Tehnologia de Preparare a Formei Medicamentoase Industriale Vitrum Memory Comprimate Filmate 60 Mg

Medicina

Tehnologia de Preparare a Formei Medicamentoase Industriale Vitrum Memory Comprimate Filmate 60 Mg

Byadmin ianuarie 1, 2024

PROIECT DE LICENȚĂ

TEHNOLOGIA DE PREPARARE A FORMEI MEDICAMENTOASE INDUSTRIALE VITRUM MEMORY COMPRIMATE FILMATE 60 MG.

CUPRINS

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Substanțele utilizate în scop farmaceutic se mai numesc substanțe farmaceutice, sau materii prime farmaceutice, al doilea termen fiind frecvent utilizat în industria de medicamente; ele sunt de origine diferită: naturale ( minerale, vegetale, animale), de semisinteză sau de sinteză. Medicamentele sunt preparate care se administrează pentru a vindeca sau a preveni o stare patologică, la prepararea lor folosindu-se substanțe farmaceutice. Substanțele farmaceutice sau materiile prime farmaceutice sunt toate produsele de origine minerală, animală, vegetală, de extracție sau de sinteză ,care corespund condițiilor de puritate prevăzute de farmacopee, standarde de stat sau alte norme interne și care pot fi prelucrate sub formă de medicamente. Prelucrarea se face prin intermediul operațiunii farmaceutice se mai numesc și materii prime farmaceutice.

Forma farmaceutică reprezintă starea fizică lichidă, semisolidă sau solidă sub care una sau mai multe substanțe medicamentoase si substanțe auxiliare sunt supuse unor operații farmaceutice prin care sunt transformate în medicament, la care se adaugă recipientele de condiționare primară și secundară (ambalajul) pentru a conferi acestuia o prezentare adaptat unei boli, o bună toleranță și stabilitate, facilitate la administrare cât și complianța. Pentru a-și atinge scopul medicamentele trebuie sa îndeplinească alături de proprietățile legate de compoziția lor o serie de condiții si anume: resorbția și eliminarea din organism să fie satisfăcătoare și modul de administrare să fie potrivit scopului urmărit [8, p.147].

Scopul lucrării: De a elabora Regulamentul Tehnologic de preparare a formei medicamentoase comprimate filmate Vitrum Memory 60 mg.

Sarcinile:

studiul tehnicilor de acoperire a comprimatelor cu învelișuri;

studiul forma medicamentoasă comprimate filmate Vitrum Memory 60 mg;

elaborarea fluxului tehnologic pentru comprimatele filmate Vitrum Memory 60 mg;

efectuarea controlul calității produsului finit Vitrum Memory 60mg.

CAPITOLUL I. COMPRIMATE ACOPERITE. TEHNICI DE ACOPERIRE.

Comprimatele acoperite sunt preparate farmaceutice solide care conțin doze unitare de substanțe active administrate pe cale orală și obținute prin acoperirea unui nucleu cu unul sau mai multe straturi continue și uniforme (F.R. X).

Această formă prezintă următoarele avantaje:

mascarea gustului, mirosului neplăcut a unor substanțe medicamentoase;

protecția substanțelor active față de factorii externi;

dirijarea absorbției;

posibilitatea asocierii unor substanțe incompatibile , de exemplu: vitamina C cu vitamina B12 prin introducerea uneia în nucleul drajeului iar a celeilalte în învelișul drajefiant;

aspect plăcut;

administrare ușoară;

posibilitatea diferențierii diferitelor tipuri de drajeuri prin colorații diferite.

Comprimatele acoperite se pot obține prin următoarele metode:

prin operația de drajefiere clasică (drajefiere umedă);

acoperirea prin comprimare (drajefiere uscată);

acoperirea cu pelicule (peliculizare).

Acoperirea cu peliculă (peliculizarea) – metoda este din ce în ce mai extinsă în industria farmaceutică.

Peliculele utilizate au diferite scopuri:

protecție față de mediul extern;

dirijarea absorbției (pelicule enterosolubile sau gastrosolubile);

Peliculizarea are următoarele avantaje față de drajefierea clasică:

procesul este de scurtă durată;

comprimatele își păstrează forma inițială;

creșterea în volum este nesemnificativă;

produsul obținut prezintă stabilitate ridicată;

se poate dirija absorbția;

crește rezistența mecanică;

se realizează un aspect plăcut, elegant al comprimatelor respective.

În afară de agenții formatori de film la peliculizare se mai utilizează și alte substanțe cu diferite roluri în formarea peliculelor acoperitoare:

pastifianți, care stimulează elasticitatea filmului;

tensioactivi, substanțe care stimulează umectarea;

coloranți, corectori de gust și miros;

agenți de lustruire;

agenți hirofilizatori, substanțe care favorizează dezagregarea comprimatelor acoperite [1, p.362].

Acoperirea cu pelicule gastrosolubile.

Pentru realizarea acestui gen de pelicule se utilizează substanțe macromoleculare care produc o creștere de aproximativ 3% a masei comprimatului iar grosimea filmului este de ordinul micronilor. Ca substanțe formatoare de film amintim următoarele:

Hidroxipropilmetilceluloza. Substanță solubilă în soluții apoase, acide și alcaline cât și în solvenți organici. Această substanță formează filme elastice, stabile, rezistente și nu influențează negativ dezagregarea. Substanța se poate utiliza prin pulverizare sub formă de soluție fină în turbina de drajefiere sau prin pulverizare peste nucleele suspendate într-un curent de aer.

Hidroxipropilceluloza. Este derivat solubil de celuloză, fiind cel mai corespunzător dintre toți derivații din această clasă deoarece este solubil în lichidele gastro-intestinale. Inconvenientul acestei substanței este că filmul rezultat devine lipicios după uscare. Prin adaos de plastifiați și agenți tensioactivi acest inconvenient este diminuat în mare măsură.

Carboximetilceluloza sodică. Este un polimer hidrosolubil al celulozei și insolubil în solvenți organici utilizat în asociere cu alți agenți formatori de film pentru obținerea peliculelor gastrosolubile.

Etilceluloza. Este un derivat al celulozei insolubil în apă, utilizat totuși pentru obținerea de pelicule gastrosolubile datorită formării unui strat permeabil pentru apă prin întreruperea filmului acoperitor în urma adăugării unor adjuvanți. Această substanță este solubilă și într-o gamă largă de alți solvenți;

Polivinilpirolidona. Este un produs higroscopic, solubil în apă, în lichidele gastrointestinale și în solvenți organici. După uscare filmul rezultat devine lipicios inconvenient care poate fi contracarat prin adaos de plastifianți.

Polietilenglicolii. Sunt substanțe solubile în apă și cu solubilitate limitată în solvenți organici dar au inconvenientul că sunt higroscopici. Prin adaos de adjuvanți acest dezavantaj este atenuat într-o oarecare măsură. Polietilenglicolii se utilizează de obicei, în combinație cu alți agenți formatori de film.

Eudragit E. Este o substanță solubilă în soluții cu pH acid datorită grupărilor aminoterțiare din structura acestora, grupări care au caracter slab bazic.

Acoperirea cu pelicule enterosolubile.

Operația este importanță atât din punct de vedere a dirijării absorbției cât și pentru a proteja în unele cazuri substanțele active de pH-ul acid din stomac. Diferitele substanțe care sunt utilizate pentru peliculizarea enterosolubilă pot fi clasificate după mai multe criterii și anume: structură chimică, origine, cât și în funcție de comportarea agentului formator de film ca înveliș enteric. În funcție de acest comportament agenții de acoperire enterosolubili pot fi clasificați în următorul mod:

substanțe a căror descompunere este asigurată de fermenții digestivi intestinali la un pH ridicat;

substanțe rezistente la acțiunea pepsinei din stomac dar care sunt digerate în intestin;

substanțe care se dezagregă la un pH ridicat.

