Tehnici Si Metode Privind Managementul Riscului DE Credit. Studiu DE Caz Managementul Riscului DE Creditare Pentru Persoane Juridice
TEHNICI ȘI METODE PRIVIND MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDIT. STUDIU DE CAZ: MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE PENTRU PERSOANE JURIDICE
C U P R I N S
I N T R O D U C E R E
1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDIT
1.1 PROCESUL DE MANAGEMENT AL RISCULUI BANCAR
1.1.1 Funcțiile sistemului bancar
1.1.2 Componentele managementului bancar
1.1.3 Elemente specifice de management bancar
1.1.4 Conținutul și necesitatea unui management bancar performant
1.1.5 Managementul riscului de credit
1.2 1.2.1 Indicatorii de performanță ai activelor și pasivelor bancare
2 STUDIU DE CAZ
2.1 2.1 PREZENTAREA GENERALA A BĂNCII TRANSILVANIA
2.1.1 2.1.8 Structura organizatorică a unității
2.1.2 STUDIU DE CAZ
2.1.3 2.2 Managementul Riscului de creditare pentru Persoane Juridice la Banca Transilvania
2.2 3.1 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)
2.2.1 3.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)
2.2.2 3.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)
2.3 3.2 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)
2.3.1 3.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)
2.3.2 3.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)
3 B I B L I O G R A F I E
4
5
6 A N E X E
I N T R O D U C E R E
Lucrarea propune o analiză a tehnicilor și metodelor privind managementul riscului de credit la persoanele juridice. Dezbătută din mai multe perspective această temă se dovedește a avea o importanță majoră. O strategie bancară performantă trebuie să conțină proceduri și programe de gestionare a riscurilor bancare, fapt ce implică minimizarea probabilității producerii acestor riscuri și a expunerii potențiale a băncii.
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, prin noțiunea de risc se înțelege pericol, inconvenient posibil, probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecințe nedorite pentru subiect. Prin risc bancar se întelege elementul de incertitudine care poate afecta activitatea societății bancare sau derularea unei operațiuni economico-financiare a acestuia.
Cel mai important risc în activitatea desfășurată de o bancă este riscul de creditare, deoarece creditul reprezintă principala operațiune pe care băncile o efectuează, acesta deținând ponderea cea mai mare în cadrul plasamentelor totale ale unei bănci comerciale.
Conform art. 9 din Legea 58/1998 bancile române pot funcționa numai pe baza autorizației de funcționare emise de BNR.
Înainte de acordarea autorizației de funcționare, BNR emite o aprobare prealabilă de constituire sub forma unei societăți pe acțiuni.
Am ales această temă ținând cont de faptul că pe această piață economia nu poate funcționa fără bănci profitabile, bine consolidate. Sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare accelerată , mult mai accentuată decât a celorlalte sectoare economice atât din punct de vedere cantitativ dar mai ales din punct de vedere calitativ. Gestionarea sau managementul riscului, a factorilor de nesiguranță reprezintă o prioritate critică atât pentru companiile mari cât și pentru întreprinderile mici și mijlocii, toate confruntându-se cu tot mai multe influențe economice, politice sau comerciale ce se nasc în societatea modernă.
Lucrarea este structurată în două capitole . Primul capitol dezvăluie ideea centrală a lucrării și anume aspectele teoretice privind managementul riscului de credit cât și metodele și tehnicile acestuia.
După cum bine se cunoaște, cel mai mare dușman al băncii îl constituie RISCUL. Întreg managementul fiecărei bănci, trebuie să fie orientat spre evitarea și diminuarea riscului sau măcar pentru ținerea lui sub control. Deci trebuie ca băncile să-și asume o doză oarecare de risc, cu condiția ca mărimea acestuia să poată fi menținută în limite controlabile.
Zonele de risc se situează fie la depozite, credite, instrumente și tehnici bancare, fie în relațiile băncii pe piața de capital.
În capitolul al-II-lea este realizată o prezentare generală a Băncii Transilvania cât și un studiu de caz privind managementul riscului de credit la persoanele juridice .
Băncile sunt confruntate cu o serie de riscuri în activitatea lor, generate pe de o parte de condițiile interne (organizare, conducere, calitatea personalului, calitatea sistemului informatic utilizat ) iar pe de altă parte de factori externi (mediul economic, politic, relațiile cu partenerii săi agenți economici, alte bănci, instituții financiare).
Din acest punct de vedere, cea mai importantă funcție a conducerii băncii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauză a falimentelor bancare.
ASPECTE TEORETICE PRIVIND MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDIT
PROCESUL DE MANAGEMENT AL RISCULUI BANCAR
Sistemul bancar reprezintă placa turnată între deținătorii de capitaluri (persoane fizice și juridice) și economia și societatea reală care are nevoie de aceste capitaluri pentru funcționare și dezvoltare. Este, în același timp, depozitarul credibil al economiilor care se formează în societate și intermediul principal între creditori și debitori în stingerea datoriilor.
Sistemul bancar este, deci, un subsistem al macrosistemului economic social, comportându-se ca un sistem deschis, care își autoreglează activitatea prin feedback cu macrosistemul respectiv și cu celelalte subsisteme pe care le deservește
Sistemul bancar ocupă o poziție de o importanță covărșitoare pentru progresul societății umane în ansamblul său. Practic, relația dintre sistemul bancar și economia și societatea reală este, în ultima instanță, o relație între bancă și client.
Este firesc deci ca managementul bancar, ca segment al managementului general, să fie ridicat la nivelul de performanță impus de aceste cerințe fundamentale ale mersului societății. Din alt punct de vedere, sistemul bancar reprezintă ansamblul coerent al instituțiilor bancare care funcționează într-o țară, împreună cu cadrul juridic, deci cu reglementările care guvernează activitatea bancară.
Cadrul instituțional bancar cuprinde banca centrala, cu rol de coordonare și supraveghere, băncile comerciale, îndeplinind rolul de intermediar principal în relația economii-investiții și alte instituții financiare, tot cu rol de intermediari.
Capitalul cel mai important al sistemului bancar însa ramâne credibilitatea, încrederea pe care deținătorii de capitaluri și întreprinzătorii care au idei și vor să investească, pecum și cei care au creanțe și datorii pe care vor să le stingă, o au în sistemul bancar.
Credibilitatea este o cerință cu adresabilitate directă și concomitentă, la bancă și la sistemul bancar, și, ca urmare, trebuie abordată ca atare.
Soliditatea sistemului bancar și credibilitatea acestuia însă depind de o serie de variabile în mediul economic, în economia reală, care, după cum se știe sunt sub influența performanțelor structurilor de management statale.
Iată deci cum credibilitatea și celelalte performanțe ale sistemului bancar sunt date de factori cantonati în doi poli ai vieții economice și sociale.
în zona politicului, cu influențele lui asupra:
calității legislației;
performanțelor economiei reale, stabilității și competitivității acesteia;
în zona interna a sistemului bancar, adică în managementul bancar;
Managementul este ,, procesul de coordonare a resurselor umane, informaționale, fizice și financiare în vederea realizării scopurilor organizației ’’.
Managementul performant presupune, pe fiecare funcție (atribut) a managementului (previziune, organizare, coordonare, antrenare și control/evaluare) strategii, politici, proceduri tactice, structuri de management adecvat, indicatori adecvati etc., care, toate la un loc, reprezintă obiective specifice pentru stiința managementului și managementul stiințific bancar, pentru managementul strategic și comparat al băncii.
Funcțiile sistemului bancar
Funcția de depozit constă în:
efectuarea de operațiuni de depozit la vedere și la termen, constând în atragerea resurselor bănești de la persoanele fizice și juridice, în vederea păstrării și fructificării lor;
efectuarea de operațiuni de depozitare și trezorerie pentru obținerea de valori aflate în proprietatea persoanelor fizice și juridice;
Functia de investitii presupune:
acordarea de credite în lei și valută persoanelor fizice și juridice din țară și din străinătate;
participarea ca acționar la înființarea de instituții bancare sau nebancare din țară și din străinătate;
achiziții de active financiare în nume propriu;
Functia comerciala are in vedere:
fectuarea operațiilor de schimb valutar;
participarea la tranzacții externe, de plăți și de credit;
cumpărarea și vânzarea, în țară și în străinătate, de valută, efecte de comerț, exprimate în lei și valută;
cumpărarea și vânzarea, în țară și în străinătate, de aur și metale prețioase;
realizarea de încasări și plăți, în valută și în lei, generate de activitatea de import, export, prestări servicii, turism, operații cu caracter financiar și alte operații legate de încasări și plăți între persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate;
Un sistem (o organizație) este creat pentru a realiza unul sau mai multe obiective.
,,Obiectivele – spun specialiștii- reprezintă caracterizări calitative și/sau cantitative ale scopurilor urmărite de firmă ” (definiție care, după opinia noastră, în contextul generalizării managementului, este valabilă pentru orice fel de sistem socioeconomic deschis).
Pentru realizarea obiectivelor apare necesitatea organizării, care, se știe, are două componente:
organizarea procesuală;
organizarea structurală;
Crearea structurilor și funcțiilor nu este un scop în sine, ci o necesitate concretă, demonstrată, derivată din cerintele realizării obiectivelor. Structurile și funcțiile trebuie să se localizeze la intersecția fluxurilor (de toate categoriile) pe care le generează realizarea obiectivelor. Fluxurile – reprezintă, în ultima instanță, activități care, firesc, trebuie grupate pe funcții ale organizației.
Funcțiile generale ale băncilor comerciale, ca societăți comerciale, ar putea fi structurate prin similitudine cu funcțiile organizațiilor (firmelor), adică:
funcția de cercetare- dezvoltare;
funcția de atragere și plasamente de fonduri și de servicii bancare;
funcția de marketing și comercială;
funcția de personal;
funcția financiar-contabilă.
Componentele managementului bancar
Deși cu un pronunțat caracter specific, managementul bancar, ca orice segment al managementului, este parte dintr-un întreg.
Așa cum ne-am exprimat opiniile și la managementul public, mutațiile pozitive care s-au produs în managemetul bancar ar putea căpăta valențe noi, pornind de la bazele teoretico-metodologice ale managementului general.
Considerăm că nu sunt necesare argumente pentru a se impune, în mod specific și în domeniul bancar, componentele generale ale managementului constituindu-se în :
Știința managementului bancar;
Managementul bancar științific;
Procesele de management bancar;
Relațiile în managementul bancar;
Principiile managementului bancar;
De asemenea, managementul bancar, cu specialitatea lui, ar mai fi structurat pe componentele managementului organizației, adică:
Sistemul informațional bancar;
Sistemul organizatoric bancar;
Sistemul decizional bancar;
Sistemul metodologic bancar;
Acestea sunt unele opțiuni de cercetare în managementul bancar, care ne preocupă și cărora intenționăm să le gasim, împreună cu alți specialiști interesați, soluțiile necesare.
Alături de aceste gânduri de viitor, în capitolele următoare, redăm aspecte mai precis conturate, mai direct și oportun legate de activitatea bancara curentă.
Elemente specifice de management bancar
Băncile, principalul finanțator al economiei
Băncile mobilizează foarte mult resurse bănești existente în economie. Principala mobilizare se realizează cu ajutorul depozitelor pe care persoanele fizice și juridice le constituie în bănci. Pe lăngă aceste depozite, în bănci mai sunt mari sume de bani rezultate din disponibilități în conturile curente ale firmelor și agementului bancar;
De asemenea, managementul bancar, cu specialitatea lui, ar mai fi structurat pe componentele managementului organizației, adică:
Sistemul informațional bancar;
Sistemul organizatoric bancar;
Sistemul decizional bancar;
Sistemul metodologic bancar;
Acestea sunt unele opțiuni de cercetare în managementul bancar, care ne preocupă și cărora intenționăm să le gasim, împreună cu alți specialiști interesați, soluțiile necesare.
Alături de aceste gânduri de viitor, în capitolele următoare, redăm aspecte mai precis conturate, mai direct și oportun legate de activitatea bancara curentă.
Elemente specifice de management bancar
Băncile, principalul finanțator al economiei
Băncile mobilizează foarte mult resurse bănești existente în economie. Principala mobilizare se realizează cu ajutorul depozitelor pe care persoanele fizice și juridice le constituie în bănci. Pe lăngă aceste depozite, în bănci mai sunt mari sume de bani rezultate din disponibilități în conturile curente ale firmelor și persoanelor fizice, dar și ale unor instituții publice. De asemenea, mai există fondurile proprii ale băncilor, care însumează circa 10.000 miliarde de lei și care constituie tot fonduri pentru finanțarea economiei naționale. Și Banca Națională este un mare furnizor de fonduri pentru celelalte bănci, care la rândul lor plasează aceste fonduri pentru acoperirea nevoilor financiare ale economiei.
Cu privire la resursele financiare , care joaca un rol din ce in ce mai important in economia de piata. Trebuie sa subliniem ca actualmente se resimt puternic influentele unei atitudini specifice care a diminuat rolul parghiilor economico-financiare, a banilor si surselor valutare conditionate in prezent de o nestiinta a folosirii acestora ca studii economice. Putem spune ca atat populatia cat si agentii economici au pierdut deprinderea de a avea o imaginatie financiara, ponderea economiilor se indreapta spre consum.
