Tehnologia de Preparare a Produselor Cosmetice cu Continut de Catina

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE DESPRE SEBOREE ȘI FITOTERAPIE

CAPITOLUL II. TRATAMENTUL FITOTERAPEUTIC INDIVIDUAL ÎN CAZUL SEBOREEI GRASE

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

PROIECT DE LICENȚĂ

TEHNOLOGIA DE PREPARARE A PRODUSELOR COSMETICE CU CONȚINUT DE CĂTINĂ

CUPRINS

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Cătina se numără pentru cele mai importante daruri oferită de către natură, fiind fără doar și poate una dintre sursele cele mai importante de sănătate. Proprietățile sale deosebite au făcut ca în anumite țări europene dar și în SUA și Asia această plantă să fie cultivată pe suprafețe foarte întinse. Având utilizări și pentru îngrijirea pielii cătina este și o componență de prima importanță în cadrul industriei produselor cosmetice și de înfrumusețare, mai ales datorită proprietăților sale revitalizante.

Fructele de cătină au în conținutul lor atât vitamine liposolubile (E, D, F și A) cât și vitamine hidrosolubile (B9, B1, C,P,  K). Una dintre proprietățile pentru care fructele sunt foarte apreciate este faptul că reglează permeabilitatea membranei celulare, în acest fel încetinindu-se ridarea tenului și îmbătrânirea acestuia.

Mai multe ingrediente bioactive prezente în fructele de cătina fac din uleiul de cătină o materie primă în industria cosmetică capabil sa furnizeze o serie întreagă de beneficii. Uleiul se poate utiliza în diverse maladii ale pielii, iritații, deshidratări, ulcerații, arsuri, eczeme, practic leziuni de orice fel.

Uleiul de cătină combinat cu laptele demachiant este foarte eficient în îndepărtarea resturilor de machiaj, redând vitalitatea și prospețimea pielii. Toate produsele cosmetice care au în conținutul lor ulei de cătină dețin numeroase proprietăți cicatrizante, nutritive, antiîmbătrânire și emoliente [15, p.294].

Scopul lucrării: De a elabora procesul tehnologic de preparare a cremei grase pentru ten uscat cu conținut de ulei de cătină.

Sarcinile lucrării:

studiul metodelor de obținere a produselor cosmetice;

elaborarea tehnologiei de obținere a produșilor biologic activ din cătină.

determinarea beneficiilor miraculoase ale uleiului de cătină în produse cosmetice;

CAPITOLUL I. REVIUL LITERATURII. METODE DE OBȚINERE A PRODUSELOR COSMETICE

Introducerea metodelor științifice de lucru, uniformizarea procedeelor tehnologice, precizarea calităților materiilor prime în controlul produselor cosmetice finite au ridicat prepararea cosmeticelor din stadiul de artă meșteșugărească la acela al uneia din ramurile tehnologiei chimice.

Pentru clasificarea produselor cosmetice ca și în alte domenii ale tehnologiei chimice sunt utilizate următoarele criterii și anume: modul de întrebuințare și efect, modul de prezentare etc., însă cel mai frecvent întâlnit este modul de clasificare în funcție de finalitate și respectiv de scopul utilizării – scopuri de fapt pentru care sunt create toate produsele cosmetice.

Articole de parfumerie:

ape de colonie;

toaletă;

parfumuri;

spray-uri.

Produse de toaletă:

paste de dinți si alte produse pentru îngrijirea cavității bucale ;

creme de obraz (tuburi, spray-uri);

săpunuri de toaletă;

produse pentru baie – spumanți de baie, săpunuri;

deodoranți și antitranspirație: tip Quick,Gel, pudră;

diverse: creme depilatoare, dizolvant, lac de unghii.

Produse pentru îngrijirea epidermei și pentru înfrumusețare:

creme și emulsii de față, mâini, corp (pentru ten normal, uscat și gras);

produse pentru plaja: creme și emulsii pentru bronzare, pentru calmarea arsurilor;

loțiuni (antiacnee, demachiante, după ras, calmante după depilare);

produse de fardare: pudre, fond de ten, fond obraz, roșu de buze, rimel pleoape, tuș pleoape.

Produse capilare:

produse de spălare și colorare a părului: șampoane (antipeliculare, antiseboree cu diverse extrase); șampoane colorate tip (Cromoplatin), vopsele colorante pentru păr, gene, sprâncene;

fixativ – fixatori – loțiuni capilare. Fixatori (înainte de coafat), lacuri de păr, briantine, loțiuni, soluție permanent la rece.

Produse cosmetice cu diverse destinații:

pentru autoturisme: antisare, antirugină,antiîngheț; șampoane;

pentru curățirea și întreținerea articolelor textile: piele, blană – impermeabilizări: curățat gulere; creme de încălțăminte;

pentru curățirea și întreținerea locuinței;

deodorante și odorizante casnice.

Tehnologia obținerii produselor cosmetice și de parfumerie reprezintă o specialitate a chimiei organice, caracterizată prin specificitatea operațiunilor, a utilajelor și a metodologiei de lucru. Operațiunile sunt în general fizice, de condiționare a amestecurilor obținute din materiile prime folosite conform recepturilor. Materialele prime necesare obținerii produselor cosmetice nu fac obiectul domeniului, ci sunt procurate din alte industrii chimice. Ele sunt substanțe de proveniență naturală sau sintetică obținute prin tehnologii bazate pe procesele chimice fundamentale.

Tehnologiile de obținere a produselor cosmetice și de parfumerie pot fi grupate prin ceea ce au ele în comun, funcție de produsul final ce trebuie realizat. Astfel există o tehnologie generală pentru obținerea produselor cosmetice solide (ruj, rimel, creioane contur, etc.), alta pentru obținerea produselor de parfumerie, alta pentru obținerea cremelor și așa mai departe. În cadrul fiecărei linii de fabricație, prin schimbarea rețetelor atât din punctul de vedere al materiilor prime chimice cat și al dozării lor se pot obține variante de produse finite care să difere între ele prin culoare, parfum , consistență, etc. .De aceea sunt redate procesele tehnologice prin specificitatea lor pe linii de fabricație. Sunt prezentate numai fluxurile pe operațiuni fără descrierea modurilor de lucru deoarece ele diferă de la sortiment la sortiment ca timpi de realizare a fazei respective.

Indiferent de produsul fabricat, tehnologia produselor cosmetice se bazează pe câteva operații comune ce au un caracter general, ca topire, solubilizare, decantare, filtrare, amestecare, (malaxare) etc., operații ce se realizează în utilaje specifice [4, p.136].

Produsele de parfumerie alcoolice – ape de colonie și de toaletă – se obțin prin

înglobarea compozițiilor de parfum într-un excipient cu rol de solvent sau de vehicul, ce poate fi lichid, solid sau cremos. Cei mai utilizați sunt excipienții lichizi în special alcool etilic ca atare sau în amestec cu apa.

Apele de colonie, de toaletă și parfumeriile sunt soluții alcoolice de diferite concentrații, conținând uleiuri de parfum, de obicei ușor colorate cu coloranți artificiali. Uleiurile de parfum sunt amestecuri de uleiuri naturale și sintetice preparate după anumite rețete cărora pentru a le mări persistența li se adaugă și fixatori.

Fig.1.1. Fluxul principal pe operațiuni al proceselor de obținere a produselor de parfumerie și a loțiunilor [14, p.38].

Cremele sau emulsiile sunt formulate pe principiul ulei și apă sau apă și ulei. Proporțiile diferă în funcție de nevoia de hidratare, de adaptare la fiecare tip de piele. Cremele de noapte se pot prepara diferit de cele de zi, deoarece acestea trebuie să aibă rol regenerator și calmant în timpul nopții, când celulele organismului se refac.

Principalele ingrediente care se pot folosi sunt extractele de plante (galbenele, iasomie, mușețel, mentă, isop, coriandu, etc.), uleiurile (ulei de levănțică, de salvie, de cimbru, busuioc etc.), ceara de albine sau ceara albă, propolisul purificat dar și drojdia de bere, untul de cacao, lecitina de soia, glicerina vegetală care sunt produse în laboratoarele fabricilor de biocosmetică.

Săpunurile de toaletă trebuie să fie cât mai neutre, pentru a nu fi iritante. Astfel, trebuie fabricate din grăsimi purificate și în orice caz supergresate cu lanolină, derivați ai lanolinei, colesterina sau cremă n cazul folosirii lor pentru tenurile uscate sau sensibile. Principalele indicații pentru săpunurile medicinale sunt:

săpunul de sulf este recomandat în seboreea pielii contra acneei precum și împotriva mătreței grase a pielii capului. În rețetă se utilizează sulf precipitat în proporție de 10 %;

săpunul gudron-sulf conține 5 % gudron și 10 % sulf. Este indicat pentru îngrijirea pielii grase, combaterea mătreței grase a pielii sensibilizate de eczeme ca și boli parazitare (diferite ciuperci);

săpunul ichtiol conține 3 % inchtiosulfonat de amoniu. Este recomandat pentru combaterea diferitelor inflamații ale pielii, coșuri, acnee, etc.;

săpunul borax se recomandă în general persoanelor cu pielea sensibilă.