Pentru ca materialele utilizate în peliculizare să poată fi utilizate acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să fie solubile într-un solvent adecvat pentru ca operația de acoperire să se poată realiza în condiții optime;

să producă un film elastic, rezistent, continuu, neted etc.;

să poată fi asociate cu diferiți auxiliari (coloranți etc.);

să prezinte stabilitate față de agenții atmosferici și față de substanțele medicamentoase din nucleul comprimatului acoperit.

Pentru enteropeliculizare se utilizează următoarele substanțe:

Șerlacul. Este un produs natural cu compoziție neunitară. Principalii constituenți a acestui produs sunt: poliesteri ai diferiților alcooli cu acizi hidroxicarbonici (acid aleuritinic, acid trihidroxipalmitic etc.); ceruri; diferite substanțe colorate.

Solubilitatea în lichidele intestinale este condiționată de structura de esteri a constituenților principali. Șerlacul utilizat ca atare dă pelicule friabile, de aceea este important adăugarea unor plastifianți, de exemplu: acid stearic, ulei de ricin, alcool cetilic etc.

Acetoftalatul de celuloză. Este unul dintre cele mai utilizate pelicule enterosolubile. Pentru a se asigura o acțiune enterică (desfacerea în intestin) este necesar ca 1/2 din grupările OH libere ale glucozei, din molecula celulozei să fie esterificate cu acid acetic, iar 1/4 din grupările OH să fie esterificate cu acid ftalic.

Solubilitatea substanței la pH alcalin se datorează grupărilor COOH (carboxil) libere de la acidul ftalic. Ca solvent pentru această substanță se utilizează: acetona, clorura de metilen, izopropanol etc. Acetoftalatul de celuloză este utilizat în soluții de 10-15% iar ca palstifiant se poate adăuga dietilftalat în concentrație de 0,5%.

Polimeri ai acidului metacrilic și esteri ai acidului metacrilic. Aceste combinații sunt cunoscute sub denumirea comercială de „Eudragit” și sunt considerate cele mai corespunzătoare substanțe pentru enterosolubilizare. Pentru utilizarea acestui tip de pelicule se utilizează varietățile „Eudragit L” care este solubil la u pH = 6 ș” Eudragit S” solubil la un pH = 7. Prin amestecarea celor două varietăți se obțin învelișuri enterosolubile cu proprietăți dorite a căror solubilitate la pH-ul alcalin poate fi controlată de raportul componentelor.

Alte materiale utilizate pentru enterosolubilizare. Pentru obținerea acestor pelicule se mai pot utiliza și alte substanțe, de exemplu: derivați de celuloză (metilceluloză, carboximetilceluloză natrică, hidroxietilceluloză etc.) în asociere cu ulei de silicone și ulei de ricin hidrogenat sau zeină cu acid oleic și acid stearic în soluții alcoolice.

Grosimea stratului de film trebuie să fie corespunzător și anume:

grosime prea mică poate determina o dezagregare a comprimatului filmat în stomac;

o grosime prea mare a peliculei poate retarda dezagregarea astfel încât conținutul de substanță activă să fie eliberat tardiv și absorbit parțial.

Literatura de specialitate indică drept corespunzătoare pelicule enterosolubile cu o grosime cuprinsă între 30-80 microni și aceasta în funcție de agentul formator de film utilizat [11, p.146].

Plasticizarea. Plasticizanții sunt substanțe cu punct de fierbere ridicat care determină schimbarea unor proprietăți fizice și mecanice a anumitor molecule de peliculizanți. Un material rigid, friabil prin adăugare de plastifiant poate fi transformat într-un material elastic. În industria chimică sunt cunoscute două modalități de plasticizare:

plasticizare externă realizată prin adaosul unor substanțe la agentul formator de film;

plasticizare internă prin transformarea chimică a macromoleculelor utilizate pentru peliculizare astfel încât să crească rezistența și elasticitatea peliculelor rezultate. În industria farmaceutică utilizăm astfel de plastifianți.

Pentru a fi un bun plastifiant o primă condiție este ca structura și proprietățile fizico-chimice să fie asemănătoare polimerului utilizat ca peliculizant.

Tehnologia utilizată pentru acoperirea cu pelicule.

Pentru acoperirea comprimatelor cu agenți formatori de film se utilizează diferite metode și instalații pentru efectuarea acestor operații și anume:

Acoperirea în turbine. Când avem o cantitatea mică de nuclee se utilizează turbine de capacitate mică în care peliculizarea se realizează utilizând pistoale care pulverizează soluția conținând agentul formator de film peste nucleele aflate în turbină care se mișcă circular. Pulverizarea lichidului se realizează utilizând aer comprimat laprimat la o presiune între 1,5-3 atm. Când avem cantități mari de nuclee (aproximativ 50 kg) se utilizează turbine de capacitate mare și pulverizatoarelor utilizate lucrează la presiuni ridicate cuprinse între 50 și 150 atm. Uneori se utilizează instalații de pulverizare care lucrează în absența aerului. Pentru îmbunătățirea procesului se pot îmbunătăți condițiile de peliculizare din turbine utilizând anumite tehnici speciale și anume: conducta de IMERSIE.

Această conductă are formă cilindrică având partea terminală inferioară ușor curbată și orientată în sens invers mișcării turbinei. Prin conducta respectivă se introduce aer sub presiune care usucă nucleele acoperite de soluția conținând formatorul de film introdusă în turbină cu ajutorul pistolului de pulverizare. Datorită presiunii aerului introdus la ieșire din partea inferioară a tubului se formează o pungă de aer care grăbește uscarea nucleelor pulverizate din imediata apropiere. Prin mișcarea turbinei noi nuclee ajung în zona de pulverizare operație fiind grăbită datorită curentului de aer introdus, curent care apoi este evacuat din turbină printr-o altă conductă. Schița acestei instalații este prezentată în fig. 1.1.:

Fig.1.1. Tobă de drajefiere având conductă de imersie [13, p.62].

Acoperirea prin imersie. Pentru efectuarea operației de acoperire utilizând această metodă se folosește dispozitivul de imersie în formă de spadă dispozitiv prezentat în fig.1.2.:

Fig.1.2. Dispozitiv de imersie în formă de spadă [13, p.65].

Acest dispozitiv este format din două camere care se introduc în masa de nuclee care vor fi acoperite. Prin utilizarea dispozitivului are loc un schimb intens de aer, prin una din camere având loc admisia aerului iar prin cealaltă cameră evacuarea. Utilizând această metodă randamentul este ridicat iar operația de peliculizare este realizată în câteva ore.

Acoperirea prin suspendare în aer. Conform acestei metode sâmburii sunt aduși într-un recipient cilindric unde sunt menținuți în plutire într-o anumită zonă, cu ajutorul unui curent de aer vertical puternic. Fluidul pentru acoperire este introdus cu ajutorul unei duze de pulverizare acoperind nucleele aflate în mișcare datorită curentului de aer cald realizându-se astfel o evaporare rapidă a solventului și respectiv o peliculizare rapidă. Schema unei astfel de instalații este prezentată în fig.1.3.:

1 – evacuare; 2 – cameră de decantare; 3 – cilindru de drajefiere; 4 – recipient pentru soluția de drajefiere; 5 – duză de pulverizare;

6 – amortizor pneumatic; 7 – agregat de încălzire; 8 – suflantă

Fig.1.3. Aparat de drajefiere prin tehnica suspensiei în aer [2, p.46].

