Tehnologia DE Fabricare Si Asamblare A Tachetului Hidraulic

INTRODUCERE

Mașina este creația tehnică a omului, alcătuită dintr-un complex de corpuri materiale cu mișcări relative determinate, servind la transformarea unei forme de energie în lucru mecanic (mașina de lucru) sau la transformarea unei forme de energie în altă formă de energie (mașina energetică). Organele de mașini sunt piese sau subansambluri cu roluri funcționale distincte în ansamblul dispozitivelor, mecanismelor, mașinilor și agregatelor.

În timpul funcționării mașinilor-unelte, are loc o uzură neîntreruptă a suprafețelor în frecare ale diferitelor piese ale acestor mașini. Din această cauză se modifică jocurile inițiale de la îmbinări, formă și dimensiuni, precum și starea suprafețelor.

Mecanismele formate dintr-un element conducător, profilat numit camă, care transmite mișcarea unui element cu mișcare de translație sau oscilație, numit tachet, se numesc mecanisme cu came. Mecanismele cu came realizează la elementul condus anumite mișcări după o lege dată și de aceea sunt larg răspândite în construcția de mașini, la mașinile automate acționate mecanic, hidraulic sau electric.

Mecanismele cu came sunt folosite în toate domeniile de activitate (construcții de mașini, industria textilă, mecanică fină, mașini unelte, mașini de calcul, industria alimentară) unde sunt necesare anumite legi de mișcare cerute de procesul tehnologic sau de sistemele de mecanizare și automatizare. Utilizarea lor este recomandată de o serie de avantaje: gabarit mic, proiectare ușoară, durabilitate foarte bună pentru legi complicate, schimbarea legii de mișcare este simplă, numai prin înlocuirea camei, construcție simplă.

I. STUDIU TEHNIC

Mecanismele cu came realizează la elementul condus anumite mișcări după o lege dată, de aceea sunt larg răspândite în construcția de mașini, la mașinile automate acționate mecanic, hidraulic sau electric.

Transmiterea mișcării la mecanismele cu came se face prin curbe reciproc înfășurate, una dintre ele fiind profilul camei, iar cealaltă fiind profilul tachetului (elementul condus) în contact cu cama (un punct, un arc de cerc, o dreaptă, o curbă oarecare).

Mecanismele cu came pot fi cu transmiterea mișcării prin contact direct, elementul conducator fiind de regulă, cama.

O largă utilizare a mecanismelor cu came se întâlnește la motoarele cu ardere internă pin mecanismul de distribuție cu came care comandă închiderea supapelor de admisie și evacuare. Pompele de injecție a motoarelor Diesel sunt acționate cu ajutorul mecanismelor cu came, astfel că alimentarea cu combustibil în cilindru este determinată de legea de mișcare a pistonului pompei. Camele au utilizare largă la dispozitivele de reglare a turației turbinelor cu abur, fiind folosite la acționarea supapelor de abur ale servomotoarelor.

La mașinile unelte automate se folosesc numeroase came:

– Astfel la strungurile automate camele servesc la efectuarea mai multor operații, precum avansul, prinderea materialului, rotirea capului-revolver, mișcarea săniilor în funcție de dimensiunile pieselor de prelucrat.

– În cazul semafoarelor cu brate (de la calea ferată) se utilizează mecanisme cu came prevazute cu caneluri în care ghidează rola tachetului.

– Numeroase utilizări au mecanismele cu came la mașinile textile ca războaie de țesut, mașini rectilinii de tricotat, mașini de cusut.

– La locomotivele electrice se utilizează mecanisme cu came pentru acționarea contactoarelor electrice ale graduatoarelor.

Transmisiile cu came reprezintă, din punct de vedere structural, mecanisme plane sau spațiale, alcătuite din câte două elemente cu contact direct, materializând cuple cinematice superioare.

Figura nr. 1. a Figura nr. 1. b Figura nr. 1. c

Figura nr. 1. d Figura nr. 1. e Figura nr. 1. f

Figura nr. 1. g Figura nr. 1. h

Mișcarea și transmiterea puterii se face forțat, de la elementul motor profilat, numit camă (având mișcare de rotație, uneori de translație), la elementul condus numit tachet (având

mițcare de translație uneori de rotație). Legea de mișcare a tachetului depinde de profilul camei. În figura 1.1 sunt prezentate câteva mecanisme plane; în figura 1.2 sunt schițate câteva

mecanisme spațiale.

Contactul dintre elementele transmisiei presupune o mișcare relativă de rostogolire și una de alunecare. Tachetul poate fi prevăzut cu rolă, pentru a se înlocui frecarea de alunecare cu cea de rostogolire (figura 1.1.c). Celelalte mecanisme prezentate au particularitățile: figura 1.1.a – mecanism centric (simplu); figura 1.1.b – mecanism excentric; figura 1.1.d – mecanism cu tachet taler plan, cu uzură distribuită și redusă; figura 1.1.e – mecanism cu tachet taler curb, cu uzură distribuită și redusă; figura 1.1.f – mecanism cu tachet oscilant; figura 1.1.g – mecanism cu cama de translatie.

Figura nr. 1.2 a Figura nr. 1.2 b

Figura nr. 1.2 c

În cazul mecanismului din figura 1.1.c, cama are două mișcări independente: rotație după axa Ox și translație în lungul aceleiași axe; ca urmare, tachetul se va mișca după o lege compusă.

Avantajele transmisiilor cu came :

legea de mișcare a tachetului poate fi foarte variată, după necesități, transmisiile cu came intrând deci în componența mașinilor automate;

proiectarea ușoară;

simplitate constructivă și de exploatare;

compactitate.

Dezavantaje:

pentru ca tachetul să aibă contact permanent cu cama este necesar un element elastic, în toate cazurile, așa cum apare schematic în figura 1.1.a;

uzura elementelor cu contact permanent cu cama este reciprocă, conducând la alterarea formelor geometrice active și a legilor de miscare;

camele spațiale sunt greu de realizat din punct de vedere tehnologic;

din cauza contactului forțat, impus de elementul elastic, în ansamblu apar vibrații care alterează de asemenea precizia cinematică.

Pentru a se mări rezistența la uzură a camelor acestea se realizează din oțeluri durificate superficial; se recomandă de asemenea ca între tachet și camă să existe un contact liniar și nu unul punctual. Tachetul se realizează dintr-un material cu duritate mai mică decât a camei pentru limitarea efectelor contactului direct. De regulă, cupla camă-tachet este unsă.

Mecanismele cu came se utilizează la distribuția motoarelor cu ardere internă, la mașini – unelte cu comandă program, la mașini de calculat, la mașini automate și de copiat, la comanda contactorilor electrici și la automatizarea unor procese de producție.

II. PROIECTUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE SI MONTAJ

Mecanismul reprezintă un ansamblu de elemente cinematice legate între ele prin cuple cinematice, fiecare element având o mișcare bine determinată. Prin intermediul cuplelor cinematice se transmite mișcarea și fluxul de putere.

Elementele cinematice pot fi:

a) solide

– rigide deformabile (bare, roți, came, tacheți etc.)

– flexibile (curele, cabluri)

– elastice (arcuri)

b) fluide (lichide sau gazoase).

De regulă, se utilizează elemente cinematice solide rigide, nedeformabile sau cu deformații elastice neglijabile, care nu influențeaza cinematica și dinamica mecanismelor.

Elementele elastice sunt de obicei pasive, având numai rolul de a permite readucerea elementelor mecanismului în starea initțală de echilibru sau de funcționare în regim stabil.

În figura 2.1 sunt reprezentate câteva exemple de mecanisme.

După cum se poate observa, mecanismele reprezintă structura de bază a unei mașini simple; construirea mașinilor utilizează funcția cinematică a mecanismelor pentru a se putea realiza transmiterea fluxului de putere și/sau de forță.

Mecanismele cu came fac parte din categoria mecanismelor cu cuple superioare. Ele sunt alcătuite dintr-un prim element având un anumit profil, denumit camă (în general element conducător – 1-fig. 1) și un al doilea element denumit tachet (în general element condus – 2-fig. 1). Pe tachet este așezat un arc (3-fig. 1), ce are rolul de a menține tachetul în contact cu cama.

Figura nr. 2.1 – Camă și tachet

Mișcarea se poate transmite de la camă către tachet prin contact direct sau printr-un element intermediar, denumir rolă (4-fig. 2.1), care are drept scop înlocuirea frecării de alunecare dintre camă si tachet cu frecarea de rostogolire dintre rolă și camă. După cum se cunoaște, coeficientul de frecare la rostogolire este mai mic decât coeficientul de frecare la alunecare, ceea conducela o diminuare a pierderilor datorate frecării, uzurii precum și a altor consecințe negative pe care frecarea le generează.

Deoarece mecanismele cu came pot realiza practic orice lege de mișcare a tachetului prin proiectarea corespunzătoare a profilului camei, ele au aplicații în aproape toate domeniile inginerești. Printre acestea amintim motoarele cu ardere internă, mașinile textile, mașinile autoamte.

Deplasarea tachetului dintr-o poziție oarecare într-un anumit sens până la revenirea sa în aceeași poziție cu mișcare în același sens reprezintă un ciclu cinematic (fig. 2.2). În general, acesta corespunde unei rotații a camei de 360º. În cadrul unei rotații complete, se pot identifica pe cercul de bază 5 al camei (fig. 2.2) 4 unghiuri:

φu – unghiul corespunzător urcării tachetului;

φR – unghiul corespunzător repausului superior al tachetului;

φc – unghiul corespunzător coborârii tachetului;

φr – unghiul corespunzător repausului inferior al tachetului.

Figura nr. 2.2 – Ciclu cinematic

Axa tachetului poate fi centrică sau excentrică față de centrul de rotație al camei. În cazul in care este centrică, tachetul se numește tachet axial (fig. 2.1), iar dacă este excentrică, tachetul se numește tachet dezaxial (fig. 2.1), iar distanța e dintre axa tachetului și centrul de rotație al camei se numește excentricitate.

