Tehnologia de Cultivare a Orzului de Toamna In Conditiile Ecologice de la Sc cu Privire Speciala Asupra Soiurilor Cultivate

Importanța și răspândirea orzului în lume

și în România

Condițiile naturale, social-economice și tehnologice de realizare a producției în

SC Zooprod sa – Huși

1.1. Date despre zona în care se află teritoriul unității 5

1.1.1. Prezentarea unității SC Zooprod SA – Huși 6

1.1.2. Situația geografică și social-economică a unității 6

1.1.3. Geomorfologia și hidrologia zonei 8

1.1.4. Principalele caracteristici ale climei 10

1.1.4.1. Regimul termic 10

1.1.4.2. Regimul pluviometric 10

1.1.4.3. Alte elemente climatice: lumina, nebulozitatea, umiditatea relativă, vânturile și alte elemente 11

1.1.5. Caracterizarea solului 12

1.1.6. Flora cultivată și spontană și fauna din zonă 13

1.1.7. Concluzii asupra cadrului natural 14

1.2. Cerințele orzului față de factorii ecologici 14

1.2.1. Cerințele față de temperatură 14

1.2.2. Cerințele față de umiditate 15

1.2.3. Cerințele față de lumină 16

1.2.4. Cerințele față de sol 17

1.2.5. Gradul de favorabilitate pentru orz 18

1.3. Tehnologia de cultivare a orzului de toamnă 18

1.3.1. Rotația și amplasarea culturii 19

1.3.2. Fertilizarea 19

1.3.3. Lucrările solului 20

1.3.4. Soiuri : caracterizarea celor din zonă și experiență 21

1.3.5. Sămânța și semănatul 22

1.3.6. Lucrările de îngrijire 24

1.3.7. Evaluarea producției, recoltarea și păstrarea 33

Experimentări privind influența soiului asupra producției la orzul de toamnă în condițiile

SC Zooprod sa – Huși

2.1. Stadiul actual al cercetărilor referitoare la temă 35

2.2. Scopul, obiectivele și metoda experimentărilor 37

2.2.1. Scopul și obiectivele experiențelor 37

2.2.2. Metoda experimentărilor 38

2.3. Condițiile ecologice din anii experimentării 41

2.4. Valorificarea rezultatelor prin calcul statistic, analiza varianței 46

2.5. Sinteza rezultatelor de producție și discuții 47

2.6. Analiza eficienței economice, discuții

2.7. Concluzii și propuneri 51

Bibliografie 5

IMPORTANȚA ȘI RĂSPÂNDIREA ORZULUI ÎN LUME ȘI ROMÂNIA

Deși mulți îl considera o cereala autohtonă, cultivată de mii de ani în Carpați, orzul (Hordeum vulgare L.) are o descendență neașteptată, avându-și originea în Tibet, la poalele Munților Himalaya.

Crescut în semi-sălbăticie, era un soi de iarbă înaltă, cu boabe gustoase și foarte energizante, aliment ideal pentru iernile friguroase și aspre. Devenit foarte repede „pâinea celor săraci”, el a trecut din Tibet în China și în Egipt, unde a fost cultivat pe suprafețe întinse. Dar în vreme ce egiptenii preparau din el o băutură alcoolică asemănătoare cu berea, dându-l, adesea, și animalelor, ca furaj, chinezii îl considerau plantă sfântă, apreciată nu doar ca hrană, ci și ca medicament. Virtuțile terapeutice ale orzului au fost egal prețuite de greci și de daci, care îl cultivau nu doar ca materie primă pentru pâine (în combinație cu faină de grâu), ci și ca leac pentru o mulțime de boli. Cu o biografie așa de spectaculoasă, nu e nici o mirare ca astăzi, orzul este o planta îndelung studiată, pentru virtuțile sale terapeutice. Iar surprizele nu au întârziat să apară. Cercetări de ultimă oră confirmă faptul că mai ales primăvara, când planta este în faza de după răsărire, în tulpinile ei sunt secretate substanțe cu efecte vindecătoare.

Orzul se numără printre cele mai vechi plante de cultură, la chinezi fiind trecut între cele 5 plante sfinte (grâu, orez, soia, orz, mei).

Orzul are multiple utilizări în alimentația omului, furajarea animalelor și pentru prelucrări industriale.

În alimentația omului, orzul se folosește mai ales în zone cu condiții extreme (nordul Africii, dincolo de Cercul Polar), pâinea obținută fiind de calitate mai slabă.

În alimentația omului se folosește sub formă de arpacaș (“surogat de orez”), sub formă de crupe.

O largă utilizare o are în furajarea animalelor sub formă de boabe sau ca furaj, singur sau în amestec cu alte plante.

Boabele de orz constitue cel mai timpuriu nutreț concentrat (începutul lunii iunie) și sunt folosite în obținerea malțului și a berii.

Orzul este folosit încă din antichitate, având o largă utilizare și în prezent.La germinarea boabelor de orz, în germeni apar enzimele alfa și beta amilază în cantități mai mari decăt la grâu și secară, care participă în procesul de hidrolizare a amidonului în glucide simple, fermentabile.

Orzul este utilizat la fabricarea berii și din considerentul că paleele ce acoperă cariopsele, le apără de vătămări în timpul manipulărilor, având și rol de filtru în timpul separării substanțelor solubile.

Boabele de orz au 13,92 % apă, 10,53 % proteină brută, 2,08 % grăsime totală, 66,18 % extractive neazotate, din care 55,16 % amidon, 4,85 % celuloză și 2,78 % cenușă.

În anul 2001 s-au cultivat pe glob 54,26 milioane ha cu orz, mari suprafețe cultivând Canada, SUA, Turcia, Spania, Germania, Franța.

În România, în anul 1938 s-au cultivat 692 mii ha cu orz, cu o producție medie de 724 kg/ha, iar în anul 2001 s-au cultivat 411,9 mii ha cu o producție medie de 2105 kg/ha. În anul 2005, s-au cultivat 472 mii ha, cu o producșie medie de 1134 kg/ha (tabelul 1)

Tabelul 1

Date privind evoluția producției în România – perioada 2000-2005 ( suprafața cultivată, producție medie, producție totală realizată)

Tărâțele de orz au și o bună valoare furajeră larg utilizate în hrana animalelor puse la îngrășat, a tineretului, reproducătorilor, vacilor cu lapte, păsărilor.Substanțele nutritive din boabele de orz au o valoare nutritivă ridicată și o bună digestibilitate mai ales pentru ovine.Boabele de orz pot intra în rația furajeră în proporșie de 20-25% pentru tineretul diferitelor specii, femele gestante și reproducători masculi, 30-35% la animalele în lactație, 30-40% pentru animalele de muncă și 50-70% în rația porcilor destinați îngrășării.(Drăghici și colab., 1975).

PARTEA I

CONDIȚII NATURALE, SOCIAL-ECONOMICE ȘI TEHNOLOGICE DE REALIZARE A PRODUCȚIEI ÎN SC.ZOOPROD SA. HUȘI

1.1. DATE DESPRE ZONA ÎN CARE SE AFLĂ TERITORIUL UNITĂȚII

Rezultatele cercetării științifice și ale practicii agricole, obținute în anumite condiții de climă și de sol, sunt valabile doar pentru zona respectivă. Extrapolarea acestor date la alte zone, este destul de relativă, ceea ce impune ca în limita posibilităților, fiecare unitate agricolă să verifice, în condițiile sale concrete, principalele verigi tehnologice, la plantele cu pondere mai ridicată. Din aceste considerente, este necesară o succintă prezentare a cadrului natural al S.C. ZOOPROD – Huși, pentru a putea aprecia, în final, favorabilitatea acestei zone pentru cultura orzului în general și a anilor în care s-au făcut cercetările în special.

1.1.1. Prezentarea S.C. ZOOPROD S.A. – Huși

Societatea comercială Zooprod – Huși se află în satul Gura Văii, la o distanță de 7 km de orașul Huși.

Societatea s-a înființat în anul 1994, cu profil agricol, iar de doi ani mai deține și o fermă zootehnică. Suprafața este arendată pe raza municipiului Huși și a comunei Vetrișoaia.

Societatea este producătoare de semințe, baza materială a societății este corespunzătoare cerințelor, cuprinzând 6 tractoare U650, două semănători SUP 29, patru grape cu discuri, 6 pluguri, două semănători SPC 8 cu instalații de erbicidat, tăvălug, combinator.

În structura anuală a culturilor sunt incluse cereale păioase: grâu, rapiță, floarea – soarelui, soia, porumb, floarea soarelui pentru sămânță.

Rezultatele economice ale societății sunt foarte bune, obținându-se profit considerabil în fiecare an de la înființare.

Producțiile mari obținute în unitate sunt dependente de modul de ambienare și alocare a factorilor de producție. Prin resurse de producție se înțelege potențialul natural, material, financiar și uman de care dispune ferma. Datorită alocării acestor resurse profitul unității este considerabil în fiecare an.

