Tehnologia de Cultivare a Rapitei

[NUME_REDACTAT], comună suburbană, este situată ȋn partea de nord-vest a municipiului Botoșani. Ceilalți vecinii sunt: comuna Nicșeni (la nord), comuna Unțeni (la nord și est), comuna Stăuceni (la sud-est) și comuna Roma (la vest). Localitatea are o suprafață de 7156 ha. Satele componente, situate ȋn partea sudică a depresiunii Dorohoi-Botoșani de-a lungul râului Sitna, sunt: Răchiți, Costești, Cișmea și Roșiori. Este traversată pe direcție de la sud-vest la est de drumul național DN 29 Botoșani-Săveni și de două drumuri județene.

Teritoriul comunei Răchiți se află situat ȋntre 47°43 Nord – 47°51 Nord latitudine nordică și 26 °46 Est-26°07 Est longitudine estică.

[NUME_REDACTAT], comună suburbană, este situată în partea de nord-vest a municipiului Botoșani. Ceilalți vecinii sunt: comuna Nicșeni (la nord), comuna Unțeni (la nord și est), comuna Stăuceni (la sud-est) și comuna Roma (la vest). Localitatea are o suprafață de 7156 ha. Satele componente, situate în partea sudică a depresiunii Dorohoi-Botoșani de-a lungul râului Sitna, sunt: Răchiți, Costești, Cișmea și Roșiori. Este traversată pe direcție de la sud-vest la est de drumul național DN 29 Botoșani-Săveni și de două drumuri județene.

Teritoriul comunei Răchiți se află situat între 47°43 Nord – 47°51Nord latitudine nordică și 26 °46 Est-26°07 Est longitudine estică.

CAPITOLUL 3

Tehnologia de cultivare a rapitei

3.1 [NUME_REDACTAT] de toamnă este o plantă care se seamănă timpuriu și din acest motiv, cele mai bune premergătoare sunt plantele care se recoltează în lunile iunie – iulie, cum sunt cerealele păioase de toamnă, plantele furajere cultivate pentru masă verde, cartoful timpuriu, mazărea, urmând ca până la semănat, terenul să poată fi pregătit în cele mai bune condiții iar rezerva de apă necesară răsăririi să fie refăcută.

Introducerea în asolament cu cereale păioase, a culturii de rapiță de toamnă este benefică deoarece rapița de toamnă are o masă vegetativă bogată, lăsând în stratul arabil elemente nutritive în cantități importante.

Revenirea rapiței pe aceeași solă se poate face după 3-5 ani, monocultura fiind nerecomandată. În cazul atacului de Sclerotinia, rapița va reveni pe aceeași solă după 7-8 ani. De asemenea, monocultura nu este recomandată din cauza atacului dăunătorilor care, în această situație, ar produce pagube însemnate.

Rapița de toamnă, la rândul său, datorită faptului că eliberează terenul devreme, este bună premergătoare pentru toate culturile dar în special pentru cerealele păioase de toamnă.

De asemenea, după recoltarea rapiței se pot înființa, în zone cu precipitații suficiente sau în condiții de irigare, culturi furajere folosite pentru masă verde sau chiar soia pentru boabe.

Atacul de Sclerotinia sclerotiorum se poate preveni dacă se evită monocultura și dacă rapița nu se cultivă după tutun, soia, floarea-soarelui sau fasole.

Introducerea rapiței de toamnă în asolamente, datorită sistemului de lucrare a solului, folosirea diferitelor fungicide, insecticide și erbicide, efectuarea semănatului la epoci diferite dar și practicarea lucrărilor de întreținere specifice, conduce la diminuarea rezervei semințelor de buruieni din sol și la distrugerea dăunătorilor comuni.

3.2 [NUME_REDACTAT] de toamnă este cunoscută ca fiind o cultură mare consumatoare de elemente nutritive, atât macroelemente cât și microelemente, din acest motiv fiind considerată și o plantă pretențioasă la fertilizarea față de azot, potasiu dar nu în ultimul rând și față de fosfor. De asemenea, consumul de macroelemente, cum ar fi borul, manganul și molibdenul, sunt înregistrate la un nivel ridicat.

