Tehnici de Redactare a Stirilor Online

Introducere

„Scrisul este o problemă de talent – nu oricine îl poate învăța peste noapte”, ne spune Sorin Preda. Să ai simțul cuvântului, al limbii, pare a fi un dar genetic. Teoria și sfaturile celor cu experiență doar completează, pun în valoare, te scutesc de căutările inutile.
De fapt fiecare dintre noi are un talent anume, pe care îl folosește pentru împlinirea scopurilor propuse. Însă aceste talente uneori sunt ascunse undeva în noi, și așteaptă ca să fie redescoperite și a le da valoare. Cineva are darul de a cânta, de a picta, desena, cineva de a dansa, și poate tu ești cel care are darul de a scrie frumos. Nu ai de cât să încerci, să depui efort și să reușești. Să te cunoști pe sine însuși și să afli dacă faci parte din categoria Jurnalismului. Însă fiecare jurnalist cu experiență și-a format deja propriul stil de a scrie. Noi încă suntem pe calea de a ne forma. La fel ca celelalte abilități, acesta vine prin muncă și foarte multe încercări.Se spune că meseria de jurnalist este furată. Poate fi adevărat dar și ar fi foarte frumos dacă ar fi adevărat, însă nu fiecare hoț este un hoț profesionist. Degeaba încerci să copii un stil dacă nu ți se potrivește. Scriitura jurnalistului presupune nu altceva de cât disciplină, rigoare și multă atenție. Textul sub control. Creează-ți stilul tău și fii diferit.
Un jurnalist adevărat trebuie să aibă simțul scrisului. Dar cum se mai spune, că unii au această frică de a începe o foaie nouă, de a înșira cuvintele pe foaie. Fiecare dintre noi are un scris diferite, și într-un loc este ascuns bine frica de scris.
Catherine și Odile Pierron în cartea sa „Cum să scriem” ne spun astfel: „1.Scrisul ne angajează. Într-un redactor se ascunde un actor. 2.Scrisul mărturisește, dar poate trăda și minți. 3.Scrisul acționează în afara prezenței noastre, a mijloacelor noastre de control. 4. Scrisul ne reprezintă imaginea, statutul și nivelul sociocultural.” [cum să scriem, p. 14].
Frica de scris încă o avem de mici copii, pe când aveam în fața noastră o foaie albă și ne temeam cu ce să începem, cum să scriem corect, să nu fim înțeleși greșit sau comparat cu cineva. Scrisul are o proprietate majoră de a afișa gândurile noastre, de a reflecta prin acesta justețea raționamentului nostru, nivelul nostru de cultură, bogăția sensibilității și a logicii noastre, adică toate luate într-un sigur cuvânt ar fi numit Inteligență. De aici și avem o deducție că nu oricine poate să scrie bine, nu oricine poate deveni jurnalist, pentru că acest talent este acumulat chiar de la primul strigăt al nostru și de la educația oferită de către părinți.
Pentru un jurnalist această frică nu trebuie să fie inclusă în lista caracteristicilor sale, exclusă de mult timp și uitată.
Prima calitate pe care o reprezintă un jurnalist este adevărul, apoi să fie echidistant, onest și sociabil dar și curajos, dar să nu uităm și de stilul său de a scrie și tehnicile sale moștenite sau învățate.
O simplă propoziție, un singur cuvânt, o virgulă poate schimba soarta lumii, poate ucide sau poate salva pe cineva de la moarte.
Dacă un jurnalist are talentul de a scrie și poate să îmbine în același timp cu tehnici și principii de redactare eficiente, atunci e pe cale să aducă contribuții importante în mass-media.
Actualitatea temei. Tema pe care o prezint, „Tehnici de redactare a știrilor online”, este destul de actuală în zilele noastre. Anume prin aceste tehnici de redactare avem articole, materiale jurnalistice scrise în mod diferit. Dacă cunoști câteva tehnici și știi cum să lucrezi la aranjarea cuvintelor în pagină poți să te consideri deja pe prima treaptă a jurnalismului. Dacă un jurnalist este capabil pentru a învăța elementele fundamentale ale redactării materialelor, dacă are suficient timp, energie, dorință și efort va fi competent să elaboreze un scenariu al mesajelor pentru difuzare pe Internet. Cunoaștem că sunt diferite tehnici de abordare pe care le utilizează jurnaliștii pentru a-și spune mesajul.
Redactarea nu este numai o problemă de stil sau limbaj dar și un mare complex de reguli dar și exigențe care se cer a fi învățate și aplicate, pentru a putea pune în valoare eforturile dar și rezultatele scrierii.
Scopul și obiectivele lucrării. În această prezentare am să descriu de-a amănunțitul cum se utilizează, când trebuie utilizate, și pentru ce ne servesc aceste tehnici de redactare.
Punând în funcțiune câteva tehnici, publicul are în fața sa mesajul pe care și l-a dorit redactorul. Pentru jurnaliști tehnica scrisului este ca bucățica de pâine pe care trebuie să știe cum să o consume și să o utilizeze pe parcursul zilei.
Am ales această temă din mai multe considerente. Primul considerent este că mi s-a părut cea mai grea temă din toate cele propuse. Pe internet am găsit puține informații despre acest subiect și în cărți la fel. Deci am decis să aleg tema aceasta pentru a depune cât mai mult efort, a lucra serios, a învăța cât mai multe despre tehnicile de redactare și desigur a lucra de sine stătător. Un alt motiv ar fi că nu e atât de ușor de a descrie tehnicile redactării, de a descoperi arta scrierii inteligente și interesantă. Din start mi-a plăcut tema, și deja începeam să mă gândesc la subiectele pe care am să le abordez în această prezentare.
Îmi propun să afișez o serie de instrumente – unele mai simple, altele mai sofisticate – care să mă ajute atât pe mine, cât și pe ceilalți, ca să ating obiectivele din ceea ce privește promovarea eficace a reputației și scrierea eficientă pentru publicul țintă propus de către noi.