1.1.2. Situația geografică și social – economică a SC ZOOPROD SA – HUȘI

SC Zooprod SA se află la o distanță de 7 km de orașul Huși a cărei poziție geografic – matematică se află la intersecția paralelei de 46º41' latitudine nordică cu meridianul 28º03' longitudine estică.

Din punct de vedere geografic, orașul se află așezat în sud-vestul Depresiunii Huși, parte componentă a Podișului Central Moldovenesc, ce se încadrează în Podișul Bârladului, ca subdiviziune a Podișului Moldovei din nord-estul României.

Pe direcția sud-nord se află între orașele Galați și Iași, iar pe direcția est-vest se află la distanță aproximativ egală, între orașele Bârlad și Chișinău, la limita dintre placa rusă și cea a Dobrogei. Depresiunea Huși s-a format printr-un lung proces de eroziune, după retragerea apelor Mării Sarmatice, în postglaciar.

Ca formă de relief, la nord sunt dealurile Gahău, Șara, Rotundoaia și Corni: la est – Daria și Galbena; la sud – Voloseni, Vulpe și Rusca, iar la vest – Dobrina – Vlăscineasa.

Evoluția paleografică a teritoriului Huși parcurge două etape distincte:

etapa marină reprezentată printr-o scufundare lentă a platformei est-europene, formând depresiunea marginală a Carpaților Orientali, continuă spre sud ci depresiunea preeuxinică și avanfosa dobrogeană.

Miocenul Superior prezintă adâncimi mai mici în partea estică. În postmeotic, marea se retrage spre sud – est, iar în dacian aceasta revine până la latitudinea orașelor Bârlad – Huși.

etapa siberiană. În levontin marea se retrage, zona orașului devenind exondată definitiv, după care începe evoluția reliefului sub acțiunea agenților externi.

În perioada interbelică (1918-1940), majoritatea hușenilor se ocupau cu agricultura și în mod deosebit cu viticultura. Stema județului Fălciu scoate în evidență această ocupație străveche a populației.

Pe un scut roșu se află o clopotniță de argint cu poarta și ferestrele deschise, având stema Moldovei sub boltă și însoțită la stânga și la dreapta de o coardă de viță cu foi și ciorchini de struguri de aur, ridicați pe un arac negru, totul așezat pe o terasă verde. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint cu cinci turnuri simbolizează vechea curte domnească a Hușilor și bogăția viticolă a orașului și a împrejurimilor sale.

În prezent o parte a populației își desfășoară activitatea în industria alimentară și textilă.

1.1.3. Geomorfologia și hidrologia zonei

Pe fundamentul regiunii apare precambianul, la adâncimi mai mari în vest și mai reduse în Zona Depresiunii Huși. Din cuvertura sedimentară se remarcă toate etajele sarmațianului prezente în diferite profile. Sunt alcătuite din marne argiloase, nisipuri cu intercalații lenticulare de gresii sau calcare, pietrișuri în care se găsesc numeroase fosile, reprezentate în special prin mactre, congerii, specii de apă sărată, etc.

În depozitele de argilă și nisipuri ci concrețiuni de gresii dure au fost descoperite impresiuni de lemn silicifiat, peste care sunt dispuse nisipuri argiloase.

În lumina cercetărilor geofizice actuale, zona orașului Huși se interpune pe linia magnetică Darabani – Trușești – Ungheni – Huși – Fălciu, care separă două unități cu structuri de fundament diferite un sector estic cu valori magnetice mici și un sector cu valori magnetice Transversal, linia Grozești – Podoleni de Sus – Vaslui, ne indică limita sud – vestică cu un sector nordic , de maximă și unul sudic, de minimă magnetică, constituind limita sud – vestică a Platformei ruse.

Dealurile din nord și est constituie prelungirile Dealului Gohau din nord – vest, cu altitudinea de 305-310 m, reprezentând cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice al Siretului, Toate fac parte din categoria reliefului sculptural, format prin eroziune.

În vest și sud se desfășoară un relief de tip structural aparținând dealurilor Fălciului.

Relieful din vatra orașului este alcătuit din trei terase: a pâraielor Drăslăvăț – Turbata, de 2-3 m; Gura Văii de 9 m; Dric de 57-58 m altitudine relativă.

În contactul dintre pante și văi, par glacisuri proluviale, coluviale sau complexe. Acestea sunt alcătuite din materiale gresiere, puțin rulate, uneori parazitând părțile laterale ale teraselor. Pe podul teraselor sunt materiară și textilă.

1.1.3. Geomorfologia și hidrologia zonei

Pe fundamentul regiunii apare precambianul, la adâncimi mai mari în vest și mai reduse în Zona Depresiunii Huși. Din cuvertura sedimentară se remarcă toate etajele sarmațianului prezente în diferite profile. Sunt alcătuite din marne argiloase, nisipuri cu intercalații lenticulare de gresii sau calcare, pietrișuri în care se găsesc numeroase fosile, reprezentate în special prin mactre, congerii, specii de apă sărată, etc.

În depozitele de argilă și nisipuri ci concrețiuni de gresii dure au fost descoperite impresiuni de lemn silicifiat, peste care sunt dispuse nisipuri argiloase.

În lumina cercetărilor geofizice actuale, zona orașului Huși se interpune pe linia magnetică Darabani – Trușești – Ungheni – Huși – Fălciu, care separă două unități cu structuri de fundament diferite un sector estic cu valori magnetice mici și un sector cu valori magnetice Transversal, linia Grozești – Podoleni de Sus – Vaslui, ne indică limita sud – vestică cu un sector nordic , de maximă și unul sudic, de minimă magnetică, constituind limita sud – vestică a Platformei ruse.

Dealurile din nord și est constituie prelungirile Dealului Gohau din nord – vest, cu altitudinea de 305-310 m, reprezentând cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice al Siretului, Toate fac parte din categoria reliefului sculptural, format prin eroziune.

În vest și sud se desfășoară un relief de tip structural aparținând dealurilor Fălciului.

Relieful din vatra orașului este alcătuit din trei terase: a pâraielor Drăslăvăț – Turbata, de 2-3 m; Gura Văii de 9 m; Dric de 57-58 m altitudine relativă.

În contactul dintre pante și văi, par glacisuri proluviale, coluviale sau complexe. Acestea sunt alcătuite din materiale gresiere, puțin rulate, uneori parazitând părțile laterale ale teraselor. Pe podul teraselor sunt materiale fine, transportate de vânt sau degrodate „în loc” sub acțiunea variațiilor de temperatura de-a lungul anilor.

Expoziția predominantă a dealurilor este spre est, sud – est, fapt ce permite creșterea radiației solare directe, valorificată de localnici în cultura viței de vie și a pomilor fructiferi.

HIDROLOGIA ZONEI

Apele sunt strâns legate de condițiile climatice, debitul și regimul scurgerii variind mult în timpul anului. Întâlnim ape curgătoare, stătătoare și subterane.

Apele curgătoare sunt reprezentate prin pâraie ale căror debit este fluctuant, mai ales în anotimpurile extreme – iarna îngheață, iar vara scade datorită precipitațiilor reduse și a evaporației ridicate.

Apele stătătoare sunt reprezentate prin iazuri aflate în afara orașului.

Apele subterane se găsesc sub formă de ape freatice și de adâncime. Apele freatice sunt cantonate în depozite fine de nisipuri sau nisipo-argile, în formațiuni de terasă sub formă lenticulară.

Apele subterane mențin parțial debitul pâraielor mai importante, ca Drăslăvăț și Roșiești. Apele de adâncime sunt depozitate în straturile meoține și mai puțin în cele sarmatice.

1.1.4. Principalele caracteristici ale climei

Clima este temperat – continentală tipică, expresie a așezării geografice pe glob și pe continent, a circulației generale a atmosferei și a mărimii unghiului de incidență a razelor solare cu suprafața orizontală a terenului la solstiții și echinocții.

1.1.4.1. Regimul termic

Temperatura medie multianuală este de 9,5ºC, cu amplitudinea medie de 25,5ºC (-3,8ºC în ianuarie și +21,7ºC în iulie).

Amplitudinea termică absolută este de 69,3º (cu minima absolută de -29,1º la 1 februarie 1937 și maxima absolută de +40,2º la 3 august 1938).

Suma temperaturilor zilnice de peste 10ºC dintr-un an depășesc 3300ºC, fapt ce favorizează cultura viței de vie și a pomilor fructiferi, dar și a legumelor, cerealelor și a plantelor tehnice irigate. Inversiunile termice sunt puțin evidente și se manifestă mai ales în lunile extreme – ianuarie și iulie.

