Tehnici de elaborare a manuscrisului și elemente de editare și tehnoredactare computerizată București 2004 Referenți științiﬁci: prof.univ.dr…. [631078]

Licență

Tehnici de elaborare a manuscrisului și elemente de editare și tehnoredactare computerizată București 2004 Referenți științiﬁci: prof.univ.dr…. [631078]

Byadmin ianuarie 1, 2024

Mihail Radu Solcan
Eseul ﬁlosoﬁc

***

Mihail Radu Solcan
Eseul ﬁlosoﬁc
Tehnici de elaborare a manuscrisului și elemente de
editare și tehnoredactare computerizată
București
2004

Referenți științiﬁci:
prof.univ.dr. Adrian-Paul Iliescu
lect.univ.dr. Romulus Brâncoveanu
Versiune doar pentru ecran. Include corecturi.

Avertisment
Avertisment
Textul acestei cărți reﬂectă experiența autorului. El reﬂectă, de ase-
menea, o serie de preferințe ale autorului. Orice recomandare făcută
aici trebuie privită ca o recomandare adresată student: [anonimizat], lucrări de diplomă sau
teze de masterat sub conducerea sa.
Dacă urmați regulile formulate aici la alte cursuri sau seminarii
decât cele ale autorului, o faceți pe răspunderea dumneavoastră.
Cred c-ar ﬁ cel mai bine să consultați cadrele didactice îndrumătoare
atunci când aveți dubii asupra unei soluții sau a alteia, asupra unui
anumit standard sau oricărui alt aspect al cărții de față.
Este la fel de important să înțelegeți că toate explicațiile refe-
ritoare la folosirea computerului sunt rodul practicii personale a
autorului și oglindesc în mod inevitabil și limitele acestei practici.
Toate soluțiile și programele descrise în carte au fost testate de că-
tre autor, inclusiv pe parcursul elaborării cărții ca atare. Autorul
și editura nu-și asumă însă nici un fel de răspundere directă sau
indirectă pentru eventuale neajunsuri sau daune care ar putea re-
zulta din folosirea cărții sau a programelor de calculator prezentate
în carte.
Utilizarea programelor și a soluțiilor descrise în carte trebuie fă-
cută de cititoare sau cititori pe propriul lor risc.
Sprijin în utilizarea programelor sau aplicarea soluțiilor prezen-
tate în carte nu pot primi, în limita timpului disponibil, decât stu-
dentele sau studenții care elaborează lucrări sub îndrumarea auto-
rului. Orice alte persoane trebuie să ia textul cărții ca atare, fără
posibilitatea de a cere sprijin sau îndrumări în aplicarea soluțiilor
sau utilizarea programelor.
În sfârșit, autorul nu se angajează sub nici o formă să asigure
sprijin în dezvoltarea de noi programe sau soluții de aplicare a unor
programe pentru nici o categorie de persoane.
Multe denumiri sunt folosite de către ﬁrme sau creatorii de pro-
–sourceﬁle– vRev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

Avertisment
grame individuali pentru a distinge produsele lor. Unele dintre ele
sunt menționate în carte, respectând forma proprie denumirii res-
pective. Cititoarele și cititorii trebuie să știe că aceste denumiri nu
pot ﬁ utilizate de către alte ﬁrme sau persoane individuale decât
pentru desemnarea produselor respective.
Pentru alte precizări și informații suplimentare consultați situl pe
Internet al cărții la < http://www.fil.unibuc.ro/~solcan/eft >.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 vi –sourceﬁle–

CUPRINS
Cuprins
Avertisment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . v
Mulțumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ix
I Furtuna de idei 1
1 Tehnologia muncii intelectuale 3
1.1 Sursele eseurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.2 Fișele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.3 În căutarea ideilor-cheie . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.4 Revoluția computerelor și munca intelectuală . . . . . 24
1.5 Computerul pregătit pentru munca intelectuală . . . 29
2 La început a fost proiectul 31
2.1 Proiectul de cercetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.2 Documentarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.3 Publicul cititor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.4 Construiți proiectul cu ajutorul computerului . . . . . 41
II Șantierul 43
3 Modularitatea manuscrisului 45
3.1 Secretul este rescrierea lucrării . . . . . . . . . . . . . 46
3.2 Asamblarea modulelor . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.3 Modularizarea computerizată . . . . . . . . . . . . . . 50
4 Conținutul textului 51
4.1 Eseul ca încercare de a dezlega o problemă . . . . . . 52
4.2 Limbajul ﬁlosoﬁc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
4.3 Argumentarea ﬁlosoﬁcă . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
4.4 Dezvoltarea conținutului . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.5 Ajutorul limitat al computerului . . . . . . . . . . . . 66
5 Forma textului 67
5.1 Bibliograﬁa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
5.2 Notele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
5.3 Trimiterile interne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
5.4 Indexarea eseului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5.5 Lăsați L ATEX să aibă grijă de formă . . . . . . . . . . 79
–sourceﬁle– vii Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

CUPRINS
III Arta supraviețuirii 81
6 Cu ochii redacției 83
6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.2 Corectura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
6.3 Computerul și faza ﬁnală a elaborării textului . . . . 112
7 Apărarea și evaluarea eseului 113
7.1 Susținerea eseului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
7.2 Evaluarea eseului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
7.3 Eseuri trimise altor universități . . . . . . . . . . . . 117
7.4 Computerul și susținerea eseului . . . . . . . . . . . . 118
Anexe 121
A Creionul electronic 121
A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor . . . . 121
A.2 Editorul Vim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
A.3 Expresiile regulate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
A.4 În căutarea surselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
A.5 Corectura computerizată . . . . . . . . . . . . . . . . 180
B Tehnoredactarea computerizată 183
B.1 L ATEX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
B.2BibTEX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
B.3 Turnul Babel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
B.4 Tabele și formule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
B.5 Indexarea electronică . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
C Pensula electronică 277
C.1 Imaginile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
C.2 Inserarea imaginilor în L ATEX . . . . . . . . . . . . . . 282
C.3 Inserarea literelor ca inserare de imagini . . . . . . . 284
D Translatorii 289
D.1 Drumul către html . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290
D.2 Drumul către rtf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296
D.3 Înapoi către L ATEX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
Bibliograﬁe 299
Indice 303
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 viii –sourceﬁle–

Mulțumiri
Mulțumiri
Sunt foarte multe persoane cărora le sunt îndatorat. Recunoștința
mea se îndreaptă în primul rând către profesorul Mircea Flonta,
îndrumătorul tezei mele de doctorat. De la domnia sa am deprins
gustul pentru stilul ﬁlosoﬁc sobru și clar, distinct de cel literar, ideea
de a separa net textul de bază de note, atenția pentru liniile de forță
ale textului, distincția dintre problemele pe care le-ai tratat și cele
rămase deschise și multe altele.
Tatăl meu, Pan Solcan, scriitor și ziarist, m-a dus prima oară
într-o redacție și o tipograﬁe. Am avut astfel norocul să ajung acum
peste patruzeci de ani în contact direct cu lumea celor care scriu,
redactează, tehnoredactează, culeg, corectează și tipăresc texte. Ta-
tăl meu m-a inițiat și-n tainele scrisului literar. Din păcate, n-am
cultivat în mod sistematic arta scrisului literar.
În anii ’70 și ’80 am lucrat ca documentarist. Am învățat o mul-
țime de lucruri de la colegele și colegii mei de atunci. Fără doamna
Eva Țuțui aș ști mult mai puține despre traducere, trimiteri și multe
alte lucruri ce țin de redactarea textelor academice. Nicolae Frigioiu
te contamina cu pasiunea lui pentru cunoașterea din cele mai dife-
rite domenii. Nicolae Lotreanu a fost nu doar un șef îngăduitor, ci și
omul de la care am învățat cât este de important să scrii un rezumat
neutru, fără comentarii și judecăți de valoare.
Am revenit în contact cu lumea editurilor la începutul anilor ’90,
în condițiile extraordinare ale descătușării de constrângerile regimu-
lui totalitar.Am o mulțime de datorii față de colegii de la editura
Humanitas. Caietul cu Normele de editare Humanitas este și acum
un standard pe care-l consult cu atenție. Domnul Gabriel Liiceanu a
adus în editură pasiunea sa pentru textul redactat perfect. Domniei
sale îi datorez extraordinara posibilitate de a mă documenta la fața
locului în lumea editurilor universitare americane.
În Facultatea de ﬁlosoﬁe, profesorii Adrian Miroiu, Valentin Mu-
reșan și Mircea Dumitru au fost decanii care au pus bazele și au
consolidat un sistem de lucru și de examinare în care eseul ﬁloso-
–sourceﬁle– ixRev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

Mulțumiri
ﬁc joacă un rol foarte important. Din punctul de vedere al formei
procesului de învățământ, accentul pe eseu cred că este ceea ce dis-
tinge în mod pregnant Facultatea de ﬁlosoﬁe a anilor ’90 de cea din
perioada anterioară.
Colegii din Catedra de ﬁlosoﬁe politică și morală m-au ajutat cu
sugestiile și observațiile lor. Adrian Iliescu și Romulus Brâncoveanu
m-au sprijinit în conturarea precisă a conținutului și limitelor ariei
de aplicare a regulilor din cartea de față. Valentin Mureșan insistă
de multă vreme asupra necesității de a stabili standarde precise pen-
tru forma eseurilor. Întrebările sale referitoare la natura plagiatului,
modul de a introduce citatele și multe altele mi-au fost de un mare
folos.
Din păcate, nu este suﬁcient spațiu pentru a menționa persoa-
nele care m-au ajutat decisiv în structurarea ideilor din cartea de
față: studentele și studenții mei și colegii mai tineri care au con-
dus seminariile de la cursurile mele. Îmi cer scuze pentru faptul că-i
menționez în mod colectiv. Este vorba însă despre sute și sute de
eseuri, de sute de cazuri discutate.
Existența acum a unui text scris sper să ﬁe de ajutor în contu-
rarea precisă a regulilor redactării și tehnoredactării eseului.
Sunt recunoscător tuturor persoanelor pe care le-am menționat
direct sau indirect, dar trebuie spus că ele nu poartă absolut nici o
vină pentru neajunsurile cărții. Nimeni nu trebuie, de asemenea, să
considere că persoanele menționate aici ar avea vederi care coincid
integral cu ideile exprimate în carte. De la caz la caz, sunt posibile
dezacorduri, uneori substanțiale. Înainte de a utiliza cartea, consul-
tațiAvertismentul plasat în deschidere.
Așa cum o cer regulile jocului academic, ajutorul primit de-a
lungul timpului trebuie recunoscut, dar trebuie să-ți asumi răspun-
derea pentru ceea ce-ai scris. Pentru limitele între care este plasată
această răspundere, din pricina speciﬁcului cărții de față, trebuie
din nou consultat Avertismentul plasat la începutul cărții.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 x –sourceﬁle–

Partea I
Furtuna de idei
–sourceﬁle– 1Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

Capitolul 1
Tehnologia muncii
intelectuale: tradiție și
modernitate
Cuprins
1.1 Sursele eseurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.1.1 Sursele primare . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1.2 Sursele secundare . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.3 Clasiﬁcarea surselor . . . . . . . . . . . 7
1.2 Fișele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2.1 Formatele ﬁșelor . . . . . . . . . . . . . 12
1.2.2 Fișele bibliograﬁce . . . . . . . . . . . . 13
1.2.3 Fișele de lectură . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.4 Fișele de lucru . . . . . . . . . . . . . . 20
1.3 În căutarea ideilor-cheie . . . . . . . . . . . . . 20
1.3.1 Reconstituirea argumentelor . . . . . . . 23
1.4 Revoluția computerelor și munca intelectuală . 24
1.4.1 Dilema muncii intelectuale computerizate 25
1.4.2 Investiți într-un computer . . . . . . . . 27
1.5 Computerul pregătit pentru munca intelectuală 29
Termenul de „eseu“ poate ﬁ foarte derutant. Următoarea întâm-
plare ilustrează limpede ambiguitatea acestui termen. Un student a
venit la unul dintre examenele mele și mi-a explicat cum și-a con-
ceput lucrarea: a luat o carte, a citit-o; i-au venit idei; a dat cartea
deoparte și a scris. Lucrarea sa nu avea bibliograﬁe, note de subsol
și trimiteri. Era un exercițiu de imaginație și reﬂecție.
Ceea ce înțelegem noi aici prin eseu este exact opusul sensului
avut în vedere de studentul din povestea de mai sus. Eseul trebuie
să aibă bibliograﬁe, note de subsol, trimiteri, secțiuni numerotate
–sourceﬁle– 3Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
și, dacă dimensiunile sale sunt mai ample, indici. Analiza din eseu
este o încercare de a înțelege o discuție din literatura de specialitate.
Ipotezele personale reprezintă o intervenție în discuția respectivă și
trebuie susținute cu argumente.
De ce am folosit termenul de „eseu“? În ultimul deceniu, el a fost
utilizat curent în Facultatea de ﬁlosoﬁe a Universității din Bucu-
rești pentru a desemna lucrările de seminar și lucrările prezentate
la examene. Am extins aici sfera de utilizare a acestui termen, dar
am adăugat determinativul „ﬁlosoﬁc“ pentru mai multă claritate.
Tehnicile descrise în carte sunt aplicabile în orice eseu academic.
Nu există însă suﬁciente detalii pentru ca studenta sau studentul de
la matematică să scrie formule complicate, studenta de la lingvis-
tică să deseneze diagrame, cea de la istorie sau de la psihologie să
introducă tabele statistice soﬁsticate sau persoanele interesate de
chimie să producă formulele speciﬁce respectivei discipline. Toate
aceste persoane ar putea folosi tehnicile descrise în carte pentru a
trasa cadrul de bază al lucrărilor de specialitate. Persoanele intere-
sate de ﬁlosoﬁe vor găsi însă suﬁcient material pentru a scrie orice
tip de eseu ﬁlosoﬁc.
Dacă încercăm să scriem un eseu în sensul precizat mai sus ne
trezim într-o lume extrem de agitată. Lumea ideilor este departe de
a ﬁ o lume în care este ușor să te orientezi.
Termenul englezesc de brainstorming1se referă la o metodă de
organizare a dezbaterilor, în care intervenția neîngrădită a partici-
panților ar trebui să conducă la idei noi. dezbate-
rea ca
semn al
existenței
unei
problemeNoi am folosit termenul de „furtună a ideilor“, inspirat din cel de
brainstorming , pentru a sugera starea agitație pe care o veți găsi în
literatură atunci când se dezbate o problemă. Intenția noastră este
însă nu aceea de a trimite la o metodă de a produce idei, ci de a
atrage atenția asupra necesității unor hărți și instrumente intelec-
tuale care să ne ajute să nu naufragiem.
1.1 Sursele eseurilor
Unele persoane cred că orice sursă de idei, experiența lor de viață,
trăirile lor în contactul cu o operă de artă și altele, este un bun punct
de plecare pentru un eseu ﬁlosoﬁc. La mijloc este o mare confuzie,
pe care am descris-o deja în deschiderea acestui capitol.
Punctul de plecare îl constituie o dezbatere din literatura de spe-
1Ad litteram înseamnă „furtuna creierelor“.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 4 –sourceﬁle–