Din punct de vedere al mișcării, tachetul poate fi:

De translație (fig. 2.1);

De rotație (2.3 a);

Cu mișcare plan paralelă.

De asemenea, cama poate fi:

Rotativă (2.1, 2.3a);

Translantă (2.3b);

Cu mișcare plan paralelă.

Din punct de vedere al formei constructive, tachetul poate fi:

Cu vârf (2.1);

Cu rolă (2.1);

Cu disc plan (fig. 2.3 c)sau curb.

Menținerea contactului camă-tachet se poate realiza prin forță (arc fig 5.2, sistem pneumatic, hidraulic etc.) sau prin formă (ghidaj – fig. 5.6 – 5.12)

b) c)

Figura nr. 2.3

Tacheții sunt organe prin intermediul cărora tijele împingătoare ale culbutorilor sau tijei supapelor urmăresc profilul camei, primind astfel mișcarea axială.

Din punct de vedere constructiv, tacheții pot fi cu taler plan (fig. 2.4,a), sferic (fig. 2.4,b) și cu role (fig. 2.4,c).

Tacheții culisează într-un ghidaj de bronz special sau de fontă specială.

Între tachet sau culbutor și tija supapei este necesar să fie un joc termic de 0,15 – 0,45 mm pentru supapele de admisiune și de 0,2 – 0,8 mm pentru supapele de evacuare.

Pentru micșorarea greutății, tachetului se execută gol în interior. În scopul obținerii unei uzuri uniforme a tachetului, atât pe suprafața frontală cât și pe suprafața de ghidare se prevede rotirea acestuia. Dacă suprafața frontală a tachetului este plană, rotirea se obține prin dezaxarea camei (fig. 2.4,d), iar dacă suprafața frontală este sferică, rotirea se obține printr-o ușoară conicitate dată suprafeței active a camei (fig. 2.4,b).

b) c) d)

Figura nr. 2.4. – Forme constructive de tacheți

tachet plan; b) tachet sferic; c) tachet cu rolă; d) tachet gol în interior (pahar)

1 – arbore cu came; 2 – tachet; 3 – tijă împingătoare.

Variante constructive de mecanisme camă-tachet

Legea de mișcare a tachetului este determinată strict de profilul camei și de poziția tachetlui față de camă (axial, dezaxial). Cama, care este un element profilat poate să aibă o formă plană fig. 2.5 și 5.6 sau spațială 2.7 – 5.12, în care 1 – camă; 2 – tachet.

Figura nr. 2.5 Figura nr. 2.6

Figura nr. 2.7 Figura nr. 2.8

Figura nr. 2.9

Figura nr. 2.10

Figura nr. 2.11 Figura nr. 2.12

Determinarea parametrilor geometrici de baza la mecanismul camă – tachet

Parametrii geometrici de bază sunt caracteristici constante care, împreună cu profilul camei, definesc din punct de vedere constructiv, mecanismul. Acești parametri determină raza minimă și raza maximă a camei (în cazul mecanismelor plane) și deci, gabaritul acestuia.

Pentru mecanismul camă – tachet hidraulic parametrii geometrici de bază sunt :

e – excentricitate

– distanța de la centrul rolei la centrul de rotație al camei

Cu aceasta se pot scrie relatiile :

Mecanism camă-tachet hidraulic. Analiza structurală a mecanismului

Determinarea gradului de mobilitate :

În cazul mecanismului camă-tachet hidraulic avem:

M = 2 ( grad de mobilitate teoretic )

Elementul 2 este elementul pasiv deoarece rola se foloseste doar pentru mișcarea de frecare; din frecarea de alunecare se trece prin intermediul rolei la o frecare de rostogolire.

În acest caz :

( grad de mobilitate real )

Analiza cinematică a mecanismului

Analiza cinematică urmărește determinarea parametrilor de poziție și cinematici ai tachetului, cunoscând caracteristicile constructive ale mecanismului. Mișcarea camei este uniformă.

Mișcarea tachetului se face cu o acceleratie sinusoidală.

Această lege de mișcare se caracterizează prin variația acceleratiei după o lege sinusoidală cu perioada φ1.

Ecuațiile sunt :

Condițiile pentru determinarea constantelor de integrare la urcare sunt:

la la si la de unde rezultă :

, iar ecuațiile devin :

Pentru cursa de coborâre se impun următoarele condiții față de origine:

la ; la ; la ; de unde rezultă: , iar ecuațiile devin :

III. DESENUL LA SCARĂ AL PISESEI REPREZENTATIVE

Tacheții transmit mișcarea la supapă sau la tija împingătoare și preia reacțiunea laterală produsă de came prin frecare. Cel mai frecvent sunt utilizați tacheții cu platou plan sau sferic. Pentru a-i micșora masa, tachetul se execută uneori gol în interior sub formă de pahar.

1. Noțiuni generale

Mecanismul cu camă transformă mișcarea de rotație a camei (element conducător) în mișcare rectilinie a tachetului (element condus) după o lege dată impusă de profilul camei. În general la un mecanism cu camă se deosebesc (fig.3.1):

Figura nr. 3.1– Componentele unui mecanism cu came

1 – arborele cu came; 2–cama; 3 – galetul; 4 – tachetul; 5 – ghidajul tachetului; 6 – arc.

Acest mecanism este format din patru elemente cama disc 1 care se află în mișcare de rotație; rola 2’, care se sprijină pe camă și este articulată la elementul condus 2; elementul condus 2 numit tachet, sau culegator de mișcare; elementul fix notat 0 numit suport, bază, batiu.

Mecanismul are ca scop transmiterea de la elementul conducator cama la elementul condus tachet , a unei miscari a carei lege este determinata de forma profilului camei.

În timpul rotației în general uniforme a arborelui cu came cu viteza unghiulară ω1, cama obligă tachetul să se deplaseze în susdupă o anumită lege. Pe porțiunea descendentă a camei, tachetul este obligat de arc sau de ghidajul special practicat în camă, să urmărească de asemenea profilul camei.

Tachetul se termină uneori cu o rolă numită galet, în care caz frecarea între cele două corpuri este de rostogolire, construcția însă este mai complicată și masa mai mare, ceea ce conduce la forțe de inerție mai mari. De obicei tachetul este fără galet și între el și camă frecarea este de alunecare. Tachetul în translație poate fi axat față de centrul camei (fig.3.1) sau dezaxat (fig.3.3).

În practică, mecanismele cu came se întâlnesc combinate cu mecanisme cu pârghii articulate (fig.3.2):

Figura nr. 3.2 – Mecanisme combinate

a) cama transmite mișcare la o pârghie oscilantă și apoi la tachet;

b) mecanismul bielă-manivelă transmite camei o mișcare oscilantă;

c) mecanismul de distribuție, la motoarele cu ardere internă, cu culbutori.

După forma curbelor care le determină profilul, camele pot fi plane (fig.3.2) sau spațiale.

Avantajele mecanismelor cu came constau în simplitatea lor constructivă și în posibilitățile mari ce le au de a transforma mișcările atât ca direcție cât și ca mărime și sens, astfel încât au o mare aplicabilitate în instalațiile automatizate și mecanizate. Dezavantajul lor constă în uzura elementelor în contact.

În funcție de destinația lor, în general se impune legea de mișcare a elementului condus, trebuind să se stabilească profilul camei necesar pentru realizarea acestei legi. Prin profil se înțelege forma curbei de contact cu tachetul, rezultată într-o secțiune cu un plan perpendicular pe axa de rotație a camei. Obișnuit legea de mișcare a tachetului este liniară, parabolică sau armonică.

La un mecanism cu camă deosebim următoarele elemente geometrice (fig. 3.3):

Figura nr. 3.3

– Unghiul de presiune α este unghiul dintre normala la profilul camei în punctul considerat și direcția de deplasare a tachetului;

– Unghiul de transmitere a mișcării δ, complementul lui α;

– Etapa este porțiunea din camă caracterizată de unghiul la centru hϕ pentru care tachetul urcă după aceiași lege, coboară sau face pauză. Fiecare etapă se caracterizează printr-o rază maximă OB, una minimă OA și o rază medie:

– Cursa de ridicare sau coborâre în etapa respectivă h:

– Excentricitatea e, distanța de la centrul de rotație al camei până la direcția de mișcare a tachetului.

– Cercul de bază r0, cercul cu raza egală cu distanța cea mai mică de centrul de rotație al camei la profilul ei: r0 = rmin

2. Analiza și sinteza mecanismelor cu came

Analiza presupune cunoașterea profilului camei, a profilului tachetului și legea de mișcare a camei și conduce la determinarea legii de mișcare a tachetului. Sinteza (proiectarea) presupune cunoașterea profilului tachetului, legea de mișcare a tachetului, legea de mișcare a camei, conducând la determinarea profilului camei.

Profilele camei și tachetului, formând cupla superioară, se rostogolesc cu alunecare, unul pe celălalt ramânând în contact permanent. Profilul camei este înfășurătoarea curbei de profil a tachetului, aflat în diferite pozitii relative.

În cadrul analizei mecanismului cu camă se mai efectuează: stabilirea proprietăților și efectelor structurale, verificarea elementelor din punctul de vedere al rezistenței și uzurii și calculul randamentului transmisiei .

Exista metodele de analiză: grafică; grafo-analitică; analitică.

În figura 3.4 este prezentat modul grafic de aflare a legii de rnișcare a tachetului, s=f(f), cunoscând profilul camei; se reprezintă spațiul parcurs de tachet și f – unghiul de rotire al camei.