1.1.4.2. Regimul pluviometric

Precipitațiile atmosferice sunt în medie de 581,5 mm anual, cu variații reduse, în plus sau în minus. Regimul precipitațiilor prezintă două maxime anuale (una în mai – iunie, mai accentuată și alta în octombrie, mai redusă cantitativ).

Ploile predominante sunt condiționate de masele de aer cu influențe atlantice.

Zăpezile sunt frecvente în lunile decembrie – martie.

Brumele timpurii apar în septembrie – octombrie, iar cele târzii de primăvară în aprilie – mai când se înregistrează efecte negative în legumicultură, în primul rând, și în pomicultură – viticultură, în al doilea rând.

Roua, prezentă în special primăvara, aduce beneficii în menținerea umidității atmosferice. Ceața și poleiul se întâlnesc frecvent toamna și primăvara, respectiv iarna, au efecte negative în transporturi și sănătatea populației.

1.1.4.3. Alte elemente climatice: lumina, nebulozitatea, umiditatea relativă, vânturile etc.

Durata de strălucire a soarelui este de 2144,9 ore anual, maxima în luna iulie de 308,4 ore și minim 48 ore în decembrie, fapt ce contribuie la înflorirea viței de vie între 1-10 iunie.

Nebulozitatea medie anuală este de 5,5-5,6 zecimi din bolta cerească.

Umiditatea relativă atinge valoarea de 74-76 %. Deficitul de umiditate este de circa 100-150 mm anual, iar în iunie-iulie este egal cu 75-100 mm anual, cea ce explică frecvența secetelor.

Majoritatea vânturilor din zona orașului Huși bat dinspre vest și nord-vest, mai ales primăvara – vara, aducând precipitații abundente. Iarna, vânturile de nord-vest aduc multe ninsori persistente iar uneori, vara, ploi reci. Vânturile de nord bat mai mult iarna, ca și cele de nord-est care produc iarna geruri prelungite și aduc puțină zăpadă.

Primăvara și vara în zona pantelor abrupte se resimt brizele de deal. Astfel, dimineața adie un vânt răcoros, de tip „Zefir”, ce urcă pe pante dinspre oraș, iar seara invers.

1.1.5. Caracterizarea solului

Datorită reliefului variat, pe teritoriul SC Zooprod SA– Huși au fost puse în evidență mai multe tipuri și varietăți de sol.

Cernoziomurile corespund zonei de stepă propriu-zisă ocupând în țara noastră o suprafață de aproximativ 2 milioane hectare, fiind întâlnite în Câmpia Română, Dobrogea, Câmpia de Vest și pe suprafețe mai mici în Moldova și Transilvania.

Relieful este specific zonei de câmpie, cu suprafețe plane sau slab ondulate, la o altitudine de până la 200 m. Mai rar apar unele platouri cu fragmentare moderată și în unele zone colinare joase.

Vegetația naturală sub care s-au format este reprezentată printr-un covor ierbos dezvoltat care lasă o mare cantitate de resturi organice în sol și la suprafața acestuia (Festuca valesiaca, Avena crestatum).

Cantitatea ridicată de resturi organice răspândită pe o adâncime mare, și descompunerea predominat anaerobă duce la acumularea unei cantități mari de humus de cea mai bună calitate deoarece se saturează cu ionii de calciu prezenți în sol.

Climatul fiind ceva mai umed, procesele de alterare și levigare sunt puțin mai pronunțate decât la solul bălan. Cernoziomul tipic prezintă un profil asemănător, cu solul bălan (Am – AC – Cca sau C) dar mai profund și cu orizonturi mai clar exprimate.

Având o textură mijlocie și fiind bine structurate cernoziomurile se lucrează ușor. Au un regim aerohidric favorabil, sunt bine aprovizionate cu humus (peste 4 %), reacția slab alcalină (pH – 7,2-8) iar gradul de saturație în baze este de 90-95 %.

Sunt soluri bune și foarte bune aprovizionate cu elemente nutritive, dispunând de cea mai ridicată fertilitate naturală.

Cernoziomurile sunt solurile cu cele mai bune însușiri fizice, hidrofizice și chimice, de aceea au cel mai ridicat potențial agroproductiv.

Pentru păstrarea umidității în sol, ele reclamă executarea lucrărilor agricole la timp și de bună calitate.

Cernoziomurile se pretează bine pentru toate plantele fiind situate, însă în prima zonă cerealieră a țării.

1.1.6. Flora cultivată și spontană și

fauna din zonă

Sub aspect geo – botanic teritoriul SC Zooprod SA – Huși aparține silvostepei.

Vegetația și animalele sunt în strânsă legătură cu condițiile de climă, relief și sol.

În parte de vest este specifică vegetația de dealuri și podișuri (păduri de tip silvostepic) reprezentată prin: stejar(Quercus robur), carpen(Carpinus betulus), frasin(Fraxinus excelsior), tei(Tillia sp.), arțar(Acer platanoides), paltin(Acer pseudoplatanus), mărul (Malus communis)

Dintre arbuști amintim:, alun(,Corylus avellana), măceș(Rosa canina), păducel(Crataegus Monogyna), soc(Sambucus nigra), mai rar întâlnim: fag, plop(Populus alba), salcâm(Robinia pseudoacacia).

Se remarcă prezența plantelor din covorul erbaceu, precum și ferigi iar dintre plantele agățătoare, în special curpănul de pădure.

Dintre animalele specifice amintim: lupul, vulpea, mistrețul, nevăstuica; păsări – ciocănitoarea, mierla, privighetoarea, presura.

Vegetația de stepă este răspândită în nord și est. Este reprezentată prin: firuță(Poa pratensis), festucă(Festuca pratensis), ovăscior(Arrhenatherum elatius), obsigă(Bromus mollis), pelin(Artemisa absinthum., lumânărică(Verbascum phlomoides ), coada șoarecelui(Achillea millefolium). Existența animalelor a permis dezvoltarea vânătorii și pescuitului. Majoritatea terenurilor stepice au fost introduse în circuitul agricol.

1.1.7. Concluzii asupra cadrului natural

Din prezentarea condițiilor climatice, a solului și vegetației se desprinde concluzia că SC Zooprod SA – Huși oferă condiții optime de dezvoltare pentru principalele specii cultivate în zonă. Producțiile mari din anii cu condiții normale sau foarte favorabile prezentate anterior, constituie o dovadă a fertilității potențiale a solului și a concordanței dintre condițiile climatice și pretențiile biologice ale principalelor specii cultivate. Apreciem, pe această bază, că SC Zooprod SA – Huși va rămâne, în continuare, o unitate care va obține producții ridicate la cele mai importante plante de cultură, și că eventual va introduce în structura acestora unele specii noi, cu mare rentabilitate economică, firește după o prealabilă încercare și verificare pe suprafețe mici.

Cultura orzului întâlnește condiții favorabile în zonă.

1.2. CERINȚELE ORZULUI FAȚĂ DE FACTORII ECOLOGICI

1.2.1. Cerințele față de temperatură

Sursa de căldură care întreține viața pe pământ o constituie soarele. O parte din energia solară ce pătrunde în atmosfera terestră este absorbită de către acesta, altă parte este difuzată, o altă parte poate fi reflectată de către nori și restul ajunge la suprafața pământului sub formă de radiație directă sau insolație.

Regimul termic al solului depinde de căldura specifică și conductivitatea termică ale părților lui componente și ca urmare de proporția de participare a acestora în masa solului.

Căldura specifică reprezintă cantitatea de căldură exprimată în calorii, necesară pentru a încălzi cu 1ºC un gram de sol sau un 1 cm3 de sol.

Orzul este mai rezistent la temperaturi ridicate decât grâul, secara și ovăzul. Orzul de primăvară (furajer) având perioada de vegetație scurtă, reușește în climate uscate sau cele aspre. Orzoaica pentru a realiza calitatea cerută în fabricarea berii se cultiva în zone mai răcoroase și umede, unde conținutul proteic în boabe este mai scăzut, prin prelungirea perioadei depunerii amidonului. Orzul de toamna este mai sensibil la iernare decât grâul sau secara de toamna rezistând până la -15 grade C., la nivelul nodului de înfrățire dacă a parcurs procesul de călire. Având perioada de vegetație mai scurtă, orzul evita seceta, maturizându-se înainte de secetele de vară, scăpând astfel mai ușor de șiștăvire comparativ cu grâul.

Temperatura minimă de germinație este de 1-2 0C iar în timpul vegetației temperatura optimă de creștere și dezvoltare este de 22-26 0C. Suma temperaturilor biologic active este de 1700-2100 0C pentru orzul de toamnă și de 1300-1800 0C pentru orzoaica de primăvară. În timpul iernii, orzul de toamnă rezistă la temperaturi de până la –15 0C -17 0C, iar acoperit cu un strat de zăpadă până la –30 0C.

Orzoaica de primăvară este mult mai sensibilă la temperaturi scăzute, nesuportând temperaturi mai mici de –10 0C.