Plasamentele băncilor se concretizează în primul rând în credite pentru economie (ceea ce va constitui un motiv de prezentare pe larg în această lucrare, a creditului ca principal produs bancar).
Nevoile permanente și mari ale economiei determină băncile să manifeste o elasticitate foarte mare în procurarea de resurse, deci de capitaluri.
Fiind cei mai mari finanțatori ai economiei, băncile sunt influențate în activitatea lor de premisă și principiul ca împrumuturile trebuie direcționate cu precădere spre activitatea de producție și de investiții ale unor sectoare prioritare ale economiei. Aici se poate vorbi de rolul politicii bancaro-monetar-financiare în utilizarea mai eficientă a fondurilor, și anume, în primul rând, pentru finanțarea nevoilor de producție și de investiții. Politicile băncilor pot limita inițiativele nerentabile.
Ca principali finanțatori ai economiei, băncile pot crea active monetare. Băncile realizează creație monetară, spre deosebire de intermediarii financiari, care doar redistribuie, mobilizează fondurile, nu au nici o legătură cu creația monetară. O dată ce crează moneda, aceasta se raspândește în tot sistemul bancar și deci în economie.
Rolul băncilor de principali finanțatori este dat și de faptul că fondurile proprii sau/și atrase ale firmelor sunt foarte mici în această perioadă de tranziție. Se dovedeste încă o dată valabila afirmație că bancile ,,lucreaza cu banii altora și îi fructifică” (așa cum afirma marele finanțist Ștefan Dumitrescu).
Din analiza caracteristicilor riscurilor care se mnifesta in sistemele de plati si decontari rezulta ca potentialul acestor sisteme de aplificare a perturbarilor financiare este foarte ridicat. Acest fapt se datoreaza atat valorii deosebit de ridicate a tranzactiilor decontate, care adesea depaseste capitalurile proprii ale intermediarilor de plati, cat si sincronizarii imperfecte dintre componentele de plati si incasari ale unei tranzactii sau dintre transferul de fonduri banesti si livrarea marfurilor/ furnizarea serviciilor.
Conținutul și necesitatea unui management bancar performant
Caracterizare și perspective ale managementului bancar
Se poate afirma, fără nici o îndoială, că în perioada de tranziție pe care deja am traversat-o managementul bancar a fost deficitar. Afirmația se bazează pe urmatoarele:
Deciziile au fost luate de multe ori în condiții de nesiguranță ( inflație, scădere economică, deficit bugetar și al balanței comerciale, piața financiară internă foarte slabă ).
Nu au fost cunoscute foarte bine și de la început limitele expunerii la risc pentru bănci și nu au fost evaluate riscurile bancare, îndeosebi legate de creditare.
Piața titlurilor de valoare au fost foarte puțin dezvoltată. Ne referim în primul rând la piața acțiunilor și obligațiunilor.
Nu a existat o piață diversificată de produse și servicii bancare și nici un portofoliu diversificat al băncilor, astfel încât să fie o anulare reciprocă a riscurilor (fie ea și parțială).
Programele strategice au fost introduse târziu, iar obiectivele lor nu au fost întotdeauna bazate pe un marketing bancar.
S-a trecut târziu la o rată variabilă a dobânzii, ceea ce a agravat expunerea băncilor la risc.
Nu au fost corect selectate activele și nu au fost stabilite covariații între randamentul activelor și costurile pasivelor ( covariație avem, de exemplu, când un produs bancar este mai puțin eficient, o bancă să lanseze și alte produse cu un grad mare de rentabilitate).
Managementul riscului de credit
Managementul riscului de creditare se bazează pe două principii clasice:
a. Diviziunea riscurilor
b. Limitarea riscurilor
Diviziunea riscurilor presupune diversificarea plasamentelor băncii, respectiv a portofoliului creditelor acordate, urmărindu-se diversificarea sectoarelor economice finanțate, a formelor de proprietate a debitorilor și diversificarea scadențelor, astfel încât riscurile implicate să fie reduse la minim pentru fiecare obiectiv de rentabilitate vizat.
Limitarea riscurilor la risc pe fiecare client scade riscul de contagiune și evitarea riscului de faliment. Limitarea riscurilor este în prezent mai mult decât o opțiune în gestionarea riscului de creditare, întrucât băncile comerciale sunt obligate să respecte o serie de condiții minime de prudențialitate impuse de banca centrală.
Fig : Different steps of a continuous risk management process: identification, measurement,
treatment and implementation. The whole cycle is continuously evaluated to detect
new risks and improve existing systems.
A existat și un vid legislativ care a îngreunat exercitarea unui management bancar modern. Acest management va trebui să fie în viitor performant, participativ și eficient.
Au fost făcute unele eforturi pentru îmbunatățirea managementului bancar, dar acestea au fost firave și incomplete și nu au condus la rezultatele scontate. Astfel, s-au încercat privatizarea unor bănci cu capital întegral sau majoritar de stat. De asemenea nu, nu s.a putut elimina penuria de resurse de creditare, cu toate că băncile au fonduri (în principal din depozite ), dar preferă să cumpere bonuri de tezaur și bilete de trezorerie (împrumută statul), transformandu-se în ,,paraziți’’ , ,,tăietori de cupoane’’, în loc să fie sprijin pentru economia reală în primul rând pentru finanțarea/creditarea investițiilor.
Considerăm că în viitor nu se mai poate ca un sector atât de important al economiei românești să fie gestionat dupa metode și principii care nu il situează ca vârf de lance spre economia de piață. Principalele direcții în care trebuie să acționeze pentru a realiza un management performant sunt :
Restructurarea compartimentelor funcționale prin crearea și îmbunatățirea unor direcții, servicii, cât și prin modificări în structurile consiliilor de administrație din bănci. Astfel, trebuie create direcții de: Management și marketing, Strategie, Pregătirea resurselor umane, Informatizare, Cooperare Internațională. Este necesară eliminarea atât a persoanelor politice din consiliile de administrație, cât și a directorilor executivi numiți pe criterii politice și care nu sunt specialisti bancari de înalt profesionalism.
Introducerea și gestionarea unor produse bancare de mare performanță. Este vorba, în primul rând, de produse alternative la creditare (leasing, factoring, opțiuni ), dar și de utilizarea în mult mai mare măsură a instrumentelor moderne de piață, care vor distribui la eliminarea blocajului financiar. Utilizarea unor căi de creditare a economiei reale, deci folosirea în mod productiv a creditului, în primul rând investiții și deci crește economia. Țara noastră are mare nevoie de relansare economică, de fonduri, băncile nu mai trebuie să finanțeze ( prin procurare de bilete de trezorerie și bonuri de tezaur ) deficitele bugetare din depozitele populației. Nu poate exista management bancar performant, fără consolidarea bazei de capital, deci fără o substanțială capitalizare.
Sporirea prudenței bancare, mai ales în activitatea de creditare (creditul ramâne de departe cel mai important produs al băncilor românești), printr-o evaluare modernă a fiecărui credit.
Intrarea în bănci a investițiilor străini. Aici nu ne referim numai la aducerea unui volum mare de capital, ci și la echipamente moderne, clientelă selectă, pregătirea înaltă a personalului și eliminarea celui depășit, conservator și ineficient.
Un management performant este acela care reușește să creeze o imagine distinctă pentru fiecare bancă. Imaginea și notorietatea sunt în mare masură date de lider de prestația lui.
Performanțele managementului ar trebui să se caracterizeze prin permanenta pregătire pentru schimbare prin organizare, planificare și instruirea personalului.
Managementul performant poate fi realizat numai prin identificarea permanentă a unor centre și domenii de profit potențial.
Identificarea surselor riscului
Variabilitatea riscului este strâns legată de incertitudinea ce caracterizează cererea asupra produselor firmei, adică de variabilitatea vânzărilor (a cifrei de afaceri). La aceasta se adaugă și incertitudinea privind nivelul prețurilor produselor fabricate și al costurilor materialelor și serviciilor folosite în procesul de producție. O sinteză a surselor variabilității profitului este realizată în figura urmatoare:
Figura 1.1 Variabilitatea profitului
Sursa: Management financiar bancar
Levierul exploatării este determinat de proporția costurilor fixe de exploatare în totalul vânzărilor întreprinderii, în timp ce levierul cheltuielilor financiare depinde de procentajul vânzărilor financiare în totalul costurilor.
După cum se vede în relația prezentată, variația profitului este condiționată în primul rând de variația vânzărilor. Nivelul levierelor vor potența într-o măsură mai mare sau mai mică această variabilitate.
Băncile își configurează un profit propriu, stabilind obiectivul și strategia pentru fiecare risc semnificativ. Băncile stabilesc tipurile de riscuri pe care sunt pregatite să le asume, precum și pragul de la care un risc este considerat semnificativ. În stabilirea riscurilor se au în vedere natura, dimensiunea și complexitatea activităților bancare.
Strategia societăților bancare privind administrarea riscurilor semnificative trebuie să determine raportul dintre risc și profit pe care banca îl consideră acceptabil, în condițiile asigurării continuității activității bancare pe baze sănătoase și prudente.
1.1.5 Diversificarea produselor și serviciilor bancare, obiectiv major al managementului bancar
Este necesară în această perioadă diversificarea cât mai mare a băncilor, produselor și serviciilor lor, din urmatoarele motive :
concurența băncilor;
nevoia de apropiere a băncilor de agenții economici serviți;
diversificarea atribuțiilor și rolului băncilor în economia de piață;
diversificarea activității economice în economia de piață în comparativ cu limitarea sectoarelor economice existente înainte de 1990;
găsirea de noi forme de atragere a resurselor bănești necesare băncilor;
diversificarea plasamentelor;
constituirea, dezvoltarea și consolidarea bursei de valor (participare);
participarea băncilor la constituirea de capital social al unor societăți comerciale;
participarea băncilor românești la circuitul mondial al informației bancare (SWIFT, INTERNET, REUTER, bănci corespondente, participarea la tranzacții financiar- valutare internaționale);
plațile interne și internaționale au fost diversificate;
cibernetizarea informației;
sporirea participării băncilor la viața economică și socială a țării;
utilizarea publicității, ca mijloc de promovare a produselor și serviciilor bancare;
alinierea structurii funcționale și evidenței băncilor comerciale la standardele internaționale;
diferențierea dobânzii;
diversificarea instrumentelor de depozite, atragerea economiilor populației (carnete de economii, depozite bancare, conturi personale, participarea la licitații, emisiuni de acțiuni, obligațiuni, ipoteci, cambia, alte hârtii de valoare);
plați internaționale pe bază de carduri;
cumparări – vanzări de aur și alte metale prețioase;
angajarea în viitor a unor operațiuni de leasing;
promovarea unor activități de asigurări bancare;
gestionarea unor credite în valută, acordate de bănci și alte organisme internaționale;
Numai printr-o dezvoltare foarte mare a produselor și serviciilor, băncile pot fi luate în considerație, în competiția pentru ocuparea unui loc în rândul băncilor moderne.
Politica de diversificare face parte din politica băncilor. Ea este înscrisă în deciziile luate la nivelul cel mai înalt al managementului băncilor, dar totodată se acordă o largă autonomie unităților teritoriale. Este vorba deci de includerea diversificării produselor și serviciilor bancare în programele strategice ale băncilor comerciale. La cele mai multe din aceste bănci, diversificarea produselor și serviciilor este înscrisă ca un obiectiv prioritar.
Diversificarea produselor și serviciilor apare și ca urmare a faptului că, actualmente, băncile românești sunt atât bănci de afaceri, cât și bănci de dezvoltare.
Prin diversificare produselor și serviciilor, băncile contribuie din plin la înfăptuirea politicii financiar – monetare și valutare a țării. Astfel, diversificandu-se instrumentele de plată utilizate de bănci, poate fi diminuat sau chiar eliminate blocajul financiar. Prin participarea la licitațiile valutare, băncile contribuie la stabilirea zilnică a raportului dintre moneda națională și valutele străine.
Tot în cazul relațiilor de cooperare se poate aprecia că se va pune un accent mai mare pe problemele de intermediere financiară și bancară.
Băncile trebuie să introducă elemente de marketing în determinarea cererii de produse și servicii bancare.
Comportamentul băncilor românești vizează tot mai mult orientarea spre profit. De aceea, este necesară, în primul rând, cunoașterea cererii de produse și servicii bancare.
1.1.6 Factorii care influențează această cerere de produse bancare pot fi considerați urmatorii:
prețurile produselor sau tarifelor serviciilor bancare;
puterea de cumpărare a solicitanților;
puterea de cumpărare a solicitanților de astfel de produse și servicii;
concurența și gradul de dezvoltare a rețelei bancare;
politica băncilor privind dezvoltarea produselor și serviciilor;
gradul de utilizare a unor produse și servicii alternative;
calificarea și profesionalismul salariaților băncii;
utilizarea unor produse bancare moderne care să atragă clientele (pachete de produse, banca la domiciliu etc.);
periodicitatea utilizării unor produse și servicii bancare;
gestiunea activelor și pasivelor fiecărei bănci;
gradul de civilizație și cultură bancară din fiecare țară;
factori conjuncturali;
Prețul și tarifele
Constituie un aspect foarte puțin abordat în legătură cu cererea de produse și servicii bancare și, implicit, cu managementul bancar. Acestea nu au fost abordate în mod complex.