Pentru reușita operației este foarte important ca presiunea și temperatura curentului de aer să fie exact stabilite și respectate. Operație de peliculizare utilizând această tehnică are avantajul că se realizează rapid și poate fi aplicată la majoritatea tipurilor de comprimate.

Dezavantajul metodei ar fi solicitarea mecanică intensă a comprimatelor datorită presiunii curentului de aer ceea ce impune ca nucleele să aibă rezistență mecanică corespunzătoare. Un alt inconvenient al acestei metodei este costul economic ridicat datorită consumului de energie termică, pe de o parte și datorită utilizării unor instalații costisitoare din punct de vedere economic pe de altă parte.

Pentru acoperirea comprimatelor cu film de soluții în baza solvenților organici se folosește instalația UZȚ-25 care are un sistem izolat de sesizare și regenerare a solventului. Instalația funcționează în modul următor: în turbina de drajefiere (6) se încarcă comprimatele supuse acoperirii, care se pun în funcție de motor (4). Sistemul se izolează.

Condesat Gaz inert Vid

Fig.1.4. Schema instalației de tipul UZȚ-25 pentru acoperirea comprimatelor [14, p.520].

În blocul (7) care are două aparate cu malaxoare se prepară soluția pentru acoperire. Sistemul de comunicație (3) se încarcă cu azot. La punctul de comandă (8) se indică parametrii procesului: temperatura aerului și timpul de pulverizare a soluției, iar în pompă – cantitatea de soluție. Ventilatorul (13) asigură circulația azotului în calorifere (12), unde se încălzește până la temperatura stabilită, apoi se suflă în turbină (6) peste comprimate (10), unde prin dispozitivul de pulverizare (11) se pompează soluția substanței peliculogene. Azotul solventului care se colectează în recipient (14). În caz de necesitate la condensator se conectează sistemul de răcire (1). Azotul nimerește din nou în ventilator. Acest ciclu se repetă de mai multe ori până la acoperirea comprimatelor. La sfârșitul procesului se deschide cămașa turbinei de drajefiere (9). Pentru aceasta din sistem în prealabil se înlătură restul amestecului de vapori și gaze înlătură din cazan printr-un dispozitiv (5). Comprimatele se descarcă prin răsturnarea turbinei.

Masa comprimatelor în turbină pentru un ciclu – 25 kg. Durata procesului – nu mai mare de 4 ore [14, p.528].

CAPITOLUL II. REGULAMENTUL TEHNOLOGIC DE PREPARARE A COMPRIMATELOR FILMATE VITRUM MEMORY 60 MG.

I. GENERALITĂȚI.

Denumirea produsului farmaceutic:

Vitrum Memory tabulettae odbuctae, 60 mg

Vitrum Memory, comprimate filmate 60 mg

Bитpyм Meмopи, таблeтки пoкpытыe плёнoчнoй oбoлoчкoй 60 мг

Descrierea produsului farmaceutic: Comprimate filmate biconvexe, de culoare de la cafeniu-deschis până la cafeniu-închis, cu incluziuni, incizie pe o parte a comprimatului. Se admite miros specific.

Compoziție cantitativă:

Grupa farmacoterapeutică și codul ATC: Psihostimulante și nootrope. N06BX19.

II. Specificația DE APARATE ȘI UTILAJE.

III. FLUXUL PROCESULUI TEHNOLOGIC ȘI CONTROLUL INTERFAZIC.

IV. SCHEMA FLUXULUI TEHNOLOGIC PENTRU PRODUSUL

VITRUM MEMORY 60 MG, COMPRIMATE FILMATE.

Controlul în cursul fabricării

Marcare Grupare

V. PROCESUL TEHNOLOGIC DE PRODUCERE A COMPRIMATELOR FILMATE VITRUM MEMORY, 60 MG.

Include următoarele etape:

Pregătirea materiei prime.

Amestecarea componentelor pulberii.

Comprimarea.

Acoperirea comprimatelor cu film.

Condiționarea și ambalarea comprimatelor.

Etapa I. Pregătirea materiei prime.

Cernerea substanței active și excipienților: se cern la sita vibratoare, țesătura sitei este de mătase naturală, sita N 38. Operatorul și maestru verifică calitatea cernerii. La controlul vizual al pulberii – lipsa incluziunilor mecanice. Materia primă cernută se păstrează în recipiente închise etanș, etichetate cu eticheta ce conține: denumirea preparatului și numărul de serie.

Cântărirea materiilor prime: materiile prime, în prealabil analizate se cântăresc în camera de cântărire pe balanța electrică tip BS căror precizie este verificată.

Etapa II.

Amestecarea componentelor pulberii.

Materialele auxiliare preventiv cernute și cântărite: se trec în malaxor tip MU 100 cu ajutorul scafelor de inox. Se închide capacul malaxorului și se omogenizează substanțele auxiliare timp de 5 min (în ambele direcții a câte 2,5 min), până la obținerea unui amestec omogen.

Etapa III.

Comprimarea.

Comprimarea se efectuează la mașina de comprimat rotativă. Mașina funcționează prin rotirea continuă și într-un sens a unei coroane circulare, care cuprinde matrițele, poansoanele de jos și cele de sus. Pâlnia de distribuție este fixă. Au un număr de 20 – 25 de matrițe, cu două orificii și un număr corespunzător de poansoane. În timp ce coroana execută rotația, poansoanele de sus se apropie de cele de jos, astfel încât se poate efectua comprimarea materialului. După această poziție, poansoanele de sus se ridică cu ajutorul unei rame circulare și în același timp se ridică poansoanele de jos, expulzând comprimatele din matriță. Această fază are loc la aproximativ un sfert din drumul parcurs la coroană. La jumătatea drumului, poansoanele de jos au poziția cea mai joasă, iar cele de sus, poziția cea mai înaltă, iar matrița respectivă ajunge de desuptul distribuitorului de material, care umple spațiul gol al matriței. Mai departe, poansoanele de sus încep să coboare și mișcările se repetă. Coroana face 6 – 10 turații pe minut

Fig.2.1. Schema procesului de comprimare la mașina rotativă [7, p.42].

Etapa IV.

Acoperirea comprimatelor cu film.

Acoperirea comprimatelor cu pelicule prezintă avantaje însemnate, procesul este de scurtă durată, creșterea în volum , comprimatele învelite își păstrează forma inițială, preparatele sunt stabile, eliberarea substanței active poate fi dirijată.

Principiul de lucru al aparatului pentru acoperirea comprimatelor în pat fluidizant: comprimatele supuse acoperirii se încarcă în rezervor (10) care cu ajutorul ascensorului (4) se instalează în aparat. La pultul de comandă (3) se indică parametrii tehnologici ai procesului (timpul de acoperire, temperatura aerului). La pompele de dozare a sistemului pentru pulverizarea soluției peliculogene (12) se indică cantitatea soluției. Aparatul se etanșează cu ajutorul cilindrului pneumatic cu garnitură (2). Ventilatorul (9) creează în aparat vid, aerul aspirat din atmosferă se filtrează prin filtru (14), se încălzește în calorifer (13) și nimerește în camera de lucru, suspendând în aer comprimatele supuse acoperirii. După aceasta aerul se curăță de praf în filtru (8) și este aruncat în atmosferă. Peste 1-2 min, se conectează sistemul de pulverizare a soluției (11) în camera de lucru (6) peste comprimate.

Antrenarea comprimatelor cu curentul de aer se preîntâmpină cu o umbrelă (7) care în același timp servește pentru înlăturarea sarcinilor electrostatice de pe suprafața comprimatelor. La sfârșitul procesului aparatul se deconectează cu pneumocilindrul (2), camera de lucru coboară și este scoasă din aparat. Comprimatele acoperite se descarcă cu un dispozitiv (5).