Înfrățirea începe după apariția celei de a 3-a frunze, durează 15-20 zile, și se desfășoară la temperatura de 10-120C.

Dintre cereale, orzul are capacitatea de înfrățire cea mai mare, în medie formează 2-3 frați fertili.

Pentru formarea organelor generative, orzul de toamnă trebuie să parcurgă stadiul de vernalizare, timp de 30-40 zile, la o temperatură de 1-30C.

În primăvară, când temperatura medie a anului a depășit 100C, începe formarea paiului, care spre sfârșitul perioadei de dezvoltare va avea 5-7 internoduri, cu frunze verzi-albăstrui, dispuse altern, ligula redusă și urechiușele foarte bine dezvoltate.

Polenizarea este autogamă, iar înflorirea care se desfășoară în orele de dimineață și spre seară, se realizează la temperaturi în jur de 150C.

Fructul se formează în decurs de două săptămâni de la fecundare, iar maturarea (cu cele trei faze: lapte, ceară și deplină) se realizează în 10-12 zile.

1.2.2. Cerințele față de umiditate

Plantele au nevoie de apă pe tot parcursul perioadei de vegetație, începând de la germinarea semințelor și până la maturitate.

Cerințele plantelor față de apă în cursul perioadei de vegetație, sunt diferite, diferențierile apar atât în cadrul aceleiași specii, sau hibrid și între specii. Astfel, pentru desfășurarea normală a proceselor de germinație, este necesar ca semințele să se îmbibe cu multă apă. Adâncimea stratului de sol, în care este necesară o umiditate optimă, este cuprinsă între 0-10 cm.

În comparație cu grâul, orzul are sistemul radicular slab dezvoltat, cu capacitate redusă de solubilizare a compușilor greu solubili din sol.

Orzul este adaptat la diferite condiții de vegetație datorită plasticității ecologice ridicate. Astfel, în emisfera nordică se poate cultiva până la paralela de 70 latitudine nordică (Norvegia), iar altitudinal depășește 2000 m.

Față de apă cerințele sunt modeste, dar echilibrate pe întreaga perioadă de vegetație. Consumul specific de apă este de 350-400. Pentru germinare necesită 40-50 % apă, raportat la substanța uscată a boabelor. Față de umiditate orzul de toamnă are cerințe mai reduse decât orzoaica, însă fazele critice sunt în perioada formării paiului și al umplerii boabelor.

Vremea secetoasă și călduroasă în timpul umplerii boabelor poate determina șiștăvirea boabelor.

Randamentul poate fi puternic diminuat și de secetele din primăvară, mai ales dacă solul nu are suficientă apă acumulată din iarnă.

Având perioada de vegetație scurtă, orzul evită seceta, maturându-se înaintea secetelor de vară.

1.2.3. Cerințele față de lumină

Energia luminii solare este folosită în sinteza substanțelor organice din plante, prin intermediul clorofilei, în procesul de fotosinteză. Intensitatea fotosintezei la orz este dependentă de suprafața foliară, activitatea enzimatică etc. Asupra fotosintezei plantelor de orz influențează intensitatea și calitatea luminii precum și durata de iluminare.

Intensitatea luminii la orz condiționează parcurgerea fazelor de vegetație (creșterea, înflorirea, fructificarea), rezistența la cădere și calitatea boabelor. Este o plantă adaptată la intensități luminoase mai ridicate, altfel spus „plantă de lumină”.

Calitatea luminii prin componentele ei spectrale influențează cantitatea și calitatea recoltei.

Durata iluminării sau lungimea zilei este specifică fiecărei plante, ca rezultat al adaptării în condițiile de formare. Ca rezultat la durata iluminării, orzul este o plantă de zi lungă. Cunoașterea cerințelor acestei specii față de lumină în funcție de principalele faze de vegetație permite amplasarea acestei culturi și în zone mai puțin favorabile aplicând tehnologii diferențiate, în funcție de zonă pe baza cărora să se poată crește producția și calitatea boabelor.

Zilele mai scurte din timpul primei părți a vegetației determină o influență profundă asupra morfologiei și fiziologiei plantei concretizată într-o creștere vegetativă importantă.

Utilizarea mai eficientă luminii de către orz, în câmp, se poate face printr-o zonare rațională și prin diferite mijloace agrotehnice, cum ar fi: amplasarea pe expoziții, semănat la distanțe corespunzătoare și în epoca optimă, orientarea rândurilor nord-sud, combaterea buruienilor, respectarea densității optime.

1.2.4. Cerințele față de sol

În comparație cu grâul, orzul are cerințe mai mari față de sol, datorită sistemului radicular mai puțin dezvoltat și a puterii mai slabe de solubilizare a elementelor nutritive. În acest sens solurile cele mai potrivite sunt cernoziomurile și brun roșcate de pădure. Sunt contraindicate solurile nisipoase și cele cu exces de umiditate, acide sau sărăturate.

Necesită soluri mijlocii, permeabile, cu pH 6,5-7,5 , fertile, cum ar fi cernoziomurile și solurile aluviale solificate. Orzoaica este mai pretențioasă față de sol decât orzul. Ea necesită pH între 5,0 și 7,5.

1.2.5. Gradul de favorabilitate pentru orz

Orzul de toamnă se cultivă în zonele de stepă și silvostepă, iar orzoaica de primăvară în zonele răcoroase și umede.

Cele mai mari zone de cultură a orzului sunt: Câmpia de Vest, sudul Olteniei și Munteniei, Câmpia Bărăganului, Dobrogea, Silvostepa Moldovei și Transilvaniei.

Orzoaica de primăvară întâlnește condițiile cele mai favorabile în toate zonele umede și răcoroase din depresiunile Transilvaniei, Moldovei și zona submontană.

Orzoaica de primăvară întâlnește condiții foarte favorabile în Țara Bârsei, Văile Crișurilor, Mureșului, Oltului, Someșului, Siretului, etc.

1.3. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A ORZULUI

Aplicarea corectă a tehnologiei de cultivare, recomandată de cercetarea științifică de practică agricolă, constituie modalitatea de bază a obținerii unor producții ridicate și superioare calitativ.

Neglijarea, sau aplicarea incompletă a unei verigi, determină diminuarea considerabilă a producției. Concomitent cu crearea de noi soiuri se face studiul comportării acestora în cele mai variate condiții de climă și de sol, pentru stabilirea capacității lor de adaptare și se verifică reacția lor la factorii agrofitotehnici.

La orz, ca și la celelalte specii cultivate, lucrările de fitotehnie cuprind, în mod detaliat, tehnologia de cultivare recomandată pentru diferite zone de cultură, pe baza aplicării căreia să se realizeze producții cât mai ridicate.

1.3.1. Rotația și amplasarea culturii

În stabilirea plantei premergătoare se au în vedere forma de orz cultivată și scopul culturii. Respectarea unei rotații corespunzătoare la orz, fără cheltuieli suplimentare, asigură sporuri de producție de circa 20 %.

Orzul și orzoaica de toamnă au cerințe asemănătoare cu ale grâului de toamnă față de planta premergătoare. Pentru a intra în condiții bune în iarnă, trebuie să revină după plante care eliberează terenul timpuriu (în prima parte a verii). Cele mai bune premergătoare pentru orzuI de toamnă sunt: leguminoasele anuale și perene, borceagurile, rapița, inul pentru fibre și cel de sămânță. Pentru orzoaica de toamnă, cu excepția leguminoaselor, sunt indicate aceleași premergătoare ca și pentru orzul de toamnă.

Orzoaica de primăvară se seamănă după plante care lasă solul curat de buruieni și într-o bună stare de fertilitate, însă nu prea bogat în nitrați. Dintre plantele care ocupă suprafețe mari în zona de cultură a orzoaicei de primăvară (zone subcarpatice), bune premergătoare sunt: cartoful și sfecla pentru zahăr, fertilizate; se poate cultiva și după in pentru fibre sau după porumb dacă resturile organice au fost tocate și bine încorporate în sol să nu îngreuneze semănatul.

După orz si orzoaică de toamnă, deoarece eliberează terenul foarte devreme (decada a 2-a a lunii iunie), se pot însămânța culturi duble pentru furaj (porumb, sorg) sau pentru boabe (soia, fasole). Succesul acestor culturi este asigurat dacă se seamănă în prima parte a lunii iulie și solul are umiditate suficientă (din ploi sau irigare).

În cultura de orz se obișnuiește să se însămânțeze trifoi în „cultură ascunsă”. Nu se recomandă aceasta în cultura orzoaicei pentru bere, deoarece trifoiul provoacă greutăți la recoltare, determinând căderea plantelor și se depreciază însușirile tehnologice ale boabelor.

Este contraindicată monocultura și cultivarea după cultura porumbului tratat cu erbicide triazinice.