1.1 Sursele eseurilor
cialitate. Principiul acesta este valabil pentru orice eseu academic.
Diﬁcultatea rezidă însă în diversitatea amețitoare de opinii, îndeo- dezbate-
rea ca
punct de
plecare al
eseuluisebi în lumea ﬁlosoﬁei.
Pentru unii autori, care merg pe urmele lui Karl Popper, gândirea
lui Platon este cea care a înstructurat concepțiile de tip totalitar.
Pentru alți autori nici nu poate ﬁ vorba despre o astfel de interpre-
tare a lui Platon.
Mai mult decât atât, ﬁecare autoare sau autor speră, în adâncul
suﬂetului, să contribuie la furtuna ideilor din lumea ﬁlosoﬁei. Prețul
diversității este însă chiar marea varietate de informații. Avem ne-
voie de unelte pentru a manevra aceste informații extrem de variate
și pentru a ne orienta într-un peisaj derutant de complicat.
1.1.1 Sursele primare
Scopul principal al acestei cărți este să ofere soluții practice. De
aceea nu căutați aici o discuție teoretică despre distincția dintre
sursele primare și cele secundare.2Principiul acesta se aplică, de
altfel, și-n toate secțiunile care urmează.
Sursele primare pentru eseurile ﬁlosoﬁce sunt textele în care au-
torii sau autoarele își susțin propriile opinii.
Dacă un autor relatează ceea ce a spus altul. Dacă ne dă chiar
citate din scrierile altora trebuie să tratăm respectivul document ca
pe unul secundar.
Același text ar putea ﬁ însă citit în două feluri. Nu ne putem face
o idee despre ce a zis Platon din rezumatele altora. Putem însă să
ne facem o idee despre modul în care l-au citit ei pe Platon.
Ce ne facem însă atunci când, mai ales în cazul autorilor vechi,
nu mai avem la dispoziție decât relatările altora? În această situație
este nevoie de exercitarea spiritului nostru critic. Dacă este posibil,
trebuie să comparăm mai multe surse. Dacă n-avem decât o singură
sursă, trebuie să ne facem o idee cât mai exactă despre „grila de
lectură“ folosită în sursa de care dispunem.
2Mihailov, Ceornîi și Ghilearevski[28, pp.85–181] tratează pe larg problemele
documentelor primare și secundare, așa cum se puneau ele la mijlocul secolului
trecut. Personal am îndoieli cu privire la valoarea strict teoretică a unor astfel
de discuții. Partea practică este însă importantă.
–sourceﬁle– 5Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
1.1.1.1 Citiți textul în original
În ce limbă ar trebui să citim documentele primare? Răspunsul la
această întrebare nu poate ﬁ decât unul, dacă doriți să scrieți o
lucrare de specialitate. Textele ﬁlosoﬁce trebuie citite în limba în studiați
originalul care au fost scrise.
La ce sunt bune traducerile? Aici se aplică un principiu valabil
și-n cazul dicționarelor. Dacă studiați, de pildă, un text în limba
engleză, consultați mai întâi un dicționar explicativ al limbii engleze.
După ce vă faceți o idee despre ce este vorba, consultați un dicționar
englez-român. Recurgeți la dicționarul bilingv doar pentru a găsi o
soluție mai bună în limba română. Tot așa, în cazul traducerilor,
recurgeți la ele abia după ce v-ați făcut o idee despre original.
Ce facem dacă nu știm limba în care a fost scris textul? În acest
caz, cel mai bun sfat este să consultați cât mai multe traduceri.
Comparați aceste traduceri și veți avea o idee destul de exactă des-
pre textul de bază. Multă lume procedează așa, de pildă, în cazul
limbii grecești vechi.
Ce limbi moderne sunt importante pentru ﬁlosoﬁe? Indubitabil,
trei limbi de mare circulație joacă un rol deosebit: engleza, germana
și franceza. Italiana este însă și ea deosebit de utilă pentru cei care
traduc în limba română. Soluțiile traducătorilor italieni cred că sunt
deosebit de importante pentru cine traduce în limba română. De
asemenea, modul lor de a traduce este mult mai precis decât cel
din Franța. În Franța, tradiția traducerii cere să jertfești precizia de
dragul stilului frumos.
Înainte de 1990, cei interesați de logică erau foarte câștigați dacă
aveau acces la limba rusă. Aproape toate scrierile importante din
literatura de specialitate sunt traduse în limba rusă. O altă limbă
slavă, poloneza, poate ﬁ, de asemenea, indispensabilă pentru per-
soanele care vor să studieze aprofundat marea școală de ﬁlosoﬁe și
logică din Polonia.
1.1.1.2 Antologiile
Am auzit de multe ori părerea că textele ﬁlosoﬁce nu pot ﬁ decupate
în vederea includerii într-o antologie. Opinia mea este total opusă.
Textele ﬁlosoﬁce nu sunt romane. Este perfect rezonabil să decupăm
o secțiune care prezintă interes pentru tema antologiei.
Antologiile care reproduc textele în limba în care au fost scrise
sunt surse excelente. Le putem trata ca pe niște surse primare. În
fond, dacă simțim nevoia, vom consulta oricum textul integral.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 6 –sourceﬁle–

1.1 Sursele eseurilor
Dacă o antologie este bine făcută, ea oferă deja teme, o introdu-
cere, bibliograﬁi și, evident, textele de bază. Dacă textele antologate
sunt redate în traducere, cred că – din punctul de vedere al persoanei
care se specializează în domeniul respectiv – trebuie tratate drept
surse secundare.
1.1.2 Sursele secundare
Sursele secundare, vorbind strict din perspectiva informaticii docu-
mentare sunt enciclopediile, bibliograﬁile, diversele ghiduri.
După cum arătam în secțiunea 1.1.1.1, este bine să tratăm și
orice traducere ca pe o sursă secundară. Evident, acest mod de a
privi lucrurile este valabil doar din perspectiva persoanei care vrea
să scrie un eseu de specialitate. Pentru persoanele care vor doar să
guste din plăcerea de a citi un text traducerile sunt poate chiar mai
potrivite decât originalul.
Există o sumedenie de ghiduri pentru ﬁlosoﬁe.3De la caz la caz, ghiduri
pentru
elabora-
rea
lucrărilor
studen-
țeștiîn funcție de tema eseului, trebuie văzut care este cel mai util.4
Ghidurile pe care le consultăm când scriem un eseu sunt ca orice
ghid de călătorie. Nu este bine să plecăm la drum fără un ghid
de călătorie. Ar ﬁ însă fără sens ca, odată ajunși la destinație, să
rămânem cu ochii ațintiți la paginile ghidului și să nu admirăm pe
cont propriu peisajul sau să nu ne aventurăm pe drumurile mai
deosebite despre care ne relatează ghidul.
1.1.3 Clasiﬁcarea surselor
Aveți enorm de câștigat dacă înțelegeți sistemul de clasiﬁcare al
bibliotecii. Nu se pune problema de a deveni specialistă sau specia-
list în biblioteconomie. Înțelegerea principiilor pe care se bazează
clasiﬁcarea, precum și a liniilor ei de forță ne oferă însă o hartă a
cunoștințelor omenești.
Ni se pare normal să avem cunoștințe de geograﬁe. Facem chiar
glume pe seamna celor care încurcă între ele capitale din Europa.
3Câteva dintre aceste îndrumare, disponibile pe Internet sunt incluse în bi-
bliograﬁa ﬁnală a acestei cărți. Consultați în special pe cele scrise de către Mar-
tin Young[47], James Pryor[36], Douglas Portmore[35], Peter Suber[42], Peter
Horban[18] sau Ashley McDowell[25].
4Dacă scrieți, de pildă, un eseu la etica aplicată, ghidul lui Barry Brown[6]
pentru lucrări pe teme din bioetică poate ﬁ mai folositor decât un îndrumar cu
caracter general.
–sourceﬁle– 7Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
Din păcate, în școală, nu se predă absolut nimic despre hărțile cu-
noștințelor omenești.
Lacuna semnalată mai sus nu poate ﬁ eliminată prin informațiile
sumare oferite în continuare. Le puteți însă folosi ca pe niște capete
de ﬁr. Dacă trageți de ele, cu puțin efort, veți aﬂa mult mai multe
despre geograﬁa cunoașterii umane.
Atenție! Nu confundați sistemul de clasiﬁcare, care este o hartă
bazată pe conținutul publicațiilor cu cotele folosite în biblioteci pen-
tru a identiﬁca poziția cărții pe rafturile bibliotecii. Cotele formează
o hartă bazată pe poziția cărții în rafturi și, uneori, pe caracteristi-
cile ce țin de tehnoredactare (dimensiunile cărții, de exemplu).
Cărțile dintr-o bibliotecă mai au pe ele și un număr de inventar.
Acest număr este important pentru gestiunea fondului de carte.5
De ce am clasiﬁca sursele bibliograﬁce? Închipuiți-vă că aveți în
grijă o bibliotecă în care se adună, de-a lungul timpului, mii de
volume, poate zeci de mii de volume. Le aveți în gestiune și le-ați
dat un număr de inventar. Le atașați o cotă care vă permite să
identiﬁcați locul din bibliotecă în care se aﬂă cartea. Ar ﬁ greu de
ținut minte unde se aﬂă mii de volume. De asemenea, fără aceste
cote ar ﬁ greu de pus la loc volumele.
Este însă imposibil să specializați anumite rafturi pentru o temă.
Noile achiziții nu vor încăpea, de la un timp, în zona temei respec-
tive. Și mai grav este însă faptul că un volum ar putea ﬁgura la mai
multe teme. Republica lui Platon ar putea ﬁ pusă în zona rezervată
ﬁlosoﬁei politice, dar și-n cea ﬁlosoﬁei minții etc. O altă carte ar pu-
tea prezenta un interes matematic intrinsec, dar ar putea ﬁ o sursă
și pentru ﬁlosoﬁa matematicii. rolul
clasiﬁcării
cărțilorSoluția este un sistem de clasiﬁcare care nu implică așezarea ﬁzică
a cărților într-o anume zonă. Fiecare carte primește un cod, un
fel de cheie, cu ajutorul căruia putem aﬂa temele pentru care este
relevantă cartea. Fișele bibliograﬁce ale cărților au pe ele aceste
coduri, dar au și cotele care permit localizarea pe raft a cărții.
Construcția unui sistem de clasiﬁcare nu este nici pe departe
un lucru simplu. Vom descrie doar ideile de bază ale sistemelor de
clasiﬁcare mai răspândite.
5Dacă găsiți abandonată pe undeva o carte cu număr de inventar și sigla
bibliotecii, duceți cartea înapoi. Cineva o are în gestiune și răspunde ﬁnanciar
pentru ea. Atrageți atenția oricui ar vrea să distrugă sau să sustragă o carte
din bibliotecă asupra răului pe care-l face persoanei care are cartea în gestiune.
Cred că acest rău este ceva mult mai inteligibil decât cel la care ar face apel
retorica vagă a răului făcut celor însetați de cunoaștere.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 8 –sourceﬁle–