Astfel, pentru a produce 100 kg semințe, plus cantitatea de biomasă aferentă, rapița are nevoie de: 5-7 kg N, 2,5 kg P2O5 , 11 kg de P2O, 2-3 kg de MgO și 3 – 4 kg de S.

Încă de la apariția tinerei plante, are loc o absorbție intensă a elementelor nutritive, însă cele mai mari cantități sunt absorbite de rapiță după desprimăvărare și până la sfârșitul înfloritului.

Pentru a putea efectua o fertilizare economică a culturilor de rapiță, este necesară cunoașterea absorbției fiecărui element nutritiv în parte, în diferitele stadii de dezvoltare ale plantelor.

[NUME_REDACTAT] are influențe puternice asupra randamentelor cantitative și calitative ale culturii de rapiță de toamnă.

Acest element nutritiv ajută la creșterea indicelui suprafeței foliare, creșterea numărului de ramificații cu inflorescențe, a duratei de viață a frunzelor, accelerează ritmul de creștere al plantei, influențează înălțimea plantei, numărul de silicve ale plantei și mărimea acestora și implicit producția de semințe.

Cantitatea de azot se administrează diferit în funcție de solul pe care se cultivă. Astfel, pe cernoziomuri, doza recomandată este de 90-95 kg/ha substanță activă iar pe soluri podzolite, aceasta este de 130 kg/ha substanță activă. Aceste cantități pot fi modificate, ținând cont de planta premergătoare și de umiditatea solului. Dozele de N pot crește cu 40 kg/ha, în condiția în care cultura este irigată.

Sporurile de producție obținute în urma aplicării îngrășămintelor cu N, în diferite zone climatice, pot fi de 600-1000 kg/ha.

Cercetări efectuale la I.C.C.P.T Fundulea, au demonstrat că azotul influențează cantitatea de semințe obținute, procentul de ulei din semințe și producție de ulei. Astfel, s-a constatat că fertilizarea cu N a adus sporuri de producție dar și o ușoară scădere a conținutului de ulei din semințe (2-3%). Cu toate acestea, producția de ulei pe unitatea de suprafață, a înregistrat creșteri semnificative.

Tabelul 3.

Influența îngrășămintelor asupra producției de semințe și ulei la rapiță de toamnă

(Buzdugan, Năstase, 2013)

Pe teren nefertilizat producția de semințe a fost de 1,42 t/ha, cu un procent de ulei în semințe de 40,56 % și cu o producție de ulei pe unitatea de suprafață de 510 kg/ha. Fertilizarea cu azot a dus la creșterea producției cu 93%, la scăderea cu 2,7 % a procentului de ulei din semințe și la creșterea cantității de ulei pe unitatea de suprafață cu 86,7 %, de la 510 kg/ha pe teren nefertilizat, la 885 kg/ha.

[NUME_REDACTAT], dozele de azot aplicate la cultura de rapiță sunt cuprinse între 100-180 kg/ha, aplicându-se diferențiat după cum urmează:

100 kg/ha N pe soluri cu o fertilitate bună și pe cele cu aport de gunoi de grajd;

100-120 kg/ha N pe soluri cu fertilitate scăzută și fără aport de gunoi de grajd;

130-150 kgha N pe solurile caracterizate de o mineralizare slabă a substanțelor organice;

160-180 kg/ha N pe soluri calcaroase, cu o mineralizare foarte slabă sau chiar fără mineralizare;

Îngrășăminte cu azot trebuie aplicate în funcție de faza de creștere și dezvoltare a platei. Cerințele pentru acest element nutritiv sunt mari în perioada formării rozetei de frunze, la alungirea tulpinii și la formarea boabelor. Din acest motiv, ½ din doză totală de N se aplică la semănat iar cealaltă jumătate, se aplică în două fracții – una primăvara cât mai devreme, când cultura pornește în vegetație iar cealaltă se aplică atunci când încep să se vadă inflorescențele.

[NUME_REDACTAT] dezvoltarea rapiței de toamnă, fosforul are un rol deosebit de important, asigurând o bună înrădăcinare a plantei, amplificând procesul de adaptare la temperaturile scăzute de peste iarnă.

