producție a fost fabricată și controlată conform cerințelor din autorizația de punere pe piață și a altor reglementări privind producția, controlul și eliberarea produselor medicamentoase;

că au fost luate masurile corespunzătoare de depozitare, expediere și manipulare ulterioară a produselor medicamentoase în condiții care asigură menținerea calității acestora în timpul perioadei de valabilitate;

existența unei proceduri de autoinspecție și/sau audit de calitate care evaluează în mod regulat aplicarea și eficacitatea sistemului unității și producției lor.

Controlul calității face parte din RBPF. El se referă la prelevarea probelor, specificații (norme de calitate), controlul de laborator și de procedurile de organizare, documentare și eliberare a rezultatelor analizelor. Prin acestea este garantată efectuarea analizelor necesare, iar materiile prime, materialele de ambalare și produsele finite nu sunt eliberate pentru a fi utilizate, vândute sau furnizate, până când calitatea lor nu a fost declarată că fiind corespunzătoare. Cerințele fundamentale pentru controlul calității:

existența instalațiilor adecvate, a personalului calificat și a procedurilor aprobate pentru: prelevarea probelor, controlul și analiza materiilor prime, a materialelor de ambalare, a produselor intermediare, vrac și finite, iar unde este cazul și supravegherea condițiilor de mediu conform scopurilor RBPF;

prelevarea de către personalul departamentului de control a calității, conform metodelor aprobate, a probelor de materii prime, articole de ambalare produse intermediare, vrac și finite;

validarea metodelor de control;

înregistrarea manuală sau cu instrumente de înregistrare a tuturor procedurilor cerute, pentru a putea dovedi efectuarea lor reală, precum și obligativitatea înregistrării și investigării amănunțite a modificărilor produse;

respectarea compoziției calitative și cantitative a produselor finite, conform celor înscrise în autorizația de punere pe piață; materiile prime și produsele finite trebuie să aibă puritatea cerută și să fie corect ambalate și etichetate;

înregistrările rezultatelor controlului cantității materiilor prime, a materialelor de ambalare, a produselor trebuie făcuta critic în raport cu documentele de fabricație și să se efectueze o estimare a abaterilor față de procedurile stabilite;

interdicția distribuirii seriilor produsului medicamentos care nu au certificatul de calitate al persoanei autorizate, în conformitate cu autorizația de punere pe piață;

obligativitatea păstrării de contraprobe în cantitate suficientă din materialele prime și din produsele medicamentoase finite, care să permită un control ulterior dacă este necesar; contraprobele din produsul finit se păstrează în ambalajul lor final, cu excepția ambalajelor deosebit de mari [1, p.19].

XI. Validarea procedeelor tehnologice.

Caracteristicele de calitate a unui produs medicamentos se conferă prin formulare, sunt prevăzute în dosarul în care se solicită autorizația întreprinderii sale în fabricație și consum și trebuie păstrată la toate loturile în timpul producției pe scara largă și pe durata valabilității produsului farmaceutic.

Calitatea medicamentului se asigură prin implementarea conceptului de asigurare a calității aceasta include regulile de bună practică a fabricației și controlul calității precum și validarea procedeelor. Prin aceste elemente este posibilă gestionarea calității, adică conferirea și păstrarea sa pe toată perioada de valabilitate.

În acest scop autoritățile legislative din diferite țări au elaborat recomandări cu privire la studiile care ar trebui în perioada de cercetare – dezvoltare a unui medicament și care se prezintă în sprijinul cererii de autorizare a fabricării și comercializării produsului.

Asigurarea calității fiecărui produs farmaceutic trebuie demonstrat iar validarea este cheia acestei demonstrații fiind actual prin care se dovedește că procedeul funcționează și este sub control.

Validarea este un program documentat, scris, care conferă un înalt grad de siguranță ca un anumit procedeu va conduce în mod constant la un produs care să întrunească atributele de calitate predeterminate.

Validarea dovedește printr-o documentare științifică faptul că procedeul sau parțial al lui este sub control are reproductibilitate și nu este perturbat de mici schimbări care pot interveni pe parcursul desfășurării sale. Validarea constă deci în obținerea și dovedirea prin documente a demonstrației ca un procedeu sau o metodă va conduce la rezultatele intenționate în orice condiții situate în limite definite.