Într-un ciclu de lucru pot fi acoperite 60 kg comprimate. Temperatura aerului 18-750C. timpul de acoperire – 3 ore [3, p.178].

Fig.2.2. Principiul de lucru al aparatului pentru acoperirea comprimatelor în pat fluidizant din dispersii apoase de polimeri [3, p.191].

Etapa V.

Ambalarea. Ambalarea primară – după obținerea rezultatelor de , comprimatele vrac din carantină se transferă în sectorul de ambalare primară. Comprimatele se condiționează câte 30 în blistere la mașina de blisterizare tip KDB-120. Se verifică la fiecare oră umplerea corectă a blisterilor și etanșeitatea acestora. Ambalarea secundară – câte 1 blister a câte 30 comprimate și un prospect pentru administrare se ambalează în cutii pliante din carton inscripționate corespunzător. Ambalarea colectivă – câte 50 ambalaje individuale se ambalează în cutii din carton și se etichetează cu eticheta inscripționată corespunzător.

Fig.2.3. Instalație pentru ambalare. 1. rolă cu folie de PVC; 2. sistem de încălzire prealabilă a foliei; 3. formarea termică a alveolelor de PVC; 4. pâlnie de alimentare cu comprimate; 5. Rolă cu folie de aluminiu; 6. Stația de sudare (închidere); 7. răcire, ștanțare; 8. Perforare; 9. decupare; 10. blistere [12, p.28].

Marcare. Pe folia de contur se indică următoarele specificații în limba română.

*Numărul seriei și termenul de valabilitate se imprimă pe partea laterală a foliei prin ștanțare.

VI. DESCRIEREA, PREGĂTIREA SPAȚIULUI DE PRODUCȚIE UTILAJUL ȘI A PERSONALULUI.

Prepararea comprimatelor se efectuează în spații corespunzătoare fiecărei etape de lucru, în conformitate cu fluxul tehnologic. Principalele compartimente sunt reprezentate de:

Compartimentul de recepție a materiilor prime, recipientelor de condiționare.

Compartimentul de intrare și echipare a personalului. Personalul implicat în procesul de obținere a soluțiilor alcoolice va fi calificat și instruit, va respecta normele de igienă, va avea echipament de protecție adecvat (halat, ciupici, bonetă, mănuși, mască).

Compartimentul de cântărire. Este prevăzut cu balanțe tehnice, balanță electronică.

Compartiment de granulare.

Este prevăzut cu reactor și cu malaxor. Acest compartiment este dotat cu mobilier, ustensile din metal inoxidabil.

Compartimentul tabletare.

Este prevăzut cu mașina de comprimat rotativă tip RTM-. Acest compartiment este dotat cu mobilier, ustensile din metal inoxidabil.

Compartimentul de ambalare în care are loc ambalarea foliilor de comprimate în cutii colective sau individuale.

Compartimentul de carantină și expediție Conține dulapuri cu rafturi sau stelaje pentru depozitarea produselor. Aici sunt stocate produsele ambalate, până la controlul de calitate care este efectuat de laboratorul fabricii, în vederea eliberării buletinului de analiză, care va însoți medicamentul la expediție.

Toate compartimentele sunt întreținute în condiții de curățenie riguroasă pentru a evita contaminarea cu microorganisme și praf; ele sunt prevăzute cu instalații de ventilație și aerisire corespunzătoare, instalații antiex (sisteme de construcție care nu provoacă scântei la conectarea și întreruperea unui aparat).

Spațiul de producție trebuie să fie igienizat corespunzător pentru asigurarea calității produselor avizate.

Pereții: Se spală cu apă și săpun lichid înainte de producerea fiecărei serii de produs. Operația se efectuează de către personalul îngrijitor.

Geamuri și uși: Se spală cu apă și detergenți înainte de producerea fiecărei serii de produs. Operația se efectuează de către personalul îngrijitor.

Mese și rafturi: Se spală cu apă și cu detergent ecologic necoroziv după producerea fiecărei serii de produs. Se clătește cu apă pentru înlăturarea urmelor de detergent. Se dezinfectează cu soluție de peroxid de hidrogen 6% sau soluție de Cloramină “B”. Operația se efectuează de către personalul îngrijitor.

Pardoselele: Se spală cu apă și cu detergent și se clătește cu apă. Se dezinfectează cu soluție bactericide și fungicide. Operația se efectuează de către personalul îngrijitor.

Toate compartimentele sunt întreținute în condiții de curățenie riguroasă pentru a evita contaminarea cu microorganisme și praf; ele sunt prevăzute cu instalații de ventilație și aerisire corespunzătoare, instalații antiex (sisteme de construcție care nu provoacă scântei la conectarea și întreruperea unui aparat).

Proceduri de curățire și întreținere a echipamentului auxiliar:

Vase de inox de diferite capacități;

Veselă (spatule,…);

Mensuri (emailate și din sticlă);

Furtunuri de aspirație și transfer;

Mașină de condiționare;

Aparat pentru acoperirea comprimatelor în pat fluidizant;

Linie de etichetare;

După fiecare serie sau după fiecare etapă a fluxului tehnologic este obligator de a efectua următoarele operații de curățire și întreținere:

Spălare. Echipamentul auxiliar (recipiente, veselă) se spală cu detergent și se clătește cu get de apă. Operația se efectuează de către personalul îngrijitor.

Dezinfecție. Echipamentul auxiliar spălat se dezinfectează cu o soluție peroxid de hidrogen de 6%.Operația se efectuează de către personalul îngrijitor.

Uscare. Se efectuează în încăperi amenajate cu curent de aer cald sau etuve.

Etichetare. Echipamentul auxiliar, spălat și uscat, se etichetează cu etichete care trebuie să conțină mențiunea”Curat” și semnătura persoanei care a efectuat operația.

Proceduri de curățire și întreținere a echipamentului tehnologic:

Lista echipamentului:

Balanțeelectronice de precizie 0,01 g;

Cântar electronic;

Sita vibratoare;

Malaxor;

Mașina de comprimat;

Aparat pentru acoperirea comprimatelor în pat fluidizant;

Mașina de condiționat model KDB-120;

Utilaj pentru controlul vizual;

Linie etichetare.

După fiecare serie a fluxului tehnologic este obligator de a efectua următoarele operații de curățire și întreținere:

Spălare: Piesele demontabile se spală sub un get de apă caldă (dacă este necesar preventiv se spală cu detergent și se clătesc cu apă) și se verifică starea de curățenie. Operația se efectuează de către personalul îngrijitor.

Dezinfecție: Se dezinfectează cu soluție de peroxid de hidrogen 6%. Operația se efectuează de către operator.

Uscare: Piesele curate se lasă să se usuce la temperatura camerei sau sub get de aer cald. Responsabil de operație este operatorul.

Montare: Piesele uscate se asamblează pentru începerea unei noi serii de produs Operația se efectuează de către personalul tehnic de întreținere.

Etichetare: Echipamentele curate, dezinfectate, uscate și verificate tehnic (de personalul mecanic de întreținere), se etichetează cu etichetă cu următoarele mențiuni: “Curat – Verificat”, data, ora, semnăturile operatorului și personalului tehnic de întreținere.

Proceduri pentru pregătirea personalului antrenat în procesul de producere:

Personalul trebuie să respecte regulile de igienă și să poarte echipament corespunzător de producție dotat cu dispozitive de protecție. Procedurile se efectuează conform p. 4 „Cerințele către igiena personală a lucrătorilor din întreprinderile și instituțiile farmaceutice” al „Instrucției despre regimul sanitar în întreprinderile și instituțiile farmaceutice” aprobate prin ordinul MS RM Nr. 334 din 19.07.95.