Substanțele active respective se introduc în săpunul medical în momentul malaxării tăiețeilor, încorporarea perfectă efectuându-se în continuare prin vălțuirea acestora. Având în vedere scopul si condițiile în care se folosesc săpunurile medicinale este recomandat ca aceasta sa nu fie parfumate și nici colorate [7, p.142].

Fig.1.2. Fluxul de fabricație manufacturieră pentru obținerea săpunului organic [7, p.130].

Fig.1.3. Fluxul de fabricație manufacturieră pentru obținerea săpunului de toaletă [7, p.139].

. Șampoanele pentru păr se fabrică sub formă fluidă sau de cremă ori mai rar din praf. Formulele mai vechi de șampoane clasice se bazau pe utilizarea soluțiilor de săpun de cocos sau palmist cu conținut de 12-25 % acizi grași alături de alte componente dar care prezentau dezavantaje. De aceea, formulele de șampoane moderne se bazează pe alchisulfonați , alcooli polietoxilati, alchiletersulfati împreună cu adaosuri pot fi: lanolina, ou, lecitina, vitamina F, extracte vegetale etc. Alegerea și folosirea șampoanelor se ține seama de natura părului (uscat, gras, normal) și de culoarea lui. Stabilitatea spumei șampoanelor pe baza de laurilsulfați sau laurietersulfati se realizează prin încorporarea dietanolamidei acidului lauric etc.

Fig.1.4. Schema tehnologică de pregătire a șamponului [9, p.381].

Pastele de dinți sunt suspensii de substanțe solide cu caracter ușor abraziv într-un gel constituit din substanțe mucilaginoase macerate în apa (esteri ai celulozei). În rețele clasice ca agent coloidal pentru obținerea gelului se utilizează săpunul din grăsimi alimentare.

Fabricarea pastelor de dinți constă în formarea prealabilă a gelului din lianți și umectanți, la care se adaugă treptat substanțele de curățire – abrazive și în final spumatul (sub malaxare foarte lentă spre a evita aerarea masei). În funcție de felul liantului pastele de dinți se fabrică la cald sau la rece. Ultima operație este dezaerarea sub vid la minimum 0,05 atm. care se efectuează tot în malaxorul inițial

Fig.1.5. Fluxul tehnologic pentru obținerea pastelor de dinți [12, p.538].

Cremele de ras sunt produse cu consistenta păstoasă. Se fabrică în doua calități: creme spumoase – cu un conținut de circa 38 % acizi grași – și nespumoase, primele fiind cele mai răspândite.

Materia primă folosită: stearina, acidul miristic sau palmitic, uleiul de cocos, KOH sau NaOH și trietanolamina iar ca adaosuri: glicerina, acidul boric, mentolul, lanolina sau derivații ei și tenside sintetice pentru reglarea spumei. La fabricarea spumelor de ras se recomandă sa se utilizeze apa distilată sau demineralizată.

Pentru saponificarea cremelor de ras se procedează astfel: într-un malaxor cu duplicat se introduce cea mai mare parte din soluțiile de alcalii, glicerina, trietanolamina și apa distlată, prevăzute în rețea de fabricație. Se încălzesc la 800C. Într-un alt cazan duplicator se încălzesc separat tot la temperatura de 800C stearina, acizii palmitic și mirirstic, uleiul de cocos și eventual. După filtrare în filtrul amestecul se introduce sub continua malaxare, peste componenții fluizi retetuali din malaxorul de saponificare . Se introduce apoi în a două parte din soluția de hidroxid de potasiu pentru continuarea saponificării. Urmează introducerea sub agitare a acidului boric dizolvat în apă caldă. De îndată ce masa a devenit omogenă se adaugă o ultima parte din soluția de hidroxid de potasiu care produce fluidificarea masei apoi restul de soluție de soda caustică și ultima parte a stearinci toate sub malaxare continua. După sfârșitul saponificării se determină alcalinitatea pentru a se obține în final – la nevoie prin adaos corespunzător de acid stearic – o ușoara aciditate organică de 1,5 -3,5 %. Se continua malaxarea până ce cremea s-a răcit la 300C.

Se mai produc și creme de ras nespumoase, mai puțin solicitate în țara noastră. Cremele nespumoase sunt în fond creme – stearați puternic supragresate.

Cosmetice pentru machiere. Cele mai importante sunt pudrele și fardurile, roșul de buze, lacurile de unghii și vopselele de păr. Pudrele și fardurile sunt produse necesare înfrumusețării tenului care estompează sau maschează unele mici defecte inestetice ale feței. Pudrele moderne ca si fardurile sunt amestecuri foarte intime de diverse materii prime pulverulente, având o mare finețe. Pudrele de calitate trebuie să fie lejere aderente să se aplice cu mare ușurință (glisante). În același timp ele trebuie să aibă o mare putere de acoperire să confere un aspect mat și să fie ușor absorbite.

Procesul tehnologic consta în: sitarea componenților, omogenizarea acestora în malaxoare orizontale, încorporarea coloranților, omogenizați perfect și diluați în prealabil într-o parte din corpul pudrei, încorporarea carbonatului de magneziu parfumat în masa colorată trecerea prin mori forplex sau omogenizare tip ventilatoare, respectiv instalații de micronizare și în final ambalare [11, p.94].

CAPITOLUL II. ULEIUL DE CĂTINĂ CA PRODUS COSMETIC

Cătina albă (lat. Hippophae rhamnoides) este considerată una dintre cele mai valoroase specii de arbuști fructiferi din flora spontană. Domeniile de aplicare sunt extrem de vaste, obținându-se efecte spectaculoase în medicina umană și veterinară, zootehnie, cosmetică, agricultură, microbiologie, industria alimentară, silvicultură.

Fig.2.1. Cătina albă [5, p.164].

Din punct de vedere geologic, această specie datează din terțiar. Centrul de greutate al ariei de răspândire se află în [NUME_REDACTAT], de unde s-a extins și spre Europa. Probabil că această plantă străveche a migrat spre România înainte sau după glaciațiune, adică în urmă cu 17.000 de ani. În ambele zone de răspândire, întâlnite astăzi în Europa, în nord pe țărmul mării și în sud în zona montană, strâns legate între ele, se poate recunoaște că înainte trebuie să fi existat o legătură cu zona central-asiatică.

Cătină albă are o istorie bogată de utilizare în tratarea numeroaselor condiții medicale. Acesta a fost numită o plantă minune în multe țări asiatice, inclusiv China, India și Pakistan. Boabele au fost folosite mai bine de 1.000 de ani în medicina tibetană și indienă. În medicina tradițională chineză, a fost folosită pentru a ajuta digestia și tratarea tusei, tulburările circulatorii și durere.

Datorită efectelor lor hemostatice și anti-inflamator, fructele se adaugă la prescripții în medicina indiană și cea tibetană pentru a trata afecțiuni pulmonare, gastro-intestinale, cardiace și metabolice. Literatura medicală antică tibetană utilizează cătina pentru febră, inflamați, toxicitate, abcese, tuse, răceli, efect laxativ, tumori (în special de stomac și esofag) și a bolilor ginecologice. Florile sunt folosite ca un balsam de piele în Tadjikistan; în Mongolia extractele din frunze și ramuri de plante medicinale sunt folosite pentru a trata colita la om și animale. [NUME_REDACTAT] Mijlociu, frunzele sunt folosite pentru a trata tulburari gastro-intestinale.

[NUME_REDACTAT], uleiul din semințe și fructe a fost folosit pentru a trata dermatoze cronice, eczeme, arsuri, degerături și eroziunile de col uterin. Uleiul extras a fost folosit și în oftalmologie pentru a trata conjunctivita și leziunile sau arsurile pleoapei.

Ca o resursă economică, cătina este utilizată într-o gamă de produse, inclusiv în ulei, suc, cosmetice, șampoane și ca un aditiv alimentar pentru bomboane și jeleuri. Aceasta a fost plantată extensive pentru a ajuta la prevenirea eroziunii solului.

Tehnologii de obținere a produșilor biologic activi din cătină.

Tehnologiile de obținere a produșilor concentrați în substanțe biologic active din cătina cuprind în principal următoarele etape:

fructe – spălare – presare (pasare);

turte – uscare – măcinare – nutriție animală /extragere ulei/ extragere hidrosolubili;

suc brut – omogenizare – pasteurizare – ambalare.

Din studiile efectuate de diverși autori, randamentul în suc al pulpelor de cătină este de circa 75%. Este de remarcat faptul că semințele și cojile rezultate după extragerea sucului pot fi uscate până la 10-12% umiditate. Acestea după măcinare pot fi supuse extragerii uleiului. Cantitatea maximă de ulei se găsește în coaja fructului și semințe. Uleiul obținut este complex la substanțele liposolubile din coaja adăugându-se lipide și substanțe liposolubile din semințe. Pulberea poate fi utilizata în furajarea animalelor datorita conținutului bogat în proteine cu aminoacizi esențiali.