Elementul caracteristic al validării este conferirea încrederii într-un procedeu și nu doar în produsul finit. O demonstrație exhaustică a calității produsului finit în conformitate cu prevederile oficiale nu mai constituie un substituent pentru validarea procedeelor și controlului acestora pe parcursul fluxului tehnologic.

Există cinci etape de bază pentru validarea unui procedeu: documentația scrisă, parametrii tehnologici de fabricație, parametrii care se testează, controlul interfazic pe parcursul fluxului tehnologic, testarea produsului finit.

Fig. 2.6. Etape principale în validarea unui procedeu de preparare [7, p.579].

CONCLUZII

Încercând a realiza obiectivele expuse în introducere, studiind tema propusă, am constat următoarele:

Aplicarea medicamentelor pe piele urmărește atingerea diferitor regiuni ale acesteia sau absorbția percutanată având ca obiectiv concentrații terapeutice sistemice. Mecanismele principale ale absorbției percutane sunt: transportul pasiv, difuzia, osmoza și transportul activ. Trecerea unei substanțe active prin aceste etape depinde de coeficientul de repartiție între fazele adiacente.

Cloromicol-S este un preparat combinat pentru uz topic cu acțiune antimicrobiană, antiinflamatoare, anestezică, necrolitică și regenerativă.

1 g unguent conține: substanțe active: cloramfenicol, metiluracil, sulfadimetoxin, trimecain și substanțe auxiliare: polietilenglicol 400, polietilenglicol 1500.

Cloramfenicolul posedă efect bacteriostatic. Este activ față de bacteriile gram-pozitive și gram-negative. Sulfadimetoxina posedă efect bacteriostatic. Metiluracilul stimulând factorii celulari de protecție favorizează procesele regenerative manifestă acțiune antiinflamatoare. Trimecaina – anestezic local posedă o acțiune mai puternică și de lungă durată decât novocaina, este puțin toxică, nu posedă acțiune iritantă.

Polietilenglicolul – potențează și prelungește acțiunea antibacteriană.

Obținerea unguentului Cloromicol-S se efectuează în modul următor: în reactor la temperatura de 60-650C se trece cantitatea calculată de PEG -1500 se conectează turbomalaxorul și se malaxează până la topirea completă timp de 2 ore, apoi se adaugă PEG – 400 se omogenizează bine timp de 15 min. Amestecul obținut formează baza de unguent. Baza de unguent se supune unui proces de răcire până la 400C timp de 30 min. În baza de unguent se adaugă treptat substanțele active și se malaxează până la obținerea o masă omogenă de culoarea albă cu nuanțe gălbuie. Masa de unguent se supune unui proces de răcire până la 230C timp de 3 ore.

Calitatea produsului finit Cloromicol-S unguent corespunde cerințelor prevăzute în F.S. XI, vol.2, p.145 monografia „Unguente”.

BIBLIOGRAFIE

DIUG E., TRIGUBENCO I. Tehnologia medicamentelor în farmacie. Chișinău: Universitas, 1992. 390p.

Farmacopeea Română. Ediția a IX –a. București: Editura Medicală, 1976. 2453p.

GRECU I., CUREA E. Stabilitatea medicamentelor. București: Editura Medicală, 1987. 372p.

LEUCUȚĂ S. Farmacocinetica în terapia medicamentoasă. București: Editura Medicală, 1989. 165p.

LEUCUȚĂ S. Introducere în biofarmacie. București: Editura Dacia, 1975. 153p.

LEUCUȚĂ S. Tehnologia farmaceutică industrială. Cluj – Napoca: Editura Dacia, 2001. 700p.

MATCOVSCHI C., PROCOPIȘIN V., PARII B. Ghid farmacoterapeutic. Chișinău: Tipografia Centrală, 2006. 1424p.

POPOVICI A. Incompatibilități farmaceutice. Târgu – Mureș: Editura University Press, 2002. 48p.

POPOVICI A., BAN I. Tehnologia farmaceutică. Târgu – Mureș: Editura Tipour, 2004. 214p.

POPOVICI A., TOKES B., SUCIU G. Reologia formelor farmaceutice. București: Editura Medicală, 1985. 432p.

STĂNESCU V. Tehnică farmaceutică. București: Editura Medicală, 1983. 45p.

http://farmaciadeacasa.md