Figura 3.4 – Metoda grafică de aflare a legii de mișcare a camei

3. Sinteza mecanismelor cu came

La sinteza unui mecanism cu camă se presupun cunoscute ecuațiile mișcării tachetului în diferite etape: S2 = S2(t) ca și ecuația mișcării camei φ1 = φ1(t) – pentru cama în rotație sau S1 = S1(t) – pentru cama în translație.

Aceste ecuații constituie ecuațiile parametrice ale profilului camei, profil ce poate fi construit grafic.

De obicei ω1 = ct. și atunci problema construirii profilului camei se reduce la a împărți cursa tachetului în etapa respectivă după legea dată de ecuația S2 = S2(t).

Legea liniară de mișcare a tachetului

Se consideră că spațiul parcurs de tachet variază în raport cu timpul după o lege liniară:

(1)

Punând condițiile la limită φ = 0; S2 = 0 rezultă C2 ‚ 0; φ = φh; S2 = h și

Ecuația (1) devine:

(2)

Viteza: (3)

Accelerația: (4)

Reprezentarea grafică a expresiilor (3), (4) și (5) este dată în figura 3.4.

Figura nr. 3.5

La începutul și sfârșitul etapei avem o variație bruscă a vitezei pentru un timp tinzând la zero:

Deoarece pentru , , forțele de inerție , apar deci ceea ce se numesc șocuri dure în mecanism. În realitate schimbarea vitezei nu se face instantaneu ci într-un timp , deci și , dar uzura în astfel de situații este pronunțată, de aceea mecanismele cu camă cu legea liniară de mișcare a tachetului nu se folosesc în practică la viteze mici. 0>Δt∞<iF

O variantă îmbunătățită a acestei legi este legea liniară cu racordări. În acest caz nu mai avem salturi de viteză, iar accelerația are variații bruște dar finite, ceea ce produce șocuri mari. Un exemplu particular de camă ce produce o mișcare liniară la tachet este cama cardioidă la care .

Figura nr. 3.6.

Această camă se bucură de proprietatea că poate fi folosită pentru ambele sensuri de rotație în același scop.

Legea parabolică de mișcare a tachetului

Se consideră că în faza de urcare, spațiul parcurs de tachet variază parabolic cu timpul astfel:

(5)

Punând condițiile la limită: t = 0; φ = 0; S2 = 0 rezultă C2 = 0.

rezultă

Ecuația (5) devine: (6)

Viteza: (7)

Pentru:

Accelerația: (8)

Cu același arc de parabolă se transferă numai jumătate de etapă (fig.3.6), cealaltă jumătate se trasează cu un arc simetric pentru ca viteza la sfârșitul etapei să ajungă la zero, deci să se evite șocurile dure.

Figura nr. 3.7

Pentru ramura a doua a parabolei ecuațiile se pot scrie prin schimbarea variabilelor:

(9)

La acest profil de camă accelerația are variații finite, deci șocurile vor fi mari. Viteza maximă este la mijlocul etapei.

Legea cosinusoidală de mișcare a tachetului

Se consideră că spațiul parcurs de tachet variază cu timpul după o lege cosinusoidală:

(10)

Din condițiile la limtă: φ = 0; S2 = 0 rezultă C1 + C2 = 0;

φ = φh; S2 = h; v2 = 0

rezultă S2 = C1 – C2 = h

De unde:

Ținând cont de constantele de integrare, ecuațiile spațiului, vitezei și accelerației devin:

(11)

(12)

(13)

Reprezentând grafic ecuațiile (11), (12) și (13) în fig.3.7 se remarcă existența șocurilor mari la începutul și sfârșitul etapei datorită variației accelerației.

Figura nr. 3.8

4. Construcția profilului unei came

Se consideră o camă, cu tachet hidraulic axat, ca în fig. 3.8 care are pe porțiunea AB o etapă de unghi la centru după una din legile analizate anterior.

Figura 3.9 – Camă cu tachet hidraulic axat

OA = rmin OB = rmax

(14)

Din condiția ca viteza realizată să fie paralelă cu tangenta în punctul contact rezultă:

(15)

În toate cazurile studiate viteza maximă a fost la mijlocul etapelor având forma:

unde: K = 1 pentru legea liniară; K = 2 pentru legea parabolică; K = π/2 pentru legea cosinusoidală.

deci: (16)

unde: αmax– unghiul de presiune maxim, limitat din considerente de transmitere a forțelor de la camă la tachet și de execuția unei came cu gabarit minim;

h – cota maximă la care se află tachetul în etapa respectivă;

K – coeficient ce depinde de legea de mișcare;

– unghiul etapei în radiani sau grade .

Cunoscând legile de mișcare pe fiecare etapă de unghi hϕ a camei, maxαși h, pentru trasarea profilului camei:

– se calculează raza medie pentru fiecare etapă cu relația (16);

– se calculează raza minimă cu relația (14) pentru fiecare etapă;

– cu o rază egală cu cea mai mare rază minimă se trasează cercul de bază r0;

– se împarte cercul de bază în etape în ordinea inversă rotației camei;

– se trasează profilul prin puncte, divizând arcul de cerc în părți egale (ω1=ct) în fiecare etapă iar cursa tachetului după legea respectivă.

Dacă tachetul este un galet profilul astfel obținut este un profil teoretic și reprezintă locul geometric al centrului rolei galetului. Profilul efectiv al camei se va obține ca înfășurătoarea pozițiilor succesive ale galetului cu centrul pe profilul teoretic.

5. Definirea unghiului de presiune

În cazul mecanismelor cu tachet hidraulic, determinarea parametrilor geometrici de bază este legată de noțiunea de unghi de presiune.

Prin unghi de presiune se înțelege unghiul format între normala la profilul camei în punctul de contact și direcția vitezei unui punct al tachetului.

Valoarea unghiului de presiune are o importanță esențială pentru funcționarea mecanismului. Cu cât acest unghi este mai mare, solicitările elementelor și uzura mecanismului devin mai pronunțate, iar randamentul scade. Există o valoare a unghiului de presiune numită unghi de blocare, care provoacă mecanismul.

Unghiul format de normala la profilul camei cu direcția tachetului se numește unghi de presiune (figura 3.10). În cazul mecanismului centric, notând cu vB21 viteza absolută a tachetului, cu f – unghiul de rotire al camei și cu s – deplasarea tachetului, observăm:

Figura nr. 3.10 – Unghiul de presiune

(17)

De unde rezultă:

și în final:

Se remarcă faptul ca unghiulde presiune este influențat de mărimea razei cercului de bază – r0 și, de asemenea, de variabilele vB2 și s.

În cazul mecanismului excentric (figura 1.b) se poate deduce:

Se poate determina unghiul de presiune și din condiții dinamice. În figura 3.11 au fost făcute notațiile: P – forța motoare (normala la camă); Q – forța rezistentă utilă (incluzând componentele tehnologice, de inerție și de frecare).

Figura nr. 3.11

Se admite că reacțiunile asupra tachetului sunt concentrate în punctele C1 și C2. Se neglijează frecarea dintre camă și tachet. Cu µ s-a notat coeficientul de frecare dintre tachet și teaca acestuia.

Scriind ecuațiile de echilibru se pot determina reacțiunile N1 și N2:

(18)

(19)

(20)

Înlocuind (18), (19) și (20) se obține:

(21)

Dacă mărimile x și α au valori mici, rezistența Q, pe care o poate învinge cama, este ridicată; pe de altă parte, componenta P×sinα fiind redusă, aceasta determină reacțiuni Nl și N2 scăzute și deci, forțe de frecare de asemenea scăzute. Este deci avantajos ca unghiul de presiune să fie cât mai mic, pentru ca efortul motor P×cosα să fie ridicat, iar cel pasiv P×sinα să aibă valori reduse.

Neglijând termenul ( m ×d l ), în (21), se obține:

(22)

Dacă în (21) sau (22) numitorii se anulează, mișcarea tachetului devine imposibilă; se produce deci autoblocarea mecanismului. Unghiul de presiune la care apare acest fenomen se numește unghi critic; anulând numitorul din (21):

(23)

rezultă:

(24)

Pentru relația aproximativă (22) rezultă:

(25)

Condiția (25) se mai poate scrie:

(26)

Considerând neglijabilă frecarea din teaca tachetului se poate exprima componenta motoare ideală:

(27)

și se poate calcula randamentul transmisiei:

(28)

Relațiile (18), (23) sau (25), (27) decid geometria transmisie camă – tachet și completează sinteza acesteia.

6. Trasarea profilului real al camei

Această problemă apare în cazul în care, pentru micșorarea frecării din cuplă, se folosește o rolă atașată tachetului. Așa cum se poate vedea în figura 3.12, există un profil teoretic, pe care-l parcurge centrul rolei și două profile reale (inferior și superior), corespunzătoare unei came exterioare, respectiv interioare.

Figura nr. 3.12 – Profilele camei

Se fac notațiile: rr – raza rolei de palpare; x = x(Φ) și y = y(Φ) – coordonatele profilului teoretic al camei; xr și yr – coordonatele profilului real al camei.

Scriind ecuația familiei de cercuri de raza rr cu centrul în A pe profilul teoretic.

(29)

Și derivând-o în raport cu paramentrul θ se obține:

(30)

Din (29) și (30) rezultă coordonatele punctului B care definesc geormetria camei reale:

(30)

Semnele ± conduc la profilul real inferior și la cel superior. De regulă, se utilizează came cu profil convex față de rolă (cama exterioaă) – corespunzând profilului inferior.

Tachetul ales este hidraulic, având o construcție simplă. Jocul se realizează prin intermediul unei pastile fixată prin strângere în capul tachetului. Această pastilă este dintr-un material antifricțiune. La o uzare care face să apară în joc peste limită, se înlocuiește pastila de fricțiune. În figura 1.2. este prezentat tachetul hidraulic.

Am calculat:

Deplasarea tachetului:

unde: D = r0+hs –r2

Viteza tachetului:

Acceleratia tachetului:

Ca material am ales un oțel aliat 18MoCrNi13, STAS 791-88.