Se poate afirma deci că și în cazul produselor bancare cea mai mare parte a prețurilor o constituie costurile. Complexitatea prețurilor și tarifelor bancare determină tot mai mult utilizarea noțiunii ,,costul capitalului’’. Fie că este vorba de preț sau de cost, de bancă sau de clientul care utilizează creditul, elementul central este capitalul, pe care unii îl vând, iar alții îl cumpără, dar în final, ambele părți trebuie să-l fructifice, adică să obțină profit.
Cererea de produse bancare nu va fi mare, dacă profitul va fi însușit numai de bancă. De aceea, în determinarea prețurilor, produselor bancare, costurile de capital trebuie cunoscute în fiecare fază și având în vedere interesele ambilor parteneri. Unul dintre aceste interese este pentru bancă menținerea unei cereri ridicate la produsele sale.
În cele ce urmează, prezentăm variația prețurilor produselor bancare în funcție de cerere si ofertă.
Influența puterii de cumpărare a solicitanților de produse bancare se manifestă în mod direct asupra nivelului cererii. Dacă persoanele fizice nu dețin valută, ele nu vor solicita produsul bancar ,,card în valută’’ pentru că nu își vor putea deschide cont în valută, care presupune depunerea unei sume de bani. Uneori, puterea de cumpărare este mică datorită condițiilor împovărătoare pe care le pune banca.
Concurența și dezvultarea rețelei bancare
Influențează puternic cererea de produse și servicii bancare. Concurența face să scadă prețurile produselor bancare, ceea ce echivalează cu creșterea cererii acestor produse. De asemenea, cererea este favorizată de dezvoltarea rețelei teritoriale a fiecarei bănci.
Politica băncilor de dezvoltare a produselor și serviciilor
Are un rol esențial la nivelul cererii. Astfel, într-o primă perioadă de dezvoltare a băncilor, în dorința de a cuceri segmente de piață cât mai mari, acestea acordau credite cu foarte mare usurință, ceea ce a condus la sporirea cererii de credite. Au fost înăsprite condițiile pentru acordarea creditelor, ceea ce a condus la reducerea cererii pentru acest produs (credit).
Gradul de dezvoltare a unor produse și servicii bancare alternative
Conduce la reducerea cererii de produse bancare ,,clasice “. De pildă, dezvoltarea unor produse bancare de leasing, scoring contribuie la reducerea cererii de credite, tocmai pentru că acestea constituie forme alternative de creditare.
Calificarea și profesionalismul salariaților bancii
Pot conduce în cel mai înalt grad la dezvoltarea produselor bancare de calitate și modern, ceea ce are ca efect direct sporirea cererii de astfel de produse. Profesionalismul înalt înseamnă și comunicare, marketing, activitate promoțională intensă. Și, de ce să nu spunem, profesionalism înseamnă învingerea concurenței. Profesionalism înseamnă și performanțe ridicate pentru bancă și pentru salariații săi.
Utilizarea unor produse bancare moderne care să atragă clientela
Duce la creșterea cererii de astfel de produse. Desigur, aceste produse trebuie să creeze facilități mai mari față de produsele bancare ,,clasice”. Este vorba de pachete de produse, banca la domiciliu și alte facilități, care consolidează relațiile cu clienții și sporesc eficiența acestor relații.
Periodicitatea utilizării unor produse și servicii bancare
Conduce la scăderea cererii. În general băncile preferă să ,,vândă” produse care au un mare grad de frecvență. De exemplu, creditele sezoniere se acordă mult mai rar decât cele de trezorerie, iar băncile sunt interesate să dezvolte astfel de produse.
Managementul activelor și pasivelor fiecărei bănci
Reprezintă un factor de bază în dezvoltarea produselor și serviciilor bancare. Astfel, dacă într-o bancă, activele corporale, creditele neperformante și provizioanele au un volum și o pondere foarte mare, nu se poate vorbi de obținerea unor performanțe foarte înalte. De asemenea, acordarea unor credite subvenționate, dar fără garanții asigurătorii demonstrează de cele mai multe ori că banca gestionează prost activele, în loc de a dezvolta alte produse și servicii bancare cu un grad mai mic de risc, care au o căutare mai mare de piață (deci o cerere mai mare ) și aduc mari venituri.
Gradul de civilizație și cultură bancară din fiecare țară
Influențează în mare măsură dezvoltarea produselor și serviciilor bancare. Dovada în acest sens este și reacția întârziată pe care o au clienții obișnuiți ai băncii la apariția și deci procurarea unor produse bancare noi.
Factorii conjunctivi
Pot avea de multe ori influențe foarte mari asupra activității bancare și dezvoltării produselor și serviciilor bancare. Riscul de țară crescut conduce la reducerea creditelor acordate de băncile străine și gestionate de băncile românești. Cererea de produse și servicii bancare trebuie determinate pe baze științifice, deci pe baza studiului pieței. Acest lucru se poate realiza numai prin organizarea unei rețele de valorificare a resurselor bancare, a unui circuit de valorificare și constituirea unei echipe complexe de specialist care să cerceteze piața, concurența și să promoveze fiecare produs bancar.
Băncile au de suportat riscuri mari în condiții concurențiale puternice cu implicații directe asupra marjelor.
Deoarece riscurile bancare sunt o sursă de cheltuieli neprevăzute, gestiunea lor adecvată poate stabiliza venituri în timp având rolul unui amortizor la șocuri.
Important este ca sistemul global de management efectiv și procesul de gestionare a riscurilor bancare să fie în interdependență totală, fapt ce va asigura succesul băncii.
Prin marketingul bancar se poate stabili care este decizia optimă de cumpărare a produsului bancar și factorii ce influențează această decizie. Astfel, echipa de cercetare analizează cu prioritate următorii factori de influență a deciziei de cumpărare a produselor bancare: prețul, calitatea produsului, publicitatea, metode de distribuție.
1.1.7 Profesionalismul și calitatea produselor bancare, permise ale managementului bancar performant
Sectorul bancar se dezvoltă mai rapid în perioada de tranziție în raport cu alte domenii ale economiei și societății. Aproape toate băncile viabile au traversat deja mai multe etape ale strategiei lor, printre care amintim strategia de cucerire, cea de dezvoltare, iar unele bănci deja au intrat în etapa strategiei de consolidare. Rezultă de aici, în primul rând, faptul că băncile comerciale românești își desfașoară activitatea pe baza unor strategii complexe, care jalonează întreaga evoluție pe perioada urmatoare.
Strategia se bazează în mare parte pe comunicare, pe calitatea relațiilor interne din fiecare bancă, dar și pe relațiile băncilor cu clienții. Calitatea relațiilor interne este definită și de profesionalismul specialiștilor bancari. Am putea afirma că profesionalismul, deci calitatea managementului și munca specialiștilor bancari reprezintă factorul hotărâtor în realizarea unei calități înalte a produselor și serviciilor bancare.
Profesionalismul este însă influențat și chiar determinat de clienții băncii, pentru că, în funcție de structura produselor și serviciilor solicitate de către aceștia, de calitatea acestor produse, pregătirea personalului se face într-un anumit fel sau în altul. Profesionalismul presupune din acest unghi de vedere și calitatea relațiilor interne, deci între specialiștii băncii, valorificarea produselor și serviciilor bancare, parteneriatul și spiritul de responsabilitate.
Profesionalismul, ca factor al creșterii calității produselor bancare, presupune reducerea treptelor ierarhice. Acest lucru înseamnă mai multă suplețe în gestiunea bancară și deci sporirea competenței. Există aici și un factor subiectiv care susține afirmația că mai cu seamă tinerii specialiști bancari au un sentiment de neputiință, când constată că au de urcat zeci de trepte ierarhice. Reducerea treptelor ierarhice presupune favorizarea relațiilor directe și multiple între specialiștii bancari, ceea ce reduce grija gradelor profesionale, punându-se astfel accent pe misiuni și competențe.
Bancile, in practica lor manageriala, analizeaza, in principal urmatoarele categorii de riscuri:
Riscul de credit;
Riscul de lichiditate;
Riscul ratei dobanzii;
Riscul de piata;
Riscul operational;
1.1.7.1 Riscul de credit
Definit ca probabilitatea ca debitorul sau cumpărătorul instrumentului financiar să nu fie capabil de plata dobânzilor sau de rambursarea creditului la scadență – este o parte inerentă a activității instituției bancare.
Riscul de credit concretizat în rambursarea creditului cu întârziere sau nerambursarea acestuia, poate genera probleme ale cash-flow-ului sau poate afecta lichiditatea băncii. Riscul de credit s-a dovedit de cele mai multe ori ca fiind cauza principală a falimentelor bancare, ceea ce motivează necesitatea impunerii unor cerințe minime în gestionarea riscului de credit.
Riscul activității de creditare reprezintă probabilitatea ca băncile comerciale să înregistreze pierderi generate de starea de insolvabilitate a clienților debitori. La nivelul ansamblului băncilor comerciale, acest risc are un caracter sistemic, nivelul său nu rezultă din simpla însumare a nivelurilor riscurilor de creditare cu care se confruntă componentele individuale ale sistemului bancar comercial, el este rezultatul ,,sinergic”al efectelor propagate asupra întregului sistem.
1.1.7.2 Riscul de lichiditate
Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-și poată onora plățile față de clienți, ca urmare a devierii proporției dintre creditele acordate pe temen lung și creditele pe termen scurt și a necorelării acestor active cu pasivele băncii, adică cu resursele.Printre cauzele care conduc la apariția riscului de lichiditate bancară pot fi menționate următoarele.
Managementul riscului de lichiditate este asigurat de către specialiști bancari capabili să analizeze multiplele interdependențe între gestiunea lichidității, managementul ratelor de dobândă și riscul de credit, într-un mediu economic aflat într-o continuă schimbare.
1.1.7.3 Riscul ratei dobanzii
Intră în componența riscului de piață și constă în incertitudinea veniturilor viitoare datorită evoluțiilor impredictibile ale ratei dobânzii.
1.1.7.5 Riscul de piata
Reprezintă înregistrarea unor pierderi sau nerealizarea profiturilor estimate, datorită fluctuațiilor de piață ale prețurilor, ratei dobânzii și cursului valutar.
1.1.7.6 Riscul operational
Reprezintă riscul de a suferi pierderi, fiind determinat de factori interni (derularea inadecvată a unor activități interne de personal și sisteme necorespunzătoare) sau factori externi (condiții economice, schimbări în mediu bancar, etc.).
Managementul riscului operațional este o conditie premergatoare la toate nivelurile organizatorice, în timp ce politicile de gestionare a acestor riscuri sunt compatibile cu specificitatea liniilor de business.
O bancă modernă trebuie să pună accent și pe altă trăsătură a specialiștilor și deci a perfecționării pregătirii profesionale, și anume reactivitatea. Aceasta are în vedere complexitatea tot mai mare a activității bancare. De pildă, elaborarea proiectelor de finanțare (creditare) presupune și o gestionare și o conducere a lor.
Dar gestionarea unui proiect presupune participarea mai multor compartimente funcționale, care aparțin mai multor linii ierarhice.
Prin aceasta, reactivitatea impune schimbarea, care nu poate fi făcută de către o singură peroană, ci de către o echipă de consilieri-organizatori, care are totuși un coordonator. Reactivitatea presupune produse bancare de mare calitate, dar această performanță trebuie privită prin prisma clientului, deci a utilizatorului final. Calitatea se măsoară mai ales la nivelul clientului. Pentru bancă, această calitate înseamnă și comercializarea produsului bancar la un preț mai are decât costurile sale.
În activitatea banacară profesionalismul presupune mai mult decât în alte sectoare formarea anticipată. Aceasta are în vedere nu numai personalul bancar, ci și informarea și formarea clientelei. Dacă avem în vedere doar câteva dintre perfecționările aduse sectorului bancar din punct de vedere al transformării băncilor în societăți pe acțiuni, al capitalizării și privatizării, ne dăm seama că acestea au trezit întrebări și neliniști. Lor trebuie să li se răspundă pragmatic, adică de pe poziția oportunității acestor îmbunătățiri. Printre mijloacele cu care se pot realiza aceste obiective, avem în vedere și pregătirea personalului bancar pentru a face față noilor întrebări, noilor produse bancare și pentru a putea informa clienții, publicul interesat.
Abordarea globală a patrimoniului clienților
În cadrul strategiei de abordare globală, se recurge la mai multe profesiuni pentru a satisface un client conform următoarelor două logice:
Logica împărțirii competențelor se bazează pe existența unor competențe de același fel
în meserii diferite, exemplul caracteristic fiind cel al asigurării bancare.
În ciuda existenței unei puternice specialități a back-offices, banca s-a bazat pe competențe adevarate pentru a câștiga încrederea clienților în privința produselor de asigurare.
Logica combinării competențelor constă în gruparea mai multor profesiuni între care nu există legături strănse în mod obișnuit. Meseriile vizate sunt cele legate de gestionarea patrimoniului particularilor sau a băncilor ,,de gros”.)