Notă: procedurile menționate în acest compartiment se efectuează conform „Instrucției despre regimul sanitar în întreprinderile și instituțiile farmaceutice” aprobat prin ordinul MS RM Nr. 334 din 19.07.95 și recomandările parvenite din practica de activitatea a producătorilor de medicamente din industria farmaceutică.

VII. CONTROLUL CALITĂȚII.

Proprietăți fizico-chimice. Preparatul farmaceutic VITRUM MEMORY 60 mg comprimate cu înveliș trebuie să corespundă prevederilor de la „Compresi” F.R X.p.284.

Verificarea calității se efectuează conform F.R. X., monografia „Compressi. Tabulettae”, p.284.

Metode de analiză.

Controlul fizic.

Aspectul. F.R. X prevede pentru comprimate respectarea obligatorie a următoarelor caractere: aspect uniform, respectarea formei prevăzută în momentul brevetării produsului, margini intacte, suprafață plană sau convexă, cu gust, miros și culoare caracteristice componentelor.

Fig. 2.4. Comprimate filmate de Vitrum Memory [9, p.52].

Dezagregarea. Este cea mai importantă metodă de control al comprimatelor, deoarece de viteza de dezagregare a acestora depinde în mare măsură absorbția substanței active. Pentru determinarea timpului de dezagregare s-a folosit aparatul Erweka VZ 4.

Fig.2.5. Aparatul Erweka VZ 4 pentru determinarea timpului de dezagregare [14, p.520].

Aparatul este compus dintr-un recipient cilindric de 1000ml (3), în care se pune suc gastric artificial și se introduce într-o baie de apă (2), care se menține cu ajutorul unui termometru de contact (7) la temperatura constantă de 37 grade. Comprimatele sunt introduse într-un coșuleț (4), căruia i se imprimă mișcări pendulare. La fundul coșulețului în mișcare aparatul, se conectează și un ceas electric (12), care înregistrează orele (13), minutele (14) și secundele (15). În coșulețul de material plastic se introduc (6) comprimatele, iar deasupra lor se pune platoul de control cu tija de contact (5). Presa (6) reglează contactul platformei de prexiglas cu comprimatele. Coșulețului i se imprimă câte 9 mișcări pendulare scurte , apoi una mai lungă, imitând astfel mișcările peristaltice. Când comprimatele s-au dezagregat respectiv ai trecut prin sita coșulețului, tija de contact 5 oprește automat aparatul și se citește timpul de pe cadrane 13-14-15. După un an de conservare, comprimatele trebuie verificate în ceea ce privește timpul de dezagregare, iar cele necorespunzătoare trebuie scoase din uz [15, p.47].

Greutatea medie a comprimatelor s-a determinat prin cântărirea a 20 de comprimate cu precizie de până la 0,001g și se calculează greutatea medie. Variațiile în greutate se determină cântărindu-se individual fiecare din cele 20 de comprimate și comparându-le cu greutatea medie.

Controlul chimic.

rom. Extract din Ginkgo biloba, lat. Extractum Ginkgo bilobae

Formula de structură:

Pentru a putea obține un preparat eficient se utilizează extractele standardizate. Din 25 kg de frunze se obțin pe parcursul a 27 faze tehnologice jumătate de kilogram de extract standardizat = este extractul care principiile active extract măsurat. S-a demonstrat clinic că după administrarea preparatului la aproximativ o oră circulația periferică crește cu 57%

Determinări calitative: preparare soluție de analizat: produs vegetal se extrage cu 10 ml metanol 50% sau apă timp de 5 minute. Se repetă extracția încă de două ori cu 2 x 5 ml solvent. Soluțiile se reunesc.

Reacția cianidolului – SHINOIDA.

Gruparea cetonică de 4 se reduce cu hidrogen nativ (Mg + HCl conc.), se obțin antociani de culoare roșie.

1 ml soluție extractivă se aduce la sicitate, reziduul se tratează cu 1 ml etanol, se adugă Mg și 10 picături HCl conc., în câteva minute apare o colorație:

flavone galben- portocaliu, apoi roșu;

flavanonele albastru, apoin roșu violet;

calconele și auronele galben – portocaliu

H

––––-→

Mg + HCl

cvercetol (galben) clorură de cianidol (roșu)

Reacția cu alcali.

Flavonoidele și agliconii lor cu alcaliile dau o colorație intensă de galben și se obțin fenoxizii.

1 ml soluție extractivă se tratează cu câteva picături de NaOH 5% și apar următoarele colorații:

flavone și flavonoli galben;

calcone și aurone roșu portocaliu;

flavanone prin încălzire roșu;

NaOH

––––→

cvercetol (galben) fenoxid (galben intens)

Reacția cu sărurile unor metale polivalente.

Flavonoidele cu grupări hidroxilice libere 3, C6 împreună cu AlCl3, SbCl3 și cu gruparea ceto din C4 formează chelați în poziția « orto » și « para », în cazul în care pe nucleul B există două grupări hidroxilice vecine, iar mediul de reacție este alcalin apare un compus chelat în para. Compușii sunt colorați în galben și au fluorescența în UV în galben verzui sau albastru.

chelați în « orto » chelați în « para »

Reacția complexului oxalo-boric (R. Wilson – Tauböck).

4 ml din soluția extractivă se concentrează pe baie de apă la sicitate, reziduul se tratează cu 3 ml amestec 3/2 (v/v) din soluții de acid boric 3 % și acid oxalic 10 %, se concentrează la sicitate ; reziduul are o culoare galbenă, se dizolvă în eter, soluția eretică examinată are o fluorescență galben verzuie.

Acid boric

––––––-→

acid oxalic

flavonol compus flavonol – borinic

Identificare prin CSS. Soluție de analizat:1 g produs vegetal pulverizat se extrage cu 10 ml metanol 5 minute pe baie de apă la 60ºC, se filtrează.

Soluția etalon : rutozida, hiperozida soluție metanolică 0.05 %

Faza staționată : silicagel 60 F254

Faza mobilă :

acetat de etil : acid formic : acid acetic : apă (100 : 11 : 11 : 27) pentru glicozide flavonice;

acetat de etil : acid formic : acid acetic glacial : metil etil cetonă : apă (50 : 7 : 3 : 30 : 10) flavonoide;

cloroform : acetonă : acid formic (75 : 16.5 : 8.5) pentru flavonolignani

benzen : piridina : acid formic (72 : 18 : 10) sau toluen : formiat de etil : acid formic (50 : 40 : 10) pentru agliconi;

n-butanol : acid acetic glacial : apă (40 : 10 : 50) (faza superioară) pentru glicozide flavonice;

Revelare:

NP/PEG ( R ) se pulverizează cu NP ( R ) urmată de pulverizare cu PEG (R), vizualizare în U.V. la 365 nm fluorescența depinde de structural lor astfel:

flavonoli : glicozidele quecetinei și miricetinei portocaliu

glicozidele kamferolului galben – verzui;

flavone: glicozidele luteolinei portocaliu

glicozidele apigeninei galben verzui

soluție de AlCl3 5% urmată de analiză în U.V. la 365 nm fluorecență galbenă;

în U.V. la 254 nm fluorecență albastru închis

Determinări cantitative:

Metoda după FRX – Monografia Crataegi folim cum flore.

