Tehnici de persuasiune în spațiul audiovizual românesc [602919]

1

UNIVERSITATEA PETROL -GAZE DIN PLOIEȘTI
Facultatea de Litere și Științe
Specializarea: Studii culturale românești în context european

LUCRARE DE DISERTAȚIE
Tehnici de persuasiune în spațiul audiovizual românesc

Coordonator științific: Masterand: [anonimizat]. univ. dr. Stoica Loredana Horhocea Diana Eliza

Ploiești
2017

2

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
Capitolul I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 4
ROLUL AUDIOVIZUALULUI ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ …………… 4
1.1. Definirea termenului de audiovizual ………………………….. ………………………… 4
1.2. Mass -media în spațiul românesc ………………………….. ………………………….. …. 5
1.2.1. Influența mass -media în societatea românească ………………………….. ……… 9
1.2.2. Avantaje și dezavantaje ………………………….. ………………………….. …………. 13
Capitolul II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 16
PROCESUL DE PERSUASIUNE ………………………….. ………………………….. …… 16
2.1. Teoria convingerii asupra publicului ………………………….. ……………………… 16
2.2. Persuasiune sau manipulare? ………………………….. ………………………….. …….. 21
2.3. Tehnicile persuasiunii ………………………….. ………………………….. ……………… 25
2.3.1. Subiectele. Tipuri de emisiuni ………………………….. ………………………….. … 26
2.3.2. Discursul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 34
2.3.3. Impactul imaginii ………………………….. ………………………….. …………………. 38
2.3.4. Audiența ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 41
Capitolul III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 43
ÎNTRE CULTURĂ ȘI AUDIOVIZUAL ………………………….. ………………………. 43
3.1. Noua cultură ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 43
3.2. Un homo mediaticus al spațiului românesc ………………………….. ……………… 47
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 49
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 50

3

INTRODUCERE

În această lucrare voi aborda ideea de dezvoltare și ideea de convingere a publicului prin
intermed iul mijloacelor de comunicare de masă; o formă de modernizare a spațiului românesc
care a suferit multe schimbări, până când tehnologia a căpătat forma de astăzi.
Acum câțiva an i, în Români a, oamenii nu știau încă de puterea acestor mijloace media și
nici cum le va putea schimba modul de a trăi. Mijloace le de comunicare de masă, precum
televizorul, radioul și ulterior rețelele Internet , devin o necesitate pentru toți cetățenii, iar
influența acestor a se resimte câțiva ani mai târziu. Informația capătă o nouă formă, aceea de a
se transmite rapid și sigur către ceilalți consumatori de media și de a fi înștiințați despre tot
ceea ce se petrece în jurul lor. În ziua de astăzi, omul nu concepe să nu își verifice telefonul
mobil la prima ora a dimineții, înainte de a pleca la serviciu sau în drum către școală. De
asemenea, est e o necesitate să navighezi pe I nternet oriunde te afli și să te documentezi despre
ceea ce te interesează. Toate acestea au devenit indispensabile, iar acest lucru se resimte în
societatea noastră românească. Ziarul sau revistele au fost în scurt timp înlocuite cu cele
digitale, precum și cărțile, iar televiziunile abordează diferite teme care să fie pe placul și la
nivelul fie cărui consumator. Când vrei să te relaxezi, metoda cea mai simplă și la îndemâna
oricui este aceea de a viziona un film sau o emisiune pr eferată, dar și de a naviga pe I nternet
sau a comunica prin diferite site -uri de socializare. Toate aceste lucruri au c ontribuit la
modernizarea societății, având acces la o multitudine de informații. Desigur, în primul capitol
al lucrării mele o să dezvolt ideea de mass -media și o să prezint atât rolul acesteia în
societatea noastră actuală , cât și cum anume ne poate infl uența această formă de comunicare
viața, gândurile, atitudinile . În al doilea capitol mă voi raporta și voi detalia tehnicile de
persuasiune și importanța acestora în a convinge sfera publică din fața ecranului. În ultimul
capitol mă voi axa pe impactul audiovizualului asupra culturii.
În acest scop, lucrarea este structurată , astfel încât , să ilustreze modalitatea prin care
audiovizualul creează o nouă societate prin intermediul propriilor tehnici , precum și efectele
acestuia . Mai mult decât atât, ultimul capitol ilustrează fenomenul cu care se confruntă astăzi
societatea și anume, cu un homo mediaticus.

4

Capitolul I
ROLUL AUDIOVIZUA LULUI ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ

Fig. I.1. Audiovizualul în miniatură

1.1. Definirea termenului de audiovizual

Termenul de audiovizual este bine conturat în societatea românească de astăzi datorită
tehnologiei care a avansat considerabil. Audiovizualul are la bază mijloacele de comunicare
care solicită în permanență auzul și văzul. Lipsa acestor caracterist ici nu ar mai putea defini
omul modern și societatea care prosperă. Acest fenomen a luat amploare încă din secolul XX
și continuă cu o mai mare putere și în secolul XXI, fără de care , societatea românească nu
poate rezista. La început au fost presa, radiou l și televiziunea, însă, la un stadiu incipient, iar
mai târziu , televiziunea și I nternetul au căpătat un loc primordial în rândul populației. Aceste

5
lucruri au rolul de a oferi informații cu ușurință despre d omeniile de care ești interesat. Așa
cum este și denumirea, cele două cuvinte reprezintă prin contopire a udio și vizual, ceea ce
automat implică văzul și auzul. Acest termen a dobândit o altă formă în spațiul românesc
imediat după căderea regimului comunis t, atunci când restricțiile au dispărut, iar populația era
deschisă spre a face o schimbare, punând accent mai mul t pe impactul asupra imaginii. T otul
începea să se transmită prin intermediul audiovizualului, de la campanii electorale, până la
diferite ști ri sau emisiuni. Totul este la un alt nivel, spre exemplu, radiourile se împart pe
categorii muzicale, difuzând diferite genuri pe placul fiecărui om, emisiunile TV pot aborda
teme familiale, culturale, politice , sociale, de divertisment sau un alt gen bin e conturat în
spațiul românesc este r eality -show -ul , bazat pe întâmplări reale din viața consumatorilor.
Așadar, termenul de audiovizual implică totalitatea imaginilor dist ribuite
consumatorilor care au dus la moder nizarea spațiului românesc, iar viața tuturor oamenilor se
rezumă la televiziune, radio, I nternet. Dacă acestea sunt într -adevăr benefice pentru cultura
noastră sau f olosirea acestora în exces ne va dăuna, vor fi dezvoltate în următorul subcapitol.

1.2. Mass -media în spațiul românesc

Începând cu mijloacele de comunicare de masă , remarcăm o modernizare a secolului în
care trăim. Reprezintă o nouă fațetă a societății care a progresat vertiginos , caracte rizându -se
prin accesibilitate. O societate de consum cu un exces de modernitate ne dă senzația de
confort continuu din punct de vedere intelectual și satisfacția de a fi rezolva t lucrurile mult
mai rapid. Gilles Lipovetsky vorbește despre această modernit ate ca fiind una în exces și o
denumește ca fiind o „mutație hipermodernă” care „are drept caracteristică faptul că ea
afectează, într -o mișcare sincronică și globală, tehnologiile și media, economia și cultura,
consumul și estetica. […] Arta (arta digit ală), muzica (videoclipul), jocul (jocurile video),
publicitatea, conversația, fotografia, cunoașterea, nimic nu mai scapă în întregime rețelelor
digitale ale noii ecranocrații. Toată viața, toate raporturile noastre cu lumea și cu ceilalți sunt
din ce în ce mai mediatizate printr -o multitudine de interfețe prin care ecranele nu încetează să

6
conveargă , să comunice, să se interconecteze ”1. Mass -media provine din limba engleză și face
referire la mijloacele de comunicare de masă, termenul media fiind esențial și „semnificând
seturi de tehnici și metode de transmitere, de către furnizori centralizați, a unor mesaje unei
audiențe largi, eterogene și dispersate geografic ” 2.
Raportându -ne la societatea românească, m ass-media reprezintă modalita te prin care
poporul nostru capătă o valoare cu ajutorul informației. În spațiul românesc această nouă
formă de valorificare a comunicării de masă a apărut destul de târziu față de Occident, însă, în
scurt timp a luat amploare, mai exact, după căderea regi mului comunist. Toate aceste
mijloace, ca presa, televiziunea, radioul s -au dezvoltat independent, fără să mai furnizeze
diferite informații pe baza unor criterii stabilite de regimul comunist . După revoluție,
schimbările în media au fost majore, în așa mă sură încât, lectura ziarelor a scăzut foarte mult.
Toate acestea scot în evidență dorința de dezvoltarea a omului modern p rin prisma mijloacelor
de masă : „mass -media românească a trebuit să joace un rol eficient, proactiv în democratizare,
contribuind la sociabilizarea și educarea publicului în și pentru noi roluri și valori sociale într –
o societate deschisă. Rolul mass -mediei a fost unul extrem de dificil în societatea românească
de tranziție, pentru că lor li se cere să joace un rol central în remodelare a culturii politice a
națiunii și a mentalităților clasei politice ”3.
În România actuală , atât I nternetul, cât și televiziunea sunt primordiale în viața
consumatorilor, fără a concepe ca după o zi epuizantă să nu se relaxeze în acest mod. Unii
petrec f oarte mult timp pe Internet, atât acasă, cât și la serviciu , devenind un mod de viață și
considerând că prin intermediul mass -media omul se documentează despre orice se întâmplă
în jurul lui. Spre deosebire de perioada comunistă, în care televiziunile ascu ndeau adevărul
consumatorilor în favoare a regimului, pentru a crea o falsă idee des pre dezvoltarea poporului
român, televiziunea în ziua de astăzi oferă o multitudine de informații cu privire la societatea
românească. Însă, ceea ce nu exista în acea vreme era libertatea de a te exprima . Oamenii
auzeau și vedeau doar ce regimul permitea, însă, niciodată televiziunea nu a avut scopul de a
documenta poporul, ci doar de a îl manipula și a îl ține sub control, limitându -i intelectual.
Așadar, în secolul XXI, „mass -media oferă ochii și urechile societății”, conform afirmației lui
Werner J. Severin și James W. Tankard , Jr., ilustrând faptul că : „Ele pun la dispoziție
mijloacele prin care societatea ia decizii și reprezintă voc ea colectivă prin care societatea

1 Gilles Lipovetsky, Jean Serroy, Ecranul global, Traducere de Mihai Ungurean, Polirom, București,
2008, pp. 19 -20.
2 Aurelian Bondrea, Sociologia opiniei publice și a mass -media, Editura Fundației România de Mâine,
Ediția a III -a, București, 2007, p.170.
3 Bianca Mitu, Politică și reality -show, Tritonic, București, 2013 , pp. 77 -78.

7
ajunge să se cunoască ”4. Afirmația scoate în evidență beneficii le mijloacelor de comunicare
de masă asupra unui popor, cu ajutorul cărora se transmit numeroase informații , consumatorii
fiind într -o comuniune cu acestea . Pentru socie tatea noastră democratică, totul se bazează pe
oamenii bine informați. Aceștia reprezintă viitorul unei țări și al unui trai decent, oameni
capabili să diferențieze intelectualul de mediocru și să își expună cunoștințele pentru a își
ajuta popor ul. O țară puternică are nevoie de oameni puternic informați.
În societatea actuală de consum, mass -media reprezintă o mare putere a statului și cu o
mare influență a supra poporului. Depășind cu mult stadiul de limitare socială și intelectuală,
spațiul românesc s e dezvoltă în ziua de astăzi prin intermedi ul mijloacelor de comunicare de
masă , atât în domeniul financiar, politic, industrial, cât și în viața cotidiană, luându -le ca pe un
mod de viață. Așa cum a remarcat și autorul Aurelian Bondrea: „În societate, mai ales în
momente cruciale, de schimbări mai mult sau mai puțin profunde, în contextul unor acțiuni
sociale de anvergură, cum ar fi alegerile parlamentare generale, prezidențiale etc., se apelează
frecvent, cu insistențele cunoscute și pri n cele mai diverse căi, la mijloacele de informare de
masă. Fenomenul mediatic (mass -media) s -a impus în lumea ultimelor decenii ca un sistem de
putere cu influență excepțională, îndeosebi ca urmare a dezvoltării televiziunii, a rețelelor
Internet ”5.
Așadar, dând la o parte perioada comunistă, rolul acestora într -un stat democratic este atât
de a informa, cât și de a critica. Putem vorbi metaforic despre mass -media, ca fiind un c entru
gravitațional, în jurul căruia se învârt domeniile. Cu ajutorul aces tui centru , totul se simplifică
în viața omului modern, iar comunicarea progresează. Deși, rolul mass -mediei este acela de
furniza informații și de a le răspândi, există și dezavantaje care vizează societatea de consum.
Din cauza faptului că omul a găsit o metodă prin a comunica mult mai ușor, informațiile
numeroase pot fi nefondate, ceea ce în seamnă că pot dăuna consumatorilor. În orice situație
trebuie să găsim un echilibru în ceea ce facem, precizând că , de îndată ce omul caută
încontinuu o cale de a își satisface nevoia de informare, mijloacele de comunicare, cu
siguranță, creează dependență . Desigur, omul este capabil să decidă când și cum trebuie să se
retragă, dar acest lucru a devenit mult mai greu în zilele noastre, deoarece reprezintă și o
comoditate a omului modern de a avea totul fără prea mare efort. Chiar dacă este vorba de
televizo r, radio sau I nternet, omul are dreptul de a alege cum anume să comunice și ce anume
să dobândească din media. Mass -media reprezintă o „punte de legătură ” între societate și

4 Werner J.Severin, James W. Tankard, Jr., Perspective a supra teoriilor comunicării de masă,
Traducere de Mădălina Paxaman și Maria Paxaman, Polirom, București, 2004, pp. 15 -16.
5 Aurelian Bondrea, op.cit., p. 281.

8
informație prin care omul se poate identifica cu o anumită problemă, poate in tra în comuniune
cu societatea și poate fi integrat într -un anumit mediu, cultural, social, politic.

