Tehnici de producție editorială în presa scrisă, audiovizual și [618613]

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de L itere
Tehnici de producție editorială în presa scrisă, audiovizual și
multimedia

LUCRARE de DISERTAȚIE

Coordonator științific ,
Lect. Univ. Dr. Alexandru Lăzescu
Absolvent: [anonimizat]
2019

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de L itere
Tehnici de producție editorială în presa scrisă, audiovizual și multimedia

Propaganda rusească în Europa Centrală și de Est: actori,
vectori mediatici și mesaje

Coordonator științific ,
Lect. Univ. Dr. Alexandru Lăzescu
Absolvent: [anonimizat]
2019

Cuprins

Introducere ……………………………………………………………………………………… ……………………….. 3
1. Aspecte teoretice………………………………………………………………….. …………………………. 4
1.1 Știrile false – motorul dezinformării în masă………………………………………………….. .4
1.2 Știrile false de -a lungul istoriei……………………………. ……….. …………………………….. .6
1.3 Exemple de Fake News din S.U.A și Marea Britanie………………………………………. 8
2. Propaganda rusească…………………………………………………………. …………………………. 10
2.1 Cum funcționează propaganda rusă………………………………. ……………………………..10
2.2 Care sunt temele favorite ale propagandei ruse………………….. ………………………….14
2.3 Influența rusă în Europa Centrală și de Est ……………………………………. ……………. .16
2.4 Uniunea Europeană trebuie să ia în serios problema dezinformării…………………. .21
3. Comportamentul Rusiei față de România și Republica Moldova…………………….. 25
3.1 Rusia și -a creat pre-condiții pentru un război hibrid în Re publica Moldova……….25
3.2 Republica Moldova „înghițită” de propaganda rusească…………………………………. 26
3.3 Propaganda rusă strecurată printre alegerile din Republica Moldova ………………. .30
3.4 România, o posibilă țintă a propagandei rusești…………………………………………….. 32
3.5 Combaterea dezinformării………………………………………………… …………………………35
4. Concluzii…………………………………………………………………………………………………….. ..38
5. Bibliografie …………………………………………………………………………….. ……………………. 40
6. Anexe ……………………………………………………………………….. ………………………… ………. .42

3
Introducere

Ne aflăm într -un moment în care este absolu t necesar să discutăm despre fake news și
dezinformare, deoarece rețelele sociale au devenit „rampa de lansare” a acestora.
Lucrarea de față urmăreș te câteva cercetări pentru a înț elege mai bine impactul dezinformării în
general, dar va analiza ș i influența Rusiei în mass -media și propaganda pe care a creat -o prin
intermediul divulgării știrilor false .
Conținutul lucrării prezintă teorii despre dezinformare, câteva exemple de Fake News din Occident,
dar și din România, propaganda rusească, compor tamentul Rusiei față de Republica Moldova ,
România și Europa, iar în final măsur ile care s -au luat pentru a combate dezinformarea.
Lucrarea cuprinde trei capitole, concluzii, bibliografie și anexe . În pri mul capitol se regăsește
teoria: cum a apărut dezinformarea încă din a ntichitate și cum a evoluat odată cu apariția noilor
tehnologii, cum poate fi detectată aceasta atât de jurnaliști, cât și de simpli cititori și cum a apărut
dezinformarea la alegerile din S.U.A . și Marea Britanie și c e urmări a adus.
În al doilea capitol am evaluat problema propagandei rusești și influența acesteia în E uropa Centrală
și de Est. De asemenea, am precizat rolul pe care îl au Kremlinul și Sputnikul în această situație și
ce măsuri va lua Comisia Europeană în legătură cu problema dezinformării.
Al treilea capitol cuprinde strict informații cu privire la propaganda rusă d in Republica Moldova și
România, mai exact, ce legătură a avut Rusia la alegerile din R. Moldova și din România.
Lucrarea se va încheia cu câteva progrese făcute de alte state în ceea ce privește combaterea
dezinformării și cu concluziile adunate de pe parcursul acesteia.

4
Capitolul 1: Aspecte teoretice

1.1 Știrile false – motorul dezinformării în masă
Deși toți pretindem că știm să deosebim o știre falsă de una adevărată, o informație veridică de
una neverificată și o fantasmagorie de o realitate pură, fără o informare, în prealabil, în legătură cu
felul în care distribuitorii de fake news au ajuns să acapareze rețelele de sociali zare, am putea da
oricînd un „click” pe negîndite pe care degeaba, în urma vizualizării, l -am regreta, mai apoi.
Efectul ”fake news” a determinat ca în 2016 ”posttruth (post -adevăr) să fie declarat cuvântul
anului de către Oxford Dictionaries. ”Post -truth” definește o perioadă de timp sau o situație în care
faptele reale devin mai puțin importante decât ceea ce crede o anumită persoană, care reacționează
emoțional într -un context al nesiguranței și neîncrederii .
Tendința în creștere de propagare a șt irilor false din ultimii ani a fost foarte diferită față de
propaganda controlată de stat a secolului XX. Ceea ce observăm acum sînt grupuri mici de oameni
care profită de interacțiunea și implicarea populației în rețelele de social media și din mass -media și
se folosesc de acest fenomen pentru a crea articole hiperbolice în jurul unui eveniment politic major
sau pur și simplu creează presupuse evenimente, mistificând realitatea. Propaganda și știrile false
din mediul online reprezintă metode de denaturare a adevărului , de convingere emoțională, care
doresc să instige la acțiune, în majoritatea cazurilor negativă. Deși s -ar părea că cei care creează
conținut propagandist au o agendă politică, sînt multe cazuri în care singura lor motivație este aceea
de a ge nera trafic, astfel sporindu -și câștigurile financiare. Astfel, conținutul viral include știri,
anunțuri, zvonuri și pictograme care prind la public și se răspîndesc repede de la o persoană la alta,
de multe ori fără interes asupra veridicității conținutul ui, iar impactul dezinformării este pote nțial,
deci unul foarte important.
Suntem foarte repede tentați să credem ceea ce suntem motivați să credem, iar noi numim „știri
false” prea multe lucruri, pur și simplu pentru că nu su sțin propria noastră perspe ctivă asupra
realității.
Un aspect foarte important în acest sens este educarea și informarea societății cu privire la
veridicitatea știrilor și surselor acestora. Știrile false pot avea consecințe reale, care se pot
transforma în probleme uriașe. Stoparea proliferării de știri false nu este doar responsabilitatea
platformelor folosite pentru a le răspândi. Cei care consumă o știre au nevoie, de asemenea, să
găsească modalități de a determina dacă ceea ce citesc este adevărat sau nu. În fine, ideea este că
oamenii ar trebui să aibă un simț fundamental al veridicității mediatice.

5
Antagonismul dintre comunicare și informare a luat un cu totul alt sens și a devenit extrem de real
de cînd comunicarea are un nou înțeles inventat de personajele care, af late în afara unor media, și –
au făcut o meserie din a lucra cu ele.
Rolul acestui nou tip de comunicatori este de a difu za o „informație” favorabilă atâ t instituțiilor și
intereselor pe care le servesc, precum și celor care dețin puterea sau vor să ajun gă la ea: oameni
politici, înalți funcționari publici, directori de întreprinderi, lideri de sindicat sau de asociații.
Mijloacele de comunicare în masă nu reprezintă singurul canal pe care îl întrebuințează, dar este cel
mai eficient; deși transformă mesa jul într -un fel care nu convine întotdeauna comunicatorului, totuși
ele îi conferă o considerabilă valoare adăugată și anume, credibilitatea.
Informațiile și dezvăluirile eronate pe care jurnalistul le obține de la comunicatori su nt prețioase
și peric uloase. Cel mai adesea ele sunt exacte, dar în general trunchiate și frumos înveșmâ ntate într –
o limbă de lemn abilă sau nu, iar uneori su nt cu totul false. Evident că jurnalistul are misiunea de a
le verifica și completa, dar nu întotdeauna are mijloacele și timpul nec esar. El evaluează mesajul
trecâ ndu-l prin filtrul culturii sale, al gradului în care cunoaște subiectul și al spiritului său critic.
Informațiile false influențează comporta mentul chiar și atunci când oamenii știu că sunt false.
Daniel David, profesor universitar doctor la Universitatea Babeș -Bolyai din Cluj -Napoca, spune că
minciuna are un efect asupra comportamentul ui în mod automat și inconștient. Acesta este și
motivul pentru care sunt propagate știrile false: ”furnizorii” știu că la un moment dat vor avea efect.
De aici, și maxima: ”dacă spui o minciună îndeajuns de mult, ea de vine adevăr”. David recomandă
că așa cu m nu ne expunem la radiații sau la alimente alterate ar trebui să evităm expunerea la
informații le false: „evită sursele mass -media care oferă informații false, când se întâmplă să vezi o
știre falsă, schimbă postul. Faptul că știi că este vorba despre o ș tire falsă îți dă iluzia că ai putea s -o
controlezi. Greși t, ea te controlează pe tine”.1

1 A se vedea Daniel David, Psihologia poporului român: Mic ghid de site -uri dubioase din era postadevărului , 2015,
Polirom

6
Astfel, știrile de evitat pot fi împărțite în câteva categorii: știri false (cu informații inventate); știri
care induc în eroare – pornesc de la date factuale ce sunt scoase din context sau îmbrăcate
senzaționalist; știri partizane – interpretări ale unor date reale, care sunt manipulate pentru a
corespunde unei agende; ș tiri de clickbait – au titluri șocante/senzaționaliste ce îndeamnă cititorul
să le acceseze și care, de regulă, nu susțin cu informații promisiunile din titlu.
Știrile fals e pot fi recunoscute ușor, deoarece su nt scrise evaziv și adesea bombastic, fără să ofere
surse, declarații sau context informațiilor sau făcând trimiteri spre site -uri obscur e. Folosesc
formulări evazive precum: „s -a aflat că”, „a declarat x într -o conferință recentă”, „asta a spus un
jurnalist de la…”, lansând adesea presupuneri, zvonuri sau conspirații și au, în gen eral, titluri
șocante – unele su nt scrise cu majuscule sau c onțin cuvinte scrise cu majuscule.

1.2 Știrile false de -a lungul istoriei

Aparent, știrile false erau folosite încă din vremuri foarte îndepărtate, cum ar fi în Perioada
Antică, Perioada Medievală sau Perioada modernă timpurie. În continuare voi da exemple din
fiecare perioadă menționată anterior.
În secolul 13 Î. Hr., Ramses cel Mare a răspândit minciuni și propagandă prin portretizarea
bătăliei de la Kadesh ca o victorie uimitoare pentru Egipteni; el a decorat pereții templelor cu scene
în care el însuși îi lovea pe dușmani în timpul bătăliei. Tratatul dintre Egipteni și Hitiți, cu toate
acestea, arată faptul că bătălia a fost la egalitate . 2 Sau în secolele II și III d. Hr., s -au răspândit
zvonuri false despre creștini care pretindeau că aceștia făceau canibalism și incest . În secolul al III –
lea d. Hr., apologistul creștin Lactanț iu a i nventat și a exagerat numeroase povești despre păgâni,

2 A se vedea William Weier, History's Greatest Lies , 2009, pp. 28 -41

7
care susțineau că aceștia făceau act e de imoralitate și cruzime , în timp ce scriitorul anti -creștin
Porfir a inventat poveș ti similare despre creștini.3
În 1475, o știre falsă a fost răspândită în orașul Trento din Italia , care s usținea că unii evrei au
ucis un copil creștin . Din cauza acestei știri false, toți evreii au fost arestați și torturați; iar
cincisprezece di ntre ei au fost arși pe rug. Papa Sixtus al IV -lea însuși a încercat să oprească
răspândirea acestei povești și să se distanțeze de ea, dar aceasta s -a răspândit deja dincolo de orice
control. Povești de acest fel erau cunoscute sub numele de "calomnie de sânge"; acestea susțineau în
mod fals că evreii ucideau intenț ionat creștini, mai ales copii și foloseau sângele lor pentru ritual uri
religioase.4
Apoi, d upă inventarea tiparului în 14 39, publicațiile au devenit răspândite, dar nu exista niciun
standard de etică jurnalistică. În perioada secolului al XVII -lea, istoricii au început practica de a c ita
sursele în notele de subsol, iar î n 1610, când Galileo Gal ilei a mers la proces, cererea pentru
verificabilitatea surselor de știri a crescut.5
În timpul secolului al XVIII -lea, editorii de știri false erau amendaț i și interziși în Țările de Jos. D e
exemplu, Gerard Lodewijk van der Macht, a fost interzis de patru ori de către autoritățile olandeze
și de fiecare dată s -a mutat și a repornit presa. În coloniile americane, Benjamin Franklin a scris știri
false despre indieni care lucrau pentru regele George al III -lea al Marii Britanii și "scalpau"
oamenii, într -un efort de a influența opinia publică în fa voarea revoluției americane.6