Apariția unei concepții transversale
Atât distribuirea de produse financiare, cât și gestionarea riscului sunt funcții incluse în rețeaua profesiunilor bancare care astăzi descoperă propria lor logică. În cadrul distribuției produselor financiare, apariția unei anumite autonomii va presupune, pentru o instituție, găsirea pentru fiecare meserie a dozajului cel mai judicios între diferitele moduri de distribuție (agenții, bănci la distanță) și hotărârea de a se concentra asupra distribuției unuia sau mai multor produse pentru unul sau mai mulți clienți.
Gestionarea riscurilor
Se caracterizează prin organizarea coerentă a unui sistem de control la diversele niveluri ale instituției, a cărei eficacitate constituie o adevărată capacitate concurențială. Tehnica gestionarii activ-pasiv, caracteristica acestei viziuni transverale a gestionării riscurilor, se bazează pe informațiile adunate asupra aranjamentelor unei bănci. Pentru aceasta, banca trebuie să fie capabilă să adune datele provenite din diverse operațiuni (împrumuturi și depozite) și apoi să le consolideze.
Gestionarea activ-pasiv
Se poate ridica la nivelul comitetelor strategice. Dacă funcția de bază ramâne gestionarea riscului dobânzilor, aceasta poate integra poli operaționali pentru politajul colectării și distribuției creditelor.
Compartimentele funcționale ale băncii sunt interesate de calitatea informației, utilizarea și siguranța păstrării fondului de informații, întrucât numai în acest fel comunicarea se poate folosi de conservarea de potențial în informații.
În determinarea influenței pe care o are comunicarea asupra realizării funcției financiare a băncii, trebuie să avem în vedere că fără o evaluare riguroasă a informației nu poate fi elaborată strategia băncii. Comunicarea pe baza informației de calitate promovează încrederea ca tip de resursă.
Figura 1.2 Aranjarea meseriilor în cadrul băncii ,,de gros”
Sursa: Ioan Bogdan (coord.), Ion Smedescu, Victor Munteanu, Tratat de management financiar-bancar, 2002, București, Editura Economică;
Mișcarea de specializare
Apariția liniilor de profesii reflectă gândirea actuală asupra reorganizării viitoare a instituției bancare. Diferite concepții sunt pe cale să apara.
Figura 1.3 Reprezentarea concepțiilor transversale ale profesiilor bancare.
Concepția clasică a profesiilor.
Printre aceste concepții, amintim:
Product formulators (banci care concep produse). Este vorba despre un mod de organizare axat pe un produs unic cu variante. Avantajul concurențial va proveni dintr-un înalt grad de expertiză.
Customer gateway (bănci distribuitoare). Avantajele concurențiale ale acestui tip de organizare decurg din produsele concepute de alții, dar care vor fi vândute unei baze date de clienți.
Industry services (banci care presteaza servicii). Este vorba de banci sau nou-veniti care vor propune servicii de back-office, institutiilor financiare si vor furniza infrastructuri si retele interne de comunicare interbancara.
Aceasta tendinta de a decupla activitatile constituie o miscare de fond.
Actualmente, fiecare operatiune isi descopera propria sa logica si este considerata ca o adevarata meserie ce se poate exersa independent cu o mai mare eficacitate.
Conservarea este un exemplu caracteristic. O institutie precum Bank of New York asigura aceasta relatie la nivel mondial si isi face relatii cu conservatorii locali.
Pentru prevenirea riscului de creditare sau pentru minimizarea efectelor acestuia, atunci când el s-a manifestat, o bancă poate opta pentru una dintre următoarele soluții:
Adoptarea de măsuri preventive.
Pentru acoperirea riscului de creditare rezultat din insolvabilitatea debitorului, banca poate solicita garanții în favoarea sa în cuantum de 130% – 150% din valoarea creditului acordat. Garanțiile pot fi reale, constituite din bunuri materiale sau active financiare și prezentate sub forma gajului, ipotecii sau privilegiului sau garanții personale – sub forma nagajamentului prezentat de o terță persoană, fizică sau juridică, prin care aceasta se obligă să execute obligația debitorului, în situația în care acesta se află în incapacitate de plată.
Adoptarea de măsuri operative
Una dintre condițiile de bază ale creditării o reprezintă încheierea unui contract de creditare în condiții avantajoase pentru bancă, prevăzute sub forma unor clauze referitoare la perceperea de comisioane pentru orice eveniment apărut în perioada de derulare a creditului și care ar afecta rezultatele financiare ale creditorului.
Măsuri reparatorii
În situațiile în care instituția de credit constată nerespectarea condițiilor contractuale de către debitor poate adopta o serie de măsuri extreme, mergând până la execuția garanțiilor reale, prin scoaterea lor la licitație și recuperarea contravalorii creditului. De asemenea, pentru evitarea riscurilor sau acoperirea acestora, băncile sunt obligate să-și constituie un fond de rezervă.
1.2 TEHNICI ȘI METODE PRIVIND MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDIT
1.2.1 Indicatorii de performanță ai activelor și pasivelor bancare
Activul și pasivul băncilor comerciale
Structura simplificată a bilanțului unei bănci comerciale este:
Tabelul 1.2.1 Structura simplificată a bilanțului unei bănci comerciale
Operațiunile active – generează venituri iar operaținule pasive generează chetuieli.
Anul financiar al unei societăți comerciale începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie. Bilanțul contabil întocmit în termenul prevăzut de lege, trebuie să fie prezentat cu cel puțin o lună înainte de data stabilită pentru sedința Adunării Generale a Acționarilor comisiei de cenzori, iar după însușirea acestuia de către cenzori, Consiliului de Administrație.
Întocmirea și publicarea bilanțului contabil sunt cerințe obligatorii pentru bănci și favorabile acestora dacă rezultatele sunt bune, cu impact deosebit asupra acționarilor și potențialilor clienți, persoane fizice și/sau juridice. În perioada întocmirii bilanțului contabil, în cadrul oricărei societăți bancare au loc o serie de operațiuni legate de stabilirea activului și pasivului.
Alcătuirea bilanțului presupune înregistrarea în conturi a tuturor operațiunilor, verificarea exactității înregistrărilor în analitic și sintetic, inventarierea anuală etc.
Bilanțul contabil reflectă în formă sintetică și expresia valorică, mijloacele bănești și materiale, pe de o parte, și fondurile ce le acoperă cu resurse, pe de altă parte, și indică în final rezultatele financiare, ca expresie a eficienței activității într-o anumită perioadă.
Analiza este o activitate ce conduce la luarea unor decizii privind dezvoltarea societății bancare în funcție de informațiile desprinse din documentele contabile. Obiectul analizei financiare este ca pe baza unei metodologii să se realizeze un diagnostic al unei situații existente la un moment dat.
Tabelul 1.2.2 Bilanț contabil al unei societăți bancare
Posturile de activ și pasiv sunt totalizate după apartenența pe clase, fiind posibile și alte regrupări.
Tabelul 1.2.3 Regruparea pe cele trei poziții a bilanțului contabil
S-a constatat că operațiunile cu titluri sunt într-o creștere accentuată, creștere ce conduce la dezvoltarea activității bancare. Titlurile deținute de bancă sunt fie titluri de tranzacție , fie titluri de investiție.
Dispoziții generale cu privire la anumite elemente din bilanț
Dacă un activ sau o datorie are legatură cu mai mult de un element din formatul bilanțului, relația sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative .
Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate și intenția de păstrare, potrivit politicilor contabile aprobate de administratori sau de persoanele care au obilgația gestionării entității.
Prin politicile contabile se stabilește, de asemenea, natura diferitelor categorii de active imobilizate:
Depozitele bancare se prezintă la imobilizări financiare, investiții pe termen scurt sau la elementul ,,Casa și conturi la bănci”, în funcție de perioada și condițiile de deținere aferente acestora.
Drepturile asupra propreităților imobiliare și alte drepturi similare, astfel cum sunt definite de legislația națională, se prezintă în bilanț la elementul ,,Terenuri și construcții”, respectiv elementul ,,Investiții imobiliare”.
Determinarea soldurilor intermediare de gestiune bancară
Profitul reprezintă scopul final al băncilor comerciale (ca intermediari financiari ), acestea ținând cont în activitatea lor de:
Modalități de procurare a resurselor;
Utilizarea acestor resurse prin acordare de credite;
Riscurile implicite;
Profitul reprezintă o sumă în expresie absolută și îmbraca forma:
Profitului brut
Profitului net (determinat după plata impozitelor) și se calculează astfel:
Profit net = + venituri din dobânzi
-cheltuieli cu dobânzi
= Venituri nete din dobânzi
+ alte venituri
-alte cheltuieli
-cheltuieli generale
= Profit brut
-impozite pe profit
În concepția bancară, resursele ce constituie obiect al intermediării bancare, cât și creditele acordate, sunt identificate cu precizie, de-a lungul activității bancare manifestându-se o grijă deosebită pentru păstrarea surselor de proveniență a fondurilor și a deținătorilor/utilizatorilor acestora.
Indicatorii de rentabilitate rezultă din datele contabile ce reflectă o perioadă de referință, și anume din datele prezentate în bilanțul contabil (bilant, cont de profit și pierderi etc.)
Dintre indicatorii întâlniți în literatura de specialitate se evidențiază:
Rata rentabilității financiare () sau profitul net la capital – măsoară rezultatele managementului bancar și exprimă gradul de angajare a profitului, eficiența operațională etc.
Profitul net este luat în considerare dupa deducerea tuturor cheltuielilor și taxelor, iar capitalul cuprinde capitalul social, fondurile de rezervă și profitul nerepartizat.
Rata rentabilității economice () reflectă efectul capacității manageriale de a utiliza resursele financiare și reale ale băncii în scopul de a genera profit și este considerată ca cea mai bună masură a eficienței bancare.
Efectul de pârghie () arată gradul în care utilizarea unor resurse suplimentare servește crețterii rentabilității financiare, acționând atunci când angajarea unor resurse noi este avantajoasă, respectiv când costul resurselor este mai mic sau cel puțin egal cu rentabilitatea economică.
Între rata financiară, rata economică și efectul de pârghie există relația:
Efectul de pârghie =
Rata profitului () reprezintă principalul indicator de analiză, când se are în vedere reducerea costului bancar, mărimea sa depinzând de raportul dintre veniturile și cheltuielile bancare și de structura veniturilor și a costurilor.
Grdul de utilizare a activelor () reprezintă o marime ce depinde de rata dobânzii pe piață și de structura activelor bancare, maximizarea indicatorului realizandu-se pentru un nivel dat al ratei dobânzii pe piața prin creșterea ponderii activelor considerate cele mai rentabile.
Între rata rentabilității economice, rata profitului și rata utilizării activelor există relația:
Rata veniturilor din dobânzi () se determină cu ajutorul formulei :
Riscul lichidității () rezultă din compararea activelor cu posibilități de lichiditate imediată cu depozitele ce pot fi retrase de titluri .
Riscul ratei dobânzii (Rrd) decurge din utilizarea raporturilor de credit cu dobânzi flotante, caracterizate ca active și pasive sensibile.
Riscul creditării (Rc) se manifesta prin aceea că dobânzile sau sumele împrumutate nu pot fi plătite, rambursate, fiind un risc de angajare.
Riscul capitalului (Rcap) exprima, în ce măsură capitalul acoperă activele riscante și acționează invers față de efectul de pârghie.
Analiza indicatorilor permite crearea unei imagini mai exacte asupra performanțelor bancare, având o importanță deosebită atât pentru acționari și clienții societății bancare, cât și pentru potențialii investitori sau clienți, terțe personae fizice sau juridice.
Rata de formare a capitalului (Rfc) cuantifică valoarea cu care activele băncii pot spori în condițiile menținerii raportului între capitalul social și active. Mărimea acestui indicator trebuie să varieze între 3%- 5%.
Majorarea capitalului într-un ritm inferior creșterii activelor indică o expansiune mult prea rapidă, dar care poate fi dăunatoare societății bancare, expunerea la risc crește, ceea ce face să sporească pierderile potențiale și va reduce rata de formare a capitalului.
1.2.2 Modalități de măsurare a riscului
Evaluarea riscului ca indicator statistic
Un prim pas ar fi cel de conștientizare a faptului că estimațiile punctuale ale rezultatelor viitoare sunt departe de a fi sigure. Ar fi bine să se înțeleagă că oricărei previziuni i se asociază o anumită probabilitate de realizare, nu se poate vorbi despre certitudine în domeniul finanțelor. Măsurarea riscului unui proiect de investiții sau al unei întreprinderi presupune de fapt cuantificarea variabilității profitului previzionat.
Ajusta în vederea eliminării riscului
Ajustarea valorii unui proiect în vedera eliminării riscului presupune estimarea valorii sale ținând cont de mărimea riscului asumat de investitori. Acest lucru se poate realiza de exemplu prin folosirea unor rate de actualizare a cash flow-urilor ce includ în mărimea lor și remunerarea riscului investiției. De asemenea reducerea duratei de viață a proiectelor sau diminuarea cash flow-urilor previzionate este o alternativă ce poate fi folosită la estimarea valorii proiectului ținând cont de riscurile propuse de exploatarea sa.
