Tehnici de Manipulare In Sistemele Totalitare

Cuprins

Introducere

Elementul primar al propagandei, persuasiune… 5

Modele, principii și tehnici ale comunicării persuasive…………………………………………………………. 7

II. Manipulare si Propagandă…………………….14

Manipulare …………………………………… 14

Propagandă……………………………………18

Propaganda sistemelor totalitare: Nazism, Comunism…………………………………….22

Concluzii………………………………………………35

Bibliografie……………………………………………36

INTRODUCERE

Prezența lucrare se axează pe analiză diferitelor tehnici de persuasiune și propagandă, cât și pe rolul pe care îl ocupă această practică în derularea normală a vieții în sistemele guvernamentale totalitare.

Persuasiunea este o formă de influențare.Este modalitatea de manipulare prin intermediul careaia o persoană încearcă să convingerea unei alte persoane sau grup , să creadă sau să facă un anumit lucru.Este un proces de ghidare al indivizilor pentru a adopta idei, atitudini sau acțiuni.

Propagandă reprezintă, reprezintă pe de altă parte un process de persuadare și manipulare a maselor extreme de complex, definiția pe scurt acesteia fiind, acțiunea de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o concepție, un partid politic, cu scopul de a câștigă adepți și de a-i convinge pe aceștia de validitate ideilor prezentate.

Propagandă se bazează pe diverse tehnici, apelul la credibilitatea indivizilor, în special al liderului, apelul la rațiune, la nevoile umane, dar mai ales apelul la emoții, acestea fiind elementul determinant în manipularea maselor.

Strategiile și tehnicile de manipulare sunt axate pe obținerea controlului asupra comportamentului, gândirii sau sentimentelor subiecților într-o anumitã situație socialã și pe parcursul unei anumite perioade de timp, în vederea castgãrii unor avantaje substanțiale pentru artizanii manipulării , și în detrimentul celor controlați.

Această lucrare este structurată pe trei capitole. În primul capitol se axează asupra definirii pe larg al principiului persuasiunii și pe rolul pe care îl are această în manipularea individului. De asemenea primul capitol tratează și principiile după care se ghidează acest proces, dar și diversele metode și tehnici folosite pentru a manipula.

Al doilea capitol este centrat pe analiză manipulării și propagandei, cât și metodele și tehnicile folosite pentru că aceste demersuri să aibă succes.

Cel de-al treilea capitol reprezintă un studiu de caz asupra folosirii propagandei că mijloc de manipulare și influențare a ideilor,concepțiilor și emoțiilor în sistemele totalitare De asemenea este analizat și efectul pe care îl are propagandă asupra polulatiei și felul cum această reacționează, procesul de propagandă făcând apela la elementele primare ale naturii umane.

Elementul primar al propagandei, persuasiunea

Limbajul reprezintă o importantă sursă de influențare a atitudinilot și comportamentului oamenilor. Faptele și logică, fiind adesea insuficiente pentru a influență și convinge, ele trebuind adaptate situației, cât și persoanei care trebuie convinsă. Influențarea prin limbaj poate lua forme diferite: amenințare, promisiune, ordin, cerere,argumentare, persuasiune, manipulare, seducție. Ordinele și amenințările produc înțelegere, însă fără a produce și convingere, această producând schimbări mai profunde, atât afective, cât și cognitive.

http://thumb7.shutterstock.com/display_pic_with_logo/5880/5880,1303317283,5/stock-photo-background-concept-wordcloud-illustration-of-persuasion-glowing-light-75645997.jpg

A “persuada”, cuvânt provenit din francezul persuader și latinul persuadere, este sinonimul cuvântului „a convinge”. Etimologic, în limba latină, termenul persuadere este compus din cuvintele suadere (consiliere) și prefixul per sugerează ideea de achiziționare. Persuadarea înseamnă acțiunea de a convinge pe cineva să gândească într-un anume mod sau să comporte într-un fel anume precum și rezultatul acestei acțiuni.”Persuasiunea” [cf. fr. Persuasion,lat. persuasion,convingere] desemnează aptitudinea de a persuada,este un substantive,prin extensie cuvântul persuasiune semnifică și acțiunea de convingere .

Noțiunea de persuasiune cunoaște multe definiții de-a lungul timpului, centranduse pe diferite aspecte și reflectând diferite viziuni asupra acesteia, astfel:

Charles U. Larson consideră persuasiune că fiind “eforturile combinate ale sursei și receptorului”, acesta considerand ca procesul de persuadare nu poate avea loc fara autopersuadarea.

Persuasiune a primit numeroase definiții, dar în prezent pare a fi acceptată de către majoritatea specialiștilor definiția lui H.W. Simons , persuasiunea este comunicarea umană menită de a-I influență pe alții prin modificarea credințelor,valorilor sau atitudinilor lor” .

Pe de altă parte alți sociologi preferă definiții mai concise, care acoperă un spectru mai larg, cum este definiția lui Gerald R. Miller care definește acțiunea de persuadare că “comportamente intentionale”, considerând că persuasiune poate fi utilizată în diferite moduri, cu sau fără constrângere, uneori, putând influență fără a avea această intenție.

Cătălin Zamfir, pe de altă parte consideră că există o distincție clară între persuasiune și convingerea rațională , acesta considerând că “două persoane care judecă în mod rațional nu se pot influență, ci doar convinge reciproc prin argumente”.

Punctul de pornire al persuasiunii este reprezentat de Grecia și Roma Antică, începând cu grecii antici, aceștia fiind primii care au utilizat coerent comunicarea persuasivă, prin intermediul retoricii. Retorică, reprezentând în Grecia și în Roma Antică, limbajul oral utilizat de cei de la putere, cu scopul de a influență și modifică viziunea și comportamentele oamenilor. Astfel, unul dintre marii filosofi ai Antichității, Aristotel, definește retorică drept ,,acea facultate de a sesiza, în orice situație, mijloacele existente pentru a convinge”, de asemenea definind și factorii principali prin care se caracterizează retorică: ethos, pathos, logos.

Din multe puncte de vedere, în era informației lumea nu seamănă cu lumea lui Aristotel, schimbarea este rapidă, persuasiunea a dobândind calitatea de a fi omniprezentă, fiecare persoană fiind supusă unor procese de persuadare în fiecare zi, de o intensitate mai mică sau mai mare, cu intenție sau fără.