3 A se vedea Gillian Clark , Christianity and Roman Society , 2004, p.36 și David M. G., Christianity in the Later Roman
Empire, 2015, p.16
4 A se vedea PoliticoMagazine, The long and brutal history of fake news ,
https://www.politico.com/magazine/story/2016/12/fake -news -history -long -violent -214535 , accesat în data de 3
iunie 2019
5 A se vedea Anti -Defamation League (ADL), Blood Libel: A false, incendiary claim against jews ,
https://www.adl.org/education/resources/glossary -terms/blood -libel accesat în data de 3 iunie 2019

6 Ibidem

8
1.3 Exemple de Fake News din S.U.A . și Marea Britanie

Furnizorii de știri false au, în general, două motivații pentru a propaga astfel de informații. Una,
care poate fi și cea mai importantă este cea financiară: știrile care devin virale pot aduce bani
frumoși din publicitate dacă numărul cititorilor site -ului este suficient de mare. A doua motivație
este cea ideologică: unii furnizori de știri false au scopul de a avanta ja un candidat, o situație sau un
eveniment. Însă, ”Oamenii cred că există două etape de gest ionare a unei informații noi: primești
informația și o înțe legi; stabilești valoarea ei de adevăr. Studiile sugerează, însă că lucrurile sunt
diferite: în momentul în care ai înțeles informația nouă, consideri în mod automat că este adevărată.
De foarte multe ori, nu se mai ajunge la etapa a doua și atunci ajungi să co nsideri că este adevărat
tot ceea ce ai înțeles”, susține psihologul Daniel David, autorul lucrării „Psihologia poporului
român”.
Un exemplu concret este cel al campaniei e lectorale din America, atunci câ nd site -urile web au
anunțat că serviciile ruse de informații ar avea înregistrări de natură sexuală cu președintele ales al
Statelor Unite ale Americii , cu care pot să îl șantajeze. Kremlinul a negat, iar Donald Trump a
susținut că informațiile nu sunt altceva decâ t niște știri false, cu care adversar ii lui politici ar dori să –
l pună la zid.
De asemenea, s -a constatat că în perioada alegerilor din S.U.A. s -au postat aproximativ 2,5 milioane
de mesaje pe Twitter și au apărut aproximativ 6.986 de pagini pe Facebook cu tematica alegerilor.
Iar multe dintr e conturile de Facebook asociate cu diversele campanii de dezinformare la alegerile
din 2016 din S.U.A. sunt și astăzi active și răspândesc informații false. Totodată, știrile de tip junk
pe care, acum doi ani, le con sumau susținătorii devotați ai p reședin telui Trump și adepții extremei
drepte sunt acum consumate de ut ilizatori conservatori moderaț i și doar sub 5% dintre sursele citate
în social media reprezintă instituții publice, experți sau înșiși candidații.
Cercetători de la Universitățile Stanford și New York au analizat impactul știrilor false, care au
circulat pe rețelele sociale înaintea alegerilor prezidențiale americane din 2016, asupra rezultatului
scrutinului. Bazându -se pe datele privind audiența, arhivele site -urilor de verificare a faptelo r și
rezultatele unui nou sondaj on -line, autorii studiului „Social Media and Fake News in the 2016
Election” („Mijloacele de comunicare sociale și știrile false în alegerile d in 2016”) au descoperit că
pentru ca știrile false să fi schimbat rezultatul al egerilor, un singur articol fals ar fi trebui t să fi avut
același efect de convingere ca 36 de știri electorale difuzate de televiziune. Astfel, autorii studiului
au înregistrat 41 de știri false pro -Clinton și 115 știri false pro -Trump , care au fost distr ibuite de un
total de 7,6 milioane de ori respectiv de 30,3 milioane de ori.

9
Cât de spre brexitul din Marea Britanie, puțină lume știe că în procentul fără echivoc de 52 % la
48% înregistrat la referendum, un rol fundamental l -au avut știrile false. A fost prima dată când
grație unor tehnologii revoluționare oamenii au fost îndoctrinați, pe rețelele sociale și mânați la vot
în lumea reală. Firește că sistemul nu a funcți onat prea bine pentru cei educați sau deschiși la
informație, căci nici Majestatea Sa regina nu a vrut ca Marea Britanie să iasă din Uniunea
Europeană, dar marea masă s -a lăsat convinsă. Practic, a fost, deocamdată, cea mai mare campanie
de fake news din istorie. O întreagă națiune a fost împinsă într -o aventură și în momentul în care s -a
ajuns în fața faptului împlinit – realitatea de a se ieși din Uniunea Europeană – nimeni nu are soluț ii.
Totul s -a bazat pe aberații și minciuni. În final, Theresa May , prim -ministrul Marii Britanii, a acuzat
Rusia de amestec în alegeri și presa rusă de răspândirea de știri false și de imagini modificate în
încercarea de a submina instituții occidentale. Dar Rusia a negat, bineînțeles, că s -ar fi implicat în
scrutine din alte țări.
Astfel, j urnalistul britanic de orig ine rusă Peter Pomerantsev a s cris într-un articol publicat în
revista Granta că ”rețelele sociale ne conduc spre camere de rezonanță cu oameni care gândesc la
fel ca noi, alimentându -ne doar cu lucrurile care ne fac să ne simțim mai bine, fie că sunt adevărate
sau nu”. Pe românește es te vorba despre celebra ”bulă” informațională, pe care o creează în special
Facebook, în funcție de preferințele fiecăruia dintre noi pe rețeaua de socializare în ceea ce privește
temele pe care le preferăm și prietenii pe care îi alegem. „Dacă toate datel e factuale arată că nu ai
un viitor economic, atunci de ce ai vrea să le auzi? Dacă trăiești într -o lume în care un mic
eveniment din China generează pierderea mijloacelor de trai în Lyon, în care guvernele par să nu
mai aibă control asupra a ce se întâmpl ă, atunci încrederea în vechile instituții ale autorității –
politicieni, academicieni, media – scade”, scrie Peter Pomerantsev. Iar în acest context, în care se
resimte tot mai mult opoziția față de media „mainstream”, înfloresc „site -uri alternative” de știri. În
acest context complicat, atunci când se citește o știre bombastică oamenii ar trebui să fie atenți și să
verifice câteva lucruri: S-a auzit de site-ul respectiv până atunci?; Are o casetă redacțională sau o
adresă de contact?; Există mai mult de cât o sursă de verificare a știrii? – dacă nu este oficială, o știre
reală trebuie să poată fi verificată și din alte surse – ; Autorii articolului pot fi identificați? ; Există o
documentare proprie sau se ițează surse și autori ce nu pot fi verificați?.

10
Capitolul 2: Propaganda rusească

2.1 Cum funcționează propaganda rusă

În urma analizelor paginilor care se fac vinovate de această invazie a știrilor false, mulți jurnaliști
au dovedit că, de fapt, în spatele acestor jocuri informaționale derulate pe internet,
s-ar afla strategiile unor hackeri care acționează la ordine le Rusiei. În anul 2013, însăși generalul
Valeri Gherasimov, șeful Statului Major de atunci al armatei ruse, a scris într -un articol care ar fi
direcțiile strategice care trebuie urmate astăzi, în cadrul unei confruntări. În articolul său, acesta
spunea că , în ziua de azi, „confruntările frontale între unități mari de forțe la nivel strategic și
operați onal devin, treptat, o amintire și că, de fapt, „înfrîngerea inamicului se face în întreaga
profunzime a teritoriului său”. Deși oarecum de speriat și, la o primă citire, înfiorător, o aplicare a
acestor strategii devine lesne de crezut în momentul desfășurării unor conflicte. Materiale le
distribu ite, la momentele respective, su nt, cu precădere, în favoarea unei anumite părți conflictuale
sau încearcă, cu toată convingerea lor, să distragă atenția utilizatorilor prin tot felul de articole
conspirative.
Dacă sunteți utilizatori de rețe le sociale este aproape imposibil să nu fi fost martorii unui material
mascat de propagandă rusă. În ultimii ani, Rusia lui Putin și -a construit armate digitale cu care a
reuși t să întoarcă internetul împotriva vesticilor care l -au inventat. De la promovar ea unor idei
menite să submineze valorile occidentale, la acțiuni coordonate de hacking, războiul digital dus de
Rusia are deja consecințe la nivel european și mondial.
Sputnik este o rețea de informare online și radio creată în 2014, cu scopul declarat de a
contrabalansa “propaganda” occidentală. Finanțată de o agenție media controlată de guvernul rus,
Sputnik a fost etichetată în anii următori ca un portal al dezinformării în interese rusești.
Gândite să funcționeze în mai multe limbi, Sputnik și telev iziunea RT au fost construite ca două
dintre instrumentele cu care Kremlinul își susține favoriții din afara Rusiei, își spală imaginea și
atacă valorile vestice. Sunt gândite inteligent, fiindcă strecoară informații false printre știri reale
difuzate din studiouri profesioniste, sub un motto deștept: “pune -ți întrebări”.
Pe lângă aceste canale, Rusia are numeroase alte instrumente care se insinuează subtil și eficient
în viețile cetățenilor: armate de troli, (ro)boți care propagă mesaje în mediile soci ale, bloguri sau
vedete prietenoase cu regimul și cenzură coordonată la scară largă.

11
Sunt menite să atace valori occidentale, de la cele științifice la cele ideologice. Spre exemplu, în
ultima vreme militează pentru familia tradițională, împotriva refugiaț ilor și folosesc orice ocazie de
a critica instituțiile vestice.
Varietatea de opțiuni și anonimitatea aduse de internet au fost deturnate la o magnitudine pe care
lumea liberă nu era pregătită să o confrunte. Iar rezultatele abia încep să se vadă.
Influențarea opiniei publice prin manipulare nu e nouă, dar apariția internetului a deschis noi
oportunități.
Prin 2011 a apărut un val de optimism legat de rețelele sociale, în contextul în care Facebook și
Twitter alimentau revolte populare în Orientul Mijl ociu, într -un fenomen cunoscut drept „Primăvara
arabă ”. Internetul părea un instrument al democratizării, o portavoce a oamenilor cenzurați de
propriile guverne, care puteau acum să se organizeze pe internet.
În același an, au izbucnit cele mai mari manife stații după anii 90 din Rusia. Cetățenii, organizați în
mare parte pe Facebook, acuzau fraudarea alegerilor care îl mențineau pe Putin la putere (în rocada
președinte -premier). Se pare că asta a convins Rusia să înceapă ofensiva asupra internetului, privit
ca un instrument prin care vesticii vor să dea jos de la putere elitele politice din jurul Moscovei.
Din 2012 se poate observa un plan sistematizat de manipulare prin internet, prin creșterea cenzurii
interne și influențarea opiniei publice externe. Es te foarte dificil de găsit originea fondurilor folosite
în aceste campanii până la guvernul rus, dar cert este că se observă o direcție a manipulării
favorabilă regimului. În plus, știm că guvernul rus investește sute de milioane de dolari doar în
companii de PR , convențional pentru spălarea imaginii.
Au apărut comentatori plătiți (în 2012, prețul era peste 1 euro per comentariu) să deturneze
discuțiile din secțiunile de comentarii ale presei occidentale. Încă din 2013 anchetele din presa rusă
dezvăluia u modul de funcționare al „fermelor de troli ” plătiți pentru norme de câte 100 de postări pe
zi.
În 2014, ziarul The Guardian scria că primește 40.000 de comentarii pe zi din zona de propagandă
rusă.
Pe lângă acești comentatori -troli, s -au dezvoltat pro grame de boți — niște softuri care postează
automat în rețelele sociale pe teme prestabilite de programatorii acestora.
Se pare că o mare parte din articolele pe teme politice apărute pe rețelele sociale americane în
perioada alegerilor erau generate de ace ști boți: unul din cinci materiale pe tema campaniei .
Calcule recente au estimat că articolele de propagandă rusă au fost distribuite de miliarde de ori pe
Facebook în perioada alegerilor americane.

