Tehnici de Manipulare Folosite In Campania Pentru Referendum Si Alegerile Locale
Motto:
“Altădată, politica însemna idei. Astăzi, politica înseamnă persoane. Sau mai degreabă personaje. Pentru că fiecare conducător se pare că-și alege o funcție și își ia un rol. Ca la spectacol.”
Roger-Gerard Schwartzenberg
Argument
Cenzura mijloacelor de informare, mai ales în timpul unor evenimente politice importante, cum este cel al Referendumului și mai ales, cel al alegerilor, determină o atenție sporită asupra modului în care media refectă adevărul.
“Încercați să jucați cu dumneavoastră înșivă, din când în când, rolul de “avocat al diavolului”, combătându-vă propia imagine, concepțiile pe care le considerați de nezdruncinat, prejudecățile, comportamentul, sentimentele. Veți ajunge astfel să vă cunoașteți mai bine, să vă descoperiți punctele slabe ori rigiditățile, dar poate și calități pe care nu vi le-ați pus în valoare. Încercați să vă priviți cu alți ochi, mereu din alte perspective, pentru a înțelege mai bine părerea celorlalți despre dumneavoastră”, acesta este primul din cele 22 de sfaturi pe care Bogdan Ficeag le dă cititorilor cărții sale de referință în domeniul științelor politice, “Tehnici de manipulare”.
Imaginea oii din spoturile TV, mai ales cele dedicate unei anumite băuturi răcoritoare, sau cele care promovează consumul de sare iodată, cu sloganul “Ieși din turmă!”, acestea pot la fel de bine să fie folosite pentru dezmorțirea conștiinței consumatorului de informație, care, adesea este luat de val și nu mai are puterea discernământului.
Pentru orice jurnalist, adevărul trebuie să fie cel care stă la baza oricărui gest gazetăresc. Din păcate, fie din incompetență sau pentru anumite avantaje materiale, majoritatea canalelor media nu mai pot susține că sunt independente.
Motivul pentu care am decis să aprofundez această temă complexă, cea a manipulării, este contextul politic al anului 2004, marcat de viitoarele rezulatate la alegerile locale și generale, în perspectiva integrării europene preconizate pentru anul 2007. Atâta timp cât presa nu va fi liberă, nici democrația nu va guverna, iar societatea va avea de suferit, prin practicile de acumulare de putere.
Cap. I. Practicile politice și gestiunea informațiilor în media locală și națională
I.1 Marketigul politic exersat înaintea campaniei electorale, în timpul campaniei pentru Referendum
I.2 Campania agențiilor de publicitate în promovarea Referendumului
I.3 Manipularea mass-media la Referendum
I.4 Sondajele de opinie și anchetele sociologice, legate de Referendum. Date statistice
Cap. I. Practicile politice și gestiunea informațiilor în media locală și națională
I.1 Marketigul politic exersat înaintea campaniei electorale, în timpul campaniei pentru Referendum
Datorită complexității campaniilor de imagine, mai ales a celor electorale, candidatul sau scopul în sine, cum a fost cazul noii Constituții, nu sunt altceva decât produse politice, fabricate de profesioniști ai publicității politice.
“Marketingul politic este un domeniu care se ocupă cu vinderea produsului politic către un public considerat consumator de informații. (…) Discursul – din ce în ce mai diluat – este ambalat în zâmbete curtenitoare, cu unicul scop de a seduce alegătorul. Tehnicile persuasive ale publicității comerciale sunt adaptate vieții politice”.
(Marius Ghilezan – Manual de campanie electorală)
Marketingul politic apare pentru prima dată, ca demers global, organizat, în campania lui Eisenhower, din anul 1952. Marketingul politic a devenit o modalitate indispensabilă în timpul campaniilor electorale, funcțiile sale fiind preluate în intervalul dintre acestea, de Public Relation.
Pentru a putea analiza mai bine ce s-a întâmplat în mass-media în timpul Referendumului, vom reproduce mai întâi, un fragment din discursul premierului, înainte de vot:
VIDEOCONFERINȚA domnului Adrian Năstase, prim-ministru al României, cu prefecții și președinții consiliilor județene administrative – București, Palatul Victoria, 10 octombrie 2003
“Bună dimineața, stimați colegi. Aș vrea să încep cu o temă care reprezintă pentru noi o prioritate absolută în aceste zile, și anume organizarea și desfășurarea Referendumului Național pentru aprobarea noii Constituții. Încep cu unele anunțuri, cu unele explicații privind anumite decizii pe care le-am luat ieri în ședința de Guvern în legătură cu desfășurarea Referendumului. Aceste decizii sunt de natură să faciliteze exprimarea votului popular asupra Constituției revizuite. Guvernul a hotărât printr-o Ordonanță de urgență, ieri, că cetățenii României vor fi chemați să-și exprime voința, prin vot în cadrul Referendumului național în legătură cu revizuirea Constituției, în zilele de 18 și 19 octombrie 2003, după cum urmează: Sâmbătă, 18 octombrie 2003, între orele 8,00 și 22,00 și Duminică, 19 octombrie 2003, între orele 8,00 și 20,00. Am pornit de la o constatare generată de o anumită practică în anumite țări europene. Iată un ultim exemplu Polonia. Și în discuțiile de ieri cu președintele Poloniei, domnul Kwasniewski ne-a întărit în această convingere, că este important să oferim condițiile cele mai bune pentru exprimarea votului și să organizăm Referendumul pe parcursul a două zile. Înainte de această decizie, ne-am consultat cu partidele parlamentare care sprijină această revizuire a Constituției. Mă refer la UDMR, PNL, PD și PUR și avem acordul lor pentru această modificare. Am dorit să facem acest lucru, să facem această consultare tocmai pentru că era o schimbare destul de importantă în ceea ce privește desfășurarea acestui referendum, care are o semnificație cu totul aparte și am considerat că este în interesul țării noastre, ca și în interesul cetățenilor României, ca Referendumul să se poată desfășura în cele mai bune condiții. În același spirit, Guvernul a adoptat și Ordonanța de urgență pentru exprimarea votului prin mijloace electronice la Referendumul pentru revizuirea Constituției, în anumite situații speciale. Prevederile acesteia se aplică doar în ceea ce privește personalul militar aflat în misiuni oficiale în afara granițelor și care nu se poate deplasa la sediul misiunii diplomatice acreditate. Este o soluție nouă, practicată în țările dezvoltate, cred că ea va avea succes. Deocamdată, noi nu am extins această procedură de vot, așa cum se intenționează să se întâmple la nivelul țărilor europene pentru întreaga populație. Va fi nevoie de eforturi deosebite de ordin logistic și probabil că va fi nevoie de mai multe experimente și de stabilirea foarte clară a regulilor. Totuși, pentru cele câteva sute de militari și polițiști români care se află în diferite zone ale lumii și unde, în mod evident, ar fi foarte greu să trimitem buletine de vot, să organizăm în mod clasic procedura de vot, am considerat că putem, fiind vorba și de un număr limitat de voturi, să pornim această procedură care, repet, funcționează în anumite țări – în Statele Unite în anumite condiții și în unele țări europene și care se va generaliza, de altfel, începând din 2004, la nivelul Uniunii Europene. Trebuie să ne pregătim pentru acel moment. Deocamdată, am ales să realizăm sub această formă experimentală exprimarea votului prin mijloace electronice pentru acest referendum doar pentru soldații și polițiștii care se află în misiune în străinătate. Referitor la moratoriul cu privire la declarațiile politice, poziția noastră este fermă. Noi respectăm moratoriul, chiar dacă ceilalți nu îl respectă sau nu îl vor respecta. Considerăm că este de datoria noastră să ne concentrăm în această perioadă pe mesaje legate, în principal, de conținutul textului de modificare a Constituției și semnificației adoptării noii Constituții. Va trebui, însă, să înțelegem cu toții și să explicăm altora că revizuirea Constituției nu înseamnă doar modificarea celei mai importante legi din țara noastră. Constituția reprezintă un document politico-juridic extrem de complex, care are o semnificație politică deosebită în contextul istoric actual al României: aderarea la NATO și integrarea în Uniunea Europeană. Practic, acest nou text constituțional aduce legea de bază a țării la nivelul contextului actual în care România funcționează în Europa și în lume. Noi, practic, modernizăm Constituția, o aducem la zi și acest lucru trebuie foarte bine explicat. Pe de altă parte, trebuie să dăm o replică foarte puternică, forte clară, fermă celor care afirmă că modificarea Constituției nu este în acest moment o prioritate pentru cetățeni și că această revizuire putea fi făcută și în 2007, o dată cu integrarea în Uniunea Europeană. Aderarea la NATO, spre exemplu, face ca în acest moment siguranța națională a României să nu mai reprezinte o problemă, cu toate frământările care au loc în vecinătatea noastră, mai apropiată sau mai îndepărtată, iar pentru a consfinți această aderare la NATO este nevoie de un nou cadru constituțional care să permită ratificarea documentelor respective și introducerea în ordinea juridică internă. Însă, aderarea la NATO, spuneam, urmează să aibă loc în martie 2004, iar Titlul V1 din Constituția revizuită (numit „Integrarea euroatlantică”) nu se referă numai la Uniunea Europeană, ci și la NATO. În felul acesta, este foarte clar că vom putea realiza și din punct de vedere constituțional ceea ce din punct de vedere politic este aproape obținut. Pe de altă parte, mesajul nostru este foarte clar: Această Constituție reprezintă Constituția aderării României la Uniunea Europeană. Este adevărat că aderarea urmează să se producă în 2007, însă procesul de negociere se va finaliza în 2004. Constituția revizuită cuprinde tocmai bazele acestei integrări. De exemplu, prin Constituție am prevăzut că, în condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români au dreptul de a alege și de a fi aleși în Parlamentul European; cetățenii europeni care îndeplinesc condițiile legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în funcții de autoritate în administrația publică locală. Reamintesc faptul că acesta este unul din drepturile conferite de cetățenia europeană și consfințit atât prin Tratatul de la Maastricht, cât și prin Carta drepturilor fundamentale adoptată la Nisa în decembrie 2000 – drepturile resortisanților europeni în alegerile locale fac parte din acquis-ul comunitar obligatoriu pentru statele candidate care doresc să adere la Uniunea Europeană. Vreau să vă reamintesc faptul că noi, în momentul de față, suntem angajați în negocierea unor capitole importante pentru finalizarea raporturilor noastre și a tratatului de aderare cu Uniunea Europeană. Am încheiat până acum negocierile la 19 capitole. Restul capitolelor, până la 31 de capitole, vor fi discutate pe perioada președințiilor italiană, în al doilea semestru al acestui an, președinției irlandeze, în prima parte a anului viitor și președinției olandeze, în a doua parte a anului viitor, dar aceste negocieri presupun angajamente ale noastre privind modificări legislative, inclusiv constituționale, fără de care nu pot fi închise capitolele respective și fără de care nu poate fi semnat Tratatul cu Uniunea Europeană, sperăm, la începutul anului 2005. De aceea este atât de importantă această lege de modificare a Constituției, care ține seama de ceea ce trebuie să includem de fapt în conținutul negocierilor cu Uniunea Europeană, pentru a aduce la nivel constituțional modificările prevăzute de acquis-ul comunitar. Nu putem să așteptăm până în 2007. Cei care spun acest lucru ori nu știu, ori nu vor să înțeleagă mecanismele negocierilor cu Uniunea Europeană sau sunt cei care, de fapt, nu doresc ca România să intre în Uniunea Europeană și poate că această explicație este mai corectă. Prin lege organică se poate recunoaște circulația și înlocuirea monedei naționale cu cea a Uniunii Europene. Iată o altă obligație care decurge din procesul integrării europene și care este consfințită prin Constituție. Aceasta, împreună cu celelalte modificări, repete, va permite aplicarea efectivă a celor patru libertăți fundamentale ale Uniunii Europene: libertatea deințiilor italiană, în al doilea semestru al acestui an, președinției irlandeze, în prima parte a anului viitor și președinției olandeze, în a doua parte a anului viitor, dar aceste negocieri presupun angajamente ale noastre privind modificări legislative, inclusiv constituționale, fără de care nu pot fi închise capitolele respective și fără de care nu poate fi semnat Tratatul cu Uniunea Europeană, sperăm, la începutul anului 2005. De aceea este atât de importantă această lege de modificare a Constituției, care ține seama de ceea ce trebuie să includem de fapt în conținutul negocierilor cu Uniunea Europeană, pentru a aduce la nivel constituțional modificările prevăzute de acquis-ul comunitar. Nu putem să așteptăm până în 2007. Cei care spun acest lucru ori nu știu, ori nu vor să înțeleagă mecanismele negocierilor cu Uniunea Europeană sau sunt cei care, de fapt, nu doresc ca România să intre în Uniunea Europeană și poate că această explicație este mai corectă. Prin lege organică se poate recunoaște circulația și înlocuirea monedei naționale cu cea a Uniunii Europene. Iată o altă obligație care decurge din procesul integrării europene și care este consfințită prin Constituție. Aceasta, împreună cu celelalte modificări, repete, va permite aplicarea efectivă a celor patru libertăți fundamentale ale Uniunii Europene: libertatea de circulație a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalurilor. Sunt numai unele dintre prevederile constituționale prin care ne asigurăm că România nu va pierde startul în cadrul noilor dimensiuni ale integrării europene. Aceste noi dimensiuni – mă refer chiar la Constituția Europei – se conturează din acest moment la nivelul Uniunii Europene, și acest lucru am putut să-l observ chiar cu ocazia vizitei pe care am efectuat-o de curând la Roma, cu ocazia lansării negocierilor la nivel interguvernamental în legătură cu Constituția Europei, după ce a fost realizat un proiect de Constituție în cadrul unei Convenții la care au participat mari personalități, reprezentanți ai parlamentelor, reprezentanți ai societății civile din Uniunea Europeană. interesul nostru național este să fim parte din acest proces. Interesul nostru este ca de pe acum să lucrăm la ceea ce va fi viitoarea Constituție Europeană și să nu ne închipuim că putem, vreun moment, la nivel național sau la nivel european, să fixăm pentru totdeauna un text constituțional. Dinamica realităților impune, din când în când, astfel de adaptări pentru a reflecta într-un text constituțional schimbările din viața de fiecare zi. S-a insistat în ultima vreme pe aspectele legate de cheltuielile pe care le implică acest Referendum. Este evident, totuși, că aceste cheltuieli specifice legate de organizare sunt inevitabile. Totuși, s-au făcut economii substanțiale prin selectarea celor mai bune oferte, din punctul de vedere al prețului, iar în ceea ce privește celelalte cheltuieli legate de informarea și promovarea votului pentru Constituție, ele reprezintă, de fapt, suportul uneia dintre cele mai importante campanii de educare civică derulate în ultimii ani în România. Una dintre solicitările Uniunii Europene pentru noi a fost întotdeauna aceea de a explica cetățenilor României funcționarea Uniunii Europene, drepturile care decurg, dar și responsabilitățile care apar o dată cu obținerea statutului de membru al Uniunii Europene. Avem ocazia în jurul acestui Referendum, cu ocazia acestui Referendum, să facem această dezbatere internă masivă în legătură cu istoria, prezentul, viitorul Uniunii Europene, modul de funcționare, să prezentăm instituțiile Uniunii Europene. Sunt încă foarte mulți cei care au doar o idee vagă despre ce înseamnă această instituție foarte complexă, fără să cunoască foarte bine interferențele dintre dimensiunea parlamentară, dimensiunea guvernamentală, sistemul judiciar, componente extrem de importante și care de acum încolo vor însemna și pentru noi modificări importante de abordare. Faptul că miniștrii români merg mai des la Bruxelles decât în teritoriu – și asta e rău, ar trebui să meargă și în teritoriu mai des – ne arată că Bruxelles devine în mod evident una dintre zonele principale de interes politic, iar cooperarea noastră trebuie să pornească și de la ideea că în curând dreptul național va fi acoperit, în mare măsură, de reglementări comunitare care nu sunt foarte bine cunoscute nici la nivelul administrației, nici la nivelul instanțelor. Tot mai mult, acquisul comunitar, ca să spun așa, regulile comunitare vor începe să fie invocate și ele trebuie să fie cunoscute. Procesul acesta de educație civică va presupune un efort de lungă durată și iată, am început foarte puternic acest proces de dezbatere, chiar prin dezbaterea privind Referendumul și dezbaterea noastră, în afară de celelalte modificări aduse la Constituție, între cele mai importante sunt acestea care vizează Uniunea Europeană. Sunt convins că un mesaj clar asupra modului în care Constituția revizuită va influența în bine viața oamenilor va trebui transmis și de la nivelul autorităților locale. Va trebui spus că, în orice caz, va