Figura nr. 3.13 – Reprezentarea tachetului

Figura nr. 3.14 – Tachetul hidraulic

Justificarea calculului hidraulic

Pentru a se dimensiona corect capul hidraulic al pompei de injecție trebuie să se țină seama de o serie de factori cum sunt:

compresibilitatea combustibilului;

dilatarea conductelor de inalta presiune;

supraincalzirea motorului.

Compresibilitatea combustibilului

Volumul de combustibil ce trebuie injectat la turația nominală a motorului este:

Volumul de motorină, în urma comprimării cu pi își modifică valoarea cu:

λ – coeficient de compresibilitate.

Calculul pompei

Volumul de combustibil necesar pe ciclu și cilindru:

Se adoptă diametrul pistonașului dp = 8 mm.

Volumul de combustibil vehiculat de pistonașele pompei trebuie să fie egal cu volumul de combustibil necesar pe ciclu:

O problemă importantă în funcționarea și fiabilitatea pompei de injecție este aceea că pentru a evita o cădere prematură a arborelui cu came datorită presiunii specifice herziene în cupla camă tachet hidraulic, este necesar ca presiunea din conducta de înaltă presiune să se anuleze în mod real înainte ca limita de contact dintre rolă și camă sș treacă de pe partea liniară a profilului camei pe raza mică (camă tangențială).

IV. DESENUL ANSAMBLULUI DIN CARE FACE PARTE PIESA

Mecanismul de distributie cu supape in cap se compune din urmatoarele piese:

arborele cu came;

pinioanele de distributie;

tachetii cu bucsele de ghidaj;

tijele impingatoare;

culbutorii;

supapele de admisie si evacuare;

bucsele de ghidaj ale supapelor;

arcurile de supapa

piesele de fixare a supapelor.

Fiecare cilindru este prevăzut cu două sau mai multe perechi de supape de admisie și de evacuare în funcție de soluția constructivă.

În timpul mișcării arborelui cu came, fiecare camă acționează un tachet 2, deplasându-1 în sus. Tachetul apasă asupra tijei împingătoare 3, care imprimă culbutorului 7 o mișcare de rotație în jurul axului său. Culbutorul apasă, cu capul liber, asupra tijei supapei 9 și, învingând forța opusă de arcul 8 al supapei, o deplasează; astfel, se realizează legătura cu galeria de admisie sau cu cea de evacuare. Când partea proeminentă a camei părăsește tachetul, acesta coboară, iar supapa, sub acțiunea arcului, închide legătura cilindrului cu galeria de admisie sau de evacuare. Arborele cu came trebuie să aibă o turație de două ori mai mică decât turația arborelui cotit, deoarece supapele trebuie să se deschidă o singură dată pentru realizarea unui ciclu de funcționare a motorului.

În figura 4.1 este prezentată o soluție la care legătura mecanică este înlocuită cu cea hidraulică. Cama acționează asupra tachetului 2, care la rândul său împinge pistonul 3, ducând la creșterea presiunii. La momentul în care presiunea a atins o anumită limită, se deplasează pistonul 4, care va deschide supapa 5. La scăderea presiunii, revenirea supapei este asigurată de arcul 6. Modificarea fazelor distribuției se realizează cu ajutorul supapei electromagnetice 8, care limitează cantitatea de ulei, care va trece prin canalul 7. Sistemul hidraulic este alimentat din sistemul de ungere al motorului.

Figura nr. 4.1. – Schema distribuției electrohidraulice

În figura 4.2 este prezentată o soluție complet electrohidraulică, la care tija supapei are rol de piston plonjor în cilindrul hidraulic 2. Sistemul se mai compune dintr-o pompă de ulei 5 care realizează presiunea necesară funcționării necesară funcționării sistemului (aproximativ 200 bar), un acumulator de ulei 4, în care se înmagazinează uleiul sub presiune și un calculator electronic care comandă deschiderea sau închiderea electrovalvelor 3.

După cum se observă, la acest sistem lipsesc camele, momentul deschiderii și închiderii supapelor, precum și legea de ridicare ale acestora fiind determinate de calculatorul electronic, care va alege valoarea optimă a acestora în funcție de mai mulți parametri (turație, sarcină, temperatura motorului, presiunea ambiantă, etc.).

Cea mai mare problemă a acestor sisteme este răspunsul relativ lent al sistemului hidraulic, ceea ce compromite funcționarea corectă, mai ales la turații mari.

Figura nr. 4.2 – Schema unei distribuții complet electrohidraulice

Figura nr. 4.3 – Ansamblul (1) din care face parte tachetul hidraulic

arbore cu came; 2. tachet hidraulic; 3. arcul supapei; 4. tija supapei; 5. canal de gaze; 6. talerul supapei; 7. camera de ardere

Figura nr. 4.4 . – Secțiune transversală verticală în motor: 41 — semicarter dreapta ; 42 — semicarter stînga ; 43 — prezon superior carter ; 44 — bucșă distanțieră ax culbutoare ; 45 — ax culbutoare ; 46 — șurub fixare ax culbutoare ; 47 — tijă culbutoare ; 48 — garnitură între carter și cilindru ; 49 — tachet; 50 — arbore cu came ; 51 — cilindru ; 52 — șurub fixare chiulasă.

Figura nr. 4.5 – Ansamblul (2) din care face parte tachetul hidraulic

În figurile 4.6 și 4.7 sînt prezentate desenele de ansamblu ale motorului, cuprinzînd ansamblele și subansamblele acestuia.

Figura nr.4.6 – Vedere stânga

1 — blocul cilindrilor; 2 — cămașă cilindru; 3 — chiulasă; 4 — garnitură chiulasăî 9 — ax piston; 10 — arborele cotit; 11 — arbore cu came; 12 — bușonul de umplere a capacului chiulasei; 17 — tijă culbutori; 18 — tachet; 19 — fus palier; 20 — fus arborelui cotit; 25 — sorbul pompei de ulei; 26 — axul de antrenare a pompei de ulei BS — pompa de benzină; 30 — carburator; 31 — ventilator; 32 — pompa de apăj carterul inferior; 35 — dispozitivul de pornire a motorului

Figura nr 4.7 — Secțiune transversală

5 — carterul inferior (baia de ulei); 6 — capacul chiulasei; 7 — piston; 8 — bielă; ulei; 13— axul culbutorilor; 14 — supapă; 15 — arc supapă; 16 — șurub de strîngere maneton; 21 — pompă de ulei; 22 — volant; 23 — curea ventilator; 24 — fulia ți ruptorului-distribuitor; 27 — pinion intermediar; 28 — ruptorul-distribuitor; S3 — galeria de admisie-evacuare; 34 — joja de control a nivelului uleiului din cu ajutorul manivelei (rac); 36 — alternator; 37 — bujie.

Întreținerea motorului

Verificarea și corectarea jocului între supapă și culbutor

Jocul între supape și culbutori are rolul de a prelua dilatările termice din organele componente ale mecanismului de distribuție al motorului.

Uzura, imperfecțiunile de fabricație sau deformarea unor piese din lanțul cinematic al mecanismului de distribuție pot determina modificări ale jocului între supape și culbutorii cu efecte negative asupra modificării cursei supapei, respectiv modificarea fazelor de distribuție, înrăutățind golirea și umplerea cilindrilor motorului. De aceea, jocul între supapă și culbutor trebuie verificat și corectat în limitele constructive, la o periodicitate de cea 15 000 km sau ori de cîte ori este nevoie.

Pentru verificarea și reglarea jocului între culbutor și supapă, se recomandă
metoda „supapa de evacuare deschisă", efectuându-se operațiile:

se aduce maneta de comandă a vitezelor pe poziția „liber";

se strîng șuruburile de fixarea suporților rampei culbutori la un cuplu 1,5 la 1,7 daNm;

se aduce supapa de evacuare a cilindrului nr. 0/ (cel de lîngă volant) în poziția complet deschisă;

se verifică gradul de uzură al suprafețelor de lucru la culbutorul și supapa de admisie de la cilindrul nr. (3) și suprafețele de lucru la culbutorul și supapa de evacuare de la cilindrul nr. 4 și se corectează, dacă este cazul, în vederea evitării erorilor de măsurare;

se verifică distanța dintre culbutor și supapă.

Verificarea se face cu ajutorul unui calibru de distanță (spion) la dimensiunea corespunzătoare jocului constructiv:

la rece: admisie, 0,15 mm, și evacuare, 0,20 mm;

la cald: admisie, 0,18 mm, și evacuare, 0,26 mm.

Pentru o verificare corectă a distanței între culbutor și supapa, calibrul trebuie să alunece între suprafețele de lucru cu ușoară frecare;

se corectează (dacă este cazul) distanța dintre culbutor și supapă astfel: (fig. 4.8): după ce se desface ușor contrapiulița 4 din capul culbutorului folosindu-se o cheie fixă sau specială, se introduce între culbutor și capătul tijei supapei un calibru 1, de grosime corespunzătoare dimensiunilor prescrise, înșurubîndu-se ușor șurubul de reglare 5, până când calibrul alunecă cu ușoară frecare între suprafețele de lucru. În această poziție, ținînd șurubul de reglaj 5 blocat, se strînge piulița 4 pînă la blocare;

se continuă rotirea ar borelui cotit cu 180° în ordinea de aprindere, respectîndu-se schema:

Figura nr. 4.8 – Reglarea jocului dintre supapă și culbutor:

1 — calibrul de distanță; 2 — cheie fixă; 3 — șurubelniță; 4 — piuliță de blocarej 5 — șurubul de reglare; 6 — chiulasă; 7 — tija supapei; 8 — culbutor; 9 — arbore 4m

distribuție; 10 — tachet.