12
Materialele promovate de canalele de propagandă sunt variate, de la fake news la știri reale care
sunt în concordanță cu direcția ideologică de la Kremlin. Ele încep pri n a fi promovate artificial,
apoi utilizatorii de bună credință le preiau ca atare și le viralizează.
Recent a apărut o platformă de mon itorizare a sute de conturi Twitter asociate propagandei
rusești: Hamilton 68. Conturile îmbină povești drăgălașe cu pisoi și eroi cu articole manipulative.
De asemenea, VKontakte (VK) este o rețea socială ca majoritatea celorlalte , unde se pot adăuga
prieteni, fotografii, poți avea urmăritori și precum Facebook , oferă companiilor posibilitatea de a -și
crea propriile pagini în scopuri de marketing. Singura diferență este aceea că VKontakte este
rețeaua socială de top din Rusia, deoarece reprezintă un nucleu format din știri loiale, grupuri pro –
Kremlin, boți și trolli. Este popular în rândul populațiilor vorbitoare de limba rusă, chiar și din
fostele t eritorii sovietice. A fost rețeaua socială de top din Ucraina până în anul 2017, când a fost
interzisă de administrația Poroshenko. Însă nu este cunoscută deloc în America de Nord, foarte
mulți utilizatori fiind din Europa de Est.
În ciuda conștientizării cu privire la folosirea boților și a trolilor pentru manipularea politică, doar
câțiva academicieni au analizat datele VK. Iar această supraveghere este surprinzătoare, deoarece
platforma are un API generos, oferind un acces abundent la date. Chiar dacă această platformă
elimină diferite conținuturi, cum ar fi cel terorist, are totuși o anumită abordare în ceea ce privește
discursul care instigă la ură, iar prin urmare, are o reputație bună, fiind un spațiu sigur pentru
extremiștii politici și devenind totodată, un spațiu profitabil pentru interese care se suprapun cu cele
ale Kremlinului.
Vk are milioane de utilizatori care trimit aproximativ 6 miliarde de mesaje zilnic, iar traficul vine
preponderent din Rusia.

13
Pe rețeaua VK se găsesc trei tipuri de conturi: recunoasterea umană, anonime sau boți. Primul se
referă la conturile unor persoane „de unic ă folosință”, cu un profil „gol” și puțini prieteni. Astfel de
conturi sunt disproporționat a ctive, în special în cadrul conversațiilor dintr -un grup. Un alt tip
comun este contul furat sau copiat, care are conținut autentic, dar învechit, care se termină brusc și
care este înlocuit de postări impersonale.
Conturile de tip troll produc, de obicei, un volum mare de conținut politic, nu au informații
personale verificabile și nu par să fie introdu se într -un grafic social, adică nu au prieteni autentici.
Un n ucleu de utilizatori ai VK, format din știri loiale, grupuri pro -Kremlin, boți și trolli, domină
conversația din jurul prezenței NATO în partea Baltică și Polonia. Acest nucleu operează prin
interacțiunea grupurilor, surselor online neconvenționale și cont uri hibride – formate atât din b oți,
cât și din trolli. Aceștia sunt activi în toate platformele sociale majore, dar VK pare să fie
principalul lor domeniu de focalizare. De exemplu, multe conturi și grupuri mențin paginile de
Facebook sau Twitter, care în mod automat trimit mesajele de la VK pentru a -și umple și menține
feed-urile.
Boții există cu siguranță pe VK, deoarece ei operează la frecvențe înalte pentru a promova
vizibilitatea anumitor voci. Comparativ cu Twitter, ei joacă un rol mai puțin dominant într-o
conversație pe VK, care are loc de obicei în grupuri. În acest trimestru, me sajele despre prezența
NATO au apărut pe mai mult de 2.000 de pagini de grupuri, iar postările au reprezentat 60% din
totalul mesajelor.7
Deși este destul de greu și rar să găsim voci autentice pe Twitter în limba rusă, cea mai mare parte a
conturilor este plauzibil autentică, chiar și -n cadrul comentariilor subiectului poltic că partea Baltică
și Polonia se află în subordinea NATO.
De aceea este dificil pentru un utili zator obișnuit să le distingă de niște conturi obișnuite. Dar
analiza conținutului acestora arată clar că sunt orchestrate pentru a deturna aceleași discuții în
aceleași direcții.

7 A se vedea https://www.stratcomcoe.org/ robotrolling -20191 , accesat la data de 10 iunie 2019

14
2.2 Care sunt temele favorite ale propagandei ruse

În timpul războiului rece, KGB -ul a generat și promovat mituri precum cel că HIV/SIDA este
creația laboratoarelor armatei americane. Operațiunea INFEKTION a fost pusă la punct în ani de
zile și era una dintre campaniile de “măsuri active” pentru slăbirea încrederii în vest.
Pe măsură ce a evoluat tehnologia, ritmul fabricării unor narațiuni convenabile rușilor a crescut
exponențial și se mulează în timp real pe subiectele de actualitate.
Analiza conturilor de Twitter despre care se știe că sunt folosite pentru propag andă arată că atunci
când s-a abordat subiectul atacului armat din Las Vegas , postările au inundat mediul online cu
terorii ale conspirației și pro -conservatoare. Un alt subiect discutat intens a fost situația din Siria,
unde s -a promovat masiv rolul pozit iv al Rusiei (care în realitate susține un regim criminal). Și
președintele Trump a apărut des în twitturile propagandei ruse, în general în ipostaze pozitive. De -a
lungul timpului, una din temele predilecte a vizat migranții: s -au promovat mesaje cu privi re la
“invazia” refugiaților în Europa sau care susțineau că Germania ar bloca știri despre crime comise
de refugiați.
Alte ținte favorite ale propagandei ruse sunt George Soros, homosexualii și occidentalii progresiști.
S-a speculat că și dezbateri re cente din România, cum ar fi referendumul pentru familia
tradițională și campaniile agresive antiavort, ar veni pe filieră rusă. Dovezile nu sunt concludente,
dar cu siguranță sunt direcții care apropie România de Moscova și o îndepărtează de Occident.
Deoarece un mesaj repetat devine un mesaj credibil, încă din anii 70 au fost studiate modurile în
care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns
cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl fa ce să fie receptat drept credibil. Când aude o
informație familiară, creierul reacționează mai rapid și se produce o scurtătură care îl face să
atribuie valoare de adevăr informației, după cum explică psihologii.
De aceea nu este surprinzătoare rapiditatea cu care sunt distribuite știrile false sau popularitatea
imensă a lui Vladimir Putin în Rusia.
Iar evoluția tehnologiei pare să ofere mai multă muniție celor care o folosesc în scopul
manipulării. Recent a apărut capacitatea de a modifica imaginile , video-urile și exact așa cum se
poate altera realitatea dintr -o poză, practic poți pune și alte cuvinte în gura unui vorbitor înregistrat
video. Tehnologia e în fază incipientă, dar perspectivele sunt înfricoșătoare, fiindcă suntem total
nepregătiți pentru a semenea arme de manipulare.
Pe lângă războiul ideilor, Rusia adăpostește armate de hackeri, ale căror acțiuni pot destabiliza
mult mai rapid țintele.

15
Este notoriu exemplul cu pana de curent declanșată în Ucraina la finalul lui 2015, pe fondul
conflic tului cu Rusia. Hackerii ruși au preluat controlul asupra computerelor companiei de
electricitate și peste 250.000 de oameni au fost lăsați pe întuneric. Un an mai târziu, hackerii ruși
aproape au distrus televiziunea franceză TV5 Monde. Mai recent, hacker ii ruși au „spart ” emailurile
democraților americani și le -au publicat pe WikiLeaks.
“Ca fost expert în securitate cibernetică, mă aștept ca Rusia să aibă capacitatea de a declanșa un
colaps financiar prin folosirea atacurilor digitale asupra burselor di n Europa și nordul Americii”,
scria Cameron Colquhoun.8 Și directorul Agenției de Securitate Națională din SUA, Keith
Alexander, avertiza asupra aceluiași pericol.
Războiul pentru putere s -a purtat dintotdeauna pe mai multe fronturi. Azi e cu precădere pe
internet, unde se dă bătălia pentru mințile și inimile celor cu putere de vot.
De asemenea, s trategia Rusiei este să creeze neîncredere în Bruxelles, să creeze neîncredere în
statul român și nu este o strategie pozitivă, nu este o strategie ca român ii să le placă sau să fie mai
afiliați cu Rusia, ci, dimpotrivă, să creeze o stare de anxietate, o stare de tensiune.
Corneliu Bjola, profesor în studii diplomatice la Universitatea Oxford apreciază, totodată că
situația statului de drept din România, î n ultimii doi ani, a fost dezvoltată intern, iar Rusia a lăsat -o
să se dezvolte pentru că îi servește intereselor sale. Corneliu Bjola a studiat îndeaproape fenomenul
fakenews și crede că oamenii cad în plasa acestuia din cauză că sunt copleșiți de multitu dinea de
informații și de viteza cu care acestea se răspândesc. Pentru el, primul semn că o informație s -ar
putea să fie falsă este dacă recurge la emoții.
„Strategia Federației Ruse este destul de veche – de 4-5 ani, este calată pe acest model, ideea f iind
de a încearca să amplifice o anumită tensiune dintre noile membre ale UE și Bruxelles. Nu este ceva
nou, este ceva care este aplicat sistematic, ideea fiind de a accentua aspectele oarecum mai
controversate ale integrării europene, de exemplu exodul p opulației pe care am observat -o în zona
baltică. E o strategie mai veche pe care Federația Rusă a creat -o și în contextul agravării tensiunilor
cu SUA. Interesant că ambasada a intervenit în discuție, de obicei stă de o parte. Deci e un semnal
că ceva s -a schimbat calitativ. E prima oară când aflu de acest lucru, ca ambasada americană să
intervină în discuție. România nu prea a fost expusă așa mult la propaganda rusă, mai mult
Moldova, din câte știu. Parțial, din cauză că temele pe care le avansează sunt lo cale, nu ai nevoie să
le însămânțezi tu. Ce s -a întâmplat, de exemplu, cu situația statului de drept din ultimii doi ani este
o dezvoltare internă, care nu neapărat a fost promovată de Federația Rusă. Din cauza asta a lăsat să

8 A se vedea https://www.digi24.ro/opinii/cum -functioneaza -propaganda -rusa -pe-internet -816196 , accesat la data de
10 iunie 2019

16
se desfășoare lucrurile în mo d normal, pentru că servesc într -un fel ceea ce urmăresc ei.”, a declarat
Corneliu Bjola.9

2.3 Influența rusă în Europa Centrală și de Est

Dovezile și cercetările adunate, duc la concluzia că influența rusă prin canalele media creează o
rețea circulară și opacă care influențează deciziile suveranilor și reduce standardele de guvernare.
Aceste fluxuri de rețele pe care le descriem ca fiind un cerc vicios, își pot începe activ itatea din
politică sau economie, iar de acolo se extind și se dezvoltă , rezultatele fiind: eroziunea standardelor
de guvernare și credibilitatea democrației ca model de guvernare, care pot duce la capturarea
statului respectiv. Corupția este baza pe care funcționează acest sistem care urmărește să exploateze
resursele unui stat în beneficiul său, mai ales economic și să creeze canale periculoase care apar atât
în interesele sectorului public, cât și -n cel privat.
Astfel, înfluența rusă din Europa Centrală și de Est, urmează două piste: una care vizează
manipularea unei țări dominând și abuzând sectoarele strategice ale economiei sale și alta care
vizează centrele de cultivare a relațiilor politice cu aspiranți autocrați, naționaliști, populiști,
eurosceptici și simpatizanți ruși. Deși aceste două piste nu se exclud reciproc, ele reprezintă calea
prin care interesele rusești pătrund în fiecare mediu. Astfel, în funcție de succesul uneia sau ambelor
piste, capturarea economică sau politică se consolidează reciproc, accentuând influe nța rusă în
interiorul unei țări. De exemplu, în Ungaria și Slovacia calea politică a fost principala piață de