0.6 g produs vegetal mărunțit este adus într-un balon cu dop rodat împreună cu 1 ml metenamină, 20 ml acetonă și 2 ml HCl încălzindu-se la fierbere timp de 30 minute la reflux. Se filtrează prin vată într-un balon cotat de 100 ml, iar produsul vegetal împreună cu vata se încălzesc la fierbere 10 minute la reflux cu 20 ml acetonă. Soluția extractivă se filtrează prin vată în balonul cotat. Operația se repetă de două ori în aceleași condiții și se completează cu acetonă până la 100 ml.

La 20 ml soluție extractivă se adăugă 20 ml apă și 15 ml acetat de etil într-o pâlnie de separare și se agită. Stratul superior de acetat de etil se aduce într-o altă pâlnie, iar cel inferior de acetonă cu apă se pune în prima pâlnie de separare și se agită încă de 3 ori cu câte 10 ml acetat de etil ®. După fiecare agitare stratul superior de acetat de etil a fost readus în prima pâlnie de separare. Straturile de acetat de etil se reunesc și se spală de două ori cu 50 ml apă, se aduc într-un balon cotat și se completează până la 50 ml cu acetat de etil, rezultând soluția extractivă.

La 10 ml soluție extractivă se adaugă 1ml clorură de aluminiu în acid acetic 5%V/V în metanol și se completează cu acid acetic 5% V/V în metanol până la 25 ml întru-un balon cotat.

După 30 minute se citește absorbanța soluției la 425 nm folosind ca lichid de compensare o soluție obținută în aceleași condiții cu soluția probă din 10 ml soluția extractivă și acid acetic în metanol la 25 ml într-un balon cotat.

Metoda după FR X – Monografia Cynarae folim.

Se ia 1g produs vegetal mărunțit (VI) la care se adaugă 50 ml alcool 50º, într-un balon cu dop rodat, se încălzește la fierbere pe baie de apă, la reflux timp de 30 minute. Soluția fierbinte se filtrează prin vată într-un balon cotat și după răcire se completează la 100 ml, prin spălarea reziduului cu același solvent. Din această soluție se ia 10 ml care se diluează cu metanol la 25 ml într-un balon cotat. Se agită timp de 2-3 minute și se lasă în repaus timp de 10 minute. Se filtrează și se îndepărtează primele porțiuni de filtrat. La 5 ml filtrat se adaugă 5 ml acetat de sodiu 100 g/l (R) și 3 ml clorură de aluminiu 25 g/l, se agită și se completează cu metanol la 25 ml într-un balon cotat (soluția probă). Dacă este necesar după 15 minute se completează iar cu metanol la 25 ml și se determină absorbția soluției la 430 nm, iar ca lichid de compensare se folosește o soluție obținută în aceleași condiții ca soluția probă formată din 5 ml filtrat, 8 ml apă și metanol la 25 ml.

Concentrația în flavonoide se calculează cu ajutorul unei curbe etalon utilizate în paralel și în aceleași condiții cu soluția probă, luând în lucru 1; 2; 3 și 4 ml soluție etalon de rutozidă 0,1 g/l în metanol, 5 ml acetat de sodiu 100g/l, 3 ml clorură de aluminiu 25 g/l (R) și metanol la 25 ml în fiecare balon cotat. Ca lichid de compensare folosim o soluție obținută în aceleași condiții cu soluția probă din 8 ml apă și metanol la 25 ml într-un balon cotat [4, p.91].

VIII. CARACTERISTICA MATERIEI PRIME.

rom. Extract din Ginkgo biloba, lat. Extractum Ginkgo bilobae

Ginkgo biloba este cea mai bătrână specie de copac de pe Terra. Din punct de vedere botanic, acesta este un arbore peren, deși nu are frunze aciforme, ce aparține familiei Ginkgocea. Mai exact, este singura specie din familia Ginkgocea care a supraviețuit până în zilele noastre. S-a demonstrat că Ginkgo biloba a existat în urmă cu 200.000.000 de ani, pe vremea fosilelor din perioada Perm, fiind cea mai bătrână specie supraviețuitoare de pe glob. Din această cauză, Charles Darwin l-a denumit fosilă antică. În Asia, acesta e cunoscut sub numele de copacul lui Dumnezeu, datorită efectelor de protecție care i se atribuie. De-a lungul milioanelor de ani, Ginkgo biloba a făcut față cu brio tuturor intemperiilor. Are o rezistență deosebită împotriva bolilor și paraziților, astfel încât unele specii pot supraviețui chiar și 1.000 de ani. Când în anul 1945 în Japonia, deasupra Hiroșimei, a fost aruncată bomba atomică, singurul supraviețuitor a fost un copac Ginkgo biloba care, un an mai târziu, a înmugurit din nou, fără să fi suferit modificări genetice. Datorită acestui fenomen, copacul a început a fi studiat de cercetători, iar substanțele sale active au fost puse în slujba cercetărilor medicale. În zilele noastre, Ginkgo biloba este plantat în scopuri decorative, deoarece rezistă și în locurile în care alți copaci mor rapid. Ginkgo este specia de copac care rezistă cel mai bine la insecte, boli și poluarea mediului. Din acest motiv, este plantat deseori în orașe, de-a lungul drumurilor.

Fig. 2.6. Ginkgo biloba [6, p.147].

Extractul special de Ginkgo biloba se obține, prin cele mai moderne tehnologii, din frunzele acestui copac. Concentratul este obținut în urma a numeroase procese de extracție, separare și îngroșare. Funcționarea normală a creierului este condiționată de o bună irigare sanguină. Orice perturbare în alimentarea cu sânge a creierului poate cauza amnezie și scăderea capacității de concentrare. Deteriorarea continuă a circulației sanguine poate provoca diverse neplăceri, de la dureri de cap la amețeală și de la acufene la pierderea cunoștinței. În urma perturbării grave a circulației sanguine cerebrale mai mult de 3 minute, celulele nervoase mor, ceea ce cauzează o leziune permanentă. Ginkgo biloba îmbunătățește proprietățile fluxului sanguin, care astfel sprijină oxigenarea creierului. Efectul extractului din frunzele de Ginkgo biloba, cu conținut standardizat de 24% flavoglicozide și 6% terpenoide, a reprezentat obiectul de studiu a mai mult de patruzeci de experimente dublu-orb în cadrul cărora s-a tratat insuficiența circulatorie cerebrală. S-a demonstrat că în cazurile de insuficiență circulatorie cerebrală și capacități cerebrale diminuate, extractul de Ginkgo biloba a ameliorat, în mare măsură, următoarele simptome: deficiențe ale memoriei de scurtă durată, amețeală, dureri de cap, acufenă, lipsă de vigilență, depresie.

În cadrul unui studiu complex și amplu, a fost analizat rolul extractului de Ginkgo biloba în peste patruzeci de cazuri de insuficiență circulatorie cerebrală. Rezultatele analizelor au demonstrat că extractul de Ginkgo biloba a ameliorat semnificativ câteva dintre simptomele insuficienței circulatorii cerebrale, printre acestea numărându-se și simptomele funcției cerebrale diminuate (senilitate). S-a constatat că, în cazurile de insuficiență circulatorie cerebrală și boala Alzheimer, eficiența extractului de Ginkgo biloba poate fi comparată cu cea a medicamentelor atestate de FDA (Food and Drug Administration).

Se pare că extractul de Ginkgo biloba îmbunătățește fluxul sanguin cerebral și, astfel, sprijină utilizarea mai eficientă a zahărului și oxigenului, ameliorând simptomele ce apar odată cu înaintarea în vârstă și oferind protecție împotriva apariției acestora. În afară de aceasta, efectul extractului de Ginkgo biloba de reducere a vâscozității sângelui oferă, de asemenea, protecție împotriva accidentelor vasculare cerebrale. Acest efect a fost confirmat de examenele clinice efectuate pe bolnavii care au trecut deja printr-un accident vascular cerebral.