V. STRUCTURA FLUXULUI TEHNOLOGIC PROIECTAT PENTRU FABRICAREA PIESEI

Cama este un organ de mașină profilat, conducător, care transmite elementului condus – tachetul – o mișcare stabilită după o lege determinată de profilul camei. Tachetul capată de cele mai multe ori, o mișcare rectilinie, de du-te-vino și, mai rar, o mișcare oscilatorie. În felul acesta, într-un mecanism cu came are loc transformarea mișcării de rotație, de oscilație, sau rectilinie de du-te-vino a camei într-o mișcare rectilinie de du-te-vino sau oscilatorie a tachetului. Profilul camelor plane poate fi exterior sau interior. Camele spațiale pot avea diferite forme de profile de curbe în spațiu, trasate pe periferia unui cilindru.

Camele au întrebuințări diferite, cum ar fi: la motoarele cu ardere internă pentru mișcarea supapelor, la comanda mișcărilor strungurilor automate, la automatizarea unor instalații etc.

Tehnologia de ansamblare a mecanismelor cu came depinde de o serie de factori, precum: tipul și profilul camei, modul de reglare a unghiului de fixare a camei, construcția și rolul mecanismului, ciclul pe care trebuie să îl realizeze.

Cele mai frecvente sisteme de ansamblare a camelor care țin seama de condițiile de mai sus sunt :

a)-asamblarea camelor fără reglarea unghiului de fixare ;

b)-asamblarea camelor cu reglarea ulterioară a unghiului de fixare;

c)-asamblarea mecanismului la care tachetul este apăsat pe camă cu un arc;

d)-asamblarea mecanismului cu camă sub formă de tobă.

Asamblarea camelor fără reglarea unghiului de fixare:

În acest caz, cama se fixează pe ax cu știfturi conice, pene, șuruburi sau caneluri.

Dacă se folosesc știfturi conice se execută mai întâi o centrare a camei, astfel încât găurile de la camă să se suprapună cu cele de pe ax și apoi se introduc știfturile prin lovituri ușoare cu ciocanul.

La camele care au turație mare, pentru a nu ieși știfturile, se utilizează știfturi cu strângere automată.

Asamblarea camelor cu reglarea ulterioară a unghiului de fixare:

Asamblarea acestui tip de came constă în introducerea camei pe ax și fixarea ei într-o pozitie oarecare. Blocarea camei se face cu ajutorul unui manșon solidar cu cama sau în alt mod.

La unele mecanisme de distribuire ale motoarelor cu ardere internă, cama se fixează pe ax cu ajutorul a două piulițe.

La montarea camei demontabile, pe ax se folosește o bucșă conică și o mufă, iar strângerea se face cu șuruburi. Piulița prin înșurubare, asigură o asamblare rigidă.

c) Asamblarea mecanismului la care tachetul este apăsat pe camă cu un arc:

Acest tip de mecanism cu came se întâlnește la motoare cu ardere internă, fiind parte componentă a mecanismului de distribuție.

Tachetul sau împingatorul, servește pentru a transmite mișcarea direct supapelor, în cazul distribuției inferioare sau tijelor, apoi, culbutorilor care acționează supapele, la distribuția superioară.

Tachetul se sprijină direct pe camă. El se montează într-o bușă, care are rolul de ghidare.

Partea care vine în contact cu cama are o formă rotunjită sau forma unui toler.

La celălalt capăt, tachetul are o scobitură sferică în care pătrunde capătul tijei împingătoare sau se înșurubează un șurub pentru reglarea jocului.

La montarea tachetului este necesar ca acesta să nu fie atacat de camă într-un singur loc, ceea ce ar provoca o uzură rapidă. Pentru aceasta, tachetul se montează asimetric față de camă ceea ce provoacă o rotire a lui în jurul axei sale de simetrie.

În acest fel, cama acționează asupra tachetului după o circumferință, ferindu-l de uzură.

La arcul mecanismului se verifică elasticitatea, rezistența la vibrație și rigiditatea lui.

d) Asamblarea mecanismului cu camă sub formă de tobă:

Mecanismele cu camă sub formă de tobă se folosesc la unele tipuri de strunguri cu operații multiple, cama fiind prevazută cu un canal pentru elementul condus.

Există două tipuri constructive: – cu rola conică

cu două role cilindrice

La construcția cu rolă conică este necesar să se regleze jocul dintre rolă și camă prin rotirea bulonului pe care se află rola.

Construcția cu două role cilindrice se folosește la mașinile-unelte rapide. Ele se asamblează controlându-se contactul dintre role și căile de rulare din canalul camei.

Materialul trebuie să asigure în urma prelucrării și a tratamentului termic aplicat, rigiditate suficientă și o înaltă rezistență la uzură a camelor de aceea se utilizează oțelul sau fonta specială.

Camele sunt executate din oțel carbon OLC 15, oțeluri aliate speciale sau fonte speciale.

Camele se prelucrează prin copiere după șablon sau arbori cu came etalon pe mașini speeializate, fiind necesare operațiile de strunjire, rectificare și superfinisare. Camele se strunjesc în două treceri: degroșare și finisare.

Se controlează execuția corectă a profilului camei pe divizorul optic sau comparativ cu came etalon.

Asamblarea mecanismului la care tachetul hidraulic este apăsat pe camă cu un arc:

Acest tip de mecanism cu came se întâlnește la motoare cu ardere internă, fiind parte componentă a mecanismului de distribuție .

Tachetul sau împingătorul, servește pentru a transmite mișcarea direct supapelor, în cazul distribuției inferioare sau tijelor, apoi, culbutorilor care acționează supapele, la distribuția superioară.

Tachetul se sprijină direct pe camă. El se montează într-o bucșă, care are rolul de ghidare.

Partea care vine în contact cu cama are o formă rotunjită sau forma unui toler.

La celelalt capăt, tachetul are o scobitură sferică în care pătrunde capătul tijei împingătoare sau se însurubează un șurub pentru reglarea jocului.

Figura nr. 5.1. – Tacheți

La montarea tachetului este necesar ca acesta să nu fie atacat de camă într-un singur loc, ceea ce ar provoca o uzură rapidă. Pentru aceasta, tachetul se montează asimetric față de camă ceea ce provoacă o rotire a lui în jurul axei sale de simetrie.

În acest fel, cama acționează asupra tachetului după o circumferință, ferindu-l de uzură.

Figura nr. 5.2. – Componentele mecanismului

1 – arbore cu came; 2 – parghie; 3 – arcul supapei; 4 – supape; 5 – tachet hidraulic

Defecte ale mecanismelor cu came. Recondiționarea mecanismelor cu came.

Având în vedere varietatea mișcărilor care trebuie comandate sau executate pe mașinile-unelte, se întalnesc din ce în ce mai frecvent mecanisme cu came. În timpul funcționării pieselor, componentele acestor mecanisme se uzează.

Uzura apare pe suprafețele active de lucru ca de exemplu: pe conturul camei în contact cu rola sau tachetul.

Repararea unei came se face fie prin încărcare cu sudură electrică, fie prin adaosuri. Încărcarea cu sudură trebuie făcută pe întreaga suprafață activă, folosind electrozi speciali. Profilul suprafețelor active trebuie reconstituit cu cea mai mare exactitate folosindu-se documentația de construcție originală. Profilul uneori complicat al unor came se poate determina și prin metode grafice plecând de la funcționarea camei. Suprafețele active trebuie să fie foarte netede și de aceea se lustruiesc.

Acest tip de recondiționare (prin sudură) este foarte mult aplicat la piesele din aproape orice metal (fonta, oțel). Recondiționarea prin sudare trebuie să îndeplineasca urmatoarele condiții:

să asigure o rezistență egală cu cea materialului de bază

să nu se produca deformarea și fisurarea pieselor

metalul de adios să aibă aceeași compoziție cu metalul de bază

stratul de metal încărcat prin sudură să permită prelucrări mecanice și să asigure o productivitate ridicată.

Sudarea, în general, poate fi electrică sau cu gaze. Sudarea pieselor din fontă este mai dificilă, se execută la rece și la cald.

Dupa sudare piesele recondiționate se supun unui tratament termic pentru înlăturarea tensiunilor interne.

Uzarea camelor: datorită frecării cu tacheții, camele uzate se rectifică pe mașini speciale de copiat, la cota de reparație; când depașeste limita, arborele cu came se înlocuiește. Măsurarea se poate face prin verificarea cursei de ridicare a camei rezultate din diferența dintre înălțimea și diametrul părții cilindrice;

Încovoierea arborelui cu came: se verifică cu ceasul comparator, în partea centrală și dacă depășeste 0,02 mm, se îndreaptă cu o presă hidraulică.

Ciupiturile și exfolierile camelor se îndepărtează cu piatra abrazivă sau pe mașini de rectificat; dacă depășesc adâncimea de 1 mm, se rebutează arborele;

În general camele uzate se înlocuiesc cu altele noi.

Camele, în general se cementează la o adâncime de 0,5 – 1,5 mm și se călesc până la 58 – 62 HRC.

Figura nr. 5.3. – Piesele mecanismului de distribuție al ansamblului din care face parte reperul proiectat (motorului): 1 — șurub reglare ; 2 — tijă culbutor ; 3 — tachet; 4 — supapă evacuare ; 5 — arbore cu came ; 6 — roată de distribuție ; 7 — garnitură etanșare ; 8 — supapă admisie ; 9 și 12 — piese centrare ; 10, 20, 21 și 22 — rondele ; 11 — arc supapă ; 13 — semiconuri; 14 și 19 — piulițe ; 15 — antretoază ; 16 — garnitură ; 17 — șurub ; ÎS — culbutor ; 23 — ax culbutor.