Etape de recepție și prelucrare primară.

Prelucrarea primară cuprinde întreg ansamblul de operații tehnice prin care se realizează trecerea produsului vegetal proaspăt într-o stare corespunzătoare pentru utilizarea în diferite scopuri.

Apa conținută în cătină poate favoriza denaturarea și descompunerea principiilor active. Umiditatea poate influența și procesul de extracție, respectiv calitatea soluției extractive. Apa din produsul vegetal diluează solventul și micșorează capacitatea de dizolvare, scăzând astfel randamentul în principii active.

Majoritatea descompunerilor principiilor active sunt determinate de procese enzimatice, descompuneri oxidative sub acțiunea oxidazelor sau a oxigenului atmosferic, procese de hidroliză cu formarea de compuși inactivi. Procesele de descompunere se produc în general la temperaturi cuprinse între 30-40 °C. Inhibarea proceselor enzimatice poate fi realizată prin stabilizare și uscare.

Stabilizarea se realizează prin menținerea produsului vegetal în vapori de alcool sau prin fierberea în alcool. După stabilizare produsul vegetal poate fi uscat rapid până la o umiditate de 3 %. Un alt procedeu de stabilizare îl reprezintă uscarea termică efectuată în general în etuva sau cuptor la temperatura potrivită în funcție de natură, structură și stabilitatea principiilor active. Uscarea poate influența negativ unele substanțe (compușii fenolici și uleiurile volatile sunt oxidate, rezinificate).

Uscarea cătinii impune o abordare diferențiată în funcție de:

părțile plantei utilizate, textură și conținutul în apă al acestora;

natura principiilor active și a echipamentului enzimatic din părțile plantei supuse deshidratării.

Uscarea corecta a diferiților părți ale cătinii necesită cunoașterea structurii chimice a principiilor active. Pentru extragerea uleiurilor volatile temperatura maximă nu trebuie sa depășească 30-35°C, iar pentru alcaloizi și glicozi temperatura optimă este cuprinsă în intervalul 50-80°C. Cu cât uscarea se face mai repede, cu atât efectele reacțiilor enzimatice sunt mai reduse. Pe lângă reacțiile enzimatice, intervin însă și alte procese fizice, chimice sau fotochimice care de asemenea antrenează modificări. Uleiurile eterice se pierd parțial prin volatilizare, oxidare și polimerizare, fenomen mai pronunțat la frunze și destul de redus la semințele și fructele intacte. Taninurile se pot modifica prin oxidarea la flobafene.

Un factor important în realizarea de soluții extractive îl constituie gradul de mărunțire a produsului vegetal. Acesta trebuie ales în funcție de natura produsului vegetal: scoarțele, rădăcinile, semințele se pulverizează mai fin decât frunzele. La păstrare produsele vegetale pulverizate suferă mai puternic acțiunea factorilor externi decât cele întregi sau divizate în fragmente mari. De aceea pulverizarea se execută numai înaintea extracției. Dintre solvenți cel mai mult se folosește apa care este un solvent polar foarte activ, îndeosebi fața de majoritatea substanțelor anorganice și o serie de compuși organici – zaharuri, acizi, alcooli, fenoli, esteri, aldehide, amine, glicozide și săruri de alcaloizi. Dispersează coloidal gumele, taninurile, mucilagiile și albuminele. Nu dizolvă amidonuri, celuloze, grăsimi, uleiuri volatile (parțial), rășini, hidrocarburi, vitamine liposolubile, alcaloizi liberi (cu excepția colchicinei).

Apa ca dizolvant prezintă avantajul ca poate fi asociată cu acizi, baze, alcool, glicerină sau alte substanțe, mărindu-i-se capacitatea de solubilizare față de unele substanțe active mai greu solubile. Din acest motiv procedeul de extracție a produselor vegetale cu apă diferă în funcție de natura substanțelor extrase. Spre exemplu la produsele ce conțin alcaloizi se recurge la o extracție în mediu acid, în prezența acidului clorhidric, tartric, citric. La produsele vegetale cu saponine, extracția se efectuează în mediu de bicarbonat de sodiu. Extracția apoasă se face prin infuzie, decoct, macerare.

Tendința actuală este aceea de a înlocui tehnologiile clasice, care sunt destul de complicate, ineficiente și costisitoare cu o nouă metodă de obținere și prelucrare la rece a extractelor vegetale, așa-numită metoda a „extractului foliar”. Etapele acestei metode noi presupun și folosirea unor procedee de separare, purificare și concentrare avansată la rece a principiilor active din extracte. Astfel se creează o nouă arie de aplicare a tehnologiilor de membrană la prelucrarea materiilor vegetale noutatea acestui domeniu suscitând un interes deosebit [11, p.208].

Etapa de fracționare a materiei prime.

Produsul vegetal trebuie fracționat până la gradul de diviziune necesar scopului urmărit. Scopul fracționării (mărunțirii) este acela de a se obține particule mici, care în procesul de extracție vor ceda ușor principiile active. Fără o mărunțire prealabilă procesul de transfer de masa prin difuziune – osmoză este îndelungat și poate determina pierderi de principii active. Prin creșterea suprafeței de contact dintre cele doua faze se grăbește extracția și sporește randamentul acesteia.

Gradul de mărunțire a produselor vegetale se stabilește în funcție de procedeul de extracție utilizat. În general pentru extracția prin macerare, infuzare sau decocție se efectuează o mărunțire în particule mai mari, iar pentru extracția prin percolare mai mici.

Etapa de extracție.

Se realizează prin difuziune moleculară, convecție sau alte forme de transfer de substanța cu pondere mai mica. Factorii care influențează extracția solid-lichid se referă la:

materia primă – natura, temperatura, vâscozitate, cantitate, forma și mărime, tratamente prealabile;

solvent – natura, cantitate, selectivitate, densitate, vâscozitate, tensiune de interfață, reactivitate chimică, solubilitate reciprocă cu materia primă, toxicitate, inflamabilitate, posibilitate de recuperare;

operația de extracție – temperatura, viteza de extracție, timp de contact.

Solvenții trebuie să dizolve și să extragă cu randament ridicat majoritatea componentelor active și să conțină cât mai puține materii inerte fără valoare terapeutică. Solventul ales trebuie să aibă un punct de fierbere cât mai scăzut astfel încât întrebuințarea lui sa fie cât mai economică. Cei mai utilizați solvenți folosiți în industria extractelor vegetale sunt:

apa pentru: săruri ale alcaloizilor, glicozizi, zaharuri, materii mucilaginoase pectice, protidice sau colorante, enzime, taninuri etc.;

alcoolul etilic pentru: uleiuri volatile, hidrocarburi, taninuri, alcaloizi baze și săruri ale acestora, glicozizi, rezine, clorofila etc.;

eterul etilic pentru: alcaloizi baze, rezine, uleiuri volatile etc.

Separarea principalelor grupuri de compuși naturali (principii active) se face prin extracția succesivă și selectivă a produsului vegetal cu solvenți de polarități diferite. La început materialul vegetal este extras cu un solvent nepolar: eter etilic, eter de petrol, benzen, hexan, cloroform etc., apoi cu un solvent polar: etanol și în final cu apă. Se obțin trei extracte: soluția extractivă eterică, soluția extractivă alcoolică și soluția extractivă apoasă. În extractul eteric se găsesc compuși chimici lipofili:uleiuri volatile, substanțe grase, steroli, triterpene, carotenoide sau carotinoide, acizi grași, acizi rezinici, alcaloizi baze, agliconi flavonici, antracenoide, emodoli, cumarine, clorofila iar în celelalte extracte compuși chimici hidrofili: polifenoli, compuși reducători, alcaloizi și săruri ale acestora, aminoacizi, glicozide polifenolice, glicozide sterolice, glicozide triterpenice, taninuri, substanțe proteice etc. Concentrarea extractelor se poate face la cald sau prin procedee membranare.

Pentru a fi aplicate cu succes instalațiile de extracție trebuie să aibă o eficacitate cât mai mare la separare,  o producție specifică mare, un consum redus de energie mecanică și termică (incluzând căldura necesară pentru recuperarea solventului), costuri de investiție și de exploatare cât mai reduse și să fie adaptabile la diverse condiții de lucru. Pentru creșterea randamentelor de extracție se poate folosi vibroextractia care constă din extracția cu agitarea amestecului format din produsul fin pulverizat ce urmează a fi extras și solventul folosit sau extractia cu ultrasunete bazata pe principiul osmozei și difuziunii activate ultrasonic.

Sunt prezentate două exemple de fluxuri tehnologice utilizabile pentru prelucrarea fructelor de cătină.

Fig.2.2. Fluxul tehnologic prin utilizarea fructelor proaspete [2, p.208].

Fig.2.3. Fluxul tehnologic prin utilizarea fructelor uscate [2, p.218].

Tehnologii de extracție ale uleiului de cătină.