Modele, principii si tehnici ale comunicarii persuasive

Interacțiunea socială, cu multiplele sale fațete, este definită drept “acțiunea reciprocă sau rezultanta a cuplării acțiunilor inițiate de persoane, grupuri sau colectivități prin care se influențează condițiile de manifestare și perfomanțele obținute, influențele putând fi neintenționate sau intenționate, “acetea fiind rezultatul acțiunii explicite a unor instanțe sociale formale sau informale”.

În scopul de a înțelege pe deplin procesul de persuasiune, trebuie să înțelegem conceptele și principiile de baza ale acesteia, aceste concepte constituind baza pentru paradigmă persuasiunii.

Fiecare cultură își formează anumite reacții la stimulii întâlniți în procesul de persuasiune, reacții care fac posibilă prezicerea conportamnetului indivizilor și prin urmare persuadarea acestora. De asemenea aceste reacții fac posibilă și manipularea acelorași indivizi.

Influențarea socială este realizată prin numeroase procese diferite, dintre care cele mai importante sunt: facilitarea: influență exprimându-se prin fenomene predominant pozitive, prin acțiunii ale mesajului asupra țintei, deși nu lipsesc nici efecte contrare celor avute în vedere inițial, cum ar fi: deindividuarea, polarizarea opiniilor: că rezultat al abordării conflictuale a relațiilor dintre individ și societate..

Din perspectiva persuasiunii, cât și a proceselor specifice acesteia, analiză facilitariii, din punct de vedere a acesteia că formă de manipulare socială, reiese faptul că facilitarea este atât proces global , cât și însumarea unor procese interne precum normalizarea, conformismul, obediență, complezență și influență minoritară.

Termenul de "facilitare socială" a fost introdus de către Floyd Allport. Acesta a observat că prezența altor persoane duce la creșterea actitatii individului, compania acestora provocând răspunsurile dominante , făcând că individul să se depășească pe sine în sarcinile simple.

Normalizarea face referire la normă de grup, prin care se explică puterea fiecăruia dintre membrii grupului asupra celorlalți și a grupului asupra tuturor.La început , normalizarea se consideră că având același efect cu conformismul, explicație cu care nu era de acord Serge Moscovici, potrivit căruia: “influeta socială se manifestă sub trei forme distincte: conformismul, normalizarea și inovația”.

Elementul definitoriu în situațiile de normalizare, este inexistentă unei norme stabilite, pe care grupul să o impună indivizilor,iar în același timp acesta să fie imun la presiunile indivizilor asupra grupului. Lipsa unui consensului al majorității cu privire la răspunsul corect face că membrii grupului, să exercite influențe unii asupra altora, pentru că apoi să adopte o normă comună , ce întrunește aprobarea tuturor și exprimă poziția grupului față de stimulul respectiv.

Conformismul se axează asupra tendinței indivizilor de a-și pune opiniile în acord cu majoritatea, acest fenomen apărând mai ales la persoanele de sex feminin, în cazul în care este vorba despre un domeniu în care barbatrii sunt considerați experți. În general acest fenomen este declanșat din mai multe motive, cele mai pregnante fiind: faptul că indivizii nu sunt sau nu se simt acceptați pe deplin de grup, când dețin un statut mai puțin important în comparație cu alți membrii.

Un alt proces caracteristic facilitării sociale este obediență. Acest proces se definește prin faptul că schimbarea comportamentului individului vine că urmare a manipulării venite din partea unei persoane care deține autoritate legitimă.

Complezență este un alt proces al facilitării sociale, această realizându-se prin influențe impersonale, această derivând din încercările de influențare ale colegilor, prietenilor, rudelor.

Influențarea percepției umane are la baza anumite legi, care definesc mecanismele de funcționare ale persuasiunii, manipulării.Astfel, unul dintre pshihologii care s-a ocupat cu studiul acestor principii, Robert Cialdini, a enunțat șase astfel de legi:

– Principiul reciprocității, persoană, care este țintă manipulării sociale devine mai amabilă, că urmare a percepției unui comportament binevoitor din parte sursei influențării, astfel ajungând să accepte cererea.

– Principiul angajamentului, acesta fiind ilustrat cel mai concludent prin tehnică “piciorului în ușa ”, acesta tehnică fiind foarte eficientă, deoarece inițial se înaintează o cerere de valoare mică, care nu cere un efort mare al țintei și care prezintă o probabilitate mare de a fi îndeplinită de această, această cerere fiind urmate de o altă solicitare, care reprezintă țintă adevărată, cât și motivul manipulării.

-Principiul validării sociale: acest principiu se bazează pe faptul că sursă de influențare creează impresia că și alții au dat curs cererii, această impresie acționând că un imbold, că o presiune asupra țintei de a acceptă cererea, acesta bazându-se pe dorința individului de integrare.

-Principiul autorității: acest principiu se bazează pe aceleași mecanisme că și obediență, astfel profesioniștii din domeniul manipulării creează impresia unei entități infailibile în ochii țintei activității de persuadare.

-Principiul rarității, se bazează pe faptul că obiectele, oportunitățile devin cu atât mai valoaroase cu cât sunt mai puțin accesibile.

-Principiul atractivității, se bazează pe tendința psihicului uman de a percepe pesoanele mai atrăgătoare că fiind mai inteligente, mai competențe, aceste persoane fiind percepute în general într-un mod mai pozitiv decât restul indivizilor. Astfel dacă aceste avantaje sunt transpuse în domeniul influențării sociale, acești indivizi au un avantaj clar, posedând mai multă putere de e că fiind mai inteligente, mai competențe, aceste persoane fiind percepute în general într-un mod mai pozitiv decât restul indivizilor. Astfel dacă aceste avantaje sunt transpuse în domeniul influențării sociale, acești indivizi au un avantaj clar, posedând mai multă putere de manipulare și influențare.

Un alt teoretician al domeniului persuadării, Kevin Hogan, pe lângă principiile enunțate de Robert Cialdini, mai enunță următoarle principii :

– Principiul contrastului, acest pricipiu se bazează pe punerea în opoziție a două elemente, care deși nu sunt foarte asemănătoare, percepția asupra acestora se intensifica o dată cu punere acestora față în față.

– Principiul prietenilor, se bazează pe tendința psihicului uman de a acceptă cererea unui prieten sau unei persoane care este percepută că având această calitate.

– Principiul așteptării, atunci când o persoană respectată de țintă manipulării se așteaptă că această să îndeplinească o sarcina, să obțină un anumit rezultat, acel individ tinde să se ridice la limita așteptărilor.