Fig. I.2. Consumatorul de media

Mijloacele media ajută la dezvoltarea interculturală și interumană, iar oamenii capătă o
usurință în a transmite informații celorlalți, chiar dacă nu vorbesc aceeași limbă. Totul este o
deschidere către nou, o modernizare continuă prin care omul își exprimă gândurile,
sentimentele, stările prin mass -media, ajutându -i să se dezvolte din toate punctele de vedere.
Raportându -ne la societatea românească, ilustrând faptul că unii oameni nu au acces la aceste
mijloace, sunt practic, dezavantajați. Aceștia sunt în urmă cu tot ceea ce se petrece în jurul lor
și nu mai pot ț ine pasul cu ceilalți oameni informați, astfel, creându -se o diferență socială și
culturală. Putem remarca fapul că, mass -media nu este o opțiune în viața omului modern, ci o
necesitate prin care s e poate relaxa , se poate documenta sau poate studia.
Conform unor studii făcute de către unii cercetători, se constată faptul că : „Tehnologia în
comunicare se schimbă atât de rapid încât mulți vorbesc despre o revoluție în comunicare sau
o explozie a informațiilor […] Multe dintre aceste tehnologii au un efect spectaculos, dând
utilizatorului un control mult mai mare asupra procesului de comunicare ș i asupra
informațiilor primite ”6. Așadar, totul se transformă într -o lume dig itală unde o amenii

6 Werner J. Severin, James W. Tankard Jr., op.cit., , p. 269.

9
comunică online sau aleg să studieze on line. Aceste efecte ilustrate anterior , sunt într-adevăr,
de mare folos populației, dar niciodată îndeajuns. În ce sens ne influențează oare excesul
mass-media ? Cum putem sorta informațiile, astfel încât, să fi m capabili să le distingem pe
cele propice de cele nocive? În următorul subcapitol voi aborda această problemă cu care se
confruntă societatea românească contemporană, mai exact, influența pe care o are mass -media
asupra cetățenilor.

1.2.1. Influența mass -media în societatea românească

Conform unor studii, deseori, consumatorii percep greșit unele informații din mass –
media. În capitolul anterior am scos în evidență importanța pe care o are această tehnologie a
comunicării într -o societate digitalizată și voi continua prin a aborda probleme le de percepție
cu care se confruntă spațiul românesc și ceea ce îi determină pe consumatorii de media să
interpreteze mesajele în felul lor propriu. Potrivit aces tei afirmații: „ Cercetarea a identificat
două tipuri de influențe asupra percepției umane: influența structurală și cea funcțională.
Influențele structurale sunt legate de aspectele fizice ale stimulilor la care suntem expuși – de
exemplu, cu cât o serie d e puncte sunt mai apropiate, cu atât mai mult ele dau impresia unei
linii continue. Influențele funcționale sunt factori psihologici care influențează percepția și
deci introduc un g rad de subiectivitate în proces ”7.
Așadar, modul de percepție este legat de subiectivitatea fiecărui individ raportată la
modul de viață al acestuia. Un consumator de media provenit dintr -un mediu ostil niciodată
nu va înțelege și nu va aprecia adevărata valoare a informațiilor culturale, prin urmare, nici
consumatorul i ntelectual nu va aprecia mediocritatea din mass -media. Toate acestea au la
bază libertatea omului de a alege și de a valorifica ceea ce îi reprezintă. Noi suntem
răspunzători pentru ceea ce vrem să asimilăm sau să excludem din viața noastră. Aceste
element e „includ presupuneri bazate pe experiențe trecute (care adesea acționează aproape

7 Ibidem, p. 77.

10
inconștient), influențe culturale, motivații (necesități), stări sufletești, și atitudini. Efectele
acestor factori asupra percepției au fost demonstrate printr -un număr de experimente ”8.
Toate acestea fiind spuse, sesizăm influența mijloacelor de comunicare asupra modului de
a înțelege mesajul mediatic , astfel, aceleași imagini, aceleași emisiuni, aceleași știri induc o
stare care diferă de la cons umator la consumator după anumite nevoie pe care le -am enumerat
anterior. Atunci când individul are anumite așteptări de la el însuși are o altă perspectivă
despre ceea ce vede și despre ceea ce aude , față de individul limitat și resemnat cu modul de
viață pe care îl are. Aceste nevoi ale consumatorilor, fie ele culturale, politice sau stări
sufletești, fac ca mesajele din mass -media să fie înțelese greșit , dându -le o semnificație
personală. Aceasta este problema cu care se confruntă în ziua de astăzi o soc ietate digitalizată,
unde totul pare să fie superficial sau tratat după bunul plac. Potrivit unor studii : „Influența
mass -media constă în uniformizarea cadrelor de gândire și de comportamennt în sensul
acceptării sistemului capitalist ”9.
În societate a românească, influența mesajelor media s -au infiltr at puternic în viața
publicului, devenind, oarecum, o formă de manipulare în masă prin intermediul mesajului
diversificat. Așa cum ilustrează și unii cercetători: „Mijloacele de comunicare în masă pot
uneori să impună pe ordinea de zi anumite subiecte și să genereze conformism, iar alteori pot
să dea amploare dezbaterii și să f avorizez e pluralismul opiniilor ”10. Această afirmație admite
ideea de dependență a consumatorilor de media față de mesajele transmise de către presă,
televiziune, radio, influențându -le com portamentul și modul de gândire. Așa cum regăsim și
în cartea lui Aurelian B ondrea: „Mass -media au o influență substanțială asupra receptorilor,
dar ele se află, în același timp, sub influența acestora. Mijloacele de comunicare de masă nu
tind spre izolare, ci ele sunt în concordanță cu pulsația mediului. În unele cazuri, forțele
politic e, ideologice, religioase etc., folosesc mijloace de comunicare de masă în scopuri
particulare, subjugându -le controlului lor. În felul acesta, mass -media își pot pier de
obiectivitatea și libertatea ”11.
Desigur, această influență poate fi și u na pozitivă nu numai negativă pentru opinia
publică. Cea pozitivă o regăsim în comunicarea interpersonală benefică pentru dezvoltarea
societății. Potrivit afi rmației lui Dominique Wolton: „T eleviziunea este singura activitate pe

8 Ibidem, p. 78.
9 Philippe Cabin, Jean -Francois Dortier, Comunicarea, , Traducere de Luminița Roșca și Romina
Surugiu, Polirom, București, 2010, p. 209.
10 Remy Rieffel, Sociologia mass -media, Traducere de Ileana Busuioc, Polirom, București, 2008, p.
45.
11 Aurelian Bondrea, op.cit., p. 312.

11
care o au toate clasele soc iale și toate categoriile de vârstă, realizând astfel legătura dintre
toate mediile ”12. Cu ajutorul acestei afirmații , înțelegem faptul că omul are nevoie de a
comunica pentru a se dezvolta, iar acest mijloc de comunicare în ziua de astăzi este la
îndemâna oricărui om, fie el, copil, adult sau bătrân, însă, stabilirea unui echilibru în
activitatea cotidiană a ma ss-media depinde doar de noi. Întorcându -ne la metoda folosită în
a influența și în a manipula cetățenii, scoate în evidență nevoia permanentă de media
indiferent de situația în care se află consumatorii. Societatea de astăzi este ca un cerc digital ,
unde omul vede și aude totul, transmite celuilalt mesajul decodat, apoi se întoarce la forma
inițială. Diferite domenii își expun problemele, fie ele politice, economice, culturale, iar
oamenii la rândul lor țin cont de aceste aspecte, ceea ce întărește ideea de a influența cu
ajutorul mijloacelor de comunicare .

Fig. I.3. Imagine a unui cerc digital
(Contribuție personală)

Dependența pentru aceste mijloace este dată de dorința fiecărui individ de a fi mai bun
decât ceea ce vede la celălalt, are aspirații mult mai înalte pentru a își depăși concetățeanul.
Mai mult decât atât, atunci când omul nu se simte înțeles de către cei din jur, apelează la

12Remy Rieffel , op.cit., p. 43. mesaj
consumatoraudiovizual

12
această formă de comunicare pentru a se înțelege pe sine mai bine și pentru a își recăpăta
încrederea în forțele proprii. Toate acestea ilustrează modul în care omul înțelege și alege cum
să se trateze sau cum să evolueze cu ajutor ul tehnologiei. Când vedem diferite emisiuni în
care oamenii își arată talentele sau își etalează bunurile, automat și noi avem tendința de a ne
demonstra că suntem la fel de buni sau poate mai buni decât aceștia. Însă, dacă urmărim
diferite știri în care este prezentată sumbritatea realității, atunci devenim empatici sau
neliniștiți de ceea ce se petrece în jurul nostru. Așadar , conform teoriilor lui McLuhan:
„Fiecare mijloc de comunicare e un modelator al simțurilor noastre, prin care am ajunge la
anumite rezultate sociale inevitabile. Mai mult, natura atotcuprinzătoare a mijloacelor de
comunicare făcea practic imposibil faptul că oamenii obișnuiți să observe felul în care
tehnolo gia îi influențează propriu -zis”13.
Putem spune că, spațiul public „desem nează, în zilele noastre, și toate scenele și arenele
mai mult sau mai puțin instituționalizate, unde sunt dezbătute subiectele importante ale
momentului. Presa, radioul, televiziunea, dar și, de puțin timp, internetul constituie canale și
filtre esenția le ale acestui schimb de păreri ”14. O abordare mai profundă asupra acestui
consum de masă o face Umberto Eco, sugerând faptul că acestă nouă formă de comunicare nu
este una benefică pentru populație din punctul de vedere al intelectualității, ci al facilități i:
„Mass -media încurajează astfel o viziune pasivă și acritică a lumii. Este descurajat efortul
personal pe ntru a căpăta o nouă experiență ”15.
Prin urmare, omul își poate schimba opiniile în funcție de ceea ce se transmite ca fiind
„corect” sau „benefic” pentru societate și respectă tot ceea ce este „la modă” în zilele noastre.
Având acces la absolut orice, consumatorul trebuie să fie capabil să distingă ce anume îl
reprezintă , de ceea ce îl poate manevra. Cu ajutorul mass -media , manipularea este
omniprezentă, creând o imagine falsă despre ceea ce vrea să vadă și să audă omul.

13 Ziauddin Sardar, Borin Van Loon, Cîte ceva despre mass -media , Traducere de Irina -Margareta
Nistor, Curtea Veche, București, 2001, p. 39.
14 Remy Rieffel, op.cit., p. 50.
15 Umberto Eco, Apocaliptici și integrați, Traducere de Ștefania Mincu, Polirom, București, 2008, p.
50.

13

1.2.2. Avantaje și dezavantaje

Într-o eră a tehnologiei pare că trăim perfect. Însă, câte dintre aceste lucruri ne sunt
complet utile și câte ne dăunează? Putem fi capabili de a înlătura mediocritatea din mass –
media? Pentru a ilustra mai bine puterea acestei forme de comunicare voi prezenta avantaje le
și dezavantajele unei societăți digitalizate. Omul modern este omul comod care are acces la
toate informațiile fără a depune un efort prea mare. Televiziunea este principala sursă de
informare a consumatorului în care sunt expuse diferite știri, emisiun i, filme, seriale ,
abordând diferite teme. Însă, câte dintre acestea ne sunt cu adevărat utile? Emisiunile culturale
sunt tratate cu indiferență, spre deosebire de emisiunile de divertisment sau reality -show -urile .
Nici știrile nu mai prezintă altceva decât dezastrele unei societăți plină de criminali, tâlhari,
toate acestea intrând în normalitate. Nu mai suntem atât de uimiți când auzim toate aceste
lucruri, dimpotrivă, începem să credem că așa trebuie să se întâmp le în spațiul democratic de
astăzi. Aceste dezavantaje duc la informarea greșită a unui în treg popor prin omiterea
adevărului și inducerea intenționată a unor idei eronate. Așadar, „d ezinformarea, așa cum
amintește Guy Durandin, este întotdeauna realizată în interesul dezinformatorului și vizează
să-i facă un rău interlocutorului utilizând minciuna tactică (îi ascunzi adversarului propriile
planuri pentru a -l face să ia decizii proaste) și mediatică (este denigrată imaginea adversa rului
în opinia internațio nală) ”16.
Raportându -ne la România, televiziunea actuală înseamnă mai mult axarea pe non -valori
și pe emisiuni mediocre ca „Un show păcătos”, „Bravo, ai stil!, „Te vreau lângă mine”,
„Mireasă pentru fiul meu” și așa mai departe. Acestea nu sugerează decât lipsa adevăratei
culturi din mass -media. Principalul dezavantaj pe care îl regăsim în mass -media este dorința
de manipulare a publicului cu ajutorul ecranului, fie ea prin presă, televiziune sau I nternet.
Această dependență face ca toți consumatorii să trăiască și să gândească doar cu ajutorul
acestor lucruri. Deci, mass -media este „un câine de pază al societății” , acolo unde „oamenii
trăiesc realitatea pe ecranele televiziunii sau în paginile ziarelor și de aceea există pericolul ca
diferența dintre realitate și imaginea prezentată să dispară ”17. Însă, făcând abstracție de acest

16 Remy Rieffel, op.cit ., pp. 70 -71., apud Guy Durandin, L'information, La désinformation et la
réalité, Année, 1994, pp. 54 -57.
17 Bianca Mitu, op.cit. , p. 51.

14
aspect, putem spune că avem și unele avantaje în acest sistem mediatic. Începem de la
premisa că întotdeauna un stat puternic și un stat solid are la bază oameni educați și bin e
informați. Aici regăsim avanta jul folosirii mass -media în stadiul de informator al populației.
Așa cum precizează și Bianca Mi tu în lucrarea ei : „De aceea prima condiție a unei democrații
sănătoase ar trebui să fie libertatea de exprimare și accesul neîngrădit la informație. Libertatea
presei și cea de expresie sunt esențiale pentru apărarea și dezvoltarea democrației ”18. Așadar,
statul democratic nu va putea exista fără mass -media, iar dictatura nu va fi posibilă atât timp
cât aceasta coexistă. Ilustrând acest aspect important cu care se confruntă societatea modernă,
totuși, o cantitate mare de informații nu o putem cataloga ca fiind și calitativă . Umberto Eco
prezintă mijloacele media ca fiind unele benefice pentru consumatori din punctul de vedere al
comunicării, dar nu suficiente pentru evoluția umană: „E adevărat că mass -media propune în
cantitate masivă și fără discriminări felurite elemente d e informare în care nu sunt deosebite
datele importante de cele de pură curiozitate și de conversație, dar a nega că această
acumulare de informație poate să ducă la formare înseamnă a nutri o concepție destul de
pesimistă asupra naturii umane și a nu cred e că o acumulare de date cantitative, bombardând
cu stimuli inteligențele unui mare număr de persoane, ar putea să ducă, pentru u nele, la o
schimbare calitativă ”19.
Avantajul unei societăți puternice este informarea. Această informare are rolul de a duce
la intelectualizare a individului având la bază comunicarea. După părerea unor cercetători,
„mass -media răspund nevoii de informare, divertisment și cultură. Ea contribuie, fără
îndoială, la unificarea corpului social în jurul unei culturi comune. Dar acești autori refuză să
vadă aici o încercare de limitare și de manipulare a maselor. Cercetările lor s -au orientat
asupra modului în care consumatorii folosesc diferitele tipuri de mesaje și asupra satisfacț iei
pe care o au de la acestea ”20. Putem înțelege aici nevoia omului de a încerca ceva nou, ceva cu
adevărat captivant fără a vedea și efectul negativ al tehnologiei și fără a încerca să oprească
sau să reducă aceste forme de comunicare, valorificând în cele din urmă esența ei.
Confor m acestei afirmații: „Sintagma comunicare de masă este considerată de unii analiști
inexactă, în sensul că implică mai mult transmitere și nu dialog, schimb de informații și
interpretări. Alți autori apreciază că formula comunicare de masă este chiar mai î nșelătoare,
având mai ales conotații negative, motiv pentru care, de multe ori, s unt preferate exprimări de
genul : comunicare mediată, canale de difuzare colectivă, tehnici de difuzare colectivă.