Funcția scor sau riscul de faliment
Producția riscului de faliment constituie piatra de încercare a oricărui analist financiar. Interesul ridicat pe care îl prezintă acest tip de cercetare atât pentru proprietari, cât și pentru creditorii întreprinderilor a determinat o adevărată a acestor tipuri de modele de previziune , mai ales în perioadele de criză ale economiei. Mult timp funcțiile scor au fost utilizate de bănci pentru trierea clienților lor. Treptat, din cauza erorilor inevitabile ce intervin în clasificările firmelor dupa scorul obținut , aceste modele de analiză au fost înlocuite sau completate și cu alte tipuri de evaluări.
Datorită diversității și complexității riscului, gestiunea globală a acestora se impune ca un element deoasebit de necesar și trebuie organizată la nivelul centralei unei societăți bancare, având o mare importanță urmatoarele elemente:
Identificarea și evaluarea riscurilor bancare ce presupune evaluarea nivelului de risc al unui set de produse bancare sau al unei activități bancare, care poate genera o pierdere financiară, evaluarea se realizează prin elaborarea de scenarii de pierderi;
Controlul riscurilor, ce are ca scop minimizarea cheltuielilor asociate riscurilor pentru toate expunerile care au fost identificate, dar nu evitate sau eliminate. Controlul riscurilor este etapa procesului de gestiune globală a riscurilor bancare ce constă în minimizarea expunerii societății bancare la riscuri;
Finanțarea riscurilor, ce presupune atât acoperirea riscurilor, prin rezerve generale sau specifice, cât și transferul riscurilor, prin asigurare sau operații cu instrumente derivate;
În goana după profituri spectaculoase, în decursul timpului, datorită expunerii mari la risc, rezultatele financiare pentru anumite societăți bancare au fost dezastruoase, conducând chiar la dispariția acestora în circuitul bancar. Din această cauză, considerăm că se impune o bună gestionare și un bun control asupra riscurilor bancare, încadrarea acestora în anumite limite, considerate prudențiale de societatea bancară.
Astfel se impune folosirea unor indicatori de gestiune a riscurilor financiare, evaluarea și controlul acestora.
1.2.3 Activități cu titluri
Băncile de afaceri practică, în proporții diverse și în conformitate cu legislația în vigoare toate operațiunile cu titluri, astfel:
Organizează emisiunile de titluri pentru bănci , întreprinderi supraveghează piața secundară și mențin cursul bursier. O asemenea funcție necesită ca bancă să dispună de o importanța capacitate de analiză financiară și o previzionare a cursului, precum și de o bună cunoaștere a piețelor financiare.
Achiziționează acțiuni ale societăților cotate și necotate , pentru contul lor în urmatoarele scopuri:
Constituirea unui portofoliu de acțiuni prin care să se obțină o preluare pe termen mediu sau lung;
Realizarea unei operațiuni de structurare sau restructurare industrială;
Realizarea comerțului cu titluri și obligațiuni cu scopul realizării.
1.2.4 Clasificarea portofoliului de credite
În vederea evaluării cât mai exacte a calității portofoliului de credite și determinării gradului de risc asumat de bancă în activitatea de creditare, Centrala și toate unitățile băncii au obligația de a efectua semestrial o analiză complexă a situației economico-financiare a tuturor clienților beneficiari de credite.
Clasificarea întregului portofoliu de credite al băncii se face în doua etape, în functie de:
Performanțele economico-financiare de ansamblu ale clienților pe baza criteriilor ce vor fi prezentate în anexa 1;
Serviciul datoriei (capacitatea clienților de a-și onora obligațiile asumate prin contractele de credit) – a doua etapa în vederea:
Luării măsurilor posibile de îmbunătățire a calităăii creditelor, încasare a ratelor și dobânzilor restante sau declanșării procedurilor de sistare a creditării/recuperare anticipată/executare silită a garanției, dupa caz;
Constituirii provizionalelor specifice și de risc aferent;
În anliza și clasificarea portofoliului de credite se vor aplica aceleași criterii folosite la ,,Analiza de credit”, pentru asigurarea unui mod uniform de analiză și evaluare în toate fazele procesului de creditare.
În cazul creditelor aferente clienților a sociății familiale, persoane fizice autorizate, fermieri și persoane fizice, analiza și clasificarea portofoliului se vor efectua numai în funcție de serviciul datoriei – etapa a doua.
In cazul particularilor, decizia este adoptată fără cazuri exceptionale, la nivel bancar un decident care a primit delegație pentru o astfel de operațiune. Banca poate majora creditele acordate dezvolâand la modul ,,comercial” noi decizii, de asemenea măsură cum poate fi susținută printr-o decizie de natură monetară.
Tabelul 1.2.2.1 Categorii de credite (clasificarea portofoliului)
Sursa: Ioan Bogdan (coord), Ion Smedescu, Victor Munteanu, Tratat de management financiar- bancar, 2002 pag. 783;
Grila de clasificare:
Standard peste 85 puncte
În observație între 71-85 puncte
Sustandard între 56-70 puncte
Îndoielnic între 40-55 puncte
Pierdere sub 40 puncte
STUDIU DE CAZ
2.1 PREZENTAREA GENERALA A BĂNCII TRANSILVANIA
Povestea de succes a băncii a început în Cluj-Napoca, acum 21 ani, din inițiativa unor oameni de afaceri din Cluj. Ideea a fost aceea de a crea o bancă locală, un brand de Cluj. Spiritul antreprenorial al fondatorilor săi a determinat consolidarea poziției Băncii Transilvania, într-o primă etapă, în Cluj și, ulterior, la nivelul regional. Banca și-a orientat la început activitatea spre sectorul IMM și, datorită cererii pieței, în scurt timp aceasta a început să se dedice și domeniului de retail. În anul 1997 Banca Transilvania a devenit prima instituție bancară din România, care a fost cotată la Bursa de Valori București, ceea ce a însemnat recunoașterea valorii sale pe piață și a transparenței acțiunilor băncii.
Banca Transilvania (BT) este Banca Oamenilor Întreprinzători din România.
Este astăzi una dintre cele mai importante instituții financiar-bancare din România, aflată în top 10 și una dintre cele mai atractive companii listate la Bursa de Valori București. O prioritate a activității sale este perfecționarea continuă a serviciilor și angajaților, astfel încat calitatea să fie cea care face diferența. Cu o cotă de piața de 5 % Banca Trnsilvania este un jucator activ pe piață, devenind, datorită accelerării implementării strategiei de creștere, o bancă recunoscută la nivel național.
În plus Banca Transilvania înseamnă un grup financiar puternic, Grupul Financiar BANCA TRANSILVANIA, care oferă pieței servicii integrate- banking, asigurări, administrarea investițiilor, finanțarea consumatorilor, leasing, tranzacții mobiliare, factoring și prin intermediul subsidiarelor sale: BT Asigurări, BT Asset Management S.A.I. S.A., BT Direct, BT Leasing, BT Securities, BT Finop Leasing IFN SA și Compania de Factoring.
Banca Transilvania este prezentă în toate centrele economice importante din România, deținând peste 370 sucursale și agenții. Creșterea numărului de unități a avut un ritm foarte accentuat mai ales în ultimii doi ani, când au fost deschise aproximativ 250 de entități operaționale, Banca Transilvania clasându-se, în prezent, pe poziția a patra în topul băncilor din România, din punct de vedere al numărului de entități. Întreaga rețea teritorială înseamnă pentru bancă o importantă carte de vizită și, bine înțeles, dovada angajamentului său de a deveni tot mai aproape de clienți. Banca Transilvania beneficiază de un sistem informatic performant, centralizat, care ofera clienților, ca principal avantaj, posibilitatea accesării contului curent din oricare unitate din țară.
În cei 21 ani de activitate, Banca Transilvania a demostrat că, prin sprijinul acționarilor și prin planurile ambițioase dezvoltate, a devenit o bancă puternică, deschisă, flexibilă și modernă.
Banca Transilvania are peste 750.000 de clienți, dintre care aproximativ 100.000 sunt persoane juridice. Aceasta este lider pe piața bancară din punct de vedere al dobânzilor practicate la creditele acordate persoanelor fizice și juridice.
Peste 800 bancomate amplasate pe întreg teritoriul României. Banca Transilvania este participant la Fondul de Grantare a Depozitelor în Sistemul Bancar. BT oferă credite ,,Prima Casa” în lei. La creditele în derulare clienții pot solicita efectuarea de rambursări anticipate parțiale sau totale.
2.1.1 Arhitectura de brand – BANCA TRANSILVANIA
A crea imagine nu este o activitate sporadică, ci una permanentă. Caracterul pregnant al acesteia este faptul că "nu vindem o dată pentru totdeauna". Numită și "reputație", imaginea se formează pe baza identității corporative. Banca Transilvania (BT) are, incepând cu luna ianuarie 2003, o nouă identitate instituțională.
Brand-ul Banca Transilvania este reprezentat de asocierile persoanelor care interacționează la un moment dat cu organizația, serviciile și produsele sale, dar – bineințeles – și cu reprezentații BT. O experiența memorabilă inseamnă un brand puternic.
2.1.2 Denumirea Băncii Transilvania
Ceea ce a stat la baza deciziei alegerii acestei denumiri este faptul că "Transilvania" este un nume cu rezonanța, cu semnificații importante. Dincolo de factorul istoric, elementele definitorii sunt: seriozitatea, stabilitatea și păstrarea tradițiilor ceea ce, în cazul băncii noastre, înseamnă respectarea angajamentelor față de clienți. Un motiv în plus pentru aceasta denumire a fost, evident, faptul ca Sediul Central al Băncii Transilvania se află în Cluj-Napoca, în Transilvania.
Acronimul BT este utilizat ca parte a semnăturii grafice a companiei și a numelor unor marci din portofoliul Băncii Transilvania, dar nu reprezintă singur Banca Transilvania, subsidiarele sau produsele ori serviciile acesteia. Excepția de la această regulă este folosirea acronimului in cazul comunicării scrise, pentru a evita repetiția in cadrul textului (Banca Transilvania / BT).
2.1.3 Sigla Băncii Transilvania
Logo-ul, cunoscut și sub denumirea de "semnatură grafică" este primul contact cu brand-ul Băncii Transilvania. Acesta reprezintă un scut și sugerează apărare – Banca Transilvania are grijă de banii și de dorințele clienților. Pentru a permite o vizibilitate optimă in situații diverse, au fost create două variante ale siglei, perfect compatibile: versiunea verticală și versiunea orizontală.
2.1.4 Elemetele siglei sunt :
– denumirea băncii (scris cu corp de litera special creat)
– scutul (semnificații: siguranța, protecție și grijă)
– acronimele BT (cresc potențialul de diferențiere a semnăturii grafice)
– cele două linii de la baza scutului – elementul recurent al identității corporative a BĂNCII TRANSILVANIA
2.1.5 Culorile Băncii Transilvania
Culorile BĂNCII TRANSILVANIA sunt galben și negru, combinație care formează unul dintre cele mai puternice contraste. Mesajul psihologic al culorilor este: galben – distincție, incredere, căldură și negru – credibilitate, loialitate, autoritate.
2.1.6 Misiunea Băncii Transilvania
Misiunea Bancii Transilvania este aceea de a sprijini dezvoltarea mediului de afaceri, prin produse si servicii inovatoare, oferite cu profesionalism.
Banca Transilvania este un grup financiar roman integrat, infiintat in Transilvania, cu activitati didactice distinct clientilor de Corporate si Retail Banking pentru a oferi servicii de calitate, avand o retea teritoriala nationala.
Fiind partenerul care isi tine intotdeauna promisiunile, misiunea Bancii Transilvania este sa asigure randamente superioare actionarilor, sa fie responsabili fata de comunitate.
Echipa Bancii Transilvania este formata din peste 5000 de angajati care impartasesc cultura organizational si valorile BT, eforturile lor fiind canalizate in jurul aceluiasi obiectiv: calitatea muncii lor, pentru multumirea clientilor.
Bnaca Transilvania sustine comunitatea si sprijina dezvoltarea acesteia, printr-o serie de sponsorizari si implicari in proiecte locale. Dat fiind volumul mare al cererilor de sponsorizare, Banca Transilvania face o selectie initial, de interes major fiind cele legate de comunitate, educatie, dezvoltare.
Banca Transilvania promovează o politică de susținere a activității persoanelor juridice și persoanelor fizice autorizate prin acordarea de credite și consultanță economico-financiară, în conformitate cu obiectul său de activitate aprobat de Banca Națională a României, cu respectarea prevederilor legale, a normelor și reglementărilor emise de Banca Națională a României și a Normelor interne de creditare.
Activitatea de creditare a Băncii Transilvania este realizată în patru segmente specializate ale băncii:
1. Segmentul comercial prin relationship management(centrală/sucursale),analiști credite persoane juridice(sucursale),Direcția Credite Persoane Juidice&Management de Portofoliu;
2. Managementul riscului realizat prin Direcția de Management al Riscului;
3. Managementul portofoliului prin Direcția Credite Persoane Juridice&Management de Portofoliu;
4. Administrarea creditelor prin Direcția de Administrare a Creditelor din centrală respectiv prin administratorii de credite din sucursale.