– Principiul asocierii,se bazează pe tendința indivizilor de a favoriza produsele, serviciile, care sunt susținute de persoane respectate de către aceștia. Astfel, dacă oamenii asociați cu un produs posedă o imagine pozitivă, oamenii vor asocial aceste calități cu produsul, serviciul, ideea respective, indiferent de faptul că acest produs, seviciu este nou sau de calitate necunoscută.

– Principiul consecvenței, atunci când un individ adopta o poziție cu privire la un punct de vedere, acel individ va avea tendința de a-și apărea acea poziție indiferent de validitatea acesteia. De cele mai multe ori indivizii își susțin punctul de vedere chiar dacă le sunt prezentate dovezi contrare, deoarece persoanele inconsecvențe sunt percepute că fiind mai puțin de încredere.

Tehnici de persuadare:

Persuasiunea, ca mod de influențare a unei persoane, reprezintă un subiect complex în ceea ce privește modalitatea de a excercita acțiunea de persuadare asupra țintei, complexitate izvorâtă din faptul că, spre deosebire de celelalte metode de influențare socială, presupune conștiința acceptării din partea individului.

Dificultatea acțiunii de persuadare este rezulatatul faptului că această este o acțiune de convingere a unui individ, care se bazează pe o manipulare a tehnicilor de influențare, așa încât persoană țintă să adopta de la sine schimbarea. Rezultatul acestui process este faptul că persuasiunea are un efect mai puternic asupra țintei, care durează mai mult și care spre deosebire de alte metode de influentaree socială, cum ar fi manipulare, efectul acesteia nu încetează o dată cu ieșirea de sub influență sursei de manipulare.

Motivul principal pentru care persuasiunea are un efect atât de puternic, izvorăște din particularitatea acestuo fenomen, schimbările fiind cântărite și adoptate de către țintă procesul persuasive, o schimbare fiind posibilă doar în momentul apariției unei surse persuasive mai puternice.

Printre cei care s-au ocupat cu studiul tehnicilor de persuasiune se numare și pshihologul Ștefan Boncu, care identifica că fiind cele mai eficiente următoarele tehnici:Tehnica “Piciorul in usă” este o procedura care presupune doua instante de interactiune intre sursa si tinta actiunii persuasive.Astfel procesul incepe cu o cerere mică, pentru ca apoi sa se inainteze o cerere mai mare, prima cerere inducand bunavointa fata de solicitarea mai putin importanta si amplificand complezenta fata de ce de-a doua cerere, care reprezinta de fapt obiectivul sursei persuasiunii.

Tehnica “Lowball”, cunoscută de asemenea în domeniul pshihologiei și că “ throwing a lowball”. Tehnică respectivă constă în determinarea țintei persuasiunii de a lua o decizie în privința unei mișcări, costurile acestei acțiuni fiind dezvăluite abia după ce individual respectiv ia decizia de a săvârși respective acțiune.Această tehnică prezintă o asemănare cu precedentă, prin derularea să în doi pași, diferența survenind din faptul că solicitările înaintate prin tehncia lowball urmăresc obiecte de inters diferite.

Tehnica “ Usa in fată”, se aseamănă cu tehnică piciorului în ușa, diferența majoră fiind faptul că desfășurarea acesteia se realizează în sens invers. Această tehnică presupune înaintarea mai întâi a cererii de o valoare mai mare, pentru că apoi să fie adresate cea de-a două cerere, de o valoare mai mică, dar care reprezintă adevăratul scop al procesului persuasiv. Secretul succesului acestei tehnici constă în faptul că prima cerere, în comparative cu cea de-a două, este de o dificulatate de realizare mai ridicată.Astfel în comparație cu prima, a două cerere se prezintă a fi un obiectiv mai ușor de realizat.

Tehnica “ asta nu-i tot”, este o tehnică care se bazează pe realizarea aparență a unei concesii. Astfel un vânzător care dorește comercializarea unui produs, va prezența acest produs, făcând cunoscut și prețul acestuia, pentru că imediat să declare faptul că, special pentru clientul respectiv sau o pentru o perioad limitată de timp, există și un bonus sau o reducere de preț la produs. Tehnică această se bazează pe crearea impresiei că vânzătorul face o concesie în favoarea clientului, deși acesta avea intenția, de la început, de a proceda astfel pentru a vinde produsul.

Tehnica “ piciorul in gura”, se bazează pe înaintarea, la început, a unei întrebării cu privire la starea afectivă a persoanei țintă. Astfel, după răspunderea la această întrebare, sursă adresează o solicitare, care necesită complezență din partea țintei. Tehnică această are success doar dacă primul răspuns a fost afirmativ, această bazânduse că individual țintă se va comportă simetric cu starea să emoțională.

Tehnica “ infricosare apoi eliberare “,această tehnică se bazează pe introducerea unui pericol pentru țintă persuasiuni, pericol care apoi dispare, subiecții având tendința că apoi să răspundă pozitiv la cererile care le sunt adresate. Indivizii supuși acestei tehnici se dovedesc a avea o disponibilitate mai mare de a răspunde afirmativ.

Tehnica “chiar si un penny ar fi de folos”, este utilizată îndeosebi în eforturile depuse pentru a strânge resurse monetare pentru o anumită cauza, cu un anumit scop, construcția această verbală impulsionând țintă să doneze chiar și sume mai mici, în același timp dând de înțeles că acestea nu sunt dorite.

O altă metodă de persuadare poate fi considerate și reciprocitatea, această bazându-se pe faptul că, dacă țintei persuasiunii i se face o favoare, i se acordă un beneficiu, va simți nevoia de a răspunde pozitiv la cererea ce îi va fi adreasata apoi.

Alex Mucchielli identifica drept metode de persuadare, tehnici care prezintă o definire mai generală: “influențarea prin emoții și influențarea prin manipularea intereselor”. In privinta influentarii cu ajutorul emotiilor, aceasta metoda se bazeaza pe inducerea unei anumite stari emotionale tintei, starea care sa mareasca probabilitatea ca aceasta sa raspunda pozitiv cererilor.

In ceea ce priveste tehnica de manipulare a intereselor, necesita prezentarea in prealabil a acestora, cautand ca apoi tinta sa favorizeze, demersurile necesare atingerii respectivelor scopuri, prin manipularea afectiva a tintei persuasiunii.