De asemenea, extractul de Ginkgo biloba s-a dovedit eficient în refacerea după preinfarct, precum și în prevenirea infarctelor. În Germania, în prezent, dintre toate medicamentele cu sau fără prescripție medicală, extractul de Ginkgo biloba se află pe locul trei pe lista celor mai des recomandate produse.

Extractul de Ginkgo biloba s-a dovedit a fi eficient și în ameliorarea diferitelor simptome ale bătrâneții. Cele mai recente cercetări au demonstrat că extractul de Ginkgo biloba poate fi utilizat nu numai pentru ameliorarea circulației și oxigenării cerebrale, dar are un efect deosebit și în rezolvarea disfuncțiilor erectile datorate unei irigări sanguine insuficiente. (Sikora R. Et al. „Ginkgo Biloba Extract in the Therapy of Erectile Dysfunction”, Journal of Urology, 1989; 141:188A).

rom. Fosfat dicalcic dihidrat, lat. Dicalcium phosphate dihidrate

Formula moleculară: CaHPO4·2H2O

Formula structurală:

Fosfatul dicalcic dihidrat este o pulbere albă insolubilă în apă cu o curgere și stabilitate bună dar posedă o compresibilitate slabă. De obicei, se folosește în asociere cu alți excipienți. Un produs comercializat este „Emcompress” cu un conținut de fosfat dicalcic 80-95%, asociat cu amidon de porumb 4,25%, stearat de magneziu și celuloză microcristalină [5, p.92].

rom. Celuloză microcristalină, lat . Cellulosum microcristallinum

Formula moleculară: C6n H 10n +2 O 5n+1

Formula structurală:

Descriere: pulbere de culoare albă sau aproape albă, fină sau granulată, practic insolubilă în apă, în acetonă, în etanol anhidru, în toluen, în acizi diluați.

Celuloza microcristalină (Avicel, Pharmacel, Microcel) este o celuloză specială cu diametrul particulelor bine determinate datorită proprietăților excelente de aglutinare și de curgere, este larg folosită la fabricarea capsulelor prin metoda presării directe. Acest tip de celuloză conferă capsulelor culoare stabilă și stabilitate chimică excelentă. Este de culoare albă și practic compatibilă cu majoritatea substanțelor medicamentoase.

rom. Acid stearic (stearină), lat. Acidum stearicum (stearinum)

Formula moleculară: C18H36O2

Formula structurală:

Descriere: amestec din acizi grași preponderent stearic și palmitic. Prezintă cristale sub formă de fulgi, onctuoase sau cristale lucioase de culoare albă sau gălbuie cu miros de seu. Fracțiunea de acizi grași (acid stearic) trebuie să fie nu mai puțin de 40%, iar suma de acizi stearic și palmitic nu mai puțin de 90%. Este ușor solubil în cloroform și eter, solubil în alcool, practic insolubil în apă. Indice de aciditate: 200-210. Punct de topire: 50-700C (FRX).

Este un bun lubrifiant folosit în proporție de 1-2%, însă mărește timpul de dezagregare a comprimatelor. Se poate adăuga sub formă de pulbere foarte fină sau sub formă de soluție alcoolică (eterică) care se dispersează peste granulate. Au fost propuse și amestecuri de acid stearic cu talc sau alcool cetilic.

rom. Carboximetilceluloza sodică, lat. Sodium carboxymethyl cellulose

Formula chimică: [C6H7O2(OH)x(OCH2COONa)y]n

Formula de structură:

Sinonime: croscarmeloza sodică, celuloză modificată.

Croscarmeloza sodică este o pulbere cu o curgere liberă de culoare albă cu o capacitate înaltă de absorbție și de umflare. Se umflă de 4-8 ori în mai puțin de 10 secunde. În stare brută particulele nu au proprietăți de curgere bune din cauza morfologiei fibroase cu lungime variată pentru a crește curgerea, produsul se macină. Mărimea medie a particulelor nu mai mult de 2% – 200 mesh și nu mai mult de 10 % – 325 mesh, pH – 5,9 – 7,0, gradul de substituire 0,63 – 0,85; substanțele solubile în apă – nu mai mult de 5,5%; pierderile la uscare nu mai mult de 6%. Are acțiune capilară înaltă, proprietăți rapide de umflare, compatibilă cu majoritatea substanțelor active și auxiliare și cost scăzut de utilizare. Se recomandă în raport de 0,5 – 2,0%, dar poate fi folosită și până la 5%. Este în aceeași măsură eficientă atât în comprimate solide cât și insolubile. Accelerează procesul de dizolvare. Deoarece croscameleoza este cel mai eficient agent superdezagregat, se consideră că viteza, forța și extinderea umflării au rol important în dezagregare. Este comercializat sub denumirile de: Solutab (Blanver), AcDiSol (FMX), Vivasol (JRS).

rom. Dioxidul de siliciu coloidal, lat. Colloidal silico dioxide

Formula chimică: SiO2

Formula de structură:

Este o substanță oficinală în următoarele farmacopei:

BP: Colloidal anhydrous silica;

Ph. Eur.: Silica colloidalis anhydrica;

USP: Colloidal silico dioxide.

Sinonime: aerosil, Cab-O-sil, silice coloidala, acid silicic anhidru ușor.

Masa moleculară: 60,08.

Descriere: pulbere ușoară, amorfă, de culoare alb-albăstruie, fără miros și fără gust. Este un oxid de siliciu cu dimensiuni ale particulelor în jur de 15 nm. Este practic insolubil în apă, solvenți organici și acizi (excepție acidul florhidric), solubil în soluții fierbinți de hidroxizi alcalini. Formează dispersii coloidale în apă.

Utilizare: este mult utilizat în industria farmaceutică, cosmetică și alimentară, fiind considerat un excipient netoxic și neiritant. Are proprietăți absorbante, glisante, dezagegante, este agent de suspendare prin creșterea vâscozității mediului în care este dispersat. Dimensiunile mici ale particulelor sale și suprafața specifică mare îi conferă excelente caracteristici de curgere, care sunt expoatate pentru a îmbogăți proprietățile reologice ale pulberilor în diferite procese de fabricație, de exemplu la comprimare.

Producerea SiO2 are loc conform schemei:

SiCl4 + 2H2 + O2 SiO2 + 4 HCI

Cantitatea optimă de aerosil necesară pentru a acoperi suprafața particulelor substanțelor active se calculează în funcție de densitatea substanței (P1), diametrul particulelor substanței (D1) și respectiv densitatea (2,36 g/cc) și diametrul (0,015) aerosilului, după formula:

2,36×0,015

Cantitatea de aerosil necesară = ––––– x 3.

P1xD1

rom. Stearat de magneziu, lat. Magnesii stearas

Formula chimică: (C18H35O2)2Mg

Formula de structură:

Stearatul de magneziu (C18H35O2)2Mg Cu Mr 591,3 conține proporții variabile de palmitat de magneziu (C16H31O2)2Mg cu Mr 535,1 și de oleat de magneziu (C18H35O2)2Mg Cu Mr 587,2. Conține cel puțin 3,9% și cel mult 4,8% Mg raportat la substanța uscată.

Este o substanță oficinală în următoarele farmacopei:

BP,USP, JP: Magnesium stearate;

Ph.Eur., FR: Magnesii stearas.

Sinonime: octadecanost de magneziu, acid octadecanoic-sare de magneziu.

Masa moleculară: 591,34.

Descriere: pulbere fină, de culoare albă, cu densitate mică, având miros specific de acid stearic și un gust caracteristic. Pulberea este onctuoasă la pipăit și aderă pe piele.