18 Ibidem, p. 77.
19 Umberto Eco, op.cit., pp. 55 -56.
20 Philippe Cabin, Jean -Francois Dortier, op.cit, p. 209.

15
Conotația negativă este istoricește constituită și derivă di n asocierea acestui cuvânt cu
noțiunea de mulțime, lipsa culturii, a i nteligenței și a raționalității ”21.
În acest amalgam de informații, fiecare om percepe diferit același mesaj, în funcție de
mediul în care trăiește, dar în același timp este liber s ă elimine informațiile și să reducă
disconfortul creat de acestea. Conceptul de mass -media încearcă să aducă o schimbare în viața
și în gândirea individului, iar acest lucru este posibil prin „teoria glonțului magic”, conform
căreia „oamenii sunt foarte vu lnerabili la mesajele de comunicare, iar dacă mesajul „atinge
ținta”, atunci el va avea efectul dorit. Efectul său asupra cuiva depinde de un număr de lucruri,
inclusiv de personalitatea individului, de diferitele aspe cte ale situației și de context ”22.
În concluzie, toate acestea creează dependență și ne modific ă modul de gândire atât cât
noi permitem. Dacă ne lăsăm acaparați de audiovizual și dacă dorim să devenim informați
doar cu ajutorul acestuia este doar alegerea noastră. În fond, nimeni nu poate hotărî în locul
nostru și nu ne poate influența dacă noi ne impunem unele limite. În următorul capitol mă voi
raporta la tehnicile care duc la o mai b ună persuasiune a publicului și, fără de care,
audiovizualul nu ar putea evolua.

21 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Mass -media și societatea, Editura Comunicare.ro, București,
2003, p. 113, apud Denis McQuail, Mass Communication Theory. An introduction, p. 29.
22 Werner J. Severin, James W. Tankard, Jr., op.cit., p. 126 .

16

Capitolul I I
PROCESUL DE PERSUASIUNE

2.1. Teoria convingerii asupra publicului

O parte a audiovizualului o reprezintă persuasiunea. Ea constituie „registrul cel mai dificil
al activității de comu nicare, examenul cel mai sever. U rmărește schimbarea opiniei unor
persoane sau audiențe și, implicit, modificarea atitudinii și comportamentului lor (între opinie,
atitudine și comportament există, t otuși, o legătură de substanță) ”23. De asemenea,
persuasiunea „a fost denumită ca schimbare de atitudini care rezultă din expunerea la
informații primite de la alții ”24.
Orice infor mație are parte de o transformare drastică ce îl vizează pe inițiator , având ca
scop schimbarea unor concepții, atitudini. Acest procedeu al convingerii se desfășoară pe mai
multe etape. Prima ar fi aceea de cercetare a publicului , deoarece toată atenția se îndreaptă
către public și către intențiile acestuia. A doua etapă se focalizează pe mesajul decodificat ,
totul plecând de la ceea ce trebuie să se transmită pentru ca receptorul să se regăsească în
acele informații și să empatizeze cu ele. Iar ultima etapă și una foarte importantă pentru a
confirma receptarea mesajului este feed-back -ul. Pentru ca acest procedeu să fie realizat
corect trebuie să se respecte reguli le de transmitere a le informațiilor , convingându -i pe
ascultători de autentici tatea lor. Studiile făcute î n acest domeniu au demonstrat :
„Concentrarea atenției asupra persuasiunii a marcat, implicit, o abordare mai complexă și mai
adecvată a procesului de comunicare propriu -zisă. După încheierea primelor cercetări asupra
persuasiun ii, cunoștințele despre procesul de comunicare au fost cu totul altele. Saltul
important nu trebuie căutat în descoperirile făcute cu privire la regulile persuasiunii, ci în
viziunea nouă despre comunicare, pe care aceste cercetări au prilejuit -o”25.

23 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, op.cit., p. 145.
24 Werner J.Severin, James W.Tankard, Jr., op.cit., p. 171, apud Olson și Zanna, 1993, p. 135 .
25 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, op.cit., pp. 145 -146.

17
Persuasiunea reprezintă un proces îndelungat și riguros, producând o schimbare majoră în
viața receptorului. Fără această „artă a convingerii” , consumatorii nu ar mai fi atât de
dependenți de audiovizual. Orice imagine încearcă să ne transmită ceva constructiv sau
distructiv. Noi putem decide să vizionăm ceea ce este benefic pentru noi și să nu credem tot
ce este difuzat. Această formă de comunicare transmite informațiile mult mai rapid , ajungând
la un număr foarte mare de consumatori de media. Toate acestea produc o modificare de
comportament și de gândire și modul prin care aceștia aleg să perceapă informațiile. Așadar,
scopul principal este acela de a inocula pentru ca receptorul să vadă în mass -media singura
modalitate de informare. Potrivit studi ului făcut de McGuire : „Impactul unui mesaj persuasiv
reprezintă produsul celor șase etape de procesare a informației: individului îi este prezentat un
mesaj, acesta îi dă atenție, îl înțelege, îl acceptă, și -l reamintește, după care mesajul pr ovoacă
un co mportament explicit ”26.

Fig. II.1. Persuasiune în audiovizual

În imaginea de mai sus , observăm faptul că adevărul este oarecum, denaturat. Ceea ce se
întâmplă în realitate capătă o altă formă prin intermediul audiovizualului. Nu tot ceea ce se

26 Ibidem, p. 160.

18
transmite este autentic și viceversa. Totul depinde de publicul larg și cum aceștia aleg să
sorteze informațiile astfel încât , să nu le modifice atitudinile. Desigur, scopul acestor mesaje
persuasive este chiar acela de a modifica prin propunerea diferitel or subiecte, abordate apoi de
către consumatori. Fiecare om pe parcursul vieții își formează o opinie cu ajutorul căreia își
va forma propriul viitor. Însă, totul depinde de modul în care alegem să ne formăm opiniile,
deoarece acestea ne influențează compo rtamentul pe care îl afișăm în societate. Totodată,
aceeași imagine ne poate lăsa impresia a unei manipulări de masă. Privind în detaliu aceste
aspecte, există totuși o diferență între „a manipula” și „a persuada” , diferență pe care o voi
ilustra cu minuț iozitate în subcapitolul următor.
Fiecare mesaj peruasiv are un succes diferit care depinde de procesul de creație , dar și de
perspectiva publicului. Același mesaj poate fi acceptat de unii și respins de alții sau poate să
aibă un înțeles pentru unii, iar pentru alții poate fi ambiguu. Prin urmare, „persuasiunea
depinde de informația furnizată în mesaj și de bu na receptare de către auditoriu ”27. Atunci
când se întâmplă ca mesajul să fie acceptat de către public, concordând cu propriile
convingeri, a avut loc persuasiunea. De exemplu, atunci când sunt campanii împotriva
violenței domestice, consumatorii cu principii sănătoase și cu o educație aparte vor accepta
acest mesaj, transformându -se în persuasiune, pe când , ceilalți care practică această formă de
violență vor respinge categoric acest mesaj fără să îi acorde o prea mare importanță. La fel se
întâmplă și în publicitate, atunci când se ilustrează aspectele negative sau pozitive ale unui
obiect care dacă nu sun t conforme cu principiile receptorului, ele sunt respinse. Persuasiunea
este posibilă doar atunci când răspunsurile publicului sunt pozitive și nu ține de mesajul
transmis . Termenul persuasiune pentru francezul Jean -Noel Kapferer reprezintă, de fapt,
autop ersuasiune, adică „acceptarea și ca asociere a opiniei recom andate în mesaj cu un
incitator ”28. Mai mult decât atât, el scoate în evidență faptul că „ receptorul are o mai mare
importanță decât sursa și chiar decât mesajul. De aceea, persuasiunea este, în ultimă instanță,
autopersuasiune ” 29.
În comunicare, persuasiunea este omniprezentă și se remarcă, deopotrivă, prin verbul „a
schimba”. Câți dintre noi nu ne expunem opiniile în fața familiei, a prietenilor, a colegilo r
pentru a obține ceva? Dar câți dintre noi ne simțim pe deplin satisfăcuți atunci când ele sunt
acceptate de către receptori? Toate acestea fac parte din viața noastră din dorința de a
empatiza, de a fi înțeleși și apreciați . Este evident că ne este util ă această persuasiune,

27 Jean-Noel Kapferer, Căile persuasiunii, Traducere de Lucian Radu, Editura Comunicare.ro,
București, 2002, p. 152.
28 Ibidem, p. 161.
29 Ibidem, p. 169.

19
deoarece fiecare om vrea să obțină ceva de pe urma acesteia. Omul simte nevoia de a
comunica cu cei din jur, de a își expune opiniile și de a își impărtăși concepțiile. Este
important să se promoveze educația, credința în Dumnezeu, s ă fim informați cum trebuie să
avem grijă de noi și cum anume să alegem să ne hrănim , să fim informați în legătură cu
sănătatea noastră. Din acest punct de vedere, persuasiunea „se manifestă în mod onest și
responsabil dacă ambele părți au șanse egale de a persuada, dacă fiecare are acces la mijloace
de comunicare și dacă ambele părți au abilități asemănnătoare. Pe de altă parte, scopurile
urmărite de fiecare și modalitatea prin care interacționează să le atingă trebuie să fie clar
prezentate și recunoscute ”30. Dar ce se întâmplă când acestea nu sunt recunoscute? Iar efectele
sunt diferite de ceea ce s -a prezentat anterior? Asta înseamnă că aici nu a mai avut loc
persuasiunea, ci manipularea de masă. Persuasiunea, de asemenea, poate fi negativă sau
pozitivă în funcție de efectele ei, dar acestea treb uie să fie recunoscute pentru ca receptorul să
fie conștient de fiecare informație și de autenticitatea ei.
Un exemplu de persuasiune negativă din media este publicitatea . Ea se adresează unui
public larg cu un mesaj unic și bine structurat, având ca scop atragerea mai multor
consumatori. Putem spune că este negativă din cauza faptului că de cele mai multe ori,
publicitatea „creează nevoi artificiale, favorizează nevoia de energie, promovează o formă de
confo rmism social și, cu ajutorul unor tehnici de persuasiune extrem de sofisticate, le dă
consumator ilor iluzia că acționează liber ”31. De asemenea, publicitatea „este deci mai mult
decât o simplă tehnică de seducție consumeristă sau de marketing al vânzării: e a vehiculează
modele și norme, creează, prin omniprezența ei, un limbaj și un imaginar universal
împărtășite ”32. În ziua de azi, suntem dependenți de ceea ce vedem și de ceea ce auzim, dar
asta nu înseamnă că este benefic pentru dezvoltarea noastră. O compo nentă a publicității o
reprezintă reclama, care promovează produsul și în final îl determină pe consumator să îl
cumpere. Spre exemplu, reclamele la energizantele Red Bull îi lasă impresia consumatorului
că acestea dau o stare de bine , fiind mult mai energic, deși, în realitate acestea sunt n ocive
pentru organismul nostru, iar efectu l nu este nici pe departe acela . Sloganul „Red Bull îți dă
aripi” , scoate în evidență eficacitatea acestui produs, însă, în realitate această băutură este
mortală, fiind interzisă în alte țări. De asemenea, nici Coca Cola nu poate fi considerată o
băutură sănătoasă, iar consumată în exces poate fi fatală. Reclamele la băuturile alcoolice sunt
numeroase și pot încuraja adolescenții să le consume , văzându -le ca pe o normalitate în viața
consumatorilor. „Reclama a fost dintotdeauna o formă de propagandă. Dar acum, copii din ce

30 http://ekphrasis.accentpublisher.ro/files/articles_content/313/1%20RTSC%209.pdf
31 Remy Rieffel, op.cit., p. 83.
32 Ibidem, p. 84.

20
în ce mai mici au ajuns ținta principală a acestor spoturi publicitare. Neregulile arată faptul că
nu există nici un fel de control asupra cantității de publicitate care vizează copiii ” 33.
Mai mult decât atât, multe reclame îi influențează pe cei mici, de la diferitele jucării, până la
mâncărurile nesănătoase ca produsele de la McDonald’s , KFC , în general, fast-food-ul și așa
mai departe. O altă reclamă destul de convingătoare pentru consumatorii din România este
aceea făcută la chipsurile Lays . În afara faptului că mizează pe ideea că sunt sănătoase ,
deoarece sunt preparate din cartofi, au și un gust irezistibil cu ajut orul căruia poți avea și
câștiguri. Cine nu și -ar dori să cumpere un produs ieftin, gustos și sănătos, iar pe deasupra să
câștige și câteva premii cu condiția achiziționării produsului? Toți suntem tentați să încercăm,
mai ales copiii ale căror dorințe sun t acelea de a avea un smartphone, o tabletă sau un laptop
performant. Însă, această combinație între sănătos și gustos nu pre a există în reclamele de
astăzi, iar ceea ce ni se difuzează sunt doar produse nocive ambalate frumos. Totul este doar
efect de „ma rketing” având ca unic scop persuadarea publicului. Câți dintre noi nu bem
energizante în ideea că vom fi mult mai activi în ziua respectivă sau câți dintre noi vom
prefera să ne preparăm acasă o mâncare sănătoasă în locul fast-food-ului? Toate acestea
ilustrează puterea pe care o dețin reclamele pentru a își convinge utilizatorii de media.
Putem r emarca faptul că, în acest caz , persuasiunea a fost negativă prin inocularea unor
concepții greșite. Însă, atunci când intențiile unei informații sunt ascuns e, vorbim de
manipulare , nu de persuasiune. Este o diferență între acestea pe care o voi detalia în următorul
subcapitol, ilustrâ nd efectele manipulării de masă .

33 Ziauddin Sardar , Borin Van Loon, op.cit. , p. 16.

21
2.2. Persuasiune sau manipulare?

Fig. II .2. Imaginea manipulării

Atât fenomenul persuasiunii, cât și fenomenul manipularii sunt prezente în viața
utilizatorilor de media. S -au făcut numeroase studii și pe baza manipulării, cum aceasta poate
schimba viața omului fără ca el însuși să conștientizeze. Manipularea are doar efecte negative
asupra individului, spre deosebire de persu asiune, care ne ajută să ne schimbăm și în bine. De –
a lungul timpului, cercetătorii au încercat să definească cât mai bine acest fenomen și să îi
înștiințeze de informațiile ascunse, dar ambalate frumos în altele . Cea mai bună definiție a
manipulării o dă Philippe Breton , fiind percepută ca: „acțiune ce intenționează să înșele, să
fraudeze, să obțină din partea unui auditoriu acceptarea unor idei fără a fi conștienți de acest
lucru ”34. Desigur, o altă definiție la fe l de sugestivă este aceea că: „M anipulare a este o formă
de comunicare perve rtită fiind caracterizată prin lipsa unui discurs elaborat, cu respectarea
unor principii imuabile; camuflarea intențiilor reale ale emițătorului fiind inițiată și
desfășurată exclusiv în favoare emițătorului și în detrime ntul receptorului ”35. Totodată, prin
manipulator se înțelege „o acțiune violentă și constrîngătoare, care -i privează de l ibertate pe
cei care i se supun ”36.