Manipulare si propaganda

Manipularea reprezinta “acțiunea de a determina un actor social să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenționat adevărul, lăsând impresia libertății de gândire și decizie”.

http://www.preaching.org/wp-content/uploads/2012/09/manipulation1.jpg

La început termenul de manipulare aveaa alt înțeles, mai întâi acesta definind procesul prin care se extrăgea aurul și argintul, pentru că mai apoi să primească înțelesul de mișcare manuală, efectuată în cadrul unui proces.

Înțelesul negative pe care îl are în prezent, îl capătă în anul 1864, acesta fiind: “acțiune ce intenționează să însele, să fraudeze, să obțină din partea unui auditoriu acceptarea unor idei fără a fi conștienți de acest lucru” .

Diferența între manipulare și persuadare, constă în țintă persuasiunii este conștient de intențiile celui care utilizează această tehnică, în timp ce individul manipulate nu este conștient de faptul că este supus acestui proces.

Sociologul Dora Tudor este de părere că “manipularea constă în a substitui înclinația către rațiune cu atotputernicia impulsurilor instinctive asociate cu opinii și atitudini politice prin reflexe condiționate”.

În literature de specialitate sunt prezente numeroase definiții ale manipulării, singurul factor comun al acestora este faptul că termenul de manipulare are o conotație negative, cât și faptul că reprezintă o acțiune imorală.

Manipularea reprezintă o acțiune imorală datorită faptului că această este o tehnică care are drept scop atingerea unor obiective benefice doar pentru manipulator, pentru atingerea acestor obiective fiind necesară manipularea sistemului de valori a țintei, cât și convingerea acesteia să creadă în ceva care de cele mai multe ori este portretizat a fi diferit de realitate sau este chiar ireal.

O altă caracteristică a manipulării o reprezintă neverosimilitatea informațiilor prezentate țintei, scopul acestora fiind inducerea în eroare. Astfel Philippe Breton este de părere că “mesajul trebuie să fie întotdeauna guvernat de o strategie a minciunii”.

Din punct de vedere etimologic, termenul de manipulare vine de la latinescul manus si pulare , acest process al manipularii fiind explicat ca fiind “actiunea de a manui, a manevra”.

Profesorul Philip Zimbardo,clasifica procesul de manipulare din punct de vedere al potentei modificariilor primare, astfel: “ mici, medii si mari”. Astfel, in urma acestei clasificari reiese faptul ca, schimbarile pot avea consecinte variabile, cele mici putand avea chiar consecinte majore.

Manipulările mici, deși au drept rezulata schimbăria minore, aceste schimbări pot totuși să aibă un efect mai amplu decât este vizibil la prima veder. De asemeana, manipulările medii, au efecte mai considerabile în societate.Pe de altă parte manipulările cu efectele cele mai pregnante, le consituie manipulările mari, care au un efect covărșitor asupra individului, acest grad de manipulare fiind întâlnit în cea mai mare parte în sitemele politice totalitare, aceste având posibilitatea de a exercită un efect atât de puternic încât să preia controlul sitemului de valori a țintei.

Procesul de manipulare mai depinde și de factori precum: inteligență,cultură, gradul de informare. Astfel, din punct de vedere al inteligenței, metodele utilizate sunt diferite, pentru persoanele ce posedă un nivel mic de inteligență și cultură, se folosesc în principal argumente falsificate, aceast metodă fiind eficientă și în privința grupurilor mari de oameni. În privința persoanelor inteligente, cu acces la informații, metodă de manipulare este mai complexă, astfel folosindu-se informații parțial adevărate arajate în secvențe încât să face apel la centrele emoționale ale naturii umane.

Spre deosebire de persuasiune, prin manipulare se caută crearea iluziei înțelegerii situației prezentate, nu înțelegerea cu adevărat a situației, astfel urmărindu-se obținerea unei reacții inconștiente, că dovadă a eficacității mesajelor transmise.

Sofia Georgescu mai clasifică manipularea și din punct de vedere al conștienței țintei în timpul procesului, astfel manipularea poate fi “conștientă sau inconștiență” ., elementul distinct fiind implicarea sau nu a rațiunii manipulatorului. Manipularea este conștientă atunci când manipulatorul are capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu și are capacitatea de a pronostica efectele acestui process. Manipulările inconștiente sunt întâlnite în momentul în care procesul manipulării se desfășoară fără un carater teoretic definit, deși scopul manipulatorului este bine încadrat.

Din punct de vedere al efectului manipulării, acesta constituie un alt criteriu de clasificare al manipulării, elementul de departajare fiind constituit de scopul manipulării, astfel: manipularea este pozitivă, atunci când scopul manipulatorului este comun și persoanei manipulate. Manipularea mai este neutră, atunci când scopul manipulatorului nu este același cu al manipulantului, dar nici nu se abate de la acesta. De asemena manipularea mai este și negative, fenomen întâlnit în momentul în care scopul manipulatului contravine scopului țintei manipulării.

Un alt criteriu de clasificare, îl constituie țintă manipulării, astfel manipularea poate fi individuală sau colectivă. Manipularea este individuală în momentul în care țintă manipulării este percepută că fiind o entitate singulară, pe când manipularea colectivă se axează pe manipularea unui grup, acesta fiind văzut că o entitate, grupul constituind țintă procesului de manipulare.

Manipularea este un proces care poate fi clasificat și prin modalitatea de a-și atinge scopul, aici întâlnind manipulări verbale, cât și nonverbale. Astfel criteriul de departajare îl constituie faptul că la manipularea verbală, această se axează pe folosirea cuvintelor.

Canalul pe care se realizează procesul manipulării poate constitui un alt criteriu de clasificare, astfel manipularea realizându-se fie prin metode audio-vizuale, fie prin propagarea de materiale tipărite.

Propaganda

Dicționarul științelor sociale definește propagandă că: “ tehnicile și metodele de influențare sau controlare a atitudinilor și comportamentului prin utilizarea cuvintelor și a altor simboluri în vederea transmiterii, promovării sau răspândirii unei doctrine, teze sau idei”.

Propagandă reprezintă un process de comunicare unic, prin faptul că niciodată această nu este obiectivă sau neutral valoric, deaorece întotdeauna este folosită de cineva cu scopul de a influență, de a crea mecanisme automate, de a formă anumite atitudini și de a condiționa țintă manipulării, singurul sau scop fiind controlarea comportamentului sau.