1.3.2. Fertilizarea

Consumul specific de substanțe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului. Astfel, pentru 1.000 kg boabe, plus producția corespunzătoare de paie, orzul consumă în medie, între 24 – 29 kg N, 11 – 13 kg P2O5 și 21 – 28 kg K2O.

Gunoiul de grajd, deși asigură sporuri mari de producție, nu este valorificat economic de orzul de toamnă, nici de orzoaică. Deoarece gunoiul de grajd se aplică altor plante, orzul se fertilizează, în general, cu îngrășăminte chimice.

Pentru orzul și orzoaica de toamnă dozele de azot și fosfor recomandate sunt prezentate în tabelele următoare (L. DRĂGHICI și colab., 1975 etc.).

Tabelul 2

Doze orientative de îngrășăminte cu azot.

Pentru toate formele de orz, azotul se aplică primăvara. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 – 1/3), numai după premergătoare care sărăcesc solul (floarea-soarelui, porumb, iarbă de Sudan). Azotul nu se aplică toamna pe solurile ușoare (nisipoase; luto-nisipoase), unde este ușor levigat în timpul iernii, precum și atunci când doza aplicată este mică (sub 60-70 kg N/ha).

Tabelul 3

Recomandări orientative pentru stabilirea cantităților de îngrășăminte cu fosfor (P2O5 kg/ha) la orzul și orzoaica de toamnă.

Administrarea îngrășămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază.

Îngrășăminte cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest element, dându-se 80 – 100 kg/ha K2O pentru orzul de toamnă și 100 – 120 kg/ha pentru orzoaica de toamnă, sub arătură sau încorporate cu discul la pregătirea patului germinativ.

Tabelul 4

Doze orientative de substanțe nutritive recomandate la orzoaica de

primăvară (în substanță activă, kg/ha

)

Pentru orzul și orzoaica de toamnă, calitatea pregătirii patului germinativ influențează direct buna dezvoltare a plantelor și, deci, rezistența la iernare a acestora.

Pentru orzoaica de primăvară, uniformitatea pregătirii terenului asigură o răsărire uniformă („explozivă”), care contribuie direct la mărimea și calitatea producției.

Îngrășămintele cu P și K se aplică o dată cu arătura de bază, iar cele cu azot, jumătate din doză toamna și jumătate primăvara, pentru orzul de toamnă, iar pentru orzoaica de primăvară, întreaga cantitate de azot înainte de semănat.

1.3.3. Lucrările solului

În vederea realizării unui pat germinativ foarte bun lucrările de pregătire a solului sunt esențiale pentru reușita culturii. După recoltarea plantei premergătoare, se execută arătura, la adâncimea de 20-25 cm, în funcție de resturile vegetale care trebuie încorporate și de umiditatea solului.

În situația când solul este uscat și arătura nu poate fi efectuată fără a scoate bolovani, se impune prelucrarea solului cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți reglabili, urmând ca arătura să se realizeze după prima ploaie. Până la semănat arătura se menține curată de buruieni, mărunțită și afânată prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți.

Ultima lucrare se execută cu combinatorul la adâncimea de semănat, Dacă terenul prea afânat se tăvălugește înainte de semănat, pentru a asigura încorporarea seminței la adâncimea optimă.

La data semănatului terenul trebuie să fie bine mărunțit și așezat, și suficient de umed pentru a asigura o bună germinare a semințelor. Cele mai bune rezultate s-ar obține cu tehnica „no-till” economisindu-se mari cantități de carburanți care sunt solicitați pentru lucrările solului.

1.3.4. Soiuri: caracterizarea celor din zonă și experiență

După clasificarea lui Mansfeld, genul Hordeum cuprinde specia cea mai importantă și cultivată, Hordeum Vulgare L. cu două covarietăți principale:

-convarietatea hexastichon Alet,orzul comun

– convarietatea distichon Alet, orzoaica

Orzul și orzoaica au forme de toamnă, care ocupă peste 85% din suprafața cultivată și forme de primăvară.Soiurile de orz comun, furejer, trebuie sa fie bogate în proteine, în timp ce semințele de orzoaică utilizate pentru fabricarea berii sa aibă conținut redus de substanțe proteice și conținut ridicat de amidon (peste 60%).

Principalele soiuri recomandate în România sunt cele din tabelul 5.

Tabelul 5

Soiuri de orz și orzoaică

Soiurile utilizate în experiență au fost: Precoce, Andra și Suceava3.

Soiul de orzoaică de primăvară Suceava 3 este creat la S.C.D.A. Suceava.Portul plantei la înfrățire este semierect-semiculcat, spicul are portul semicurbat, cu marginile paralele semilax-semicompact, aristat(ariste lungi). MMB a fost în medie de 45 g, iar MH de 63 kg.Soiul are o rezistență bună la cădere și secetă și mijlocie la arșiță.Este mijlociu de rezistent la sfâșierea frunzelor și făinare și foarte sensibil la pătarea brună reticulară.

Conținutul boabelor în proteină a fost de 15,32%.Se recomandă pentru furajarea animalelor, datorită procentului ridicat de proteine.

Soiul Precoce este orz de toamnă, creat la I.C.C.P.T. Fundulea și face parte din varietatea pallidum, precoce, cu rezistența bună la scuturare, a fost înscris în catalog în 2001.

Soiul Andra este orz de toamnă și a fost ceat la I.C.C.P.T. Fundulea. Plantele au înălțimea medie de 100 de cm, forma tufei semierectă, spicul este de mărime mijlocie, aristat, de culoare galbenă, portul ușor culcat la maturitate.Bobul este mare, îmbrăcat având formă eliptică. Pana bazală este lungă cu peri lungi și rari. MMB-ul este de 45-48 g, iar MH este de 61 kg.

Perioada de vegetație este de 211-252 zile, soiul fiind mijlociu rezistent la cădere și iernare, are o rezistență bună la secetă și scuturare, rezistență mijlocie la sfâșierea frunzelor, pătarea reticulară și tăciunele zburător.Are capacitate ridicată de producție.

1.3.5. Sămânța și semănatul

Sămânța trebuie să corespundă indicilor de calitate: puritate (peste 98%), germinație (peste 90%) și MMB specifică. Înainte de semănat, sămânța se tratează contra bolilor produse de: Fusarium ssp. și Ustilago ssp. etc. Se folosesc produsele: Gamavit 85 PSU (3 kg/t de sămânță), Vitalin 85 PTS (3kg/t de sămânță), Vincit P (1,5 kg/t de sămânță) etc. Cu acțiune insectofungicidă este produsul Tirametox 90 PST (3,0 kg/t de sămânță).

Epoca de semănat a orzului și orzoaicei de toamnă este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15 septembrie – 10 octombrie), pentru ca plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate și călite. Semănatul mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă, favorizând atacul de fuzarioză, făinare și viroze, iar întârzierea duce la scăderea rezistenței la ger a plantelor.

În condiții de irigare (având asigurată umiditatea de răsărire), epoca optimă de semănat a orzului și orzoaicei de toamnă se situează între sfârșitul lunii septembrie și prima decadă a lui octombrie.

Orzoaica de primăvară trebuie semănată în prima urgență, când se poate ieși la câmp. Întârzierea semănatului orzoaicei de primăvară reduce producția și dimensiunea boabelor, scade conținutul în amidon și crește conținutul în proteină, diminuând calitatea produsului.

Densitatea de semănat a orzului de toamnă este de 450 – 500 boabe germinabile/m2, pentru orzoaica de toamnă 450 – 550 boabe germinabile/m2, iar la orzoaica de primăvară 450 – 500 boabe germinabile/m2. Deși orzul are o înfrățire bună, în toamnele secetoase și când se seamănă după epoca optimă densitatea la orzul de toamnă trebuie să fie de 500 boabe germinabile/m2.

Distanța între rânduri la orz și orzoaică este de 12,5 cm. Reducerea distanței între rânduri este posibilă numai pe terenuri curate de resturi vegetale și foarte bine pregătite, caz în care se seamănă la 8 – 10 cm sau chiar 6 – 8 cm și se asigură o mai uniformă repartizare a spațiului de nutriție.

Adâncimea de semănat la orzul și orzoaica de toamnă este de 3 – 5 cm, iar la orzoaica de primăvară de 2 – 4 cm, în funcție de textura și umiditatea solului.

Adâncimile de semănat nu trebuie să depășească limitele indicate, deoarece plantele răsar greu, mai ales dacă se formează crusta, orzul având o mai slabă putere de străbatere. Adâncimea de semănat influențează atât intervalul semănat – răsărire, cât și dezvoltarea ulterioară a plantelor.

Cantitatea de sămânță la hectar, la densitatea amintită, pentru orz și orzoaică este între 160 – 200 kg/ha, în funcție de MMB, puritate și germinație.

1.3.6. Lucrările de îngrijire

Combaterea buruienilor, a bolilor și a dăunătorilor trebuie să se efectueze integrat, prin lucrări mecanice, manuale și tratamente cu erbicide și insecto-fungicide.