34 Philippe Breton, Manipularea cuvântului, Traducere de Livia Iacob, Editura Institutul European ,
Iași, 2006, p.7.
35 http://ekphrasis.accentpublisher.ro/files/articles_content/313/1%20RTSC%209.pdf , apud Note de
curs, Limbajul pub licității, Cristian Radu.
36 Philippe Breton, op.cit., p. 22.

22
Această formă de comunicare are rolul de a transmite doar informații eronate și a îl
convinge pe individ de ceva ireal. Manipularea conține întotdeauna un mesaj mincinos ,
niciodată unul veridic , spre deosebire de actul persuasiv care se bazează pe aspectele
societății , făcându -l pe om să realizeze că o anumită informație este benefică pentru
dezvol tarea lui, fiind în conformitate cu realitatea. Cuvântul reprezintă o mare putere, care are
rolul ca oamenii să își susțină opinia în fața celorlalți sau să îi convingă pe ceilalți. Prin
intermediul acestuia, ia naștere ceea ce numim astăzi manipulare . Această nouă formă de
comunicare este tot mai des folosită în societatea modernă, determinându -i pe oameni să
aleagă doar ceea ce li se transmite a fi benefic pentru ei. Putem observa că, în politică întâlnim
tot mai des acest cuvânt , având rolul de a con vinge cetățenii de ceva ce, probabil, nu se va
întâmpla niciodată. Modul prin care îl descrie pe adversarul său, ca fiind omul nepotrivit
pentru a triumfa din cauza viciilor, a defectelor sau a intențiilor, pe când el se prezintă ca fiind
cel mai bun om, c orect și solidar. Deși, în esență, lucrurile sunt diferite, toate acestea sunt
niște „informații cameleon”. Am denumit astfel informațiile, deoarece ele se modifică în
funcție de așteptările și nevoile societății, desigur, fără a se concretiza, ci rămânând doar la
stadiul de „camuflare” până când scopul este atins. Așadar, aici nu a avut loc actul persuasiv,
deoarece adevăratele intenții sunt ascunse și se prezintă doar ceea ce oamenii ar dori să audă,
ca în final, cel ales să procedeze doar după bunul plac . Analizând amplu această formă de
comunicare, o regăsim în mai multe domenii, mai ales în publicitate. Comercializarea
tutunului, a energizantelor, a băuturilor carbogazoase sunt n ocive pentru organismul nostru pe
termen lung; însă, cu toate acestea, le întâlnim foarte des în mass -media și le asociem cu
normalitatea. Ca cetățeni români nu suntem străini de manipulare sau de o încercare de a
manipula, iar ca un exemplu elocvent îl avem pe Traian Băsescu cu celebra afirmație „Nu l –
am lovit pe copil cu pumnul ”. Deși, Robert Turcescu a pus întrebarea „Puteți să jurați pe
Biblie că nu l -ați lovit pe copil?”, răspunsul așteptat era, desigur, „Jur că nu l -am lovit”, nu
„Jur că nu l -am lovit cu pumnul”, deoarece nu s -a specificat cu ce anume a lovit, însă, a
rezult at faptul că l -a lovit, dar nu cu pumnul. În ciuda acestui jurământ, Traian Băsescu a fost
totuși ales pentru al doilea mandat, ceea ce înseamnă că a fost crezut, deși, adevăratul act de
violență nu a fost recunoscut. O altă for mă de manipulare este „camuflarea ” în oameni
neajutorați și bolnavi. Cerșetorii practică manipularea foarte des, folosindu -se de copiii lor,
cerând ajutor financiar, fie din cauza unei boli sau din cauza unui handicap, deși, în realitate
sunt perfect sănătoși. Acest procedeu es te des întâlnit în România, găsim la fiecare colț de
stradă astfel de persoane, practicând cerșătoria, bazându -se pe un discurs mincions.

23
Pentru ca această formă de comunicare să aibă loc, manipulatorii au diferite tehn ici pentru
a își atinge scopul: „Tehnicile de manipulare sunt dintre cele mai diverse, de la foarte simple
la extrem de sofisticate, de la cele cu efecte imediate până la cele ale căror urmări se văd după
ani de zile sau chiar după decenii, de la unele utilizate pentru influențarea unei anumite
persoane, într -o anumită împrejurare, până la altele axate pe rem odelarea unei întregi
societăți ”37. Principalele tehnici de manipulare poartă numele de propagandă și dezinformare .
Atunci când intenționat difuzăm informații eronate către ceilalți p entru a obține lucrul dorit de
noi, inițiem procesul de manipul are. Conform opiniei lui Breton: „Dezinformarea este, într –
adevăr, o acțiune care constă în a valida – de către un receptor pe care intenționat vrem să -l
înșelăm – o anumită descriere a realului favorabilă emițătorului, făcînd -o să treacă drept o
informație sigură și verificată ”38. Mai mult decât atât, a doua tehnică poate fi folo sită și în
domeniul politic și î n publicitate. Propaganda este o tehnică prin care se difuzează diferite
idei, un „război al concepțiilor” unde părerea consumatorilor să fie indispensabilă. Așadar,
scopul propagandei este „acela de a răspândi informații, a stfel încât re ceptorul să fie de acord
cu ea și, în același timp, în incapacitatea de a face o alt ă alegere în cee a ce o privește ”39. Mai
mult decât atât, propaganda nu poate fi pusă în practică în orice situație, c i pentru fiecare
consumator în parte , deoarece „metodele și argumentele se cer adaptate la tipul de om căruia
i se adresează. În fond, propaganda nu este u n arsenal de argumente și tehnici gata pregătite,
potrivi te pentru a fi folosite oriunde ”40.
Manip ularea politică este forma cea mai des întâlnită în spațiul audiovizual românesc.
Discursul de mai jos este între președintele României și jurnalistul Clau diu Pândaru, unde are
loc o formă de manipulare a publicului din partea celui dintâi:
Claudiu Pândaru: Domnule Iohannis, câte case aveți?
Klaus Iohannis: Câte scrie î n declarația de avere.
Claudiu Pândaru: Păi, spuneti -le!
Klaus Iohannis: Citiți -o și veți vedea!
Claudiu Pândaru: Sunt cinci sau șase .
Klaus Iohannis: Exact câte scrie acolo.

37 Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, Ediția a II -a, Nemira, București, 1997, p. 13.
38 Philippe Breton, op.cit., p. 55.
39 Remy Rieffel, op.cit., p. 68.
40 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, op.cit., p.59.

24
Claudiu Pândaru: Acum apreciați și dumneavoastră drept corect, dreptul oric ărui om de a
își pune niște întrebări, iar una dintre ele ar fi cum ați ajuns în posesia lor?
Klaus Iohannis: Cumpărându -le!
Claudiu Pândaru: Cu ce bani?
Klaus Iohannis: Cu banii mei.
Claudiu Pândaru: Făcuți de unde, domnule Iohannis?
Klaus Iohannis: Făcuți din muncă cinstită.
Claudiu Pândaru: Ați fost profesor?
Klaus Iohannis: Da, am fost și profesor.
Claudiu Pândaru: Uneori salariul de profesor abia le permite unora dint re cei ce lucrează
în învățământul din România să trăiască de la o zi la alta.
Klaus Iohannis: Da, așa este.
Claudiu Pândaru: Și atunci, înțelegeți -i chiar și pe oamenii aceia care sunt învățători,
educatori, profesori, se întreabă, uitându -se la dumneavoastră : Eu cu ce am greșit, de ce nu
am reușit ca prin muncă cinstită ca domnul Iohannis să am șase case?
Klaus Iohannis: Ghinion!
Claudiu Pândaru: Au ghinion?
Klaus Iohannis: Eu am ghinion. [https://www.youtube.com/watch?v=rG76A0k8OQQ ]
Putem observa evazivitatea acestui discurs și faptul că președintele a ținut să precizeze că
tot ceea ce a făcut este prin „muncă cinstită”. Înlocuirea răspunsului cu afirmații de genul:
„Câte scrie în declarația de avere” este o tehnică de dezinform are care are ca scop
convingerea receptorului că ceea ce transmite este autentic. De asemenea, o altă afirmație
făcută de președintele Iohannis a fost aceea de „Ghinion!” care cu siguranță se re ferea la
ghinionul celorlalți, or nu la propriul ghinion. Ar f i un paradox să spună că are „ghinion”,
când deține atâtea proprietăți. Cuvântul este cel care manipulează , iar această negare
ilustrează faptul că adevăratele acțiuni ale președintelui au fost ascunse și înlocuite cu cele
dorite de către consumatori: ca f iecare cetățean să aibă aceleași drepturi și obligații și ca
fiecare să își câștige existența într -un mod cinstit.

25

2.3. Tehnicile persuasiunii

De-a lungul timpului au avut loc numeroase schimbări în spațiul audiovizual românesc, iar
la baza acestor schimbări stau diferitele tehnici de a persuada publicul larg. Ce anume trebuie
utilizat pentru a îl conv inge pe consumator să vizioneze o emisiune bună, o știre interesantă,
un film captivant? Toate ace stea pot reprezenta tehnici de captare a atenției și de persuasiune.
Mass -media satisface dorințele consumatorilor , iar totul gravitează în jurul lor: „Trăsătura
esențială a mass -media este aceea că pot funcționa în fundal. Lectura își atinge apogeul atunc i
când vagabondăm cu mintea în lumea pe care ne -o deschide ; cinematografia, atunci când ne
lăsăm prinși de film și ignorăm orice detaliu legat de proiecția lui etc. Ca și semnele, m edia se
dizolvă în efectele lor ”41.
Totul capătă un sens atunci câ nd ne transpunem în lumea audiovizuală și nu vedem altceva
decât virtual ul care ne înconjoară, fără să ripostăm într -un fel. Suntem acolo și așteptăm ca
lumea digitală să ne satisfacă nevoile și să nu încercăm să avem control asupra ei. De fapt,
scopul acesteia este chiar acela de a nu avea control asupra ei, ci ea să ne controleze pe noi,
iar noi la rândul nostru să ne dorim din ce în ce mai mult să fim conduși de tehnologie . Deci,
„canalele de televiziune – terestre, digitale, sateliții și nenumăratele posturi de radio invadează
spațiul transmisiilor pe calea undelor. Ziarele, revistele, cărțile, benzile desenate, casetele
video și desenele animate sînt în competiție pentru a cîștiga prețiosul nostru timp liber. Este
aproape imposibil să scapi de reclame. Navigarea pe Internet a devenit o îndeletnicire zilnică
pentru majoritatea dintre noi, care tr ăim într -o lume industrializată ”42. În fond, suntem
dependenți de audiovizual, iar tehnicile folosite pentru a ne convinge să rămânem în lumea
virtuală sunt d intre cele mai diverse. Un prim pas pentru a ilustra actul persuasiv, remarcăm:
„Componenta persuasivă a informației televizuale poate viza efecte cognitive în rândul
publicului -țintă atât prin focalizarea atenției sale (în anumite cazuri până la saturație) pe
anumite subiecte (privilegiate), cât și prin cadrajul interpretativ indus prin modul de tratare a
tematicii. Astfel, strategia informativă aleasă poate orienta inferența operată de telespectatori.
Televiziunea are efecte asupra agendei pu blice și a celei personale, cel puțin în sensul
vizibilizării – prin accesibilizare și definire generală – a problemelor tratate, dacă nu și în

41 Philippe Cabin, Jean -Francois Dortier, op.cit., p. 221.
42 Ziauddin Sardar, Borin Van Loon, op.cit., p. 6.

26
sensul stabilirii ierarhiilor și prio rităților în dezbaterea publică ”43. În următorul subcapitol voi
aborda o prim ă tehnică de persuasiune pe care o regăsim și în citatul de mai sus și voi ilustra
importanța pe care o are , precum și efectele acesteia.

2.3.1. Subiectele . Tipuri de emisiuni .

O tehnică importantă pentru a își convinge consumatorii depinde foarte mult de subiectele
pe care le abordează diferitele tipuri de emisiuni. Fie emisiuni de divertisment sau culturale,
fie talk-show -urile sau reality -show -urile care au luat o mare ampl oare în spațiul românesc de
astăzi. De asemenea, știrile sunt o mare necesitate pentru telespectatorii care întotdeauna și -au
manifestat dorința de a ști tot ce se petrece în ziua de azi, de la politică până la dezastrele cu
care se confruntă o societate. Toate acestea satisfac nevoile cetățenilor și le conferă un statut
de public bine informat. Potrivit unui studiu referitor la necesitatea informării în spațiul
românesc îl ilustrează Mirela Lazăr în cartea sa: „Supremația televiziunii este considerabilă în
România, unde, cel mai potrivit sondajelor de opinie, milioane de oameni se uită zilnic la
televizor (83% din populație, conform Barometrului de Opinie Publică, FSD, 2006a). 89%
dintre cei intervievați se uită „des” și „foarte des” la televizor, 56% au „d estul de multă” și
„foarte multă” încredere în televiziune, 54% discută „des” și „foarte des” cu apropiații aspecte
legate de ceea ce văd la TV (BOP, 2006b) ”44. Remarcăm aici o puternică dorință a
telespectatorilor de a își îmb ogăți cunoștințele prin acces ul la tot ce se întâmplă în jur,
audiovizualul fiind ca „un creier al societății contemporane”, precum și si guranța pe care le -o
oferă aces ta. Cu cât publicul petrece mai mult timp în fața televizorului sau pe Internet, cu atât
el devine din ce în ce mai mulțumit de faptul că el contribuie la acumularea de cunoștințe în
agenda sa personală. Din acest motiv, audiovizualul se concentrează exclusiv pe satisfacerea