Există 4 metode principale de extracție ale uleiului de cătină:

prin presare;

extracție cu solvenți;

prin macerare (extracție apoasă);

cu CO2 supercritic.

Presarea cu șurub de presiune are un randament scăzut (aprox. 20%), dar prezintă avantajul obținerii de produse sănătoase, fără reziduu, printr-un tratament termic blând (sub 60oC). Însă culoarea uleiului este închisă iar condițiile aseptice nu pot fi garantate.

Extracția cu solvenți se folosește când se dorește obținerea unui randament de extracție al uleiului de aproape 100% (conținutul de ulei reziduu să fie sub 2%). Temperatura de extracție este de 45-60oC. Uleiul obținut prezintă proprietăți atractive, este clar, cel din semințe are o culoare galben strălucitoare iar cel din pulpă este roșu aprins. Dezavantajul major al acestei metode este reprezentat de reziduurile de solvent din ulei afectează calitatea acestuia.

Extracția prin macerare se bazează pe insolubilitatea uleiului în apă. Este un proces realizat la [NUME_REDACTAT] AG în Germania și constă în macerarea fructelor urmată de centrifugare. Nu se extrage ulei din semințe iar randamentul extracției din pulpă este scăzut. În schimb culoarea și aspectul uleiului sunt atractive.

Extracția cu CO2 este una din noile tehnologii dezvoltate recent, care controlează CO2 în faza supercritică între lichid și gaz. În acest punct sunt mai ușor de extras toate componentele din semințele de cătină. Sunt eliminate dezavantajele menționate la celelalte 3 metode, această metodă fiind una cu un randament de extracție ridicat și fără reziduu în ulei. Componentele semințelor și fructelor de cătină nu sunt afectate în cursul acestui proces, de asemenea calitatea produsului poate fi asigurată, dar există o poluare a mediului. Deoarece uleiul este obținut sub presiune, CO2-ul conținut în ulei va fi separat și va juca rolul de protecție prin separarea aerului de ulei.

Datorită caracteristicelor fizice ale CO2-ului având în același timp proprietăți de lichid și de gaz sub anumită temperatură și presiune critică, viteza de extracție a uleiului cu CO2 supercritic crește de 100 ori în comparație cu un solvent obișnuit iar randamentul extracției crește simțitor. Extracția și separarea diferitelor componente poate fi făcută prin reglarea presiunii și a temperaturii. Când presiunea și temperatura revin la normal, CO2 aflat acum în stare gazoasă va fi separat mai ușor de ulei.

Din compararea celor 4 metode de extracție ale uleiului de cătină se obțin următoarele date referitoare extracției și calitatea uleiului obținut (bogăția în componente nutritive).

Calitatea uleiului obținut.

Tabelul 2.1. [8, p.46].

Procesului tehnologic de obținere a uleiului de cătină prin extracție cu solvenți.

Mărimea unei șarje este de 2,0 kg ulei de cătină care se obțin din 440,0 kg fructe de cătină proaspete.

Procesul tehnologic are următoarele faze:

Faza de preluare a produsului vegetal în vederea extracției.

Prelucrarea produsului vegetal – fructe proaspete de cătină se face prin operațiile de presare, uscare, măcinare, sitare astfel:

Presarea : fructele de cătină proaspete, după spălare cu apă într-un reactor cu sită, se scot și se supun presării. Se izolează sucul apos împreună cu substanțele hidrosolubile.

Uscarea: turtele de cătină obținute după presare se usucă în condiții menjate prin întindere în strat subțire, în curent de aer cald (45oC) timp de 24 ore.

Mărunțirea: în continuare, materialul vegetal rezultat se supune mărunțirii prin măcinare (în moara ciocane), până la dimensiuni de circa 1-3 mm.

Sitarea: după măcinare are loc o cernere prin sită pentru separarea pulberii de cătină de eventualele impurități mecanice sau fragmente de cătină mai mari.

Faza de extracție.

Pulberea de cătină se introduce într-un extractor de capacitate mare (2000 l ) prevăzut cu sită fină ( tip coș sită) și se adaugă solventul ( benzina purificată ) în proporție de 2:1 solvent/pulbere de cătină uscată (800 kg solvent pentru 400 kg turtă de cătină uscată).

Solventul din extractor se recirculă din 3 în 3 ore peste masa de cătină, timp de 32 de ore, la temperatura de 60oC.

Faza de îndepărtare a solventului.

După oprirea procesului și răcirea extractului din extractor până la circa 30oC, uleiul extras împreună cu solventul se trece într-un vas de distilare sub vid și se distilă timp de 3 ore pentru îndepărtarea și recuperarea solventului. În vasul de distilare rămâne uleiul de cătină extras, care mai conține urme de solvent (maxim 1% determinat prin gaz – cromatografie).

Faza de neutralizare.

Pentru reducerea acidității uleiului la nivelul limitei prevăzute în specificația tehnică, se face spălarea cu soluție de carbonat de sodiu 20% în vasul în care se află uleiul după îndepărtarea alcoolului etilic. Se agită ușor pentru a evita emulsionarea și se lasă să se separe sărurile formate de acizii grași. Stratul uleios se trece la filtrare. Se verifică aciditatea uleiului și integritatea filtrelor.

Faza de filtrare și centrifugare.

În continuare uleiul de cătină se filtrează prin filtrul nuce sub vid. Uleiul rezultat după filtrare mai conține ceruri în suspensie, motiv pentru care se supune unei operațiuni de centrifugare în condiții optime de timp și viteză.

Faza de ambalare.

Ambalarea se face în recipienți de polietilenă. Produsul ambalat și etichetat, se păstrează în depozite cu temperatura și umiditatea controlate conform proiectului de specificație tehnică. În aceste condiții de ambalare și stocare uleiul de cătină este stabil timp de 12 luni.

Fructe proaspete de cătină albă

[NUME_REDACTAT].2.4. Schema tehnologică de obținere a uleiului de cătină [1, p.38].

Caracteristica fizico-chimică și microbiologică pentru uleiul de cătină.

Tabelul 2.2. [1, p.42].

Compoziția uleiului de cătină.

Licopen este pigmentul natural care dă culoarea fructelor și care are proprietăți antioxidante, antitumorale și de reducere a colesterolului. În fructele de cătină se găsește de asemenea quercitina, o substanță antioxidantă, analgezică, antiastmatică, antibacteriană. Datorită acestor substanțe, cătina este recomandată în cazul cataractei, gastritelor, faringitelor, psoriazisului, obezității.

Compoziția uleiului de cătină:

7 grupe de flavonoide fiecare grupă conținând 7 tipuri;

multiple vitamine: E, A, K, B2, B6, C. Cantitatea de vitamina C este de 8 ori mai mare decât în piersică, de 20 de ori mai mare decât în mărul pădureț, de 80 de ori mai mare decât în roșie, de 200 de ori mai mare decât în strugure. Cătina mai este denumită tezaurul de vitamină C sau regina vitaminei C;

3. cătina conține multiple minerale, microelemente, aminoacizi esențiali, 8 tipuri de caroten;

4. conține substanțe anticanceroase: principii amare, arginină serotonină, SOD care este de 4 ori mai mare decât la Ginseng;

5. substanțe volatile, substanțe antisaponificare, sistosterili

6. conține carotonoizi.

Uleiul de cătină ameliorează boli ale sistemului cardiocerebrovascular. Bolile sistemului cardiocerebrovascular sunt considerate asasinul numărul unu al omenirii. Datorită lipemiei ridicate din sânge și a îngroșării endoteliului vascular se formează tromboză ceea ce duce la infarctul de miocard și la accidente cerebrovasculare.

Cătina mai conține flavone care sunt considerate noile tipuri de vitamine ale secolului XXI, de asemenea mai conține 20 de tipuri de acizi grași nesaturați, substanțe active care scad nivelul lipemiei din sânge, scad vâscozitatea sângelui, reduce cantitatea de colesterol din sânge, crește cantitatea de sânge circulată la nivelul coronarian, crește cantitatea de sânge la nivelul miocardului, ameliorează angină pectorală și de asemenea îmbunătățește circulația cerebrală, tonifică creierul, combate nervalgiile.

Conținutului bogat în vitamine liposolubile, cătină și produsele din cătină contribuie la creșterea rezistenței sistemului osos, sunt utilizate în cazuri de hipertiroidism, în reducerea riscului de infarct miocardic. Fructele sunt materia primă pentru sucuri i gemuri, dar trebuie reținut că aceste preparate nu sunt atât de bogate în vitamine ca fructul crud. De asemenea, oprește hemoragiile interne, elimină paraziții intestinali, ajută la refacerea epiteliului renal și intestinal. S-a mai dovedit bun pentru încetinirea proceselor de îmbătrânire și prevenirea apariției cancerului și ca tonic general în stres. Pentru cei care lucrează într-un mediu nociv, reduce efectul expunerii la radiații. Mai tratează hepatita virală și ciroza, psoriazisul și dereglările endocrine. Are un rol excepțional în stagnarea și regresul diverselor afecțiuni oculare, precum hemeralopie, prezbitism, miopie, astigmatism, hipermetropie, glaucom, cataractă. În general, se amestecă două linguri de sirop la o cană cu apă. Este contraindicat în diabet zaharat.