Propagandă a luat naștere din cele mai vechi timpuri, o dată cu dorința omului de a transmite informații semenilor săi, diferența fiind că această nu era folosită cu formă să actuală, teoretizată și bine definită.

Primele metode de propagandă erau folosite inconștient, astfel oamenii primitive foloseau desen în peșteri pentru a comunica semenilor informații despre teritoriul respectiv sau despre autorul desenelor. Este de înțeles de la sine că cei care aveau talent în a prezența cel mai fidel situația erau favorizați, desenele lor atrăgând privirea celorlalți, autorii căpătând puterea de a manipula.

Din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat să fie conduși de cineva, din simplul motiv că erau temători de universul în care trăiau, astfel încercând să găsească o persoană care să le creeze iluzia că pot trata de la egal forțele din mediul lor. Astfel, în acest context, la început erau favorizați vânătorii care hrăneau tribul, apoi războinicii care asigura victoria asupra dușmanilor, puterea lor de influențare fiind dată de însăși poziția de putere pe care o ocupau.

Datorită faptului că semenii lor nu exercitau un control destul de puternic asupra mediului înconjurător, sunt inventați zeii, cărora li se înmânează controlul asupra tuturos aspectelor din viață omului. Dorința de securitate i-a impulsionat pe oameni să născocească un sistem logic și de valori, acești sacrificându-și o parte din propria libertate, toate aceste cu scopul de a dobândi favoarea zeilor.

Oamenii preferau să înmâneze coordonarea și controlul propriei vieți unei entități mult mai puternice, în schimb aceștia doar achitându-se de câteva îndatoriri religioase, că sacrficiile sau săvârșirea unui ritual.

Termenul de propagandă apare mai întâi în anul 1622, în momentul creării la Roma, de către Papa Grigore al XV-lea, a congregației Sacră Congregatio de Propagandă Fide, congregație alcătuită din cardinali, al căror scop era de a răspândi mesajul credinței catolice.

http://www.realmagick.com/congregatio-de-propaganda-fide/

Motivul principal al creării acestei organizații a Bisericii Catolice a fost contextual istoric al acelei perioade. Astfel o dată cu crearea unor vaste imperii coloniale de către țările protestande, Biserica se simte amenințată de potențialul de răspândire a credinței protestante.

Printre motivele infintatii unei astfel de organizații se mai numără și presiunea islamică exercitată în sud-estul Europei, cât și succesul credinței protestante în timpul Războiului de 30 ani. Un alt motiv foarte important îl constituie și necesitate răspândirii dogmei catolice pe continental american, congregația având principalul obiectiv, de a coordona cât mai eficient propagarea viziunii religioase catolice.

Dată infintarii acestei organizații este 22 iunie 1622, prin emiterea unei bule papale de către Papa Grigore XV-lea, organizație care funcționează și în prezent și care la început avea doar 16 membrii, 13 dintre aceștia fiind cardinali.

Pentru o lungă perioada de timp propagandă era văzută că un mod corect din punct de vederemoral, de a răspândi mesaje, idei, concepții asupra vieții, schimbarea în viziunea asupra acesteia producându-se în ultimele decenii.

Astfel în cartea lui Hentea Călin, “Propagandă fără frontiere”, Oliver Thompson definește astfel propagandă: “utilizarea de către un grup de oameni a capabilităților comunicaționale de orice fel în scopul modificării atitudinii sau comportamentului altui grup de oameni” .

Propagandă a fost segmentată în trei părți, astfel această este albă,gri și neagră.Astfel propagandă albă reprezintă acea propagandă a cărei sursă este cunoscută, în cazul celei gri nu se cunoaște sursă, iar propagandă neagră este întâlnită în situațiile în care surasa mesajului este falsificată.

Propagandă mai poate fi clasificată și din punct de vedere al nivelului rațional utilizat în conceperea mesajului, astfel această este: “pur rațională, rațional emoțională și pur emoțională”.

Aceste tipuri de propagandă se axează pe diferite părți ale naturii umane, astfel propagana rațională, deși folosește date reale, aceste sunt prezentate într-o manieră care favorizează atingerea scopului manipulatorului. Propagandă rațional emoțională, se deosebește de precedentă pentru că antrenează pe lângă mintea rațională și stări emoționale. Astfel, propagând pur emoțională, așa cum îi spune și numele, se bazezaa doar pe valorificarea stărilor emoționale ale persoanelor supuse procesului propagandistic.

Propagana fiind un proces complex, trebuie să se desfășoare după anumite reguli, astfel:

– simplificarea mesajului – regulă această urmărește eficientizarea procesului propagandist prin înglobarea mesajului în câteva idei foarte bine definite.

– deformarea și caricaturizarea – aceste procedee sunt utilizate pentru a întări mesajul transmis

– orchestrarea – se referă la prezentarea acelorași idei, sub forme diferite, cu scopul de a accentua mesajul.

Propaganda sistemelor totalitate: Nazism, Comunism

http://searchnewsglobal.files.wordpress.com/2014/05/propaganda-media-controls-us.jpg

Propagandă sistemelor totalirare se axează în primul rând pe influențarea maselor, deoarece așa cum era de părere Gustav Le Bon , masele trăiesc doar “sentimente simple și radicale, opiniile, ideile și convingerile ce le sunt sugerate fiind acceptate ori respinse în bloc, drept adevăruri absolute sau erori nu mai puțin absolute.Așa se întâmplă de altfel întotdeauna cu convingerile sugerate, în loc de a fi trezite pe cale rațională”.

Propaganda este axată în principal pe mase deoarece acestea, văzute ca o entitate distincta se caracterizează printr-o sugestibilitate mult mai mare decât se poate întâlni la fiecare individ în parte.

Masele de oameni prezintă de obicei sentimente, care nu sunt nici negative, nici pozitive din punct de vedere al consecințelor lor, dar aceste trăiri sunt cu atât mai puternice cu cât masă de oameni este mai bine închegată.

O alt consecință al unei mase eterogene, este că această devine “ aptă de orice sugestie, pradă violenței trăirilor propice ființelor incapabile de a face apel la influență rațiunii, lipsită de orice spirit critic, masă de oameni nu poate să manifeste decât o credulitate excesivă".

În istorie, sistemele totalitare au fost nenumărate însă, sistemele unde propagandă a atins un nivela atât de ridicat, încât controla toate astpectele vieții indivizilor, nu poate fi întâlnit decât în sistemul nazist și în cel comunist.