43 Mirela Lazăr, Noua televiziune și jurnalismul de spectacol, Polirom, Iași, 2008, p. 18.
44 Ibidem, pp.18 -19.

27
acestor nevoi care conturează o so cietate de consum, acolo unde „e xistența tehnicilor vizuale
ne introduce într -o nouă dimensiune psihologică de c are ne străduim să ne dăm seama ”45.
Deci, „î n momentul în care un subiect se așază în fața ecranului, se produce o experiență
mai degrabă nouă pe care Cohen -Seat o numește fortuism inițial. Ne aflăm în fa ța unei
suprafețe albe și, în clipa în care se stinge lumina, suntem încordați din toate puterile în
așteptarea a ceva care nu se știe încă ce este și care totuși este dorit ș i evaluat de tensiunea
noastră ”46. Ceea ce ilustrează Umberto Eco în cartea sa ded icată unei societăți de consum,
confirmă ceea ce am precizat anterior și anume faptul că telespectatorii au încredere în ceea ce
li se transmite și cu toate că încă nu sunt familiarizați sunt conștienți de faptul că informațiile
vor fi pe măsura așteptăril or.
Subiectele sunt adaptate la presupusele nevoi ale consumatorilor prin care audiovizualul
conferă numeroase că i de comunicare. Aceste căi constau în tematica televizuală unde se
combină informarea cu divertismentul, comunicarea interpersonală cu expunerea propriei
vieți în fața ecranului. Toate acestea se circumscriu genului cel care delimitează informațiile,
astfe l încât consumatorii de media să fie conștienti de ceea ce urmăresc, alegând emisiunea cu
care ei cr ed că vor empatiza. Prin urmare: „Genurile se identifică după anumite convenții pe
care publicul larg le recunoaște cu ușurință datorită unui contact regula t cu acestea.”, iar
„televiziunea e ste exclusiv definită de genuri ”47. În spațiul românesc, audiovizualul cuprinde
o multitudine de genuri, însă, cele care au luat o mare amploare sunt talk-show -urile și reality –
show -urile. În societatea românească modernă, aceste tipuri de emisiuni sunt foarte urmărite
tocmai datorită subiectelor abordate. Ce îl interesează pe consumator în ziua de azi? Să își
expună probleme le în fața ecranului, să vorbească cu alți consumatori care se află într -o
situație similiară sau să dezbată probleme de orice natură cu ceilalți invitați; să discute, să se
documenteze, să empatizeze cu ceilalți totul prin intermediul audiovizualului. Toate acestea
au avut un mare impact în România, emisiunile de acest gen fiind printre cele preferate d e
către public. Un gen de talk-show , urmărit de foarte mulți telespectatori este emisiunea Acces
Direct prezentată de Simona Gherghe de luni până vineri de la ora 17 :00.
Acest tip de emisiune are rolul de a aduce în prim plan probleme cu care se confruntă
societatea românească a secolului XXI, discutate și tratate în direct, mai exact totul este cu și
despre oameni obișnuiți. Acces Direct prezintă în general, probleme care afectează viața,
sănătatea și educația publicului din cauza alt or factori c um ar fi sărăcia, violența, lipsa de

45 Umberto Eco, op.ci t., p.333
46 Ibidem
47 Ziauddin Sardar, Borin Van Loon, op.cit., p. 51.

28
educație. Transmisia în direct a acestui gen de emisiune sugerează faptu l că cele relatate sunt
conform e cu realitatea, unde inv itații își spun impresionantele povești de viață. Alături de
prezentator se mai află și dif erite persoane specializate în anumite domenii pentru a le oferi
ajutor celor care se află în impas. Așadar, tot ceea ce se petrece pe micul ecran, reflectă, de
fapt, realitatea noastră, unde involuntar ne regăsim în poveștile relatate. Efectul transmisiei în
direct ar fi acela că „televiziunea și -ar afla acele caracteristici prin care se poate deosebi de
alte forme de comunicare sau de spectacol, iar din învățămintele transmise directe s -ar putea
identifica cele datorate de noua cinematografie televiziuni i”48. Nu dintotdeauna emisiunea
avea rolul de a ilustra drama omului sărac sau familii dezorganizate, ci relatând o singură dată
a fost suficient pentru consumatori să prefere acest tip de subiecte. În cele din urmă emisiunea
se axează doar pe aceste aspecte , convingând publicul să își petreacă timpul liber vizionând
aceste drame existențiale. În fond, cetățeanul acționează la nevoile aproapelui său, regăsindu –
se în propriile lor greutăți. Totodată, regăsim și noi aici o industrie televizată, având ca scop
persuadarea publicului și menținerea acestuia la același nivel pentru un suc ces îndelungat. În
principiu, „e venimentul trebuie să apară mai aproape de spectator, de realitatea sa, el se
dizolvă în cotidian”49.
Toate lucrurile pe care le aflu despre copii chinuiți, pe mine mă dor fizic. Acum, eu
m-am infuriat. Când au fost colegii mei acolo fata cea mare mânca dintr -o bucată mămăligă
uscată, iar băiatul ștergea un borcan în care fusese gem. (…) Erau î mbrăcați sumar, singuri
acasă și murdari. [https://www.antena3.ro/actualitate/media/simona -gherghe -lucrurile -astea –
pe-mine -ma-dor-fizic-343194.html ]. Acest feedback din partea prezentatoarei susține
autenticitatea emisiunii și a poveștilor de viață. Profun d impresionată de traiul greu al acelor
copii, ea și -a manifestat nemulțumirea chiar în fața propriului ei public.
O definiție a talk-show -ului este dată de Charaudeau și Ghiglione: „Acolo unde faptul
reprezentativ este dezavuat, televiziunea prin ta lk-show, propune faptul identificator: cel care
vorbește liber în fața voastră sunteți chiar voi. Și acest <<voi>> construiește realitatea cetății,
cu ajutorul discursului său, care se pretinde o căutare a adevărului ”50. Mai mult decât atât,
talk-show -ul „atribuie adesea un spațiu de instituire a cuvântului unui coanimator responsabil
de gestionarea unei rubrici din construcția de ansamblu. Pe lângă efectul de diversitate, în

48 Umberto Eco, op.cit., p. 320.
49 Mirela Lazăr, op.cit., p. 24.
50 Daniela Zeca -Buzura, La taclale cu idolii, Polirom, București, 2015, p. 3, apud Charaudeau,
Ghiglione, 2005, p. 34.

29
amintitele categorii de talk -show -uri, rubricile reprezintă inclusiv o modalitate de minimă
departajare în eterogenitatea temelor și a invitaților convocați ”51.
În România emisiunile de acest gen sunt numeroase, la fel și subiectele, însă, printre multe
altele voi ilustra emisiunea Sinteza zilei prezentată de Mihai Gâdea, emisiunea În gura presei
prezentată de Mircea Badea. Acestea dezvăluie cele mai importante aspecte din actualitatea
cotidiană, subiectele fiind despre politică, justiție sau nonvalorile societății românești . Și talk –
show -ul Secretele Labirintului cu Magda Vasiliu și Ioan Talpeș se conturează în jurul
problemelor politice care au marcat istoria României, unde telespectatorii pot descoperi
problemele care au schimbat destinul multor români.

Fig. II.3. Reality TV

Un alt gen la fel de bine sau chiar mai bine conturat în spațiul audiovizual românesc îl
constituie reality -show -ul. „Potrivit definiției date de dexonline, anglicismul reality -show
desemnează o „emisiune de televiziune, bazată pe fapte reale”. Incongruența semantică
rezultă de pe urma alăturării celor doi termeni componenți ai substantivului compus este
subliniată de unul dintre realizatorii unui post comercial de televiziune:
Conținutul cuvântului „realitate” contrazice atât de net conținutul cuvântului
„spectacol”, încât combinația pare absurdă. Dar apoi îți spui că e totuși vorba despre

51 Ibidem

30
televiziune. Aici, realitatea nu e niciodată reală, încât să strice spec tacolul. În schimb,
spectacolul are darul de a se substitui realității. În fond, pentru asta există. (Călin
Georgescu, apud Stanciu 2003: 14) ”52.
Acest tip de emisiune are un mare succes în spațiul românesc de astăzi, având modelul
americanilor, televi ziunea publică, și televiziunea privată din România a u reușit să
implementeze această idee a „realului în fața ecranului”. „ Reality -show -urile oferă același
unghi de cunoaștere a realității – câteva scheme în ceea ce privește tipurile de personaje(
pozitive și negative, victime, eroi, bogați, săraci etc), faptele (mereu din anumite domenii
sociale), vizibilitatea faptelor( prin forme scenice de „voyeurism public”) și, eventual,
interpretarea evenimentului (dramă umană, „succesul peste noapte” etc.). „Viața r eală” este
încapsulată într -un „format”. Realitate a „se expune”, nu se analizează ”53.
Consumatorii de media sunt fascinați de ideea că oamenii aleg să își împărtășească
propriile experiențe de viață cu publicul larg, acestea fiind cele mai vizionate în ultimii ani.
Emisiuni ca Ferma vedetelor, Sunt celebru, scoate -mă de a ici!, Insula iubirii, Burlacul,
Supraviețuitorul , Schimb de mame și așa mai departe. Un reality show destul de bine conturat
are un mare succes care este preferat , în special de femei, se intitulează Mireasă pentru fiul
meu. Este un reality -show matrimonial, iar subiecte le sunt cu și despre iubire. Abordând
tematica iubirii, devine cel mai vizionat la momentul actual. Un mediu plăcut și liniștit unde
le oferă posibil itatea concurenților atât fete, cât și băieți să își găsească jumătatea, iar formând
un cuplu vor avea posibilitatea să câștige un premiul la finalul emisiunii. Publicul are o mare
importanță deoarece votul este important pe ntru clasamentul concurenților. Subiecte precum:
Test de iubire la „Mireasă pentru fiul meu”. Cât de puternică este dragostea dintre
Andrada și Valentin?
Valentin a dat cărțile pe față! Concurentul a fost supus unui tir de întrebări referitoare la
relația lui cu Andrada! Cât de bine își cunoaște Andrada iubitul? [https://www.a1.ro/mireasa –
pentru -fiul-meu/stiri/test -de-iubire -la-mireasa -pentru -fiul-meu-cat-de-puternica -este-
dragostea -dintre -andrada -si-valentin -id620441.html ]
Lacrimi amare, ieri la „Mireasă pentru fiul meu”, du pă Gala Săptămânii, Ana -Maria a
izbucnit în lacrimi, în casa fetelor, și, conform primelor informați i, motivul ar fi despărțirea

52 http://onomasticafelecan.ro/iconn3/proceedings/4_12_Munteanu_Siserman_Mihaela_ICONN_3.pdf
53 Camelia Beciu, Sociologia comunicării și a spaț iului public , Polirom, București, 2011, p. 176.

31
de Andrei. [http://spynews.ro/actualitate/despartire -la-mireasa -pentru -fiul-meu-dupa -ce-a-
sarutato -pasional -si-ia-facut -promisi uni-a-lasato -cu-buza -umflata -114841.html ]
Toate aceste subiecte stârnesc curiozitatea telespectatorilor și îi determină să urmărească în
continuare emisiunea pentru a afla care este deznodământul acestor povești de dragoste.
Tineri care își manifestă i ubirea în fața ecranului, dornici de împlinire sufletească, cupluri și
oameni fericiți, aceste subiecte impresionează frecvent publicul, având un caracter persuasiv.
Desigur, aceste emisiuni au rolul și de a transforma niște oameni obișnuiți în așa zisele
„vedete autohtone”. Probabil mulți dintre ei doresc să devină cunoscuți în această lume
televizată, iar reality -show -ul reprezintă singura oportunitate de a se face remarcaț i. Toate
acestea fiind spuse, „v edetizarea devine omniprezentă, însoțind afirmarea individualismului
cu publicizarea intimității. Exacerbarea individualismului, a dorinței de notorietate a unor
oameni obișnuiți, adâncește efectul de tele-realitate ”54.
De asemenea, emisiunile de diver tisment sunt numeroase ca Te cunosc de undeva, Vocea
României, Românii au Talent, Xtra Night Show, Cronica Cârcotașilor, X Factor , Poftiți la
muncă! și multe altele. Cele enumerate reușesc să capteze atenția publicului fie prin a
prezenta talentele unor oa meni, fie prin ironizarea celebrităților din spațiul audiovizual
românesc. Mai mult decât atât, există emisiuni matinale de divertisment precum Neața cu
Răzvan și Dani sau Star Matinal pentru cei a căror plăcere este aceea de a bea cafeaua în fața
ecranului, relaxându -se împreună cu invitații emis iunilor. Desigur, mulți dintre noi preferăm
să ne înveselim încă de la prima oră a d imineții, iar aceste emisiuni par a satisfac e această
nevoie . Industria televizată presupune o „compe tiție a ecranelor” unde cele mai bune emisiuni
câștigă un public numeros și fidel lor, iar pentru îndeplinirea acestor obiective trebuie să le
programeze astfel încât, consumatorii să e mpatizeze cu subiectele propuse, ceea ce înseamnă
că trebuie să produc ă credibilitate . Astfel spus, „p rogramarea se pliază pe ritmul temporalității
cotidiene, al cronologiei domestice, iar periodicitatea emisiunilor creează un fenomen de
ritualizare. Trebuie instaurată ideea unei întâlniri cotidiene, pe care fiecare simte plă cerea să o
regăsească, dacă nu să o și aștepte ”55.
Pe lângă emisiunile de divertisment, regăsim și emisiuni ale căror subiecte sunt raportate la
sănătatea omului așa cum sunt ilustrate în emisiunea prezentată de Oana Cuzino Ce se
întâmplă , doctore? Aceasta are rolul de a lămuri publicul despre tot ce este legat de sănătate,
de la alimentație și sport, până la prevenirea uno r boli:

54 Mirela Lazăr, op.cit., pp. 27 -28.
55 Ibidem, p. 32.

32
Sâmbătă, de la ora 10:30, Oana Cuzino dezvăluie la „Ce se întâmplă,
doctore?”cum trebuie să arat e meniul perfect pentru susținerea performanței creierului.
Acesta dă randament atunci când prin sânge circulă o anumită cantitate de glucoză, obținută
la rândul ei de pe urma consumului de alimente de calitate. Cum sună opțiunile alimentare
corecte, aflaț i sâmbătă dimineața de la Oana Cuzino. [http://www.protv.ro/stiri/legatura –
dintre -sport -si-o-alimentatie -corecta -sambata -de-la-10-30-la-ce-se-intampla -doctore.html ]
Nici emisiunile culturale nu lipsesc din acest „peisaj televizat” , chiar dacă nu disp un de
același succes ca cele de divertisment. O emisiune dedicată exclusiv lui Constantin Brâncuși ,
oferă informații prețioase despre marele sculptor român, intitulată chiar Brâncuși e al meu !
„Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată! În sufle tul meu nu a fost niciodată loc
pentru invidie, nici pentru ură, ci numai pentru bucurie, pentru acea bucurie pe care o poți
înțelege oriunde și oricând…”, spunea cândva Brâncuși. Vorbele unuia dintre cei mai mari
români au trecut, la fel ca opera sa, pr oba timpului. Jurnalistul TVR Mihai Constantin ne
invită, în această săptămână, să -l ascultăm, să -l vedem și să -l cunoaștem și astfel pe
Constantin Brâncuși, într -o serie de cinci emisiuni unite sub titlul „Brâncuși e al meu!”
[http://www.tvrplus.ro//editie -brancusi -e-al-meu-491918 ]
O altă emisiune care a dainuit timp de 15 ani pe micul ecran a fost emisiunea criticului
literar Dan C. Mihăilescu intitulată Omul care aduce cartea, difuzată pe Pro TV . Emisiunea
avea rolul d e a aduce literatura în spațiul virtual și de a vorbi despre numeroasele cărți din
spațiul publicistic, de la cele de filosofie, istorie, beletristică până la dicționare și ghiduri
practice. Televiziunea găsește întotdeauna o modalitate pentru a mulțumi pu blicul, chiar dacă
unii nu preferă reality -show -ul, părându -i-se fără valoare, alții își îndreaptă atenție către
emisiunile care promovează tradiția și cultura românească.
În afar a acestor emisiuni, o mar e parte a tehnologiei se desfășoară în jurul știrilor. Mesajul
transmis este nucleul tehnologiei actuale care înregistrează toate informațiile zilei. Aici
regăsim complexitatea subiectelor, jurnalul televizat fiind „o formă ritualizată de discurs în
care s e actualizează con tractul mediatic de „informare”56. Subiectele conțin diverse p ovești
fără a avea vreo legătură unele cu celelalte, singurul lucru pe care îl au în comun este spațiul
citadin. Rolul acestora este să înștiințeze telespectatorii cu privire la problemele societății
actuale, iar ei la rândul lor să dea sens acestora.