Stabilitate: pulbere stabilă, se păstrează în recipiente bine închise, în locuri uscate și la temperatură scăzută.

Utilizare: stearatul de magneziu este larg utilizat în industria cosmetică, alimentară și în formulări farmaceutice de comprimate și capsule, rolul său fiind acela de agent de lubrifiere cu proprietăți hidrofobe, motiv pentru care se utilizează în concentrații mici [10, p.149].

IX. TEHNICA SECURITĂȚII, SECURITATEA ANTIINCENDIARĂ ȘI CONDIȚIILE.

9.1. Tot procesul tehnologic se petrece cu sistemul de ventilare inclus.

9.2. Personalul trebuie să fie echipat cu mijloace de producție corespunzătoare.

9.3. Este interzis accesul la utilajul de producere a personalului ne instruit.

9.4. Este interzis de a lucra la utilajul defectat.

9.5. Reglarea și repararea utilajului trebuie să fie efectuată numai de personal instruit.

9.6. Spațiul de producere trebuie să fie amenajat cu mijloace de stingere a incendiului

și cu trusa de medicamente pentru acordarea primului ajutor.

X. DEȘEURILE DE PRODUCȚIE.

Deșeurile de producere nu se atestă.

XI. LISTA INSTRUCȚIUNILOR DE PRODUCERE.

Instrucțiune tehnologică de încapsulare a preparatului VITRUM MEMORY 60 mg, comprimate filmate.

Reguli de normare ale tehnicii securității.

Normative sanitaro-igienice ale spațiilor de producere.

Normative pentru respectarea igienei personale.

Instrucțiuni și reguli de efectuarea măsurilor de dezinfecție.

Instrucțiune tip despre ordinea efectuării instructajului personalului de producere a personalului auxiliar.

XII. NORMAREA TIMPULUI DE LUCRU ÎN PROCESUL DE PRODUCȚIE.

Pregătirea spațiilor de producție 1 oră

Pregătirea utilajului și aparatajului 0,5 ore

Pregătirea ambalajului primar 2 ore

Pregătirea materiei prime 0,5 ore

Granularea 0,5 oră

Comprimarea 0,5 oră

Acoperirea comprimatelor cu film 3 ore

Condiționarea și etanșarea 1 oră

Controlul organoleptic 1 oră

Ambalarea secundară 2 ore

XIII. MATERIALE INFORMATIVE

Fr, ED. X, Editura Medicală, București, 1993.

Europen Pharmacopoeia, ed. 3, 1997.

FS, ed. XI, vol. I și II, Moscova, 1989.

Ghid de protecție a muncii. Vol. I Chișinău „Protecția muncii”, 1995.

Ghid de protecție a muncii. Vol. II Chișinău „Protecția muncii”, 1998.

Reguli de bună practică a fabricație, Agenția Medicamentului București, 2000.

Ordinul MS, Nr.334 din 19.07.1995 „Cu privire la aprobarea instrucțiunii despre regimul sanitar în întreprinderile și instituțiile farmaceutice”.

Ordinul MS, Nr.24 din 12.01.2006 „Cu privire la autorizarea fabricației medicamentelor și a altor produse de uz uman în RM”.

Cбopник типoвыx инcтpyкций пo oxpанe тpyда. Mocква, 1997.

Oбщиe cанитаpнo-гигиeничcкиe тpeбoвания к вoздyxy pабoчeй зoны.

CONCLUZII

Am constat că:

Conform F.R. X comprimatele pot fi neacoperite (compressi) și acoperite (compressi obducti).

În comprimatele acoperite, nucleul obținut se acoperă cu unul sau mai multe straturi continue și uniforme, constituite din zahar sau alte substanțe dulci sau cu pelicule subțiri din diferite substanțe (comprimate filmate).

Acoperirea comprimatele se recurge pentru a masca gustul și mirosul neplăcut al unor componente; pentru a proteja substanțele active împotriva degradării fizice sau chimice, obținerea unui înveliș, evitarea incompatibilităților farmaceutice între componentele asociate; asigurarea unei cedări prelungite, o mai ușoară administrare datorită suprafeței lucioase și pentru o mai bună identificare și diferențiere a preparatelor. Acoperirea comprimatelor se realizează prin aplicarea unei soluții de acoperire peste masa acestora în mișcare și aplicarea unui aer cald pentru evaporarea solventului. Aparatura folosită: tobă de acoperire; tobă de acoperire perforată; pat fluidizat (suspendare în aer).

Vitrum Memory 60 mg este un preparat de natură vegetală ameliorează circulația cerebrală și aprovizionează creierul cu oxigen și glucoza. Normalizează metabolismul celular, proprietățile reologice a sângelui și microcirculația. Manifestă acțiune de reglare asupra sistemului vascular, dilată arteriolile, crește tonusul venelor, astfel reglând starea de replețiune sanguină; preîntâmpină formarea trombilor, posedă efect antiedematos (creier, țesuturile periferice); normalizează procesele de neuromediație în sistemul nervos central. Posedă acțiune antihipoxică, ameliorează memoria și capacitatea de învățământ, stimulează activitatea cerebrală.

Fazele procesului tehnologic a comprimatelor acoperite Vitrum Memory 60 mg include următoarele etape: pregătirea materiei prime; amestecarea componentelor pulberii; comprimarea; acoperirea comprimatelor cu film; condiționarea și ambalarea comprimatelor.

Verificarea calității comprimatelor filmate Vitrum Memory 60 mg s-a efectuat conform F.R. X., monografia „Compressi. Tabulettae”.

BIBLIOGRAFIE

BARBĂROȘIE I., CIOBANU N., ZNAGOVAN A. Tehnologia industrială a medicamentelor: Indicații metodice la lucrările de laborator pentru studenții anului IV facultatea farmacie. Chișinău: Știința, 1992. 420 p.

BARTON J. Cosmetics Technology. London: Tiger Books International, 1998. 61 p.

CHAILES D., SIMON E. „Comparision of extraction methods for the rapid determination of essential oil content and composition of basil”. Amer.Soc. Hort. Sci., 115, 1990. 467 p.

DANILĂ GH. Chimie farmaceutică. Vol. I, Medicină umană. București: ALL, 1996. 280 p.

JUNGHIETU Gr. Partea I. Caracteristica și tehnologia produselor cosmetice. Chișinău: Știința, 2012. 136 p.

JUNGHIETU Gr. Partea II. Procedee moderne în cosmetologie. Chișinău: Știința, 2012. 281 p.

LEUCUȚĂ S. Biofarmacie și Farmacocinetică. Cluj-Napoca: Dacia, 2002. 90p.

LEUCUȚĂ S. Tehnologie farmaceutică industrială. Cluj-Napoca: Dacia, 2001. 565 p.

LUCA V. et al. Dismenoreea: Farmacologie. București: Medicală, 1979. 319 p.

MATCOVSCHI C., PROCOPIȘIN V., PARII B. Medicamente omologate în Republica Moldova. Chișinău: Tipografia centrală, 1999. 360 p.

VOICULESCU M. Date noi despre un medicament vechi. București: Medicală, 1971. 290 p.

BARTON J. Tablet evaluation using near – infrared spectroscopy. London: Tiger Books International, 1998. 61 p.

КOHДPATЬEBA T. Texнoлoгия лeкаpcтвeнныx фopм. Mocква: Meдицина, 1991. 496c.

MУPABЬEB И. Texнoлoгия лeкаpcтв. Mocква: Meдицина, 1988. 751c.

TИXOHOBA., ЯPHЫX T. Texнoлoгия лeкаpcтв. Xаpькoв:HФAУ,2003. 241c.

http://www.ginkgo-biloba.fr/photos.html