1.1 Sursele eseurilor
1.1.3.1 Dewey
Americanul Melvin Dewey a publicat, în 1876, o schemă de clasiﬁ-
care care avea să exercite o inﬂuență enormă. Ideea de bază a lui
Dewey este simplă. Toate cărțile formează o mare mulțime, sunt
trunchiul unui arbore uriaș. Mai întâi acest arbore este desfăcut în
zece ramuri. Apoi ﬁecare ramură este desfăcută în alte zece ramuri
și procesul poate continua.
Am consultat versiunea prescurtată a clasiﬁcării lui Dewey[8], o
versiune potrivită pentru bibliotecile mici.6Am și folosit-o pentru
biblioteca personală.
Ramurile sunt de către Dewey cu cifre. De exemplu, 111nu în-
seamnă altceva decât că parcurgem structura arborescentă în felul
următor: ﬁlosoﬁe →metaﬁzică→ontologie.
Logica are codul 160. Cifra 0este semnul pentru ramura clasi-
ﬁcării unde sunt puse lucrările cu caracter general. Dacă vrem să
dăm de o ramură anume a logicii, atunci trebuie să mergem mai
departe. Codul pentru logica simbolică este 164.
Cifrele codurilor sunt grupate câte trei și se utilizează un sistem
judicios de analogii pentru a extinde clasiﬁcarea. De exemplu, co-
dul199este pentru „alte ﬁlosoﬁi moderne“. Aici ar intra și ﬁlosoﬁa
românească. Pentru a-i stabili exact codul ne uităm la modul în
care este divizată ramura 9, cea a istoriei. Obținem pentru ﬁlosoﬁa
românească modernă codul 199.498 .
1.1.3.2 Biblioteca Congresului SUA
Biblioteca Congresului SUA este una dintre cele mai mari biblioteci
din lume. Ea are propriul ei sistem de clasiﬁcare.
În sistemul Bibliotecii Congresului trunchiul cel mare al cunoaș-
terii umane este despicat în ramuri care au drept cod o literă. Codul
ﬁlosoﬁei este B.
Ramurile care se desfac din Bprimesc tot o literă. Logica are, de
pildă, codul BC. În limbajul tehnic al clasiﬁcării respective, aceasta
este o subclasă .
Fiecare subclasă codiﬁcată prin litere constituie un spațiu care
este divizat mai departe și codiﬁcat cu cifre. De exemplu, între BF309
șiBF499 se aﬂă tot ce este legat de conștiință și cogniție, incluzând
6Consultați pagina de web < http://www.oclc.org/fp/ > a editurii Forrest
Press pentru a aﬂa mai multe despre clasiﬁcarea Dewey.
–sourceﬁle– 9Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
aici orice text pe teme precum inteligența, gândirea, memoria, psi-
holingvistica.
Biblioteca Congresului este accesibilă pe Internet7și găsiți pe
situl ei o introducere în sistemul ei de clasiﬁcare.8Puteți să tes-
tați cunoștințele dobândite răsfoind prin intermediul Internetului
imensul catalog al Bibliotecii Congresului.
1.1.3.3 Clasiﬁcarea zecimală
În bibliotecile noastre este folosită Clasiﬁcarea Zecimală Universală
(CZU). Principiul ei de bază este același ca și cel din clasiﬁcarea
Dewey. Practic, CZU este forma internațională, tradusă într-o mul-
țime de limbi a clasiﬁcării Dewey.
CZU folosește semne auxiliare pentru a marca relațiile între teme.
De pildă, două puncte denotă o relație. Semnul egal precede indicele
pentru limbă.
CZU a fost utilizată pe vremea când se sortau cartelele cu ma-
șini mecanice; mai nou, a fost adaptată la folosirea în programe de
calculator. Adaptarea realizată de către UDC Consortium nu înde-
plinește însă criteriile stipulate în anexele acestei cărți pentru pro-
gramele utilizate în mediul academic și de aceea nu este prezentată
acolo.9
Nu este nici o problemă însă să adăugați un câmp czuîntr-un
ﬁșier de tip bibși puteți folosi CZU cu BibTEX.10
1.1.3.4 Descrierea cărților de către editori
Dacă răsfoiți cărți publicate cu două-trei decenii în urmă la noi,
nu veți găsi decât o casetă tehnică la sfârșit și cam atât. Nici un
fel de numere speciale pentru carte. Am căutat destul de mult prin
bibliotecă pentru ca să dau peste o carte cu indicații de clasiﬁcare.
Istoria logicii scrisă de William și Martha Kneale11are în caseta
tehnică un cod CZU. Codul respectiv este 16. Chiar și pe baza
explicațiilor noastre sumare de mai sus, este ușor de înțeles ce spune
acest cod. Ne spune că este vorba despre o carte de logică și atât.
După 1989, editurile noastre se străduiesc să intre în circuitul
7V. adresa < http://www.loc.gov >.
8V. pagina de web < http://www.loc.gov/catdir/cpso/lcco/lcco.html >.
9Consultați pagina de web < http://www.udcc.org/mrf.htm > pentru a de-
scrierea soluției UDC Consortium și licența de utilizare.
10Consultați §B.2 pentru sistemul BibTEX.
11William și Martha Kneale, Dezvoltarea logicii (Cluj-Napoca: Dacia, 1974).
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 10 –sourceﬁle–

1.1 Sursele eseurilor
internațional. Nu s-ar putea spune că s-au îmbunătățit peste tot
descrierile cărților, dar cred că nu mai există editură care să nu
includă „ISBN“.
1.1.3.4.1 ISBN ISBN (International Standard Book Number)
este un sistem internațional de numerotare a cărților. Ideea a fost
lansată în Marea Britanie de către marea rețea de distribuire de
cărți W.H.Smith și de către asociația editorilor, în 1965.
În România există un centru național ISBN.12La acest centru
puteți găsi și o listă a codurilor ISBN.
Dacă știți codul ISBN al unei cărți puteți căuta cu mare ușurință
pe Internet date despre cartea respectivă. Editurile și marile librării
folosesc acest cod.
1.1.3.4.2 ISSN ISSN (International Standard Serial Number)
este pentru publicațiile periodice ceea ce este ISBN pentru cărți.
Într-o lume în care numărul publicațiilor tinde să devină uriaș, dacă
știți ISSN-ul unei publicații periodice, aveți mari șanse să găsiți
informații despre ea cu ajutorul Internetului.
Există un centru român pentru ISSN și acest centru are o pagină
de web.13
1.1.3.4.3 CIP CIP (Cataloguing in Publication) este un sistem
voluntar de cooperare între editori și biblioteci. El permite ca de-
scrierea cărții să ﬁe inclusă deja inclusă în carte. Editura Universi-
tății din București folosește acest sistem.
CIP-ul include numele autoarei sau autorului, ISBN-ul, cuvinte-
cheie pentru temele cărții, informații cu privire la existența biblio-
graﬁei, a indicilor.
De la țară la țară, elementele CIP-ul pot să difere. De regulă,
CIP-ul include și coduri pentru CZU, Dewey sau clasiﬁcarea Biblio-
tecii Congresului sau coduri speciﬁce țării respective. În publicațiile
românești, se folosește CZU.
12Informațiile prezentate aici sunt extrase din pagina de web a acestui centru
<http://www.bibnat.ro/produse/ISBN.htm >, vizitată pe data de 20/08/2003.
13V. < http://www.bibnat.ro/produse/ISSN.htm >.
–sourceﬁle– 11 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
1.2 Instrumentul de bază al muncii intelec-
tuale: ﬁșele
Cuvântul-cheie pentru tehnicile tradiționale de muncă intelectuală
este „ﬁșă“. Dulapurile cu ﬁșe erau un element nelipsit din biblioteci
înainte de folosirea masivă a calculatoareler.
Când eram tineri, soția mea și cu mine am cumpărat un dulap
numai cu sertare. Intenția era de a-l folosi pentru depozitarea de ﬁșe.
Ocupă și acum o jumătate de hol, dar este folosit în mică măsură
pentru destinația inițială.
Cred că nu este bine ca ﬁșele tradiționale să ﬁe total eliminate de
dischete și cd-uri. În primul rând, dacă știi să lucrezi cu ele, atunci rolul
ﬁșelor tra-
diționaleînțelegi mult mai ușor ce se întâmplă cu adevărat când prelucrezi
informații. În al doilea rând, poți realiza ﬁșe chiar și atunci când
n-ai calculatorul cu tine, le poți întinde prin toată casa și le poți
aﬁșa pe panouri speciale. Chiar și aceste rânduri sunt scrise pe baza
ideilor schițate pe o ﬁșă de lucru tradițională.
1.2.1 Formatele ﬁșelor
Fișele au diverse formate, în funcție de destinația lor. Ar ﬁ inutil
să indicăm dimensiunea ﬁșelor în milimetri. În mod sigur, hârtia pe
care o folosiți va avea, de la un producător la altul, dimensiuni ușor
diferite. Vom lua drept reper coala de hârtie denumită A4.14
Formatul A4 este cel folosit pentru lucrări de seminar, lucrări de
diplomă, disertații și teze de doctorat.
Formatul A3 este dublul lui A4. Copiatoarele mai mari pot, de
pildă, lucra cu un asemenea format. A3 este potrivit pentru aﬁșe. În
munca intelectuală ar putea ﬁ folosit atunci când vreți să desenați
o rețea cu relații complicate între capitole și secțiuni sau diagrama
unui argument foarte complicat.
În nici un caz A3 sau A4 nu sunt formate pentru ﬁșele uzuale.
Proiectul de cercetare este normal să ﬁe lucrat pe un format A4
pentru că el este, în fond, ca un studiu preliminar sau un raport de
cercetare. Are alte funcții decât lucrarea ﬁnală, dar nu există motive
speciale pentru a-i da un format aparte.
Fișele, în schimb, vrem să le aranjăm, să le permutăm. Unele
dintre ele am vrea să stea drepte în cutii sau în sertare. Fizic, nu
14Manualele mai vechi dedicate tehnicilor muncii științiﬁce puneau un mare
accent pe ﬁșe. Formatele ﬁșelor sunt descrise de Heyde[17, pp.18–23.].
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 12 –sourceﬁle–

1.2 Fișele
prea are sens să folosim hârtii de format prea mare, care se vor îndoi
ușor în sertar sau în cutia în care le ținem.
Formatul A5 reprezintă jumătatea lui A4. Luați o foaie de hâr-
tie normală, împărțiți în două lungimea ei, tăiați și obțineți o ﬁșă
format A5.
Pentru a obține o ﬁșă de format A6, divizați în două o ﬁșă de
format A5, după metoda descrisă mai sus. Cu aproximație, formatul formatul
tip carte
poștalăobținut este cel al unei cărți poștale obișnuite.15Formatul acesta va
juca un rol foarte important în cele ce urmează.
După aceeași metodă, din A6 obțineți o ﬁșă format A7. Tot cu
aproximație, am putea asemui această ﬁșă cu ﬁșele folosite în mod
tradițional în biblioteci pentru a descrie cărțile (descrierea biblio-
graﬁcă).
Fișa cea mai mică este cea de format A8. Poate ﬁ folosită pentru
a nota un cuvânt sau o expresie scurtă și câteva numere, ca atunci
când construim indexul unei cărți.
1.2.2 Fișele bibliograﬁce
Fișele bibliograﬁce au un rol foarte simplu, dar extrem de impor-
tant. Cu ajutorul lor alcătuim ulterior bibliograﬁa. De asemenea,
sunt necesare pentru a nu consemna în mod repetat toate datele în
legătură cu un anumit document.
În mod normal, formatul unei ﬁșe bibliograﬁce este A7. Cred
că nu este însă o greșeală dacă folosim o ﬁșă tip „carte poștală“ și
pentru descrierea bibliograﬁcă a unui document.
Pentru a înțelege exact de ce date avem nevoie când descriem
un document este bine să avem permanent în minte un principiu principiul
regăsirii
informa-
țieifundamental. Descrierea noastră va ﬁ folosită până la urmă pentru
a indica cititoarei sau cititorului drumul pe care să meargă pentru
a veriﬁca o anumită informație. Calea către informația relevantă
nu trebuie indicată în mod ambiguu. Dacă aș spune „în ﬁlosoﬁa
analitică“, această trimitere este absolut neclară și nerecomandabilă
într-o scriere academică.
1.2.2.1 Fișele bibliograﬁce pentru cărți
Descrierea unei cărți de autor netraduse este exemplul cel mai sim-
plu de descriere a unui document pe care-l putem găsi într-o biblio-
tecă.
15Heyde[17, p.23].
–sourceﬁle– 13 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
Cartea are un autor sau o autoare. Are un titlu. Ea a fost publi-
cată într-un anumit mod. Simpliﬁcând, putem spune că ne intere-
sează trei mari blocuri de date:
Date despre autoare/autor/editor/editoare Consemnați nu-
mele persoanei sau persoanelor care au scris cartea. Mai rar,
s-ar putea ca o organizație să-și asume calitatea de autoare.
Dacă este vorba despre o culegere de studii, trebuie identiﬁcat
un editor sau o editoare.
Date despre text Cartea are un titlu. Dacă este vorba despre o
culegere, trebuie făcută o distincție clară între titlurile studii-
lor și cel al întregii culegeri. În ﬁșa volumului notați doar titlul
volumului și atât.
Date privind publicarea cărții Localitatea, editura și anul pu-
blicării.
Nu este rău să consemnați o serie de date suplimentare. Cartea
are un cod în diversele clasiﬁcări. Poate avea un ISBN. Dac-ați găsi-
t-o într-o bibliotecă publică, atunci are o cotă. O descriere CIP v-ar
ajuta să descoperiți cuvinte-cheie pentru cartea respectivă. Puteți
folosi un câmp cum este câmpul pentru cuvinte-cheie din ﬁgura 1.1
pentru a reține aceste informații.
Dacă folosiți ﬁșa din ﬁgura 1.1 ca model, adaptați câmpul prin-
cipal (cel care acolo servește la consemnarea propoziției-cheie) la
nevoile legate de cele trei blocuri fundamentale de informații biblio-
graﬁce.
Nu cred că trebuie încărcate cele trei blocuri de informații cu prea
multe informații suplimentare față de cele care sunt strict necesare
pentru regăsirea sursei . Dacă este vorba de o traducere, informațiile cazul tra-
ducerilor cu privire la text trebuie însă completate prin includerea numelui
traducătoarei/traducătorului. De asemenea, unele ediții sunt îngri-
jite de către un specialist. Îngrijirea ediției trebuie menționată mai
ales când este vorba efectiv despre o ediție critică (cu note, consem-
narea variantelor din manuscrise și așa mai departe).
În cazul datelor cu privire la publicare, nu mi se pare deloc ne-
cesar să consemnăm numărul de pagini al volumului, formatul sau
alte lucruri de acest gen. Datele acestea sunt consemnate doar de
către specialiștii în biblioteconomie. Când lucrați la un eseu cule-
gerea unor asemenea date va încărca ﬁșele cu date inutile pentru
operațiile de regăsire a informațiilor. Folosiți ﬁșele din bibliotecă,
dacă aveți nevoie de asemenea date.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 14 –sourceﬁle–