56 Ibidem, p. 40.

33
Strada din Capitală unde n -a trecut niciun utilaj de deszăpezire de câteva zile.
Locuitori i nu au putut ieși cu mașinile. [http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/strada -din-
capitala -unde -n-a-trecut -niciun -un-utilaj -de-deszapezit -de-cateva -zile-locuitorii -nu-au-putut –
iesi-cu-masinile.html ]
sau Poliția îi face dosar penal celui care și -a parcat SUV -ul, 12 ore, într -o stație RATB. Ce
pedeapsă ar putea primi șoferul . [http://stirileprotv.ro/stiri/social/tupeu -urias -in-bucuresti –
unii-soferi -si-au-parcat -masinile -in-statiile -ratb-deszapezite -foto.html ]
Subiectele ilustrate au capacitatea de a informa publicul, cultivând astfel, concepții comune
despre realitatea actuală p rin abordarea unor teme diverse. Putem spune că „s trategiile acestui
dispozitiv televizual care este emisiunea de știri, bazate pe astfel de logici, încorporează în
combinații de importanță diferită, în funcție de identitatea asumată de post, pactul multiplu al
noii televiziuni – de informare, de spectacol, de autopromovare și de ospitalitate – , menit să
capteze și să fidelizeze un „homo telespectator” care poartă amprenta contextului social și
cultural al momentului și este caracterizat prin a numite comportamente de consum, moduri de
receptare și capacități d e interpretare ” 57.
Emisiunile de știri precum România TV, Știrile Pro TV, Observator TV . Antena 3,
Realitatea TV , fiind printre cele mai vizionate, ele au luat naștere prin stilul unic al
prezentatorilor, printr -un format și discurs unic. De asemenea, Internetul accentuează ideile
acestor emisiuni prin simplul fapt că publicul are acces la orice informație sau știre online.
Poate vedea la orice oră și în orice zi tot ceea ce a fost difu zat în spațiul t elevizat . În afara
faptului că poate viziona totul, de la emisiuni de divertisment, reality -show -uri, până la
emisiuni de știri și filme, poate aprecia ceea ce i -a plăcut cel mai mult sau își poate manifesta
nemulțumirea virtual.
Discursul este foarte important în actul persuasiv, el fiind cel care „dirijează” informația,
producând astfel o emoție telespectatorului. Aceasta este o altă tehnică de persuasiune a
publicului pe care o voi analiza minuțios în subcapitolul următor.

57 Ibidem, p.41.

34

2.3.2. Discursul

Discursul arată „modul în care un actor social utilizează un limbaj (conversațional,
științific, administrativ etc), precum și alte resurse comunicaționale (comportament non –
verbal, diverse mijloace de comunicare etc.) pentru a construi un „punct de vedere” sau o
„poziție” în legătură cu ceea ce se comunică și în raport cu interlocutorii ”58. Conform acestei
definiții, putem înțelege că discursul are capacitatea de a exerc ita asupra receptorilor un
anumit limbaj, făcând referire la o anumită situație prin intermediul căruia se produce o
emoție despre o anumită „realitate”. Deci, discursul „ nu reflectă un contex, ci îl
reconstruiește, generând un nou context . Orice discurs generează un nou context, altul decât
cel care fa ce obiectul inițial al acestuia ”59.
Discursul mass -media reflectă o realitate. Scopul acestuia este acela ca informația să fie
transmisă astfel încât să genereze o situație unică, un anumit eveniment , oprind temporar
ritmul cotidian și având o semnificație , atât pentru societate, cât și pentru receptor. Această
generare utilizează numeroase strategii precum: alegerea cadrului potrivit pentru a transmite
informațiile, recunoașterea unor personaje, prezentarea unor fapte, folosirea unor surse și
formule pentru a ține publicul în interes. T oate acestea duc la crearea unui discurs cât mai
credibil pentru interlocutori.
Emisiunile de știri folosesc adesea formule pentru a stârni curiozitatea telespectatorilor:
Rămâneți alături de noi pentru cele mai importante știri, imediat după public itate.
Scrutinul prezidențial va putea fi urmărit în direct la Jurnal TV. De asemenea, nu pierdeți
principalul buletin de știri de la ora 19:00 [http://jurnaltv.md/ro/news/2016/10/29/alegerile –
in-direct -la-jurnal -tv-10253588/ ]
Fii la curent cu cele mai importante știri ale zilei!
Iată care sunt cele mai importante evenimente!
Toamna asta, ai ce trebuie, ai ProTV! [http://www.protv.ro/stiri/toamna -asta-ai-ce-trebuie -ai-
pro-tv.html ]

58 Camelia Beciu, op.cit., p. 32.
59 Ibidem, pp. 33 -34.

35
Urmează știrile Observator și fii la curent cu ce se întâmplă în lume, so cietate, politică,
economie sau sport. [http://observator.tv/ ]
BREAKING NEWS: Anunț ȘOC făcut de Liviu Dragnea! [http://www.evz.ro/breaking -news –
anunt -soc-facut -de-liviu-dragnea.html ]
Noi dăm știrea exactă! Informație proaspătă, corectă, obiectivă și documentată despre știrile
de ultimă oră. [http://www.romaniatv.net/live ]
Emisiunile de astăzi au evoluat considerabil, iar Internetul contribuie și el la evoluția
acestora, putând fi a ccesate de către toți consumatorii de media , iar noutățile online satisfac
curiozitatea tuturor. Mai mult decât atât, telespectatorul poate lua parte la formarea
subiectelor de știri din spațiul televizat prin persuasiunea discursului online: Trimite -ne șt irea
ta! Prin trimiterea unui material pe site -ul www.știrileprotv.rom sunteți de acord ca aceasta
să fie folosit în orice format în cadrul PROTV SRL pe perioadă nelimitată.
[http://stirileprotv.ro/trimite -ne]
Fii alături de noi! Trimite -ne imagini surprinse de tine și apari la Antena 3.
[https://www.antena3.ro/actualitate/trimite -ne-imagini -surprinse -de-tine-si-apari -la-antena -3-
57107.html]
Fii Observator! Ai filmat un eveniment important?Trimite -ne fișierul și poți deveni reporter.
[http://observator.tv/fii -observator/]
Prin elaborarea acestor discursuri, cetățenii sunt convinși să facă parte din această lume a
mass -media, accesând site -urile emisiunilor de știri și contribuind la realizarea subiectelor
prefer ate de către consumatori. A cestea depind de ce anume și -ar dori să vadă publicul, să se
întâmplă în următorii ani, cum ar trebuie să se schimbe societatea, ce ar trebui să se întâmple
în politică. T oate aceste opinii vor fi împărtășite doar cu ajutorul publicului care contribuie
inevitabil la producția știrilor. Folosirea verbelor la persoana a II -a singular și plural „fii”,
„rămâneți”, „trimite -ne”, precum și sloganurile Observator – Vezi ce trăiești!, Pro TV, ai ce
trebuie!, Prima TV – Crede în tine!, Antena 1 – Mereu aproape, totul se desfășoară în jurul
„tău”. Adresarea dir ectă către „tine”, unde „tine” este, de fapt, o entitate și rolul acestor
formule este acela de a oferi siguranță ș i încredere publicului cu privire la autenticitatea
informațiilor relatate și a programelor specializate în acest domeniu.
Subiectele sunt construite pe baza unor discursuri care accentează tragismul vieții
cotidiene. Remarcăm din ce în ce mai mult în media prezența violenței, a dezastrului și

36
promovarea anormalului ca mod de persuasiune și de a ține în suspans publicul: O sucursală
a Băncii Comerciale Române din ca rtierul Micalaca al municipiului Arad a fost jefuită, joi,
de un bărbat înarmat cu un pistol și care purta o cagulă pe față, el fiind căutat în acest
moment de polițiști după ce a fugit printre blocurile din zonă, anunță Mediafax.
[http://www.hotnews.ro/st iri-esential -21320990 -jaf-armat -banca -din-arad.htm ]
Fiecare emisiune de știri se face remarcată într -un mod unic, ilustrând o narațiune
proprie:
„Wow, ce iese din tine!” , i-a spus vânzătorul! Un puști a început să cânte într -un
magazin de instrumente muzicale: Peste 12 milioane de oameni l -au văzut pe net. [ a1.ro] .
Fie că este vorba de o știre catastrofală, fie de una politică sau de orice altă natură, „când se
produce un eveniment, se știe modul în care televiziunea va aborda problema, conform căror
norme, ce criterii filmice va folosi. (Ramonet, 2000, p. 105)”60.
Toate aceste informații sunt ghidate de către un prezentator care are rolul de „modelator al
discuțiilor (cu invitații) din studio, de „organizator” al luărilor de cuvânt (din studion și din
teren), de „delegat” al publicului, punându -se în postura c etățeanului ce are întrebări pentru
actorii spațiului pub lic. (Charaudeau, 1997b, p. 95) ”61.
Andreea Esca vă prezintă știrile ProTV – „Bună seara și bun găsit la știri. Iată care sunt
principalele evenimente ale zilei! [ Știrile ProTV 13/01/2017]. De asemen ea, el înștiințează
publicul de ceea ce urmează să se difuzeze sau să se redea aceleași informații pentru o mai
bună fixare asupra lor: Vă reamintim la final că guvernul a găsit bani pentru pensii . [Jurnalul
TVR 05/10/2007 ] sau Să ne reamintim principala informație de astăzi . În afara acestora,
există și discursuri care se axează pe o mai bună comunicare cu publicul: Să urmărim
împreună !, Ha ideți să vedem pentru început titlurile acestei ediții !, Înainte de final să
revedem prin cipalele știri ale serii [Știrile ProTV 08/06/2010 ].
Pentru a capta atenția telespectatorilor și pentru a îi determina pe aceștia să vizioneze în
continuare același program TV și același jurnal de știri, pentru a stârni curiozitate, informațiile
continua adesea, după publicitate: Împinse de foame și de frig, mai multe căprioare s -au
apropiat periculos de casele oamenilor. Unde au fost surprinse aceste scene, aflați după o
scurtă pauză. [Știrile ProTV 18/01/2017]. După încheierea emisiunilor de știri, prezentatorul
are rolul de a capta în continuare atenția publicului prin informarea publicului de următoarele

60 Mirela Lazăr, op.cit., p. 66.
61 Ibidem, p. 85.

37
emisiuni : Cu siguranță, veți avea nevoie și astăzi de haine foarte groase, deoarece vremea
rămâne foarte rece în toată țara. Cât de rece va fi, n e va spune chiar acum, Ana Maria
Ionescu [Observator TV, 22/01/2016] sau Rămâneți alături de noi, în continuare va începe
filmul Singur Acasă 2 . [ProTV]
Conform următoarei afirmații: „În neoteleviziunea fluxului, miza este asigurarea
continuității contactului cu telespectatorul, iar relația acestuia cu jurnalul televizat nu trebuie
separată de relaț ia globală cu fluxul televizual ”62. În fond, tehnica persuadării reprezintă acea
continuitate din partea publicului, de a rămâne fidel emisiunii și, impli cit, programului TV.
Pentru o mai bună conexiune cu telespectatorii, stabilirea unei relații de prietenie între
prezentator și consumator este esențială. Formule ca Vă doresc un weekend minunat!, Vă
doresc tuturor Sărbători Fericite!, O seară plăcută în co ntinuare!, ilustrează implicarea
afectivă a prezentatorului și crearea unei atmosfere de familiaritate cu publicul său. Strategiile
de comunicare „sunt concepute într -un registru care să trezească și să mențină interesul
telespectatorilor pentru „produsul” cultural și, la fel ca în publicitate, să sublinieze plăcerea pe
care o au să -l „consume”63.
Pe lângă utilizarea acestor formule pentru a ține în interes telespectatorul, discursul se
construiește și pe un limbaj ironic sau printr -un limbaj expresiv fo losind diferite metafore,
comparații pentru persuadarea unui public cât mai vast. Prin folosirea acestor tehnici
persuasive, „un singur enun ț, prin forța sa expresivă, duce spre o interpretare a evenimentului.
Enunțul se substituie astfel întregului discurs. De asemenea, selectarea unor descrieri sau
exemple (relevante, percutante) orientează publicul spre o anumită înțelegere a
evenimentului”64. Jocurile de cuvinte, parodiile, ironiile , umorul predomină în spațiul
audiovizual românesc, producând efecte comice, caricaturale. Fără îndoială, dispunem și de
reinterpretarea unor proverbe : Când doi se ceartă, al treilea pierde. Martor la o răfuială î n
bar, a fost bătut și el și familia [ www.stirileprotv.ro]; Cine se trezește de dimineață… ajunge
să prezinte știrile ProTV [www.stirileprotv.ro]; Ai carte, ai parte de taxe. Numai în
universitățile din România. [www.stirileprotv.ro] ; Minciuna are picioare scurte. Și mustață
mare. [http://www.presalocala.com/2016/12/21/minciuna -are-picioare -scurte -si-mustata –
mare/ ]. Aceste efecte creează o atmosferă plăcută și menține interesul publicului față de
emisiunile respective. Ironiile le regăsim, adesea, în politică acolo unde fiecare încearcă să
scoată în evidență unele defecte pentru a convinge publicul de interesele și de strategiile

62 Ibidem, p. 87.
63 Ibidem, p. 170.
64 Camelia Beciu, op.cit., p. 145.

38
celuilalt: Dacă nu ar fi trist ceea ce se întâmplă, am putea muri de râs! Vă imaginați 1
miliard de cetățeni chinezi plecân d la muncă în fiecare zi cu opera domnului Iohannis în
geantă? Fabulos! [www.național.ro]. Această ironie la adresa președintelui vine chiar din
partea lui Victor Ponta, după publicarea cărții celui dintâi „Pas cu pas”, dorind să scoată în
evidență preocuparea președintelui de a se „culturaliza”, în loc să se ocupe de adevăratele
probleme ale țări i.
Umorul este principala caracteristică a emisiunilor de divertisment, însă, poate fi regăsit și
în presă, pe Internet sau la radio. El are rolul de a crea o stare pozitivă telespectatorului și de a
îi menține interesul pe tot parcursul unei emisiuni. D e exemplu, Poftiți la muncă!, este o
emisiune unde vedetele sunt coordonate de Nea Mărin pentru îndeplinirea unor sarcini ce ț in,
în special, de mediul rural, totul petrecându -se într -un mediu plăcut și în același timp
distractiv. Fie prin comicul de limba j, fie prin gesturile participanților sau spiritul ludic,
emisiunile de acest gen atrag tot mai mulț i adepți. Așa cum specifică și Mirela Lazăr:
„Siguranța tonului dă credibilitate informației pe care o prezintă. Stângăciile fac parte și ele
din firescul c omportamentului. Mimica și intonația exercită at racție asupra
telespectatorului ”65.
Prin urmare, „oralitatea dinamică și gestualitatea, modulările intonației, accentul pus pe
anumite cuvinte și ritmul prezentării jurnalelor sunt exploatate pentru capacitatea lor
persuasivă. Codul gestual punctează familiaritatea, c omplicitatea cu telespectatorul ”66.