Arcurile de supapă sînt identice atît pentru admisie, cît și pentru evacuare, fiind realizate dintr-un oțel special pentru arcuri. Date tehnice:

diametrul sîrmei, mm 4,2 ± 0.02;

diametrul interior, mm 24 ± 0.2;

numărul de spire utile 3,5;

lungimea (sub sarcina de 363 ±25 N), mm 31,4;

alezajul ghidurilor:

supape de admisie, mm 8±^£!;

supape de evacuare, mm 8,5Zo:<>îî-

Alte date tehnice ale pieselor din sistemul de distribuție :

lungimea tijelor de culbutoare, mm 286,3+^*;

săgeata maximă a tijelor de culbutor

are, mm 0,20;

diametrul axului culbutoarelor, mm 14_o,o2;

diametrul nominal al culbutoarelor, mm 14Jg^;

jocul la rece la culbutoare, mm 0,18—0,23;

diametrul tachetului, mm

24 mm;

înălțimea tachetului, mm

42 ± 1.

VI. STRUCTURA FLUXULUI TEHNOLOGIC

PROIECTAT PENTRU MONTAJ

Mecanismul de distribuție

Mecanismul de distribuție are rolul de a asigura schimbul de gaze în cilindrul motorului, adică realizarea evacuării gazelor arse de la ciclul precedent și admisia gazelor proaspete pentru noul ciclu motor.

Componența mecanismului de distribuție este următoarea:

mecanismul de transmitere a mișcării de la arborele cotit la arborele de distribuție: roți dințate (de curea), lanț (curea), întinzător, role sau patine de conducere;

arborele de distribuție (axa cu came);

tacheți, (tije împingătoare), culbutori, supape.

Mecanismul de transmitere a mișcării

Există mai multe soluții de transmitere a mișcării de la arborele cotit la arborele de distribuție: curea dințată, lanț, angrenaje cu roți dințate etc.

b) c)

Figura nr. 6.1 – Variante constructive de mecanisme de antrenare cu lanț

În figura nr. 6.1 avem:

lanț simplu cu întinzător hidraulic și contrapatină;

lanț dințat (Morse) soluție British Leyland;

lanț dublu cu soluție British Leyland:

roata dințată a a axului cu came;

roată dințată intermediară;

roată dințată a arborelui motor;

întinzătoare hidraulice;

contrapatine.

Acest tip de mecanism oferă avantajul că este sigur în funcționare, încărcarea arborilor este redusă, randament ridicat (0,86 … 0,98), transmite puteri mari, dar este zgomotos mai ales atunci când lungimea lanțului este mare. De asemenea, toate elementele au nevoie de ungere.

Spre deosebire de mecanismul cu lanț, pentru diminuarea substanțială a zgomotului, se utilizează mecanismul cu curea dințată ca în figura 6.2.

Figura nr. 6.2 – Mecanism cu curea dințată

În cazul antrenării cu curea dințată, componența este următoarea:

1 – fulie montată pe arbore cotit;

2 – fulie montată pe arborele de distribuție;

3 – întinzător de curea;

4 – fulie pentru antrenarea unui arbore care nu face parte din mecanismul de distribuție (în cazul din figură este vorba despre un arbore care antrenează pompa de combustibil și ruptor – distribuitorul);

5 – curea dințată.

Arborele de distribuție

Este denumit și arbore cu came sau axă cu came. Aceste denumiri vin de la faptul că pe acest arbore sunt prelucrate came. Fiecare camă corespunde unei supape și comandă deschiderea și închiderea acesteia. În figura 6.3 sunt prezentate componentele unui arbore de distribuție montat în capul chiulasei.

Figura nr. 6.3 – Componentele arborelui de distribuție

1 – roata de lanț; 2 fixare axială a arborelui; 3 – camă; 4 – arborele de distribuție (zonă neprelucrată); 5 – fus palier; 6 – carcasă.

Arborii de distribuție sunt realizați din oțel (prin matrițare) sau fontă (prin turnare). Principala solicitare la care sunt supuși este strivirea care duce la uzarea camei pe zona de ridicare și pe vârf. Zonele camei sunt prezentate în figura 4.4.

Figura nr. 6.4 – Zonele camei

I – vârful camei;

II – zona de ridicare a camei;

III – zona de preluare a jocurilor;

r0 – cercul de bază al camei;

AA’ – sector din cercul de bază al camei unde nu se produce ridicarea supapei;

hmax – înălțimea maximă de ridicare.

Tacheții, culbutorii, supapele

În contact direct cu cama se află tachetul sau în unele cazuri culbutorul. În figura 6.5 sunt prezentate elementele mecanismului de distribuție cu arbore de distribuție amplasat în bloc (a) sau cu arbore de distribuție amplasat în capul chiulasei.

Figura nr. 6.5. – Componentele mecanismului de distribuție cu arbore

Acestea sunt:

1 – arbore de distribuție;

2 – tachet;

3 – tijă împingătoare;

4 – culbutor;

5 – supapă;

6 – arc de supapă.

După cum se poate observa, în cazul cand arborele de distribuție este amplasat în capul chiulasei, mecanismul este mai simplu. Acest fapt reprezintă un avantaj mai ales pentru faptul că poate fi crescută turația maximă datorită maselor mai mici care se află în mișcare. În figura 6.6 sunt prezentate câteva soluții constructive de acționare a supapelor.

Figura nr. 6.6

Piesele mecanismului de distribuție sunt amplasate în zone ale motorului cu temperaturi diferite. De asemenea, aceste piese sunt realizate din materiale diferite care au coeficienți de dilatare diferiți. Din acest motiv este nevoie ca pentru închiderea sigură a supapelor să existe un joc, numit joc termic, care să fie reglat la montaj. Jocul termic se reglează în concordanță cu prescripțiile producătorului și este măsurat între coada supapei și culbutor sau între camă și culbutor (tachet) sau în alt loc în funcție de soluția constructivă a motorului.

În figura 6.7 se pot vedea două sisteme de reglaj termic și anume:

joc termic reglat prin șurub și contrapiuliță și măsurat între coada supapei și culbutor „j”;

reglajul se face cu ajutorul pastilelor amovibile (care se pot schimba) de grosimi diferite, iar jocul termic se măsoară între pastilă și camă.

Reperele din figură sunt: j – jocul termic; 2 – contrapiulița de asigurare; 3 – șurubul de reglaj; pastila amovibilă din figura b) este marcată cu negru.

Figura nr. 6.7.

Jocul se masoară cu ajutorul unui set de lamea căror grosime este înscrisă pe fiecare lamă în parte (fig. 6.8).

Figura nr. 6.8.

Uneori se întamplă ca după reglaj să se audă în continuare zgomotul specific provocat de jocul termic incorect reglat. Acest fenomen se datorează supapei și/sau culbutorului ca în figura 6.9. În această situație, lama calibrată măsoară un joc „1”, iar în realitate jocul este mai mare, „2”.

Figura nr. 6.9.

În acest caz trebuie corectat profilul camei uzate (supapă sau culbutor). Pentru a se realiza un reglaj automat și continuu al jocului termic, la motoarele mici și medii s-au introdus tacheții hidraulici. Aceștia funcționează fără joc și își adaptează lungimea în timpul funcționării.

În figura 6.10 se exemplifică două variante de tacheți hidraulici. Aceștia reduc uzurile camelor și reduc șocurile în timpul funcționării.

Figura 6.10. – Tacheți hidraulici

Supapa este ultima în lanțul cinematic al mecanismului de distribuție. Ea este compusă din: taler (partea cu diametrul cel mai mare care se află în camera de ardere), tija sau coada supapei care culisează prin ghidul de supapă. La capătul tijei sunt prelucrate unul sau mai mult canale în care se fixează siguranțele de supapă (galeții). În figura 6.11 sunt prezentate câteva supape.

Figura nr. 6.11

Pentru a exemplifica modul în care sunt montate supapele în chiulasă se prezintă în figura 6.12 o secțiune prin chiulasa unui motor cu supape în V și camere emisferice, în care:

1 – supapă; 8 – piston;

2 – manșetă de etanșare; 9 – camașa cilindrului;

3 – platoul inferior al arcului; 10 – scaunul supapei;

4 – ghidul supapei; 11 – arcul supapei;

5 – chiulasă; 12 – platoul superior;

6 – bielă; 13 – semiconuri de fixare.

7 – bolț;

Figura nr. 6.12 – Secțiune prin chiulasa unui motor cu supape în V

și camere emisferice

Cum funcționează acest mecanism: cama comandată de arborele de distribuție, se deschide coborând talerul spre piston. Desigur pistonul se găsesște la o distanță la care nu intră în contact cu supapa. După ce cama trece de înălțimea maximă începe închiderea acesteia sub acțiunea arcului care a fost comprimat la deschidere. Partea care se deplasează (supapa, platoul superior, siguranțele de supapă și o parte din arc) are o anumită masă. După cum se cunoaște, „masa este măsura inerției” și deci, trebuie ținut cont de ea. Inerția acestui grup poate limita turația motorului prin faptul ca supapele nu se închid la timp (rămâne în urma camei). Din acest motiv unele construcții sunt prevăzute cu două arcuri la fiecare supapă. Această masură micșorează și lungimea arcului și a supapei și deci rezultă mase mai mici la forțe elastice mari. Sensul de înfășrare al celor două al celor două arcuri este invers pentru ca spirele să nu se întrepătrundă. După cum am precizat, talerul supapei se află în camera de ardere. Acest lucru determină solicitarea ridicată a supapelor la temperaturi relativ mari (fig. 6.13).

Figura nr. 6.13

Culbutorul este de fapt o părghie oscilantă articulată în diverse puncte ca în figurile 4.17 și 4.18.

Figura nr. 4.17

În figura 4.17 avem: 1 – culbutor; 2 – arc de menținere a culbutorului pe articulație; 3 – carcasa arborelui de distribuție; 4 – arborele de distribuție; 5 – șurubul de reglaj al jocului termic; 6 – arcurile supapei; ghidul de supapă; 8 – supapa; 9 – chiulasa; cu culoare roșie este evidențiat jocul termic și zona de măsurare a acestuia.