Apariția sistemelor toataliatare s-a bazat pe acordul maselor, aceste sisteme de guvernământ neputând există fără susținerea acestora. Astfel teoriile conformă Hitler era “ un agent al industriașilor germani și că Stalin a ieșit victorios în lupta de succesiune după moartea lui Lenin doar printr-o conspirație sinistră”, nu sunt fondate pe realitate, acestia nefiind capabili sa conduca si sa-si pastreze puterea fara acordul populatiei, de asemenea „nu abilitatea lui Stalin si a lui Hitler in arta minciunii a exercitat aceasta fascinatie, ci faptul ca ei erau in stare sa organizeze masele intr-o singura unitate colectiva pentru a sprijini propriile minciuni” .

Propaganda supune individual din ce in mai mult sistemului, procesul producandu-se in trei pasi, astfel: "modificarea comportamentului, integrarea în grup și inducerea sentimentului de supunere necondiționată față de autorități".

Propaganda Nazista

În Germania, de la inceputul anilor 30’ si pana in 1945, sistemul totalitar nazist a exercitat un control extraordinar de bun asupra propriei populatii, puterea sa de influentare fiind prezenta in toate colturile vietii sociale ale individului.

Nazismul este un curent politc socialist si nationalis, aparut in Germania in anul 1920, care pune bazele unui partid numit “ Organizația Națională Socialistă Germana a Lucrătorilor” sau cum era cel mai bine cunoscut Partidul Nazist.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fc/NSDAP-Logo.svg

Naziștii au avut drept motiv principal pentru folosirea propagandei, răspândirea ideologiei naziste. Ideologia nasizta este o ideologie foarte complexă, însă obiectivele sale principale erau crearea unui stat ideal în care cetățenii erau specimene umane superioare, crearea unei culturi moderne, dar și expansiunea granițelor țării pentru crearea unui imperiu.

Baza ideologiei naziste, cât și a metodelor de propagandă, o constituie cartea lui Adolf Hitler “Mein Kampf”. Astfel acesta își prezența viziunea asupra propagandei, considerând ca "în orice mișcare cu adevărat măreață, cu alură de răsturnare mondială, propaganda trebuie să răspândească mai întâi ideea acelei mișcări.Ea va trebui să încerce neobosit să limpezească ideile noi, să i le inculce mulțimii sau cel puțin să-i zdruncine vechile convingeri”.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/30/Mein_Kampf_dust_jacket.jpeg

De asemenea mai consideră că organizația care utilizează propagandă trebuie să fie una puternică, pentru că spectrul puterii sale se va dezvoltă o dată cu folosirea cât mai intensă a propagandei, iar în schimb această va deveni mai eficientă, cu cât organizația este mai puternică.

Un alt principiu al propagandei enunțat în cartea să este și faptul că această trebuie construită astfel încât să anime sentimentele maselor, de asemenea fiind important că la conducere să se afle un lider puternic “ slujit de o masă condusă mai degrabă de sentiment”.

Înainte de scriere cărții, Hitler dobândește experiență, acesta ocupadand postul de ofițer responsabil cu propagandă din anul 1919 în cadrul Regimentului I al Bayerische Reserve-Division 16. Ocupând această funcție acesta ia contact cu propagandă aliată, oferindu-i inspirația necesară scrierii cărții, cât și demonstrându-i rolul importând pe care îl poate ocupă minciună în procesul propagandistic: :"spune o minciună și ea va prinde”.

Deși propagând nazistă, înainte de venirea acestui partind la putere, era foarte sofisticată și axată pe crearea, în gândirea colectivă a cetățenilor germani, a unui inamic comun, în speță evreii, va capătă un cu totul alt nivel de imersiune în viață poporului.

O dată cu venirea la putere, este înfintată o nouă instituție a statului, al cărei scop era propagarea viziunii naziste și a modului sau de viață. Astfel est înființat Ministerul Propagandei și lumînării poporului, minister ce va fi condus de către Joseph Goebbels, ce ocupă nouă funcție de Ministru al Propagandei.

http://bobrowen.com/nymas/ministryplaquew320.jpg

http://37.media.tumblr.com/6a274be31797d904a2d6b220a1e8b2cd/tumblr_mj0eetEtkX1qg53kdo1_500.jpg

Joseph Goebbels nu era un novice în ceea ce privește propagandă, acesta ocupând postul de ofițer responsabil cu propagandă al Partidului Nazist încă din 1930, fiind numit de însuși Hitler să ocupe acest post. De asemenea, înainte de a ocupă acest post, Joseph Goebbels se află sub tutelajul lui Hitler, învățând de la acesta despre modul de acțiune al propagandei asupra maselor.

Joseph Goebbels devine un desăvârșit practician al propaganderi, acesta declarând:” esența propagandei constă în a câștiga ființele pentru o idee, într-un mod atât de intim, de viu, încât să sfârșească prin a i se dărui complet și a nu mai putea să renunțe la ea”.

În calitate de ofițer responsabil cu propagandă declanșează numeroase conflicte cu adversarii politici ai nazistiolor, fiind conștient că orice apariție în ziare, fie ea pozitivă sau negativă, constituie un plus pentru partid, ajutând la acapararea opiniei publice, deoarece așa cum consideră chiar Hitler:” Partidul Național Socialist nu trebuie să slujească drept jandarm opiniei publice, el trebuie să o domine, el nu trebuie să fie servitorul, ci stăpânul maselor".

O alta metoda de a exercita un control si mai mare asupra maselor, este constituit de ziarul Partidului Nazist “ Der Angriff”, infintat de Goebbels. De asemenea lui i se poate atribui si lozinca "ein volk, ein reich, ein fuhrer” ( un popor, o țară , un conducător).

http://sturgiswesthistory.weebly.com/uploads/9/5/2/5/9525566/564307588_orig.jpg?111

Pe lângă ziarul Der Angriff, Partidul Nazist mai deținea și alte publicații, printre care se numără și ziarul Volkischer Beobachter ( Obsrvatorul Poporului), ziar ce va deveni cel mai citit din Germania, majoritatea cetățeniloravândabonament.

http://www.anthonyflood.com/Nuremberg%20Laws.jpg

Pentru a influență întreagă viață culturală cetățenilor germani, este înființată

“Reichskulturkammer”(Camera de Cultura a Reichului), al cărei scop era cenzurarea tuturor izvoarelor culturale. Astfel fiecare artist care dorea a profesa trebuia să se înscrie că membru al acestei instituții, instituție ce era împărțită pe șapte camere, care se ocupau cu diferite aspecte ale vieții culturale: presă scrisă, teatru, film, arte, muzică, radio.

http://www.od43.com/Reichskulturkammer_ID_1a.jpg

Propagarea ideologiei naziste nu este limitată doar la ziare, aceștia utilizând cu mare abilitate și celelalte tehnologii pe care le aveau la dispoziție, că radioul și video camera. Astfel la venirea partidului la putere este stimulată producția de aparate radio, ajungându-se că în Germania 70% din cetățeni să dețină un aparat.