Uleiul de cătină conține mari cantități de vitamina A și E. În special vitamina E este foarte importantă la începutul primăverii. Ea are efect de reîntinerire asupra organismului, susține activitatea sistemului nervos, favorizează o stare de tonus fizic și psihic. De asemenea uleiul de cătină poate fii folosit și pentru durerile de gât.

Obținerea uleiului de cătină în mod tradițional: se spală bine cu apă fiartă și răcită 1 kg de fructe, după care se usucă în șervete. Se zdrobesc apoi pe rând cu o lingură de lemn într-un vas emailat sau de sticlă. Se stoarce sucul obținut prin tifon, obținându-se aproximativ 600 de grame. Se lasă timp de 24 de ore la temperatură camerei, fără a-l acoperi etanș. Se va forma o peliculă de culoare mai deschisă, care este uleiul de cătină. Ceea ce a rămas de la tescuire se usucă întâi la aer, apoi într-un cuptor deschis până devine sfărâmicios. Se râșnește în râșniță de cafea. Pudra astfel obținută se pune într-un vas de sticlă sau emailat și peste ea se toarnă 12 linguri de ulei de măsline sau de porumb. Pudra cântărește aproximativ 50 de grame și uleiul o va acoperi bine. Se lasă timp de trei săptămâni, agitând amestecul din când în când. După cele trei săptămâni se scurge ușor. Uleiul astfel obținut este destul de concentrat. Se ia câte o linguriță cu 15-20 de minute înainte de masă, de 2-3 ori pe zi. Uleiul de cătină este foarte eficient în prevenirea arteriosclerozei și în normalizarea tensiunii. După uleiul de palmier, este al doilea din lume ca bogăție în vitamina E.

Utilizarea uleiului de cătină.

Uleiului de cătină are un conținut bogat în substanțe minerale, în acizi organici, în zaharuri, în flavonoide, în ulei gras și în vitamine: provitamina A (previne depigmentările provocate de îmbătrânire), vitamina E (cel mai apreciat antioxidant natural, realizează o bună protecție împotriva radicalilor liberi) vitamina F (amestec de acizi grași nesaturați esențiali, asigură hrănirea pielii și previne deshidratarea ei). Asigură menținerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii și crește rezistentă la agenții patogeni. Substanțele active sunt antisclerotice și încetinesc procesele de îmbătrânire. Cătina este radioprotectoare, fotoprotectoare (protecție pentru plajă) și cicatrizant puternic. Uleiul de cătină stă la baza compoziției majorității produselor fiind principiul activ al acestora. Îl utilizăm în toate cremele (hidratantă, nutritivă, antirid, hidratantă cu vitamina C, antiacnee, emolientă pentru picioare, cremă pentru ten pigmentat), în crema anticelulită, în laptele demachiant și laptele nutritiv, în produsele pentru păr (șamponul și balsamul cu cătină), în pastă de dinți homeopată și în cea cu protecție completă, în produsele pentru plajă (emulsie și ulei pentru plajă, balsam și loțiune după plajă) și în balsamul după ras.

Uleiul de cătină poate fii folosit și pentru cremele nutritive având un conținutul bogat în vitamine al uleiului de cătină: provitamina A (beta carotenul), vitamina E (tocoferolul) și vitamina F (vitamina pielii), asigură menținerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii și potențează efectul nutritiv revitalizant.

Acțiunea uleiului de cătină asupra organismului ajută la următoarele terapii cum ar fii ca: tonifiant general, antianemic, vitaminizant; imunomodulator; acțiune sinergică cu interferonul și în special contribuie la sinteza proteinelor materie primă pentru interferoni; protector coronarian; antiaterosclerotic; încetinește procesul de îmbătrânire prin consumarea radicalilor liberi nedoriți; îmbunătățește funcția de detoxifiere a ficatului și asigură troficitatea celulei hepatice; prin conținutul mare în A-caroten, previne apariția cancerului; în administrarea externă este un bun cicatrizant având un remarcabil efect dermoregenerator, antiinflamator, nutritiv, este un excelent protector împotriva radiațiilor solare sau de altă natură.

Este folosit la numeroase produse cosmetice cum ar fii șamponul al cărui extract de cătină, o polivitamină naturală, contribuie la menținerea sănătății părului și a pielii, îndepărtează celulele moarte și stimulează regenerarea țesuturilor El mai este folosit și pentru cremele cicatrizante care ajută la plăgi infectate, răni, arsuri, escare și ulcerații ale pielii de asemenea menționez și acțiunea terapeutică cicatrizantă, datorată prezenței uleiului de cătină și antiseptică, datorată prezenței cloramfenicolului. Este bine cunoscut efectele uleiului de cătină care acționează ca un accelerator celular, contribuind la creșterea elasticității pielii. Conținutul bogat în vitamine al uleiului de cătină: provitamina A, vitamina E și vitamina F (vitamina pielii), asigură menținerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii. Uleiul de cătină pentru prepararea diferitelor unguente care ajută la egenerare tisulară, în afecțiuni ale pielii: eriteme, eczeme, deshidratare, răni cu vindecare lentă, arsuri, ulcerații și alte tipuri de leziuni.

Uleiul de cătină este, după uleiul de palmier, cel mai bogat material natural în carotenoide (în special în betacaroteni). Însă spre deosebire de uleiul de palmier uleiul de cătină are și alte elemente benefice organismului. Produsele din cătină au fost utilizate și de către astronauții sovietici deoarece, pe lângă proprietățile revigorante, cătină crește rezistența organismului la radiațiile cosmice.

Produse și subproduse obținute din cătină.

Fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă de vitamina A, E, de carotenoizi (care le dau culoarea portocalie) și flavonoizi. Ele conțin și cantități importante de vitamine C, B1, B2, K și P, precum și microelemente ( K, Mg, Fe, Mn), acizi grași esențiali, fitosteroli.

Din punct de vedere economic se vorbește de o utilizare de 100% a fructelor și a ceea ce rezultă de la presare. Cele mai promițătoare produse din cătină sunt: ulei din sămânță, ulei din pulpă, pudra aromata, capsule aromate, vitamine extrase, componente bioactive, fructe uscate, aditivi alimentari, extracte naturale, coloranți alimentari naturali, acizi naturali și vitamina C.

Aportul vitaminic al cătinei comparativ cu alte specii bogate în vitamine.

Tabelul 2.3. [10, p.215].

Prin procesarea fructelor proaspete sau congelate se obțin câteva produse care se pot utiliza ca atare sau constituie la rândul lor ingrediente/materie primă. Putem exemplifica: piure filtrat sau nefiltrat, pulpă rezultată de la zdrobire și presare, suc de cătină cu diferite depuneri sau suc limpede. O problemă deosebită în industria sucurilor din cătină o constituie sedimentarea sucului în particule foarte fine de pulpă și ulei, care lasă urme pe sticlă sau pahar.

Fructele de cătină trebuie recoltate când sunt foarte coapte, iar după recoltare ori prelucrate rapid, ori congelate. Cel mai bine se păstrează în miere de albine.

Fig.2.5. Schema utilizării fructelor de cătină și produselor derivate [10, p.218].

Tehnologia de preparare a cremei grase cu conținut de ulei de cătină.

Generalități.

Denumirea produsului cosmetic.

PIONT, cremă grasă pentru îngrijirea tenului uscat.

ПИOHT, кpeм жиpный для cyxoй кoжи

Descrierea produsului farmaceutic: Cremă omogenă de culoare albă cu nuanță gălbuie, de consistență semisolidă și miros plăcut.

Compoziția cantitativă:

II. Caracteristica excipienților.

rom. Colesterol, lat [NUME_REDACTAT] moleculară: C27H46O

Formula de structură:

Descriere: pulbere cristalină albă sau alb gălbuie sau foi cristaline sidefii, fără miros și fără gust. Este ușor solubil în eter, solubil în benzen, cloroform, dioxan, uleiuri și grăsimi, puțin solubil în alcool, practic insolubil în apă.

Colesterolul are proprietăți emulsive și mărește capacitatea de încorporare a apei.

rom. Lanolină, lat. Adipis lanae

Fig.2.6. Lanolină [3, p.15].

Descriere: materie grasă extrasă și purificată din lâna de oaie. Conține esteri ai acizilor grași cu alcooli alifatici superiori, steroidici și triterpenici. Conține cantități mici de acizi grași liberi. Poate încorpora apa în proporție de 200-300%. Este o substanța semisolidă de culoare galbenă sau brun – închis, onctuoasa, cu miros caracteristic; are p.t.=36-420C. În stare topită este un lichid limpede, galben fără sediment. Are proprietăți emulsive fiind un emulgator tip A/U.

rom. Uleiul de cătină, lat. [NUME_REDACTAT]

Fig.2.7. Ulei de catină [3, p.19].