Insuficiența acestui element are efecte negative asupra proceselor metabolice de creștere și dezvoltare a plantei.

Pe solurile din țara noastră, fosforul se administrează într-o singură doză (60-80 kg/ha), tomna, înainte de arătură, prin împrăștiere uniformă pe toată suprafața.

Sporurile de producție obținute la culturile care au fost fertilizate atât cu azot cât și cu fosfor, dublează sporul obținut la culturile fertilizate doar cu azot. Atunci când fertilizarea este făcută doar cu fosfor, sporul de producție este de numai 6-7%.

Față de celelalte plante de cultură, care utilizează fosforul doar în procent de 10-30%, rapița, datorită sistemului său radicular foarte bine dezvoltat și a puterii mari de absorbție, extrage fosforul în procent de 40-55%.

[NUME_REDACTAT] fel ca fosforul, potasiul contribuie la dezvoltarea sistemului radicular și mărește rezistența la ger și la înghețurile târzii de primăvară. De asemenea, este implicat în transportul substanțelor nutritive extrase din sol, proces care favorizează formarea și maturarea semințelor.

Potasiul se aplică în doze de 60-80kg/ha substanță activă, împreună cu fosforul sau separat, sub arătura de bază.

[NUME_REDACTAT] patrulea element ca importanță pentru rapiță este sulful. Acesta se aplică toamna, odată cu lucrarea de bază, sub formă de superfosfat.

Fertilizarea cu sulf se realizează în doze de 20-30 kg/ha substanță activă. La rapiță, între sulf și azot trebuie să existe raportul de 1/7.

[NUME_REDACTAT] dintre cel mai important element cu influențe pozitive asupra culturilor de rapiță, este borul.

Aplicarea îngrășămintelor cu bor necesită o atenție deosebită. Dacă pe solurile cu pH mai mic de 6,5 se aplică doze mai mari de 1,5-1,7 kg există riscul apariției unui fenomen de toxicitate. De asemenea, când îngrășămintele cu bor se aplică odată cu semănatul, condiția esențială este că acesta să nu intre în contact cu semințele.

Gunoiul de grajd

Efectele gunoiului de grajd aplicat în doze de 20-30 t/ha se observă atât asupra culturilor de rapiță, prin sporurile economice obținute, cât și asupra eventualelor culturi succesive.

În cazul aplicării gunoiului de grajd, dozele de N se reduc cu 1,5 kg, cele de P2O2 cu 0,75 kg iar cele de K2O cu 2,0 – 2,5 kg, pentru fiecare tonă de gunoi de grajd administrat.

Rapița este o cultură care valorifică bine gunoiul de grajd care a fost administrat culturii premergătoare dar și gunoiul de grajd fermentat, încorporat sub arătură.

Îngrășămintele foliare

Sunt folosite în cazul în care este necesară corectarea unor carențe generate de lipsa microelementelor.

De regulă, îngrășămintele foliare nu pot suplini lipsa unor macroelemente (N, P, K, Mg, Ca, S) dar reprezintă cea mai eficientă metodă prin care pot fi asigurate microelementele.

Totuși, în condiții de stres, nevoia de cantități reduse de macroelemente poate fi acoperită mai bine de către îngrășămintele foliare decât de cele chimice aplicate pe sol.

Pentru o aplicare eficientă a îngrășămintelor foliare și pentru evitarea arsurilor pe frunze, trebuie respectate o serie de condiții: concentrația îngrășămintelor trebuie să fie cea recomandată iar aplicarea trebuie efectuată în condiții care să evite uscarea rapidă a picăturilor pe frunze. Momentele potrivite aplicării sunt dimineața devreme, după amiază târziu sau atunci când timpul este noros.

3.3 Lucrările solului

Rapița de toamnă este o plantă de cultură cu pretenții mari față de modul și calitatea pregătirii solului, acesta trebuind să fie mărunțit și afânat la suprafață și tasat la adâncimea de semănat, pentru o punere în contact cât mai bună a semințelor cu solul și pentru a facilita aprovizionarea acestora cu rezervele de apă din sol, ceea ce va conferi o răsărire uniformă și în scurt timp a plantelor.