1.2 Fișele
Cea mai delicată este distincția dintre titlu și sursă. Din punct
de vedere practic, sursa este ceea ce găsim în ﬁșierul tradițional al
bibliotecilor. În cazul unei culegeri, de pildă, vom găsi titlul culegerii titlu vs.
sursă și date cu privire la antologia respectivă (cine a alcătuit-o, cum a fost
publicată). Nu vom găsi însă ﬁșe pentru ﬁecare studiu sau fragment
din antologie.
La fel, în cazul revistelor, în cele mai multe dintre biblioteci, nu
vom găsi ﬁșe pentru articole. Vom găsi doar ﬁșe pentru revistele
pe care le deține biblioteca. Revista este sursa pe care trebuie să
o localizăm în cazul articolelor. Inutil am căuta, în cele mai multe
cazuri, la autorii respectivi, titlurile de articole.
În ﬁșa bibliograﬁcă este, de asemenea, important să introducem
o abreviere pentru documentul pe care-l descriem. Abrevierea o vom abrevieri
folosite
pentru a
ne referi
la docu-
mentefolosi în ﬁșele de lectură. O putem consemna în același loc ca și-n
ﬁgura 1.1, dar cu o mențiune din care să reiasă limpede că aceasta
este o ﬁșă bibliograﬁcă (ﬁșa principală în procesul de descriere a
unui document) și nu o ﬁșă de lectură. Există, de asemenea, stiluri
de alcătuire a listei bibliograﬁce care folosesc abrevierile.16
Este total nerecomandabil să alcătuiți de la început o listă cu de-
scrierile cărților, articolelor etc. pe care le consultați. Lista aceasta,
scrisă pe foi sau într-un caiet, este extrem de greu de sortat de în-
dată ce ia proporții. Fișele, în schimb, pot ﬁ puse cu ușurință în
ordinea dorită.
1.2.2.2 Fișe bibliograﬁce pentru studii
Studiile din volumele colective și din publicațiile periodice trebuie
neapărat descrise ﬁecare pe o ﬁșă separată. Este o enormă greșeală
să alcătuiți o ﬁșă bibliograﬁcă pentru un volum de studii și pe ea să
faceți o listă a studiilor din volum. Nu mai puteți manipula infor-
mația despre un studiu fără să antrenați și toate celelalte studii în
procesul respectiv.
Fișa pentru un studiu seamănă doar până la un punct cu aceea
a unei cărți. Există o deosebire fundamentală. Trebuie consemnată
sursa în care poate ﬁ găsit studiul respectiv.
Să zicem că trebuie să alcătuiți o ﬁșă pentru un studiu dintr-un
volum. În mod practic procedați în felul următor. Realizați mai întâi
o ﬁșă pentru volum, după indicațiile din §1.2.2.1. Atenție îndeosebi
la consemnarea numelui persoanei care a editat volumul. Acest nume
16V. folosirea etichetelor în ﬁșierele de tip bibla pagina 235, rândul 23.
–sourceﬁle– 15 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
trebuie urmat de (ed.) . Dacă sunt mai multe persoane, puneți plu-
ralul în paranteză.
După ce aveți ﬁșa pentru volum, construiți ﬁșa pentru studiu.
Consemnați date cu privire la autoare, autor, respectiv cu privire la
text.
Blocul de date despre publicare este transformat acum într-o trimitere
la sursă trimitere la ﬁșa volumului, urmată neapărat de paginile între care
apare studiul în volum.
În cazul unei reviste, procedăm în același mod, dar în loc să
ne referim la un volum includem titlul revistei, volumul, numărul,
paginile la care apare articolul, luna sau perioada din an și anul în
care a apărut articolul.
Nu este necesar, în cazul revistelor, să facem o ﬁșă cu descrierea
bibliograﬁcă a revistei. Asemenea date nu se includ în bibliogra-
ﬁa eseurilor academice. Alcătuiți o asemenea ﬁșă numai dacă aveți
motive speciale să faceți acest lucru.
1.2.2.3 Fișele pentru documentele de pe Internet
Folosiți primele două blocuri de informații din cazul cărților. Dife-
rențele cele mai importante apar la cel de al treilea bloc.
În cazul datelor despre text, este util să consemnăm, pe lângă notă
despre
texttitlu, și alte informații utile: situl pe care se aﬂă textul, caracte-
rul textului. Unele documente de pe Internet sunt veritabile cărți
electronice, altele sunt aidoma unor articole tradiționale, altele sunt
simple însemnări. Granițele între tipurile de documente de pe Inter-
net sunt labile; de aceea aceste date trebuie consemnate sub forma
unei adnotări nesupuse unor constrângeri formale. Luați în conside-
rare și utilitatea acestor date pentru căutarea pe Internet, în cazul
în care adresa are o eroare sau s-a schimbat.
La faptele legate de publicare, rețineți adresa de pe Internet.
Consemnați, dacă găsiți așa ceva, data la care a fost plasat pe In- dinamica
textelor
de pe
Internetternet documentul. S-ar putea să ﬁe vorba despre un interval de
timp. Documentele de pe Internet sunt rescrise din mers. Ele au un
caracter dinamic . Vechiul concept de „bun de tipar“17nu se aplică
aici decât foarte rar. Consemnați data la care ați văzut dumnea-
voastră documentul respectiv pe Internet.
Recomandările formulate aici pentru cărți, studii și documente
de pe Internet sunt departe de a acoperi toate cazurile posibile. Din
17Pentru noțiunea de bun de tipar v. Funeriu[14, p.220].
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 16 –sourceﬁle–

1.2 Fișele
practică aș putea totuși spune că ele se potrivesc în marea majoritate
a surselor unui eseu ﬁlosoﬁc.18
1.2.3 Fișele de lectură
Studentele și studenții care aud pentru prima oară de toate aceste
ﬁșe sunt foarte mirați; uneori sunt chiar revoltați de ideea de a folosi
ﬁșele. De ce să nu țină un jurnal de lectură? Unii autori recomanda
așa ceva.19
Eu nu sfătuiesc pe nimeni care lucrează la un eseu ﬁlosoﬁc să
adopte jurnalul de lectură. Ceea ce recomand categoric sunt ﬁșele
de lectură. Motivele acestei recomandări pot ﬁ sistematizate în felul
următor:
•Jurnalul de lectură s-ar putea să ﬁe folositor în cazul discutării
unei opere literare. Pe măsură ce citești, notezi ﬂuxul trăirilor
pe care le inspiră opera literară. În cazul ﬁlosoﬁei, nu este încă
esențial să surprindem trăirile pe care ni le inspiră.
•În al doilea rând, selectarea, sortarea și regăsirea informați-
ilor este mult mai ușoară în cazul ﬁșelor. Fișele sunt special
concepute pentru a facilita aceste operații.
•În sfârșit, ﬁșele impun o disciplină în consemnarea informații-
lor. Nu este întâmplător faptul că ele au dimensiuni standard.
Aceste dimensiuni sunt alese în așa fel încât să stimuleze con-
semnarea ordonată a datelor.
O ﬁșă de lectură are formatul A6 (cartea poștală). Fiecare ﬁșă
este divizată în câmpuri . Practica proprie ne sugerează că este suﬁ-
cient să împărțim ﬁșa în trei câmpuri.
Primul câmp cuprinde abrevierea care ne trimite la ﬁșa biblio-
graﬁcă adecvată.Abrevierea este bine să ﬁe urmată de indicarea sec-
țiunii din text care stă la baza celor consemnate în ﬁșă. Pot scrie, de
18Există o serie de surse importante (cum ar ﬁ meterialele publicate de către
juriști) care nu sunt tratate aici. În măsura posibilului, acest lucru poate ﬁ făcut
sub forma unor răspunsuri la întrebări pe situl cărții.
19Bazerman[2, pp.26–27] recomandă transformarea notelor scrise pe marginea
textului într-un jurnal de lectură. Dincolo de pericolul de distrugere a exempla-
relor din bibliotecile publice, notațiile marginale conțin și alte primejdii. Sunt
în dezacord cu ideea lui Bazerman de a consemna reacțiile afective. În orice caz,
acestea nu sunt potrivite cu lucrul la eseul ﬁlosoﬁc. Jurnalul de lectură ca atare
are un mare dezavantaj față de ﬁșe: căutarea informațiilor este diﬁcilă; sortarea
lor după diverse criterii este imposibilă.
–sourceﬁle– 17 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
Figura 1.1: Modelul unei ﬁșe de lectură
pildă, MillDL:capitolul:paragraful . Abrevierea trebuie să cores-
pundă cu cea din ﬁșa bibliograﬁcă. Descrierea structurală ne per-
mite să nu depindem de paginația ediției consultate. Paginile le vom
consemna doar în câmpul pentru propoziția-cheie.
Numărul paginii este un fapt legat de modul de publicare a docu-
mentului. El nu ne spune nimic în legătură cu structura documentu-
lui. De ce este așa de importantă structura documentului ca atare?
Dacă avem de comparat ediții diferite sau originalul cu diverse tra-
duceri, paginile nu ne sunt de nici un folos. Trebuie să recurgem
la părți, capitole și alte secțiuni, precum și la paragrafe.20Doar ele
ne permit să regăsim cu precizie punctul din text în care apare o
anumită idee. Numai textele clasice au o paginație standard la care
ne putem referi independent de modul de publicare.
Al doilea câmp cuprinde cuvinte-cheie. De regulă, este vorba des-
pre o pereche de cuvinte-cheie.21
Al treilea câmp al ﬁșei de lectură este cel mai important. Aici
consemnăm propoziția-cheie pentru secțiunea pe care o adnotăm cu
ajutorul ﬁșei de lectură. Este extrem de important să distingem cu parafra-
zare vs.
citaremare grijă încă de la acest nivel între parafrazarea unei idei și ci-
tat. Eu unul aș recomanda redarea sistematică în propriile cuvinte
20Pentru elementele structurale ale textului v. §1.3.
21V. la pagina 22 modul de a analiză a structurii unei propoziții din perspec-
tiva rezumării unui text.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 18 –sourceﬁle–

1.2 Fișele
a ideilor-cheie22și extragerea unui citat doar ca o dovadă a co-
rectitudinii parafrazării operate sau pentru a-l supune unei analize
ulterioare.23
Citatele sunt marcate cu ajutorul ghilimelelor. În cazul în care
este vorba de un text în altă limbă, se recomandă consemnarea
citatului în original. Traducerea poate ﬁ operată ulterior sau poate
ﬁ consemnată într-o paranteză.
Reproduceți citatele fără să le modiﬁcați. Când găsiți un element
al textului (o eroare de ortograﬁe, de exemplu) care ar putea ﬁ
perceput de către publicul cititor ca ﬁind o greșeală care vă aparține,
folosiți sic.24Utilizați însă în mod judicios acest sistem. La urma
urmei, până la proba contrarie, se consideră c-ați reprodus în mod
corect citatele.
De ce atâta grijă cu citatele? Pentru a evita ceea ce am putea evitarea
plagiatu-
luidenumi plagiatul din neglijență . Dacă nu marcăm adecvat citatele,
s-ar putea să le folosim ulterior ca și cum ar ﬁ o parafrazare și să nu
punem ghilimele. Oricum, chiar și-n cazul parafrazărilor, trebuie să
menționăm sursa ideii respective.
Pentru a putea preciza ulterior sursa unei idei, în cazul documen-
telor tradiționale mai avem nevoie de numărul paginii în care am
găsit ideea. Un mod comod de a marca pagina este să punem două
puncte urmate de numărul paginii (paginilor) în partea dreaptă a
câmpului propoziției-cheie.25
Există o mare eroare, pe care am văzut-o comisă de nenumărate o singură
propozi-
ție-cheie
pe o ﬁșăori. Ea constă în consemnarea pe o singură ﬁșă a două sau mai
multe propoziții-cheie. Neajunsul acestui mod de a proceda se vede
în momentul în care începem să permutăm ﬁșele.
O altă eroare constă în consemnarea în câmpul pentru propoziția-
cheie a unor cuvinte-cheie disparate.
În sfârșit, unele persoane, după ce au pregătit ﬁșele, distrug toată nu capsați
ﬁșele
22Parafrazarea trebuie făcută cu grijă. Peter Suber observă, într-un text ca-
re-l completează pe cel din bibliograﬁa ﬁnală, că trebuie să trecem dincolo de
„meșterirea superﬁcială a formulărilor“ originalului (v. Suber[42, plag.htm]).
23Prezența citatului pe ﬁșă poate să ne ajute și la realizarea unei parafrazări
corecte. Putem măsura lesne distanța dintre cuvintele originalului și cuvintele
noastre. Cum ajungem la „cuvintele-noastre“? Metoda cea mai bună este aceea
de a ne constitui pe moment în avocații textului original. Ca avocați trebuie să
dăm cea mai bună formă ideilor originalului. În plus, trebuie să ne străduim să
ﬁm mai conciși decât originalul.
24Termenul „sic“ vine din limba latină și aici înseamnă așa este scris în origi-
nal.
25Nu uitați să notați numerele paginilor. Aveți nevoie de ele atunci când citați!
–sourceﬁle– 19 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
munca prin capsarea ﬁșelor. În felul acesta ne întoarcem la ideea
jurnalului de lectură, respinsă de către noi.26
Textul este ca un puzzle cu nenumărate soluții. Puzzle -ul ca ju-
cărie are doar o soluție. Textele ﬁlosoﬁce nu sunt însă un divertis-
ment. Fișele sunt făcute pentru a reconstitui alte și alte versiuni ale
puzzle -ului. Dacă le capsăm, blocăm posibilitatea de a studia aceste
versiuni.
1.2.4 Fișele de lucru
Ideea introdusă metaforic în titlul primei părți a cărții este cea a
unei lumi a ideilor extrem de diverse. Ideile acestea sunt ideile altora,
dar și ideile noastre.
Putem consemna ideile noastre pe ﬁșe asemănătoare cu ﬁșele de
consemna-
rea
propriilor
ideilectură. Formatul acestor ﬁșe este însă în mod intenționat restrictiv.
Rolul lor este să ne forțeze să esențializăm.
În cazul ﬁșelor pentru ideile noastre, scopul nu este esențializarea,
ci conturarea unor linii de forță ale argumentelor noastre. Pentru
aceasta avem nevoie de loc pentru dezvoltări mai ample.
Formatul adecvat pentru aceste ﬁșe mi se pare A5. Este mai mare
decât cartea poștală, dar îți permite să scrii în cele mai diverse lo-
curi. Poți scrie în metrou, folosind o carte, dacă n-aveți un clipboard
format A5. Poți scrie în parc. Toate aceste locuri se potrivesc perfect
cu imperativele „furtunii de idei“.
Nu există reguli precise pentru aceste ﬁșe, așa cum nu există
reguli pentru conținutul eseurilor. Nu te poate învăța nimeni ce să
pui în conținutul eseului. Trebuie să gândești pe cont propriu.
1.3 În căutarea ideilor-cheie
Câmpul principal al unei ﬁșe de lectură ar trebui să conțină o singură
propoziție-cheie. De asemenea, metoda de sortare cea mai bună, în
cazul ﬁșelor, este cea care se folosește de cuvintele-cheie din propo-
ziția respectivă.
Cum găsim însă cuvintele și propozițiile care reprezintă cheile
unui text? Cel mai bun de a învăța acest lucru este acela de a exersa
rezumarea de texte. Când rezumăm, de fapt, scoatem la lumină rezumarea
cheile textului. Cu alte cuvinte, producerea de cuvinte-cheie și de
26V. pagina 17 aici.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 20 –sourceﬁle–