Uleiul de cătină este un lichid uleios, de culoare portocaliu intens, fără miros, fără gust care se separă de faza apoasă rezultată în urma presării fructelor proaspete, conține cantități însemnate de vitamină A, beta-caroten și vitamine D și E. Datorită conținutului important de vitamine E și A se utilizează cu mare succes atât intern cât și extern în tratarea avitaminozelor, întărirea sistemului imunitar, stimularea activității intelectuale, îmbunătățirea activității cardiace la persoanele în vârstă, combaterea efectelor stresului, ameliorarea chimioterapiei.

Folosirea externă a uleiului de cătină protejează mucoasele si pielea de acțiunea

nocivă a unor radiații, se folosește în tratamentul arsurilor, degerăturilor, diferitelor plăgi prin ungerea zilnică a acestora. Datorită proprietăților bactericide, uleiul de cătină este recomandat în infecțiile pielii, respectiv prevenirea sau tratarea eczemelor și în dureri reumatice, datorită efectului său antiinflamator și calmant.

rom. Ceara galbenă, lat. Cerae flava

Fig.2.8. Ceara galbenă [3, p.24].

Ceara galbenă se obține prin topirea fagurilor de albină și conține esteri ai alcoolilor superiori cu acizi palmitic, hidroxipalmitic, cerotic precum și o proporție mare de acizi grași liberi.

Este o masă solidă sub formă de plăci cu aspect uniform, cel puțin în jumătatea superioară a masei, cu fracura mata și granuloasă de culoare galbenă sau brun-deschis cu miros slab caracteristic de miere, fără gust. Ceara galbenă topită pe baia de apă se prezintă ca un lichid limpede de culoare galbenă.

Este ușor solubilă în cloroform și uleiuri volatile, solubilă în eter prin încălzire, greu solubilă în alcool la fierbere, practic insolubilă în apă și alcool. Miscibilă în stare topită cu parafină, vaselina albă și uleiuri grase.

rom. Acetat de tocoferol, lat. Retinoli acetatis

Formula de structură:

Acetatul de tocoferol (vitamina E) este un lichid uleios, vâscos, limpede, galben-verzui, fără miros, fotosensibil. Este ușor solubil în acetonă, alcool absolut, cloroform, uleiuri grase, solubil în alcool, practic insolubil în apă.

Soluția uleioasă de acetat de vitamina A este un lichid uleios sau amestec de lichid uleios și cristale de culoare galbenă până la galben-portocalie cu miros caracteristic (dar nu rânced) și gust caracteristic. În cazul amestecului de lichid uleios și cristale, pentru dizolvarea cristalelor și omogenizare recipientul închis se încălzește pe baia de apă la aproximativ 600C și se agită. Este solubilă în alcool absolut, practic insolubilă în apă, miscibilă cu cloroform, eter și uleiuri grase. Se conservă la Separanda. Conține 30.000 UI/ml.

lat. Tetraborat de sodiu, lat. Natrii tetraboratis

Fig.2.9. Borax [13, p.41].

Se prezintă sub cristale incolore, transparente sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust sărat și leșietic, eflorescentă. Prin încălzire substanța se dizolvă în apă de cristalizare apoi se umflă și pierde apa. La temperatura mai înalta se topește și după răcire formează o masa sticloasă, incoloră. Este foarte ușor solubil în apă la fierbere, solubil în 1,5 ml glicerol și în 20 ml apă, practic insolubil în alcool. Se va dizolva în apă prin încălzire la fierbere.

lat. Acidul boric, lat. Acidi borici

Formula moleculară: B(OH)3

Se prezintă sub formă de lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefat, grase la pipăit sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab acru. Este ușor solubil în glicerol, alcool la fierbere și apă la fierbere (1:4), solubil în alcool și apa (1:25). Se va dizolva în apă prin încălzire la fierbere [16, p.142].

III. Fluxul de fabricație pentru obținerea cremei.

IV. Descrierea procesului tehnologic.

Tehnologia de obținere a cremelor se bazează pe câteva operații ce au un caracter general: topire, filtrare, emulsionare, malaxare, omogenizare etc., operații ce se realizează în utilaje specifice. Aceste utilaje se folosesc atât pentru pregătirea materiilor prime precum și pentru  efectuarea proceselor propriu-zise având o flexibilitate și o elasticitate deosebită.

Procesul tehnologic de obținere a produsului cosmetic “Cremă grasă pentru tenul uscat” include următoarele etape:

Etapa I.

Cântărirea materiei prime.

Se cântărește materia primă (toate ingredientele), cu ajutorul balanțelor electronice de 30 kg marca Mettler PS 30, balanța electronică de 100 kg marca BX-100D1.3, balanța electronică până la 210 g marca BP 211D și balanța electronică până la 620 g marca 620 S.

Fig.2.10. Balanță electronică marca Mettler PS 30 [3, p.15].

Lanolina, ceara și alcoolul cetilic sunt emulgatori tip A/U. Boraxul reacționează cu acizii grași liberi din ceara și din uleiul de cătină rezultând săruri monovalente ale acestora care sunt emulgatori tip U/A. Se formează concomitent ambele tipuri de emulgatori dar emulsia obținuta este de tip A/U datorită proporției mari de substanțe cu proprietăți emulsive de acest tip. Alcoolul cetilic și ceara cresc consistenta cremei.

Vitaminele A și E se folosesc sub formă de soluții uleioase care sunt miscibile cu baza de cremă lipofilă. Se adaugă după răcirea cremei deoarece sunt termolabile. Nu se folosesc soluțiile diluate ale acestor vitamine pentru ca ar diminua foarte mult consistența acestei cremei.

Etapa II.

Prepararea cremei.

Topirea componenților lipofili se efectuează în ordinea crescătoare a punctelor de topire în vase (cazane) cilindrice din oțel inoxidabil sau emailate, prevăzute cu manta dublă, fund și pereți dubli, numite și cazane duplicator, având capacități de 50-100 l. Încălzirea se efectuează prin mantaua dublă cu abur sau apă caldă. Pentru golirea ușoară, cazanele de topit sunt prevăzute cu dispozitive de basculare sau, după caz, transvazarea grăsimilor topite se face cu pompe. În mod obligatoriu, materiile prime topite se filtrează printr-un filtru simplu (pânză de filtru textilă, de nailon sau pânză fină metalică, inoxidabilă), ce reține impuritățile mecanice în suspensie, sau decantate la fundul cazanului.

Fig.2.11. Cazan duplicator de topire. 1 – cazan; 2 – manta; 3 – dispozitiv de basculare; 4 – suporturi de susținere [6, p.94].

Separat se dizolvă boraxul și acidul boric cu ajutorul apei prin fierbere. Se adaugă treptat soluția apoasă la aceeași temperatură cu faza lipofilă, se malaxează până la un amestec omogen. După răcirea baza se încorporează cu conținutul vitaminei A și vitaminei E.

Etapa III.

Turnarea și ambalarea cremelor se execută în tuburi sau forme speciale de dimensiuni dorite. Mașinile de turnare sunt rotative. Astfel, pentru umplerea tuburilor sau recipientelor cu creme, se folosesc mașini cu piston vertical sau rotativ, care la fiecare început de lucru se încarcă cu crema respectivă, din pâlnia de alimentare. Apoi doza de cremă este presată în tubul gol, care ajunge de fiecare dată în dreptul orificiului de golire, cu ajutorul unui disc carusel portant prevăzut cu alveole.

În operațiile următoare se execută închiderea tubului în mai mulți timpi cu ajutorul unor gheare. Un dispozitiv cu celulă fotoelectrică oprește descărcarea pistonului încărcat, dacă în dreptul tijei de umplere lipsește tubul din alveolă.

În continuare, liniile de umplere sunt formate din mașini de bușonat și etichetat. În funcție de tipul de construcție și capacitatea flacoanelor se construiesc linii având capacități de la 1 500-2 500 de flacoane pe oră, până la 5 500-6 500 de bucăți pe oră.

V. Controlul calității.

Aspect. Masă omogenă de culoare albă cu nuanță gălbuie, de consistență semisolidă și miros plăcut.

Omogenitatea cremei. Nu prezintă aglomerări de particule sau picături de lichide.

Se ea 4 probe de cremă cu masa 0,02 – 0,03 g care se aplică pe lame apăsând cu altă placă până la obținerea petelor cu diametrul 2 cm. Calitatea e considerată bună dacă la examinarea cu ochiul liber a petelor formate la distanța e 30 cm în 3 din 4 probe nu se observă particule vizibile, în caz contrar determinarea omogenității se repetă în 8 probe, respectiv se admite prezența particulelor vizibile în 2 probe.

Masa totală pe recipient.

Determinarea se efectuează conform OST 64-492-85. De la fiecare serie se prelevează câte 10 tuburi.

Masa totală pe recipient se determină prin diferența dintre masa tubului cu preparat și masa tubului eliberat din conținut, spălat și uscat (în tub se face o incizie transversală cu ajutorul foarfecilor).