trebui explicat faptul că costul nerealizării Referendumului ar fi mult mai mare, deoarece ar fi și un semnal negativ pentru evaluatorii procesului de integrare a României în Uniunea Europeană. Dar, pe de altă parte, proiectul de modificare, așa cum este el acum, este rezultatul conlucrării dintre clasa politică și cetățeni și cuprinde multe dintre propunerile venite din partea societății civile și ele vor influența în mod direct viața oamenilor. Este vorba de garantarea proprietății, de limitarea imunității parlamentare, eliminarea obligativității stagiului militar, gratuitatea educației și multe altele. Iar strategiile de comunicare, inclusiv la nivel local, ar trebui să însemne și faptul că reprezentanții Inspectoratelor școlare județene, spre exemplu, să vorbească despre accesul egal la educație prin gratuitatea învățământului și bursele pentru elevii din familiile nevoiașe, care sunt stabilite în textul Constituției revizuite, iar reprezentanții Direcțiilor agricole vor putea vorbi, spre exemplu, despre garantarea proprietății, mesajul lor putând avea un ecou mai puternic în mediul rural. Principalul pericol pentru reușita referendumului este, sau ar putea să fie, absenteismul. Se poate spune că votarea Constituției va reprezenta un test democratic pentru țara noastră, cu o semnificație asemănătoare unora dintre deciziile foarte mari pe care noi le- am luat de-a lungul anilor, inclusiv adoptarea primei Constituții de după revoluții – Constituția tranziției, cum o numesc eu adeseori, Constituția din 1991, cea care a pus bazele sistemului democratic în României după 1989. Acum este vorba, însă, de o nouă Constituție, o Constituție care consemnează încheierea procesului de tranziție în România, o Constituție care fixează statutul de țară candidată a României la Uniunea Europeană și va fi probabil cunoscută în istorie ca fiind Constituția integrării României în Uniunea Europeană – Constituția Europeană a României. Va fi, fără îndoială, unul dintre reperele cele mai importante de modernizare la 12 ani după adoptarea primului text fundamental. Se poate spune, de asemenea, că acest nou text constituțional va reprezenta și o garanție pentru cetățenii României că evoluțiile pozitive din acești ani sunt ireversibile. Acest nou text de Constituție fixează în mod categoric câștigurile obținute în plus față de ceea ce au fost reglementările anterioare și Constituția va consolida aceste câștiguri democratice în planul unui text de bază. Va trebui să folosim cele mai eficiente căi de a convinge oamenii să voteze. Pentru că mai este doar o săptămână până când românii vor merge la vot, autoritățile administrației publice locale vor trebui să se mobilizeze exemplar, vor trebui să organizeze întâlniri în fiecare județ cu reprezentanții societății civile și ai presei. În această perioadă, la nivel local vor sosi și parlamentarii partidelor care susțin modificarea Constituției. Ar fi util ca toate acțiunile organizate, pe de o parte, de autoritățile locale, iar, pe de altă parte, de parlamentari, să fie conjugate, să fie armonizate, astfel încât eficiența promovării noii Constituții să fie maximă. Va trebui să spunem clar oamenilor și ce se întâmplă dacă s-ar invalida Referendumul datorită absenteismului. Referendumul nu are un al doilea tur de scrutin, el poate fi eventual, repetat, dar, sigur, la un anumit interval de timp. Anul electoral care vine ar putea să ne împiedice să facem acest lucru, iar integrarea noastră europeană ar putea fi amânată cu câțiva ani sau chiar compromisă – nu vreau să exagerez, dar poate este mult spus ar fi compromisă, dar oricum, ar fi în mod evident amânată. Ar însemna că, încă odată, nu am dus până la capăt un proiect național și ar fi păcat pentru eforturile derulate în această direcție în ultimii ani. Pe de altă parte, să ne fie foarte clar, Europa, Uniunea Europeană așteaptă acest vot de la noi. Toate personalitățile europene care au trecut in ultimele săptămâni pe aici, cei cu care ne-am întâlnit în străinătate au spus acest lucru în public. Votul de la Referendum va arăta faptul că suntem hotărâți să facem ceva în mod efectiv pentru integrare, nu doar să așteptăm fiecare acasă la el să vină integrarea peste el cu beneficii și cu avantaje economice. Invalidarea ar putea avea consecințe mai profunde decât ne închipuim în acest moment. Libera circulație a românilor în spațiul Schengen este o mare realizare a autorităților, dar și un cec în alb pe care l-am primit de la partenerii noștri europeni. Este normal să spunem tuturor cetățenilor României că prezența la urne este o datorie. Fără aceasta, democrația nu funcționează, iar fără votul cetățenilor nu are rost să vorbim despre democrație și de libertate. Unii poate vor fi împotrivă, dar este normal să se prezinte la vot și să voteze conform conștiinței lor. Numai așa clasa politică va putea să vadă exact care este voința reală a națiunii și să procedeze în viitor în consecință. În aceste zile, s-a pus în mișcare o uriașă operațiune de manipulare și de inducere în eroare a populației. Îmi pare rău că trebuie să spun, dar Partidul România Mare a lansat o campanie de îndepărtare a oamenilor de la ideea de integrare europeană și a încercat și încearcă ceea ce aș numi, practic, operațiunea de terfelire a Constituției. Acestui proiect i-a contrapus o campanie plină de minciuni, menite să sperie populația, să redeschidă răni ale istoriei, să readucă fantome ale trecutului de care tocmai ne-am lepădat. Publicarea unei hărți ciuntite, a unei Românii fără Transilvania și Banat este o barbarie și oamenii ar trebui să sancționeze această minciună peremistă. Oricine poate citi chiar din Capitolul 1 al Constituției că: „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. La art. 3 se spune foarte clar, de asemenea: „Teritoriul României este inalienabil”. Atunci de ce această minciună, de ce această operațiune de intoxicare? De ce minciunile privind limba oficială, când în art.13 se stipulează foarte clar: „În România, limba oficială este limba română”. Culmea este că se atacă chiar și principiul garantării proprietății, pe motiv că unii au acumulat averi pe căi necinstite. Constituția nu anulează datoria autorităților competente de a cerceta și judeca eventualele fraude sau abuzuri și nu putem periclita situația proprietății tuturor cetățenilor români doar pentru că unii, eventual, au furat. Constituția obligă la moralitate și la respectarea legii atunci când precizează că „nimeni nu e mai presus de lege”. Eu am încredere, la fel ca și colegii mei din Guvern, că atât cetățenii României, cât și autoritățile publice implicate în acest proces au înțeles implicațiile acestui moment și comportamentul nostru, al tuturor, va fi pe măsura importanței lui. Vom beneficia de sprijinul mass-media, iar acțiunile din aceste ultime 10 zile înainte de referendum ne dau siguranța că această Constituție va fi aprobată. Nu avem o altă variantă.”
De la discursul lui Adrian Năstase, până la anumite practici nedemocratice din campania pentru Referendum nu a fost decât un pas. Pentru a ilustra câteva din manevrele politice manipulatorii, am selectat câteva din articolele din media locală și națională.
Exemple:
Nicolae Mischie, președintele C.J. Gorj, către alegătorii din comuna Scoarța: "Aici este bugetul comunei. Dacă vreți ca acest pix să-l scrie mai mare, votați cum trebuie!"
Guvernul, liniștit că firmele baronilor pregătesc referendumul
Reprezentanților executivului nu li se pare nimic suspect în faptul că o muțtime de firme aparținând unor membri PSD au obținut, prin încredințare directă, comenzi pentru tipărirea buletinelor de vot necesare referendumului din 19 octombrie.
Dupa cum a dezvăluit “Evenimentul zilei”, cel puțin în opt județe, contractele au ajuns la firmele clientelei de partid. “Eu nu știu de aceste județe. Dar aproape un sfert nu este mult. Dumneavoastră vreți să induceți că este mult”, a afirmat ministrul de interne Ioan Rus. El a explicat că, în toate cazurile, încredințarea directă a comenzilor de tipărire a buletinelor de vot s-a făcut în funcție de prețul cel mai avantajos.
În județul Bacău, de exemplu, comanda a fost atribuită tipografiei care aparține primarului Bacăului, Dumitru Sechelariu. Tot la tipografia acestuia se vor tipări și buletinele de vot pentru județul Neamț.
La Constanța, buletinele de vot se vor tipări la tipografia omului de afaceri Gheorghe Bosinceanu, membru PSD.
Președintele Clubului Român de Presă, ziaristul Cristian Tudor Popescu, membru în Comisia guvernamentală pentru transparență și informare publică (constituită special pentru referendum), a declarat că procedura încredințării directe nu i se pare corectă.
Momiți cu Dacia la vot
Bucureștenii din sectorul 5 sunt stimulați cu premii pentru a se informa cu privire la modificările aduse Constituției. “Noi am pregătit ceva special, o surpriză pentru locuitorii din sector. Vom organiza o tombolă, cu premii trei Dacii, pentru cei care vor ști modificări din Constituție”, a declarat, ieri, primarul Marian Vanghelie.
El s-a laudat, la întâlnirea cu ministrul administrației și cu ceilalți primari de sectoare, că la nivelul sectorului 5, campania de informare asupra noii Legi fundamentale a început deja în școli, dar și în comunitatea rromilor.
“Knowledge is power” (Cunoașterea înseamnă putere) spunea Francis Bacon, iar a cunoaște adevărul poate însemna puterea de a fi liber, în orice societate, unde, cei aflați la putere vor avea întotdeauna interesul să manipuleze masele.
“Tehnicile de manipulare sunt dintre cele mai diverse, de la foarte simple, la extrem de sofisticate, de la cele cu efecte immediate, până la cele ale căror urmări se văd după ani de zile sau chiar după decenii, de la unele utilizate pentru influențarea unei anumite persoane, într-o anumită împrejurare, până la altele axate pe remodelarea unei întregi societăți.”
( Bogdan Ficeag, Tehnici de manipulare )
I.2 Campania agențiilor de publicitate în promovarea Referendumului
Agențiile de publicitate din România au participat activ la promovarea Referendumului.
Articol AdMaker
TVR 'Participa la vot' împreună cu Wellcare
Alte două campanii de interes pentru TVR, 'Reconversia profesională' și 'România curată' sunt propuse de Ogilvy Romania
3 octombrie 2003
de Mădălina Popa
În urma programului "Acceptă provocarea", lansat de TVR și adresat agențiilor de publicitate din România în vederea construirii unui parteneriat pentru dezvoltarea de campanii sociale, a fost desemnată câștigătoare agenția Wellcare. Aceasta va realiza campania "Participă la vot!" care are scopul, la inițiativa TVR, de a reduce în rândul populaâiei absenteismul de la vot.
Totodată, TVR a fost interesată și de propunerile agenției Ogilvy Romania pentru două campanii sociale – 'Reconversia profesională' și 'România curată'. Deocamdată însă, datorită numărului mare de idei propuse de agenții pentru aceste două teme, discuția privind cea mai potrivită abordare pentru Televiziunea Publică rămâne deschisă, spun oficialii televiziunii amintite mai sus.
"Drumul până aici a fost… frumos de dificil. Am descoperit că temele propuse de TVR au fost dezvoltate și duse mai departe. Și ca fiecare propunere s-a definit prin originalitate", a declarat Valentin Nicolau, Președinte și Director General al Televiziunii Române.
Selecția propunerilor s-a realizat pe baza următoarelor criterii: înțelegerea problematicii, adecvarea la target, claritatea obiectivelor de comunicare, creativitatea mesajului, creativitatea execuției, studii de specialitate privind relevanța temei.
Propunerile au fost analizate de o echipă a TVR, formată din: Titi Dinca – Director de Programe, Mariana Soitu – Directorul România 1, Jeana Gheorghiu – Directorul TVR 2, Beatrice Comănescu – Directorul TVR Cultural, Monica Zvirjinshi – Directorul TVR Internațional, Miruna Dima – Șef Serviciu Cercetare și Comunicare de Marketing, Bogdan Ghiu – Șef Serviciu Strategie și Analiză Programe, Cristina Constantinescu – Director Departament Comunicare și Reprezentare, Laurentiu Nastase – Șef Serviciu Promo.
Campaniile vor fi difuzate anul viitor pe canalele Televiziunii Române.
Campania de propagandă, constând în 1150 de panouri publicitare în toată țara, 3000 de bannere stradale, cinci milioane de fluturași distribuiți prin poștă, sute de mii de pliante “informative” și aproximativ 200.000 de afișe, a costat bugetul statului peste un milion de euro.
Publicitate de peste un milion de euro
Întreaga campanie pentru referendum a fost încredințată spre realizare tot unei firme care a mai colaborat cu PSD: McCann Erickson. Directorul, Bogdan Enoiu, a afirmat însă că firma sa a fost aleasă pentru că este prima în domeniu și că va primi suma de 25.000 de euro doar dacă la referendum se vor prezenta 51 la sută din alegători și vor vota favorabil noii Legi fundamentale.
Potrivit lui Bogdan Enoiu, 320.000 de euro au costat materialele promoționale (postere, fluturași, bannere, panouri stradale, tricouri, șepcuțe și cele 11 spoturi TV cu vedete). Puțin peste 400.000 de euro a costat promovarea în presa scrisă, locală și centrală, și alte 210.000 de euro promovarea la televiziuni. Ministrul Ioan Rus a spus că este necesară o suplimentare de fonduri pentru promovarea noii Constituții.
I.3 Manipularea mass-media la Referendum
Tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune
În formularea sa cea mai elementară, propaganda este un termen neutru pentru răspândirea ideilor. În “Dicționarul științelor sociale”, propaganda este definită prin: “Tehnicile și metodele de influențare sau controlare a atitudinilor și comportamentului… prin utilizarea cuvintelor și a altor simboluri în vederea transmiterii, promovării sau răspândirii unor doctrine, teze sau idei ca și prin declarațiile și impresiile care rezultă din folosirea unor astfel de tehnici și metode.” Propaganda este un proces de comunicare care folosește anumite tehnici și metode pentru a-și realiza scopurile.
În toate societățile și în slujba oricui s-ar afla , propaganda vizează să formeze anumite atitudini și să impună stereotipuri sociale, tinde să condiționeze individul, creându-i mecanisme automate în scopul de a controla și manipula comportamentul său social ( achiziția unor bunuri, votarea unei anumite forțe politice, respingerea unei anumite legi în cadrul unui referendum ).
Deși termenul provine de la Biserica Romano-Catolică și era legat de “propagarea credinței”, și-a croit drum în comunicarea politică la începutul sec. XX. Despre primul război mondial se spune că a însemnat o bătălie propagandistică între englezi și germani și că publicul american era ținta mesajelor din pamflete, broșuri, afișe, benzi desenate și alte forme de comunicare. În timpul celui de-al doilea război mondial naziștii au dezvoltat un sistem elaborat de propagandă pentru a obține sprijinirea regimului, atât în Germania cât și în străinătate.
În acea perioadă, Institutul de Analiză a Propagandei a realizat un studiu serios al propagandei, definind termenul ca fiind: “o expresie a opiniei sau acțiunii unor indivizi realizată deliberat ca să influențeze opiniile și acțiunile altor indivizi în scopuri predeterminate.” Propaganda implică în general promovarea de către stat ( sau guvern ) a unui anumit punct de vedere pentru a câștiga influența sau controlul. Romanul lui George Orwell 1984 este povestea unui stat în care propaganda este folosită pentru a controla gândirea și acțiunea.
Specialiștii în științe sociale care studiază propaganda și presa au identificat mai multe tehnici de propagandă, de la apelarea cuiva pe nume până la generalități evidente, mărturii și tactici oportuniste.
Interesul pentru propagandă a presupus efecte mediatice puternice, dar pe măsură ce această latură a mass-media a pierdut teren după al doilea război mondial, la fel s-a întâmplat cu analiza propagandei. Cu timpul, termenul s-a redus la cercul specialiștilor în mass-media și a fost folosit doar ocazional în studiile despre mass-media și comunicare. În afara referirilor la propaganda chineză și nord-coreeană, unde guvernul și presa sunt amestecate, termenul avea o rezonanță arhaică în America.
În România nu se vorbea de propagandă decât cercuri extrem de elevate pentru a da un nume sistemului informatic al sistemului comunist. Această opinie s-a schimbat în anii 90 odată ce studenții la mass-media au abandonat modelul efectelor minime. Deși mass-media în Statele Unite nu este un instrument oficial al propagandei statului cum a fost în România, este uneori acuzată că este instrument de propagandă pentru interese diverse. În România, toată lumea știe că mass-media face propagandă dar puțini sunt cei care știu și cum sau cum poate fi aceasta identificată.
Termenul propagandă are azi o conotație evident peiorativă pentru marele public. De aceea se evită folosirea acestui termen în analizarea acțiunilor unor partide de către ele însele.
Toți apelăm la tehnici de propagandă atunci când vrem să convingem. În mod conștient sau inconștient, folosim mijloace de uinfluențare a celuilalt. rareori argumentele pot convinge în stare pură, pentru că, așa cum spuneam mai devreme, ele sunt însoțite de m,esaje relaționale.