„Dacă mass media nu vine spre tine, du-te tu spre ea” [1, p. 26].
spune Kennedy. „Jurnalismul din ziua de astăzi a devenit in mod real un dialog si o conversație, și această conversație este cea care se adaugă cunoașterii umane.”

O știre trebuie sa fie asemenea unei fuste mini purtata de o femeie frumoasa. Destul de lunga pentru a acoperii subiectul, dar destul de scurta ca sa fie interesanta. Anonymous+
„Dar ce înseamnă o știre? Oricum nu ceva care știm deja, sau presupune”, spune Marin Preda
O definiție alternativă sugerează că știrea este răspunsul la întrebările: Cine? Ce? Unde? Când? Și Cum? J de criză pag 142
„ Știrea înseamnă o informație nouă asupra unu subiect de interes comun. Toate definițiile mai inteligente și mai sentențioase dezvăluie preocupările autorilor lor”, este de părere Ian Hargreabves, profesor de Jurnalism la Universitatea din Cardiff. Pag 142 J de criză
Formula 5 W1H( Who? What? When? Where? Why? How?) din engleză dacă traducem Cine? Ce? Când? Unde? De ce? Și În ce mod? Relevă întrebările cheie la care trebuie să răspundă o valoare umană, să prezinte o poveste. O poveste bună este ușor de înțeles, este dinamică și plus la toate are și o încheiere. Ea are un început, un conținut , dar și un sfârșit, o morală, o concluzie.
Piramida inversată
Structura unei știri de tip piramidă inversată este evidentă. O introducere rezumă evenimentul central sau evenimentele centrale. Urmează elementele care vin în sprijinul evenimentului central. Elaborarea introducerii pentru un material tip piramidă inversată este destul de simplă, dacă articolul are doar unul sau două elemente principale. Dificultatea crește odată cu numărul de elemente. Când trebuie menționate mai multe elemente în primul paragraf sau în primele două, trebuie evitată fraza extrem de lungă.pag 143 j de criză
Documentare:
cuvintele jurnalistului creează pentru cititori o imagine. Și această imagine se compune din detalii pe care le observă jurnalistul în timpul documentării. Reporterii sunt ochii și urechile publicului, de aceea ei trebuie să ia exemplu de la profesioniști, care arată dar niciodată nu povestesc. În așa mod trebuie să execute și jurnalistul, prin asta el capătă atenție și desigur câștigă încrederea publicului.
Titlul „ Așa cum este ilegal să pui prețuri false pe mărfuri, la fel, titlurile nepotrivite reprezintă o ofensă morală”, spune F. J. Mansfield.
Un titlu bun este informativ, incitant, concret, concis, folosește cuvinte semnal și este onest. Pag 146 j de criză
Titlul este textul cel mai citit, el este cel care atrage atenția cititorului. Un sfat bun pe care l-am primit de la un profesor pe când eram în primul an, și nu găsea un titlu la o știre, mi-a spus „Un titlu este eficient când spune mai puțin, dar sugerează mai mult”.
Un titlu bun în știre se poate realiza, ținând cont de: 1) să conțină un mesaj clar; 2) mesajul să fie extras din elementele principale ale știrii; 3) să aibă o legătură strânsă între text și titlul lui; 4) să fie formulat corect, ușor de înțeles și lipsit de echivoc; 5) să atragă cititorul pag 146 j de criză