9 A se vedea HotNews.com, https://www.hotnews.ro/stiri -esential -23006816 -video -este-romania -tinta -pentru –
propaganda -ruseasca -corneliu -bjola -profesor -oxford -strategia -este -creeze -neincredere -situatia -statului -drept –
dezvoltare -interna -care -serveste -intereselor -rusiei.htm , accesat în data de 28 mai 2019

17
influență a Rusiei care, l a rândul său, a stimulat influen ța economică în diferite sectoare importante
prin încheierea de tranzacții și proiecte de infrastructură la scară largă. Astfel, această pistă îi oferă
Rusiei o pârghie economică mai mare, care în cele din urmă se va transforma într -o influență
politică și mai mare.
În Bulgaria, unde amprenta economică a Rusiei este relativ mare, pârghia economică a fost
utilizată pentru a sprijini oamenii de afaceri pro -ruși care, la rândul lor, exercită influneță asupra
politicienilor bulgari – sau intră chiar ei în politică – pentru a -și proteja și spori influența economică
și pentru a promova politici le pro -ruse la nivel național. Indiferent de intrarea politică sau
economică, influența produce același rezultat și anume, de a oferi agenților și entităților ruse căi
prin care să influențeze instituțiile statului și luarea deciziilor în sectoarele critic e ale economiei.
Mecanismele influenței rusești sunt proiectate să prospere în democrațiile occidentale, deoarece
folosesc reguli și instituții din Occident și le exploatează slăbiciunile. Astfel, prin pătrunderea și
utilizarea sistemului din interior, influența rusă poate slăbi instituțiile democratice europene, poate
eroda unitatea europeană și poate discredita modelul occidental al guvernării democratice, folosind
totuși aceleași reguli și reglementări occidentale.
În mod clar, Kremlinul este intere sat să se asigure că este capabil să maximizeze beneficiile
economice ale anganjamentului său față de regiune și să îmbogățească în continuare membrii
cercului său, în timp ce caută oportunități pentru economia Rusiei. Un alt motiv este acela de a slăbi
Uniunea Europeană, NATO, dorința, credibilitatea și autoritatea morală a democrațiilor occidentale
conduse de Statele Unite ale Americii. Iar această motivație se adresează în special țărilor aspirante
din UE, cum ar fi Serbia, Ucraina sau Republica Moldova, pentru a -și reduce entuziasmul pentru
orientarea lor occidentală pe care și -o doresc, astfel încât să coopereze și să se integreze mai puțin
în Occident. În final, dorința Rusiei este aceea de a se ridica pe sine și modelul ei de guvernare ca o
alternativ ă mai atractivă și mai favorabilă față de Occidentul dominat de S.U.A., adică își dorește o
„democrație” suverană și autoritară care este controlată economic de capitalismul oligarhic al unui
cerc selectat.

18

FIGURA 2.1 Canalele de influență ale Rusiei

Rusia pare să implementeze un element vital al doctrinei lui Valery Gerasimov despre războiul
noii generații, care „este în primul rând o strategie de influență și nu de forță, de ruperea coerenței
interne a sistemului inamic și nu de anihilare”.10 Strategia rusă de influență încearcă să modifice
percepția și orientarea spre extinderea Euro -Atlantică a Europei Centrale și de Est, care ar distruge
dominația Statelor Unite și a Occidentului asupra ordinii liberale internaționale și democratice,
astfel R usia ar ajunge să -și restabilească sfera istorică și ar aduce -o într -o poziție egală cu Statele
Unite ale Americii.
Așa cum Vestul a demonstrat superioritatea modelului său economic și politic între anii 1989 și
1991, care a dus la dizolvarea Uniunii S ovietice, Kremlinul poate încearcă să afecteze rezultatul
prin eventuala dispariție a NATO , a Uniunii Europene și a Statelor Unite ale Americii prin
discreditarea activă a sistemului democratic liberal, prin oferirea unei alternative democratice
gestionat e iliberal și a unui stil economic rus. Acest rezultat ar fi posibil doar prin influențarea și
erodarea guvernării democratice chiar din in teriorul propriilor instituții. Iar odată ce acest rezultat
dă roade și NATO se prăbușește, se va putea negocia noua arhitectură de securitate a Europei.
Rusia, nu numai că vrea să -și extindă acțiunile de propagandă în toată Europa, dar prin acestea și
prin dezinformare încearcă să țină aproape Republica Moldova și Ucraina. Eforturile Rusiei de a

10 A se vedea, Conley Kremlin Playbook, pp 23 -26

19
menține Ucraina apr oape au inclus invazii, asasinate și constrângere economică. De asemenea, a
condus o campanie clandestină de vandalism care vizează distrugerea relațiilor Ucrainei cu vecinii
săi occidentali.
În Polonia se află în instanță un caz în curs de desfășurare , oficialii acuzând Kremlinul că a
angajat oameni care să încerce să stârnească conflicte pe teritoriile în care se află. De exemplu, doi
fasciști polonezi au recunoscut că au acceptat bani de la un susținător al Rusiei pentru a distruge un
centru cultura l maghiar aflat pe teritoriul Ucrainei.11 Astfel, strategia Rusiei de a inflama disputele
dintre Ucraina și vecinii săi occidentali a avut mare succes. Căci Ungaria, condusă de un prim –
ministru naționalist și -a încheiat întâlnirile cu Kievul la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
încă din anul 2017, deoarece pentru Ungaria aceste lucruri au însemnat încălcări ale drepturilor
minorităților maghiare din Vestul Ucrainei.
Războiul din Ucraina, aflat acum la al șaselea an, a fost pentru Rusia terenul de însămânțare a
haosului și opiniei publice. După ce a preluat peninsula Crimeei și a provocat un conflict separatist
în Estul Ucrainei în anul 2014, Rusiei nu i -a ajuns și a instigat în continuare discordie prin diferite
tactici ascunse, inclusive asasin ate și atacuri cibernetice. De aceea, în Ucraina, una dintre cele mai
sărace țări din Europa, Rusia ar putea plăti grupuri mici de protestatari falși sau mass – media poate
fi ușor mituită pentru a rula povești fabricate care se repetă la nivel național.
Nici România nu scapă, deoarece la începutul lunii iunie a.c. a apărut o știre „Kievul se teme că
Bucovina va fi anexată de România”, în urma postării unui video pe Youtube sub anonimat, în care
se explică cum că în anul 2022, după intensificarea acțiunilo r militare din Estul Ucrainei, care s -ar
putea extinde până la o ofensivă globală a forțelor de ocupație rusești, România ar putea să ocupe
regiunea Cernăuți și o parte a regiunii Odesa pentru a -și apăra cetățenii. Totodată, procurorul
militar -șef al Ucrai nei a cerut convocarea unei reuniuni de urgență a conducerii Ministerului de
Externe, Statului Major al armatei, Serviciului militar de informații și Serviciului de Securitate al
Ucrainei (SBU) deoarece în videoclip s -a observat încălcarea integrității te ritoriale ale statului
ucrainean. În final, presa din Ucraina a menționat că acest video a fost creat pentru a tensiona
relațiile bilaterale, declarându -se că astfel de provocări informaționale sunt în stilul Rusiei.
Se cunoaște faptul că Rusia a desfăș urat multe campanii de dezinformare în Europa, mai ales când
au avut loc alegeri prezidențiale. De exemplu, în 2017 când e -mailurile de campanie ale candidaților
lui Emmanuel Macron au fost publicate cu două zile înainte de a fi ales președinte al Franței.

11 A se vedea https://www.wsj.com/articles/russias -covert -tactics -aim-to-alienate -ukraines -western -neighbors –
11558098000 , accesat la data de 12 iunie 2019

20
Însă cel mai recent semn că eforturile Rusiei de a influența voturilor democratice , a fost în
preajma alegerilor parlamentar e din 23, respectiv 26 mai a.c. Un raport venit din partea Uniunii
Europene a declarat că interferența Rusiei în campaniile parlamentare a acoperit o gamă largă de
subiecte variind de la provocarea legitimității democratice a UE, până la exploatarea dezbaterilor
publice asupra unor probleme de migrație și suveranitate.
Pe de altă parte, oficialii europeni s -au temut de faptul ca Rusia și Kremlinul se vor „amesteca” în
alegerile pentru Parlamentul Europen. Aceste alegeri au loc odată la cinci ani, iar în acest an forțele
anti-UE au avut un rezultat record, capturând aproximativ un sfert din locurile disponibile în
Parlamentul Eu ropean. Însă acesta a fost un impuls modest față de cota lor anterioară, în ciuda
atacurilor teroriste repetate, a crizei refugiaților și a liderilor de extremă dreaptă care extins puterea
în cadrul legislaturilor naționale. De asemenea, grupul care avea d atoria să urmărească
dezinformarea, a găsit un număr dublu de persoane înșelătoare, originare din Rusia în lunile care au
precedat alegerile, comparativ cu anul trecut, aceeași perioadă.
Totodată, un raport al UE susține că punctele de sprijin ale Rusie i au fost atacate imediat după
incendiul din aprilie de la Catedrala Notre Dame din Paris, deoarece se credea că a fost mâna Rusiei
pentru a ne face să ne gândim la faptul că valorile occidentale și creștine se află în declin.
Institutul de Internet al Universității Oxford a constatat, cu puțin timp înainte de alegerile din luna
mai a.c., că există o variație bruscă în termeni de vulnerabilitate a națiunilor europene în ceea ce
privește dezinformarea. Astfel, în Europa de Vest, cum ar fi în Franța sau Ge rmania, unde există o
cultură puternică în jurnalismul independent, guverne care luptă împotriva dezinformării, rezistă în
fața știrilor false. În timp ce în Europa Centrală și de Est, cum ar fi în Polonia sau Ungaria, unde
organizațiile media sunt strâns legate de elitele politice și economice, sunt și mai vulnerabile la
dezinformare.
Deși nu se afirmă că Rusia este responsabilă pentru toate provocările cu care se confruntă Europa
și că influența acesteia nu poate fi atribuită tuturor proceselor organice și politice interne și
economice, cred că elementele de probă sunt atât de convingă toare, cât și indicative pentru o
strategie rusă de a influența și de a rupe coeziunea internă a Occidentului prin investiții ruse sau
activități economice. Politicienii americani și europeni trebuie să înțeleagă vulnerabilitățile
existente în aceste socie tăți care atunci când vor fi exploatate de Rusia, vor trebuie să dezvolte un
scut necesar pentru a rezista influenței acesteia.

21

2.4 Uniunea Europeană trebuie să ia in serios problema dezinformării

Dezinformarea reprezintă o problemă multiplă, nu pleacă de la o singură rădăcină, nu reprezintă o
singură cauză și cu siguranță nu are o singură soluție. Unele forme de dezinformare au fost în mod
clar activate de către dezvoltarea unor medii digitale spec ifice, inclusiv de platforme online de
produse și servicii, dar problema implică și actorii politici, mass -media și actorii societății civile.
Problemele de dezinformare sunt astfel legate de cele politice, sociale și civice în Europa. Multe
dintre aceste aspecte fundamentale predomină trecerea la mediile digitale și includ 4 aspecte:
I. Actorii politici pot fi furnizori de dezinformare pentru guvernele străine sau grupurile
interne ar putea fi furnizori pentru a submina sistemul de integritate a l mass -mediei
europene și procesele politice. Mai mult, pe plan intern, nu toți politicienii și nu toate
autoritățile publice împărtășesc același nivel de respect pentru libertatea și independența
mass -mediei; unii încearcă în mod activ să controleze direct sau indirect atât sectorul privat,
cât și servic iul public de mass -media, iar unii cetățeni europeni îi văd pe actorii politici și
autoritățile publice cu scepticism considerabil.
II. Nu toate mass -mediile reușesc să mențină aceleași standarde de profesionalism și
indepen dență editorială; iar în timp ce mass -media joacă un rol important în combaterea
dezinformării și creșterii rezistenței sociale, unele media contribuie totuși la dezinformare,
slăbind astfel încrederea generală a cetățenilor europeni în tot ceea ce ține de mass -media.
Prin urmare, este important să se consolideze o mass -media profesională și independentă,
dar și jurnalismul care aduce atenția societății la dezinformare pentru a nu mai face aceste
lucruri.
III. În timp ce actorii societății civile joacă un rol im portant de supraveghere în multe domenii,
inclusiv în jurnalismul non -profit, în fact -checking, protecția consumatorilor, alfabetizarea
mass -mediei, precum și deținerea puterii politico -economică, este clar faptul că unele
probleme de dezinformare sunt ani mate de cetățeni în mod individual sau colectiv, cu
conținut fals și inșelător, iar societățile foarte polarizate cu niveluri scăzute de încredere
oferă un teren fertil pentru producțiaa și circulația de dezinformare motivată ideologic.
IV. Rolul mass -mediei ș i în special al companiilor de platforme online este acela de a oferi
servicii utile, produse populare, servicii pentru căutare, rețele sociale, mesagerie, etc.; însă
acesta nu este încă bine înțeles. Cu cât din ce în ce mai mulți cetățeni europeni se îndr eaptă
către platformele de produse și servicii pentru a găsi și accesa informații și pentru a se

22
angaja în afacerile publice, companiile de platforme devin din ce în ce mai mult importante
atât ca facilitatori, cât și ca purtători de informații. Astfel, cr eșterea puterii platformelor
permite circulația liberă a informațiilor care vine odată cu creșterea responsabilităților. Deci,
cetățenii europeni își crează noi modalități de a primi și împărtăși informații și diverse opinii
dintr -o varietate de surse acti vând astfel producția și circulația dezinformării.