Masa individuală a conținutului unui ambalaj trebuie să fie:

pentru divizarea de 75 g ± 4% (cel puțin 74,60 g și cel mult 75,40 g).

Masa medie a conținutului a 10 ambalaje trebuie să fie:

pentru divizarea de 75 g ±1,3% (cel puțin 74,87 g și cel mult 75,13 g).

pH extracției apoase. De la 4,5 până la 7,5. Determinarea se efectuează potențiometric conform Ph. Eur. (2.02.03).

circa 0,5 g preparat se trec într-un balon cu dop rodat cu capacitatea 100 ml, se adaugă 30 ml apă purificată proaspăt fiartă și răcită, se închide cu dopul și se încălzește pe baia de apă în decurs de 3-5 min, se agită minuțios, se răcește și se filtrează prin filtru de hârtie cu bandă albastră într-un balon cotat cu capacitatea de 50 ml. Filtru se spală de 2 ori în același balon cotat, se completează volumul soluției cu apă purificată până la cotă și se omogenizează. Se determină valoarea pH a soluției obținute.

Indici de calitate a cremei.

Tabelul 2.3. [6, p.58].

CONCLUZII

Tehnologia obținerii produselor cosmetice și de parfumerie reprezintă o specialitate a chimiei organice, caracterizată prin specificitatea operațiunilor, a utilajelor și a metodologiei de lucru. Indiferent de produsul fabricat, tehnologia produselor cosmetice se bazează pe câteva operații comune ce au un caracter general, ca topire, solubilizare, decantare, filtrare, amestecare, (malaxare) etc., operații ce se realizează în utilaje specifice.

Catina este un produs natural care poate fi folosit cu succes într-o varietate de scopuri, inclusiv ca remediu pentru menținerea frumuseții, revitalizarea și hidratarea pielii, unghiilor și părului. Produsul de cea mai mare importanță este uleiul de cătină.

Tehnologiile de obținere a produșilor concentrați în substanțe biologic active din cătina cuprind în principal următoarele etape: fructe – spălare – presare (pasare); turte – uscare – măcinare – nutriție animală /extragere ulei/ extragere hidrosolubili și suc brut – omogenizare – pasteurizare – ambalare. Bogăția de ingrediente bioactive fiecare cu acțiunea sa specifică fac din uleiul de cătina o materie primă cu multiple efecte benefice pentru industria cosmetică.

Produsele cosmetice ce conțin ulei de cătină au proprietăți nutritive, cicatrizante, emoliente și de protecție antisolara. Uleiul de cătină combate îmbătrânirea prematura a epidermei prin efectul antiradicalic și prin refacerea țesutului conjunctiv alterat de vârstă. Este eficient în tratamentul arsurilor și escarelor în dermatite, eczeme, cuperoză, acnee, psoriazis, arsuri solare.

Am elaborat procesul de preparare a cremei grase cu conținut de ulei de cătină pentru îngrijirea tenului uscat în special a pielii feței. Având un conținut mare de apă are acțiune hidratantă asupra tegumentelor. Datorita componentelor lipofile formează un strat ocluziv, protector, emolient la suprafața pielii.

BIBLIOGRAFIE

BARTON J. [NUME_REDACTAT]. London: [NUME_REDACTAT] International, 1998. 61 p.

BARBĂROȘIE I., CIOBANU N., ZNAGOVAN A. Tehnologia industrială a medicamentelor: Indicații metodice la lucrările de laborator pentru studenții anului IV facultatea farmacie. Chișinău: Știința, 1992. 420 p.

БOЛЬШAКOB B. Bcпoмoгатeльныe вeщecтва в тexнoлoгии лeкаpcтвeнныx фopм. Mocква: Meдицина, 1991. 48 c.

COSMOVICI L. Cosmetica și sănătatea. București: Medicală, 1984. 247p.

DANILĂ GH. Chimie farmaceutică. Vol. I, Medicină umană. București: ALL, 1996. 280 p.

JUNGHIETU Gr. Partea I. Caracteristica și tehnologia produselor cosmetice. Chișinău: Știința, 2012. 136 p.

JUNGHIETU Gr. Partea II. Procedee moderne în cosmetologie. Chișinău: Știința, 2012. 281 p.

LEUCUȚĂ S. Biofarmacie și Farmacocinetică. Cluj-Napoca: Dacia, 2002. 90p.

LEUCUȚĂ S. Tehnologie farmaceutică industrială. Cluj-Napoca: Dacia, 2001. 565 p.

LUCA V. Dismenoreea: Farmacologie. București: Medicală, 1979. 319 p.

MATCOVSCHI C., PROCOPIȘIN V., PARII B. Medicamente omologate în [NUME_REDACTAT]. Chișinău: Tipografia centrală, 1999. 360 p.

MУPABЬEB И. Texнoлoгия лeкаpcтв. Mocква: Meдицина, 1988. 751c.

POPA A. Uleiuri vegetale. București: Dacia, 2001. 154p.

RACOLTA E. Tehnologii generale. București: Dicactică și Pedagogică, 2007. 87p.

RUSNAC L. Uleiuri vegetale: proprietăți, separare, purificare. București: Medicală, 2004. 342p.

VOICULESCU M. Date noi despre un medicament vechi. București: Medicală, 1971. 290 p.

Home

ANEXE

Rolul plantelor în cosmetică.

Pielea normală.

Obiectivul prioritar în tratamentul cosmetic al pielii normale este de a-i menține textura și de a găsi îngrijirile și plantele ce i se potrivesc. Bine întreținută, o piele normală își va păstra tonicitatea, elasticitatea și posibilitățile de hidratare naturală până la o vârstă avansată.

Demachiere. Pentru a dizolva și elimina machiajul și impuritățile ce îmbâcsesc această epidermă, se va utiliza un lapte pe bază de ulei de migdale, lapte de trandafiri delicat parfumat, emolient și foarte onctuos, sau un lapte pe bază de flori de tei cu virtuți de înmuiere și care creează o plăcută senzație de destindere. Se repetă de mai multe ori această operație cu pulpa degetelor pentru a obține efectul urmărit. După ce fardurile și impuritățile au fost diluate și emulsionate de lapte, se limpezește din abundență epiderma cu o loțiune fără alcool, cu un tonic răcoritor și catifelat.

Cremă hidratantă. Pentru a proteja pielea de frig, de vânt, de soare, de poluare și de factorii atmosferici, se recomandă o cremă hidratantă ușoară pe bază de insaponifiabile de ulei de soia, agenți de înmuiere ce-i vor conferi protecția indispensabilă. Această cremă, lasă pe suprafața pielii un strat foarte fin, semiocluziv, care nu blochează perspirarea cutanată și restabilește echilibrul hidrolipidic al pielii.

Cremă hrănitoare. O cremă ușoară, dar bogată în elemente componente active vegetale, aduce principiile hrănitoare suficiente pentru menținerea echilibrului pielii, deja bine hrănită, printr-un aport constant de la glandele sebacee. Se recomandă o cremă nutritivă de piersică, fruct al cărui sâmbure este foarte bogat în uleiuri revitalizante. Această cremă aduce elemente nutritive indispensabile celulei epidermice.

Pielea uscată.

Această piele trebuie constant ținută sub observație, întreținută zilnic cu grijă pentru a-i ocroti vulnerabilitatea ce-i provoacă descuamare și uscare. Trebuie să i se regleze conținutul în apă în mod eficace. Când secrețiile glandelor sebacee devin insuficiente, dispariția peliculei lipidice naturale favorizează deshidratarea stratului cornos, provocându-i o anumită rugozitate și sensibilitate la atingere. Această deshidratare apare timpuriu, determinând apariția unor riduri foarte fine, pânză de păianjen, în jurul ochilor și al gurii. Dacă aceste riduri nu sunt tratate în mod eficace din timp, ele devin adevărate riduri ce nu mai pot fi îndepărtate.

Demachiere. Pentru a respecta fragilitatea acestei pieli vulnerabile este bine să se utilizeze un lapte mai vâscos, bine legat și onctuos, pe bază de ulei de alune (pentru puterea de solvent) și de extracte de mușețel (pentru calitățile sale calmante). De asemenea, se mai poate aplica un lapte cu zmeură (0,5% extracte de zmeură) foarte onctuos, ce va înlătura de pe epiderma delicată fardurile și impuritățile fără a o ataca, sau un lapte pe bază de crin (1% extracte de crin) deosebit de răcoritor și de plăcut. Mai pot fi folosite la demachieri și gelurile înviorătoare bazate pe extracte vegetale emoliente (gel de trandafiri) ce calmează pielea cu tendință de roșeți difuze și se recomandă mai ales fețelor foarte machiate. Pentru o demachiere perfectă, se aplică mult tonic fără alcool, pe bază de extracte vegetale cu virtuți calmante și liniștitoare: narcisă galbenă, mușețel și ventrilică, sau o loțiune de curățare pe bază de extract de nalbă, deosebit de emolient.