Creditarea în Banca Transilvania se desfășoară în funcție de modelul de afacere al clientului:
Corporate: clienții corporate beneficiază de o abordare personalizată a relației cu banca. La nivelul sucursalei clienților corporate le este alocat un relationship manager RM care raspunde de atragerea acestora,de păstrarea relației și de asigurarea consultingului privind tranzactiile financiare ale clientului.
În relația directă cu acest tip de client este implicat și analistul de credite corporate ACC care răspunde de analiza documentației de credit,întocmirea documentației de aprobare a creditului și obținerea acestora de la organismele de aprobare.
Companiile IMM beneficiază în principiu de credite standard.
Asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate beneficiază de credite standard care sunt analizate și promovate spre aprobare de catre analistul de credite standard ACS.
Date financiare (lei):
Tabelul 2.2 – Denumirea tabelului
Sursa: Ministerul Finanțelor, BNR
Banca Transilvania a fost desemnată “Banca Anului”, în cadrul galei “Piața Financiară”, organizată în 10 decembrie a.c., în București. BT a fost reprezentată la acest eveniment de Omer Tetik, director general.
Anul 2014 a fost un an pozitiv pentru Banca Transilvania. Conform celor mai recente date financiare, la finalul lunii septembrie activele băncii totalizau 34.047 milioane lei, soldul creditelor era cu 5,6% mai mare decât erau la finalul anului 2013. În perioada ianuarie – septembrie a.c. au fost acordate atât companiilor, cât și persoanelor fizice peste 100.000 de credite noi, în valoare de peste 7.900 mil. lei.
În prezent, BT este în top 3 cele mai mari bănci din România, cu o cotă de piață de 9,7% si 1,88 milioane de clienți.
2.1.7 Condiții generale de afaceri ale Băncii Transilvania
Condițiile Generale de Afaceri formează cadrul legal general în relația Bancă-Client, intra în vigoare de la data semnării documentului de către client și ramân în vigoare până la data încheierii relației de afaceri. Modificarea sau încetarea unuia din produsele sau serviciile bancare utilizate de către client se realizează în condițiile prevăzute de contractul specific produsului utilizat și nu efectuează valabilitatea celorlalte produse sau servicii sau a prezentelor Condiții Generale de Afaceri.
Condițiile Generale de Afaceri conțin clauze standard utilizate în mod general și repetat fără a fi necesară negocierea individuala a acestora cu clienții. În caz de conflict între clauzele negociate din orice contract sau document semnat între Client și Bancă și clauzele standard cuprinse în prezentele Condiții Generale de Afaceri, vor preleva clauzele negociate din contractele sau documentele specifice.
Gama de operațiuni pusă de bancă la dispoziția clientului la sediile sale autorizate legal se face cu respectarea legislației în vigoare, a reglementărilor interne ale băncii, precum și a practicilor internaționale în materie bancară.
Banca este în masură să decidă asupra sistemelor de comunicații, sistemelor de compensare sau serviciilor unei terțe părți utilizate pentru executarea ordinelor Clientului. În executarea clientului, banca va acționa cu bună credință și va depune diligența rezonabilă, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. Buna credință se prezumă până la proba contrară.
Răspunderea băncii pentru pagubele cauzate clientului prin neîndeplinirea obligațiilor sale din cauză de forță majoră, caz fortuit de fapta unui terț este înlaturată în totalitate.
2.1.8 Structura organizatorică a unității
Organizarea Băncii Transilvania SA
Banca Transilvania SA este o bancă comercială cu capital integral privat, înființată în anul 1993 la initiațiva unor oameni de afaceri clujeni, având ca principal obiectiv secțiunea sectorului privat românesc și dezvoltarea afacerilor. Funcționează în baza Legii 33/1991 privind activitatea bancară. Sediul central al Băncii Transilvania este în Cluj Napoca, unul dintre cele mai importante centre economcio-financiare ale României.
Banca Transilvania a reușit să se dezvolte prin eforturi proprii, în contextul unei concurențe puternice pe piața, activitatea sa concentrându-se prin:
– stabilitate
– prudența
– receptivitate față de necesitățile clienților și flexibilitate în raport cu condițiile pieții
– promptitudine, acuratete și eficiența în tot ceea ce intreprinde
– seriozitate și competența
– amabilitate și profesionalism în relațiile cu clienții și colaboratorii.
Activitatea Băncii Transilvania este bine condusă de specialiști de înaltă probitate morală și profesională. Banca Transilvania și-a direcționat eforturile în formarea unui personal tânar, bine pregătit, capabil să-și însușească cultura organizației, bazată pe înțelegerea controlului, pe competența, pe inițiativă, pe corectitudine și respect față de oameni.
Banca Transilvania este structurată pe trei linii de afaceri: retail, IMM și corporate. Astfel, banca și-a format echipe specializate și un portofoliu complex de produse și servicii, pentru a susține dezvoltarea acestor trei direcții
Banca Transilvania are acum și trei sub-brand-uri: BT Café™, BT Golf Cup și Academia BT. Dintre acestea, proiectul care s-a bucurat de cel mai mare succes este BT Café™,prima cafenea bancară din România. Banca deține patru astfel de locații – in București, Constanța, Timișoara și, din acest an, și în Cluj-Napoca.
Programele de formare profesională ocupă un loc important în politică de personal a bancii, angajații beneficiind de cursuri de pregătire organizate de instituții specializate, atât în țară cât și în străinătate.
Grupul Financiar BANCA TRANSILVANIA oferă servicii financiare integrate: asigurări, administarea investițiilor, finanțarea consumatorilor, leasing și tranzacții mobiliare.
Grupul funcționează în sectoare financiare, precum cel bancar, managementul investițiilor, finanțarea consumului, leasing și tranzacționare cu titluri. Întregul spectru de produse financiare, atțt bancare, cât și cele oferite de subsidiarele grupului, sunt oferite clienților printr-o rețea unică de distribuție sub bine cunoscutul nume al Băncii Transilvania.
Pe segmentul de economii, pe lângă produsele tradiționale, oferta include de asemenea gestionarea activelor (BT Asset Management) atât pentru piața de retail, precum și pentru clienții exclusiviști, interesați în produse și servicii premium personalizate. Oferta de produse este completată prin activităti de brokeraj (BT Securities) și leasing (BT Leasing), care reprezintă opțiuni viabile pentru investiții directe sau finanțare flexibilă. Ofensiva de creditare în zona de retail este susținută prin finanțarea consumului (BT Direct), care oferă acces ușor către potențiali clienții prin intermediul rețelelor de distribuție de bunuri de larg consum.
Banca le asigură subsidiarelor un grad adecvat de capitalizare, contribuind la îmbunatățirea gestionării riscurilor, precum și prin implicarea funcțiilor de audit și conformitate ale băncii.
Figura 2.1.1 Entități ale grupului financiar Banca Transilvania în care banca deține proprietate directă
Sursa: Banca Transilvania S.A.
Banca Transilvania nu este dependentă de nici o entitate din cadrul Grupului Financiar Banca Transilvania după cum se vede în figura de mai sus.
2.1.9 Membrii Grupului Financiar BANCA TRANSILVANIA:
Banca asigură pentru subsidiare un nivel adecavat al gradului de capitalizare contribuind la îmbunatățirea managementul riscului, prin implicarea funcțiilor de audit și conformare din cadrul băncii.
Valoarea bruta a investitiilor Bancii Transilvania in cadrul grupului in conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara adoptate de Uniunea Europeana, la sfarsitul anului 2012, a crescut fata de 2011 cu 2,44%, respectiv de la 167.18 milioane lei la 171,25 milioane lei.
Subsidiarele grupului, la care banca detine participatii directe sunt urmatoarele:
Tabelul 2.1.2 Subsidiarele Bancii Transilvania
Sursa: Banca Transilvania S.A.
Fig. 2.1.2 Structura acționariatului după tipul capitalului la Banca Transilvania
Sursa: Banca Transilvania S.A
Banca le asigură subsidiarelor un grad adecvat de capitalizare, contribuind la îmbunatățirea gestionării riscurilor, precum și prin implicarea funcțiilor de audit și conformitate ale băncii.
În cadrul grupului mai există și alte șase firme în care Banca are dețineri indirecte (BT Solution Agent de Asigurare SRL, BT Safe Agent de Asigurare SRL, BT Intermedieri Agent de Asigurare SRL, BT Finop Leasing SA, Rent a Med S.R.L., BT Asiom Agent de Asigurare S.R.L.).
Figura : 2.1.3 Entități ale Grupului Financiar Banca Transilvania în care banca deține proprietate indirectă și subsidiarele care asigură participarea sa
Sursa : Banca Transilvania S.A
Acționarii principali la data de 30.12.2012
Tabelul 2.1.4 Registrul acționarilor la 30.12.2012
Sursa : Banca Transilvania S.A.
Figura 2.2 – Organigrama Bancii Transilvania
Sursa: Banca Transilvania S.A.
2.2 Managementul Riscului de creditare pentru Persoane Juridice la Banca Transilvania
2.2.1 Aspecte teoretice
Banca este o persoana juridica autorizata sa desfasoare, in principal, activitati de atragere de depozite si de acordare de credite in nume si cont propriu.
Creditul reprezintă schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori monetare viitoare. Conceptul de credit este abordat din două puncte de vedere: juridic și economic. Din punct de vedere juridic creditul exprimă o convenție între creditori și debitori și care servește procesul de producție și de circulație a mărfurilor. În accepțiunea economică creditul exprimă relații de repartiție a unei părți din venitul național în vederea satisfacerii unor anumite nevoi de capital.
O caracteristică relevantă a relațiilor de credit este faptul că ele definesc „un transfer de valoare cu caracter rambursabil, pentru un orizont de timp limitat și cu obligația plății dobânzii, drept preț al capitalului împrumutat.
(Ioan I. Trenca,Metode și tehnici bancare.Editura Casa Cărții de Stiință, Cluj Napoca 2006)
Riscul de creditare exprimă posibilitatea ca debitorii sau emitenții de titluri să nu-și onoreze obligațiile la scadență, ca urmare a degradării situației financiare a acestora, care poate fi determinată de conditiile afacerii împrumutatului sau de situația generală a economiei.
Pentru limitarea pierderilor care decurg din neîncasarea la scadență a creditelor și dobânzilor aferente, se impune o gestionare atentă a riscului de credit, care se realizează a priori și a posteriori.
Gestionarea a priori – este prima etapă și presupune:
Divizarea și limitarea riscurilor,
Aprecierea calității solicitanților de credite,
Constituirea garanțiilor,
A doua etapă, gestionarea a posteriori, se vizează:
Analiza portofoliului de credite și constituirea de provizioane,
Costituirea fondului pentru riscuri bancare generale.
2.2.2 Divizia și limitarea riscurilor
Divizia riscurilor- are ca obiectiv evitarea concentrării riscurilor prin diversificarea (economică și georgrafică) plasamentelor. Limitarea riscurilor se realizează prin norme stabile de fiecare bancă, dar și prin măsuri stabilite de autoritatea de reglementare, opozabile tuturor băncilor.
Reglementările ramânești pentru divizarea și limitarea riscului de credit se referă la :
O instituție de credit nu va înregistra față de un client sau față de grupul de clienți aflați în legatură o expunere a cărei valoare depașește 25% din fondurile sale proprii.
O instituție de credit nu va înregistra față de un client sau un grup de clienți aflați în legatură care este societatea-mamă sau filiala instituție de credit și/sau una sau mai multe filiale ale acestei societăți-mamă, procentul este redus la 20% din fondurile sale proprii.
Valoarea cumulată a expunerilor mari (expunere mai mare de 10% din fondurlie proprii ale băncii) ale unei instituții de credit nu va depăși 800% din fondurile proprii.
OBSERVAȚIE:
Pentru o serie de expuneri se exceptează de la aplicarea restricțiilor referitoare la expunerile mari partea calculată ca diferență între valoarea expunerii respective și rezultatul înmulțirii acesteia cu o pondere de 0%, 20%, 35% sau 50%.
În cazul creditelor în valuta, normele BNR nr.11 din 8 septembrie 2005 reglementează gradul de concentrare a expunerilor din aceste credite.
Expunerea unei instituții de credit, din credite în valută acordate persoanelor fizice și juridice altele decât instituții de credit, înainte de deducerea provizioanelor specifice de risc de credit, nu poate depăși 300% față de fondurile proprii, în cazul instituțiilor de credit, persoane juridice române, sau față de capitalul inițial, în cazul sucursalelor instituțiilor de credit străin. (www.ase.ro)
Politica generală de creditare a Băncii Transilvania este corelată cu obiectivele sale strategice și urmarește principiul eficienței adică profitabilitatea capitalului investit în credite.
În cazul clienților corporativi, politica de creditare a băncii este una flexibilă, orientată către satisfacerea nevoilor clienților și către identificarea și fructificarea oportunității pieței.
În abordarea relației de creditare cu clienții, principiile care coordonează analiza de
oportunitate se referă la tipul de afacere, calitatea și cunoașterea clientului, capacitatea de
rambursare a împrumutului, veniturile obtenabile, garanții.