Lucrările menționate sunt absolut obligatorii pentru realizarea unor producții ridicate, corespunzătoare soiului folosit.

La orzul și orzoaica de toamnă controlul semănăturilor, toamna și iarna, eliminarea excesului de umiditate în toamnă și primăvară și celelalte lucrări de întreținere la desprimăvărare, în funcție de starea culturii (fertilizare, tăvălugire în cazul fenomenului de „descălțare”, combatere a buruienilor, bolilor și dăunătorilor), sunt similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. Combaterea buruienilor la cultura orzului și orzoaicei se face cu erbicidele redate în tabelul 3.29, folosite și la grâu și secară (dozele la orz și orzoaică sunt mai reduse cu 10 – 20 % decât la grâu și secară).

Pentru combaterea bolilor criptogamice foliare, între care Erysiphe graminis f. sp. hordei (făinarea), Pyrenophora graminea (sfâșierea frunzelor), Rhynchosporium secalis (rhynchosporioza) se folosesc fungicidele Tilt 250 EC (0,5 l/ha), Tango (0,6 l/ha), Bumper 250 EC (0,5 l/ha), Granit 20 SC (1 l/ha) etc, aplicate în două faze: primul tratament la apariția atacului (o dată cu erbicidarea sau mai târziu), iar al doilea în faza de burduf – înspicare. Aceste tratamente asigură menținerea a circa două frunze verzi, neatacate, până în faza de umplere a boabelor, asigurând sporuri de producție în special în anii favorabili dezvoltării bolilor foliare.

Pentru prevenirea și combaterea dăunătorilor părților aeriene la orz se fac și tratamente în vegetație. Astfel, la apariția larvelor gândacului ovăzului (Oulema melanopa) se fac tratamente cu unul din produsele: Sinoratox R35 (1/ha), Decis 2,5 CE (0,3l/ha), Karate (0,4 l/ha) etc. Cu aceste produse se limitează și atacul de afide, tripși, muște etc.

Combaterea buruienilor dicotiledonate se poate efectua cu unul din următoarele erbicide: SDMA și STMA (1,5-2 l/ha), pentru combaterea unor buruieni sensibile la 2,4 D și Icedin (1,5 l/ha), Brominal (1,5 l/ha), Logran D (1,5 l/ha), pentru culturi infestate cu buruieni rezistente la 2,4 D (Matricaria sp., Anthemis sp., Galuim aparine, Stellaria media, Papaver rhoes, etc.).

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate (Apera spica venti) se recomandă: Dicuran 80 (2-3 kg/ha), Puma S (1 ll/ha), Illoxan 28 EC (2,5 l/ha). Erbicidarea se execută primăvara, când buruienile au 2-3 frunzulițe.

Pentru prevenirea și combaterea bolilor ce se transmit prin sămânță (tăciune, mălură) se recomandă tratarea semințelor, înainte de semănat, cu produsele: Benit (2 kg/t), Prelude (2 l/t), Sumi (1 kg/t), Vitavax 200 FF (3 l/t).

Tabelul 6

Erbicidele, dozele și perioada aplicării în culturile de orz și orzoaică

Irigarea orzului și orzoaicei de toamnă apare necesară în zonele și în anii cu deficit de umiditate. Ca și la grâul de toamnă, udarea la semănat are o mare importanță, când partea a doua a verii și perioada semănatului sunt secetoase. Udarea de toamnă se aplică fie înainte de semănat (500 m3/ha), asigurând și pregătirea în condiții bune a terenului, fie după semănat, pentru răsărire (300 – 400 m3/ha), când pregătirea terenului s-a putut face fără irigare.

Primăvara se fac 1 – 2 udări de 300 – 500 m3/ha, pentru menținerea umidității solului pe adâncimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din intervalul umidității active.

1.3.7. Evaluarea producției, recoltarea și păstrarea

Evaluarea producției se face înainte de maturarea plantelor, în vederea stabilirii liniei mijloacelor de recoltare, transport și spațiilor de depozitare.Pe diagonala lanului în mai multe puncte, se numără plantele cu rama metrică în funcție de mărimea și uniformitatea lanului și de omogenitatea desimii plantelor. De regulă la un lan de 100 ha se stabilesc 5 puncte, iar pe o suprafață mai mare de 100 de ha se stabilesc 10 puncte la distanțe egale pe diagonala lanului.

Plantele din interiorul ramei metrice se numără și se determină numărul la m2 și la hectar de spice. Se determină numărul mediu de boabe în spic, numărându-se acestea la spice mari, mijlocii și mici. Pentru determinarea producției la hectar se folosește formula :

Q kg/ha= (N sp x N b X MMB )/ 1000 x 1000

Q kg/ha – producția evaluată în kg/ha;

Nsp – numărul de spice la hectar;

Nb – numărul de boabe în spic;

MMB – masa a 1000 de boabe a spicului respectiv.

Recoltarea orzului se face cu combina reglată pentru această plantă. Începe la coacerea deplină, când umiditatea boabelor este sub 16 – 17%. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor și a scuturării boabelor. Orzoaica pentru malț nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%, deoarece numai astfel se asigură o mare capacitate germinativă a boabelor; dacă recoltatul se face, totuși la umiditatea boabelor peste 15%, se trece imediat la uscarea acestora până la umiditatea de păstrare (14%).

Orzul de toamnă se coace cu 7 – 10 zile înaintea grâului. EI trece foarte repede în „răscoacere”, așa încât pericolul pierderilor, dacă se întârzie recoltarea, este mai mare decât la grâu.

Capacitatea de producție a actualelor soiuri de orz de toamnă cultivate în țara noastră este ridicată, permițând obținerea unor producții medii de 50 – 70 q/ha. Soiurile de orzoaică de toamnă și de primăvară asigură producții medii de 40 – 60 q/ha, în funcție de condițiile de cultură.

Raportul boabe: paie este la orz de circa 1 : 1,5.

De menționat că orzul de toamnă asigură producții care depășesc, în multe județe ale țării noastre, pe cele ale porumbului.

Tehnologia de cultură a orzului de toamnă este mult mai simplă decât a porumbului și, deci, producția obținută mai ieftină. Trebuie remarcat însă că extinderea orzului în cultură duce implicit la amplasarea lui și pe terenuri mai puțin favorabile, situație care se întâlnește acum la porumb.

PARTEA A II-A

EXPERIMENTĂRI PRIVIND INFLUENȚA SOIULUI, FERTILIZĂRII ȘI DESIMII DE SEMĂNAT ASUPRA PRODUCȚIEI LA ORZ

(HORDEUM VULGARE L.)

2.1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR REFERITOARE LA TEMĂ

Pentru efectuarea oricărei cercetări științifice din agricultură sau din alt domeniu de activitate, este necesară realizarea unor condiții. În primul rând, trebuie cunoscut nivelul existent al cunoștințelor la data abordării problemei, pentru a nu dirija cercetările spre un domeniu anterior bine cunoscut în al doilea rând, trebuie precizate obiectivele urmărite, sau cu alte cuvinte care este scopul acelor cercetări, și în al treilea rând, trebuie stabilită metodica prin care se va rezolva aspectul propus, în așa fel încât rezultatele obținute să nu fie afectate de erori și să fie repetabile.

Plecând de la nivelul de cunoștințe existente la un moment dat, specialiștii își pot diversifica tematica de cercetare, abordând noi aspecte respectiv aprofundând unele loturi ale biologiei speciei respective sau ale tehnologiei de cultivare a acesteia.

Într-o experiență efectuată la SCDA Suceava în anii 1977 – 1999 s-a constatat că cea mai mare productivitate s-a înregistrat la soiul Dvoran, care a întrecut soiul Elgina, cu 13.8 % s-au mai remarcat liniile F-581-75; F-583-75 cu sporuri de 15,1-16,8 % (Gaspar I., Huțanu Livia, 1979).

Comportarea soiurilor Adi și Mădălin, comparativ cu soiul Dana s-a cercetat la SCDA Podu-Iloaiei și s-a constatat că producțiile au fost influențate de condițiile de mediu, oscilând între 1133 kg/ha (F-613-90, în anul 1996) și 8550 kg/ha la soiul Dana în anul 1997. Soiul Mădălin este dotat cu o sensibilitate mai mare (Ciolpan Ghenuța și colab; 2003).

Într-o experiență efectuată la Stațiunea Agricolă Suceava în perioada 1983-1987, s-au remarcat liniile Sv. 313-81 și Sv.310-81. care au depășit soiul martor cu 11-12% (Zeamă E.,Gașpăr I.,1988).