Potrivit raportului Independent High Level Group, acesta solicită Comisiei Europene să ia în
considerare comunicarea sa privind știrile false și dezinformarea online. HLEG sugerează, în primul
rând, o abordare de autoreglementare bazată pe o definiție clară a procesului de implicare multi –
stakeholder încadrat într -o foaie de parcurs obligatorie pentu punerea sa în aplicare.12
Toate părțile interesante și relevante, inclusiv platformele online, organizați ile media, jurnaliștii,
creatorii de conținut independenți și industria de publicitate sunt chemați să se angajeze într -un Cod
de Practici. Acest cod ar trebui să reflecte interesele părților interesate, respectiv rolurile și
responsabilitățile necesare. I ntenția este aceea de promovare a unui mediu favorabil pentru
libertatea de exprimare prin intermediul transparenței și a inteligibilității diferitelor tipuri de canale
de informare digitale.
Astfel, HLEG a formulat zece principii care se regăsesc în acest Cod și care definesc obiectivele
clare pentru platformele online. Pentru a se asigura că principiile vor fi urmate, HLEG recomandă
stabilirea unei coaliții care să reprezinte persoana potrivită pentru a prezenta părțile interesante în
scopul elaborăr ii unui astfel de Cod al Practicilor și care să asigure implementarea continuă de
monitorizare și revizuiri.
Aceste practici trebuie susținute de o structură formată din cooperarea transfrontalieră și
cooperarea transsectorială care să implice toate aspectele relevante, părțile interesante pentru a
promova transparența, responsabilitatea și încrederea publicului în mass -media la un nivel
apreciabil.
Având în vedere fragmentarea sectorului, autoritățile ar trebui să joace un rol de facilitare.
Astfel, HLEG solicită autorităților publice, atât la nivel european, cât și la nivel național,
dezvoltarea unei rețel e independente europene de cercetare, academică, privind dezinformarea.
Această rețea ar trebui să fie deschisă în special jurnaliștilor acreditați, surselor verificate,
cercetătorilor din diferite domenii relevante și platformelor online, având în vedere:
• monitorizarea continuă a instrumentelor, tehnicilor și a naturii și impactului (potențial) al
dezinformării în societate;

12 A se vedea A multi -dimensional approach to disinformation report , https://publications.europa.eu/en/publication –
detail/ -/publication/6ef4df8b -4cea -11e8 -be1d -01aa75ed71a1/language -en, accesat î n data de 24 mai 2019

23
• evaluarea veridicității care stau la baza știrilor și informațiilor din domeniile de interes
general: politică, sănă tate, știință, educație, etc.;
• identificarea și cartografierea surselor de dezinformare și mecanismelor care contribuie la
amplificarea lor digitală;
• oferirea unui spațiu sigur pentru accesarea și analizarea platformelor și o bună înțelegere a
funcționării algoritmilor;
• contribuirea la dezvoltarea unui obiectiv echitabil și indicatori fiabili pentru transparența
surselor;
• schimbul de cunoștințe cu mass -media și cu platformele online pentru a îmbunătăți
conștientizare a publică despre dezinformare;

Cu toate acestea, acțiunile prezentate nu ar fi suficiente pentru a „dilua” dezinformarea care are
un conținut de încredere și care a devenit mai vizibilă și mai ușor de găsit în mediul online. Astfel,
HLEG recomandă înc ă un set de măsuri concepute pentru a sprijini diversitatea și durabilitatea
ecosistemului mass -mediei pe de -o parte și concepute pentru a dezvolta inițiative adecvate în
domeniul mass -mediei și alfabetizarea informațională pentru a promova o abordare crit ică și un
comportament responsabil pentru cetățenii Europei, pe de altă parte.13
În această toamnă se va forma o nouă Comisie Europeană, iar dacă conducătorii acesteia vor
înțelege amenințările geopolitice de astăzi, vor recunoaște că dezinformarea nu poate fi neglijată sau
tratată ca pe o amenințare cu o prioritate scăzută. Sunt sute, dacă nu chiar mii, de experți europeni
care au cunoștințe extinse despre dezinformare și cum s -o poată combate. Astfel, dacă va apărea
voința politică colectivă pentru a pune în aplicare Planul de Acțiune împotriva dezinformării, vom
putea avea o speranță.
Acest Plan de Acțiune a fost dezvăluit de Uniunea Europeană în decembrie 2018. Unii experți s -au
bucurat de plan spunând că este un prim pas bun, în timp ce alții au c rezut că planul a venit prea
târziu, iar Comisia Europeană este vinovată pentru că nu tratează amenințarea dezinformării cu
urgența și gravitatea pe care le merită.
Odată format Planul de Acțiune împotriva dezinformării, Comisia și Înaltul Reprezentant ar pune
în aplicare un cadru puternic de combatere a amenințărilor atât în interiorul, cât și -n exterioru l
Uniunii Europene. Toți actorii relevanți, inclusiv instituțiile UE, statele membre, industria și
societatea civilă și -ar juca rolul în patru direcții de acțiune:

13 Ibidem

24
1. UE și -ar consolida capacitățile de identificare și combatere a dezinformării prin forțele
strategice de comunicare și a r îmbunătăți mijlocul de comunicare prin crearea unui sistem de
alertă rapidă pentru a facilita schimbul de informații între statele memebre și instituțiile UE.
2. UE a r colabora cu platformele și industria online prin intermediul unui cod de practici
voluntar privind dezinformarea pentru a spori transparența comunicărilor de tip politic și
pentru a preveni utilizarea manipulativă a serviciilor lor. Acest lucru permite utilizatorilor să
știe de ce văd conținut și anunțuri politice, de unde provin și cine se află în spatele lor.
3. Comisia și Înaltul Reprezentant, în coope rare cu Parlamentul European, ar contribui la
creșterea gradului de conștientizare și a rezilienței la dezinformare în cadrul societății, în
special prin intermediul unui mesaj bazat mai mult pe fapte și eforturi reînnoite de
promovare a competenței mediatice.
4. Comisia a r sprijini eforturile statelor membre de a asigura integritatea alegerilor și de a
consolida rezistența sistemelor democratice ale UE, facilitând colaborarea, oferind
îndrumare și sprijin prin intermediul măsurilor legislative.14

Este necesar să se unească forțele pentru a contracara dezinformarea și pentru a favoriza rezistența
societății. Astfel, instituții din Uniunea Europeană au lansat o serie de inițiative menite să
sensibilizeze opinia publică cu privire la dezinformare prin intermediul seminariilor sau
confe rințelor. La acestea au participat sute de jurnaliști, ceea ce a dus la o mai bună înțelegere și
acoperire în ceea ce privește dezinformarea. Iar sesiunile de informare pentru grupurile de vizitatori,
inclusiv în cadrul Săptămânii Europene a Tineretului de la Bruxelles, au găzduit participanți din
partea societății civile, a universităților și a organizațiilor de tineret.
Comisia a lucrat împreună cu Serviciul european pentru acțiune externă și cu Parlamentul European
pentru a produce și a distribui materia le de sensibilizare cu privire la dezinformare, pe baza
experienței academice și instituțio nale.
Totodată, mai multe Reprezentanțe ale Comisiei au creat pagini de pe site -urile lor care au respins
pe termen lung miturile despre UE și au dezvoltat parte neriate cu echipele editoriale și alte inițiative
ale societății civile pentru a dezvălui dezinformarea.
De asemenea, pe baza acestor experiențe, în octombrie a.c, Comisia va adopta un raport
cuprinz ător doar cu privire la alegeri.

14 A se vedea https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters -Homepage/63943/progress -repor t-action -plan –
against -disinformation_en , accesat la data de 18 iunie 2019

25
Capitolul 3: Compor tamentul Rusiei față de România și Republica Moldova

3.1 Rusia și -a creat pre -condiții pentru un război hibrid în Republica Moldova
Propaganda mediatică este parte a războiului -hibrid dus de Rusia, inclusiv contra Republicii
Moldova. Aproximativ 60% din posturile de televiziune care emit pe teritoriul Republicii Moldova
sunt rusești. Însă nu toate aceste posturi transmit știri și emisiuni informativ -analitice, majoritatea
difuzând programe de divertisment. Astfel, UE a adoptat o rezoluție pentru comba terea propagandei
rusești în spațiul comunitar. O rezoluție a Parlamentului European, adoptată în 2016, se referă la
propaganda rusească în spațiul Uniunii Europene, dar și în țările din vecinătate.
Parlamentul R. Mold ova a aprobat, în prima fază, două proiecte de amendamente la Codul
audiovizualului. Unul dintre proiecte permite difuzarea programelor informative și emisiunilor
politico -analitice produse în statele membre ale UE, SUA, precum și statele care au ratificat
Convenția Europeană cu privi re la televiziunea transfrontalieră, scrie Report.md.
Prin acest proiect, dacă va fi votat în a doua lectură, radiodifuzorii din Republica Moldova ar
putea fi obligați să retransmită doar emisiuni de știri și talk -show -uri produse în UE sau alte state
care au semnat Convenția Europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră, ceea ce exclude
emisiunile în limba rusă.
De asemenea, conținutul autohton ar trebui să fie în proporție de 80% în limba română.
Mai exact, prin interdicția de a retransmit e emisiuni TV și de radio produse în țările care nu au
aderat la Convenția pentru televiziunea transfrontalieră, autoritățile sunt suspectate că limitează
libertatea de expresie. Iar prin obligarea radiodifuzorilor de a produce cel puțin 8 ore de emisie
locală, o parte dintre care să fie în prime -time, se întrevede intenția de a provoca falimentul celor
care nu -și vor permite să producă emisiuni autohtone.

26
3.2 Republica Moldova „înghițită” de propaganda rusească

Sursele mass -media care promovea ză în Republica Moldova interesele Federației Ruse și -au
mărit numărul știrilor și articolelor manipulatorii pe parcursul ultimilor trei ani. Fenomenul
propagandei mediatice rusești, reprezintă una din principalele provocări pentru spațiul informațional
al Republicii Moldova. Acțiunile autorităților până la acest moment continuă să fie insuficiente
pentru a opri propaganda externă pro -rusă și efectele sale negative pentru spațiul informațional din
Republica Moldova. Totodată, este de remarcat efortul tot mai mare al organizațiilor societății civile
din Republica Moldova și susținerea partenerilor de dezvoltare care promovează tot mai multe
inițiative de identificare și combatere a falsurilor mediatice. Acestea sunt principalele concluzii ale
notei analitic e, elaborate de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), care vine cu
recomandări privind intervenții în diminuarea acestui fenomen.
Nota analitică IPRE are la baza o analiză a conținutului știrilor și articolelor publicate pe
parcursul ultimilor ani, publicate de trei surse media on -line rusești prezente în Republica Moldova
(Sputnik.md, KP.md, Vedomosti.md). Analiza arată că aceste surse media promovează activ
informații manipulatorii care propagă interesele Kremlinului în spațiul media tic din Republica
Moldova. În total au fost analizate 652 de link -uri, plasate în perioada anilor 2015 -2017, pe site –
urile www.sputnik.md (308 link -uri), www.kp.md (231 link -uri) și www.vedomosti.md (113 link –
uri).