65 Mirela Lazăr, op.cit., p. 92.
66 Ibidem, p. 122.

39

2.3.3. Impactul imaginii

Fig. II .4. Imaginea ca persuasiune

Folosirea imaginii în sfera audiovizuală reprezintă o altă tehnică de persuasiune, dar mult
mai rapidă și mai sigură decât discursul. O fotografie întotdeauna va avea un succes mai mare
decât o descriere , iar atunci când dorim să alegem o destinație pentru vacanță, întotdeauna
imaginile vor avea o mai mare putere de convingere decât textul însuși. Mass -media se
manifestă adesea prin imagini de la reclame, reviste, până la emisiuni și filme, având un mare
impact emoțional asupra publicului. Ele pot fi atât de captivante și ne pot seduce, ducând la
pierderea spiritului critic și a gândirii obiective. Rolul acestor imagini este acela de a ne
induce sentimente puternice, emoții și stări sufletești , stârnind oroare, compasiu ne, afecțiune
și chia r violență . Conform acestei teorii: „Imaginile pot amplifica persuasivitatea unui mesaj
în următoarele feluri:
1. Pot ajuta la atragerea atenției către mesaj.
2. Pot intensifica învățarea conținutului mesajului.
3. Un răspuns emoțional pozitiv la imagine s -ar putea transfer a la alte aspecte ale mesajului ”67.
Cinematografia este mijlocul de comunicare de masă care face exces de imagini, apelând la
tot felul de efecte pentru a acapara telespectatorul . Aplicarea acestora din domeniul
fantasticului au un mare impact, deoarece personajele neobișnuite, creaturile ciudate,
supereroii mențin atenția, creând o stare de suspans continuu. De exemplu, filmul „ Avatar ”,

67 Werner J. Severin, James W. Tankard, Jr. op.cit., p. 192.

40
dispune de o multitudine de imagini și de efe cte care au rolul de a transpun e publicul în acea
lume fantastic ă.
O altă imagine, violentă , de data aceasta, îi dă telespectatorului o stare de dezgust, suferință
sau ură . Audiovizualul este producător de imagini puternice care au rolul de a marca afectiv
publicul, ele constituind realitatea. Imaginea controlează ș i „este suficientă ca să -i confere
întreaga semnificație unui eveniment ”68. Imaginile 3D au luat o mare amploare în spațiul
audiovizual actual, știrile și celelalte emisiuni TV fiind mult mai concludente.
Imagini desprinse parcă dintr -un basm! Strat de zăpadă de 10 centimentri la Șureanu în
Alba! A nins în România ca în povești! [a1.ro, 08.11.2016]
Așadar, „imaginile dau impresia de veridicitate, dovada proximității parțiale față de
eveniment. Impactul imaginii este c reat de sentimentul „evidenței”69. Atunci când o imagine
este difuzată pentru a confirma autenticitatea întâmplărilor, creează o emoție publicului ,
satisfăcând acea curiozitate. Emisiunile de știri folosesc, adesea, imagini primite de la amatori
care au surprins secvențe inedite și care m erită să fie difuzate: Un fenomen rar, care se
petrece în munți, cunoscut sub numele de „Spectru montan”, sau „Umbra din nori” a fost
surprins de un telespectator. [www.digi24.ro] sau Un fotograf amator a prins două cadre de
excepție, cu un avion aflat în trecere prin dreptul Lunii. [www.greatnews.ro]. Imaginea are o
mare capacitate de a produce emoții puternice, de aceea, de cele mai multe ori, publicul este
avertizat: Vă avertizăm că urmează imagini cu un puternic impact emoțional, Vă avertizăm că
urmeaz ă imagini șocante, Atenție! Imagini care pot afecta emoțional telespectatorii!
În afară de televiziune, Internetul oferă și el o mulțime de imagini despre tot ceea ce vrea să
vadă consumatorul, fie monumente istorice, fie locuri exotice, fotografii art istice, tot ce poate
contribui la îmbogățirea agendei sale personale. Mulți dintre noi preferăm în locul descrierii
despre un anumit loc, imagini autentice pentru a ne forma propria opinie. De cele mai multe
ori, imaginea nu corespunde cu descrierea, cea d intâi fiind mereu pozitivă, deoarece nu
conține un limbaj prin care să se exprime, ci există pur și simplu. Mai mult decât atât, a privi
o imagine presupune un efort mult mai mic decât a descifra un text. Astfel, satisfacerea
curiozității se produce într -un mod relaxant, producându -ne o plăcere imediată. Această
„gândire în imagini” predomină în mass -media, fiind o nouă modalitate de persuasiune și
chiar un nou mod de viață pentru consumatori.

68 Mirela Lazăr, op.cit., p. 67.
69 Ibidem, p. 68.

41

2.3.4. Audiența

Pe lângă subiecte, discurs, limbaj și imagine, audiovizualul se axează în mare parte și pe
audiență. Acesta este noul procedeu la care apelează mass -media pentru a ide ntifica
adevăratele nevoi ale publicului : „Audiența mass -media nu echivalează în nici un caz cu o
masă omogenă de indivizi izolați, din punct de vedere social și psihologic, unii de alții, ci ia
naștere pe baza unei nevoi sau a unui scop comun: este posibi l ca ea să fie destul de omogenă,
dar este activă și selectivă, atunci când își formulează cererile ”70. Așadar, această nouă
tehnică aduce în prim plan publicul , unde el „dirijează” informația.
Conform unei afirmații: „T ehnicile de informare și comunicare se află astăzi în concurență ;
cu alte cuvinte, pentru a obține un anumit tip de informație sau pentru a intra în legătură cu un
interlocutor cu acest scop, avem de a les între mai multe dispozitive ”71. Toate acestea fiind
spuse, scopul fiecărui p rogram TV este acela ca prin difuzarea unor emisiuni, filme, jurnale de
știri să atragă cât mai mulți telespectatori . De exemplu, Pro TV se află printre primele
programe care a u întotdeauna audiență, iar difuzarea emisiunilor ca Românii au Talent, Vocea
României, Visuri la cheie sau filme ca Singur acasa, Titanic, Las Fierbinți , au avut un mare
impact asupra consumatorilor de media.
În perioada ianuarie -decembrie 2016, Pro Tv a fost lider de audiență, atât în prime time,
cât și la nivelul întregii zi le pe toate categoriile de public. În prime time, liderul televiziunilor
din România a înregistrat o audiență medie de 8,9 puncte de raiting și 25.0% share, spre
deosebire de postul de televiziune de pe locul al doilea, care a obținut 5.6 puncte de raiting și
15.9% share la nivelul publicului comercial, cu vârste cuprinse între 18 -49 ani. La nivelul
întregii zile, Pro TV a obținut o medie de 3,7 puncte de rating și 20.6% share la nivelul
publicului comercial, iar postul TV care a ocupat locul secund a înreg istrat 2.8 puncte de
raiting și 15.7% cota de piață. [http://www.protv.ro/stiri/pro -tv-lider-incontestabil -de-
audienta -in-anul-2016.html ]
Chiar reclama însăși ajută la imaginea programului care își înștiințează publicul fidel de
autenticitatea lui, iar comparația făcută cu programul de pe locul al doilea, automat implică

70 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, op.cit., p. 197.
71 Bernard Miege, Informație și comunicare, Traducere de Adrian Staii, Polirom, București, 2008, p.
169.

42
actul de persuasiune în alegerea programului. În spațiul audiovizual românesc, programele TV
cele mai vizionate sunt Pro TV, Antena 1, Kanal D, Antena 3. Remarcăm faptul că
programele se axează exclusiv pe nevoile publicului larg, iar scopul principal fiind acela de
avea o audiență cât mai mare. Dacă într -o zi Pro TV este lider de audiență datorită redifuzării
unui film de succes ca Titanic sau a unei emisiuni de divertisment preferată de public ca
Vocea României , este posibil ca în altă zi , să fie lider de audiență Kanal D prin difuzarea
serialului de succes Suleyman Magni ficul. Concurența reprezintă „ confruntarea ” mijloacelor
de comunicare, iar subiecte le abordate au rolul de a mulțumi telespectatorii. Așa cum
ilustrează și Umberto Eco în lucrarea sa: „Răspunsurile raiting -ului sunt obiectul unei
încrederi aproape religioase din partea comanditarilor care -și reglementează în concordanță cu
ele participarea financiară la un anumit program ”72. Fiind astfel spus, audiența reprezintă
procedeul activ care are rolul doar de a persuada publicul, determinându -l să rămână cât mai
mult în sfera lui mediatică. De asemenea, ea este considerată a fi „un partener deplin în
procesul de comunicare”73.
Întotdeauna la baza difuzării unui program sau a unei știri online stă strategia de a
menține interesul publicului. Același mod de a transmite informațiile, vocabularul similar,
creează, în ansamblu, o temă comună și „lupta” pentru câștigarea empatiei. Sursa media
urmărește continuu primirea feedback -ului pozitiv prin îmbinarea intereselor com une d e către
receptori, astfel încât „media trebuie să convingă în permanență un destinatar care poate să -i
retragă înc rederea/atenția în orice moment”74. Prin urmare, audiența reprezintă o altă formă de
control asupra populației la care apelează audiovizualul. De fapt, toate acestea, laolaltă,
ilustrează capacitatea omului modern de a produce o schimbare în gândirea umană prin
versatilitatea tehnicilor de comunicare.

72 Umberto Eco, op.cit., p. 338.
73 Paul Dobrescu, Alina Bărgăoanu, op.cit., p. 116.
74 Ibidem, p. 118.

43

Capitolul III
ÎNTRE CULTURĂ ȘI AUDIOVIZUAL

3.1. Noua cultură

Într-o societate a secolului XXI, remarcăm cu stupoare o inovare prin îmbinarea culturii
tradiționale cu cea modernă. Noua cultură, mai ales, în spațiul românesc, pune accent pe
efectele tehnologiei și pe ideea de a trăi într -o epocă digitalizată, având un fond comun de
cunoștințe precum: imaginile, simbolurile, interesele mediatice, de asemenea, rapiditatea
cultivării populației. Putem observa că, în societatea actuală cultura se află sub dominația
audiovizualului. Informațiile de orice natură sunt în concordanță cu mijloacele de comunicare
de masă, astfel, luând naștere și opinia publică. Potrivit modelului propus de sociologul
Patrice Flichy, regăsim în cartea lui Ph ilippe Cabin, că „inovația devine stabilă în urma unui
proces îndelungat, dacă există o „alianță”, într -un cadru sociotehnic, între, pe de o parte,
cadrul de funcționare (cel al cunoștințelor teoretice și practice ale comunității tehnicienilor)
și, pe de altă parte, cadrul de folosire (al interacțiunii dintre producători și consumatori din
care, la finalul mai multor etape identificabile, reiese „valoarea de utilizare)”75. Așadar,
această modernizare culturală a căpătat o altă formă prin implicarea cetățen ilor la viața
publică, având aceleași drepturi în folosirea tehnicilor moderne. Audiovizualul s -a resimțit
într-o societate pur democratică, acolo unde individul are dreptul la libera exprimare și
informare. Nicidecum, nu ne referim la o soc ietate restrict ivă, în esență, o epocă modernă se
axează pe oamen i bine informați. Chiar dacă în ziua de azi Internetul, tele viziunea, radioul
reprezintă principala sursă de cultivare, nu putem vorbi despre o înlocuire a culturii autentice.
Excesul de informații nu stă l a baza îmbogățirii agendei personale a individului, ci pur și
simplu, exprimă superficialitate, în gândire, în simț ire. Tocmai abundența acestora distruge
profunzimea lucrurilor și dă naștere unei epoci a facilității.