Pentru a fi considerată propagandă, trebuie să fie “instituționalizată”. Adică să presupună existența unui sistem care să acționeze pentru propagarea ideilor. Acesta ar presupune :
o structură instituțională specializată ( Ministerul Propagandei în Germania Nazistă, CIA în SUA, Direcția V în Securitatea comunistă );
o ideologie și o scară de valori;
mijloace specifice și metode clare de transmitere a mesajelor.
De aceea, este esențial să cunoaștem sursa informației cuprinse în mesaj, modul de construire a mesajului și canalul de comunicare.
În principiu, propaganda este un dialog fără interlocutor. Dialogul se poartă cu convingerile, cu percepțiile și cu senzațiile oamenilor cărora încercăm să le inoculăm o anumită idee. Celălalt nu este prezent decât pentru a accepta sau pentru a respinge ideile transmise.
În principiu formarea convingerilor are patru etape :
prezentarea ideilor ( transmiterea mesajului ) ,
conceptualizarea sa perceptivă ( asocierea ideilor cu noțiunile ) .
A treia etapă este cea mai importantă și presupune acceptarea ideilor transmise. În cazul în care le respinge, propaganda a dat greș fie din cauza deficiențelor de construcție ( nu s-a ținut cont de convingerile anterioare ale oamenilor, s-au ignorat senzațiile inconștiente, lipsită de logică și coerență ), fie din cauza deficiențelor de transmitere ( folosirea unui canal de comunicare inadecvat, alegerea greșită a momentului și duratei transmiterii sau ignorarea circumstanțelor transmiterii ).
Odată ideile acceptate, urmează etapa a patra : obiectivarea valorilor în comportamente ulterioare ( aplicarea ideilor și a atitudinilor derivate din acceptarea lor ).
Există două curente de opinie în ceea ce privește raportul mass-media – propagandă . Printre specialiștii în mass-media ( printre care se numără, evident, și cei care conduc destinele organelor mass-media ), concepția care predomină este că presa este independentă și acționează ca scut împotriva propagandei, în special a celei politice. Dar unii critici sunt de părere că mass-media este manipulată de propagandă, indiferent dacă este a propriului nostru guvern ( sau forțe politice ) sau al altor națiuni. Ei acuză presa că este influențată de interese diverse, adesea prin propagandă și relații publice. Cu alte cuvinte, presa este manipulată și devine un transmițător de propagandă fără să-și dea seama. Cei mai duri critici afirmă că presa transmite în mod conștient ( în funcție de interesele proprii ) mesajele cuprinse în propagandă ba chiar le combină cu o propagandă proprie, construită în redacțiile sale și acre urmărește exclusiv atingerea unor obiective materiale. Dar, în principiu, confruntarea are loc între apărătorii mass-media care afirmă că aceasta este o formă de apărare a cetățeanului în fața propagandei și adepții ideii că mass-media este principalul mijloc prin care propaganda îi influențează pe oameni.
Sunt părțile componente ale sistemului mass-media al României instrumente conștiente sau inconștiente de propagandă ? Desigur că nu, răspund apărătorii mass-media. Indiferent de punctele sale slabe – și sunt multe – presa este independentă și viguroasă. Și Parlamentul este adesea ținta atacurilor presei. Aleșii poporului se plâng întotdeauna că munca lor nu este reflectată sau este prezentată în mod negativ în mass-media, aceasta ducând la acel loc codaș în sondajele de opinie care reflectă încrederea românilor în anumite instituții.
Se vorbește mult de obiectivitate. Obiectivitatea, cu toate punctele sale slabe, este o apărare împotriva propagandei. Media încetează să fie organ de știri și devine unealtă a propagandei, când este captivă. Criticile media împotriva președintelui, Parlamentului și instanțelor reflectă poziția sa adversă față de guvern; sectorul privat este și el reflectat critic, ceea ce respinge orice afirmație că presa americană este un organ de propagandă. Prin încurajarea comentariilor detașate ale evenimentelor și chiar a criticilor membrilor mass-media când sprijină prea tare un singur punct de vedere, stilul obiectiv al jurnalismului românesc asigură faptul că este o apărare împotriva propagandei.
Unii analiști au identificat propaganda ca fiind Persuasivă, orientată spre Acțiuni, Egoistă, Intenționată și Înșelătoare ( Merrill, Lee și Friedlander, 1990 ). O astfel de formulă este în mod necesar superficială, dar este utilă pentru a rezuma principalele caracteristici ale propagandei.
Multe persoane ar insista că mass-media doar încearcă să înșele pentru a convinge. Din păcate lucrurile nu stau tocmai așa. În jurnalism există atitudini părtinitoare. Și ele se manifestă în relatări și reportaje filmate prin selectarea cu un scop a actelor, surselor ce urmează a fi intervievate, tipurilor de întrebări puse, accentuărilor. Aceste tehnici sunt folosite de ziariști cu experiență pentru a distorsiona, influența și convinge într-un fel subtil.
Ascunderea propagandei în ceea ce se doresc a fi știri imparțiale este, desigur, extrem de eficientă, datorită încrederii pe care trebuie s-o aibă majoritatea oamenilor în astfel de reportaje. În “Mașinile informației”, Ben Bagdikian spunea: “Sunt din ce în ce mai mulți oameni care înțeleg cum sunt realizate, organizate și transmise știrile și ar fi lipsit de inteligență din partea lor dacă nu le-ar folosi spre propriul lor avantaj.” ( 1971 )
Criticii mass-media susțin că ziariștii sunt propagandiști, adică “propagă”
sau răspândesc propriile lor părtiniri și opinii pe când încearcă să influențeze intenționat atitudinile și acțiunile publicului lor. Mulți ziariști, printre ei așa-numiții reporterii direcți de știri, răspândesc propaganda în fiecare zi – dacă nu a lor, atunci a altcuiva. Specialistul de marcă în propagandă, Terence H. Qualter spune:
“Orice îndoială că însăși emisiunile de știri au o semnificație propagandistică poate fi curmată prin compararea modului în care mai multe televiziuni reacționează la o întâmplare. Fiecare redacție va decide cât de importantă este întâmplarea – decizie care va fi apoi reflectată în locul pe care îl va ocupa știrea în desfășurarea jurnalelor, lungimea sa sau numărul știrilor conexe.”
Specialiștii transmit propaganda altora și o inițiază pe a lor proprie. Probabil trei pătrimi din conținutul mass-media ( poate și mai mult, luând în considerare publicitatea ) conține propagandă în legătură cu o cauză, idee, politică, instituție, partid sau persoană. Ziariștii sunt îndeosebi persoane cu convingeri puternice, iar înclinațiile lor răzbat în ceea ce scriu. Există nenumărate moduri de a face propagandă pe care le pot utiliza ziariștii – alegerea de informații pentru reportaje și folosirea citatelor, de ex. – și ziariștii le utilizează. În mass-media se urmărește interesul personal, ca în domeniul informațiilor și al divertismentului.
Pentru a demonstra că mass-media a fost totuși manipulată la Referendum, vom reproduce comunicatul de presă al Agenției de Montitorizare a Presei și o serie de alte documente care dovedesc acest lucru.
Asociatia Pro Democratia si Agentia de Monitorizare a Presei – Academia Catavencu
20.10.2003
COMUNICAT DE PRESA
Grave incalcari ale legii si nereguli organizatorice, produse la scara
nationala, cu ocazia referendumului din 18 – 19 octombrie.
“Astazi, orele 14:00, la sediul Grupului pentru Dialog Social, Asociatia Pro Democratia si Agentia de Monitorizare a Presei – Academia Catavencu au sustinut o conferinta de presa referitoare la organizarea referendumului pentru modificarea Constitutiei. Reprezentantii celor doua organizatii au aratat ca din cauza lipsei unui numar de observatori independenti suficienti nu se poate afirma ca frauda a fost generalizata, dar isi exprima neincrederea cu privire la rezultatele referendumului pe baza informatiilor culese din teritoriu. Facem un apel catre cetateni, organizatii nonguvernamentale, reprezentanti ai partidelor politice, mass media sa ne furnizeze toate informatiile cu privire la neregularitatile observate in procesul de desfasurare a referendumului, pe care le vom transmite ca sesizari catre Biroul Electoral Central. In masura in care numarul de sesizari va fi semnificativ ne rezervam dreptul de a sesiza Curtea Constitutionala in legatura cu validitatea referendumului.”
Anexam sesizarea depusa astazi la Biroul Electoral Central.
Asociatia Pro Democratia Agentia de
Monitorizare a Presei
20.10.2003
Domnul Constantin Furtuna
Presedinte Biroul Electoral Central
Stimate domnule Presedinte,
Asociatia Pro Democratia si Agentia de Monitorizare a Presei – Academia Catavencu va sesizeaza cu privire la o serie de nereguli privind organizarea referendumului pentru modificarea Constitutiei din 18-19 octombrie 2003, precum si incalcari ale Legii 3 din 22 februarie 2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului 2000 , inregistrate cu aceeasi ocazie.
I. Nereguli de organizare
Spre deosebire de alegerile locale si parlamentare din 1996 si 2000, de
aceasta data, pe actele de identitate ale celor care au votat (si care nu
aveau asupra lor cartile de alegator) nu au mai fost aplicate autocolante,
ci timbre care putea fi dezlipite foarte usor. Acest lucru, coroborat cu
faptul ca persoanele care in zilele votarii nu s-au aflat in localitatile de
resedinta au putut vota, conform legii, la absolut orice sectie de votare
din localitatea si cu faptul ca, incalcandu-se prevederile legii, in foarte
multe localitati de pe intreg cuprinsul tarii orice cetatean a putut vota,
in localitatea sa de resedinta, la absolut orice sectie de votare a dorit, a
facut sa nu poata exista nici un control cu privire numarul de cetateni
care si-au exprimat dreptul la vot si numarul de voturi exprimate de
fiecare.
II. Incalcari ale legii
II.1. Consideram ca ilegalitatea cea mai grava consta in incalcarea art. 54 din Legea nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului mentionandu-se, alin.(1), in care se prevede ca "promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase in scopul de a determina alegatorul sa voteze sau sa nu voteze in cadrul referendumului se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani". In acest sens, pot fi enumerate o sumedenie de exemple, intre care:
. initiativa Regiei Nationale a Padurilor de a acorda, gratuit, lemne de
foc pentru comunele cu cea mai mare participare la referendum;
. adoptarea, de catre consiliul local al municipiului Bacau, a hotararii de
organizarea a unei tombole, pentru cei care urmau sa voteze in cadrul
referendumului, premiile constand in 73 de televizoare; mai mult urnele
pentru tombola au fost amplasate chiar in incinta sectiilor de votare;
. initiativa de a organiza, in comuna Podoleni din judetul Neamt, o tombola prin care, cei care participau urmau sa primeasca premii constand in mobila in valoare de 10.000.000 lei;
. accesul gratuit la meciul de fotbal Otelul Galati – Ceahlaul Piatra
Neamt, pentru persoanele care au prezentat, la intrarile in stadion, actul
de identitate cu dovada ca au votat (spre deosebire de ceilalti spectatori
care au cumparat bilete la mediul respectiv).
Consideram ca tot din aceasta categorie de nereguli fac parte si
amenintarile adresate, de catre o serie de alesi locali sau functionari
publici, alegatorilor din anumite localitati, pentru a-i indemna pe acestia
sa voteze. Dintre exemple, unele relatate pe larg si in presa, putem
mentiona:
. declaratia Presedintelui Consiliului Judetean Gorj – Nicolae Mischie, ca
nu ii va mai primi in audienta pe cei care nu vor putea face dovada ca au
votat la referendum;
. declaratia Primarului orasului Rasnov ca persoanele care beneficiaza de
ajutoare sociale nu vor mai primi aceste ajutoare daca nu voteaza;
. amenintarea cu neplata pensiei, in caz de neparticipare la vot, pe care
Primarul comunei Branisca din judetul Hunedoara le-a adresat-o pensionarilor din localitate.
II.2. O alta ilegalitatea, ce a putut fi constatata pe intreg cuprinsul
tari, a constat in folosirea abuziva a urnelor mobile, in contradictie cu
prevederile art.40 din Legea 3/2000, in care se prevede ca: "pentru
persoanele netransportabile din cauza de boala sau invaliditate, la cererea celor aflati in aceasta situatie sau la cererea organelor de conducere ale institutiilor sanitare sau de ocrotiri sociale, in care cei netransportabili se afla internati, presedintele sectiei de votare desemneaza din cadrul biroului un numar de membri care se deplaseaza cu o urna speciala si cu materialul necesau votarii la locul unde se afla cel in cauza, pentru a efectua votarea". In cursul zilei de duminica, in special, zeci de mii de cetateni, fara sa fi transmis vreo cerere, au fost vizitati acasa de reprezentanti ai diferitor sectii de votare care insoteau urnele mobile din usa in usa si care invitau cetatenii sa voteze.
II..3. In Bucuresti si in alte localitati, o serie de primari au avut
initiativa, in totala contradictie cu legea, de a organiza puncte de votare
"volante" in magazine si piete.
II.4. In mod cu totul nejustificat si, oricum, in totala contradictie cu
prevederile legale, in cele mai multe dintre localitati, cetatenilor li s-a
permis sa voteze in orice sectii de votare au dorit si nu doar in cele la
care erau arondati. Acest lucru, coroborat, asa cum am mai aratat, cu faptul ca timbrele aplicate pe cartile de identitate ale celor care votau se
dezlipeau foarte usor, a creat posibilitatea, pentru cei care isi exprimau
votul pe baza cartii de alegator, sa voteze ori de cate ori doreau, la
diferite sectii de votare. De altfel, aceasta posibilitatea a fost dovedita
de mai multi ziaristi care au incercat acest lucru si care nu au intampinat
absolut nici o dificultate.
Legat de acest aspect, poate fi mentionata si interventia abuziva a unor
oficiali in a impune aceasta ilegalitate. In acest sens, la stirile de seara
din data de 19.10., telespectatorii au putut urmari un reportaj cu in care
Primarul sectorului 2 al Municipiului Bucuresti, aflandu-se in mod ilegal
intr-o sectie de votare (art.33 din Legea 3/2003 prevede ca "in afara de
membrii biroului electoral al sectiei de votare si de delegatii acreditati
de Biroul Electoral Central nici o alta persoana nu poate stationa in
locurile publice din zona de votare sau in localul de vot peste timpul
necesar pentru efectuarea operatiunii de votare"), exercita presiuni asupra membrilor biroului electoral al sectiei de votare respective pentru a-I determina pe acestia sa accepte accesul la vot in acea sectie, a oricui dorea.
II.5. Intr-un numar foarte mare de sectii de votare, pe toata durata
votarii, pe peretii salilor au stat lipite afise cu indemnul "Voteaza
Constitutia! Voteaza pentru Europa!", fapt ce contravine, de asemenea,
legii.
Avand in vedere toate aceste nereguli si incalcari ale legii, intalnite la
scara nationala, consideram ca votul in cadrul acestui referendum a fost
viciat. Oricine poate invoca faptul ca rezultatul votului in cadrul acestui
referendum nu reprezinta expresia vointei celor care au participat la vot,
ci efectul promisiunilor privind avantajele materiale fagaduite, diferitele
tipuri de presiuni exercitate de autoritatile locale, insistenta cu care li
s-a batut la usa sau cu care erau asaltati prin magazine si piete de catre
cei care insoteau urnele mobile s.a.m.d, la care se adauga posibilitatea pe
care a avut-o fiecare alegator de a vota de mai multe ori.
Multitudinea de nereguli si incalcari ale legii face din acest referendum un caz fara precedent in istoria post-decembrista a Romaniei, in materie de organizare de alegeri si referendumuri.
Constitutia Romaniei reprezinta un document mult prea important pentru a fi adoptata printr-un proces de vot viciat, care sa ridice semne de intrebare asupra legitimitatii legii fundamentale.
De aceea, va solicitam, domnule Presedinte sa dispuneti masurile de rigoare, in conformitatea cu prevederile legii, pentru pedepsirea celor care se fac vinovati de incalcarea legii.”
Cu stima,
Cristian Pirvulescu
Mircea Toma
Presedinte
Director
Asociatia Pro Democratia
Agentia de Monitorizare a Presei – Academia Catavencu
Fundatia pentru o Societate Deschisa
Includem in continuare textul acestei scrisori deschise.
SCRISOARE DESCHISA
In legatura cu multiplele nereguli semnalate inainte si in timpul desfasurarii referendumului pentru revizuirea Constitutiei, solicitam Ministerului Public declasarea imediata a investigatiilor necesare si tragerea la raspundere a tuturor celor care au incalcat Legea 3/2000:
1. Folosirea abuziva a urnelor speciale
Conform art. 40 "Pentru persoanele netransportabile din cauza de boala sau invaliditate, la cererea celor aflati in aceasta situatie sau la cererea
organelor de conducere ale institutiilor sanitare sau de ocrotiri sociale, in
care cei netransportabili se afla internati, presedintele biroului electoral al sectiei de votare desemneaza din cadrul biroului un numar de membri care se deplaseaza cu o urna speciala si cu materialul necesar votarii la locul unde se afla cel in cauza, pentru a se efectua votarea".