Figura nr. 4.18

În figura 4.18 avem: 1 – culbutor; a, b, c – soluții de prindere a culbutorului; d – montajul culbutorului pe axul culbutorilor.

În zona culbutorului se realizează reglajul jocului termic. La unele motoare culbutorii sunt realizați din tablă ambutisată (4.18 c).

Axul culbutorilor este de obicei tubular și prin acesta este adus ulei sub presiune pentru ungerea pieselor mecanismului de distribuție. Pe ax sunt asamblați culbutorii prin intermediul unor bucși sau rulmenți. Pentru menținerea poziției culbutorilor în dreptul supapelor pe care le acționează, pe ax, între culbutori sunt montate arcuri.

Funcționarea mecanismului

Culbutorul este cu rolă. În loc să fie fixat de chiulasă la mijloc, are o rolă care urmărește axul cu came și culbutorul este liber de chiulasă.

El se rezeamă la un capăt de coada supapei și la celălalt capăt pe "împingătorul" hidraulic de reglaj. Când se pornește motorul și pompa de ulei presurizează circuitul de ungere, împingătorii hidraulici se umplu cu ulei și se destind ridicând culbutorul (3) de un capăt spre axul cu came până ce rola culbutorului e în contact permanent cu axul cu came.

În momentul când cama apasă pe rola de la mijlocul culbutorului, culbutorul apasă pe împingător și pe tachetul supapei de admisie sau evacuare. Cum valva de reflux din împingător nu permite ieșirea uleiului din compartimentul inferior al acestuia iar uleiul, fiind lichid, este incompresibil sau foarte puțin compresibil, culbutorul nu poate comprima împingătorul, dar învinge rezistența arcului de revenire a supapei și o deschide.

Sistemul acesta este mai bun decât sistemul VW: ax cu came apasă pe tachet hidraulic plat peste arcul de revenire al supapei și o deschide.

Împingătorii hidraulici, spre deosebire de tacheții VW, nu execută nici o mișcare alternativă în cilindrii alezați în chiulasă unde se află. Ei stau fixi, liniștiți în chiulasă și nu sunt supuși la forțe laterale sau forțele sunt foarte mici și nu există riscul să uzeze cilindrul alezat în chiulasă pentru ei. Mișcarea oscilatorie este executată numai de culbutorul cu rolă și de supapă iar axul cu came apasă pe culbutor prin intermediul unei role și nu freacă de acesta cum freacă axul cu came la VW de tacheții plați.

Tacheții sunt hidraulici și au forma unor "ceșcuțe" întoarse cu "gura" în jos. Ei sunt poziționați în capul supapelor (partea superioară) și sunt acționați direct de axul cu came sau de culbutori (depinde de opțiunea fabricantului). Când motorul este rece, distanța dintre culbutori și tacheți este mai mare și motorul "țăcăne" puțin până când se încălzește. Cu cât uleiul este mai fluid (la rece) cu atât motorul este mai silențios. Când tacheții sunt uzați "țăcănitul" se aude permanent. Fiecare motor are anumite distanțe (prescrise de fabricant) între culbutori și tacheți și aceste distanțe sunt minime atunci când motorul atinge temperatura de 80 de grade.

Figura nr. 6.14.

Întreținerea mecanismului de distribuție

Operațiile principale de întreținere sunt: verificarea vizuală a etanțeității capacului distribuției cu blocul motor, a stării arcurilor și poziției culbutorilor, asigurării supapelor, etanțeității capacului de chiuloasă; reglării jocului termic dintre culbutori și supape, iar la nevoie și verificarea punerii la punct a distribuției. Ultimele două operații necesită o atenție deosebită.

Reglarea jocului termic dintre culbutori și supape se face la rece sau la cald, pentru a permite dilatarea liberă a supapei și a evita rămânerea ei deschisă când motorul este cald. Jocul se mărește în timpul exploatării, provocând zgomote anormale, reducând timpul și cursa deschiderii supapelor, înrăutățind umplerea cilindrilor cu amestec de carburant sau aer și evacuarea gazelor arse.

Figura nr. 6.15. – Reglarea jocului culbutor-supapă:

1- arbore cu came; 2-camă; 3-tachet; 4-tija împingătoare; 5-culbutor; 6-ax culbutori cu suport; 7-piulița; 8-șurub reglaj; 9-supapă; 10-arc supapă.

Punerea la punct a distribuției se execută astfel: se demontează una din roțile de la arngrenajul distribuției sau lanțul de distribuție, se aduce pistonul cilindrului 1 în poziția în care supapa de admisie va fi la începutul deschiderii, prin rotirea arborelui cotit și a arborelui cu came: acest moment se determină cu ajutorul unui ceas comparator montat pe chiuloasă, palpatorul lui fiind contact cu supapa. Se imobilizează arborele cu came în această poziție, apoi se cuplează pinionul de distribuție sau lanțul, astfel încât reperele de pe ele să coprespundă poziției indicate (cel de pe arborele cotit cu cel de la angrenajul distribuției). Se reglează din nou jocul supapelor.

Defectele în exploatare ale mecanismului de distribuție

Cele mai frecvente defecțiuni care pot provoca zgomote anormale, funcționarea neregulată a motorului, pornirea greoaie sau chiar oprirea lui sunt: zgomote la comanda de distribuție, batăi ale culbutorilor sau tacheților, funcționarea neregulată cu zgomot datorită uzurii camelor de la arborele cu came, funcționarea neregulată cu rateuri în carburatorul sau colectorul de evacuare, griparea sau blocarea supapei, arderea sau deformarea talerului supapei, ruperea supapei, deformarea sau ruperea arcului supapei.

Tacheții uzați și alezajele lor mărite provoacă jocuri anormale și deci bătăi.

Cauzele pot fi: ungere necorespunzătoare, imobilizarea tacheților care nu se mai rostesc.

Depistarea zgomotelor se poate face în zona de mijloc a motorului.

Se remediază prin înlocuirea tacheților defecți, alezându-se locașurile (eventual bucșându-le), iar cele amovibile se înlocuiesc.

Funcționarea neregulată, uneori cu zgomot, a motorului este, îndeosebi, urmarea uzurii inegale a camelor de la arborele cu came. Chiar daca reglajele sunt corecte, motorul funcționează neregulat datorită uzurii camelor. Acestea pot fi controlate numai prin demontarea culbutorilor și asezarea unui ceas comparator cu palpatorul pe fiecare tijă împingătoare, măsurând cursa la fiecare în parte timp ce se rotește arborele cotit cu manivela. Când diferențele dintre citirile maxime ce corespund vârfurilor camelor de același fel (admisie sau evacuare) sunt mai mari de 0,8-1 mm, uzura lor este accentuată și se impune înlocuirea arborelui cu came, sau rectificarea lui.

Funcționarea neregulată cu rateuri în carburator sau colectorul de evacuare are loc când jocul termic dintre supape a fost reglat la o valoare prea mică; supapele nu se inchid și apar scăpări de gaze și flăcări cu rateuri în carburator (pentru supapele de admisie) sau la eșapament (pentru cele de evacuare). Ca urmare, talerele supapelor se ard, iar scaunele de supapă se pot fisura.

Repararea mecanismului de distribuție

Comanda distribuției nu se face în mod corespunzator datorită:

uzurii roților dințate, când grosimea dinților scade sub 1/3 din cea inițială; se impune înlocuirea lor;

lanțul de distribuție, care are joc în role de peste 0,5 mm se înlocuiește.

Arborele cu came are următoarele defecte:

încovoierea arborelui cu came 1; se verifică cu ceasul comparator, în partea centrală și dacă depășeste 0,02 mm, se îndreaptă cu o presă hidraulică;

uzarea fusurilor de reazem 2; fusurile uzate se recondiționează prin rectificare la cote de reparație;

uzarea camelor 3; datorită frecării cu tacheții hidraulici; camele uzate se rectifică pe mașini speciale de copiat, la cota de reparație; când depașeste limita, arborele cu came se înlocuiește. Măsurarea se poate face prin verificarea cursei de ridicare a camei rezultate din diferența dintre înălțimea a și diametrul părții cilindrice b;

ciupituri și exfolieri ale camelor și fusurilor 4; se îndepărtează cu piatra abrazivă sau pe mașini de rectificat; dacă depășesc adâncimea de 1 mm, se rebutează arborele;

uzarea sau deteriorarea orificiilor filetate de fixare a pinionuluide distribuție; orificiile se alezează și se refiletează la cota majorată;

uzarea canalului de pană pentru roată dințată de distribuție se constată cu un șablon; pentru recondiționare se mărește lățimea canalului, montând o pană majorată sau se execută un alt canal decalat cu 90 grade.

Tacheții pot prezenta defectele:

uzuri, porozități sau rizuri pe tije și taler care se îndepărtează prin rectificare la cota de reparație sau se înlocuiesc; locasul sferic uzat se rectifică la diametrul prescris, folosind piatra abrazivă adecvată. Ghidurile tacheților se recondiționează să corespundă jocului prescris.

Culbutorii prezintă defectele:

uzarea capului de comandă a tijei supapei; capul uzat se rectifică cu piatră abrazivă după șablon, respectându-se raza și unghiul prescris;

uzarea bucșei de asamblare pe ax impune înlocuirea ei;

uzarea filetului pentru șurubul de reglaj; filetul uzat se refiletează la cota majorată, folosindu-se șurub corespunzător.

Ghidurile de supapă pot prezenta uzuri ale alezajelor lor. Acestea se rectifică la cota de reparație și se ansamblează prin împerechere cu supapele ale căror tije se încadrează în jocurile prescrise.

Se rebutează toate componentele mecanismului de distribuție care prezintă fisuri, crăpături, sufluri, rizuri pronunțate, inclusiv arsuri ale talerelor supapelor sau arcuri rupte.

Măsurile de protecție a muncii recomandă ca nici un reglaj sau verificare să nu se execute în timpul funcționării subansamblelor sau agregatelor.