Un titlu trebuie să fie: Informativ – să indice în câteva cuvinte conținutul articolului. Să răspundă la întrebări precum: Cine? Ce? Unde? Când? Cum? Pentru ce? Cu cine? Incitant: sugerează și invită la lectură. Concret: informația este percepută de către cititor fără prea mare efort. Sunt necesare cuvinte concrete. Concis: mult în puțin.
Tehnicile moderne de titrare necesită jurnaliștilor și redactorilor de a scrie titluri mai lungi. Există și o explicație, atunci cânt cititorul este în proces de căutare prin motoarele de căutare on-line a unui subiect, titlurile să fie mai ușor găsite. Drept exemplu o altă explicație vine de la BBC News, și argumentând de ce începând cu 20 noiembrie 2009, site-ul său publică titluri lungi care depășesc 31-33 de caractere în articolele sale: ,, În ultimii ani practicile SEO (Search Engine Optimisation- optimizare pentru motoarele de căutare) a ajuns standard pentru cele mai multe companii cu activități on-line. Dat fiind că mai mulți utilizatori caută informații utile prin intermediul motoarelor de căutare, precum Google, dar și prin intermediul rețelelor de socializare sau Twitter, publisherii vor să se asigure că informațiile lor ajung la public” . [j de criză pag 147]

Intro-ul
este cel mai important paragraf al articolului. Îi poate determina pe cititori să citească articolul până la capăt sau să-l abandoneze în cel mai scurt timp pentru altul. Pag 147 j de criză . Deci trebuie să capteze interesul cititorului și să dea tonul articolului pe care-l precede. Trebuie să fie direct, ordonat și clar. Ca atunci când cititorul începe să citească articolul dacă-i vine-n minte întrebarea, să citească mai departe articolul sau nu? În nici un caz să nu aleagă să treacă la alt subiect.
Atunci când avem un intr-ou reușit putem să ne bucurăm că am obținut un articol bun, dar plus la toate trebuie mai întâi să mai avem și un plan al construcției echilibrate. Un alt criteriu al fi unghiul nostru de abordare pe care-l folosim, unul care ne interesează pe noi dar și pe publicul nostru. Atunci la sigur articolul nostru va fi de succes.
Un alt sfat în scrierea știrilor, și nu numai, ar fi că : ,, Întotdeauna se reține ultimul cuvânt”.

„ Știrile deschid mintea”. „ Știrile îi ajută pe oameni să supraviețuiască” . „ Știrile informează publicul cu justețe și profesionalism” . „ Știrile sunt despre oameni” . Și deja clasica definiție, „ Dacă un câine mușcă un om, nu e o știre, dar dacă un om mușcă un câine, aceasta estre o știre”. Toate aceste explicații folosite de profesori, jurnaliști, practicanți, comunicatori, autori de manuale etc. , pot contribui la înțelegerea criteriilor valorice ale unei știri și la aducerea în spațiu public a informațiilor care au un mare rol pentru societate [J în sit de criză, 135 p]
Modul de scriere dar și cel de selectare a știrilor are nevoie de o redactare și o regândire în principiile fundamentale, pe care nu le-au anulat nici chiar evoluțiile și realitățile recente [j de criza, 136p]