Asadar, urnele speciale (mobile) nu pot fi transportate decat de membrii
birourilor sectiilor de votare si numai catre persoane care nu se pot deplasa din motive de boala sau invaliditate sau care se afla in spitale sau azile. Presa a semnalat ca in dupa amiaza zilei de 19 octombrie 2003, nenumarate urne mobile au fost trimise peste tot, inclusiv pe strada. Postul de televiziune Euronews a prezentat din jumatate in jumatate de ora imagini care atestau aceasta situatie, imagini filmate pe strada, in biserici, la statii de forare etc. Martori oculari confirma ca asemenea urne s-au aflat si in hypermarket-uri sau piete.
Acest comportament inseamna savarsirea a doua infractiuni din cele prevazute de Legea 3/2000:
a) Conform art. 53 (1) "Violarea prin orice mijloace a secretului votului
de catre membrii biroului electoral al sectiei de votare ori de catre alte
persoane se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani". Este evident ca celor care au fost pusi in astfel de situatii nu li s-a putut asigura secretul votului, iar fapta celor care au solicitat astfel de voturi este infractiune indiferent daca persoanele au consimtit la o asemenea procedura. Cerem Parchetului sa identifice, pe baza listelor suplimentare astfel intocmite, toate cazurile in care alte persoane decat cele prevazute la art. 40, au votat fara a se dovedi netransportabile si sa traga la raspundere de indata toate persoanele responsabile pentru savarsirea acestor infractiuni: instigatorii, autorii si complicii lor.
b) Conform art. 52 (1) "Impiedicarea prin orice mijloace a liberului
exercitiu al dreptului de a participa la referendum se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi".
"Impiedicarea…liberului exercitiu al dreptului de a participa la referendum" inseamna inclusiv punerea persoanelor in situatia de a se simti obligate sa voteze. Toti cei care au deplasat urne mobile in alte locuri si pentru alte situatii decat cele prescrise de lege au savarsit in acelasi timp si aceasta infractiune.
In acelasi spirit trebuie interpretata si initiativa de a constitui puncte de
votare ad-hoc in/la punctele de trecere a frontierei, imagini de asemenea
mediatizate de Euronews.
2. Promisiunea sau oferirea de bani sau alte avantaje pe baza
participarii efective la vot Legea 3/2000 este foarte clara in acest sens:
Conform art. 54
1."Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de alte foloase
in scopul de a determina alegatorul sa voteze sau sa nu voteze in cadrul
referendumului se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
2. Tentativa se pedepseste."
Au fost numeroase situatii, anuntate chiar inainte de desfasurarea scrutinului si larg mediatizate, in care autoritatile locale au organizat tombole, au oferit premii constand in bunuri materiale dintre cele mai diverse sau au dispus acordarea accesului gratuit la spectacole sau competitii sportive pentru cei care au facut dovada participarii la vot. Indiferent de motivele invocate de acesti organizatori si de "coincidentele" in spatele carora incearca sa se ascunda, ei trebuie sanctionati pentru incalcarea legii. La fel de nelegala este si implicarea unor regii autonome – vezi cazul promisiunii Romsilva de a distribui gratuit cantitati de lemn de foc satelor cu procentaj crescut de alegatori prezenti la vot.
3. Votarea mai multor buletine
In conformitate cu art. 54 alin. (2) pedeapsa cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani "se aplica si persoanei care voteaza fara a avea drept de vot ori
alegatorului care voteaza de mai multe ori in ziua referendumului".
Au fost numeroase plangeri privind persoane care au introdus in urne mai multe buletine de vot si toate aceste situatii trebuie pedepsite asa cum prevede legea. Orice alte situatii au fost semnalate birourilor electorale trebuie investigate si sanctionate fie ca si contraventii, fie ca infractiuni.
4. Modalitatea de exprimare a votului
a) Metodele alternative de exprimare a votului
Solicitam de asemenea investigarea situatiilor in care s-au folosit alte metode decat buletinul de vot (votul electronic in cazul militarilor in termen si votul prin statia de emisie-receptie in cazul personalului de pe platformele marine) fiind semnalate situatii care aduc atingere corectitudinii exprimarii votului.
b) Propaganda
Mass media a semnalat numeroase cazuri in care propaganda pentru a se vota Legea de revizuire a Constitutiei a continuat la mai putin de 500 de metri in jurul sectiilor de votare si in unele cazuri chiar in incinta acestora. Trebuie semnalata implicarea unor firme de stat (vezi cazul publicitatii pro-constitutie facute in presa scrisa de catre Petrom) sau a salariatilor unor institutii finantate de la buget (invatatori, profesori, medici) in scopul mobilizarii populatiei si directionarii voturilor acesteia in directia dorita de catre autoritati. Este vorba aici despre utilizarea discretionara si abuziva a resurselor publice, fie ele materiale sau umane, alaturi de vicierea evidenta a climatului adecvat unui exercitiu de optiune libera si democratica.
c) Scurtarea listelor
Exista acuzatii privind excluderea unui numar mare de persoane de pe listele de votanti, in scopul cresterii proportiei de participanti la referendum pana la cota prevazuta de lege. Cerem Parchetului sa faca imediat investigatiile necesare. Numai dupa ce aceste investigatii vor fi finalizate si se vor lua masurile legale, Romania va putea spune ca legea sa fundamentala este compatibila cu Uniunea Europeana.
5. Agresivitatea in raport cu optiunile cetatenilor
Reamintim ca, in conformitate cu Constitutia Romaniei, cetatenii au dreptul si nu obligatia de a vota. Ei pot sustine sau pot fi impotriva initiativelor propuse de autoritati.
De asemenea, potrivit art. 30 alin (2) din Legea 3/2000 "In campania pentru referendum partidele politice si cetatenii au dreptul sa isi exprime opiniile in mod liber si fara nici o discriminare, prin mitinguri, prin adunari publice si prin mijloace de informare in masa."
Demersurile organelor de justitie sunt cu atat mai necesare, cu cat pe parcursul campaniei pentru referendum s-a inregistrat, inclusiv la cel mai inalt nivel, o adevarata ofensiva impotriva celor care au afirmat intentia de a nu se prezenta la vot sau de a vota impotriva. Decizia acestora, desi garantata de Constitutie, a fost catalogata de presedintele Ion Iliescu ca antinationala: "A vota impotriva ei [Constitutiei] inseamnă a vota impotriva progresului, impotriva deschiderii catre lume, sa revenim la izolarea tarii fata de lume. Este hazardata, periculoasa si antinationala aceasta campanie impotriva noii Constitutii." (BBC 18 oct., citat de Rador). "A se abtine de la vot astazi inseamna a te abtine de la interesul fundamental al tarii" (Realitatea TV, 18 oct., citat de Rador).
Elaborarea si aprobarea unei Constitutii in spirit european, care sa inlesneasca integrarea europeana a natiunii romane, se face in cadrul unui proces bazat pe respectul legii si nu pe dispretul fata de ea. Altfel, Romania nu se va apropia de Uniunea Europeana. Dimpotriva, se va indeparta tocmai in ceea ce constituie fundamentul constructiei europene: respectul fata de cetatean.
Fundatia pentru o Societate Deschisa
Agentia de Monitorizare a Presei acuza lipsa de transparenta
Agentia de Monitorizare a Presei si Asociatia Pro Democratia au aratat, ieri, intr-un comunicat de presa ca, in calitate de membre ale Comisiei pentru informare publica si transparenta, au constatat ca fondurile alocate organizarii referendumului au fost, in mare masura, cheltuite inainte de intrunirea comisiei.
Or, acest lucru incalca prevederile hotaririi de guvern in baza careia s-a infiintat comisia si conform carora aceste cheltuieli pot fi efectuate numai sub supravegherea comisiei, sustin Agentia de Monitorizare a Presei si Asociatia Pro Democratia.
Pe de alta parte, acestea au apreciat ca “profund netransparenta” optiunea guvernului pentru negocierea cu o singura sursa la incheierea contractelor de acizitii publice si au afirmat ca se vor retrage din comisie daca executivul nu va face publice, in cel mai scurt timp, numele si criteriile de selectie ale firmelor cu care s-au incheiat contracte pentru organizarea referendumului.
I.4 Sondajele de opinie și anchetele sociologice legate de Referendum. Date statistice
Dynamis despre referendum
“Referendumul din 18-19 octombrie a fost un exercițiu complex, de informare, dezinformare și manipulare.
Între 18-19 octombrie, Asociația de Cercetări Social-Politice Dynamis a derulat "o anchetă cu chestionar standardizat, pentru a surprinde nivelul de informare al cetățenilor timișoreni asupra modificării Constituției". Ideea de la care a plecat aceasta actiune a fost aceea a "importantei ideii de referendum, intr-o cultura politica democratica".
"Un referendum, prin participarea directa a cetatenilor la procesul de adoptare a legii, se constituie atat intr-un comportament politic specific democratiei, care se reclama de la principiul domniei majoritatii, cat si intr-un prilej exceptional de a intari responsabilitatea civica. Sub acest din urma aspect, exercitarea calitatii de cetatean, de persoana care se intereseaza de si participa la mersul cetatii, gaseste intr-un referendum un prilej de autoconfirmare. Incarcatura simbolica a unui referendum, prin recursul la o regula a democratiei directe, poate fi un fortifiant al democratiei. In cele din urma, in planul politicii reale, un referendum are ca finalitate realizarea unui consens majoritar asupra unor aspecte esentiale ale coexistentei politice", se spune intr-un comunicat de presa recent remis spre publicare.
Proiectul derulat de Dynamis a demonstrat faptul ca ultimul referendum "a ratat aspectele fundamentale ale acestui tip de act politic. Iar sursa acestei ratari este nerespectarea de catre clasa politica romaneasca a principialitatii relatiei stabilite intre cetateni si reprezentantii lor politici printr-un referendum".
Trei sunt marile probleme identificate de catre "Dynamis", in legatura cu derularea referendumului privind revizuirea Constitutiei:
lipsa de comunicare autentica intre partide, societate civila, alegatori (dezbaterea publica a fost mai mult inscenata, decat purtata; aspecte importante sprijinite de societatea civila si cetateni nu si-au aflat reprezentarea in proiectul final adoptat de Parlament);
asumarea de catre actorii politici a unui comportament iresponsabil in raport cu referendumul (carentele procedurale care au condus la acuzatiile de frauda s-au produs pe fondul unui efort sustinut al principalelor partide politice de a transfera forta simbolica a actului politic in capital politic, adica in competitie electorala);
tratarea cetatenilor ca o masa de manevra de catre politica de persuadare de tipul marketing politic, pe care a dezvoltat-o partidul de guvernamant. In acest context, absenteismul are, in opinia celor care au realizat aceasta cercetare sociologica, o explicatie aparte: el se datoreaza sesizarii de catre populatie a imposturii sau lipsei de principialitate a clasei politice, vizavi de responsabilitatea derularii unui referendum.
Iata, de altfel, si cateva date ale acestui studiu realizat de catre Mihaela Vetan, Adrian Basaraba si Sergiu Florean:
desi 75% dintre respondenti au considerat necesara modificarea Legii fundamentale, doar 3 aspecte ale revizuirii au fost cunoscute de un procent mai mare de 50%;
82,4% dintre respondenti au raspuns "da" la intrebarea daca, prin noua Constitutie, se prevede desfiintarea serviciului militar obligatoriu;
doar 34,3% din esantion au raspuns "da" la intrebarea "Se prevede reducerea numarului de semnaturi necesare pentru initiativa legislativa cetateneasca?";
d) 47,3% dintre respondenti cred ca acest referendum pentru aderarea Romaniei la structurile Uniunii Europene va fi organizat, abia 28% fiind la curent cu prevederile articolului 145. Concluzia pe care a pus- o cercetarea celor de la Dynamis este aceea ca "referendumul din 18-19 octombrie a fost un exercitiu politic complex, de informare, dezinformare si manipulare. Informarea, din pacate, reprezinta aspectul cel mai inconsistent al acestui exercitiu politic, vizand aspecte partiale, trunchiate si cu o relevanta discutabila a revizuirii".
Cap. II. Tehnici de manipulare folosite înainte de campania electorală
II.1 Presa de campanie.
Studiu comparativ: Ora locală și Ziarul de Sibiu
Cap. II. Tehnici de manipulare folosite înainte de campania electorală
Pentru a înțelege mai bine manipularea politică prin intermediul mass-media, vom apela la o scurtă sinteză a modurilor în care consumatorul de informație, receptorul, poate rezista la mesajul încărcat de conținut manipulator. Această sinteză a fos făcută de Bogdan Ficeag, în “Tehnici de manipulare”.
Rezistența la manipulare
În viziunea cercetărilor din domeniul psihologiei sociale există numeroase modalități de educare a indivizilor pentru a putea rezista manipulării,
care au toate la bază analiza strategiilor de remodelare a gândirii. Astfel, individul trebuie întâi avertizat să cunoască mecanismele de manipulare
ale diverselor instituții și sisteme pentru ca mai apoi să poată să reziste dezinformării și presiunii exercitate și să nu le cadă victimă.
Rezistenta individului se poate face pe mai multe căi.
Aparent, soluția cea mai sigură constă în izolarea totală a individului față de societate. Însă omul este în primul rând o ființă socială, deci această
soluție nu poate fi generalizată tuturor indivizilor. O alternativă mai rezonabilă izolării este cea prin care individul continuă să trăiască în societate, dar se detașează emoțional de anumite aspecte ale vieții.
Neajunsul detașării constă în pierderea suportului social și afectiv al familiei și prietenilor, fapt ce amplifică sentimentul de singurătate ce poate genera
manifestări de tip paranoic. Deoarece detașarea de societate pentru a evita orice contact prin intermediul căruia am putea fi manipulați e imposibilă iar, pe de altă parte, implicarea totală, sinceră și pasională în viața socială ne face vulnerabili la influența artizanilor manipulării, singura soluție viabilă ramâne adoptarea unei poziții de mijloc, de alternare a celor două stări (astfel ca perioadele de trăire la cote înalte să fie urmate de intervale scurte de detașare, ce pot fi făcute seara sau după încheierea orelor de serviciu).
Strategiile de rezistență la manipulare constau în:
1)Identificarea discontinuităților (niciodată marile minciuni nu sunt perfecte, au ceva în neregulă iar apariția disonanței cognitive este unul din cele mai bune semnale de alarmă).
2)Observarea normalității aparente (cele mai eficiente tehnici de manipulare se bazează pe crearea unei aparențe de normalitate obiectivă prin controlul informației).
În cazul accidentului nuclear de la Cernobal, spre exemplu, autoritățile au refuzat să ofere informații opiniei publice și, chiar și atunci când dezastrul
n-a mai putut fi ascuns, au încercat să-l minimalizeze prin emiterea de comunicate false.
Testarea cazurilor se poate face printr-o minoră încălcare a regulilor impuse, pentru a observa consecințele; dacă reacția e disproporționat de mare și de violentă, atunci înseamnă că "ceva nu este în regulă".
3)Sesizarea falsei similarități. Artizanii manipulării nu se multumesc doar cu controlul total al victimelor; ei încearcă să li se facă indispensabili și de încredere, le captează atenția, afecțiunea și respectul pentru a-i putea influența apoi mai eficient.
Pentru a evita căderea în cursa lor, este necesară analizarea cu atenție a comportamentului noului "prieten", pentru a vedea dacă supralicitează într-un anumit context sau o direcție anume, dacă există vreo diferență între ceea ce spune și ceea ce face cu adevărat.
4)Identificarea competenței aparente. Foarte mulți manipulatori își creează cu atenție o imagine de oameni puternici, competenți, siguri pe ei, pentru a-i întimida pe cei cu care vin în contact, pentru a-i putea fascina și subjuga și mai tare pe novici.
Pentru a le evita intențiile, e bine să nu cedăm presiunii exercitate de manipulator și să așteptăm un timp pentru a judeca situația "la rece".
5)Sesizarea confuziei cognitive (pentru a ascunde realitatea și obiectivele sale, manipulatorul apelează frecvent la analogii false, distorsiuni semantice, etichetări retorice, rescrierea istoriei).
Soluția în acest caz constă în clarificarea înțelesurilor și a situațiilor neclare.
6)Sesizarea confuziei emoționale (manipulatorul exploatează cele mai ascunse temeri și dorințe ale individului, vine în întâmpinarea nevoilor emoționale ale acestuia pentru a-l cuceri și apoi subjuga).
De exemplu, în regimurile totalitare erau exploatate sentimentele de vinovăție și se practica șantajul.
Soluția consta în detașare, în analiza lucidă a situației la cel mai mic semn de disconfort psihic resimțit, în evitarea dezvăluirii gândurilor intime necunoscuților, în evitarea tentațiilor.