FIGURA 3.1 Numărul total de link -uri analizate

27
Totodată, portalul sputnik.md a publicat în 2015, 63 de articole cu tentă propagandistică, în 2016 a
publicat 106, iar în 2017 a publicat 139 de articole. La rândul său, KP.md a scris în
2015 69 de materiale pro -Rusia, în 2016 a scris 72, iar în 2017 a scris 90 de articole.15

FIGURA 3 .2 Numărul de materiale analizate

O altă caracteristică specifică este că majoritatea articolelor publicate în mass -media analizată nu
sunt semnate de autori. Primul loc la numărul de articole publicate de autori anonimi îl deține
portalul sputnik.md, care a distribuit doar 12 articole se mnate de autori și 296 de articole de
anonimi.
Potrivit analizei IPRE, cu toate că în ultimii ani, atât autoritățile, cât și societatea civilă, au făcut
mai mulți pași în combaterea acestui fenomen, sunt necesare eforturi suplimentare, precum:
• Stabilirea unui mecanism de monitorizare, identificare și sancționare a surselor media on –
line care promovează conținut mediatic cu vădită tentă propagandistică;
• Promovarea transparenței proprietarilor și surselor de finanțare a surselor media on -line;
• Identificarea în cooperare cu organizațiilor internaționale și organizații neguvernamentale de
profil a acțiunilor pentru protejarea spațiului informațional al Republicii Moldova de fenomenul
mediatic propagandistic intern și extern;

15 A se vedea http://ipre .md/2018/09/21/spatiul -informational -on-line-din-republica -moldova -continua -sa-fie-afectat –
puternic -de-fenomenul -propagandei -ruse/ , accesat la data de 30 mai 2019

28
• Introducerea în curricula școlară a unei noi discipline, care ar dezvolta gândirea critică și va
dezvolta educația mediatică în rândul tinerilor;
• Dezvoltarea campaniilor de deconspirare a surselor mass -media care promovează
dezinformarea.

Sursele media sovietice, „Komsomolskaya Pravda” și „Argumenty i Fakty” sau postul TV
„Pervyi Kanal”, au rămas pe piața media moldovenească, iar pe parcursul anilor și -au întărit
pozițiile de audiență, continuând să promoveze politica Federației Ruse . Nedorind să piardă de sub
nfluența sa statele ex -sovietice, Federația Rusă a început pe larg să folosească noi metode de
manipulare media. O nouă treaptă în evoluția propagandei mediatice ruseștia început în special
odată cu izbucnirea conflictului a rmat din Ucraina și anexarea ilegală a Crimeei de către federația
Rusă. Ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, declara încă din anul 2012 că mass -media este
unul dintre noile tipuri de armament modern, care de -a lungul mai multor ani a adus Rusiei atât
victorii, cât și înfrângeri. Astfel, clasa politică de la Moscova a trecut la o treaptă mai agresivă de
utilizare a mass -media în scopuri de control, utilizând pe larg noile tehnologii informaționale –
televiziunea, internetul și rețelele de socializa re. În cazul Republicii Moldova, unde aproximativ
40% din populație se informează din știrile produse la Moscova, aceste noi metode și -au
demonstrat eficiența, iar mijloacele de propagandă și dezinformare au dus la o polarizare a
societății, adunate î n jurul luptei între Vest și Est. O altă problemă, care a dus la creșterea
fenomenului propagandei ruseștiîn Moldova, a fost dezvoltareaslabă a mass -mediei, dar și a
controlului politic al presei.
În ultimii ani se atestă deteriorarea situației din Rep ublica Moldova la capitolul libertatea
presei. Astfel, organizația internațională Freedom House plasează Republica Moldova în topul
ţărilor cu presa parțial liber ă în raportul „Freedom of the Press ”. Totodată, conform „Word Press
Freed om Index” al Organizației I nternaționale „Jurnaliștii f ără Frontiere ”, în anul 2018 Republica
Moldova ocupa locul 81 din 180 de ţări ale lumii incluse în acest clasament. De asemenea aceasta a
pierdu t cinci pozi ţii în clasament faţă de anul 20 16, inclusiv din cauză c ă politica editorial ă a
instituţiilor media din Republica Moldova este influen ţată de interesele politice ale proprietarilor,
iar provocările majore sunt independența jurnalistic ă şi transparența proprietății media. Astfel,
propaganda rusă , prin intermediul mass -media , a devenit o problemă de secur itate informațională
a țării, influențând direct preferințele politice ale cetățenilor. La înce putul anului 2018, Parlamentul
de la Chișinău a votat un amendament la Codul Audi ovizualului, care prevedea ca programele
informative, analitice, militare și politice ce pot fi difuzate în R. Moldova trebuie să provină doar
din statele UE, Canada și SUA, precum și din țările care au ratificat Convenția Europeană cu

29
privire la televiziunea transfrontalieră. Federația Rusă nu a ratificat acest document, ceea ce
înseamnă că, programele produse în această țară nu mai sunt retransmise în Moldova. Cu toate
acestea, măsura legislativă este insuficientă pentru a opri propaganda pro -rusă, deoarece în mediul
on-line, mass -media care promovează interesele Federației Ruse continuă să manipuleze. Numărul
articolelor on -line de propagandă a crescut în ultimii ani.
O altă problemă o constituie faptul că unii politicieni de orientare pro-rusă dețin controlul asupra
mai multor surse mass -media, care continuă să susțină regimul de la Kremlin prin difuzarea știrilor
false, astfel dezbinând societatea din Republica Moldova. De asemenea, autoritățile nu asigură pe
deplin transparența prop rietății mass -mediei, iar piața de publicitate este controlată de anumite forțe
politice și grupuri de interese. Respectiv dincolo de fenomenul propagandei externe, spațiul
informațional al Republicii Moldova este afectat și de propaganda internă.
Materialele publicate de mass -media care promovează interesele Federației Ruse în R. Moldova
transmit sistematic și promovează intens mesaje anti -americane, anti -europene și anti -occidentale.
Aceasta se face cu scopul de a influența atitudinile și conv ingerile cetățenilor moldoveni,
încercând să promoveze ideea că doar Federația Rusă este capabilă să rezolve cele mai mari
probleme din întreaga lume. Aceste mesaje au un caracter propagandistic pronunțat, iar tehnicile
de manipulare folosite sunt cele mai diverse. În continuare o să menționez câteva tehnici de
manipulare utilizate:
• prezentarea selectivă a faptelor: Mass -media analizată a difuzat doar articole care sunt
convenabile geo -politicii Federației Ruse;
• prezentarea unilate rală a faptelor sau știri dintr -o singură sursă: analiza a demonstrat că
majoritatea materialelor au fost preluate din surse oficiale ruse, fără a lua în considerație alte părți;
• olosirea surselor anonime fără verificarea informației din surse ind ependente;
• exagerarea faptelor și evenimentelor: s -a observat că în toate subiectele analizate, sursele
mass -media încearcă să accentueze anumite subiecte pe care le prezintă fie foarte rele, fie foarte
bune;
• promovarea anumitor mesaje sa u discreditarea unor persoane sau grupuri;
• interpretarea/comentarea faptelor: în toate articolele analizate se observă încălcarea
normelor deontologice, prin care jurnalistul își impune propria opinie în materiale;
• citarea inexactă și in terpretarea mesajului surselor: aceasta este o tehnică prin care mesajele
surselor sunt citate selectiv și nuanțate prin formulările jurnalistului, astfel încât mesajul general
transmis să corespundă intereselor celui care îl transmite;
• repetarea ideilor false pentru a conferi credibilitate;

30
• selectarea titlurilor/imaginilor în mod tendențios: în articolele analizate se prezintă anumiți
actori sau grupuri în lumină negativă sau sunt utilizate imagini care nu au legătură cu tema
materialelo r, dar care accentuează ideea negativă în articol;
• promovarea teoriei conspiraționiste precum că în curând va izbucni un nou Război Rece, iar
Rusia va învinge;
• promovarea puterii militare, energetice și financiare a Federației Ruse, prin diferite exemple
unilaterale;

3.3 Propaganda rusească strecurată printre alegerile din Republica Moldova
Recent a fost dat publicității un raport edificator pe această temă, realizat de Valeriu Pașa de la
think tank -ul WatchDog.md, unde sunt explicate pe larg mutiplele acțiuni de imixțiune ale
Federației Ruse în alegerile parlamentare din 24 februarie în R. Moldova.
Această problemă ne vizează și pe noi, deoarece în anul 2019 și 2020 vor avea loc alegeri electorale
în România, iar strategii lu i Putin vor profita din plin pentru a se implica în alegerile europene,
prezidențiale și parlamentare de la noi. Desigur că vor fi utilizate alte canale de distribuire, dar
tehnicile vor fi aceleași.
La alegerile din Republica Moldova, Rusia s -a implica t folosid diverse metode, unele observabile,
altele mai puțin. De exemplu, înainte de alegeri a apărut o pagină de Facebook „Adevărul despre
Moldova”, în limba rusă, utilizând o imagine preluată de pe internet și fără postări, dar totuși cu 300
de urmărito ri. Deci, cei care au făcut pagina urmăresc cu atenție agenda publică a statelor vizate.
Astfel, pagina conține totuși postări, însă erau indisponibile pentru vizitatori, iar dacă accesai
secțiunea „Informații și reclame” apăreau 3 videoclipuri scurte cu u n conținut propagandistic. Două
dintre filmulețe erau în limba rusă, iar cel de -al treilea în limba română și se adresa unui segment de

31
electorat indecis și nemulțumit corupția guvernării Partidului Democrat prezidat de Vladimir
Plahonotniuc.
Conform rap ortului WatchDog.md, toate cele trei f ilmulețe au avut cumulate peste 850 000 de
vizualizări. Cel mai viral clip atinsese pr agul de 500 000 de vizualizări, 20 000 de distribuiri și peste
900 de comentar ii – cifre impresionante pentru spațiul digital din Re publica Moldova, unde avem
aproximativ 910 000 de conturi pe Facebook.16
Cele trei filmulețe au fost virale în rândul utilizator ilor moldoveni timp de mai bine de trei zile. Pe
15 februarie a.c., pagina a fost r aportată, iar Facebook a blocat pagina, așa cum procedase anterior
cu conturil e de propagandă blocate cu două săptămâni înainte de data alegerilor.
În clipurile video, pe lângă narațiunea dezinformatoare se strecoară statistici false și manipulări.
De exemplu, într -unul dintre acestea, se vorbeș te de datorii: „Pe spatele cetățenilor a fost pusă așa –
numita „datorie publică” (pe ecran apare eronat „datoria publică externă” cu cifre false) care din
2015 a crescut cu aproape1 miliard de dolari, dar conform prognozei economiștilor va ajunge spre
finalul anului 2019 la circa 2,266 miliarde de dolari”, însă, nu se știe exact la ce datorie se referă
autorul clipului, deo arece „Soldul datoriei de stat” și „Datoria publică externă” sunt două lucruri
total diferite.
De asemenea, nici România nu a scăpat de atac. Banca Transilvania și compania Transgaz fiind
acuzate de propagandiștii de la Kremlin că ar fi cumpărat „pe nimic” activele băncilor Victoriabank
și Moldova Agroindbank (MAIB). Însă preluarea Vict oriabank și MAIB de către Banca
Transilvania nu s -ar fi produs fără suportul oferit de BERD – acționar pe termen lung atât la
Victoriabank și MAIB. Ori, BERD deține 8,6% din Banca Transilvania, iar tranzacția marchează
însănătoșirea sectorului bancar marcat de „scandalul furtului miliardului de dolari”.
Întrebarea cea mai mare este că de ce au ales propagandiștii Facebook -ul? Deoarece conform unor
calcule, aproximativ 20% dintre cetățenii moldoveni se informează de pe rețelele de socializare,
majoritatea preferând Facebook -ul.