Știrile îi pot ajuta pe oameni să supraviețuiască. Și anume oamenilor preferă să fie informat de către un prieten. De asta și trebuie ca jurnalistul atunci când scrie o știre să utilizeze un limbaj cât mai simplu, fiindcă anume limbajul creează atitudini.
Comunicatul de presă

Un comunicat de presă este o informație care ajunge în cel mai rapid și comod mod, din partea unei instituții pentru a informa un public. Nu orice comunicat de presă are un text care poate fi considerat știre. Comunicatul de presă are scopul de a aduce informația la cunoștința publicului. Așa că un bun comunicat de presă trebuie să răspundă la întrebările: Cine? Ce? Unde? Când? Cum? Și De ce?, care oferă pentru instituțiile media informațiile utile atât despre evenimente și produse dar și despre organizații.
Dar pentru ca un comunicat de presă să ajungă la public, el trebuie mai întâi redactat, formatat și editat. La aceste etape trebuie să participe redactorul sau chiar un simplu jurnalist. Dar pentru a fi redactat bine și să fie pe înțelesul publicului, atunci redactorul va băga în practică tehnicile de redactare a știrilor.

Tehnici de redactare.
„Talentul și creativitatea nu pot fi predate, iar tehnicile și principiile – da.” Robert L. Hilliard
De la începutul procesului redactării, autorul este retras într-o cameră și împreună cu prietenul său creion, stilou, mașină de scris sau computerul începe să dezghioace articolul. În acel moment apare în fața sa milioanele de variante de redactare pe care le-ar putea folosi, dar el trebuie să aleagă una, cea mai bună. Dar și nu în ultimul rând trebuie să se gândească la publicul său, care va citi acest mesaj.
Știind că o mulțime de oameni vor avea acces la această informație, fiind în diferite ipostaze sau locuri, va fi scris simultan pentru o singură persoană, pentru un număr mic de persoane care au multe în comun și pentru un număr mare de persoane care pot avea puține în comun. Este bine știut că majoritatea articolelor difuzate pe Internet sunt gratis, și publicul alege ceea ce-i place și îi pare lui mai captivant. De aici și vine inițiativa de a intriga cititorul, însă este destul de greu, trebuie mai întâi să cunoști tacticile pentru a trezi interesul publicului și să știi a manipula , căci este destul de ușor ca cititorul să aleagă un alt articol printr-un simplu click de a trece la un alt subiect.
Din punct de vedere al autorului, redactarea materialelor este o altă modalitate de a comunica cu cititorul său, nu doar indirect cum ar fi prin intermediul textului, dar și al imaginii, sunetului, acțiunii și chiar video.
Pentru a căpăta atenția publicului și a o menține activă, fiecare cuvânt trebuie să aibă un scop, de a avea ca țintă menținerea interesului publicului

Istoria internetului poate fi împărțită în trei etape: concepută de la început pentru o utilizare militară, internetul a devenit mai apoi un instrument de comunicare pentru lumea universitară, înainte de a fi accesibil publicului larg și societăților comerciale datorită dezvoltării Web-ului. [ O introducere în presa scrisă și vorbită, p.100]
Odată cu crearea conceptului de www (World Wide Web), a rețelei globale de comunicare, internetul cunoaște o dezvoltare fără precedent, mai ales în primul deceniu din mileniul al treilea. Folosit, mai întâi, ca mediu de comunicare strict academic, internetul ajunge să fie utilizat de un procent tot mai mare din populație. Web-ul a schimbat percepția oamenilor despre Internet, rețeaua fiind văzută ca instrument de cercetare și canal de comunicare, de transmitere de mesaje între oameni, dar și ca mediu de divertisment, de vitrină pentru cumpărături, de mijloc de prezentare a unei persoane lumii întregi.

Trăim într-o perioadă în care este puternic acel care deține informația și o plasează la momentul potrivit în locul potrivit. În ultima vreme, acest loc potrivit a devenit internetul. Internetul a ajuns aproape în fiecare casă, practic nu există oameni care să nu fi auzit de un asemenea mijloc de comunicare.