1.3 În căutarea ideilor-cheie
propoziții-cheie este un efect colateral al operațiunii de rezumare a
unui text.
Rezumarea poate ﬁ învățată cel mai bine din practică. Principiile
ei de bază sunt relativ simple, dar aplicarea lor cere exercitarea
constantă a discernământului uman.
Înainte de a prezenta principiul de bază al rezumării, se cuvine „Para-
graf“ ca
sinonim
pentru
„alineat“să explicăm felul în care desemnăm elementele din care este com-
pus textul. Elementul de bază, marcat printr-o distanță mai mare
între rânduri sau printr-un spațiu alb înainte de primul cuvânt, este
denumit curent în românește „alineat“. Există tendința puternică
de a numi acest element al textului „paragraf“, după modelul altor
limbi.27Voi adopta o atitudine pragmatică și voi folosi și eu cei doi
termeni ca și cum ar avea un înțeles similar.28
O altă problemă delicată o ridică termenul de „secțiune“. Din
nou, voi extinde în mod pragmatic utilizarea acestui termen. El se
va referi, în sens strict, la orice diviziune a textului aﬂată la un nivel secțiune
plasat între paragraf (alineat) și capitol. În sens larg, desemnează
orice diviziune a textului. Părțile și capitolele reprezită tot diviziuni
ale textului. Ele sunt diviziuni speciﬁce cărților.
În general, pentru a nu complica lucrurile, simbolul folosit de noi
pentru orice diviziune a textului care are un număr este §.29simbolul §
Principiul de plecare este că rezumarea începe de la nivelul ali-
neatelor. Alineatele sunt structurile de bază ale textului. Le-am pu-
tea asemăna cu moleculele. Ca și moleleculele, alineatele au o struc-
tură mai ﬁnă (atomică și subatomică). Alineatele sunt compuse din
propoziții, care au, la rândul lor, o structură.
Gramatica30pe care o vom folosi poate să pară derutant de
simplă, dar este extrem de utilă pentru rezumarea textelor. Fie-
care propoziție este desfăcută în două părți: o temă și un comen-
27Funeriu[14, pp.201–203] discută amănunțit cei doi termeni. Pentru opțiunea
în favoarea sinonimiei v. și Moroșanu[30, pp.17, 55].
28Folosit cu un înțeles distinct, „paragraf“ înseamnă cea mai mică secțiune
de text formată din unul sau mai multe alineate . Iancu și Horvat, de pildă,
numerotează paragrafele înțelese în sensul de mai sus. V. explicația din Iancu
și Horvat[19, p.10].
29Comanda pentru obținerea în LATEX a acestui simbol este \textsection{}
și are, nu întâmplător, un nume foarte sugestiv.
30Strict vorbind, este vorba doar despre o idee din gramatica sistemică. Acest
tip de gramatică distinge între diverse sisteme funcționale ale unei limbi. Unul
dintre aceste sisteme este cel analizabil în termenii distincției dintre temă și
remă . A se vedea reconstrucția acestui gen de gramatică în cartea lui Terry
Winograd, Language as a Cognitive Process (Reading: Addison-Wesley, 1983),
pp.272–310, dar în special pp.282–285.
–sourceﬁle– 21 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
tariu.31Comentariul este ceea ce are de spus autoarea sau autorul
pe tema respectivă. Într-un alineat, o temă poate ﬁ comentată în
mod repetat. De asemenea, un comentariu poate să devină tema
unei alte propoziții.
Fiecare alineat are o temă-cheie și un comentariu-cheie pe tema temă vs.
comenta-
riurespectivă. Ele formează împreună propoziția-cheie a alineatului res-
pectiv sau, mai simplu spus, cheia alineatului.
Cheia alineatului poate să apară explicit sau să ﬁe implicită. În
cazul în care este implicită, ea trebuie reconstituită. Adevărul este
că obiceiul de a folosi chei implicite face textul obscur. Când scriem
ar trebui să ne ferim de cheile implicite. Există însă mari autori
pentru care merită să facem efortul de a căuta cheia implicită.
Evident, alineatul ideal n-are decât o singură cheie. Dacă ea este tipuri de
alineate pusă la începutul alineatului, atunci alineatul se poate spune că are
o structură descendentă.32Dacă este plasată la mijloc, alineatul este
pivotant. Dacă este la sfârșit, alineatul are o structură ascendentă.33
Fiecare autor are stilul său și, dacă analizăm atent un număr
suﬁcient de mare de alineate, ne vom da seama unde plasează cheile.
Acesta este un pas important în cazul în care vrem să parcurgem
foarte rapid textul.
Mulți autori folosesc împarantezarea: alineatul se deschide cu împaran-
tezarea ideea-cheie și se încheie cu o remarcă privind consecințele acesteia.
Între aceste două elemente se aﬂă partea care susține, dezvoltă sau
ilustrează ideea-cheie. Propoziția ﬁnală poate consta și dintr-o sim-
plă reaﬁrmare a ideii-cheie.34
Fiecare secțiune este compusă dintr-un număr de alineate (para-
grafe). Dacă extragem cheile acestor alineate, atunci putem analiza
legăturile dintre ele și putem desprinde cheia la nivelul ﬁecărei sec-
țiuni.
Dacă este vorba despre o carte, de la nivelul secțiunilor trecem
31Ideea de a folosi distincția temă–remă în procesul de rezumare este folosită
de către Dubovik, Veize și Golovko[10]. De-a lungul anilor am folosit în practică
această tehnică și ni s-a părut utilă.Terminologia folosită aici este una adaptată,
după cum se va vedea și-n continuare.
32În manualul autorilor din Bielorusia[10, p.13] acest tip de alineat este de-
numit „alineat deductiv“.Cred că denumirea induce în eroare. S-ar putea ca
ideea-cheie să se sprijine pe o inducție, dar autorul să o plaseze la începutul
alineatului.
33În manualul lingviștilor din Bielorusia[10, p.14] denumirea este de „alineat
inductiv“.
34Răspândirea acestui tip de alineat n-ar trebui să ne mire. El este recoman-
dat, folosind este drept o altă terminologie, în inﬂuentul manual al lui Strunk[41,
p.15].
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 22 –sourceﬁle–

1.3 În căutarea ideilor-cheie
apoi la nivelul capitolelor și al întregului text. Rezumatul nu face
decât să reconstituie structura relațiilor dintre cheile diviziunilor
textului.
Acum se vede foarte limpede care este rolul ﬁșelor de lectură.
În cazul unei lecturi lente, ﬁșele de lectură surprind cheia ﬁecărui lectura
lentă alineat. Pot ﬁ făcute ﬁșe chiar până la nivelul propozițiilor, dar
numai în cazul unei lecturi deosebit de amănunțite. Dacă pregătim,
de pildă, o traducere, atunci este normal să procedăm așa. Ideal ar
ﬁ chiar să analizăm în detaliu ﬁecare propoziție și să consemnăm
atent legăturile cu restul textului.
În cazul lecturii ceva mai rapide, sunt consemnate doar cheile lectura
rapidă secțiunilor. Lectura foarte rapidă a unei cărți nu surprinde decât
cheile capitolelor sau poate doar o intuiție cu privire la ideea-cheie
a întregii lucrări.
Cuvintele-cheie sunt elementele (cuvinte sau sintagme) în jurul cuvinte-
cheie cărora gravitează temele sau comentariile. De aici și ideea de a avea,
de regulă, o pereche de cuvinte-cheie.
Utilitatea cuvintelor-cheie este foarte mare. Extragerea lor, ca
să spunem așa, trebuie făcută manual . Doar persoana umană, care
înțelege textul, poate să identiﬁce elementul crucial al unei teme sau
al unui comentariu.
De asemenea, nu trebuie să uităm să surprindem ideea-cheie a
întregului text. Cheile nu trebuie înșiruite în funcție de numărul
de ordine al capitolelor. Accentul trebuie să cadă pe dezvăluirea
legăturilor dintre capitolele și părțile lucrării. Într-o lucrare de ﬁlo-
soﬁe ne așteptăm la legături logice între alineate și între secțiuni. Nu
toate textele de ﬁlosoﬁe reușesc să aibă o arhitectură argumentativă
unitară. Există însă, mai mult sau mai puțin explicit, o rețea de ar-
gumente. Această rețea este străbătută de ﬁrul ideii-conducătoare
a întregului text.
1.3.1 Reconstituirea argumentelor
Identiﬁcarea, analizarea și reconstrucția argumentelor nu constituie
sub nici o formă obiectul cărții de față. Trebuie consultat un text
de specialitate pentru această importantă operație intelectuală.
Ceea ce ne interesează aici este impactul muncii de reconstituire
a argumentelor asupra lucrului cu ﬁșele.
Premisele și concluzia, precum și alte elemente aferente unui ar-
gument (deﬁniții ale unor concepte, presupoziții care afectează ar-
gumentul) pot ﬁ consemnate pe ﬁșe. Trebuie să veriﬁcăm însă dacă
–sourceﬁle– 23 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
secvența formată din abreviere și descrierea structurală este suﬁ-
cient de scurtă. Comprimăm eventual doar descrierea structurală,
aducând-o la forma unui scurt șir de numere.
Când abrevierea este pregătită în modul descris mai sus putem
să folosim o ﬁșă de lucru pentru a construi schema argumentului.35schema
argumen-
tuluiNe putem sluji de un manual de argumentare pentru a găsi suges-
tii referitoare la reprezentarea relațiilor dintre elementele raționa-
mentelor din text. Dacă nu vă plac schemele simbolice, aveți totuși
nevoie de un ghid care să vă orienteze în mod serios în domeniul
argumentării.36
Dacă argumentul are o structură mai simplă o ﬁșă tip carte poș-
tală s-ar putea să ﬁe suﬁcientă pentru schema argumentului. Doar
abrevierile baroce ar putea crea probleme.
Dacă vrem să evaluăm argumentul sau să schițăm diverse idei pe
marginea lui, atunci trebuie să recurgem la ﬁșele de lucru.
De asemenea, este important ca, în ﬁnal, să integrăm argumentul
reconstituit în rezumatul pe care l-am făcut după metoda indicată
mai sus.
1.4 Revoluția computerelor și munca intelec-
tuală
Impulsul de a scrie această carte în forma actuală a venit în timp, pe
măsură ce constatam că tot mai multă lume utilizează calculatorul
într-un mod care ne întoarce într-o epocă de sălbăticie intelectuală.
Lipsesc semnele diacritice la literele românești, secțiunile nu au nu-
mere, bibliograﬁile nu există, nu se alcătuiesc indici. Se investește
mult în partea ﬁzică a computerelor, dar extrem de puțin în învă-
țarea programării. Când se învață câte ceva despre partea subtilă
a computerelor, din păcate, chiar și la nivel universitar, totul se
limitează la programele comerciale de birotică.
Există o soluție la problema de mai sus: adoptarea limbajului
folosit pentru tehnoredactarea textelor matematice. Deviza de pe
frontispiciul Academiei din Atena, Ćgewmètrhtoc mhdeÈc eÊsvÐtw,37ar
35Pentru construcția schemei se pot folosi săgeți etichetate, de genul celor din
rețelele semantice. Etichetele sugerează relația dintre propozițiile-cheie. Putem
arăta astfel pe care propoziții se sprijină o concluzie mai importantă.
36Cartea lui Flew[13] este un exemplu excelent de astfel de ghid care nu
recurge nici măcar la o singură formulă. Ea ne arată în schimb cum pot ﬁ puse
sub lupa logicii argumentele reale.
37Expresia ﬁgurează la cel puțin nouă autori vechi. Între alții, o folosește Da-
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 24 –sourceﬁle–