Condițiile de lucru ale m.a.i. reclamă prezența în ansamblul constructiv al acestuia, unui sistem de ungere care asigură prezența unei cantități determinate de ulei între suprafețele aflate în mișcare relativă.

Rolul sistemului de ungere constă în:

micșorarea frecării între piesele aflate în mișcare relativă, cu implicații directe asupra micșorării uzurii, aspra creșterii randamentului mecanic și a scăderii consumului specific de combustibil;

răcirea și spălarea de impuritaăți a pieselor cu care uleiul vine în contact; uleiul de ungere preia cca. 1,5 – 2 % din căldura dezvoltată prin arderea amestecului carburant;

efect protector împotriva coroziunii;

pelicula de ulei existentă între segmenți – piston – cilindru contribuie la etanșarea energetică a camerei de ardere.

Lubrifiantul prezent între suprafețele în mișcare relativă trebuie să îndeplinească următoarele funcții:

Funcția mecanică. Uleiul trebuie înainte de toate să ungă asamblajul, adică să formeze între cele două suprafețe o peliculă de ulei pentru a evita contactul metal – metal.

Funcția termică. Uleiul are ca rol secundar limitarea temperaturii în anumite organe care nu pot fi răcite prin alte procedee.

Funcția chimică. Uleiul trebuie să asigure funcționarea corectă atât a părților calde a motorului cât și a părților reci; să asigure protecția împotriva coroziunii datorate umidității și acizilor care apar în urma arderii; să asigure eliminarea împotriva impurităților.

Pe lângă aceste funcții, uleiul prezent în ansamblul piston – segmenți – camașa cilindrului, îndeplinește și rolul de element de etanșare.

Condițiile de lucru ale motorului cu ardere internă impun următoarele cerințe uleiului din sistemul de ungere: onctuozitate optimă; variație redusă a vâscozității funcție de temperatură; stabilitate chimică ridicată; să împiedice aglomerarea particulelor rezultate în urma arderii; să fie filtrabil; să posede o temperatură de congelare cât mai redusă.

Ungerea suprafețelor diferitelor piese ale motorului este influențată în principiu de rolul funcțional și de conditiile de lucru (sarcina și viteza).

După modul cum uleiul este adus la suprafețele în frecare, ungerea poate fi realizată sub presiune, prin stropire cu jet de ulei, prin ceață de ulei sau mixt.

Motoarele de autovehicule utilizează ungerea mixtă unde anumite componente (lagărele, botul, tacheții hidraulici etc.) se ung cu ulei sub presiune, iar altele (cilindrul, pistonul, camele, supapele etc.) se ung prin ceață de ulei sau prin stropire cu jet.

După locul unde este plasat uleiul, sistemul de ungere poate fi cu carter umed, în care caz uleiul se află depozitat în baia plasată în partea inferioară a motorului, sau cu carter uscat la care uleiul se află depozitat într-un rezervor plasat în afara motorului.

VII. CONCLUZII FINALE ASUPRA PROIECTULUI

În ultimul timp se observă o tot mai mare complexitate a mecanismelor și sistemelor care echipează motoarele cu ardere internă, datorită faptului că se urmăresc obținerea de performanțe ridicate din punct de vedere al puterii și al momentului motor, al consumului de combustibil și a poluării mediului înconjurător cu componenții care rezultă în urma arderii combustibilului în motoare. Astfel se apelează la calculatoare care monitorizează procesele de alimentare, de admisie, de evacuare, de aprindere, de ardere și chiar pentru a efectua o diagnosticare rapidă și corectă a defecțiunilor fără demontare.

În domeniul sistemelor mecanice, cum ar fi cel de distribuție a gazelor, se apelează la noi mecanisme care să optimizeze umplerea cilindrilor și evacuarea gazelor.

Se remarcă o evoluție a componentelor mecanismului și anume:

Figura nr. 7.1 – Evoluția mecanismului

Componentele mecanisimului:

ax cu came;

tachet;

tijă împingătoare;

culbutor;

supapă;

arc;

piston.

Se observă că în poziția 1 dispare tija; in poziția nu mai avem tachet; în 3 și 4 dispar tipurile de culbutori, dar în 4 apare tachetul hidraulic.

În timpul funcționării, piesele conjugate, fusurile arborilor și găurilor pieselor se uzează neuniform devenind în același timp ovale și conice, așa cum de pildă se uzează suprafața interioară a cilindrilor blocului motor. Pentru a recondiționa un fus uzat se folosește adeseori metoda dimensiunilor sau treptelor de reparație, adică se prelucrează fusul la un diametru mai mic decât cel inițial, eliminându-se în felul acesta ovalitatea sau conicitatea. Prelucrarea se face până la treapta inferioară cea mai apropiată de dimensiunea cea mai mică pentru arbori și cea mai mare pentru alezaje, obținute prin măsurare înainte de prelucrare.

Normele tehnice pentru reparații prevăd, pe lângă piesele menționate, și alte dimensiuni de reparație dinainte reglementate, standardizate pentru o serie de alte piese ca, de exemplu, fusurile arborilor cu came și bucșele lor, supapele și ghidajele lor, pivoții și alte piese.

Avantajul dimensiunilor standardizate de reparație față de dimensiunile nestandardizate de reparație constă în faptul că ele permit să se aibă dinainte piesele gata și să se facă reparația prin metoda interschimbabilității, ceea ce reduce considerabil timpul necesar pentru reparație.

În cazul prelucrării pieselor la dimensiunile standardizate de reparație, trebuie să se îndepărteze nu numai stratul superficial de metal defect, rezultat în urma uzurii, și să se restabilească forma geometrică a piesei, ci să se continue prelucrarea mecanică până ce piesa ajunge la dimensiunea necesară de reparație. În cazul unor dimensiuni de reparație nestandardizate, prelucrarea se face până se obține forma geometrică corectă si calitatea necesară a suprafeței de lucru a piesei; piesele pot căpăta diferite dimensiuni, în funcție de natura și de mărimea uzurii lor.

Piesa cu care se asamblează se ajustează după cea recondiționată până la dimensiunea liberă a acesteia. Așadar, montarea ansamblurilor cu dimensiuni libere de reparație este legată de metoda de ajustare și se utilizează în reparațiile de serie mică sau individuale. In cazul dimensiunilor libere de reparație nu se pot executa în prealabil piese cu dimensiuni definitive. Ele pot fi executate sub formă semiprelucrată, ca semifabricat, lăsându-se un adaos pentru ajustarea finală pe loc.

Particularitățile procedeului de cromare. La fabricarea și recondiționarea pieselor autovehiculelor se utilizează: cromarea decorativ-proiectoare la grosimi mici de 1…2(15) μm ale stratului de acoperire; cromarea dură (grosimi mari de 50.. .300 μm, aplicate pe fusuri de arbori cotiți, axe cu came, arbori ai transmisiei, pivoți, fuzete, tije de supape, tacheți)

În fig. 7.2. este reprezentată schema întinderii pieselor. Întinderea este un caz particular al refulării și se caracterizează prin aceea că direcția forței care acționează nu coincide cu direcția deformației necesare. În acest caz, îngustându-se local secțiunea piesei pe o porțiune foarte mică, se provoacă lungirea ei.

Întinderea se folosește de obicei pentru lungirea ușoară a diferiților tiranți, precum și pentru lungirea tijei supapei, când aceasta este necesar pentru reglarea între tachet și supapă.

Figura nr. 7.2. Schema întinderii pieselor

Protecția muncii

Protecția muncii cuprinde un ansamblu de acțiuni și măsuri ce au ca obiectiv cunoașterea și înlăturarea tuturor elementelor care pot aparea în proccesul de muncă, susceptibile să provoace accidente, îmbolnăviri profesionale.

Pentru însusirea și aplicarea temeinică a măsuriilor și normelor de protecția muncii, în condițiile progresului techic actual, sunt necesare cunoștințe teoretice și practice, atât de ordin

general cât și specifice fiecărei profesii:

uneltele de mână trebuie să fie confecționate din materiale corespunzătoare operațiilor ce se execută;

uneltele manuale acționate electric sau pneumatic trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să împiedice funcționarea lor necomandată;

uneltele de mână rotative cu acționare pneumatică, vor fi dotate cu limitatoare de turație;

folosirea uneltelor cu suprafețe deformate, fisurate, slăbite sau a uneltelor improvizate este strict interzisă;

oprirea mașinilor unelte la schimbarea dispozitivelor, la fixarea și scoaterea pieselor, la repararea, curățirea, ungerea sau la plecarea de lângă mașină; 

folosirea ecranelor și dispozitivelor de protecție; 

verificarea stării tehnice a mașinii, utilajului;

folosirea cleștilor izolați și a sculelor cu mânere izolate;

corpurile abrazive trebuie protejate în timpul exploatării cu o carcasă de protecție. 

BIBLIOGRAFIE

Handra Luca – „Introducere în teoria mecanismelor”, vol. I, Cluj – Napoca, editura Dacia, 1983.

Dranga M. – „Mecanisme și organe de mașini”, Institutul Politehnic, București, 1983.

Bobescu Gh., Chiru A., Cofaru C., Ene V., Amariei V., Guber I., – „Motoare”, vol. I – II, Universitatea Transilvania din Brașov, 1891.

Filip Viviana – „Mecanisme”, Editura Bibliotheca, 2005.

Perju D. – „Mecanisme de mecanică fină”, U.P. Timișoara, 1990.

Frățilă Ghe, ș.a – ,,Automobile. Cunoaștere, întreținere și reparare”, Manual pentru școli profesionale- anii I, II și III, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003

Siteografie: www.redoltcit.3x

www.peugeotclubromania.ro

www.elitauto.ro

www.aldanet.ro

www.germarom.ro

www.schaeffler.ro

www.autoovarom.ro