În perioada 1994-1995 la SCAZ Secuieni –Neamț s-au verificat soiuri autohtone și străine de orz și s-a constatat că soiul Precoce s-a dovedit cel mai constant în producție, dar și mai productiv, asigurând producția de 5950 kg/ha, cu un spor de 870 kg/ha (17 %) față de soiul martor Miraj. S-au mai remarcat soiurile Productiv și Gotic, care au depășit soiul martor cu 12% și respectiv 7% ( Berea Gabriela și Berea N., 1995).

La SCDA Podu-Iloaiei, în anii 1984 – 1985 s-au cercetat soiuri de orz și orzoaică, ajungându-se la concluzia că soiul Productiv a realizat un spor de producție de 9% față de soiul martor Miraj, fiind în același timp și mai rezistent la ger, la cădere și în special la boli ( Rusanovschi Gabriela, Caea Didina, 1988).

Vasile Popescu (1996) recomandă pentru fertilizarea orzului doze de 80-130 kg/ha azot în scopul folosirii boabelor pentru furajarea animalelor, și 40-80 kg/ha când se utilitează pentru fabricarea berii. Fosforul se recomandă în doze de 60-100 kg P2O5 /ha, iar potasiu în doză de 40-60 kg/ha; desimea semănatului recomandată este de 400-500 b.g./m2 la orzoaică și 450-500 b.g./m2 la orz, evidențiindu-se soiurile Productiv, Mădălin, Dana, Adi, Precoce, Orizont, Andra, Laur.

2.2. SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI METODICA EXPERIMENTĂRILOR

2.2.1. Scopul și obiectivele

Întrucât SC Zooprod – Huși SA este o unitate agricolă, care cultivă, încă de la înființarea sa, orz pe suprafețe relativ mari de pe care obține producții ridicate și eficiente economic, ne-am propus să aducem o contribuție modestă la verificarea unor verigi tehnologice, în vederea permanentizării lor.

Luând în considerare faptul că indicațiile fitotehnice prevăd folosirea, în fiecare unitate cu profil agricol și la fiecare plantă de cultură, a 2-3 soiuri sau hibrizi, dacă este cazul – și aplicarea corectă a tehnologiilor de cultivare, implicit realizarea desimii optime și măsurile de combatere a buruienilor sunt necesare pentru cultura din anul respectiv, dar și pentru plantele postmergătoare, ne-am propus următoarele obiective:

verificarea comportării unor soiuri de orz și orzoaică de toamnă și primăvară în condițiile ecologice de la SC. ZOOPROD SA.;

influența fertilizării orzului și orzoaicei cu diferite doze de îngrășăminte asupra producției;

efectul desimii semănatului asupra producției.

Pe baza obiectivelor, dorim să precizăm pentru SC ZOOPROD SA.

Experiențele au fost amplasate după cereale de toamnă sau cartof, pe un sol cernoziomoid, cu pH-ul =5.1-6.0 , conținutul in humus de 3.5-3.9%, în P de 68 ppm, în K de 70-120 ppm, cu indicele de azot de 2.5-3.1 și un conținut de argilacoloidală de 28-31%. Așezarea experiențelor s-a făcut după metoda blocurilor, în patru repetiții, suprafața recoltabilă fiind de 11.37-17.5 m2. Însămânțarea s-a executat intre 4 si 24 aprilie, în rânduri distanțate la 12.5 cm. Pentru determinarea gradului de înfrățire, a desimii planelor s.a., s-au demarcat perimetre de 0.625 m2, in trei repetiții. Producția de boabe a fost corectată la umiditate 14%.

2.2.2. Metodica experimentărilor

În condițiile ecologice de la S.C.Zooprod S.A. Huși în anul agricol 2005 – 2006 s-a amplasat o experiență polifactorială în trei repetiții după cum urmează:

Factorul A – Soiul de orz cu trei graduări :

a1 – PRECOCE-soi de orz de toamnă

a2 – ANDRA-soi de orzoaică de toamnă

a3 – SUCEAVA 3-soi de orzoaică de pimăvară

Factorul B – Desimea semănatului cu două graduări :

b 1 – 400 b.g./mp

b 2 – 600 b.g./mp

Factorul C – Fertilizarea cu 4 graduări

c 1 – N0 P0 K0

c 2 – N60 P60 K60

c 3 – N60 P80 K80

c 4 – N120 P80 K80

Suprafața unei parcele a fost de 27 mp, recoltabilă 22,5 mp.Lucrările de îngrijire au fost cele care se utilizeaza în cultura mare .Recoltarea s-a realizat pe fiecare parcelă și repetiție, după care plantele s-au treierat, s-a determinat gravimetric producția și umiditatea boabelor, dupa care s-a recalculat producția la umiditatea de 14%.

Calculul statistic s-a făcut după metoda analizei varianței.

schema experienței

2.3. CONDIȚII ECOLOGICE DIN ANUL EXPERIMENTĂRII

Stabilirea favorabilității anilor agricoli pentru cultura orzului s-a făcut pe baza analizei comparative, pe de o parte, a producțiilor realizate și a observațiilor din cursul perioadei de vegetație și pe de altă parte, a regimului termic și a celui pluviometric.

Pentru ușurarea acestor aprecieri, prezentăm în tabelul următor temperatura medie lunară înregistrată în perioada 2005-2006.

Pentru aprecierea gradului de favorabilitate a regimului pluviometric din perioada în care s-u desfășurat cercetările redăm cantitatea de precipitații din aceeași perioadă.

Tabelul 7

Evoluția temperaturilor și precipitațiilor în anul agricol 2005-2006

Analizând datele din tabelul 7 se constată că temperaturile au fost mai mari decât media multianuală în octombrie și decembrie 2005 și mai mici în luna noiembrie. Temperaturi peste media multianuală s-au înregistrat în lunile ianuarie, aprilie și iunie, iar sub media multianuală în februarie, martie și mai.

Precipitațiile înregistrate au depășit media multianuală, cu consecințe pozitive asupra producției de boabe.

Regimul temperaturilor la Huși în perioada 2005-2006(°C)

Regimul pluviometric la Huși în perioada 2005-2006(mm)

Umiditatea relativă a aerului în perioada 2005-2006(%)

Pe teritoriul SC Zooprod SA– Huși au fost puse în evidență mai multe tipuri și varietăți de sol.sub acțiunea complexă a factorilor pedogenetici, s-au format următoarele tipuri de sol: cernoziomul cambic tipic, cernoziomul cambic, solul aluvial molic și lăcoviștile salinizate.

Cernoziomul cambic tipic lutos, format pe depozite loessoide și luturi are următoarea secvență morfologică, Am-A/B-Bv-Cca.

Reacția este slab acidă către neutră (pH 6,6 – 6,9) în orizontul Am și crește până la 8,5 în orizontul Cca. S-a format pe platouri și versanți slab înclinați, reprezentând tipul de sol cu arealul cel mai mare de răspândire în cadrul fermei. Pe acest tip de sol s-a efectuat experiența.

Cernoziomul cambic, moderat erodat, lutoargilos, foarte profund, format pe depozite loessoide are secvența morfologică Am-A/B-Bv-Cca. Solul are o reacție neutră – slab alcalină (pH 6,9-8,4). Conținutul în humus este mijlociu (2,78 g%), media în azot total, 0,198 %, foarte slab aprovizionat în fosfor mobil (1,2 mg%), mijlociu aprovizionat în potasiu mobil (11,7 %). Ocupă versanți cu pante mici (3-5%) caracterizați prin climat mai arid decât împrejurimile.

Solul aluvial molic este slab salinizat, luto-argilos, format pe depozite aluviale. Morfologia este de tipul Amsc-Cca. Solul este mediu aprovizionat în humus și azot total, bine aprovizionat în fosfor și potasiu mobil iar reacția este slab alcalină cu pH-ul cuprins între 8,1 și 8,3. S-a format pe albiile majore ale pâraielor.

2.4. VALORIFICAREA REZULTATELOR PRIN CALCUL STATISTIC

Tabelul 8

Producția înregistrată pe variante și repetiții

2.5. SINTEZA REZULTATELOR DE PRODUCȚIE ȘI DISCUȚII

Tabelul 10

Influența soiului asupra producției la orz în anul agricol 2005-2006.

DL 5%: 120,7 kg/ha

DL 1%:182,7 kg/ha

DL 0,1%:293,5 kg/ha

Datele prezentate în tabelul 10 evidențiază că cea mai mare producție s-a obținut la soiul Precoce (3862 Kg/ha), urmat de soiul Andra, orzoaică de toamnă, cu o producție de 3508 Kg/ha.Pe ultimul loc s-a situat soiul Suceava 3, care este un soi de orzoaică de primăvară.

Tabelul 11

Influența desimii asupra producției la orz în anul agricol 2005-2006

DL 5%: 82,5 kg/ha

DL 1%:118,6 kg/ha

DL 0,1%:174,5 kg/ha

În tabelul 11 se observă că la o desime de 600 bg/mp, sporul de producție este semnificativ ( 86,9 kg/ha) ,producția cea mai mare înregistrată fiind de 3322,4 kg/ha. Varianta martor la o desime de 400 b.g./mp realizând o producție de 3235,5 kg/ha. Același lucru se poate observa și din graficul desimii.