Odată cu trecerea timpului, în procesul de tranziție are loc anumite schimbări legate de modificarea sensului a unor concepte chiar și a unor cuvinte luate fiecare aparte, acest lucru s-a întâmplat și în cazul conceptului de manipulare. Dacă inițial cuvântul “manipulare” acesta însemna “a conduce” sau “a dirija cu bună credință” având o conotație pozitivă, însă cu trecerea anilor acest concept și-a schimbat total sensul transformându-se în unul cu totul negativ, astăzi cuvântul-cheie “manipulare” înseamnă ceva “monstruos,minciuna și spălare de creier”.

Capitolul 3.
Studiu de caz: Portalul de știri Unimedia.
,, A scrie interactiv înseamnă a scrie pentru media”, Ariane Mallender
3.1 Scurta prezentare a portalului
„ Practica bate gramatica.” Cu această expresie am pornit în drum spre stagiul meu de practică. O cale nu prea lungă, dar în care trebuie să dau dovadă de experiență, efort și dorința. Din timp a fost stabilitul locul unde mă voi afla și lucra ca stagiar, Portalul de știri online, UNIMEDIA. Mi s-a propus de la universitate, apoi am stat puțin pe gânduri, am chibzuit puțin, am cerut sfaturi, apoi am ales această locație.
Din prima, când am accesat pagina lor web, http://www.unimedia.md/, am rămas surprins plăcută văzând sloganul lor „UNIMEDIA, partenerul oamenilor puternici și informați”, de aici și mi-am pus în gând că și eu voi deveni un om puternic, ca și colegii care lucrează acolo și de ce nu să fie informați de către mine. Un alt indiciu pe care m-a făcut să aleg această locație este, Unimedia – Portal de știri nr. 1 din Moldova. Punând toate pe cântar am mers mai departe și am început perioada mea de stagiu.
Portalul de știri UNIMEDIA urmărește să obțină un profit și din punct de vedere editorial – să-și informeze vizitatorii în mod operativ și imparțial. A fost o investiție privată, acum însă aparține unui lider politic din Moldova.

UNIMEDIA are scop ca să apropie și să facă mai simplă discuția dintre cetățeanul simplu și persoanele publice. Portalul este un spațiu al discuțiilor, unde pot fi exprimate liber opinii contradictorii pe diferite teme. Tendința UNIMEDIA este să devină un portal multimedia, care este elaborat cu participarea activă a cititorilor în format text, foto, audio și video. 

Pe pagina lor web, găsim conținutul care este format din știri ce sunt structurate în cadrul a zece categorii : Politic, Social, Economic, Auto, Integrarea Europeană, Md în presa străină, Cultură/Știință, Sport, Monde și Blogosfera . Mai mult, Unimedia publică interviuri analize, emisiuni, realizează sondaje online și dezvoltă proiecte media proprii.
3.2 Principii:
Operativitate. UNIMEDIA anticipează și transmite online cele mai importante evenimente, care prezintă interes pentru publicul online din Republica Moldova. Știrile se publică pe site la scurt timp de la producerea evenimentului, astfel încât vizitatorii să aleagă UNIMEDIA ca prima sursă de știri online. 

Interactivitate. Vizitatorii UNIMEDIA au posibilitatea de se implica direct la elaborarea conținutului. Ei pot să expedieze știri în format text, foto, audio și video, inclusiv să-și exprime opinia vis-a-vis de știrile publicate.

Abordare originală. Subiectele de presă sunt tratate dintr-un punct de vedere neconvențional, care formează un stil aparte al știrilor UNIMEDIA. 

Profesionalism. Dacă este un subiect scandalos, știrea nu se publică până când nu este verificată din a doua sursă. Se publică doar fapte. Învinuirile fără probe pot fi publicate doar în cazul în care reprezintă opinia unei persoane concrete. 

Imparțialitate. În cazul în care subiectul de presă reprezintă un conflict, se solicită cât mai multor opinii pe criteriul echidistanței, astfel încât UNIMEDIA să nu fie perceput ca fiind un portal de știri partizan. 