În cazul clienților de tip IMM, politica de creditare a băncii are drept atribuite principale simplitatea și rapiditatea cu care produsele de creditare pot fi accesate de către acest gen de clienți, precum și crearea periodică a unor produse noi, adaptate specificului acestui segment de clienți.
Banca Transilvania oferă, cu un înalt grad de profesionalism, o gamă largă de credite destinate persoanelor juridice.
2.2.3 Creditele oferite de către Banca Transilvania persoanelor juridice:
Creditul pentru investiții;
Creditele rapide acordate IMM-urilor;
Creditul 1 ora;
Creditul cu dobândă 0;
Creditul STRAT-UP;
Creditul ,,Proprietăți imobiliare pe firmă”;
Creditul pentru investiții
Finanțarea priectelor de investiții este drumul cel mai bun pe care Banca Transilvania merge împreună cu clienții.
Acest tip de credit este utilizat în scopul finanțării parțiale sau integrale a priectelor de investiții, privind:
achiziția de active fixe, clădiri, echipamente, utilaje sau mijloace de transport;
dezvoltarea, modernizarea, retehnologizarea capacității de producție sau desfacere existente;
asigurarea capitalului de lucru necesar demarării de obiective de investiții noi, aferente unor companii nou înființate;
credite bilanțiere care presupun refinanțarea pe termen mediu a unor poziții de credite bancare sau leasinguri financiare din bilanțul companiilor, dacă scopul acestora este de a structura mai bine exigibilitatea resurselor comparativ cu lichiditatea activelor;
alte investiții;
Angajarea creditului se face integral sau în tranșe pe măsura efectuării plăților. Perioada de tragere se menționează în decizia de aprobare și în contractul de împrumut. Plățile din credit se vor face pe bază de documente justificative, de regulă prin virament, plăți în numerar se vor accepta doar ca excepție și în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Creditul pentru investiții a fost special creat pentru urmatoarele tipuri de persoane juridice:
companii corporate, microcompanii, PFA, AF, asociații civile, administrații publice locale care desfășoară activitate curentă;
companii nou înființate, caz în care contribuția solicitantului este obligatorie, de asemenea și prezentarea studiului de fezabilitate acceptată de bancă;
Pentru acordarea creditului solicitantul trebuie să prezinte băncii atât documetele generale cât și o serie de documente specifice, după cum urmează:
studiul de fezabilitate/ planul de afaceri dacă îl solicită în mod expres banca;
dovada existențelor surselor proprii de finanțare unde se solicită vărsarea aportului cel tărziu odată cu acordarea creditului;
proiecte de execuție, devize de lucrări, grafice de achiziții sau alte documente specifice;
acte de proprietate asupra terenului în cazul construcțiilor de obiective;
avize, acorduri, incluzând autorizația de construcție valabilă în cazul construcțiilor sau amenajărilor care necesită emiterea de autorizații;
pentru achiziții de mașini, utilaje, echipamente, mijloace de transport sunt necesare oferte, tehnici;
contracte de livrare, oferte de preț, condiții de livrare, montaj, garanții etc.;
negocierea de contracte buy-back acolo unde este cazul;
Se utilizează modelul de referat de credit standard. Valoarea creditului va fi corelată cu valoarea proiectului de investiții și în principiu se va situa la nivelul de 80-85% din valoarea proiectului, diferența constituind-o aportul propriu al companiei. De regulă, aportul firmei se va concretiza cel târziu odată cu vărsarea împrumutului. Pentru firme noi sau fără o activitate relevantă de minim 6 luni contribuția solicitată este de minim 30% din valoarea proiectului. Contribuția poate fi în numerar sau în natură, dar nu mai veche de 6 luni de la data înregistrării cererii de credit.
Garantarea creditului va avea în vedere posibilitățile clientului (imobile, gajuri, obiectul investiției etc) și normele interne de creditare privitoare la garanții. Gradul minim acceptat de acoperire cu garanții este de 120% aplicat la valoarea cumulată a creditului și a dobânzii antecalculate pe primele trei luni. Pentru creditele de investiții garantete integral cu bunuri imobiliare gradul de acoperire cu garanții este de minim 100% (credit + dobânda pe trei luni).
Comisioanele percepute sunt următoarele: dobânda, comision de analiză (flat), comision de revizie (semestrial), comision de gestiune (lunar) și alte comisioane negociate, dar avantajul acestui tip de credit este că poate fi rescadențat, reeșalonat de maxim 2 ori pe an de creditare, în cazuri excepționale prin prelungirea termenului final de rambursare.
Credite rapide acordate IMM-urilor
Aceste tipuri de credite sunt concepute special pentru IMM-uri în scopul de a facilita accesul la finanțare, pe baza unor indicatori care surprind evoluția financiară, comportamentul financiar cât și bonitatea acestora pe durata unui an, acest an fiind anul anterior formulării solicitării de finanțare.
Creditele rapide au ca principale caracteristici următoarele:
pot satisface atât nevoi de capital de lucru cât și nevoi de finanțare în vederea completării resurselor pentru anumite proiecte investiționale.
dacă respectivul client îndeplinește condițiile necesare, acesta poate opta pentru un singur credit sau pentru un pachet de credite de acest gen.
într-un timp foarte scurt clientul va primi un răspuns privind posibilitatea de a se califica la finanțare.
Creditul 1 ORA
Pachetul 1 Oră Credite pentru IMM-uri, unic pe piața bancară din România, este destinat afacerilor de anvergură mică și mijlocie. Acest tip de credit permite accesul rapid și facil la finanțare, Banca Transilvania venind în ajutorul clienților IMM furnizându-le pe termen scurt capitalul necesar pentru fluentizarea activității curente. Creditul 1 ORA este construit pe două linii principale:
Credit pentru capital de lucru fără garanții materiale
Creditele 1 ORĂ pentru capital de lucru sunt destinate companiilor a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 1.500.000 Ron și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
Persoana juridică trebuie să funcționeze de cel puțin 12 luni și să aibă încheiat cel puțin un bilanț semestrial sau anual;
Beneficiarul creditului înregistrează profit din exploatare în ultimul bilanț contabil;
evoluția cifrei de afaceri să fie pozitivă conform ultimului bilanț adică se va realiza comparația între cifra de afaceri la finele perioadei de raportare față de cifra de afaceri din perioada precedentă;
în cazul în care compania mai are contractate credite în ultimele 12 luni, figurează în CRB cu serviciul datoriei A;
clientul nu a fost înregistrat în CIP în ultimele 6 luni cu mai mult de 3 incidente majore și nu este în interdicție de a emite cecuri bancare;
entitatea este stabilă din punct de vedere financiar;
valoarea creditului este de maxim 30000 Ron, dar să nu depășească valoarea cifrei de afaceri medii lunare a împrumutatului. Soldul acestuia indiferent de diferitele operațiuni de diminuare, suplimentare, rescadențare, reeșalonare nu va depăși aceeași valoare.
Creditul 1 ORĂ se acordă pentru activitatea curentă: plata salariilor, achiziționare materii prime,plata obligațiilor față de bugetul de stat, plata furnizorilor etc.
Documentele necesare pentru obținerea creditului sunt următoarele:
cerere de credit în original cu stampila și semnătura;
declarația privind relațiile de grup;
actele juridice de înființare și CUI;
cererea de deschidere de cont;
certificatul constatator de la ORC, extras electronic de la ONRC sau alt registru legal obținut de către bancă sau cu o vehime de maxim 30 zile dacă acesta este prezentat de către client;
copie după ultimul bilanț contabil, balanța de verificare aferentă bilanțului dar si ultima balanță dar care să nu fie mai veche de 2 luni;
Dobânzile și comisioanele aferente acestui tip de credit sunt următoarele: comisionul de analiză sau prelungire care este perceput integral la data efectuării primei plăți din credit,comisionul de gestiune, dobânda, comisionul de rescadențare/reeșalonare și comisionul semestrial de revizie care este perceput la 6 luni de la data acordării sau prelungirii creditului.
Termenul de rambursare este de până la 12 luni, dar poate fi și de 6 luni. Există posibilitatea prelungirii rambursării pe perioade sucesive de maxim 12 luni,iar creditul își va păstra caracterul de credit pe termen scurt.
Creditele pot fi garantate cu:
bilete la ordin între 1-3 bilete, în alb, emise de compania care beneficiază de respectivul credit în favoarea Băncii Transilvania, stipulate fără protest și avalizate în calitate de persoane fizice de asociații sau administratorii entității. La depunerea acestora se va depune și o copie după BI/CI a avalistului.
cesiunea încasărilor din conturile deschise la Banca Transilvania de către beneficiarul creditului. Contractul de garanție se înregistrează până cel târziu în ziua următoare acordării creditului la Arhiva electronică.
Credit pentru investiții, fără aport propriu din partea companiei
Se acordă companiilor care nu depășesc cifra de afaceri de 1.500.000 Ron sau cele gestionate de persoane fizice autorizate, asociații familiale, în vederea efectuării de investiții, renovarea, construcția, amenajarea sau extinderea unor imobile, dar și pentru achiziția de active corporale.
Condițiile necesare pentru solicitarea unui astfel de credit sunt:
Pentru societăți comerciale
compania trebuie să funcționeze de cel puțin 12 luni și să aibă încheiat cel puțin un bilanț semestrial sau anual;
entitatea este stabilă din punct de vedere financiar;
beneficiarul creditului înregistrează profit din exploatare în ultimul bilanț contabil;
evoluția cifrei de afaceri să fie pozitivă conform ultimului bilanț adică se va realiza comparația între cifra de afaceri la finele perioadei de raportare față de cifra de afaceri din perioada precedentă;
în cazul în care compania mai are contractate credite în ultimele 12 luni, figurează în CRB cu serviciul datoriei A;
clientul nu a fost înregistrat în CIP în ultimele 6 luni cu mai mult de 3 incidente majore și nu este în interdicție de a emite cecuri bancare;
entitatea este stabilă din punct de vedere financiar.
Pentru AF și PFA
să fie înființate de cel puțin 18 luni;
impozitul pe venit să fie achitat la zi, adică să nu existe datorii cu impozitul pe venit;
clientul nu a fost înregistrat în CIP în ultimele 6 luni cu mai mult de 3 incidente majore și nu este în interdicție de a emite cecuri bancare;
în ceea ce privește persoanele fizice acestea trebuie să nu figureze la biroul de credit cu restanțe mai vechi de 30 de zile în ultimele 12 luni;
veniturile înregistrate să fie în creștere;
la creditele contractate figurează în CRB cu serviciul datoriei A,în ultimele 12 luni.
Documentele necesare în vederea obținerii creditului sunt :
Pentru societăți comerciale
cerere de credit în original cu stampila și semnătura;
declarația privind relațiile de grup;
actele juridice de înființare și CUI;
cererea de deschidere de cont;
certificatul constatator obținut de către bancă sau cu o vehime de maxim 30 zile dacă acesta este prezentat de către client;
copie după ultimul bilanț contabil, balanța de verificare aferentă bilanțului dar și ultima balanță dar care să nu fie mai veche de 2 luni;
aprobarea legală privind contractarea creditului și persoana care reprezintă societatea.
documente privind bunul procurat de client;
antecontract de vânzare cumpărare.
Pentru AF și PFA:
cerere de credit în original cu stampila și semnătura;
certificat constatator obținut de către bancă sau cu o vechime de maxim 30 de zile dacă este prezentat de către client.
autorizarea de funcționare conform reglementărilor legale;
acord consultare CRB;
registrul de încasări și plăți pe anul în curs;
cererea de deschidere de cont;
copii după actele de proprietate sau contractele de închiriere ale unor bunuri;
aprobarea legală sau constitutivă privind contractarea creditului și persoanele împuternicite să îl angajeze;
declarația privind relațiile de grup;
Valoarea creditului care poate fi obținut se stabilește automat datele fiind introduse într-o machetă de calcul, luându-se în considerare capacitatea de rambursare care este dată de cash-flow-ul operațional pentru IMM-uri, iar pentru PFA și AF de profitul aferent activității desfășurate. Această valoare poate fi de maxim suma reieșită din calcul, dar nu mai mult decât valoarea bunului cumpărat.
Termenul de rambursare a creditului este de 60 de luni, cu o perioadă de grație stabilită în funcție de solicitarea clientului, de maxim 3 luni, iar comisioanele și dobânzile percepute de bancă sunt comisionul de gestiune lunar,dobânda și comisionul de acordare a creditului.
Pentru acest tip de credit gradul minim de acoperire cu garanții este de 100% din valoarea creditului, iar aceste garanții pot fi bunurile cumpărate din credit și bilet la ordin și/sau alte bunuri și bilet la ordin. Bunurile admise în garanție se asigură la societăți agreate de Banca Transilvania.
Creditul cu dobanda 0
Pentru a beneficia de această facilitate de credit este necesar ca societatea comercială să aibă o cifră de afaceri anuală de maxim 1.500.000 Ron și o perioadă minimă de funcționare de cel puțin 12 luni. Acest tip de credit este acordat pentru finanțarea IMM urilor și a PFA/AF furnizându-le acestora capitalul necesar în perioadele considerate vârfuri de plăți, pentru fluentizarea activității curente. Pentru obținerea acestuia nu este nevoie de specifiarea concretă a destinației creditului.