7)Jocul "de-a alegerea" (apare în cazul în care manipulatorii, asemeni unor vânzători buni, nu se mulțumesc doar să îi determine pe clienți să le cumpere unul din produsele oferite de ei, ci continuă discuția cu ei pentru a crea o legătură subtilă cu aceștia în scopul de a-i convinge că au facut cea mai bună alegere și ca să-i determine să le devină clienți permanenți).
8)Gândirea de grup (succesul manipulatorilor pe scara largă depinde în primul rând de modul în care individul a fost cufundat în anonimatul masei de manevră.
De aceea, indivizilor li se induce sentimentul fidelității necondiționate față de grupul lor social care e "bun", iar restul lumii e alcătuit din "rai", "ticăloși".
Manipularea reușește în condițiile în care se realizează controlul informațiilor concomitent cu izolarea grupului de orice contact extern.
Soluția constă, în acest caz, în realizarea dialogului, a schimburilor libere de idei, în recunoașterea greșelilor, în conștientizarea faptului că în viață nu există "alb" și "negru", ci diverse nuanțe).
9)Structuri impersonale (rezistența colectivă e mult mai eficientă decât opoziția individuală, o minoritate putând lupta mult mai eficient împotriva majorității decât un singur individ.
Dacă o minoritate poate determina puterea să accepte unele concesii, acest lucru îi sporește prestigiul).
Pornind de la aceste sfaturi date de Bogdan Ficeag, ne putem orienta atenția asupra presei partizane, care a întrebuințat toate tehnicile de manipulare a electoratului, încă de la începutul anului electioral, cu mult timp înaintea campaniei electorale oficiale.
Presa partizană este definită astfel:
“Presa partizană este presa de partid sau presa aparținând unor aliați declarați și cunoscuți ca atare ai candidatului sau proiectului politic pentru care are loc campania. Avantajele sunt accesul ușor la politica editorială, posibilitatea de a publica integral (netrunchiat) mesajele și obiectivele campaniei și certitudinea unei distribuții.
În Occident, presa de partid sau clar partizană a dispărut de mult, cu mici excepții: l’Humanite în Franța și 2-3 cotidiane grecești. Majoritatea ziarelor cu un tiraj important practică o politică editorială în care obiectivitatea este asigurată de echilibrarea diferitelor lobby-uri.”
(Andrei Stoiciu – Comunicarea politică)
Ora locală face parte clar din categoria presei partizane. Acest săptămânal, deși este distribuit la toate chioșcurile de ziare, el nu trăiește din vânzarea liberă, ci din distribuirea gratuită. Mai mult, toți membrii PSD Sibiu sunt abonați ai acestui săptămânal, susținut financiar printre alții, chiar de deputatul PSD, Gheorghe Suditu, președintele Organizației Municipale a PSD Sibiu.
Spre exemplu, atacul la adresa candidatului PNL la funcția de primar al municipiului Sibiu, fostul viceprimar Gheorghe Tuluc, este evident în unul din articolele de deschidere apărute înaintea campaniei electorale, în Ora locală. Subiectul articolului, deși este acuzat, nu este nici măcar întrebat care este poziția sa, ceea ce încalcă grav atât regulile deontologice, cât și regulile jurnalistice.
“Devalizarea DPC!
Directorul general al SC Drumuri si Prestari Constructii SA Sibiu, Tiberiu Tânt, a prezentat public, saptamâna trecuta, faptul ca Parchetul Sibiu a redeschis dosarul penal împotriva lui Gheorghe Tuluc si Elena Tuluc, care au detinut conducerea societatii pâna în primavara anului 2003. Între capetele de acuzare înaintate de directorul DPC Sibiu se numara ?Afacerea Cimitirul?, înstrainarea patrimoniului DPC si cheltuieli uriase în contul sponsorizarilor. Nu stim înca cine a beneficiat de sutele de milioane de lei, însa nu ar fi surprinzator sa aflam cât de curând
Se redeschide doarul penal
?Nu este o placere sa spun ca urmare a cercetarilor facute de Procuratura, referitor la dosarul penal nr. 2826/2003 prin adresa 229/II/2/2004, Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu face cunoscut faptul ca plângerea formulata împotriva solutiei 2826 privind pe Gheorghe Tuluc si Elena Tuluc a fost adminisa ca întemeiata si ca urmare, cauza a fost restituita IPJ Sibiu spre investigare a fraudelor penale, conforma celor dispuse cu termen de solutionare 31 martie 2004?, declara directorul general al SC DPC Sibiu.
Ca urmare a autosesizarii Parchetului, în urma controlului facut de Corpul de control al Guvernului la sfârsitul anului 2002, echipa aflata sub conducerea lui Tiberiu Tânt a solicitat o expertiza la care au fost adaugate doua puncte. ?Afacerea cimitirul? – achizitionarea unui teren de catre DPC de la persoane fizice pentru cimitir în suprafata scriptica de 8700 mp, iar în realitate au fost gasite numai 6500 de mp. Mai mult costurile de achizitionarea terenului de catre persoanele fizice de la care a cumparat DPC terenul a fost de 12 milioane de lei, iar DPC a platit pentru acesta peste 1,5 miliarde de lei. Al doilea punct a fost constitutit de înfiintarea societatii Geiger Hermannstadt, la care DPC a pierdut patrimoniu în favoarea unei firme private.
Primarul nu semneaza
Potrivit directorului Tânt, primarul Klaus Iohannis nu este dispus sa semneze procesul verbal de predare ? primire în subordinea directa a Primariei a Cimitrului atâta timp cât nu este lamurita problema terenului. ?Am angajat un expert care sa verifice datele contractuale, pe domnul Romulus Banciu, expert numit de catre IJP Sibiu. Dupa ce a pretins suma de 40 milioane de lei, pentru realizarea expertizei, acesta a adus un calcul care sa ne convinga ca afacerea încheiata de fostul director este una foarte buna pentru DPC. Ma întreb, daca a fost atât de buna afacerea, de ce a fost necesar sa se plateasca cu peste 1,5 miliarde de lei un teren care a fost cumparat cu putin timp înainte cu 12 milioane de lei??, a declarat Tânt.
O firma fantoma
Însa, devalizarea DPC nu s-a oprit numai aici. ?SC Geiger Hermannstadt, dupa parerea mea, a fost înfiintata într-un mod foarte abil. A fost gândit totul pentru a face parte societatii Geiger, dar nu si DPC de pe urma careia numai s-a profitat?, spune Tânt. Potrivit documentelor, SC Geiger Hermanstadt a fost înfiintata prin asociere în participatiune la care DPC are o cota de 35%, iar Geiger o cota de 65%. Acest raport de ?forte? ar fi trebui sa se reflecte si în raportul de participare a fiecaria dintre parti la constituirea patrimoniului, însa nu este deloc asa.
Geiger Hermannstadt a participat la asociere cu doua automaturatoare, doi cilindrii compactori, doua compresoare, o schela de fatada, ciocane pneumatice, o placa vibranta si o masina de confectionat dale care nu a fost folosita niciodata dupa asociere.
La rândul sau, SC DPC SA adus la patrimoniul Geiger un teren, o cladire cu peste 700 mp, un sediu administrativ cu toate dotarile necesare bunei functionari, un garaj, o hala de reparatii si evident personalul necesar si calificat pentru derularea de activitatii de profil în constructii.
În aceste conditii, este cel putin curios cum au fost socotite interesele în aceasta afacere, pentru ca este lesne de înteles ca în functie de cota de participare din acte, tot asa se împarte si profitul. Prin urmare, DPC a participat cu mult si are putin, iar Geiger Hermannstandt a adus putin si s-a ales cu mult.
Un document care acuza
Directorul DPC Sibiu, Tiberiu Tânt, a declarat ca recent a descoperit un document prin care se demonstreaza ca ?societatea Geiger a gajat patrimoniul preluat de la DPC pentru înfiintarea societatii Corso SRL, în prezent proprietate a unui domn Muresan. Cu alte cuvinte, patrimoniul DPC a fost folosit pentru angajarea unui predit privat pentru care nu avea sustinerea legala necesara?.
Evidente?
Dincolo de orice speculatii, este clar ca toti cei care au condus si conduc societatile aflate în subordinea Consiliului Local Sibiu pot reprezenta puncte de interes si un umediu de afaceri propice pentru cei care stiu sa se miste repede si sa îsi asigure linistea. Însa, la fel de evident este faptul ca, mai devreme sau mai târziu aceste acte de devalizarea a patrimoniului, a banului si avutului orasului vor iesi la lumina. Odata cu eliberarea de protectia politica, sau pur si simplu în urma unor controale, verificari oneste. Pentru ca, dincolo de aceste controale, numi justitia mai poate exprima un punct de vedere.
Raport 2004
Directorul general al DPC Sibiu, Tiberiu Tânt a prezentat zilele trecute raportul economic pe anul 2003, tinând sa evidentieze diferentele existente în comparatie cu anul 2002, an dupa care a fost realizataî schimbarea conducerii societatii.
Potrivit datelor prezentate de directorul Tânt, în anul 2002, nivelul sponsorizarilor s-a ridicat la 955 milioane de lei, iar în anul 2003 la 45 milioane de lei. Amenzile si penalitatile înregistrate de DPC în anul 2002 au fost de 1,118 miliarde de lei, în vreme ce în anul 2003 acestea s-au ridicat la 322.000 lei.
Campania de asfaltare
În urma discutiilor purtate la nivelul Primariei Sibiu, DPC a primit comanda de lucru pentru aceasta primavara, 150 de strazi din municipiu. Din acestea, 60 de strazi au fost luate în lucru direct de catre DPC, restul fiind predate în atrepriza societatilor Comtram, Drumuri Judetene si Geiger Hermannstadt.
În prezent se lucreaza în patru puncte distincte, prioritatea de lucru fiind reprezintata de strazile principale din zona centrala a orasului unde este trafic intens, urmând ca dupa finalizarea lucrarilor sa fie abordate si strazile laterale cum este strada Râului, care este extrem de grav afectata.”
Articol apărut în Ora locală.
De reținut că așa-numita firmă fantomă există și stau mărturii chiar articole de presă, dar mai ales imagini de la înființarea firmei. Mai mult, semnatarul articolului dă dovadă de un interes clar, deoarece într-o conferință de presă susținută de Gheorghe Tuluc, acesta a dovedit cu acte, că nu este cercetat.
În replică, vom reda un alt exemplu clar de manipulare, prin încălcarea unei importanet reguli jurnalistice, și anume, verificarea informației din cel puțin două surse. Ziarul de Sibiu este săptămânalul cu cele mai multe procese pe rol de la debutul său în mass-media locală din Sibiu. La polul opus al politicii de partid dusă de Ora locală, Ziarul de Sibiu face jocul opoziției, atacând dur puterea, dar din păcate, adesea, fără o bază reală.
“Sibiu – capitala curviei politice
Pasul numărul 1. Prefectul județului își anunță vizita într-o comună în care primarul aparține unui partid de opoziție. Pasul numărul 2. Prefectul sosește însoțit de șeful poliției, al Gărzii Financiare, al Direcției de Sănătate etc. Pasul numărul 3. Primarul, șocat de amploarea vizitei este ușor de influențat, iar prefectul profită. Apare prima propunere de înrolare. Pasul numărul 4. Primarul are o pasiune. (de exemplu, îi place să colinde). Prefectul ia măsuri ca acesta să apară într-un program de colinde la Palatul Cotroceni. Pasul numărul 5. Primarul clachează de tot. Este de acord să intre în partid. Pasul numărul 5. Se fixează o dată la care să aibă loc negocierile. Pasul numărul 6. PSD a mai câștigat un primar. Dacă se urmează cu sfințenie acești bani, nu este greu să aduci oameni în partid. Ai nevoie doar de o echipă. Iar PSD este de mult timp o echipă. Una de racolări politice. Județul Sibiu este, conform unui studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice, unitatea teritorială în care procentul primarilor migrați este cel mai mare din întreaga țară. PSD papă tot În urma alegerilor locale din 2000 Partidul Social Democrat, pe atunci Partidul Democrației Sociale din România, a obținut opt locuri de primari. Dintre acestea doar unul era la oraș, cel de la Avrig. Astăzi, dintre cele zece orașe ale județului opt au în frunte pesediști. Dintre formațiunile aflate în opoziție, Partidul Democrat a deținut supremația posturilor de primari câștigate, cu 18 fiind urmat de Alianța pentru România cu 12 și de liberali cu 5 locuri. Astăzi situația este cu totul alta. PSD deține supremația în acest clasament pentru că deține aproximativ 75% dintre primării. O parte din primarii câștigați, doi, sunt aceia ai Partidului Social Democrat Român cu care acrualul PSD a fuzionat. Partidul care a pierdut cel mai mult este PD care a rămas cu doar nouă primării. Interesantă este evoluția ApR. acest partid a fuzionat ci liberali dar majoritatea primarilor care candidaseră pe listele lor au trecut la PSD sau PUR. Un câștig semnificativ a fost cel din săptămâna trecută când 8 primarii ai PUR-ului au trecut în tabăra PSD. Sibiul devine astfel un caz extrem. Din cei 61 de primării, 40 sunt deținute de partidul aflat le guvernare. „Dacă nu ești cu ei nu primești nimic.” Printre cele mai importante câștiguri ale PSD sunt Teodor Plopeanu, edilul Mediașului și Laurențiu Rotar de la Agnita, foști aperiști. Amândoi au justificat plecările prin faptul că trecerea de la un partid social-democrat la unul de centru dreapta nu ar fi fost corectă față de cei care I-au votat și nici față de ei înșiși. „Cred că este corect. Fiecare candidat are viziunea lui iar eu nu mi-am schimbat-o. Eu eram social-democrat și am rămas pe aceeași direcție”, a declarat Laurențiu Rotar. Nici unul dintre primarii ce au migrat și cu care am discutat nu au recunoscut existența presiunilor din partea autorităților județene. Primarul din Agnita, Laurențiu Rotar, ne-a declarat: „Nu s-au făcut presiuni asupra mea și nici nu știu vreun asemenea caz”, dar nu a reușit să evite afirmația conform căreia: „dacă nu ești cu ei nu primești nimic”. Coriolan Pop, primar în Copșa Mică, spune și el că nu au existat nici un fel de presiuni. Cu toate acestea revine la aceași problemă a necesității de a avea sprijinil mai marilor din județ. „Noi suntem o primărie săracă și trebuie să avem cui să ne plângem” . Presiuni cât cuprinde Președintele Partidului Democrat din Sibiu, Nicolae Neagu este sigur că presiunile există. „Categoric au fost presiuni. O parte vin din constrângerile bugetare ale Consiliului Județean, iar altele din partea Prefecturii”. Tot el declară că situația multor primari este incertă. Chiar la partidul pe care îl conduce există un caz de primar care se află concomitent și pe listele PSD. Mulți dintre cei pe care au fost declarați de către partidul de guvernământ drept primari câștigați, nu s-au înscris în această organizație și continuă să fie membrii ai PD. Situația este destul de neclară. Lucrurile se vor precipita odată cu apropierea alegerilor iar ceea ce s-a întâmplat cu filiala PUR din județ este un semnal. Lucrurile nu se vor opri aici. Nu este sigur, nici măcar, că direcția de migrare a aleșilor va rămâne aceeași. În cazul în care PSD continuă să piardă procente în sondajele de opinie, este posibil ca o parte a aleșilor să se reîntoarcă la fostele partide penrtu a-și putea menține funcția. PSD – mașina de plantat primari Liderii organizației Sibiu a PSD nu fac nici un fel de secret din a recunoaște că primarii județului au o sarcină mult mai ușoară dacă sunt membrii în partidul lor. Ioan Cindrea a declerat că motivul pentru care un număr atât de important de aleți locali au trecut în tabăra PSD deoarece. „Au văzut că nu-și pot reliza promisiunile electorale decât alături de PSD așa că au hotărât să treacă la patridul nostru”, a motivat Ioan Cindrea. Motivul pentru care aceștia își pot reliza programul electoral a fost expus tot de președintele filialei. „Nu este sprijinit de anumite instituții, nu i se deschid anumite uși”. a declarat el. Declarațiile lui Ioan Cindrea demonstreză că sprijinul pe care ar trebui să-l acorde autoritățiile județene este condiționat politic. El nici măcar nu a încercat să nege acest lucru atunci când a fost întrebat. Problema este simplă: cine nu este în PSD nu primește bani și informații. Cazul racolării primarilor PUR este de-a dreptul hilară. Cinci primari au fost programați în urmă cu două săptămâni în aceași zi la negocieri pentru trecerea în PSD și pentru semnarea adeziunii. Nici unul nu a știut de celălalt, iar pesediștii i-au programat la sediu, la ore diferite, pentru a nu se întâlni. Cu toate acestea primarii au dat nas în nas în același local pe care îl frecventează când vin „la oraș” și au rămas nedumeriți când au văzut că au lăsat partidul gol. “
Autor: Marian COMAN
Articol apărut înainte de campania electorală în Ziarul de Sibiu.