16 A se vedea https://larics.ro/lectii -de-propaganda -digitala -ale-kremlinului -in-pragul -alegerilor -din-republica –
moldova/ , accesat la data de 5 iunie 2019

32
3.4 România, o posibilă țintă a propagandei rusești

Dezbaterea despre metodele prin care putem face față acestui model de gândire în care ceea ce noi
credem sau vrem să credem este mai important decât faptele obiective , a cuprins și România. În
România s -a manifestat în special în perioada electorală din 2016, dar și în timpul protestelor din
februarie 2017. De altfel, fenomenul ”fake news” s -a dezvoltat și propagat cel mai bine în timpul
unor evenimente sau situații limită, cu efect important asupra consumatorilor de informație. Site –
urile din România care promovează știri false pretind că sunt platforme de știri independente, însă le
lipsește transparența: nu prezintă detalii despre autori și despre redacție, nu citează surse credibile și
nu oferă informații ce pot f i verificate.
Dintre toate instrumentele de in fluență pe care Kremlinul le utilizează împotriva României,
dezinformarea este ce a mai insidioasă și mai greu de contracarat. Însă, educarea publicului și
responsabilizarea principalilor lideri de opini e sunt pași necesari pentru a -l împiedica să devină o
forță cu adevărat subversivă în România.
Principala cale prin care Moscova încearcă să-și atingă obiectivele și să influențeze opi nia publ ică
– uneori chiar provocând ac țiuni civice sau comportamente politice – ține de folosirea dezi nformării
și a propagandei. Acestea sunt preocupări tot mai mari și la no i, în ciuda percepției generale că, pe
fondul tensiunilor istorice, al rela țiilor înghețate și al a finității culturale foa te mici , România este o
țintă secunda ră.
Armand Goșu, expert în spațiul estic a spus într -un interviu că cel mai probabil unioniștii conduc
propaganda rusească, deoarece însăși Sputnik -ul de la Chișinău este condus de Iurie Roșca, fost
unionist. (A se vedea Anexa 1)
Unele forme de propagandă sunt ușor de reperat și destul de inofensive, cum ar fi articolul din
Sputnik.md care îl lăuda pentru colecțiile de artă și intelect pe Codrin Ștefănescu, secretar general
adjunct al PSD, la câteva zile după ce acesta a fost implicat într -un sca ndal cu bodyguarzi la
procesul lui Liviu Dragnea.
Încercare a de a stimula îndoiala față de opțiu nile e uroatlantice și europene ale Româ niei sau de a
slăbi sentimentul pro occiden tal este mai pro fitabilă Kremlinului, deoarece românii nu au nicio
nostalgie cu pri vire la Rusia (sau fosta URSS) și o percep ca pe o amenințare.
În România, l a fel ca și în alte țări din Eu ropa Centrală și de Est, mașina de dezin formare a
Kremlinului este profund oportu nistă. Speculează și folosește contextul socio -politic, stârnește
emoțiile sau cre dințele existente la nivelul diverselor gru puri, pentru a le aduce mai aproape de
narațiunile sprijinite de Krem lin. Acest lucru implică o investiție relativ modestă a aparatului de

33
propagandă, ca re reușește să creeze confuzie , uneori panică, cultivân d teorii ale conspirației și
neîncrederea în sistemul de valori occidentale și al guvernării democratice.
Trei forțe principale contribuie la răspân direa narațiunilor anti -occidentale și pro-Kremlin în
România: canalele o ficiale de propagandă; rețelele social media; cate goria site -urile marginale,
conspi raționiste sau naționaliste. Ca bonus, uneori primesc și o mână de ajutor de la mass -media sau
de la personalități publice.
Canalele o ficiale de propagandă sunt o dezvoltare rece ntă în spațiul mediatic româ nesc. Dup ă o
prezență scurtă și fără succes a RT, Sputnik și -a făcut debutul, deși indirect, prin interm ediul
Republicii Moldova. Astfel, Sputnik Moldova, prima componen tă în limba română a Sputnik
News, a fost lansată în mai 2 015. Ulterior, în august 2016 a fos t adăugată componenta Moldo va-
România dedicată unui public româ nesc. Sub sloganul „Sputnik spune ceea ce alții tr ec sub tăcere“,
platforma reven dică astfel o parte din piața știrilor alternative.

Pe de alt ă parte, Facebook contribuie ma siv la propagarea narațiunilor pro -Krem lin și la
dezvoltarea activismului onlin e pro -rusesc. Spre deosebire de Sputnik News și de alte site -uri de
știri pro -Moscova – care folosesc în principal voci care aparent proiectează aut oritate sau „experți“
pentru a servi drept purtători de cu vânt pentru prop aganda Kremlinului în România, deoarece
potrivit unor studii, pentru 7 5% dintre români Facebook reprez intă principalul canal de informare.17

17 A se vedea http://www.manafu.ro/2016/12/stiri -false -romania/ , accesat la data de 5 iunie 2019

34
Propaganda și manipulările prin fake ne ws, promovate prin eforturi directe sau indirecte de
Moscova în Europa de Est, inclusiv în România și Republica Moldova, diferă foarte mult în funcție
de țară, pentru că trebuie să țină cont de doi factori foarte importanți: deschiderea mediului socio –
cultural la Rusia și voința politică locală de a contracara propaganda . „În România, condițiile de
mediu sunt contrastante cu Moldova, nu avem factori favorizanți, nu poți să faci propagandă în
limba rusă în România, nu ai televiziuni și rețele sociale ruseșt i. Însă este foarte clar că voința
politică de acum de a contracara propaganda este zero, nu avem nimic. Totul este un efort privat.
Dimpotrivă, ai tot felul de actori parastatali, unde influența rusă proliferează. La nivel
guvernamental, fake news este un ul dintre principalele instrumente de guvernare. Că preiei teme de
pe Sputnik sau le inventezi aici…”, a explicat Sorin Ioniță, membru al Expert Forum.18
În România și Moldova, deschiderea politică pentru p ropagandă este foarte mare, iar partidele de
guvernământ au preluat chiar din practicile de propagandă și fake news ale Rusiei . Ideea că
Occidentul nu este un aliat, ci un „inamic disimulat“ pare să fie obiectivul prin cipal al mașinăriei de
dezinfo rmare din România. Țara noastră este în general pre zentată ca un simplu vasal al
Occidentului, o „colonie americană“ folosită ca un simplu câmp de l uptă și ca sursă de extragere
aresurselor și a capitalului autoh ton.
România, ca stat mem bru al N ATO, este ridiculizată și conside rată drept o marionetă în r ăzboiul
dintre Vest și Rusia. Perspectiva canalelor de dezinformare pro -Kremlin este aceea că România
rămâne un actor de securitate in signi fiant și este atât de vulnerabilă încât aproape că nu prezintă
interes. Un ele ment su plimentar ține de ideea că chel tuielile destinate apărării sunt atât inutile, c ât și
contraproductive, ceea ce generează o și mai mare insecuritate. O componentă constantă a acestei
narațiuni a fost ar gumentul că, prin găzduirea elementelor scutului antirachetă, România nu numai
că se p une singură în pericol ( fiind doar un câmp tactic pentru NATO), dar devine astfel și o
amenințare directă pentru Rusia, forțând -o astfel să se apere. Nu în ultimul rând, canalele de
dezinformare sunt inun date cu știri despre superioritatea m ilitară a Rusie i pentru a arăta că orice
investiții în apărare a României nu vor avea un im pact real.19
Kremlinu l știe că românii s -au temut me reu de agresiunea Rusiei. Speculând aceas tă frică și
repetând ideea că Occidentu l este cel care provoacă Rusia, mașina de propagandă pro -Kremlin
instigă nu un sentiment anti -rusesc ci, paradoxal, un sentiment anti -occidental în România. Privind
prin lentilele mașinii de dezinfor mare, Occidentul poate deveni un inamic mare pentru România
dacă aruncă țara într -un con flict desch is cu inamicul său istoric, Rusia.

18 A se vedea https://romania.europalibera.org/a/temele -propagandei -ruse -%C3%AEn -rom%C3%A2nia -expert -la-
bucure%C8%99ti -fake -news -e-instrument -de-guvernare/29821867.html , accesat la data de 8 iunie 2019
19 A se vedea https://revista22.ro/supliment/dezinformare -trolling -i-hacktivism -n-romnia , accesat la data de 8 iunie
2019

35
Dintre toate instru mentele de in fluență pe care Kremlinul le utilizează împotriva României,
dezinfor marea este cea mai insidioasă și mai greu de contracar at. Însă transparentizarea, edu carea
publicului, precum și responsa bilizarea principalilor lideri de opini e sunt pași necesari pentru a -l
împiedica să de vină o forț ă cu adevărat subversivă în Ro mânia.

3.5 Combaterea dezinformării
Pentru a combate fenomenul ”fake -news”, tehnologia a scos la înaintare mijloace prin care
influența știrilor false poate fi redusă sau chiar stopată. Este abordată orientarea către utilizator,
către informarea acestuia asupra informațiilor suspecte de a fi false și asupra metodelor prin care -și
pot filtra informațiile pentru a se feri de pericolul reprezentat de către „fake news”.
Marii jucători din industria online au decis să -și spună cuvântul și să contribuie semnificativ la
lupta împotriva știrilor false. Google și Facebook s unt giganții care au pornit și întețesc acest r ăzboi.
Google a anunțat că își extinde acțiunile de verificare a veridicității informațiilor la nivel mondial
prin intermediul opțiunii „Fact Check”. Concret, această opțiune, disponibilă tuturor utilizatorilor,
permite companiilor de publishing să afișez e eticheta „Verificat” în dreptul știrilor afișate în
rezultatele căutării de pe cel mai popular motor de căutare și astfel să informeze despre știrile pe
care le afișează.
Și platforma de social media se alătură luptei împotriva flagelului știrilor false. Astfel, a dat
utilizatorilor posibilitatea de a marca știrile false și a început deja să dezactiveze conturi suspecte
care folosesc pagini populare cu „like -uri” false pentru a obține o mai mare popularitate și pentru a
le folosi în răspândirea de știri f alse. Facebook dezvoltă algoritmi care să detecteze știrile false și să
le marcheze, să le izoleze sau chiar să interzică afișarea lor în timeline dacă acestea sunt raportate în
mod constant. Deja, 30.000 de conturi de Facebook din Franța au fost suspendat e pentru a opri
răspândirea de știri false, dezinformarea și spam -ul. De asemenea, Facebook este încă în perioada

36
de teste și promovează chiar în aceste zile un instrument edu cațional prin care utilizatorii pot să
identifice știrile false.
La nivel m ondial, autoritățile s -au autosesizat și au început să ia măsuri pentru a minimiza
efectul nociv pe care -l au știrile false. În Cehia, de exemplu, ministerul de interne a lansat
„Centrul împotriva terorismului și amenințărilor hibride” unealtă prin care do rește să lupte
împotriva știrilor false. Acest centru a fost lansat după ce mai mult de 40 de site -uri au răspândit
știri false, în special legate de imigranți. Specialiștii care lucrează în acest centru culeg informații
despre știrile false prin intermedi ul unui cont de Twitter dedicat, dar și prin intermediul unei
platforme on -line. De asemenea, doresc să extindă colaborarea cu Facebook pentru a opri
răspândirea de știri false, mai ales atunci când se pregătesc pentru alegerile electorale.
Guvernul din Germania pune accent pe lupta împotriva „fake news” și speră ca platformele social
media și utilizatorii acestora să dea o mână de ajutor în această luptă. Oficialii au exprimat
îngrijorări în legătură cu alegerile după ce au fost raportate știri false d espre cancelarul Angela
Merkel și admit că companiile social media trebuie să primească sprijin pentru a controla această
problemă, însă doar în limita strictă a legilor din această țară privind defăimarea.
Rețeaua First Draft News și Google News Lab au anunțat lansarea, împreună cu 16 redacții
germane și franceze, a unui instrument de verificare a informațiilor web, o inițiativă susținută de
Facebook, care își dezvoltă propriul sau instrument în acest sens, care va permite redacțiilor să
colaboreze pent ru „identificarea și verificarea conținutului care circulă on -line, fie că este vorba de
fotografii, clipuri video, comentarii sau si te-uri de știri”, potrivit unui comunicat Google.
În Taiwan, implicarea comunității în bătălia împotriva știrilor false este o temă comună.
Guvernul din această țară a lansat inițiativa ”vTaiwan” prin care sunt utilizate o serie de resurse și
instrumente digitale pentru a implica cetățenii. Departamentele guvernului au obligația de a pune la
dispoziția publicului, spre con sultare și informare, aspecte ce țin de diverse domenii precum
economie, sănătate, industrie, armată, tocmai pentru a stopa răspândirea de informații din surse
necredibile.
Și în România au apărut o serie de măsuri care ajută în lupta împotriva știrilo r false.
Factual.ro este, probabil, cel mai cunoscut proiect care pune umărul la războiul împotriva știrilor
false. Implementat de Asociația Funky Citizens și cu contribuția voluntară a experților care dedică
lunar din timpul lor proiectului, Factual .ro este primul site de fact -checking pe știri politicile și pe
declarațiile publice din România și se adresează „oricărui cetățean interesat de bunul mers al cetății,