75 Philippe Cabin, Jean -Francois Dortier, op.cit., p. 258.

44
Nu putem spune că ascultarea la ra dio a unei piese interpretată de un artist consacrat oferă
aceeași emoție ca atunci când îl asculți la propriul concert și nici examinarea unei picturi la o
expoziție nu poate reda esența imaginii proiectată de televizual. Nici înlocuirea unui roman
celebr u cu o ecranizare nu aduce o emoție autentică asupra evenimentelor. Toate aceste
„înlocuiri mediatice”, duc la o diminuare a capacității noastre de receptare, inclusiv, o
superficialitate în gândire și în simțire. Însă, astăzi limitarea culturală stă la ba za consumului
excesiv de media . Cu ajutorul mijloacelor de comunicare de masă dispunem de informații ce
vizează un întreg univers, fără alte restricții. Însă, singura problemă și cea mai importantă o
reprezintă, tocmai, lipsa acestor restricții în societat ea contemporană. Dacă filmele, desenele
cu tematică violentă, limbajul vulgar, emisiunile non -culturale nu ar fi atât de numeroase în
media, cu siguranță, societatea nu ar mai empatiza cu aceste imagini înșel ătoare, creând astfel,
o „scut ” împotriva mediocrității. În societatea cotidiană, de fapt, cultura autentică este ușor
transformată într -o cultură de masă, „produsă de grupuri de putere economică cu scopuri de
profit, rămâne supusă tuturor legilor economice care reglementează fabricar ea, vânzarea și
consumul celorlalte produse industriale: „Produsul trebuie să -i placă clientului”, nu trebuie să
îi pună probleme, clientul trebuie să dorească produsul și trebuie să fie pregătită la o
schimbare progresiv ă a produsului ”76.
Cultura ne c onturează mentalitatea, dar și comportamentul prin mediul în care trăim. Ceea
ce trăim prin audiovizual astăzi nu este decât cultura de masă al cărei scop principal îl
constituie beneficiile financiare, or nu educarea opiniei publice. În fond, audiovizualu l
reprezintă acum „nou a cultură” a omului modern prin specificul divertismentului ca mod de
relaxare sau de informare. Bineînțeles că există și materiale culturale pe Internet și foarte
puțin e în spațiul televizual, dar acestea nu vizează decât calea lesni cioasă a sursei și reg resul
propriei noastre gândiri. Astfel spus, ilustrând afirmațiile următoare: „ Mass -media încurajează
astfel o viziune pasivă și acritică a lumii. Este descurajat efortul personal pentru a căpăta o
nouă experiență ”77.
Dintotdeauna omul a simțit nevoia de a se depăși pe sine , astfel încât, dorința de informare
a ajuns la forma de astăzi. Am ilustrat în schema de mai jos evoluția culturii cu ajutorul
tehnicilor informaționale:

76 Umberto Eco, op.cit., p. 59.
77 Ibidem, p. 50.

45

Fig. III .1. Evoluția culturii
(Contribuție personală)

Putem observa că, încă de la începuturi scrisul, implicit cititul , au reprezentat singura cale
spre progres a gândirii umane. Mai târziu, literatura a avut un mare impact asupra întregii
lumi, chiar până în ziua de azi, însă importanța ei a fost diminu ată de noua tehnologie,
făcându -și apariția și fenomenul de noua cultură, mai ales în România. Nevoia acestei culturi
în spațiul românesc a pornit de la intelectualii secolului XX, a căror reflecție era aceea de
modernizare a societății. Așa cum specifică și Mădălina Bălășescu în lucrarea sa: „C.
Rădulescu -Motru era adeptul ideii că fenomenul culturii moderne este un proces continuu de
construcție instituțională bazat pe postulatul logic al identității, iar dezvoltarea unei societăți
întârziate se bazează p e valorificarea vocațiilor i ndividuale cu ajutorul elitelor ”78.

78 Mădălina Bălășescu, Mass -media: reprezentări sociale și stereotipuri, Tritonic, București, 2013, p.
63. Antichitate•Din dorința de informare și de comunicare s -a inventat scrisul
•Informare prin intermediul primelor lucrări literare și istorice apărute
ulterior ale înțelepților antici precum Homer, Herodot, Confucius, Pericle
ș.a.m.d.
Evul Mediu•Informare prin corespondență (scrisori, certificate)
•Informare vizuală ( prin veștile oficiale de la împărați, preoți, erudiți)
Epoca
modernă•Industrializarea
•Informare prin intermediul noilor ideologii și prin evoluția literaturii
(apariția tiparului a contribuit la răspândirea literaturii), cuprinzând unii
dintre cei mai mari scriitori, savanți, artiști ai lumii ca William
Shakespeare, Leonardo Da Vinci, Niccolo Machiavelli ș.a.m.d.
Epoca
contemporană•Informare prin intermediul tehnologiei ( apariția ziarelor, radioului,
televizorului, presei, Internetului )

46
Profunzimea societății românești constă în întregime în capitalismul modern , chiar dacă,
aparent, reliefează varietatea culturală și echilibru l ei. Toate aceste transformări culturale au
căpătat forma de astăzi prin puterea tehnologiei. Însă, societatea informațională „ascunde de
cele mai multe ori motivații economice și politice, chiar dacă misiunea de informare se face în
numele unor valori și idealuri ”79.
Chiar dacă societatea de consum dă o notă superficialității, nu putem sublinia doar aspectele
negative , ci ne putem concentra și asupra beneficiilor, în special pentru tinerii din ziua de azi.
Încă de la vârste fragede, copiii sunt învățați să citească de pe tablete, telefoane mobile sau să
beneficieze de ecranizarea de senelor animate cu efectele speciale . Toate aceste tehnici
moderne oferă o stare de recree re și un sentiment de mulțumire sufletească. Pentru o abordare
pozitivă a mass -media, sesizăm îmbinarea utilului cu plăcutul. Cultivarea virtuală are la bază
împărtășirea unor experiențe din viața fiecărui individ. Acestea pot fi împărtășite sub forma
unor conversații, discuț ii profunde pe anumite teme ce satisfac anumite curiozități și sta u la
baza interesului sau a pasiunii. Aceste nevoi reprezintă suflul unei societăți modernizate.
Deci, Internetul ocupă o mare parte din sfera audiovizuală, fiind principala sursă de informare
a populației. Într -o societate a secolului XXI, totul se rezumă la o „percepția virtuală”.
Cumpărăturile acum se pot face și online, înscrierile la diferite activități, de asemenea, tot
online, accesarea diferitelor site -uri atât culturale, cât și de socializare. Din toate acestea
„rezultă un spațiu mediatic hibrid, în care comunicarea oficială coexistă cu discursuri
alternative. Fenomenul Internetului este relevant pentru așa -numita demasificare a culturii
media (Maigret, Mace, 2005), prin noile forme de interacțiune între individ și diversele
mediumuri tehnologice (v ezi rolul blogurilor, forumurilor, paginilor personale, rețelele de
socializare de tipul Facebook sau MySpace, e -mail, wi -fi, telefonul celular, I -phone, MP3,
DVR etc.)”80.
Astfel spus, niciun consumator nu este privat de această manifestare cu caracter tehnologic,
identificând cultura cu audiovizualul. O industrie bine conturată în spațiul românesc cu
rădăcini americane are ca scop ușurarea vieții umane, depășirea normalului și schimbarea
cursului vieții. De aici ia naștere și conceptul de postmodernitate care nu e decât în
conformitate cu epoca modernă, epocă ce își propune suprimarea banalului. Conform părerii
lui David Lyon, termenul postmodern face refer ire la „istovirea lumii moderne ”81. Prin acest
concept înțelegem automat că societatea de consum reprezintă noua formă de dezvoltare

79 Ibidem, p. 89.
80 Camelia Beciu, op.cit., p. 159.
81 David Lyon, Postmodernitatea, Traducere de Schidu Luana, Editura Du Style, București, 1998, p.
40.

47
umană. Așadar, printr -o „revoluție a culturii” , individul, din homo sapiens a luat forma unui
homo videns82. De asemenea, acest homo videns înfățișează , în mare parte, un kitsch în
culturalizarea maselor, denumire pe care am preluat -o de la Umberto Eco, acest kitsch, în
concepția lui reprezintă „ doar o serie de mesaje pe care o industrie a culturii le emite cu
scopul de a satisface anumite cerințe, dar fără să pretindă a le da dre pt artă ”83.
Prin urmare , adoptarea acestei noi culturi reprezintă o formă modernă de informare în
societatea capitalistă românească. Abundența acestor mijloace de comunicare influențează,
inevitabil, modul de receptare a l mesajelor și o „detracare culturală”. Noua cultură dă naștere
omului nou , un om al mass -media, pe care îl voi dezvolta în ultimul subcapitol al lucrării
mele.

3.2. Un homo mediaticu s al spațiului românes c

Din latinescul homo și pseudolatinismul mediaticus, reiese omul media care reprezintă în
secolul XXI un modus vivendi. Homo mediaticus se manifestă printr -un modus imitandi , adică
imită ceea se vede și ceea ce aude din sfera mediatică. Cu cât un individ este absorbit de
media, cu atât viața lui va fi ca în media. Acest proces al imitației definește în ziua de astăzi
specia umană, iar cultivarea speciei este mai puternică „acol o unde televiziunea reușește să
instituie un gen de monopol asupra surselor de informare ale telespectatorului ”84. Trăind în
această epocă a tehnologiei, omul este incapabil să se opună stereotipiilor media, știind că
acestea sunt preponderente. Ne naștem și creștem cu mijloacele de comunicare și dezvoltăm
atitudini și nevoi generate de acestea.
Ce este un homo m ediaticus? Este acel om care atunci când se trezește își verifică prima
dată telefonul mobil, apoi deschide televizorul pentru a afla ultimele noutăți, iar după aceea,

82 Giovanni Sartori, Homo videns: Imbecilizarea prin televiziune și post -gândirea, Humanitas,
București, 2006, p. 135.
83 Umberto Eco, op.cit., p. 86.
84 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, op.cit., p. 241.

48
se relaxează navigând pe Internet. Ce face un homo mediaticus după o zi epuizantă la
serviciu? Se relaxează vizionând un film sau socializând în mediul virtual.
Un homo mediaticus nu mai are nevoie de hartă pentru a ajunge la destinația dorită,
deoarece are GPS pe telefonul mobil, nu mai este necesară achiziționarea unei cărți când o
poate downloada de pe Internet. Urmărește cu ușurință rezultatele sau cursurile pentru că ele
sunt afișate în format electronic, iar de dicționare nici nu se mai pune problema, un si mplu
click pe Google îl lămurește în totalitate. Scrisorile nu mai transmit aceleași emoții de
altădată, cu un simplu Sms îi faci ziua mai frumoasă persoanei dragi, iar întâlnirile poartă
acum denumirea de FaceTime. Înaintea apariției acestui fenomen, inst ituții precum biserica,
școala și chiar familia au avut un rol definitoriu în transmiterea informațiilor și în modelarea
comportamentelor. Însă, acum, toate acestea se circumscriu mijloacelor de comunicare de
masă. De fapt, aceasta este modernitatea, așa cum ilustrează și Alina Bârgăoanu: „Conducerea
modernă înseamnă în primul rând câștigarea acceptării pentru o măsură sau alta, pentru o
orientare sau alta. Ca să realizezi acest lucru, trebuie să comunici, să poți să -ți faci cunoscute
mesajele, să informez i asupra scopurilor pe care le urmărești, să pregătești o decizie, să poți
întemeia, din punct de vedere public, o strategie”85.
Așadar, homo mediaticus este omul care comunică, asimilează, transmite mai departe
mesajele celorlalți consumatori, împreună construind epoca modernă și menținând idee de
modernitate. Societatea românească „se hrănește” cu media, iar tot ceea ce ne înconjoară în
ziua de astăzi este această putere modelatoare exercitată asupra unui întreg popor.

85 Paul Dobrescu, Alina Bărgăoanu, op.cit., p. 291.

49

CONCLUZII

Am ajuns la momen tul în care trebuie să introduc totalitatea ideilor la nivel de concluzie.
În primul capitol al lucrării mele, am ilustrat rolul pe care îl are mass -media în societatea
româ nească actuală împreună cu avantajele și dezavantajele unei epoci consumeriste. În ceea
ce privește definirea corectă a mass -media, a fost nevoie de o verificare a teoriei pentru a
conferi textului veridicitate și pentru a înlătura subiectivitatea sau îndo iala. În al doilea
capitol, am ales să dezvolt tehnicile al căror scop este acela de a persuada publicul larg. Am
definit termenul de persuasiune pentru o mai bună fixare a ideilor și am exemplificat
metodele prin care a ceste tehnici reușesc să mențină interesul consumatorilor. Am ales cu
grijă tehnicile și le -am analizat cu minuțiozitate pentru a demonstra autenticitatea lucrării
mele. Am dat exemple elocvente pentru a putea remarca mai bine efectele tehnicilor de
persuasiune în s pațiul românesc și pen tru a evidenția scopul acestora. Detalierea acestor
metode persuasive a dat o not ă de originalitate lucrării , evidențiind atât clișeele folosite în
spațiul audiovizual românesc, cât și limbajul folosit sau subiectele abordate.
În ultimul capitol am a les să prezint impactul pe care îl are audiovizualul asupra culturii și
cum anume reușește acesta să înlocuiască cuvântul cu imaginea . Am ilustrat prin intermediul
unei scheme proprii evoluția culturii de la începuturi până în prezent și am scos în evidenț ă
principalele forme de informare ale perioadelor respective. Mai mult decât atât, am denumit
omul înconjurat de tehnologie, intitulându -l omul media. Am dezvoltat această idee și am
exemplificat rolul pe care îl are acesta într -o societate a secolului XXI . Toate acestea au avut
un rol important pentru realizarea ac estei lucrări, ilustrând în profunzime modalitatea prin
care a fost creată o epocă cu ajutorul mijloacelor de comunicare de masă.
Așadar, s istemul mediatic și spațiul audiovizual sunt zone de persuasiune, realizate prin
diferite strategii, modele de comportament, tipologii identitare urmărite pe parcursul lucrării.

50

BIBLIOGRAFIE

1. Bălășescu, Mădălina, Mass -media: reprezentări sociale și stereotipuri, Editura
Tritonic, București, 2013
2. Beciu, Camelia, Sociologia comunicării și a spațiului public, Editura Polirom,
București, 2011
3. Bondrea, Aurelian , Sociologia opiniei publice și a mass -media, Editura Fundației
România de Mâine, Ediția a III -a, București, 2007
4. Breton, Philippe, Manipularea cuvântului, Traducere de Livia Iacob, Editura Institutul
European, Iași, 2006
5. Cabin, Philippe; Dortier , Jean-Francois, Comunicarea, Traducere de Luminița Roșca
și Rom ina Surugiu, Editura Polirom, București, 2010
6. Dobrescu, Paul; Bârgăoanu, Alina, Mass -media și societatea, Editura Comunicare.ro.,
București, 2003
7. Eco, Umberto, Apocaliptici și integrați, Traducere de Ștefania Mincu, Editura
Polirom, București, 2008
8. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Ediția a II -a, Editura Nemira, București, 1997
9. Kapferer , Jean -Noel, Căile persuasiunii, Traducere de Lucian Radu, Editura
Comunicare.ro., București, 2002
10. Lazăr, Mirela, Noua televiziune și jurnalismul de spectacol, Editura Polirom,
București, 2008
11. Lipovetsky, Gills, Ecranul global, Traducere de Mihai Ungurean, Editura Polirom,
București, 2008
12. Lyon, David, Postmodernitatea, Traducere de Schidu Luana, Editura Du Style,
București, 1998

51
13. Miege, Bernard, Informație și comunicare, Traducere de Adrian Staii, Editura
Polirom, București, 2008
14. Mitu, Bianca, Politică și reality show, Editura Tritonic, București, 2013
15. Rieffel, Remy, Sociologia mass -media, Traducere de Ileana Busuioc, Editura Polirom,
București, 2 008
16. Sardar, Ziauddin; Van Loon, Borin, Traducere de Irina -Margareta Nistor, Editura
Curtea Veche, București, 2001
17. Sartori, Giovanni, Homo videns: Imbecilizarea prin televiziune și post -gândirea ,
Editura Humanitas, București, 2006
18. Severin, Werner J.; Tankard, W., Jr., Perspective asupra teoriilor comunicării de
masă, Traducere de Mădălina Paxaman și Maria Paxaman, Editura Polirom, București,
2004
19. Zeca -Buzura, Daniela, La taclale cu idolii, Editura Polirom, București, 2015