Chiar și atunci când sunt dovezi care să acopere cele scrise, limbajul folosit în acest săptămânal lasă de dorit și nu este nici unul de ziar de informație, nici specific anchetei de presă.
“Cindrea minte
În urma articolului de săptămâna trecută, președintele organizației județene a PSD, Ioan Cindrea, s-a simțit jignit să apară în articolul în care erau și primarii pesede care au dat în judecată forumul comunității pentru a primi mai mulți bani la salariu. Cindrea a trimis redacției un fax prin care se disculpă, motivând că el nu a fost consultat de nici un jurnalist în această chestiune. Lucrurile nu stau chiar așa și acest lucru îl știe chiar și Cindrea. Îl dă de gol orice factură telefonică în care apare lista cu apelurile efectuate de abonat. Însă imaginea de PUR a președintelui trebuie păstrată în județ. Drept la replică Deoarece în numărul 6, din 8 decembrie 2003 al publicației „Ziarul de Sibiu” a apărut articolul „Cindrea îi învață pe primari arta furtișagului – Hienele PSD” care aduce grave prejudicii imaginii mele publice și Organizației Județene a PSD Sibiu, fac următoarele precizări: nu am cunoștință de cele relatate în materialul respectiv cum se insinuează în „Ziarul de Sibiu”. Mai mult, nu am fost contactat nici de autorul articolului, Alin Bratu, nici de un alt reporter al săptămânalului, dar în publicație apare o declarație fabricată, care îmi este atribuită și o poză pentru a fi „convingători”. Menționez că nu știam de posibilitatea ca un edil să acționeze în judecată Consiliul Local pentru a primi anumite sporuri și acest lucru nu are nici o legătură cu mine. Atacurile repretate ale „Ziarului de Sibiu” la adresa mea și a partidului pe care îl reprezint denotă rea intenție și deontologie profesională îndoielnică a angajaților acestei publicații” Poveștile lui Cindrea Președintele organizației județene a PSD Sibiu, Ioan Cindrea a fost sunat de editorul Alin Bratu în cursul după-amiezii de sâmbătă și întrebat de problema primarilor din județ. Declarația lui a fost: „Sunt născociri ce spuneți dumneavosatră. Nu mai veniți cu povești” și a încercat să încheie discuția. Reprezentantul ZIARULUI l-a informat apoi pe președinte că nu este vorba de o poveste, ci un fapt real și i-a fost adus la cunoștință faptul că președintele Tribunalului Sibiu, Marcel Rusu cunoaște această situație. Atunci Ioan Cindrea a spus „Nu știu nimic” și conversația s-a încheiat aici. Nu există o înregistrare a conversației, însă faptul că aceasta s-a desfășurat pe telefonul mobil se poate demonstra prin desfășurătorul remis de compania de telefonie mobilă. Este regretabil că un președinte de partid recurge la aceste stratageme, pentru a se scoate cu fața curată în ochii electoratului. „Poza” de victimă a președintelui Ioan Cindrea este prost realizată și fără temei. Cât despre deontologia politică a lui Cindrea nu se poate spune nimic, deoarece ea nu există. Deșteaptă-te române! În urma articolului din numărul trecut consilierii orașului Copșa Mică s-a deșteptat și au început formalitățile pentru a depune recurs în anulare la decizia în speța primarului Coriolan Pop. „Am depus toate actele necesare, iar în urma ședinței consiliului local de luna viitoare voi ști ce am de făcut. Grupul PNL va supune la vot această decizie, de a ataca hotărârea tribunalului și sunt dispus să plătesc din banii mei costurile pe care le-ar necesita o astfel de acțiune”, a afirmat președintele organizației PNL Copșa Mică, Tudor Mihalache. “
Autor: Alin BRATU
Articol apărut de asemenea, înaintea campaniei electorale, în Ziarul de Sibiu.
Cap. III. Tehnici de manipulare întâlnite în campania electorală
III.1 Analiza discursurilor electorale și mediatizarea lor în presă
III.2 Raport de monitorizare realizat în perioada 1-15.03.2004,
în toată mass-media națională
Cap. III. Tehnici de manipulare întâlnite în campania electorală
III.1 Analiza discursurilor electorale și mediatizarea lor în presă
Discursul politic este definit cu succes de către Marius Ghilezan în “Manual de campanie electorală”:
“Comunicarea electorală este un schimb activ de idei între diferinâi actori politici care participă la campanie. Acest schimb se realizează într-un spațiu al discursului public, în care se dezbat programe, atitudini, opinii. Pentru că este profund ritualizat și provoacă evenimente, este denumit generic discurs electoral.
Discursul electoral este o tehnică de cmapanie care asigură cadrul proprice pentru creșterea notorietății candidatului, pentru promovarea programului și a ofertei politice, fiind și o metodă de devalorizare a adversarilor. “
În cazul partidelor politice care au refuzat să cumpere spațiu de reclamă, unele ziare au recurs la articole care aduc grave prejudicii de imagine candidaților. Este cazul ziarului local, Monitorul de Sibiu, care a înscenat un articol în care doi presupuși membri ai PNG Sibiu au tâlhărit un bătrân. Există cazuri în care, atacurile la adresa unor candidați continuă în campania eletorală, însă regula jurnalistică care spune că sursele trebuie confruntate, este din nou, așa cum am mai arătata în capitoului anterior, ignorată total.
Spre exemplu, în plină campanie electorală, Ziarul de Sibiu îl atacă pe președintele PSD Sibiu, fără a cita opinia acestuia sau a presupusului nepot.
“Legea tăcerii
Odiseea omului politic Ioan Cindrea începe de pe coordonatele degringoladei care a cuprins formațiunea sibiană urmare a înfrângerii la nivel național survenită la scrutinul din anul 1996. Cu o voință de fier, a focalizat în jurul său pe acei lideri de opinie care nu demonstraseră slăbiciuni electorale și rămăseseră fideli partidului, și în fruntea acestora și-a propus crearea unei imagini pe care să n-o străpungă nici un bastion politic advers. Tot ceea ce ar fi putut să-i afecteze postura de el lider maximo a rezolvat în timp util. Divorțul său a fost soluționat pe căi amiabile, astfel încât să nu atragă atenția opiniei publice dovedind că au rămas reminiscențele materiale ale acestui divorț au fost șterse cu dibăcie de cei apropiați pentru ca persoana sa să fie fără de pată, iar adversarii săi politici să nu aibă ce specula. Calea pentru alegerile din 2000 a fost astfel netezită.
Politică cu iz de Gaz Metan
Alegerile din anul 2000 l-a propulsat pe liderul PSD într-un fotoliu nesperat chiar și de el însuși, la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în funcția de secretar de stat. Din această funcție, și-a creat o aureolă artificială de om fără pată, care disprețuiește nepotismele și favoritismele, care nu are nici afaceri proprii, nici proprietăți care să-i aducă venituri, și nici nu făcea parte din Adunarea Generală a Acționarilor (AGA), a vreunei firme. În realitate, omul Ioan Cindrea avea și el slăbiciunile lui, care s-au manifestat nu la Sibiu, în ochii presei, ci la Mediaș, în fief-ul consacrat al social democrației sibiene timp de 14 ani. Investigațiile efectuate de ZIARUL de Sibiu, au relevat că acestă slăbiciune avea un nume: Corin Cindrea, nepotul său, pe care renumele unchiului l-a propulsat pe cele mai înalte culmi ale succesului, puterii și banilor, la nici 35 de ani. Corin Cindrea și-a început epopeea în orașul de pe malurile Târnavei Mari într-un domeniu monopolist Regia Națională a Gazului Metan, așa cum era cunoscută în aceea perioadă în calitate de jurist în plină afirmare. După anul 2000, care a adus promovarea liderului PSD în scaunul de secretarul de stat la București, ascensiunea nepotului a fost una fulminantă: dintr-un jurist obscur, aflat sub umbrela unui colos de monopol a ajuns direct în scaunul de consilier al directorului general Gabriel Coconea și sfătuitorul său personal pe probleme juridice. Persoane din anturajul acesteia, care au vrut să-și păstreze anonimatul, au comentat astfel această ascensiune: nu am cunoștință dacă domnul Cindrea a intervenit personal de la București pentru numirea nepotului său pe lângă directorul general. Nu știu dacă s-a dat vreun telefon în acest sens. Însă undeva acolo sus, la vârful celor care reprezentau PSD-ul în regia gazului metan, s-a conștientizat faptul că, fiind nepotul său, ar cădea bine la capitolul imagine, dacă ar fi promovat în funcția de consilier.
O mantie mult prea grea
Ca și cum această funcție nu reprezenta o povară îndestulătoare pentru tinerețea fragedă a juristului Corin Cindrea, urmarea acelorași mecanisme, acesta a fost numit și în funcția de vicepreședinte al Clubului Sportiv Municipal Mediaș, secondându-l la această asociație sportivă pe Ioan Rus, unul din directorii Transgaz. Creșterile procentuale reflectate de sondajele de opinie asupra imaginii PSD în județ și implicit a statutului politic al unchiului său au avut repercursiuni directe asupra carierei lui Corin Cindrea. La nici 35 de ani, acesta a ajuns să ocupe funcția de director comercial al SC Transgaz, post râvnit de gaziști cu state vechi, care au trebuit să se încline în fața reputației unchiului său. Aceleași investigații au evidențiat că de circa o lună, Corin Cindrea este președinte plin al CSM Mediaș, doborând astfel un record greu de egalat: la nici 10 ani de când susținuse testul pentru promovarea pe postul de jurist, reușește să ajungă în vârful piramidei Gazului Metan și totodată să țină în mână frâiele unei organizații sportive care-și desfășoară activitatea cu finanțări oferite în mare parte de societățile rezultate din spargerea regiei gazului metan. Și aceasta, în mare parte datorită unui mic amănunt cultivat tacit în biografia sa acolo la București există un unchi omnipotent, care veghează din umbră asupra traseului carieristic debordant al nepotului său. Aceleași surse au ținut să precizeze: nu contest pregătirea sa profesională, dar pentru majoritatea celor de aici nu este Corin Cindrea, ci nepotul lui Cindrea de la București. Nimic de comentat în plus. “
Autor: Ziarul
Contrar prevederilor legale în viguare, acest articol nu este semnat de redactor, acesta refuzând să își asume responsabilitatea pentru cele scrise.
“Johannis PSD
Klaus Johannis și Forumul Democrat German îl vor sprijini la Primăria Cluj pe candidatul PSD, Ioan Rus, a anunțat într-o conferință de presă chiar primarul. Am avut o discuție luni cu colegul meu din Cluj, care răspunde de organizația de acolo și am discutat această situație. Clujul nu s-a dezvoltat deloc în ultima perioadă și are nevoie de un primar cu deschidere europeană. Am ajuns la concluzia că Ioan Rus este omul cu deschiderea europeană pe care îl vor toți. Noi vom susține omul Ioan Rus și nu PSD-ul, a ținut să explice situația Klaus Johannis.
Inclezan dă cu barda
Cu toate acestea, discuțiile în contradictoriu dintre primar și organizația locală a PSD, continuă. Într-o conferință de presă, candidatul PSD la primăria Sibiului, rivalul lui Johannis, a avut un discurs în care l-a bombardat atât pe Johannis, cât și pe colegii lui Tiberiu Țânț, directorul SC DPC SA, cât și pe viceprimarul Ioan Banciu. Dacă vrei să ai o mașină curată în Sibiu, trebuie să o speli de trei ori pe zi. Este inadmisibil ca toată treaba să fie lăsată la îndemâna lui Țânț. Toți trebuie să executăm niște sarcini, însă răspunderea nu ai unde să o găsești chiar dacă o cauți. DPC-ul trebuie privatizat, iar Țânț o să se privatizeze singur. Energie Termică o să se privatizeze dacă o s-o cumpere Grădinar, că are bani. DPC trebuie privatizat, pentru că nu îți permiți tu, care ești șef să nu răspunzi de deficiențe, a tunat și fulgerat omul pesedeului.
Discursul lui Inclezan a uimit atât puterea, cât și opoziția, pentru că nimeni nu se aștepta la o asemenea ieșire din partea finanțistului. “
Autor: Alin BRATU
Acest articol publicat pe pagina politică a ziarului citat mai sus, dovedește lipsa de obiectivitate a semnatarului, care prin titlul folosit, prin comentariul său, nu face altceva decât orientează în mod indirect opțiunile cititorilor alegători.
Un exemplu de articol care nu aduce nici un serviciu partidului de guvernământ, dar care reflectă totuși o realitate, sursa fiind citată, este cel din Tribuna.
Impotriva propriului partid…
Senatorul PSD Antonie Iorgovan il sustine pe Johannis la Primarie!
"Mi se pare o mare prostie din partea partidelor politice din Sibiu, inclusiv din partea partidului din care fac parte, sa sustina contracandidati la actualul primar. Ambitiile si orgoliile personale ne imping spre astfel de gesturi. Antonie Iorgovan il sustine pe actualul primar (Klaus Johannis – n.n.) impotriva propriului sau partid" – aceasta este declaratia publica facuta, ieri, de senatorul PSD Antonie Iorgovan in cadrul unei conferinte de presa prilejuite de Sesiunea stiintifica jubiliara cu tema "Reformele administrative si judiciare in perspectiva integrarii europene" organizata, ieri si astazi, de Institutul de Stiinte Administrative "Paul Negulescu".
Iorgovan s-a declarat incantat de anvergura pe care Institutul de Stiinte Administrative al Romaniei "Paul Negulescu" a dobandit-o in acesti zece ani de la reinfiintarea sa.
"Nici in cele mai optimiste ganduri nu am putut sa imi imaginez ca ma voi afla in fata a 21 de pagini de program. Viata ne confirma ca ideea de a aduce Institutul la Sibiu a fost benefica", a spus presedintele I.S.A. "Paul Negulescu" prof.univ.dr.dr.h.c. Antonie Iorgovan, care a adaugat ca "nu putem discuta de reforma in administratie, justitie, daca nu este clarificat, in prealabil, fiecare concept pe care urmeaza sa-l reglementeze legislatia. Despre guvernare, despre administratie, insa, vorbeste toata lumea!".
Al. DUCA
Un alt articol de campanie electorală, este cel semnat de un alt redactor al aceluiași ziar, în care titlul este unul obiectiv.
“Conferinta de presa la PNL
Liberalii cer demiterea prefectului de Sibiu
"Sustinem discutarea in Biroul Electoral Judetean a cererii privind demiterea prefectului de Sibiu, avand in vedere implicarea sa, contrar prevederilor legii, in actuala campanie electorala", a declarat, in debutul conferintei de presa organizata, ieri, de PNL, presedintele filialei judetene a partidului, deputatul Cornel Stirbet.
"Prefectul a participat si a sustinut, in aceasta etapa a campaniei electorale, pe majoritatea candidatilor PSD, participand, efectiv, la lansarea acestora! Privitor la aceasta stare de lucruri, a mai spus liderul liberal, vom solicita Ministerului Administratiei si Internelor si Secretariatului General al Guvernului sa declanseze procedura de demitere a prefectului de Sibiu!"
Privitor la "cazul Talmaciu", Cornel Stirbet a precizat: "Parchetul, prin decizia primprocurorului Ion Poiana, a dispus <> a primarului Mircea Cretu, demis abuziv de prefectul de Sibiu". Documentul respectiv a fost pus la dispozitia presei.
Legat de desfasurarea ultimei sedinte a Consiliului Judetean, in configuratia actuala, liderul liberal a declarat: "Sedinta Consiliului Judetean s-a remarcat prin festivism si a concluzionat cu aceea ca ar fi fost cea mai buna legislatura de dupa 1990… De ce? Probabil fiindca a fost si singura a PSD-ului!… Adevarul despre activitatea Consiliului Judetean il vom afla, fara indoiala, a spus fruntasul liberal, dupa expertizele care vor arata modul in care au fost folositi banii in acesti ultimi patru ani". Consilierul judetean Gheorghe Nicolaescu a tinut sa atentioneze ca, la respectiva sedinta de Consiliu Judetean, "Ion Vraciu a cantat pe tonul preferat al presedintelui CJ. S-o fi gandit, probabil, ca ar fi bine sa-l… gadile pe presedinte, avand in vedere ca era ajunul zilei onomastice a acestuia…"
Primarul demis al orasului Talmaciu, Mircea Cretu, prezent la conferinta, a precizat ca il va actiona in judecata, in consecinta, pe prefectul judetului "pentru calomnie si insulta".