1.4 Revoluția computerelor și munca intelectuală
trebui schimbată și referirea la cunoașterea geometriei înlocuită cu
cerința de a cunoaște limbajul T EX38sau sistemul L ATEX,39bazat
pe TEX.
1.4.1 Dilema muncii intelectuale computerizate
Cele mai multe persoane învață relativ ușor să creeze un ﬁșier, dar
nici nu se gândesc să învețe cum să structureze ﬁșiere de tip text.
Ele își procură, pe căi mai mult sau mai puțin legale, un program
care are în numele său cuvântul magic oﬃce . Cu acest program se
apucă să elaboreze manuscrise.40
Elaborarea manuscrisului implică însă un proces de rescriere a rescrierea
textului textului. Un eseu academic are însă secțiuni numerotate, note com-
plicate, trimiteri interne. Dacă introducem o secțiune nouă, atunci
toată numerotarea se schimbă. Trimiterile interne vor trebui modiﬁ-
cate. Elementele care dau nota distinctivă a unui eseu academic sunt
fragile . Noile versiuni pot să piardă ceea ce fusese câștigat anterior.
Cum se descurcau oamenii în mod tradițional? Lucrul acesta se rescrierea
manuală vede și dintr-o privire superﬁcială asupra termenului de manuscris .
Etimologia sa este cât se poate de transparentă: este vorba despre
un text scris cu mâna. Toate operațiile implicate de trecerea la o
nouă versiune se făceau manual. Când totul era gata manuscrisul
era dactilograﬁat.
Tradițional, marea majoritate a lucrărilor de seminar erau pre-
zentate ca manuscrise. Lucrările de diplomă și cele de doctorat se
dactilograﬁau.
Computerul permite acum producerea unor texte care au calita-
tea celor tipărite. Este destul de evident pentru oricine că un pro-
gram de calculator adecvat transformă computerul în ceva ce este
mult mai mult decât vechea mașină de scris.
vid (ﬁlosof armean din secolul al VI-lea). Gabriel Liiceanu o traduce, cu acura-
tețe, prin „nici un necunoscător al geometriei să nu intre“, în David, Introducere
în ﬁlosoﬁe (București: Editura Academiei, 1977), p.74. V. textul grecesc în A.
Busse(ed.), Commentaria in Aristotelem Graeca (Berlin: Reimer, 1904), p.57,
rândurile 19-20. David socotește că pentru Platon matematica era un exercițiu
pregătitor pentru ﬁlosoﬁe.
38Creatorul T EX este profesorul Donald Knuth de la Stanford University. V.
pagina sa de web la adresa < http://www-cs-faculty.stanford.edu/~knuth >.
Pentru mai multe informații despre Donald Knuth v. aici pagina 183.
39LATEX, v. aici anexa B, este creat de către Leslie Lamport. În prezent
Lamport este cercetător la Microsoft. V. pagina sa de web la adresa < http:
//research.microsoft.com/users/lamport/ >.
40Cărțile lui Funeriu[14, passim] sau Biriș[3, pp.141-144] sunt total sub vraja
oﬃce -urilor.
–sourceﬁle– 25 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
Alegerea între programele de calculator ne pune însă în fața unei
dileme. Ce fel de programe să alegem?
•unele pentru care ne trebuie „permis de utilizator“?
•sau unele pentru care ne trebuie „permis de programator“?
Pentru imensa majoritate a intelectualilor de factură umanistă
chiar și utilizarea pare să ﬁe un obstacol major. Ei sunt tentați de
farmecele sistemelor wysiwyg .41
Printre ﬁlosoﬁ există evident o excepție. Este vorba despre per-
soanele care au fost atrase de logica simbolică, sub o formă sau alta.
Pentru respectivele persoane nu este deloc greu să se îndrepte către
programare.
Pledoaria din această carte este desigur pentru adoptarea, în
munca intelectuală, de către toată lumea a perspectivei programării.
Am putea insista asupra ideii de perspectivă . Am putea spune că
nu este vorba despre scrierea nici unei linii de program. În fapt, chiar
așa și stau lucrurile dacă folosim șabloane gata pregătite. Credem
însă că n-are rost însă să vindem iluzii.
Perspectiva programării cere efectiv să înțelegi, ﬁe și la un ni-
vel foarte elementar, ce anume înseamnă un program. S-ar putea
ca lucrul acesta să ﬁe chiar mai simplu de învățat decât utilizarea
avansată a unui program. Problema este însă cu totul alta. La ce
ajungem dacă nu ne orientăm către perspectiva programării?
Adevăratul dramatism al dilemei devine vizibil dacă răspundem
la întrebarea de mai sus. În munca intelectuală sunt folosite unelte
din pachete care au în numele lor cuvântul englezesc oﬃce . Acest
cuvânt înseamnă „birou“ și ne furnizează cheia dilemei. Pachetele
respective sunt adecvate pentru munca de secretariat. Ele nu sunt
concepute pentru a ﬁ utilizate în munca intelectuală.
Ce anume face ca pachetele destinate muncii de birou să ﬁe ne-
potrivite pentru munca intelectuală? Personalul din secretariate nu
trebuie să aibă o atitudine creatoare față de conținut; ar ﬁ și absurd
să facă așa ceva. Menirea sa este cu totul alta.
Munca intelectuală presupune însă independență și o atitudine separarea
conținutu-
lui de
formăcreatoare față de conținut. Cea mai modestă lucrare de seminar
n-are voie să ﬁe un simplu rezumat sau un colaj de rezumate. Tre-
buie să existe un mod propriu de a prezenta ideile altora.
41Aceste sisteme sunt bazate pe ideea că vezi pe ecran textul așa cum va ﬁ el
tipărit.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 26 –sourceﬁle–

1.4 Revoluția computerelor și munca intelectuală
Pentru a putea să ne concentrăm asupra conținutului trebuie să
existe o separare între conținut și formă. Exact lucrul acesta nu-l
fac programele uzuale pentru munca de birou.
În al doilea rând, oricât ar părea de curios, programul trebuie să
imprime o disciplină muncii intelectuale. Din nou, programele pen-
tru munca de birou nu sunt orientate către imprimarea disciplinei
necesare muncii intelectuale.
Ce înseamnă această diciplină? Ea începe, de pildă, chiar cu mo-
dul în care construim paragrafele textului nostru. Pot ﬁ oferite multe
alte exemple. Un program destinat muncii de birou nu ne va forța
să avem toate elementele obligatorii într-o trimitere bibliograﬁcă. În
fapt, nu ne va forța să folosim un stil uniform în bibliograﬁa noastră.
În al treilea rând, în practică, uneltele programatorilor permit un
management superior al notelor de subsol, trimiterilor și indicilor.
Paginile documentului pregătit pentru tipărire sunt, de asemenea,
stabile atunci când sunt pregătite prin programare. Nu riști ca pe
altă mașină sau la o nouă rulare a programului să vezi altă aranjare
a paginilor.
În rezumat, dilema este între folosirea unor programe seducă-
toare, care te îmbie să le utilizezi, dar nu sunt adecvate muncii
intelectuale, și o abordare considerabil mai abstractă, dar potrivită
cu munca intelectuală.
1.4.2 Investiți într-un computer
Nu spuneți că nu vă puteți permite să achiziționați un computer.
Evident, totul pe lumea aceasta are un cost. Un cost înseamnă însă
jertﬁrea unor oportunități de acțiune. Sunt destule lucruri pe care
merită să le jertﬁți pentru a putea lua un computer și sistemul de
operare aferent.
Un computer costă acum cât apometrele dintr-un apartament. La
mine în cartier, mai toate apartamentele au apometre. N-am idee în
câte apartamente există un computer, dar cred că acest număr nu se
compară cu acela al apometrelor. În orice caz, puțini dintre cei care
au conexiune la televiziunea prin cablu au adăugat și o conexiune
Internet.
Persoanele care spun că nu-și pot permite să ia un computer se
gândesc la „ultimul model“, cu DVD și placă graﬁcă pentru jocuri
fabuloase. Cred că este o adevărată crimă să folosești computerul
pentru a te uita la DVD și a te distra cu jocuri de calculator. În
fond, există DVD separat și stații speciale pentru jocuri. Compu-
–sourceﬁle– 27 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
terul este cu adevărat util pentru aplicațiile subtile din punct de
vedere intelectual.
Prețul unui sistem pe care ar putea ﬁ folosite elementele esențiale
ale tehnicilor care vor ﬁ explicate aici este efectiv modic. Ar putea ﬁ
un computer achiziționat la mâna a doua și pe care să poată ﬁ scrise
ﬁșierele L ATEX care vor ﬁ transferate pe o dischetă și compilate în
laboratorul Facultății.42
Achiziționați computerul de la o ﬁrmă care vă oferă consultanță.
Puteți astfel potrivi bugetul dumneavoastră cu echipamentul cum-
părat.
Când este vorba despre computere mai există o serie de alte ob-
stacole în calea utilizării lor în munca intelectuală. În laboratorul
Facultății predomină computerele pe care sunt instalate sisteme de
operare Unix. Când utilizatorul obișnuit cumpără la magazin un
computer, de regulă, achiziționează un PC cu Windows preinsta-
lat. Tipul acesta de computer predomină, de altfel, și-n catedrele
Facultății.
Trebuie să facem unele distincții între persoanele care utilizează
computere și să explicăm apoi cui vrem să ne adresăm. Marea masă
este compusă din utilizatori obișnuiți. Alt tip de utilizator caută să
aibă un computer cât mai puternic. Acesta va ﬁ tentat de ultimul
tip de sistem Windows și de tot felul de programe care sunt, pre-
cum motocicletele sau mașinile sport, menite să dea senzația unei
utilizări în forță a computerului. O altă categorie o constituie cei ucenici
vrăjitori pe care-i vom denumi ucenici vrăjitori.43Aceștia instalează Linux
pe computerul lor. Folosesc un editor pentru programatori. Compi-
lează programe care sunt scrise în C/C++. Chiar scriu asemenea
programe.
Anexele cărții noastre se adresează utilizatorilor obișnuiți. Îi ig- anexele
noră pe cei care utilizează computerul în forță. Unele porțiuni cu-
prind idei pentru ucenicii vrăjitori, dar nu o prezentare în detaliu
a informațiilor respective. Ucenicii vrăjitori vor experimenta, dacă
sunt curioși, în zona respectivă. De asemenea, utilizatorii obișnuiți
trebuie să știe că experimentele respective sunt mai mult sau mai
puțin riscante. Dacă iau în mână bagheta de ucenic vrăjitor o fac
pe propria răspundere.
În practică, am testat toate programele despre care este vorba în
carte sub Windows98SE și, în punctele cele mai importante, și sub
WindowsXP. După părerea noastră, Windows98SE este un sistem
42Pentru detalii privind acest mod de lucru a se vedea aici §B.1.2.2.
43Am preluat expresia din cartea lui Raymond Seroul[39].
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 28 –sourceﬁle–

1.5 Computerul pregătit pentru munca intelectuală
foarte potrivit pentru un computer care nu este conectat la Internet
și pe care principala activitate este scrierea de lucrări de seminar,
teze, disertații, articole, cărți. Pentru investigațiile pe Internet am
folosit un client Windows98SE al unui server Linux și serverul Linux
ca atare. În laboratorul Facultății studentele și studenții au acces
la un server Linux similar, precum și la un sistem Sun Solaris, care
este tot de tip Unix.
Filosoﬁile care stau în spatele unui sistem Unix și al unuia de
tip Windows sunt cât se poate de diferite. Un sistem Unix este ca o
trusă cu sute, chiar mii de unelte. Cu ﬁecare unealtă se poate face
doar un anumit lucru. Se lucrează ca pe o bandă rulantă: modiﬁci
obiectul prelucrat cu o unealtă; îl pui pe bandă; apoi se execută o
nouă operație de prelucrare și așa mai departe. În sistemul Windows
ideea este de a crea o mașină integrată de mari dimensiuni care
să facă ea toate operațiile de mai sus. Integrarea simpliﬁcă enorm
utilizarea, căci mașinăria pornește prin apăsarea unui buton virtual
pe ecran. Reglarea mașinii integrate se face printr-o interfață graﬁcă,
ceea ce este efectiv agreabil din perpectiva utilizatorului. Pe măsură
însă ce gradul de integrare crește, interfața devine tot mai complexă
și trebuie să consulți cărți groase pentru a ști ce și cum să potrivești.
1.5 Computerul pregătit pentru munca inte-
lectuală
Fiecare capitol din trunchiul principal al cărții de față se încheie cu
o scurtă secțiune care face legătura cu anexele.
Dacă vă hotărâți să folosiți computerul în munca intelectuală,
nu abandonați total ﬁșele tradiționale. Trecerea de la metodele tra-
diționale ale muncii intelectuale la cele actuale nu a fost, de altfel,
una bruscă.
Unul dintre pașii importanți în procesul de tranziție l-a repre-
zentat trecerea de la sortarea manuală a ﬁșelor la cea mecanică. În
unele situații, cum ar ﬁ prelucrarea recensămintelor de mare am-
ploare, sortarea manuală devenise extrem de ineﬁcientă la sfârșitul
secolului al XIX-lea. Hermann Hollerith, statisticianul care a inven-
tat în 1887 mașina de sortat cartele perforate, a rezolvat această
problemă.44
Hermann Hollerith a fost, de altfel, și fondatorul Tabulating Ma-
44Arnold, Hill și Nichols[1, pp.41–43] descriu pe larg impactul invenției lui
Holerith.
–sourceﬁle– 29 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