Goennels se folosește de acest nou mediu de diseminare al informațiilor pentru a rosti numeroase discurse, unul dintre cele mai elocvente din punct de vedere al mesajului propagandistic este cel din anul 1933, astfel acesta declara: :"Dar ne adunăm curajul și vedem cu satisfacție că un an de succese se află în spatele nostru și că binecuvântarea raiului s-a abătut peste poporul german”.

Domeniul cinematografic este de asemeanea utilizat de naziști pentu a-și transmite mesajul, astfel sunt create numeroase filme de propagandă, unele dintre ele fiind axate pe dușmanul tuturor germanilor, evreul. Unul dintre cele mai elocvente filme centrate pe pericolul evreiesc este filmul“ Jud Süss”, film al carui peronaj principal il constituie un bancher evreu ce isi insela clientii. Efectul propagandistic al acestui film a fost atat de puternic incat a generat numeroase violente asupra evreilor.

http://37.media.tumblr.com/53d94c4c35378523984413f03671c922/tumblr_mfkoraBndV1rw3oq1o1_400.jpg

Un element important în propagandă sistemlor totalitate este cultul personalității liderului. Propagandă nazistă cultivă, de asemenea, imaginea lui Hitler că fiind un conducător de încredere al națiunii germane.

.

http://ideologicalart.files.wordpress.com/2011/12/germany-cult-of-personality-jesus-hitler.jpg

Propagandă comunistă

Că sistem politic și social, comunismul reprezintă o încercare de creare a unei societăți perfecte, în care toți catatenii să fie egali, să aibă aceleași posibilități și ocazii de dezvoltare. Un alt element definitoriu îl constituie faptul că într-un stat comunist nu există clase sociale sau proprietate privată.

Filozofia ce constituie baza acestei mișcări, este constiuita din lucrările lui Marx și Engels.

http://ciml.250x.com/gallery/m/marx_engels00000.jpg

Cum este și cazul sistemului nazist, comuniști au căutat să controleze cât mai strâns presă, văzută că un instrument de represiune folosit de capitaliști, marele pericol pentru clasa muncitoare. În opinia comuniștilor presă trebuie să “le redea muncitorilor existența și să le aducă bunăstarea și statutul de factor de decizie asupra propriei vieți", asa cum considera Marx.

Primul triumf al unei astfel de forme de guvernământ, este constiuit de preluarea puterii în Rusia, în 1917, că urmare a revoluției bolșevice.

De la începutul încercării punerii în practică a acestei filozofii, membrii acestei mișcări au folosit propagandă pentru a-și avansa obiectivele. Acest partid, că și cel din Germania a creat imaginea unui lider mai presus de slăbiciunile umane, care îi va conduce spre o viață mai bună.

Deși ambele regime au utilizat tehnici propagandistice, totuși au existat diferențe majore în ceea ce privește modul de constituire a mesajului:”pentru leniniști propagandă era traducerea strategiei……în timp ce mesajele naziste nu reprezintă nici o realitate concretă ci doar cea mai bună formă de mobilizare a masei”.

Conducătorii acestui partid, că și cei naziști, foloseau sloganuri al căror scop era însuflețirea și supunerea populației. Astfel, erau folosite:” pământ și pace, război palatelor pace bordeielor”.

Printre metodele principale de manipulare a maselor, comuniștii se folosesc cel mai intens de presă. Cu acest scop este înfințat ziarul Pravda(Adevăr), ziar ce prin însuși numele sugera o prezentare a faptelor reale, însă știrile prezentate erau atent construite pentru a răspândi mesajul comunist, reușind printre altele să inducă în eroare chiar și observatorii străini:” capitaliștii din lumea întreagă vor închide ochii asupra genurilor de activități despre care am vorbit, iar acești surdo-muți vor deveni orbi de-a binelea ".

http://nymetrocommunistparty.org/wp-content/uploads/2012/09/Pravda.jpg

Propaganda comunistă, că și nazistă, opera spre acapararea tuturor palierelor sociale și de vârstă, astfel pentru diseminarea viziunii comuniste este înfințat ziarul“Komsomolskaia Pravda”(Adevărul tineretului comunist), ziar care așa cum îi spune numele era destinat tinerilor, viitori membrii de partid.

Obiectivul principal al propagandei comuniste este înlesnirea crarii unei noi societăți “mai bune și mai performanțe decât toate lumile anterioare….. în care dispar clasele și exploatarea omului de către om”.

Presa, radioul, nu devin decât instrumente ale regimului, folosite pentru transmiterea mesajelor cu caracter propagandistic, idealizând viață cetățenilor în această nouă civilizație.

Cultul personalității liderului ocupă și în acest regim un loc foarte important, prezentând liderii că mai mult decât niște simpli oameni. Această dorința a liderilor de a părea modele ale filosofiei comuniste este atât de mare încât, în cazul lui Stalin puține informații reale sunt cunoscute despre acesta, astfel ajungând să fie portretizat că unul dintre eroii revoluției

.

http://1.bp.blogspot.com/_p6u-WEYHl00/RwwZQCn6e7I/AAAAAAAAAFw/eEXh5Wg0qFY/s1600-h/Stalin_as_an_Organizer_of_the_October_Revolution.jpg

Cum este cazul evreilor în sistemul nazist, comuniștii inventează un inamic al cetățenilor în persoană culacilor, țărani bogați, care îi asupreau pe ceilalți.

O altă asemănare cu situația evreilor este faptul că asemeni lor, sunt supuși unei exterminări masive, milionane de oameni fiind uciși, deportați sau trimiși în gulaguri.

Aparatul propagandistic este atât de eficientă încât culacii nu erau văzuți că fiind oameni:”se uitau la dezchiaburiti că la niște vite, că la porci, la culaci totul era scârbos, și persoană lor și suflet n-aveau”.