Tabelul 12

Influența fertilizării asupra producției la orz în anul agricol 2005-2006

DL 5%: 102,1 kg/ha

DL 1%:136,2kg/ha

DL 0,1%:177,3 kg/ha

La varianta fertilizată cu N60P80K80, s-a obținut cea mai mare producție (3727,0 Kg/ha), sporul de producție fiind foarte semnificativ. Sporuri foarte semnificative se înregistrează și la celelalte două variante fertilizate, acestea obținând producții de 3704,3 și respectiv 3480,2. Acest lucru se poate observa în tabelul 12 cât și în grafic.

Tabelul 13

Influența interacțiunii dintre soi și desime asupra producției la orz în anul agricol 2005-2006

DL 5% : 165.0 kg/ha

DL 1% : 237.3 kg/ha

DL 0.1% : 349.0 kg/ha

În ceea ce privește interacțiunea dintre soi și desime, vom observa că o producție ridicată realizează soiul Precoce, la o de sime de 600 b.g./mp dar neasigurată statistic, iar producțiile obținute au diferențe distinct și foarte semnificative față de varianta martor dar în minus.

Tabelul 14

Influența interacțiunii dintre soi x fertilizare asupra producției la orz în anul agricol 2005 – 2006

DL 5% : 144.4 kg/ha

DL 1% : 192.6 kg/ha

DL 0.1% : 250.8 kg/ha

Influența interacțiunii dintre desime x fertilizare asupra producției de semințe la orz a dat o producție de 5724.1 kg/ha la desimea de 600 b.g./mp și fertilizat cu N60 P80 K80, sporul de producție (2473.8 kg/ha) fiind foarte semnificativ. Producții foarte semnificative se mai obțin și la soiul Suceava 3 în variantele fertilizate cu N120 P80 K80, N60 P60 K60 și N60 P80 K80, la soiul Andra în varianta fertilizată cu N120 P80 K80 și la varianta nefertilizată, iar soiul Precoce obține sporuri foarte semnificative la varianta fertilizată cu N120 P80 K80.

Tabelul 15

Influența interacțiunii soi x desime x fertilizare asupra producției la orz în anul agricol 2005 – 2006

DL 5% : 288.8 kg/ha

DL 1% : 385.1 kg/ha

DL 0.1% : 501.5 kg/ha

La interacțiunea celor trei factori soi, desime și fertilizare (tabelul 15 ) cea mai mare producție s-a obtinul la soiul PRECOCE, la o desime de 600 b.g./mp și fertilizat cu N60 P80 K80. Sporul de producție (1989.0 kg/ha) este foarte semnificativ. Soiul Suceava 3 obține două sporuri de producție foarte semnificative în minus la varianta nefertilizată cu desimile de 400 și 600 b.g./mp.

2.6. Analiza eficienței economice

Orice experiență care se efectuează vizează găsirea de căi și mijloace de creștere a nivelului producției în condiții de maximă eficiență economică.

Pentru experiența de față, în scopul stabiliri eficienței economice s-au utilizat prețurile existente în anul 2006. Astfel, în urma calculelor efectuate s-a stabilit că necesarul de cheltuieli pentru o cultură de orz și orzoaică, din momentul înființării și până la vânzarea producției obținute sunt de 1000 RON/kg, fără a include în acest preț cheltuielile cu fertilizarea. Deci, aceste cheltuieli corespund variantei 1 a experienței, cea la care nu s-au folosit îngrășăminte. Astfel, variabila pentru studiul nostru economic va fi reprezentată de costul necesar aplicării fiecărei variante de fertilizare în parte.

Tabelul 16

Eficiența economică a culturii orzului în funcție de soi, varianta de fertilizare și desime în condițiile S.C. ZOOPROD HUȘI

Analiza costului de producție

Analizând tabelul 16 se poate observa faptul că cel mai mic cost de producție (0,32) se obține la varianta nefertilizată, la soiul Precoce la ambele desimi, iar cel mai ridicat (0.48 RON/kg), la varianta nefertilizată, la soiul Suceava 3, la desimea de 600 b.g./mp.

Analiza profitului brut

Profitul brul cel mai ridicat care s-a obținut este la soiul Precoce, în cadrul variantei fertilizate la desimea de 400 b.g./mp. Acest profit este de 242,0 RON /ha.

Soiul Suceava 3 înregistrează pierderi la varianta nefertilizată.

Analiza ratei profitului

Rata profitului reprezintă un raport între profitul net obișnuit și cheltuielele totale efectuate.

Cea mai mare rată a profitului din întreaga experiență este de 25,5 % aceasta înregistrându-se la soiul Precoce, în cadrul variantei nefertilizate și la o desime de 400 b.g./mp.

CONCLUZII

Cel mai productiv soi de orz s-a dovedit a fi Andra, cu o producție de 3664 kg/ha.

Cea mai bună desime de semănat s-a dovedit a fi cea cu 600 b.g./mp, cu care s-au obținut 3322.4 kg/ha ;

Fertilizarea cu N60 P80 K80 a determinat o producție de 3727 kg/ha;

Interacțiunea dintre soi x desime x fertilizare a determinat cea mai mare producție de boabe în varianta cu soiul Precoce x 600 b.g./mp x N60 P80 K80, în care s-au obținut 4527,8kg/ha.

Bibliografie

1.Anghel Gh. și colab., 1972 – Buruienile din culturile agricole și combaterea lor. Ed. Ceres, București.

Avarvarei I. și colab., 1997 – Agrochimie, Ed. Sitech, Craiova

Axinte M., 1994 – Fitotehnie, curs sintetic, partea a II – a, Institutul Agronomic, Iași

Axinte M., Mogârzan Aglaia, Ungureanu O., 2002 – Fitotehnie, Lucr. practice, Iași.

Bîlteanu Gh., 2001 – Fitotehnie, vol.2, Ed. Ceres, București

Bîlteanu Gh., 1993 – Fitotehnie, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Berca M., 1996 – Probleme actuale ale combaterii buruienilor în România, Comb. intergr. bur. Al X-lea Simpozion național herb., Sinaia.

Berca M., 1998 – De la „Poluarea verde” la managementul integrat al buruienilor în cadrul conceptului de agricultură durabilă, al XI-lea simpozion naț. de herb., Comb. intergr. bur., Sinaia.

Ceolpan Ghenuța,Bude Al., Vasilescu Liliana, 2003 – Influența condițiilor nefavorabile asupra stabilității producției unor soiuri și linii de orz de toamnă, testate în Câmpia Moldovei. Cercetări Agronomice în Moldova, vol. 3-4.

Ciurea I.V., și colab – 2005 – Management, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Davidescu D., Davidescu V., 1992 – Agrochimie, Ed. Academiei, București

Gașpăr I.,livia Huțanu, 1979 – Soiuri și linii de orzoaică de primăvară valoroase pentru Podișul Sucevei. Cercetări agronomice în Moldova, vol.2.

Guș P., Lăzureanu A., Săndoiu D., Jităreanu G., Stancu I., 1998 – Agrotehnica, Ed. Risoprint, cluj-Napoca.

Iacob V., Ulea E., Puiu I., 1998 – Fitopatologie, Ed.Ion Ionescu de la Brad, Iași

Iacob Viorica, 2003 – Bolile plantelor cultivate – preveniri și combatere. Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

Jităreanu G. 1994 – Tehnică experimentală – Curs, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Jităreanu G. 1992 – Tehnică experimentală – Lucrări publice, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Magazin P., 1996 – Economie agrară, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Muntean L.S. și colab., 2003 – Fitotehnie, Ed. a II – a, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Muntean S., Borceanu I., Axinte M., Roman GH., 1995 – Fitotehnie, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Onisie T., Jităreanu G. – 1999 – Agrotehnică, ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Popescu V., 1996 – Tehnologia cultivării orzului, orzoaicei și grâului de toamnă. Cereale și palnte tehnice, vol. 9.

Rusanovschi Gabriela, Caea Didina, 1988 – Rezultate experimentale cu soiuri și linii de orz și orzoaică de toamnă obținute în condițiile din Câmpia Moldovei. Cercetări Agronomice în Moldova ,vol. 1.

Șandru I., – 1997 – Protejarea culturilor cu ajutorul pesticidelor. Ed. Helicon

Toma D. L., Robu T., 2000 – Fiziologie vegetală, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Zamă E., Gașpăr I., 1988 – Rezultate eperimentale cu soiuri și linii noi de orzoaică de primăvară la SCA Suceava. Cercetări Agronomice în Moldova ,vol 4.

xxx 2006 – Anuarul Statistic al României

xxx 2005 – Buletin FAO

xxx 2006 – Catalogul oficial al Soiurilor de plante cultivate