1. Tehnologia muncii intelectuale
chine Company.45În 1911, ﬁrma înﬁințată de Hollerith, în urma unei
fuziuni, a devenit IBM. IBM s-a transformat mai târziu într-un mare
producător de calculatoare. Tot IBM este ﬁrma care, la începutul
anilor ’80 ai secolului trecut, a promovat pe piață PC-urile.
În anii ’70 ai secolului trecut, computerele nu erau accesibile
decât unui număr restrâns de persoane. Contactul masiv cu calcu-
latoarele personale a început abia în anii ’80. La începutul anilor ’90
rețelele de calculatoare erau încă ﬁrave. Doar către sfârșitul deca-
dei Internetul capătă o importanță crucială. Din perspectiva muncii
academice, Internetul devine o bibliotecă planetară.
În cazul în care trebuie să o porniți de la zero, citiți mai întâi
anexa A. Încercați să înțelegeți bine ideea de ﬁșier. Pentru a pu-
tea înlocui ﬁșele bibliograﬁce tradiționale cu ﬁșe electronice studiați
anexa B.2.2.
La o primă lectură puteți sări peste anexa despre expresiile re-
gulate (§A.3) și aspectele mai avansate ale căutării în ﬁșierele com-
puterelor (§A.4). Reveniți la ele după ce citiți capitolul despre im-
portanța proiectului de cercetare (§2).
45Arnold, Hill și Nichols[1, p.43] arată că Hollerith a înﬁințat ﬁrma sa pentru
comercializa mașinile de sortat cartele.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 30 –sourceﬁle–

Capitolul 2
La început a fost proiectul
Cuprins
2.1 Proiectul de cercetare . . . . . . . . . . . . . . 32
2.1.1 Tema proiectului . . . . . . . . . . . . . 33
2.1.2 Bibliograﬁa inițială . . . . . . . . . . . . 33
2.1.3 Obiectivele proiectului . . . . . . . . . . 34
2.1.4 Ipoteza proiectului . . . . . . . . . . . . 35
2.2 Documentarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.2.1 În căutarea bibliograﬁei . . . . . . . . . 36
2.3 Publicul cititor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.3.1 Ochiul critic al colegilor și colegelor . . 41
2.4 Construiți proiectul cu ajutorul computerului . 41
Cum începem lucrul la eseul nostru? Răspunsul este foarte sim-
plu: ne documentăm și cercetăm. Mai precis formulat, principiul
avut în vedere ar suna astfel: n-are sens să vă faceți un „plan cu
ideile“ pe care le va conține eseul ﬁnal până n-ați investigat pro-
blema care vă interesează.1
Principiul conform căruia „la început este o cercetare“ este foarte
bun pentru a para o eroare extrem de frecventă. Cel puțin până
acum, majoritatea studentelor sau studenților care au vrut să ﬁu
conducătorul lucrării lor de diplomă au avut tendința de a-mi arăta,
din primul moment, un plan al lucrării ﬁnale.
Prezinți un plan al lucrării tale unui editor. Eu nu sunt însă un
editor sau un redactor al lucrărilor studențești. Ceea ce ar trebui
să fac este să îndrum o investigație și să ofer sfaturi pe parcursul
elaborării lucrării. Oricât de pompos ar suna, trebuie să ajut oamenii
să gândească.
1Planul vine la urmă, când asamblați secțiunile textului! V. aici pagina 50.
–sourceﬁle– 31 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

2. La început a fost proiectul
Mai rău chiar, cei mai mulți păreau destul de nedumeriți când le
ceream amănunte cu privire la țelurile investigației lor.
Constrângerile impuse în continuare proiectelor s-ar putea să nu
ﬁe pe gustul unora. Împiedică ele oare manifestarea inteligenței pro-
prii? Nu.
Pe de o parte, ar ﬁ un non-sens evident ca o lucrare de semi-
nar să-și propună din start acoperirea unei arii tematice prea vaste.
Chiar dacă lucrul acesta este mai puțin evident în cazul lucrărilor
de diplomă, disertațiilor sau tezelor de nivel mai avansat, circum-
scrierea cu grijă a temelor este și acolo un lucru important.
Pe de altă parte, trebuie acordată atenție unui moment asu-
pra căruia am accentuat mai puțin: analiza argumentelor ﬁlosoﬁce.
Acest lucru poate ﬁ făcut la diverse niveluri de soﬁsticare și nu există
aici posibilitatea de a trage o graniță netă între lucrările de seminar
și contribuții găzduite de publicații profesionale de nivel înalt.
Ceea ce distinge proiectul de cercetare în vederea alcătuirii unei
lucrări de seminar este prudența cu care în mod normal ar trebui
formulate obiectivele. Din experiență am învățat că este cel mai
greu să-i convingi pe studenți și pe studente că obiectivul general
al oricărei lucrări studențești este acela de a arăta că ai înțeles o
literatură și o poți prezenta cu mijloace proprii, fără a ﬁ sclavul sau
sclava formulărilor din texte investigate.
Prin contrast, dacă vrei să pătrunzi într-o revistă cu pretenții
ridicate este necesar să încerci să arăți ceva mai mult decât faptul
că ești familiarizat cu o dezbatere din literatura de specialitate. Ar
trebui să aduci o contribuție cât de mică într-o problemă la care au
meditat și alții. Trebuie să ai un rezultat .
2.1 Proiectul de cercetare
Proiectul cu care plecăm la drum este așternut pe o simplă foaie de
hârtie. El cuprinde titlul proiectului, identiﬁcarea unei discuții din
literatura de specialitate (cu ajutorul a două-trei trimiteri biblio-
graﬁce), obiectivele proiectului și o ipoteză de lucru.
Schematic elementele proiectului arată în felul următor:
•tema proiectului
•o bibliograﬁe minimală
•obiectivele proiectului și ipoteza de bază a proiectului
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 32 –sourceﬁle–

2.1 Proiectul de cercetare
2.1.1 Tema proiectului
Titlul proiectului trebuie să sugereze, la lucrările academice, cât mai
bine tema. O foarte scurtă prezentare nu este neapărat necesară. Ar
putea ﬁ însă utilă. În câteva cuvinte vor ﬁ schițate reperele de bază
ale temei propuse.
Cum să ﬁe aleasă tema? Există unele tehnici relativ soﬁsticate
de găsire a temei unei lucrări.Modul însă în care ar trebui aleasă
tema unei lucrări de seminar ar trebui să ﬁe relativ simplu.
O lucrare de seminar reprezintă proba unei munci independente
de tip elementar. La curs nu pot ﬁ discutate în profunzime toate
conceptele sau argumentele care sunt întâlnite într-un domeniu. La
seminar nu pot ﬁ analizate și dezbătute toate textele semniﬁcative.
Prin lucrarea de seminar sau eseul prezentat la examen, studenta
sau studentul dovedesc capacitatea de a studia în mod independent
concepte sau argumente din bibliograﬁa adecvată pentru cursul și
seminarul respectiv.
De exemplu, cursul ar putea să prezinte aspecte ale operei lui teme ac-
ceptabile Friedrich von Hayek, dar să nu insiste asupra concepției sale despre
ceea ce în engleză se numește rule of law (supremația dreptului).
Aceasta ar putea ﬁ tema unui eseu.
Un alt tip de temă de eseu ar de genul „ideea de supremație a
dreptului la A.V.Dicey și F.A.Hayek“. Comparațiile de acest gen
sunt o sursă inepuizabilă de teme.2
Teme de genul „sinuciderea“, „avortul“, „pedeapsa cu moartea“ ar teme inac-
ceptabile trebui să nu ﬁe acceptate. De câte ori am fost de acord cu asemenea
teme, am regretat apoi acest lucru. Acestea sunt teme prea vaste
pentru o lucrare de seminar sau o lucrare de diplomă. De asemenea,
obiectivele proiectului nu au cum să ﬁe clare. Temele acestea trebuie
refăcute în procesul de rescriere a proiectului.
În cel mai bun caz, teme de genul de mai sus repetă ceea ce s-a
făcut în curs. Obiectivele unui curs sunt prin natura lor diferite de
cele ale unei lucrări de seminar. Iar o lucrare de diplomă nu este un
curs sau o carte.
2.1.2 Bibliograﬁa inițială
Bibliograﬁa proiectului este doar o mică parte a bibliograﬁei pe care
o vom alcătui pe parcursul investigației. Ea are un rol foarte precis:
identiﬁcarea unei dezbateri în orizontul temei date.
2Pentru eseuri care discută un singur autor v. ghidul lui Peter Suber[42].
–sourceﬁle– 33 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

2. La început a fost proiectul
Alegerea cu grijă a bibliograﬁei inițiale are un rol capital în dez-
voltarea în continuare a proiectului. Există două condiții minimale
ale acestei bibliograﬁi.
Prima este aceea ca sursele bibliograﬁce să ﬁe disponibile efectiv.
Cu cât le putem consulta mai ușor și mai des cu atât mai bine.
A doua condiție este ca minimum una dintre surse să aibă o
dată cât mai recentă și trimiteri cât mai numeroase la literatura de
specialitate. Chiar dacă discutăm un autor foarte vechi, cum ar ﬁ
Platon, trebuie să avem la îndemână comentarii cât mai noi.3
2.1.3 Obiectivele proiectului
Când am identiﬁcat o dezbatere putem trece la faza următoare
a construcției proiectului: stabilirea obiectivelor. Principiul funda-
mental este aici acela că ne alăturăm unei dezbateri și încercăm să
participăm la ea.
Obiectivele sunt elementele esențiale ale proiectului. Ele reﬂectă
intențiile cercetării. În principiu, obiectivele sunt de forma „încerc
să răspund la întrebarea . . . “. Altfel spus, obiectivele arată că vrem
să încercăm să rezolvăm o anumită problemă.
Obiectivele nu trebuie să ﬁe numeroase. La o lucrare de diplomă,
două-trei obiective sunt absolut suﬁciente. O singură persoană, în
câteva luni, nu poate poate să atingă prea multe țeluri. În cazul unei
lucrări de seminar, ar trebui să existe un singur obiectiv și numai
unul.
Nu există sfaturi valabile în toate situațiile sau liste generale
de subiecte pentru lucrări. Fiecare proiect trebuie discutat separat.
Tema, bibliograﬁa sau obiectivele trebuie adaptate la capacitățile și
interesele de cunoaștere ale persoanei care va elabora lucrarea.
Am putea identiﬁca oare o problemă pe care nu a mai discutat-o
nimeni până acum? În principiu, acest lucru este desigur posibil.
Dar încercarea de a rezolva problema respectivă nu poate ﬁ nicicum
un obiectiv al unui exercițiu academic, inclusiv la nivelul unei teze
de doctorat. Obiectivele de acest tip sunt, prin natura lor, situate
într-o nișă care nu permite comparația cu rezultatele obținute de
alții.
3Luați ca model o carte precum cea a lui Valentin Mureșan, Comentariu la
Republica lui Platon (București: Metropol, 2000). La paginile 293–294 găsiți
o listă impresionantă de comentarii recente ale textului lui Platon. Autorul a
separat chiar el aceste surse de bibliograﬁa generală, mult mai amplă.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 34 –sourceﬁle–

2.1 Proiectul de cercetare
Adevărul este că și revistele de specialitate serioase nu publică,
de regulă, studii care reﬂectă asemenea retrageri într-o nișă.
Chiar atunci când publică articole care lansează o nouă dezba-
tere, revistele de prestigiu nu se angajează, de fapt, într-o nișă. Ar-
ticolele respective pot combina, de pildă, elemente ale unor linii de
cercetare deja existente. Ele pot, de asemenea, critica în mod radical
un rezultat standard și introduce astfel o nouă problematică.
În cazul exercițiilor academice, nici acest tip de proiecte nu este
rezonabil. Motivul principal îl reprezintă imposibilitatea de a evalua
rezultatele obținute. Evaluarea unor asemenea contribuții se face
doar în timp, printr-o intensă discuție critică.
2.1.4 Ipoteza proiectului
Ca și tema sau obiectivele proiectului, ipoteza, în cazul unei lucrări
studențești, nu trebuie să aibă ambiția de a reprezenta un rezultat
în sensul tare al cuvântului.
Tipică este situația în care comparăm doi autori. S-ar putea ca
toată discuția din literatura de specialitate să se învârtă în jurul con-
vergențelor și divergențelor între teoriile celor doi. Ipoteza ar putea
ﬁ foarte simplă: „au dreptate cei care pun accent pe convergențe“
sau „au dreptate cei care pun accent pe divergențe“.
Condiția fundamentală la ipoteze de genul celor de mai sus este
să nu le formulați „dialectic“: au și unii, au și alții dreptate. Așa
ceva n-are sens din punct de vedere logic. Puteți distinge doar în-
tre planuri în care există convergență și planuri în care predomină
divergențele.
Ipoteza proiectului este testată pe măsură ce lucrăm la proiect.
Există cel puțin două modele ale dezvoltării unui proiect.
Unul este modelul în cascadă. În acest model ipoteza este men- dezvolta-
rea
proiectu-
luiținută constantă. Sunt dezvoltate treptat diversele componente ale
textului, pe măsură ce sunt atinse obiectivele proiectului.
Alt model este cel în spirală. Acest model implică ajustarea și
modiﬁcarea ipotezei de bază, atâta timp cât textul nu este intrat în
faza ﬁnală a elaborării sale. Textul este scris și rescris; sunt operate
numeroase rearanjări ale elementelor sale.
Eu unul înclin categoric către al doilea model.
–sourceﬁle– 35 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