Candidatul PNL la Primaria Sibiului, Gheorghe Tuluc, a prezentat un comunicat de presa, in care puncteaza, printre altele: "candidatii PSD sunt filmati de diverse televiziuni efectuand vizite de lucru, inaugurand obiective economice, sau fiind in exercitiul functiunii in administratia publica. Este cazul secretarului de Stat Ioan Cindrea si al deputatului Gheorghe Suditu, al presedintelui Consiliului Judetean si al directorului general al Finantelor Publice, Petre Inclezan care, nesuspendat din functie, conform prevederilor legale, a declarat ca nu face campanie decat in timpul liber…"
Viorel ANDRIESCU
Totuși din acest articol putem să remarcăm lipsa de informare suficient de bună a redactorilor din presa locală. Conform legilor, numai Guvernul îl poate demite pe prefect, așa că nu BEJ poate să facă asta, lucru dovedit de decizia BEJ. În acest caz, redactorul s-a mulțumit să fie un simplu cronicar, pe cât posibil de obiectiv, însă nu un jurnalist cu adevărat bine informat. Este un exemplu clar de manipulare a cititorilor, care nu au cum să știe că prefectul deși a comis o ilegalitate, nu poate fi demis nici de liberali, nici de țărăniști, nici de Biroul Electoral Județean, ci numai de ministrul Administrației sau de primul-ministru.
Prea puțin respectat, dreptul la replică, deși este campanie electorală, iar Inclezan este unul din principalii clienți de reclamă electorală din Tribuna, totuși apare în cel mai vândut cotidian local din Sibiu.
“Directia Fiscala a Primariei raspunde la acuzatiile lui Inclezan
Directia Fiscala a Primariei Sibiu a trimis redactiei noastre un raspuns la acuzatiile lansate de candidatul PSD pentru functia de primar al municipiului Sibiu, Petre Inclezan. In urma cu cateva zile, Petre Inclezan a criticat, intr-o conferinta de presa, activitatea Directiei Fiscale a Primariei, referindu-se la modul de colectare si la sumele totale aduse la bugetul local.
Directia Fiscala sustine ca aprecierile lui Petre Inclezan sunt eronate si "se bazeaza pe cifre gresite, interpretari neconforme cu legile si neadevaruri crase". In raspunsul primit de redactia noastra se arata ca bugetul local pe 2003 a fost de 1167,3 miliarde lei, si nu de 1093 miliarde, cum a declarat Inclezan, si ca veniturile proprii sunt cu 300 miliarde mai mari fata de cifrele avansate de candidatul PSD. In sfarsit, Directia Fiscala a Primariei mai arata ca procentul de colectare a veniturilor a fost de 96%, nu de 58%, cum a spus Petre Inclezan. (M.P.)”
“Tradare in opozitie
Tentativa tãrãnistilor sibieni de a-l sanctiona pe prefectul Mircea Silvestru Lup, pentru participarea la lansarea candidatilor PSD din mai multe localitãsi ale judetului, s-a soldat cu un esec. Contestatia depusã de PNTCD la Biroul Electoral Judetean (BEJ) a fost respinsã, ieri, prin votul împotrivã a sase din cei zece membri prezenti la sedintã. Tãrãnistii au primit o loviturã neasteptatã din partea colegilor lor din cadrul „Initiativei Sibiu 2004“, reprezentanti ai PD si PNL. „Votul împotrivã al reprezentantilor PNL si PD este inexplicabil, mai ales cã ne înteleseserãm cu ei sã ne sprijine contestatia“, spune Bogdan Hãulicã, purtãtorul de cuvînt al PNTCD Sibiu. Tãrãnistii au fost sprijiniti, la vot, doar de membrii AP si PUR, cumulînd, astfel, doar patru sustineri.
Alianta se justificã
Optiunea reprezentantilor Aliantei D.A. în Biroul Electoral Judetean este sustinutã prin argumente juridice. „Nu este de competenta BEJ sã solutioneze astfel de contestatii. O poate face doar Ministerul Administratiei si Internelor. Asa spune legea“, sustine Dan Nanu, purtãtorul de cuvînt al PD Sibiu. Tãrãnistii sibieni sînt decisi sã nu renunte la demersul lor împotriva prefectului. „Ne vom reconsidera tactica. Ne vom hotãrî dacã vom depune o nouã contestatie la BEJ, ori vom face sesizãri cãtre Guvern sau cãtre Tribunal. Vom lua o decizie în timpul sedintei extraordinare a Biroului Judetean, care va avea loc în aceastã searã“, a spus, ieri, Bogdan Hãulicã. “ (G. U.)
“Prefectul, in vizorul PD
Dupã ce tãrãnistii sibieni au avertizat asupra participãrii prefectului Mircea Silvestru Lup la lansãrile candidatilor PSD din mai multe localitãti, democratii sustin, la rîndul lor, cã reprezentantul Guvernului în teritoriu încalcã Legea 67/2004, pentru alegerea autoritãtilor administratiei publice. În textul actului normativ se stipuleazã ferm faptul cã prefectii si subprefectii nu pot candida si nu pot participa la actiunile din campania electoralã, sub sanctiunea demiterii din functie, decît în situatia în care demisioneazã cu cel putin 50 de zile înaintea datei alegerilor. „În ciuda acestor prevederi, prefectul a participat la lansarea candidatilor PSD din Micãsasa si Dumbrãveni. Afirmatiile conform cãrora Lup ar fi fost în aceste localitãti cu probleme administrative este falsã, pentru cã el a intrat în cãminele culturale în care au avut loc lansãrile“, spune Nicolae Neagu (foto), presedintele PD Sibiu. Liderul democrat sibian spune cã PD nu a depus, încã, o sesizare împotriva prefectului la Birourile electorale. Dar se consultã cu juristii din cadrul partidului, pentru a gãsi o modalitate de a impune res-pectarea prevederilor Legii 67. (G. U.)”
Aceste articole din Monitorul de Sibiu repetă greșeala din Tribuna, prin lipsa de informație a gazetarului, care ia totul de bun și astfel, ajunge să își manipuleze cititorii și chiar el să fie manipulat.
Singurul ziar local din municipiul Sibiu care respectă legea publicității și prevederile sale electorale, este Rondul de Sibiu. Doar aici, articolele care promovează discursurile partidelor și cele ale candidaților, apar cu precizarea PUBLICITATE ELECTORALĂ.
“Un primar pentru un oras tanar
EMIL IAKABOS
Atunci când te gândesti sa faci viata mai buna si pentru cei din jurul tau, doar atunci ai voie sa devii primar. Emil Iakabos este omul care întelege perfect acest lucru.
Candidatul AP la Primaria Talmaciu, Emil Jakabos, intelege ca este dificil sa conduci un oras ca Talmaciu, cu problemele pe care le are, fara sa ceri ajutorul oamenilor si fara ca oamenii sa ceara ajutorul Primarului. Când comunicarea devine un tel între primar si oamenii care îl voteaza, totul devine usor si se îndreapta spre o cale mai buna.
Asistenta sociala – zero
De la ultima noastra discutie, am avut întâlniri cu locuitorii orasului Talmaciu ai Talmacelului si nu în ultimul rând cu cei din Talmaciu 2. Am observat ca oamenii îsi doresc pe cineva tânar si cu putere de munca pe scaunul de primar, care sa le rezolve problemele în mod clar si direct.
Problemele comune ridicate de catre locuitorii celor trei zone vizitate au fost aproximativ aceleasi. Ca exemple, oamenii sunt nemultumiti de faptul ca nu exista o finantare minima a asistentei sociale pentru cei cu venituri mizerabil de mici care traiesc de azi pe mâine si care nu asteapta nimic bun de la viitor.
Oamenii din Talmaciu 2 au probleme majore, datorita faptului ca nu au un magazin alimentar si trebuie sa parcurga trei kilometri pe jos, pentru un kilogram de faina sau un litru de ulei, indiferent de conditiile meteo. Nu am înteles de ce administratia de la Talmaciu a uitat de acesti oameni, care nu sunt putini si au buletin de Talmaciu. Lipsa asistentei medicale este, de asemenea, o problema grava pentru ei si, personal, consider ca ar fi decent pentru concetatenii nostri din Talmaciu 2, ca, o data pe luna, sa aiba pe cineva specializat din punct de vedere medical, care sa le aline durerile”, spune Jakabos.
Copiii din Talmaciu 2 sunt necajiti din cauza drumului pe care trebuie sa-l parcurga, în fiecare zi pâna la scoala din Talmaciu, pe ploaie, ninsoare si vânt. Acestia nu sunt cu nimic mai prejos decât copiii din oras, sunt la fel de inteligenti si merita si ei conditii mai bune, din acest punct de vedere. Parintii lor au solicitat primariei sa le atribuie o masina din programul guvernamental de transport al copiilor scolari si au primit un raspuns straniu. De la primarie, li s-a spus ca din cauza distantei prea mici nu se poate pune la dispozitie nici o masina, chiar daca ei si-au luat angajamentul ca vor plati o parte din transport, afirma candidatul AP pentru primaria Talmaciu.
Un primar care nu minte
Locuitorii din Talmacel mi-au marturisit ca au nevoie de un primar tânar si capabil, care sa nu îi mai minta si care sa le asfalteze odata drumul din Talmaciu – Talmacel, sa le faca o bucatarie noua la Caminul Cultural, pentru ca, in momentul de fata, mânca din ceaun si oale, ca pe vremuri. “Copiii lor vor sa învete într-o scoala cel putin la fel cu cea din Talmaciu. Dispensarul sa aiba acea permanenta de la oras. Talmacenii sunt nemultumiti si de modul in care se face administrarea padurilor din Zimbru, a pasunilor pe care nu mai au loc vitele de oi. Oamenii nu îsi doresc sa cumpere lapte de la Vâlcea sau sa astepte sa vina altcineva sa le aduca o bucata de brânza.
Popularizarea agroturismului este un lucru pe care si-l doresc talmacenii, dar nu stiu sa o faca si nici nu sunt ajutati de administratia locala.
O dorinta comuna a tuturor a fost crearea de locuinte sociale prin programe guvernamentale, care sa fie repartizate celor care, într-adevar, merita sa detina o astfel de locuinta. Cei de vârsta mea m-au rugat sa creez si la Talmaciu locuri de casa, cu atribuire gratuita conform legii pentru tinerii sub 35 de ani. Ca om de afaceri care a platit sute de milioane pentru reteaua de curent pe care am executat-o pe banii mei, sunt de acord cu cerinta oamenilor de a avea curent electric în noile cartiere din Armeni si cele dinspre Cimitir, fara a scote bani din buzunarul propriu. O asemenea retea ar trebui sa fie montata de Primarie.
Introducerea retelei de gaz metan în Talmaciu 2 va fi una din problemele mele ca primar la Talmaciu, la fel si crearea unui loc de joaca pentru copiii de aici si pentru cei din Talmaciu.
Reducerea numarului de someri se poate face doar prin atragerea investitorilor seriosi la Talmaciu. Acestia, însa, nu vor veni decât daca vor primi reduceri ale impozitelor si taxelor în zona noastra. Montarea unor automate pentru carduri, în punctele cheie ale orasului, scutesc timp si drum irosit degeaba.
Romii sunt nemultumiti de faptul ca li s-au blocat ajutorele sociale pentru copii si nu au primit un raspuns care sa-i lamureasca asupra acestui fapt.
Oamenii din zonele unde s-a împrastiat criblura sunt nemultumiti, deoarece nu mai pot circula cu bicicleta sau nu îsi mai pot plimba copiii cu carucioarele. Parerea mea este ca aceasta criblura nu reprezinta, sub nici o forma, o alternativa la asfaltare si, personal, mai prefer sa asfaltez o strada cu banii folositi pentru imprastierea criblurii pe cinci strazi.
Proiecte pentru Talmaciu
• Singurele angajamente pe care mi le asum sunt crearea unei zone industriale la Talmaciu, si asta nu o poate realiza nimeni mai bine ca mine, pentru ca sunt primul care am construit o fabrica noua in 12 ani. Apoi, statia de epurare si canalizare, crearea unui loc de joaca pentru copii. Si acel spital mic, cu maternitate, care functiona cand m-am nascut eu.
• Tinta mea, in primii doi ani, este ajutarea clasei mici si mijlocii. Cunosc familii de 4 – 5 persoane care locuiau in 20 de metri patrati in subsolurile blocurilor, fara ca nimeni sa-i ajute, pana acum, si care castiga sub 50 de euro pe luna. Cu un sac de ciment si unul de var, nu se poate aduce bunastarea pe care le-o doresc eu concetatenilor mei. O cosmetizare electorala a Talmaciului nu mai poate prosti locuitorii acestui oras care sufera, de la un mandat la altul, pentru promisiuni neindeplinite.
• Pentru zona Talmacelului, am in vedere un plan de dezvoltare turistica a zonei, prin implementarea unui program de promovare, pe internet si la targurile de turism, a pensiunilor si traditiilor construite si pastrate de catre gospodarii satului. Am pregatit o colaborare cu parteneri de afaceri din domeniul turismului din Austria, pentru a aduce grupuri de turisti care sa-si petreaca cateva zile de concediu in aceasta zona, neexploatata la adevarata
valoare.
Agenda de lucru cu problemele talmacenilor
Acestea ar fi problemele pe care oamenii le-au ridicat într-o sâptamâna de discutii cu ei. Sunt probleme ce se pot rezolva printr-o buna administrare, printr-o gândire si o corecta legatura si concordanta cu nevoile si posibilitatile orasului Talmaciu.
Parte din aceste probleme se pot rezolva în câteva minute de o administratie tanara si eficienta care sa se ocupe de soarta orasului Talmaciu.
Publicitate electorala
Ca de la fost director
Tuluc vede DPC falita
Candidatul liberalilor la Primarie, Gheorghe Tuluc (foto), sustine ca bugetul acordat societatii Drumuri si Prestari Constructii (DPC), pe 2004, a fost cheltuit in totalitate. Fostul director al DPC, demis de Consiliul de Administratie, in primavara anului trecut, Tuluc sustine ca toate cele 200 de miliarde de lei – ce reprezinta bugetul respectiv – au fost “aruncate” pe lucrari pornite in graba si facute la o calitate indoielnica.
“La ora actuala, s-au consumat toti banii, toate cele 200 de miliarde de lei au fost cheltuite, intr-un hal pe care il poate constata toata lumea. Aici este mana social-democratilor, care si-au facut deja planul. Ei spera ca, daca vor castiga alegerile, vor face o rectificare de buget si gata, vor fi terminat problema. Iar in cazul in care pierd alegerile, vor arata cu degetul catre noua administratie, care nu mai are bani”, spune Gheorghe Tuluc. In ceea ce priveste construirea intersectiei bulevardului Mihai Viteazul cu Calea Dumbravii, lucrare executata de DPC, Tuluc ridica stacheta cheltuielilor la aproape 80 de miliarde de lei – doua milioane de euro.
Publicitate electorala
III.2 Raport de monitorizare realizat în perioada 1-15.03.2004,
în toată mass-media națională
Raportul pe 2003 privind “Libertatea presei în România”
Apropierea anului electoral aduce cu sine o creștere a presiunii politice asupra mass-media;
Fenomenul cu cel mai mare impact negativ asupra libertății de expresie și de informare – luând în considerare impactul asupra opiniei publice – este distorsionarea informațiilor referitoare la viața politică transmise de posturile de televiziune;
La nivel local are loc un fenomen de "feudalizare" a presei; oameni de afaceri și politicieni locali (de cele mai multe ori aceleași persoane) preiau controlul asupra ziarelor și posturilor de radio și televiziune locale;
Se constată o creștere alarmantă a cazurilor de agresiune fizică asupra jurnaliștilor.
raport de monitorizare – 12 – 29 februarie 2004
Televiziuni
Programele de stiri ale tuturor posturilor de televiziune cenzureaza informatiile negative privind inaltii functionari publici: in intreaga perioada monitorizata nu apare nici un inalt functionar public in contextul vreunei actiuni negative.
Adrian Nastase este principalul beneficiar al manipularii stirilor pe toate posturile TV monitorizate: domnia sa – atat in calitate de inalt functionar public, cat si in calitate de lider PSD – nu apare nici o singura data in contextul vreunei actiuni negative; in schimb, toate posturile au promovat stiri in care apare in contextul unor actiuni pozitive
Pe ansamblul posturilor monitorizate, dl. Adrian Nastase (in calitate de functionar public) apare de 18 ori in contextul unor actiuni pozitive si niciodata in contextul unor actiuni negative; in comparatie, Traian Basescu, deasemenea in calitate de functionar public (primar) nu apare nicodata in contextul unei actiuni pozitive, in schimb apare de 3 ori in contextul unor actiuni negative (stirile neutre au fost exceptate din aceasta analiza).
Liderii politici cu numarul cel mai mare de aparitii pe posturile TV sunt, in ordine, Adrian Nastase, Ion Iliescu si Traian Basescu. Singurul post in care Traian Basescu nu apare aproape deloc (2 aparitii) este Pro Tv.