Pe lângă literatură, care este folosită pentru a glorifică sistemul comunist, oricare altă artă era utilizată cu acest scop.

Propagandă comunistă ajunge la un nivel atât de înalt încât istoria este rescrisă, anumite evenimente sunt interpretate așa încât să legitimeze venirea la putere a comuniștilor.

Concluzii studiu de caz

În timpul regimurilor nazist și comunist, propagandă este utilizată cu foarte mare abilitate de către cei aflați la putere, ajungând să controleze toate aspectele vieții cetățenilor. Printre aceste state totalitare care au utilizat propagandă pentru a ajunge la putere și pentru a se menține acolo, cele mai de success sunt Germania Nazistă și Rusia Comunistă.

Propagandă utilizată în aceste două state are elemente comune, aceste fiind tipul dușmanului comun tuturor cetățenilor, cât și utilizarea tuturor elementelor tehnologice pe care le aveau la dispoziție.

Deși existe elemente comune în modul de aplicare a propagandei, cele două regimuri au căutat să-și răspândească propria viziune asupra națiunii, încercând să o infiltreze în conștiința oricărui cetățean, indiferent de vârstă sau clasa sociale.Rusia comunista s-a dovedit a fi cea mai longeviva natiune comunista, controlandu-si cetatenii pentru aproxinativ 70 de ani, în timp ce Germania Nazistă, ajutată și de dezvolatarea să tehnologică, creează un aparat propagandistic deosebit de efficient.

Concluzii

De la începuturile istoriei oamenii au căutat să-și impună punctul de vedere,să influențeze sau chiar să exercite control asupra celorlalți.

Din cele mai vechi timpuri civilizațiile au studiat și au rafinat modurile și tehnicile de manipulare a celorlalți, astfel ajungându-se de la utilizarea retoricii în Grecia și Roma Antică, la folosirea propagandei în sistemele totalitare, având că singur scop manipularea viziunii celorlalți membrii ai societății din care fac parte.

Tehnicile de persuadare folosite în orice societate umană se diferențiază prin modul în care se produce manipularea, astfel în cazul retoricii putenm vorbi de o manipulare realizată prin discursuri elaborate, construite astfel încât ascultătorii să deși conștienți de influențare, să considere că ideea schimbării de mentalitate se produce că urmare propriilor procese mentale.

Diferența majoră a manipulării cetățenilor din statele cu sisteme de guvernământ totalitate provine din japtul că manipularea survine că urmare a unor tactici bine puse la punct de a trezi în acești sentimente puternice, sentimente ce permit un control cât mai eficient al maselor.

Sistemele totalitare se mai caracterizează și prin crearea unei inamic comun tuturor cetățenilor, ce ajută la galvanizarea populației spre atingere unui obiectiv comun, o societate idilică.

Bibliografie

Arendt Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Ed. Hummanitas, 2004

Boncu Stefan, Tehnici de influenta interpersonala,Iasi,Polirom, 2002

Bondrea Aurelian, Sociologia opiniei publice si a mass-media,Bucuresti, Ed. Fundatia Romania de Maine,2007

Chelcea Septimiu,Sociologia opiniei publice,Bucuresti, Ed. SNSPA, 2000

Dex, Bucuresti, Ed. Univers enciclopedic, 1998

Dictionar de sociologie sociala,Bucuresti, Ed. Stiintifica si pedagogica, 1981

Domenach Jean Marie,Propaganda politica,Iasi, Ed. Institutul european,2004

Ficeac Bogdan, Tehnici de manipulare,Bucuresti,Nemira,1997

Georgescu Sofia,De la publicitate la manipulare,Bucuresti,ED. Fundatiei Romania de Maine,2006

Herjeu Radu,Tehnici de propaganda, manipulare si persuasiune in televiziune, disponibil pe dorinpopa.files.wordpress.com

Hentea Calin, Propaganda fara frontiere,Bucuresti,Nemira,2002

Hitler Adolf, Mein Kampf, disponibil pe www.lupta-ns.blogspot.com

Iacob Dumitru, Cismaru Diana,Reltatiile publice.Eficienta prin comunicare,Bucuresti, Comunicare.ro

Larson Charles U.,Persuasiunea.Receptare si responsabilitate,Iasi,Polirom,2003

Le Bon Gustav,Psihologia multimii,Bucuresti,Ed. Antet XXX Press,2007

Mucchielli Alex, Arta de a influenta,Iasi,Polirom,2002

Teogorescu Bogdan, Cinci milenii de manipulare, Ed. Tritonic, 2007

Volkoff Vladimir, Tratat de dezinformare,Bucuresti,Antet,2009

Bibliografie

Arendt Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Ed. Hummanitas, 2004

Boncu Stefan, Tehnici de influenta interpersonala,Iasi,Polirom, 2002

Bondrea Aurelian, Sociologia opiniei publice si a mass-media,Bucuresti, Ed. Fundatia Romania de Maine,2007

Chelcea Septimiu,Sociologia opiniei publice,Bucuresti, Ed. SNSPA, 2000

Dex, Bucuresti, Ed. Univers enciclopedic, 1998

Dictionar de sociologie sociala,Bucuresti, Ed. Stiintifica si pedagogica, 1981

Domenach Jean Marie,Propaganda politica,Iasi, Ed. Institutul european,2004

Ficeac Bogdan, Tehnici de manipulare,Bucuresti,Nemira,1997

Georgescu Sofia,De la publicitate la manipulare,Bucuresti,ED. Fundatiei Romania de Maine,2006

Herjeu Radu,Tehnici de propaganda, manipulare si persuasiune in televiziune, disponibil pe dorinpopa.files.wordpress.com

Hentea Calin, Propaganda fara frontiere,Bucuresti,Nemira,2002

Hitler Adolf, Mein Kampf, disponibil pe www.lupta-ns.blogspot.com

Iacob Dumitru, Cismaru Diana,Reltatiile publice.Eficienta prin comunicare,Bucuresti, Comunicare.ro

Larson Charles U.,Persuasiunea.Receptare si responsabilitate,Iasi,Polirom,2003

Le Bon Gustav,Psihologia multimii,Bucuresti,Ed. Antet XXX Press,2007

Mucchielli Alex, Arta de a influenta,Iasi,Polirom,2002

Teogorescu Bogdan, Cinci milenii de manipulare, Ed. Tritonic, 2007

Volkoff Vladimir, Tratat de dezinformare,Bucuresti,Antet,2009