Cremă hidratantă. Această cremă este foarte necesară pielii uscate și sensibile. Se recomandă creme de mușețel cu hammelis sau cu extract de morcov, foarte eficace ce formează o peliculă invizibilă de protecție contra agenților atmosferici. Această cremă remediază carențele de la suprafață datorate reducerii secrețiilor sebacee și diminuează neplăcerile uscării epidermei. Din momentul aplicării ei, pielea devine mai moale și mai suplă la atingere, iar tenul pare mai luminos. Unele laboratoare propun și creme de zi hipoalergenice destinate pielii uscate deosebit de sensibile, o cremă foarte ușoară și neparfumată pe bază de extracte de pojarniță, de gălbenele și de aloe.

Cremă nutritivă. Acest tip de piele cere în plus o cremă de bază foarte eficace, o cremă de noapte foarte nutritivă pe bază de elemente componente ce se difuzează rapid în straturile epidermei și saturează pielea cu o cantitate lipidică suficientă pentru a-i asigura elasticitatea și suplețea. Această cremă este destinată netezirii și dispariției micilor riduri. Se propune o cremă cu ananas (0,5% extract de ananas) care asigură epidermei elasticitate și suplețe, sau o cremă cu corcodușe (1% extract de corcodușe) pentru a preveni îmbătrânirea prematură, sau o cremă foarte nutritivă ce conține lecitină de soia. Unele laboratoare prezintă creme deosebit de eficace pentru pielea uscată devitalizată pe care o revitalizează, o hrănesc și o hidratează, pe bază de extracte de orhidee, de castravete, de tei, de pojarniță și de pipirig.

În cazul persoanelor cu piele uscată, care prezintă apariția roșeților difuze, se va recomanda o cremă care ajută la apărarea rețelei capilare subiacente epidermei: principiile aromatice și flavonoice ale gălbenelei sunt recunoscute pentru proprietățile lor de înmuiere și calmante, iar uleiul de palmier diminuează tensiunile de suprafață. Se va recomanda de asemenea, aplicarea pe pomeți sau în alte zone fragile ale feței, gelurile de fructe foarte curative, decongestionante și înviorătoare care conțin extracte de hamamelis, de pere, de caise și de nalbă mare.

Aceste creme dau rezultate foarte bune, deseori spectaculoase, când sunt aplicate de patru ori pe săptămână, cu un timp de aplicare de o oră și înlăturate cu o loțiune de curățare fără alcool.

Piele grasă.

Demachiere. Să nu se „decapeze” acest tip de piele, ceea ce ar provoca în mod inutil o creștere regretabilă a secrețiilor glandelor sebacee, a căror activitate este deja prea mare. Se utilizează un lapte de portocale antiseptic sau de mandarine (0,5% extract de mandarine) purificator, amândouă fiind eficace în înmuiere și normalizare. Se poate indica și laptele pe bază de brebenoc, foarte bogat în tanini, ceea ce îi conferă virtuți astringente și tonice. Combinat cu argila moale, care are o mare putere de absorbție, extractul de brebenoc purifică epiderma și contribuie la redarea unui aspect mat, foarte apreciat la această piele de obicei lucioasă.

Pentru a încheia demachierea, se alege un tonic fără alcool, cu brebenoc și cu grepfrut pentru proprietățile sale astringente. O loțiune cu portocale contribuie la strângerea porilor dilatați, și dacă se combină cu gențiana care are proprietăți antiinflamatorii, va face o piele catifelată.

În cazul pielii grase alterate, se recomandă aplicații locale ale unei loțiuni antiseptice de smirnă, dimineața, de trei ori pe săptămână.

Cremă hidratantă. Se recomandă utilizarea unei creme astringente și normalizate. Unele laboratoare propun pentru acest scop creme ușoare care conțin extracte vegetale de drobiță și de plop, combinate cu amidon de grâu astringent și cu hamamelis. O cremă de zi cu extracte vegetale de pojarniță pentru proprietățile sale antiseptice și astringente, de măceș și de scoruș, normalizează secrețiile glandelor sebacee ale pielii grase, asigurând o protecție eficace și un aspect mat.

Cremă nutritivă. Fiind deja prea nutrită de aportul generos al glandelor sebacee, această piele nu are nevoie decât de o cremă ușoară destinată menținerii echilibrului. Această cremă trebuie să aibă, totuși, proprietăți stimulante și de întărire care să-i închidă porii dilatați de excesul de sebum. O cremă pe bază de drobiță dă, în general rezultate spectaculoase. Extractul de drobiță are un principiu dotat cu o putere vasoconstrictoare remarcabilă care, rarefiind sângele care circulă prin foliculii sebacei, frânează funcționarea glandelor sebacee. În același scop se recomandă și cremele nutritive cu salvie.

Piele devitalizată.

Principalele cauze ce fac o piele să devină devitalizată se datorează în general vârstei, unei sănătăți deficiente, unei slăbiri bruște, abuzului de tutun sau de alcool.

Alterarea fibrelor țesutului conjunctiv, la nivelul dermei, face pielea mai sensibilă la contracțiile mușchilor pieloși, aceasta având tendința de a se “șifona”. Pierderea elasticității tegumentelor și a tonusului muscular are drept consecință o “lăsare” regretabilă a trăsăturilor feței.

Demachiere. Pentru demachierea acestui tip de piele se utilizează un lapte foarte fin cu extracte de germeni de grâu și de ulei de migdale. Acest lapte lasă pielea proaspătă și suplă, fără să se deterioreze pelicula hidrolipidică a epidermei.

Un lapte din flori de tei deosebit de fin, conceput special pentru curățarea pielii foarte delicate, curăță această epidermă fragilă de fardurile și de impuritățile de pe suprafața ei. Se mai poate utiliza un lapte pe bază de ulei de alune și cu extracte de mușețel, indicat mai ales pielii iritabile.

Pentru a obține o demachiere perfectă, se limpezește cu o loțiune fină fără alcool, destinată mai ales întăririi acestei pieli atone și reconstituirii la suprafața ei a cantității necesare de aminoacizi. Se alege fie o loțiune cu extract de nalbă pentru calitățile ei emoliente și de înmuiere, fie o loțiune cu extract de aloe, fie o loțiune tonică cu germeni de grâu și cu soc. Aceste loțiuni au tendința de a mări rezistența acestei epiderme cu un aspect tern.

Cremă hidratantă. Pentru a atenua carențele de la suprafața pielii devitalizate și pentru a înlătura senzația neplăcută de uscăciune, se recomandă o cremă cu extract de morcov (ce conține provitamina A), ale cărei proprietăți de protecție și de înmuiere contribuie la reducerea deshidratării de suprafață a epidermei, creând o barieră invizibilă de protecție contra agenților nefaști atmosferici.

O cremă de zi cu germeni de grâu (uleiul de germeni de grâu conține provitamina A și vitamina E), specifică epidermei obosite și cu extracte de orez ce permit celulelor epidermice să fixeze apa necesară echilibrului lor, va aduce pielii devitalizate o senzație plăcută.

De asemenea se pot utiliza creme hidratante ce conțin numeroase elemente componente susceptibile să remedieze îmbătrânirea cutanată în mod concret: creme pe bază de hamamelis și de pojarniță cu calități de înmuiere și astringente, de salvie și de mușețel ce elimină impuritățile și resturile de pe suprafața pielii, și de castravete, ce mențin hidratarea pielii. Aceste extracte vegetale compensează în mod eficace secreția abundentă a sebumului la acest tip de piele.

Cremă nutritivă. În cazul pielii devitalizate, este absolut necesar să se utilizeze creme eficace în stimularea stratului bazal al epidermei. Pielea devitalizată a cărei deshidratare profundă nu este suficient tratată, suferă și de o atrofie a fibrelor elastice ale dermei, care se întăresc și se sclerozează, apărând pierderea elasticității țesuturilor. Ori, această elasticitate este cel mai bun mijloc de apărare al pielii contra ridurilor.

Pentru aceasta se propune o cremă cu caroten, care este din punct de vedere fiziologic provitamină A, deci un excelent agent de reproducere celulară ce acționează mai ales asupra țesutului conjunctiv. Cremele cu caroten se vor recomanda, deci, în aproape toate cazurile de senescență cutanată.

Anumite laboratoare preconizează preparate pe bază de fitosteroli de soia și de porumb, care au o considerabilă valoare curativă, deoarece acești corpi sunt factorii de hidratare dintre cei mai puternici cunoscuți. Ei activează trecerea apei de circulație prin membranele celulare și exercită o influență sigură asupra metabolismului general. Fitosterolii de soia și de porumb sunt indicați în mod deosebit în toate cazurile de atonie a pielii. Lecitinele vegetale, produse organice naturale și agenți suplimentari ai fitosterolilor, sunt deosebit de importante pentru pielea devitalizată deoarece ele luptă în mod eficace contra denutriției cutanate, a senescenței și a ridurilor.

Utilizând aceste produse într-o cură de două luni, se va constata o creștere a coeficientului de lipide la nivelul frunții, obrajilor și bărbiei, precum și o ameliorare a elasticității și structurii pielii.