Rambursarea creditului se face în maxim 12 luni la acordarea inițială, cu posibilitatea prelungirii pe perioade succesive de maxim încă 12 luni.
În vederea obținerii creditului beneficiarii trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
Societățile comerciale:
perioada minimă de funcționare să fie de 12 luni;
imprumutatul să înregistreze profit și evoluția cifrei de afaceri să fie pozitivă, conform ultimului bilanț contabil.
compania să fie stabilă din punct de vedere financiar;
figurează în CRB cu serviciul datoriei A la creditele primite în ultimele 12 luni;
în ultimele 3 luni beneficiarul nu a fost înregistrat cu restanțe mai mari de 7 zile calendaristice la alte credite contractate de la Banca Translvania.
Persoanele fizice autorizate și asociațiile familiale:
să fie autorizate sau înființate de cel puțin 18 luni;
impozitul pe venit să fie achitat la timp;
veniturile înregistrate să fie în creștere;
în ceea ce privește persoanele fizice acestea trebuie să nu figureze la biroul de credit cu restanțe mai vechi de 30 de zile în ultimele 12 luni
clientul nu a fost înregistrat în CIP în ultimele 6 luni cu mai mult de 3 incidente majore și nu este în interdicție de a emite cecuri bancare;
la creditele contractate figurează în CRB cu serviciul datoriei A,în ultimele 12 luni.
în cazul în care beneficiarul constituie grup cu alte firme, va putea beneficia de credit doar una dinte firme;
dacă solicitantul beneficiază de un credit 1 ORA pentru capital de lucru, poate accesa și creditul cu dobândă zero.
Referitor la documentele necesare analizei acestea sunt identice cu cele specificate la creditul 1 ORA fără aport propriu.
Limita de credit se pune la dispoziția clientului integral, iar în ultima zi a lunii, banca va rambursa automat creditul din sumele disponibile în contul împrumutatului. În prima zi a lunii se va reîntregii creditul integral până la nivelul lui maxim aprobat. Avantajul acestui produs este dobânda 0%, singurele costuri fiind comisionul de analiză și un comision de administrare lunar de 1% din valoarea creditului. Aceste condiții sunt valabile dacă clienti returnează creditul în ultima zi a lunii, urmând ca acesta să le fie pus la dispoziție din nou, automat, în dimineața următoare.
Banca va percepe comisionul de administrare la un nivel diferențiat în funcție de rambursarea integrală sau parțială a creditului, iar în cazul în care clientul nu își achită comisioanele 2 luni consecutiv, creditul va fi trecut la credite restante.
Atât pentru societățile comerciale cât și pentru PFA/AF valoarea creditului nu va depăși 35.000 Ron. La societățile comerciale creditul nu depășește cifra de afaceri medie lunară.Valoarea creditului posibil a fi accesat de către PFA/AF se stabilește astfel: dacă raportul dintre profit și veniturile înregistrate în ultima declarație de impunere este mai mare de 30%, valoarea creditului va fi de până la 50% din totalul veiturilor, iar dacă raportul este mai mic de 30% valoarea creditului va fi de până la 30% din venituri.
În cazul în care beneficiarul are contractate credite 1 ORA pentru capital de lucru, linie de credit,sau altă facilitate de credit pentru capital de lucru valoarea expunerilor se va calcula astfel, indiferent de ordinea de acordare a creditelor:
CA≥V+V+V+V, unde:
V = valoare credit cu dobândă zero;
V = valoare credit 1ORA;
V = valoare linie de credit;
V = valoare alte facilități de credit pentru capital de lucru;
Creditele pot fi garantate cu:
bilete la ordin între 1-3 bilete, în alb,emise de compania care beneficiază de respectivul credit în favoarea Bancii Transilvania, stipulate fără protest și avalizate în calitate de persoane fizice de asociații sau administratorii entității.La depunerea acestora se va depune și o copie după BI/CI a avalistului.
cesiunea încasărilor din conturile deschise la Banca Transilvania de către beneficiarul creditului.Contractul de garanție se înregistrează până cel târziu în ziua următoare acordării creditului la Arhiva electronică.
Creditul STRAT-UP
Creditul Start up este destinat societăților nou înființate, a celor care funcționează de nu mai mult de 6 luni, fiind adresat și persoanelor fizice autorizate. Scopul împrumutului este de a furniza parțial necesarul de fonduri pentru realizarea de investiții în mijloace fixe, necesare începerii activității. Pentru acordarea creditului solicitantul trebuie să contribuie și el astfel:
minim 25% din valoarea mijloacelor fixe cofinanțate de bancă, contribuție care va fi realizată cash, înainte sau cel târziu în momentul utilizării creditului.
depunerea în contul firmei deschis la Banca Transilvania a unei sume pentru asigurarea sumei necesare pentru plata dobânzilor și a comisioanelor din perioada de grație.
Valoarea investiției se poate ridica pană la 35.000 Ron. Banca Transilvania acordă o perioadă de grație pentru rambursarea creditului de până la 6 luni, întreaga perioadă de rambursare fiind de maxim 5 ani.
Nivelul dobânzilor și a comisioanelor este stabilit prin decizii acestea fiind: dobânda, comisionul de analiză, comisionul de gestiune lunar, comisionul de revizie semestrial.
Documentele necesare analizei sunt următoarele:
cerere de credit în original cu stampila și semnătura;
declarația privind relațiile de grup;
actele juridice de înființare și CUI;
autorizația de funcționare pentru PFA;
cererea de deschidere de cont;
certificatul constatator de la ORC, extras electronic de la ONRC sau alt registru legal obținut de către bancă sau cu o vehime de maxim 30 zile dacă acesta este prezentat de către client;
aprobarea legală privind contractarea creditului și persoana care reprezintă societatea.
acord consultare CRB;
doumentele privind bunul procurat din credit;
planul de afaceri după modelul agreat de bancă.
Gradul de acoperire cu garanții va fi de minim creditul plus dobânda pe 3 luni, creditul putând fi garantat cu:
cesiune pe soldul contului curent;
bilete la ordin în alb,avalizate în calitate de personae fizice de către asociații sau administratorii societății.
gaj sau ipotecă asupra bunurilor procurate din credit;
cesiunea veniturilor salariale sau din chirii a 2-3 giranți. Pentru a fi acceptate în garanție veniturile salariale, giranții trebuie să îndeplineasă următoarele condiții: vechime în muncă de minim 3 ani, vehimea la ultimul loc de munca sa fie de minim 6 luni,salariul net minim 700 Ron și să nu figureze în Biroul de Credit cu restanțe mai vechi de 15 zile.
Nu se vor acorda credite societăților care au ca obiect de activitate următoarele: producția de arme sau echipamente militare, producerea băuturilor spirtoase tari si a tutunului, cazinouri, speculații imobiliare sau valutare, refinanțări, activități dăunătoare mediului.
Un debitor va putea solicita maxim 3 credite Start-up și va efectua rulaje prin intermediul Bancii Transilvania.
Pe lânga acest tip de credit Banca Transilvania pune la dispoziția clienților IMM și creditul Start up plus a cărui valoare poate fi de maxim 85.000 Ron, celelalte condiții de acordare fiind identice creditului Start up.
Creditul ,,PROPRIETATI IMOBILIARE PE FIRMA”
Acest tip de credit lansat de Banca Transilvania, este dedicat întreprinzătorilor români, atât societăților comerciale, cât și persoanelor fizice autorizate, în scopul achiziționării de proprietăți imobiliare: locuințe de serviciu, sedii de birouri, spații comerciale și terenuri intravilane,etc.
Contractarea produsului ,,Proprietăți imobiliare pe firmă” presupune îndeplinirea unor condiții minime de eligibilitate:
evoluția cifrei de afaceri a firmei este pozitivă, conform ultimului bilanț contabil;
compania înregistrează profit din exploatare, conform ultimului bilanț contabil;
împrumutatul nu a fost înregistrat în Centrala Incidentelor de Plăți cu mai mult de 3 incidente majore în ultimele 6 luni și nu este în interdicție de a emite cecuri bancare;
la creditele contractate în ultimele 12 luni figurează în Centrala Riscurilor Bancare cu serviciul datoriei A;
compania este stabilă financiar.
Valoarea creditului este de maxim 200.000 euro sau echivalent Ron și poate fi stabilită automat prin introducerea datelor în macheta de calcul, în baza capacității de rambursare generate de cash-flowul operațional și serviciul datoriei aferent altor credite contractate pentru investiții și pe termen mediu și lung. La PFA/AF valoarea creditului se poate stabili automat în baza capacității de rambursare ce poate fi susținută din 50%din profitul net aferent activității desfășurate și serviciul datoriei aferent altor credite.
În ceea ce privește termenul de rambursare , acesta este de maxim 18 luni, cu o perioadă de grație de maxim 9 luni perioadă în care clientul va achita numai dobânda și comisioanele. Pe lângă dobânda aferentă creditului, beneficiarul mai achită următoarele comisioane: comisionul de acordare care se încasează la acordarea creditului în funcție de contribuția proprie a împrumutatului, comisionul de gestiune lunar pentru primul an de creditare, comisionul semestrial de revizie începând cu al doilea an de creditare.
Documentele sunt cele specificate la creditul 1 ORA fără aport propriu.
Gradul minim de acoperire cu garanții este de 100% din valoarea creditului. Garanțiile pot fi: bunurile imobiliare procurate din credit, sau alte bunuri de natură imobiliară, bilet la ordin avalizat de asociații sau administratorii firmei,sau cesiunea încasărilor. Bunurile acceptate la garanție vor fi asigurate la societăți de asigurare agreate de Banca Transilvania.
Deci acest nou produs destinat IMM-urilor reprezintă o propunere puternică și oportună pentru fimele care doresc să facă o investiție imobiliară.
Analiza indicatorilor
Total punctaj 5 6-10 11-16 17-25 >25
Categorii imprumutati E D C B A
Unde :
lichiditate curentă;
capitaluri proprii nete în sens strict;
active circulante;
viteza de rotație a activelor de circulație;
stocuri nevalorificabile;
cheltuieli cu dobânzile;
desfaceri în țară în raport cu total desfaceri;
gradul de îndatorare generală;
desfaceri la export în raport cu total desfaceri;
clienți incerți;
cifra de afaceri în perioada analizată;
D < 1 an = datorii cu scadența mai mică de 1 an;
aprovizionări din țară în raport cu total aprovizionări;
A = total activ
aprovizionări din import în raport cu total aprovizionări
D = datorii totale
diferența din conversie pasiv
În urma acestei analize , creditele vor fi incluse în urmatoarele categorii:
Categoria A: performanțe foarte bune, care permit echitarea la scadență a datoriei, cu menținerea acestor performanțe;
Categoria B :performanțe foarte bune, dar fără certitudine pe o perspectivă medie;
Categoria C : performanțe financiare satisfăcătoare, cu tendințe de înrăutățire;
Categoria D : performanțe financiare scăzute și ciclice;
Categoria E : pierderi și incapacitatea rambursării;
SC ACTIUM S.R.L solicita bancii un credit urmand a fi garantat cu gaj fara deposedare supra unor mijloace fixe.
Situatia parimoniului este:
Car = cifra de afaceri realizata 17.845.563
Cd = cheltuieli privind dobanzile 77. 853
Situatia clientilor – interni – 1.860.351
– externi – 299.853
Situatia furnizorilor – interni – 1.080.500
– externi – 325.274
Stabilim categoria in care se poate clasifica un credit solicitat de SC ACTIUM S.R.L pe baza criteriilor de performanta cunoascute.
Lichiditatea curenta:
Solvabilitatea:
puncte
Gradul de indatorarea:
Viteza de rotatie a activelor circulante:
Rentabilitatea capitalurilor proprii:
Acoperirea dobanzii :
Dependenta de piete: > 50,1 % si > 50,1 %
Garantii: gaj fara deposedare asupra unor mijloace fixe
TOTAL PUNCTAJ: 4+6+2++1+2+3+2+2 = 22 PUNCTE categoria de imprumutati B performante foarte bune, dar fara incertitudine pe o perspectiva medie
STUDIU DE CAZ
Client fidel al Băncii Transilvania SC ACTIUM S.R.L solicită un împrumut în valoare de 200.000 de Ron
Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri,
Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri,
3. TITLUL CAPITOLULUI 3 (HEADING 1)
3.1 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)
Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri,
3.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)
Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri,
3.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)
Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri.
3.2 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)
Paragraf text scris cu stilul , la 1,5 rânduri
3.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)
Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri.
3.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)
Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal , la 1,5 rânduri.
C O N C L U Z I I ȘI P R O P U N E R I
B I B L I O G R A F I E
1. Numeleautorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008 [Nume, 2008]
…
25. Kotler, Ph., Keller, K. L. – Managementul marketingului. Editura Teora, București, 2008 [Kotler, 2008]
B I B L I O G R A F I E
1. Numeleautorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008 [Nume, 2008]
…
25. Kotler, Ph., Keller, K. L. – Managementul marketingului. Editura Teora, București, 2008 [Kotler, 2008]
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tehnici Si Metode Privind Managementul Riscului DE Credit. Studiu DE Caz Managementul Riscului DE Creditare Pentru Persoane Juridice (ID: 148023)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.