Neafiliere politică. Angajații UNIMEDIA pot fi membri sau simpatizanți ai diferitor partide politice, dar în activitatea reportericească se ghidează de normele deontologice ale ziaristului și nu angajează portalul de știri în dispute politice. http://unimedia.info/politica-editoriala (vizitat 05.03.15)
3.3 Știați că… despre UNIMEDIA
* Timp de 4 ani de la lansare, nimeni din managementul companiei nu a primit salariu. Totul a fost făcut pe entuziasm, viziune și uneori chiar din naivitate.
* atunci când am demarat afacerea UNIMEDIA, eu nu aveam decât 18 ani, iar ceilalți colegi 20 și respectiv 22.
* UNIMEDIA în decursul scurtei sale istorii nu a luat bani neoficial de la nimeni. Totul a fost stipulat în contracte de publicitate oficiale. În același context, nimeni din redacție nu a primit vreodată ordin să organizeze campanii de promovare sau de denigrare a cuiva.
* UNIMEDIA a fost primul cel care a susținut constant bloggerii din Moldova, oferindu-le spațiu pe site pentru exprimare. Acum este VoxReport – lider printre platformele de analiză/opinie din Moldova.
* Am refuzat de mai multe ori să vindem afacerea UNIMEDIA pentru bani buni, doar pentru ca să nu fie schimbată politica editorială și managementul companiei. Nu puteam accepta ca idealul pentru care am muncit să fie ponegrit, schimbat, utilizat în scopuri politice. Câteodată mă gândesc că suntem naivi. Nu știu, poate. (Sursa – Dumitru Ciorici) http://blogosfera.md/view-post-v-213589-0-romana.html ( vizitat 05.03.15)

3.4 Dimensiuni ale stagiului practic
În perioada stagiului de practică, la UNIMEDIA am realizat 15 materiale jurnalistice, știri din diferite domenii : social, politic, dar și medicină.

Pe când eram la orele de stagiu, domnul Dumitru Ciorici ( pe atunci era directorul portalului de știri) a decis să-mi dea o lecție și anume despre cum să realizezi un produs pentru media, pe care n-am să o uit. Deci pentru a putea realiza un produs pentru multimedia trebuie mai întâi să regrupezi un ansamblu de specialiști, dintre care faci și tu parte, care veți forma o echipă. Fiecare dintre voi va aduce produsului nota sa tehnică și propria sensibilitate. Chiar dacă avem de gând să îmi realizez produsul pe cont propriu, așa cum a făcut-o și el, va trebuie să vă alcătuiți o echipă pluridisciplinară care să poată interveni la toate nivelurile de realizare a produsului. Însă dacă este problemă că nu sunteți prea sociabil, puteți să încercați să realizați produsul singur, dar dacă alegeți această variantă atunci așteaptă-te să termini totul într-o sută de ani.
Fie că ați început să realizați lucrul singur, fie că vă formați o echipă ori face-ți parte dintr-un una care există deja, am să dau cele mai importante funcții pentru a porni la realizarea unui produs:
– Șeful proiectului : pentru a fi căpitan, mediatorul, dădaca sau călăul, dar depinde la alegerea echipei. Această persoană trebuie să cunoască bine toate aspectele procesului de realizare;
– Autorul : singur sau împreună cu colegii de birou sau prietenii, însă totul depinde de amploarea proiectului, ați putea avea nevoie de ajutor;
– Grafician : unul sau mai mulți, depinde cât de mare este instituția deschisă. Graficianul se va ocupa de tot ceea ce se cheamă vizual, de la simpla bară de meniu la prelucrarea imaginilor, trecând prin animație, decoruri. Mai pe scurt tot ceea ce se vede pe ecran.
– Tehnician de sunet : pentru a se ocupa de sonor, muzică, zgomote, voci, dialoguri, etc.
– Producătorii : dacă sunt mai mulți contează mai mult de cât unul singur. Producătorul va avea funcția de a coda produsul și pentru a da viață tuturor elementelor generate de toți ceilalți specialiști. Codarea trebuie să fie stabilită încă de la început.
Pot să mai urmeze specialiști în domeniul realizat, însă continuarea depinde de ambițiile pe care le doriți, de bugetul și de structura produsului. Se poate și de prevăzut cooptarea unui compozitor care să creeze o muzică specială și originală, a unei echipe, dar deja aici depinde de dorința fiecăruia.
Este știut faptul că începând din momentul în care această echipă va fi formată, opera dumneavoastră nu vă va mai aparține. Fiecare va trebuie să și-o apropie pentru a-i simți mai bine pulsul și a da ce-i mai bun din el.
Deci dacă ai decis să faci o echipă trebuie să fii foarte tolerant. Cu experiența lor tehnică și artistică, ceilalți vă pot depășiți și să dezvoltați noi dimensiuni în expresia operei. Ei pot, de asemenea, să vă plictisească profund, interpretându-vă scriitura într-o manieră care să vă convingă. Depinde de voi, să puneți în balanță și să trăiți propunerile care pot să aducă un plus de valoare produsului de cele care sunt destinate doar satisfacerii orgoliului celuilalt.
Această lecție cred că-mi va fi de folos mie, dar și celorlalți. Am luat aminte care sunt pașii pentru a scrie pentru media, atât ce ține de personal dar și despre echipă.