Theodor Stolojan este liderul politic al unei formatiuni parlamentare cu numarul cel mai mic de aparitii TV (3,2% din totalul aparitiilor liderilor politici). Situatia nu poate fi explicata prin manipularea agendei de catre televiziuni, prezenta dlui Stolojan situandu-se la acelasi nivel extrem de scazut si in presa scrisa.
Sub raport cantitativ, “Opozitia” apare intr-o proportie echilibrata fata de “Putere” la toate posturile TV monitorizate
Presa scrisa
In presa scrisa, diversitatea politicii editoriale este mult mai pronuntata.
Singurul cotidian in care inaltii functionari publici nu apar niciodata in contextul vreunei actiuni negative este “Jurnalul National”.
Singurul cotidian in care reprezentantii “Puterii” apar preponderent (peste 60%) in contextul unor actiuni negative (atat in calitate de inalti functionari publici, cat si ca politicieni) este “Evenimentul Zilei”.
Liderii politici cu cele mai multe aparitii in majoritatea cotidianelor monitorizate sunt Adrian Nastase, Ion Iliescu si Traian Basescu.
Singurul cotidian in care Corneliu Vadim Tudor ocupa locul al doilea ca frecventa de aparitie este “National”(cu o singura aparitie in contextul unei actiuni negative).
„Berlusconizarea” presei: controlul politic și economic
Fenomenul cu cel mai mare impact negativ asupra libertății de exprimare și de informare – luând în considerare impactul asupra opiniei publice – este distorsionarea informațiilor despre viața politică transmise de posturile de televiziune.
Conform analizei realizate de AMP pe știrile prime-time de la patru posturi de televiziune naționale (Antena 1, ProTV, Prima TV, Romania 1), în perioada 27.06–06.07.2003, reprezentanții partidului de guvernământ au beneficiat de 71% dintre apariții (59 de apariții din totalul de 83), în comparație cu 22% (18 apariții) împărțite între reprezentanții Opoziției. Reprezentanții UDMR au fost monitorizați separat și au avut 6 apariții din totalul de 83.
Ulterior, raportul acesta s-a mai echilibrat, conform datelor altei analize de monitorizare a AMP efectuată între 29.09 și 08.10 2003. Ĩn această perioadă, reprezentanții PSD au ocupat 60 % din apariții (114 din totalul de 188), în timp ce opoziția a deținut 37% (69 de apariții), iar reprezentanții UDMR 3% (5 apariții). În schimb, primul ministru, Adrian Năstase, a ocupat 37% (22 din totalul de 60) din toate aparițiile liderilor politici la știrile de audiență maximă în perioada 27.06 – 06.07.2003 și 30% (34 de apariții din 110) pe durata celei de-a doua monitorizări, între 29.09 – 08.10 2003. Președintele Ion Iliescu a deținut 42% (26 de apariții), respectiv 33% (37 de apariții) din totalul aparițiilor în perioadele respective. Următorul lider politic clasat a fost Traian Băsescu, având în ambele perioade monitorizate 12 procente (7, respectiv 13 apariții). De asemenea, Traian Băsescu este liderul politic cel mai criticat – 5 știri negative din totalul de 20 în ambele perioade, practic un sfert din apariții, televiziunile care îl critică fiind România 1 și Prima TV. În schimb, Antena 1 este singura televiziune care îi critică pe Adrian Nastase și Ion Iliescu, dar numai în a doua perioadă monitorizată, în prima perioada având chiar 3 referiri cu atitudine pozitivă față de Ion Iliescu. De remarcat este și faptul că, în perioadele monitorizate, la ProTV nu a apărut nici un lider al Opoziției, iar Ion Iliescu și Adrian Năstase sunt asociați numai cu acțiuni neutre și pozitive.
Conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor, la 1 octombrie 2003 cele mai importante televiziuni private din România aveau datorii cumulate la buget de circa 20 de milioane de dolari.
Societatea Academică din România – SAR – avertiza într-un raport (ianuarie 2004) că există un puternic control economic și politic asupra televiziunilor private, control ce induce autocenzură în rândul editorilor de știri: “Telefoanele pe firul scurt către editori pentru a împiedica anumiți lideri ai opoziției să apară la TV sau pentru a manipula circumstanțele în care aceștia apar au devenit o practică obișnuită. Pentru a evita presiunile, editorii s-au refugiat în presa de tip tabloid. În ultimii doi ani, jurnalele de televiziune au devenit mai puțin politice și mai mult tabloide, înclinate spre știri de senzație, violuri, crime, accidente de trafic. Deși editorii susțin că această procedură asigură menținerea unui rating ridicat, știrile sunt din ce în ce mai puțin urmărite, pierzând 20% din audiența pe care o aveau in 2000. [..] Nu poți avea o politică editorială independentă dacă
televiziunea la care lucrezi este datoare vândută la stat. Vestea proasta este că toate televiziunile au datorii”, declara Alina Mungiu Pippidi, președintele SAR (Evenimentul Zilei, 30 ianuarie 2004).
Dan Matei Agathon, Ministrul Turismului (în acea perioadă) și vicepreședinte al PSD, a amenințat-o, într-o convorbire telefonică, pe ziarista Sânziana Ionescu de la cotidianul Adevărul: “Bună seara, Sânziana! Noi doi cred că avem o problemă. Te potolești sau e nevoie să vorbesc cu Cristian Tudor Popescu? Vreți să retrag publicitatea din ziarul vostru? Nu e prima oară când mi-o tragi! Și eu nu sunt masochist!?(…) Altă dată când vrei să mai scrii despre mine, să mă anunți și pe mine. Că pot să o fac și altfel, să știi!".
De semnalat este și situația întâlnită la posturile publice de radio, unde directorul general Dragoș Șeuleanu este acuzat că influențează și controlează politica editorială a postului, în special jurnalul de la ora 7.00 al Radio România Actualități. “Atmosfera de la Radio România este grav deteriorată. Una dintre <performanțele> actualului management este această degradare de climat: suspiciune, încordare, spaimă. (…) Foarte multe dintre edițiile Jurnalului de 7.00 îl au ca autor exclusiv pe domnul Șeuleanu! (…) Subiectele sunt dictate de domnul Șeuleanu”. Am citat din Rodica Madoșa, fost redactor de la Radio România Actualități (interviu în Evenimentul Zilei, 17 august 2003).
Conform unor informații provenite din interiorul instituției, redactorilor de la postul Radio București li s-a comunicat că «politica postului nu permite transmiterea de știri politice». Conform acelorași surse, știrile politice sunt făcute doar la comandă, iar jurnaliștilor li se indică cu cine să facă interviuri. În perioada în care taxa radio-tv constituia una dintre principalele teme în presa română, redactorilor posturilor publice de radio li s-a comandat să prezinte favorabil, în buletinele de știri, această taxă. Independența posturilor publice locale de radio a fost afectată și prin introducerea în 2002 a obligativității de a prelua integral buletinul de știri de la ora 07.00 realizat de Radio România Actualități.
O decizie controversată a fost cea luată de Consilul Național al Audiovizualului (CNA) cu ocazia concursului pentru acordarea licențelor TV din decembrie 2003. La acea dată, presa și chiar membri ai Consiliului au contestat modul în care au fost acordate licențele: “Pur și simplu acordând într-o sesiune de concurs cu destul de puține licențe, cele mai multe dintre ele unui anume post, îl favorizezi. Au fost discuții dar au fost destul de formale, mi s-a părut că Realitatea Tv a fost favorizată în dauna altora ca Antena 1, de exemplu”, declara atunci Răsvan Popescu, membru CNA. Acordarea licențelor a survenit chiar în preziua vânzării a 55% din acțiunile Realității TV către Blue Link Comunicazioni, o firmă elvețiană de investiții, despre care mai multe ziare centrale au scris că ar fi o firmă fantomă, în spatele căreia stau de fapt persoane apropiate actualului guvern.
Interesul partidului de guvernământ pentru controlul media a fost un argument declarat pentru alianțele politice încheiate. În luna iulie, Partidul Umanist din România a decis să părăsească coaliția de guvernământ. Președintele PUR, Dan Voiculescu, este unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri din România și deține un important trust de media. Într-o declarație de presă ce a urmat ieșirii PUR-ului din coaliția de guvernământ, PSD a declarat public că avea nevoie de PUR pentru imperiul media al acestuia: “Când a fost semnat acordul de cooperare între PUR și PSD, un rol important a avut faptul că dl. Voiculescu deținea postul de televiziune Antena1 și cotidianul Jurnalul Național…”.
Presiunea politică asupra mass media, în special la nivel local, devine din ce în ce mai intensă. Cu o situație financiară fragilă, fără a beneficia de suficiente avantaje fiscale, presa este vulnerabilă în fața influențelor politice. Începând cu ultimii ani, se observă un fenomen ce poate fi numit "berlusconizarea" presei române. În multe județe din România, oameni de afaceri și politicieni locali (uneori una și aceeași persoană) preiau controlul asupra ziarelor, rețelelor de distribuție, radiourilor și posturilor de televiziune locale. Unii dintre aceștia chiar au declarat public că presa le aduce voturi. Județe ca Bacău, Brașov, Constanța, Vrancea, Neamț sunt cele mai bune exemple. Aceste companii media nu sunt create pentru a aduce profit, ci sunt folosite ca mijloace de exercitare a influenței, de protejare a afacerilor proprietarilor, de atacare a adversarilor economici și politici.
În 27-28 februarie, toate sediile publicațiilor locale din județul Gorj (Adevărul de Gorj, Informația Gorjului, Gorjeanul, Impact în Gorj, Opinia, Timpul și Obiectiv gorjean) au primit vizita inspectorilor de la Garda Financiară și de la Departamentul de Finanțe Gorj. Acești inspectori nu au verificat numai documentele financiare ale acestor publicații, dar au cerut și au primit copii ale contractelor de publicitate, distribuție, tipărire și abonament. Controalele au avut loc la numai 2 zile după ce Nicolae Mischie, lider local al PSD și președintele Consiliului județean Gorj, a afirmat în timpul unei conferințe de presă că "anumite companii locale finanțează presa pentru a denigra PSD-ul și a mă ataca pe mine" și că "trebuie luate măsuri".
Cenzura editorială
Potrivit statisticilor rezultate din chestionarele aplicate în proiectul Cartea Albă a Presei (februarie 2003, coordonator Centrul pentru Jurnalism Independent), 52.9% din totalul de 260 de ziariști chestionați au declarat că au blocat, sub presiuni, publicarea anumitor informații.
Aceste foarte grave concluzii au fost făcute publice încă din 2003, prin “Programul FreeEx. Libertatea presei în România în anul 2003”, de către Agenția de Monitorizare a Presei.
Cât de mult să credem în sondaje și rapoarte, mai ales în campania electorală?
Un articol din Adevărul dovedește că majoritatea românilor vor schimbarea, dar din păcate, foarte mulți dintre ei nu sunt pregătiți să schimbe cu adevărat ceva.
“Trei sferturi dintre romani vor o schimbare politica
Pentru prima oara dupa alegerile din 2000, imensa majoritate a electoratului vrea, pentru 2004, o schimbare politica: 72% din populatie isi doreste aceasta schimbare, arata un sondaj CURS efectuat la cererea Societatii Academice Romane (SAR). Mai mult, chiar daca PSD intruneste 41% din optiunile de vot, aproape jumatate din electoratul partidului de guvernamant ar prefera si el o schimbare. Sondajul arata ca populatia este in cautarea unei alternative, pe care insa, deocamdata, nu a descoperit-o. Doar 42% din cei intervievati cred ca exista o astfel de alternativa capabila sa conduca tara.
Dintre cei care voteaza PSD, 25% accepta ca exista si o varianta credibila de schimbare a actualului partid de guvernamant. Neincrederea in guvernarea PSD este exprimata si de faptul ca 54,3% din cei chestionati considera ca actualul Executiv nu e capabil sa conduca tara, iar 46% apreciaza ca directia generala este gresita. Doar 34% din populatie mai crede ca Guvernul este capabil sa rezolve problemele socio-economice ale tarii. De altfel, sondajul arata ca, daca duminica viitoare s-ar organiza alegeri, PSD ar obtine 41% din voturi, Alianta PNL-PD 30%, PRM doar 14%, iar UDMR ar fi la limita intrarii in Parlament, cu 6% din optiuni. O treime din cei intervievati au spus ca nu vor vota. Sondajul CURS mai arata ca, la un an de la adoptarea celebrei Legi anticoruptie, doua treimi din populatie crede ca a crescut coruptia. Doar 26% apreciaza ca situatia este neschimbata si 4% ca fenomenul a scazut. Potrivit presedintelui SAR, aceasta institutie a efectuat, in Bulgaria, in toamna anului trecut, un sondaj identic. In aceasta tara, 52% din populatie crede ca Guvernul a facut progrese in combaterea coruptiei, iar cinstea a crescut la nivelul Executivului.
O alta chestiune in care populatia are un punct de vedere extrem de ferm este cea a migratiei politice. Circa 80% din subiectii sondajului au considerat ca alesii care migreaza fac un lucru rau, iar 75% apreciaza ca traseistii politici ar trebui sa-si piarda locul in favoarea urmatorilor de pe lista. In cazul primarilor, 56% din subiecti sunt de acord chiar cu organizarea de noi alegeri, daca acestia dezerteaza din partidul care i-a sustinut. Studiul SAR recomanda adoptarea unor reglementari care sa limiteze migratia politica. Electoratul roman se pronunta ferm impotriva prezentei preotilor in politica (88%), iar 48% doreste sa vada mai multe femei in viata politica. Sondajul CURS a fost efectuat in perioada 3-10 martie, pe un esantion de 1098 de persoane. Interviurile au fost realizate la domiciliul subiectilor, iar marja de eroare este de 2,95%.
Alina Mungiu-Pippidi a intrebat, ieri, retoric, daca se mai poate avea incredere in sondaje, avand in vedere ca Guvernul si PSD sunt principalul sponsor de pe aceasta piata. Ea a spus, fara sa nominalizeze, ca unele institute de sondaje au obtinut contracte cu Guvernul fara sa se organizeze licitatii. SAR a cerut, in baza Legii accesului la informatiile publice, lista contractelor Executivului pentru efectuarea unor sondaje, dar nu a primit un raspuns. Potrivit lui Mungiu-Pippidi, SAR va efectua, de acum inante, sondaje dupa un sistem "cross-institute", adica prin utilizarea mai multor institute.”
Articol apărut în luna martie în ziarul Adevărul.
Concluzii
Art. 168/1 „Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori de documente falsificate, dacă fapta este de natură să aducă atingere siguranței statului sau relațiilor internaționale ale României, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.”
Deși nu s-a terminat, campania electorală din acest an a demonstrat pentru a nu știu câta oară, că jurnaliștii nu sunt suficient de documentați și prea ușor cad victime ale manipulării politicienilor.
Totuși, în contextul unui cadru legislativ foarte clar, apoape nici un jurnalist nu a fost sancționat pentru dezinformare. Chiar dacă nu este cazul articolului de mai sus, ar trebui ca jurnaliștii să fie mult mai responsabili.
Aruncarea în lupta electorală a câtorva miniștri a făcut nu depuține ori, ca mass-media să uite de articolul de mai sus.
În concluzie, deși s-a vrut o campanie de programe și soluții, această campanie electorală nu face notă distinctă. Aceleași tehnici de manipulare, mult mai perfecționate, au fost folosite și în campania de promovare a Referendumului și acum, în campania electorală.
Jocul puterii și al opoziției și mediatizarea lui este o oglindă a puterii economice a fiecărui canal media. Din păcate, nu există presă, televiune, radio, agenție de presă cu adevărat independentă în România.
Singura salvare a jurnalistului acreditat la partidele politice, în campania electorală, este o voință de fier și să nu uite nici măcar pentru o clipă o regulă de aur a jurnalisticii: orice informație se verifică din cel puțin două surse.
Bibliografie
Beciu Camelia – Politica discursivă. Practici politice într-o campanie electorală, Editura Polirom, Iași, 2000
Colecțiile ziarelor locale "Rondul de Sibiu"; "Tribuna"; "Monitorul de Sibiu"; "Obiectiv"; "Ora locala"; "Ziarul de Sibiu"
Colecțiile ziarelor centrale "Adevărul"; "Evenimentul Zilei", s.a.
Crișan Corina, Danciu Lucian – Manipularea opiniei publice prin televiziune, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
Ficeag Bogdan – Tehnici de manipulare, Editura Nemira, București, 1998
Ghilezan Marius – Manual de campanie electorală. Cum să reușești în politică, Editura Active Vision, București, 2000
Internet
Popescu Florin Cristian, Bâlbâie Radu – Mic dicționar de jurnalism, Editura Fundația Rompres, București, 1995
Shwartzenberg Roger-Gerard – Statul spectacol, Editura Scripta, București, 1995
Stoiciu Andrei – Comunicarea politică. Cum se vând idei și oameni, Editura Humanitas Libra, București, 2000
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tehnici de Manipulare Folosite In Campania Pentru Referendum Si Alegerile Locale (ID: 105846)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.