37
dar cu precădere celor la fel de nereprezentați politic ca și noi, afectați de calitatea slabă a
dezbaterilor din spațiul public românesc ”.20
O altă unealtă care ajută în acest război este aplicația „De necrezut” care vânează fake newsurile
din România. Monitorizează 70 de site -uri și avertizează utilizatorii dacă un site ar putea răspândi
fake news prin afișarea mesajului: „Pare de necrezut? Verifică informația și din alte surse”. Este o
extensie de browser web disponibilă, momentan, doar pentru Google Chrome, urmând să fie lansată
și pentru Fire fox sau Opera. După instalare, utilizatorul care accesează un text pe un site de „știri
false” sau care vede, în feed -ul de Facebook, linkuri către paginile respective este anunțat, pe o
bandă roșie, că acest site nu este o sursă sigură de informare. Astfel, utilizatorul poate fi interesat să
verifi ce informația și din alte surse și poate va evit a, pe viitor, să acceseze și să răspândească astfel
de materiale.
Aplicația „Biziday” oferă notificări și alerte, personalizate în funcție de interesul utilizatorului.
Scoate în evidență știrile cu adevărat importante încercând, în același timp, să ofere informații din
surse cât mai credibile. Prezintă știri scurte, si ntetizate, astfel încât să fie înțeleasă toată informația
din titlu și direcționează către cele mai prestigioase site -uri de știri centrale și locale.

20 A se vedea https://www.factual.ro/despre/ , accesat la data de 14 iunie 2019

38
Concluzii

Mass -media și rețelele de socializare sunt ”invadate” de știri false furnizate sub masca unor fapte,
situații sau evenimente adevărate. Fenomenul a devenit și în România un demn urmaș al
propagandei și dezinformării. Contracararea acestui proces în conti nuă dezvoltare se poate face, în
primul rând, prin educație și cunoaștere.
De exemplu, ș tirile false din domeniul politic sunt cele mai răspândite, se distribuie cel mai rapid si
au un indice de viralitate net superior celorlalte categorii populare între cei care gustă genul
(celebrități, business, terorism si războaie, stiință si tehnologie, divertisment si dezastre naturale).
De asemenea, d evine evident faptul că societățile democratice occidentale nu au fost pregătite să
se apere în fața acestui tip de amenințare care ține de sfera războiului hibrid. Decât a cuceri militar
și economic un teritoriu este mult mai simplu și mai puțin costisitor să obții practic același lucru
prin manipularea populației. Orice avans tehnologic a avut potențial benefic și potențial distructiv.
A depins de modul în care societatea a înțeles să folosească noile tehnologii. De data asta, știrile
false și manipularea în masă vor fi extrem de greu de controlat. În ciuda difuzării acestor informații
false, legea americană protej ează pe autori prin libertatea de exprimare definită de primul
amendament. Confrun tat cu această situație, Facebook și -a luat angajamentul de a trimite
avertismente utilizatorilor care primesc "știri false". Deși în Statele Unite a devenit un fenomen, nic i
un studiu serios nu dorește să dezbată acest lucru .
În acest sens, mulți specialiști au acuzat creșterea în social media a așa -numitei „bule filtru”,
fenomenul care arăta utilizatorilor doar conținut pe placul lor și ascunzând alt gen de știri.
Criticii spun că acest lucru denaturează imaginea de ansamblu și inhibă perspectiva neutră, ceea ce
înseamnă că poveștile cele mai incendiare obțin cea mai mare atenție. Această idee conform căreia
societatea se informează doar conform propriilor pre ferințe și că filtrează realitatea doar cu ajutorul
unor anumite canale de informare poate avea consecințe grave.
Dezinformarea reprezintă o amenințare în evoluție care necesită o cercetare continuă pentru a
actualiza setul de de instrumente de politici , în conformitate cu noile tendințe și practici. Sursele rău
intenționate, atât în interiorul UE, cât și din afară, utilizează în mod constant noi tactici, optând din
ce în ce mai mult pentru operațiunile locale la o scară mai mică, care sunt mai puțin sus ceptibile de
a fi detectate și expuse. Cu toate acestea, obiectivul rămâne același: împărțirea societății noastre și
subminarea încrederii cetățenilor în procesele și instituțiile democratice.
Protejarea proceselor și instituțiilor democratice de dezinf ormare și manipulare reprezintă o
provocare pe termen lung și necesită eforturi continue. De asemenea, acest lucru necesită și un efort

39
comun din partea instituțiilor UE și al statelor membre și include necesitatea unor resurse umane și
financiare adecvate pentru o mai bună detectare a dezinformării, analiză și expunere a campaniilor
de dezinformare și pentru sporirea pregătirii pentru abordarea campaniilor de dezinformare la
nivelul Uniunii Europene și la nivel național. Astfel, sectorul privat, în special platformele online,
au o responsabilitate deosebită în ceea ce provește combaterea dezinformării.
Comisia și Înaltul Reprezentant se angajează să -și continue eforturile comune de a ne proteja
democrația europeană de dezinformare și manipulare. Este re sponsabilitatea noastră partajată să
protejăm dreptul cetățenilor UE la informații factuale, obiective și fiabile.
În concluzie, trăim într -un ambient bogat în media persuasive. Este necesar uneori să fim
convinși în anumite privințe, iar media reprezintă o alternatică facilă de obținere a informațiilor. Ne
putem proteja de consecințele persuasive ale mass mediei înce pând prin a privi dincolo de sensul
aparent al informațiilor.
Așadar, mare atenție la ceea ce citiți pe internet, la ce distribuiți și la ce auziți. Sfatul meu cel mai
simplu de pus în aplicare este să verificați dacă aceeași informație a fost difuzată de mai multe
surse, precum ziare cunoscute, televiziuni, radiouri și age nții de presă cu -n statut înalt, pentru că
ceea ce citim și spunem nu ne influențează doar pe noi, ci și pe cei din jurul nostru.

40
Bibliografie

1. Anti-Defamation League (ADL), Blood Libel: A false, incendiary claim against jews ,
https://www.adl.org/education/resources/glossary -terms/blood -libel

2. Conley Kremlin Playboo k, 2016

3. Daniel David, Psihologia poporului român: Mic ghid de site -uri dubioase din era
postadevărului, 2015, Polirom

4. David M. G., Christianity in the Later Roman Empire , 2015

5. Digi24: Cum funcționează propaganda rusă pe internet, https://www.digi24.ro/opinii/cum –
functioneaza -propaganda -rusa-pe-internet -816196

6. European External Action Service: Progress report on Action Plan against Disinformation,
https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters -Homepage/63943/progress -report -action –
plan-against -disinformation_en

7. Gillian Clark, Christianity and Roman Society , 2004

8. HotNews.ro, https://www.hotnews.ro/stiri -esential -23006816 -video -este-romania -tinta-
pentru -propaganda -ruseasca -corneliu -bjola -profesor -oxford -strategia -este-creeze –
neincredere -situatia -statului -drept -dezvoltare -interna -care-serveste -intereselor -rusiei.htm

9. https://www.factual.ro/despre/

10. Institutul pentru Politici și Reforme Europene: http://ipre.md/2018/09/21/spatiul –
informational -on-line-din-republica -moldova -continua -sa-fie-afectat -puternic -de-
fenomenul -propagandei -ruse/

41
11. Larics.ro, Nicolae Țîbrigan, Lecții de propagandă digitală ale Kremlinului în pragul
alegerilor din Republica Moldova , https://larics.ro/lectii -de-propaganda -digitala-ale-
kremlinului -in-pragul -alegerilor -din-republica -moldova/

12. Manafu.ro: Facebook este campion la știri false în România,
http://www.manafu.ro/2016/12/stiri -false -romania/

13. PoliticoMagazine, The long and brutal history of fake news ,
https://www.politico.com/magazine/story/2016/12/fake -news -history -long-violent -214535

14. Publica tion Office of the European Union: A multi -dimensional approach to disinformation
report, https://publications.europa.eu/en /publication -detail/ -/publication/6ef4df8b -4cea-
11e8 -be1d -01aa75ed71a1/language -en

15. Radio Europa Liberă România: https://romania.europalibera.org/a/temele -propagandei -ruse-
%C3%AEn -rom%C3%A2nia -expert -la-bucure%C8%99ti -fake-news -e-instrument -de-
guvernare/29821867.html

16. Revista 22, Corina Rebegea, Dezinformare, trolling și hacktivism în Româ nia,
https://revista22.ro/supliment/dezinformare -trolling -i-hacktivism -n-romnia

17. StratCom: NATO Strategic Communications Centre of Excellence ,
https://www.stratcomcoe.org/robotrolling -20191

18. The Wall Street Journal, https://www.wsj.com/articles/russias -covert -tactics -aim-to-
alienate -ukraines -western -neighbors -11558098000

19. William Weier, History's Greatest Lies , 2009

42
Anexa 1 Interviu cu Armand Goșu

Considerați că în România există dezinformare și că Rusia și propaganda
rusească au legătură?
Sigur. În primul rând dezinformarea există din antichitate. Însă acum, în secolul XX toată
tehnologia modernă a sporit capacitatea de dezinformare. Dar ex istă dezinformare care are legătură
cu Rusia și care nu are legătu ră.
În al doilea rând, dezinformarea rusească, propagandele rusești nu acționează direct din Rusia,
deoarece România nu este o țintă specială, precum Polonia care este un stat puternic. Dar
dezinformarea din partea Rusiei are legătură cu Republica Moldo vei, România nu este considerată
suficient de autonomă, ea fiind văzută mai mult ca o colonie americană.
Însă pot spune că foștii unioniști conduc propaganda asupra României. Iurie Roșca era
președintele Partidului Popular Creștin Democrat din Republica Moldova și omul serviciilor
românești, fiind în același timp agent rus, iar el acum conduce Sputnikul de la Chișinău. Acești foști
unioniști se ocupă de propaganda rusească în România, fiind mai mult o filială a rușilor.

Dar în perioada alegerilor din Ro mânia nu a existat dezinformare din partea
Rusiei?
Da, a existat. Narativele lor nu sunt pro sau contra Uniunii Europene, ele sunt construite în așa fel
încât să creeze rupturi în societate. România cum e pro -UE, ei încearcă să creeze un narativ
conserv ator cum că UE strică valorile tradiționale românești. Dacă România ar fi fost
conservatoare, atunci Uniunea Europeană ar fi venit și ar fi promovat un alt narativ. Pentru că pe
ruși îi interesează să -și facă fani în societate , nu să creeze narative.

Dezi nformarea din România se datorează faptului că Rusia încearcă să
slăbească sentimentul pro -occidental?
Da, dar asta este o miză mare. Occidentul este murdar și fiind împotriva valorilor tradiționale,
vrea sa le niveleze cumva. De asemenea, Putin și prop aganda rusească exploatează slăbiciunile
noastre, ale unor instituții și incapacitatea oamenilor politici de a le răspunde oamenilor de rând.

43
Este propaganda rusească o amenințare la adresa securității naționale?
Sigur că este. Numai că în România di sputa internă este atât de mare încât propaganda rusească
nu se mai deslușește. Iar când vine vorba de combaterea propagandei rusești sunt din ce în ce mai
rezervat, sceptic.