Înainte de a începe a scrie, luați-vă un răgaz în care să consolidați ideea. Gândiți-vă întotdeauna la utilizatorii țintă, la tonul pe care-l abordați pentru a vă adresa lor. Dacă veți aborda o cale deja mult exploatată ( similare, aventură, învățare, artă sau prezentarea unor produse) ar fi de dorit să studiați mai întâi ceea ce s-a scris înainte.

Pasul principal este de a nu scrie tot ce s-a repetat, ceea ce există deja, dar să ajungeți la un rezultat de calitate echivalentă, dacă nu superioară, atunci mai bună de cânt ceea ce a fost spus sau folosit.

Dacă e să vorbim despre publicul țintă, este imposibil să creăm un produs universal care să mulțumească utilizatorii de toate vârstele, atât femei, cât și bărbați. Plecând de la acest principiu, trebuie să ne gândim la utilizatorul țintă, pentru cine scriem acest articol, ca să servească drept interlocutor în timpul realizării produsului. Fiindcă este mult mai ușor să vă gândiți la o persoană bine definită decât la o masă de indivizi necunoscuți. Acest interlocutor fictiv ne va ajuta să evităm scrierea în van și ne va determina să ne întrebăm cu privire la așteptările sale.
,, Însă totuși dacă estimăm ca produsul nostru se va adresa tuturor, mai întâi trebuie de reflectat asupra utilizatorilor pentru a defini mai bine ceea ce înțelegem prin ,,tuturor”. Am să enumer câteva elemente de considerat care ne vor ajuta:
* vârstă;
* sex;
* cunoștințe deja dobândite;
* lacune sau dorințe satisfăcute de produs;
* țară și limbă etc. ” [ Cum să scrii pentru multidmedia, pag 25 ]

Trebuie să ai un subiect bun, o idee bună și să știi să vii cu argumente.

Bibliografie:

1. Claude-Jean Bertrand. O introducere în presa scrisă și vorbită. Iași: Polirom, 2001. 264 p.
2. Gilles Ferreol, Noel Flageul. Metode și tehnici de exprimare scrisă și orală. Iași: Polirom, 1998. 216 p.
3. Doud Newsom, Bob Carrell. Redactarea materialelor de Relații Publice. Iași: Polirom, 2004. 504 p.
4. Luminița Roșca. Producția textului jurnalistic. Iași: Polirom, 2004. 232 p.
5. Mihai Coman. Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare. Volumul II. Iași: Polirom, 2001. 288 p.
6. Ariane Mallender. Cum să scrii pentru Multimedia. Tehnici de scriere interactivă. Rezumatul. Derularea. Scenariul. Iași: Polirom, 2008. 232 p.
7. Georgeta Stepanov, Igor Guzun. Jurnalismul în situații de criză. Chișinău: CEP USM, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, 2010. 229 p.
8. Catherine și Odile Pierron. Cum să scriem. Iași: Polirom, 1999. 200 p.
9. Șerbănescu Andra. Cum se scrie un text. Iași : Polirom, 2000. 262 p.
10. Gaillard Philippe. Tehnica jurnalismului . București: Editura Științifică, 2000.

Surse online:
1. www.unimedia.md (vizitat 05.03.15)