2. La început a fost proiectul
2.2 Documentarea
Documentarea începe încă din momentul în care construim proiectul
eseului. Ea ne permite să reperăm literatura relevantă în orizontul
temei pe care am vrea să o cercetăm.
De asemenea, documentarea ne permite să precizăm tema inves-
tigației. Documentarea preliminară trebuie făcută imediat după ce
avem intuiția că o anumită temă ar ascunde probleme interesante.
Rezultatele documentării iau forma unor pachete cu ﬁșe biblio-
graﬁce, a unor pachete cu ﬁșe de lectură și a pachetelor cu ﬁșe în trei
pachete
cu ﬁșecare am reconstituit argumentele din textele investigate. Tehnicile
menționate în secțiunea despre rezumare4le folosim pentru a des-
prinde propozițiile-cheie și legăturile dintre ele.
Scopul eseurilor nu este acela de realiza o lucrare cu caracter
documentar. De aceea n-are sens să dezvoltăm pe baza ﬁșelor de
lectură rezumate de sine stătătoare ale textelor. Fișele de lectură corelația
cu ﬁșele
de lucrutrebuie corelate în timp cu ﬁșele de lucru pe care notăm propriile
noastre idei. A îngheța totul sub forma unor rezumate masive este
o acțiune contraproductivă.
2.2.1 În căutarea bibliograﬁei
De îndată ce proiectul este stabil, se poate trece la parcurgerea
literaturii relevante din perspectiva obiectivelor pe care și le propune
proiectul. Aici se vede imediat de ce este important să avem niște
obiective. Fără ele am aduna munți de date bibliograﬁce, fără să
știm dacă ne folosesc sau nu efectiv.
Există mai multe metode de construire a bibliograﬁei. Pe cele
mai importante le vom discuta în continuare.
2.2.1.1 Fișierul tematic tradițional
În viitor, s-ar putea să vă întâlniți, în bibliotecă,5tot mai rar cu
ﬁșierul tematic tradițional. În genere, ﬁșele tradiționale din hârtie
tind să ﬁe înlocuite cu sisteme computerizate. Principiul construirii
acestor ﬁșiere tematice a fost discutat atunci când am vorbit despre
sistemele de clasiﬁcare.6
4V. §1.3 pentru tehnicile rezumării.
5Pentru a descoperi rețeaua bibliotecilor și librăriilor folosiți un repertoriu
special, cum ar ﬁ, de exemplu, cel realizat de cimecșimeronia ,Romania
Culture Directory 2003 (București: meronia , 2002), pp.57–87, 96–113.
6V. §1.1.3 pentru sistemele de clasiﬁcare a surselor în biblioteci.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 36 –sourceﬁle–

2.2 Documentarea
Un ﬁșier tematic, după cum sugerează și numele său, grupează
sursele nu după numele autorilor, ci după codurile din clasiﬁcarea
folosită de către bibliotecă.
În practică, trebuie să găsiți un ﬁșier cu teme și codurile afe- ﬁșierul cu
codurile
CZUrente lor. Este, de asemenea, recomandabil să consultați personalul
de specialitate al bibliotecii, care vă va da lămuriri cu privire la co-
durile care vă interesează. De îndată ce știți codurile puteți trece la
identiﬁcarea surselor care sunt relevante din perspectiva obiectivelor
proiectului de cercetare.
Fișierul tematic este cât se poate de util. Marea lui problemă
la noi era felul în care era structurat un asemenea ﬁșier înainte de
1989. Conform modului de gândire totalitar, existau o serie de opinii
infailibile. Totul era clasiﬁcat în funcție de concordanța sau discor-
danța cu aceste susțineri infailibile. Concepția aceasta nu este doar
îndoielnică din punct de vedere ﬁlosoﬁc, ci conduce și la deformări
monstruoase ale ﬁșierelor tematice. Chiar și codurile CZU au fost
modiﬁcate pentru a pune clasiﬁcarea în acord cu acest mod de a
vedea lucrurile.
Refacerea tuturor ﬁșierelor tematice din biblioteci este o muncă
fără îndoială colosală. Nu este de mirare că ea nu a fost întreprinsă.
Morala este că nu trebuie să vă luați după ceea ce ﬁșierul tematic
dinainte de 1989 încearcă să vă scoată ostentativ în față. Navigați
prin ﬁșier cu mult spirit critic. Până la urmă, sub o formă sau alta,
ﬁșele tuturor surselor sunt acolo. Încercați însă să înțelegeți unde ar
ﬁ putut ﬁ plasate cele care vă interesează prin prisma obiectivelor
proiectului dumneavoastră.
2.2.1.2 Rețeaua citărilor
Fișierul tematic realizat pe baza CZU stabilește legături între teme .
Există însă și un alt mod de a detecta legătura dintre texte: trimi-
terile de la un text la altul.
E. Garﬁeld este cel care, în 1955, a dezvoltat sistematic ideea
rețelei de trimiteri de la un text la altul.7Numărul de trimiteri la
7A se vedea, în limba română, prezentarea făcută de către Mihailov, Ceornîi
și Ghilearevski[28, pp.165–175]. Numele lui Garﬁeld apare însă abia la pagina
172. Autorii ruși au o atitudine rezervată față de metoda lui Garﬁeld. Între
altele ei cred că volumul de date ce trebuie prelucrate ar ﬁ prea mare. Garﬁeld
a avut însă o intuiție corectă și capacitățile de prelucrare ale computerelor au
rezolvat treptat problema.
–sourceﬁle– 37 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

2. La început a fost proiectul
un articol poate varia foarte mult. Poate ﬁ menționat și de 500 de
ori sau mai mult. Numărul mediu este de 1,5 menționări.8
Institutul fondat de către Garﬁeld publică faimosul Science Cita-
tion Index . În lumea academică, îndeosebi în SUA, indexul citărilor indicele
citărilor este un adevărat obiect de cult.9Un autor are un rang înalt în ochii
colegilor nu pe baza numărului de publicații, ci pe baza numărului
de trimiteri ale altora la publicațiile sale.
Este inutil să spunem că nu se pune problema să construim ma-
nual, fără ajutorul unei armate de documentariști, un index al ci-
tărilor. Putem însă exploata principiul care stă la baza indexului
citărilor pentru a ne construi bibliograﬁa.
Sursele din bibliograﬁa proiectului citează alte surse, pe care le
includem în lista noastră bibliograﬁcă.10În funcție de obiectivele
proiectului nostru, veriﬁcăm dacă are sau nu rost să menținem în
listă o sursă sau alta.
În faza următoare consultăm lucrările nou introduse în listă și
identiﬁcăm citările din aceste lucrări. Din nou, facem o selecție în
funcție de obiectivele noastre.
Putem continua astfel până dăm de rădăcinile dezbaterii care
ne interesează. Acestea s-ar putea să ﬁe plasate uneori adânc în
istoria ﬁlosoﬁei. Alteori, intervalul de timp va ﬁ foarte scurt. Acesta diagrama
trimiteri-
lornu înseamnă că și rețeaua de trimiteri este foarte simplă. Pentru
o investigație serioasă se recomandă să alegem o rețea bogată de
trimiteri.
O diagramă simplă (probabil pe o foaie A3) ne poate ajuta să
dăm o formă mai inteligibilă rețelei de trimiteri.
Rețeaua de trimiteri, în afară de rolul ei în construirea biblio-
graﬁei, mai are un rost. Ea ne ajută să stabilim locul pe care o
contribuție îl ocupă în literatura de specialitate.
Ce criteriu obiectiv avem pentru a aprecia dacă o lucrare este
sau nu importantă? Opiniile subiective, faptul că unuia sau altuia –
indiferent cine ar ﬁ persoana respectivă – i se pare că lucrarea este
importantă nu au o valoare prea mare. Trimiterile însă sunt ca un
vot al membrilor comunității academice.
8Conform estimărilor de la mijlocul secolului trecut.
9V. situl consacrat lui Eugene Garﬁeld la < http://www.garfield.library.
upenn.edu/ >.
10Folosind această metodă putem construi mult mai mult decât o bibliograﬁe.
Eugene Garﬁeld a arătat cum poate ﬁ folosit indexul citărilor pentru a studia
istoria științei. V. clasicul studiu al lui Eugene Garﬁeld, Irving H. Sher și Ri-
chard J. Torpie, The Use of Citation Data in Writing the History of Science
(Philadelphia: Institute for Scientiﬁc Information, 1964).
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 38 –sourceﬁle–

2.3 Publicul cititor
Nu vă bazați niciodată momentele-cheie ale eseului dumneavoas-
tră pe o lucrări periferice într-o rețea a trimiterilor.
În plus, rețelele de trimiteri vă pot da o idee obiectivă și despre
punctele în care dezbaterea a fost deosebit de intensă.
2.2.1.3 Cercetările bibliograﬁce
Cea mai simplă metodă de realizare a unei bibliograﬁi o reprezintă
desigur consultarea unui volum sau a unei publicații periodice în
care găsiți o cercetare bibliograﬁcă pe tema care vă interesează.
Rezultatele unei cercetări bibliograﬁce de specialitate înglobează,
de obicei, sute de referiri. Dacă intrările din bibliograﬁe au adno-
tări, atunci putem face mai ușor o selecție în funcție de obiectivele
proiectului nostru.11
2.3 Publicul cititor
Înainte de a trece la valoriﬁcarea roadelor muncii de documentare
trebuie să vă puneți o problemă foarte importantă.12
Multe studente și mulți studenți scriu ca și cum ei ar ﬁ un al doi-
lea Wittgenstein. Înțelegerea textelor ﬁlosofului vienez cere o analiză
atentă, de durată. Ca și aceste scrieri, eseurile studențești presupun
uneori o reconstrucție migăloasă a gândurilor celor care le-au scris.
Dacă muncești îndelung, s-ar putea să descoperi unele idei intere-
sante și bine argumentate.
Eseurile de acest gen trădează lipsa de interes pentru o problemă
fundamentală atunci când scrii: cui te adresezi? Cine te va citi?
Uneori este greu de răspuns la întrebarea de mai sus. Lucrurile nu
stau însă așa în cazul eseurilor ﬁlosoﬁce produse în vederea obținerii
unui caliﬁcativ sau a unei note. Aici este limpede cine le va citi.
Prima observație este absolut evidentă: numărul de cititori este
foarte mic. Lucrarea de seminar s-ar putea să ﬁe în cea mai bună
situație. Un număr de colege, de colegi se vor uita peste ea sau
vor audia susținerea ei în cadrul seminarului. Aceste colege și acești
colegi pot face observații extrem de utile. În orice caz, persoana care
conduce seminarul va citi lucrarea. Dar aceasta nu înseamnă decât
o singură cititoare sau un singur cititor sigur!
11Pentru istoria bibliograﬁei române puteți consulta Theodorescu[44].
12Paxson[34, pp.3–8] își începe ghidul cu un capitol despre publicul cititor.
El subliniază rolul cunoașterii publicului și al alegerii limbajului potrivit cu
publicul care va citi ceea ce scriem.
–sourceﬁle– 39 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

2. La început a fost proiectul
Lucrarea de diplomă va ﬁ citită de cadrul didactic îndrumător.
O va citi și referenta sau referentul anonim. O vor parcurge membrii
comisiei. S-ar putea ca, în viitor, să mai ﬁe consultată de către alte
studente sau studenți care lucrează la diplome sau de profesori care
vor să ofere o sursă de informații pentru discipoli. Din nou, concluzia
este foarte limpede: numărul cititorilor este extrem de mic.
Lucrarea prezentată la examen este cazul limită. Are doar un
singur cititor sigur. Persoana care notează. S-ar putea ca ei sa i se
alăture un alt examinator.
A doua observație este legată de contextul în care este parcurs
eseul. Examinatoarele sau examinatorii au zeci, uneori sute de lu-
crări de corectat. Gândiți-vă c-ați avea în față un asemenea munte
de lucrări! Iar timpul în care trebuie să terminați toată evaluarea
eseurilor este foarte scurt.
În aceste condiții, trebuie să vă gândiți cât de importante devin
elementele care ușurează lectura. Despre ele va ﬁ vorba pe parcurs,
dar este evident că o structură clară a lucrării, note, o bibliograﬁe,
indici sunt elemente care facilitează parcurgerea rapidă a eseului.
Un eseu-ﬂuviu, ﬁlmul gândurilor care-i trec prin minte autorului,
va ﬁ foarte greu de urmărit. Cine evaluează eseul ar trebui să deslu-
șească o structură, legături cu ideile altor autori și așa mai departe.
În principiu, acest lucru nu este imposibil de făcut dacă ai foarte
mult timp la dispoziție. Dar tocmai timpul este cel care presează.
Aceste observații conduc logic la o a treia chestiune, care-i inte-
resează adesea pe studente și studenți. Cât de mare să ﬁe lucrarea?
Există, din acest punct de vedere, o practică internațională. Lu- dimensiu-
nile
eseuluicrările de seminar sau cele pe care le prezinți la meditații au cel
mult 2000 de cuvinte. Lucrările prezentate la examene au cel mult
3000 de cuvinte. O lucrare de diplomă ar trebui să aibă cel puțin
100 de pagini, iar una de doctorat cel puțin 200 de pagini.
Răspunsul veritabil la întrebarea cu privire la dimensiuni este to-
tuși unul singur: depinde! Unele comisii de admitere sau de acordare
a unor burse speciﬁcă dimensiunile eseurilor. Chiar dacă cerința este
vagă, ceva de genul „dimensiune adecvată“, trebuie să gândim nu
atât din perspectiva cantității, cât a structurării lucrării. O lucrare
de dimensiuni mai mari, dar foarte bine structurată, cu trimiteri
interne foarte judicios gândite, cu indici se va citi mai ușor decât
una mai scurtă, dar care nu este decât un text-ﬂuviu, nesecționat,
fără trimiteri interne, fără indici.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 40 –sourceﬁle–

2.4 Construiți proiectul cu ajutorul computerului
2.3.1 Ochiul critic al colegilor și colegelor
Publicul cititor al eseurilor studențești reprezintă o problemă și din
alt punct de vedere. Există relativ puține reacții critice la ideile
exprimate.
Ideal vorbind, seminariile ar trebui să ofere cadrul de dezbatere a
ideilor din eseurile studențești. Timpul de seminar este însă și el, de
multe ori, extrem de limitat. Nu toate proiectele și cu atât mai puțin
eseurile într-o formă avansată de elaborare ajung să ﬁe discutate în
seminar.
În universități ca Oxford sau Cambridge există meditatori ( tu-
tors, în limba engleză) care au, între altele, misiunea de a discuta
atent eseurile. Metoda aceasta este însă scumpă, din pricina perso-
nalului didactic numeros pe care-l presupune.
Puteți imita însă discuția cu meditatorul rugând o colegă sau un imitarea
sistemului
meditați-
ilorcoleg să citească eseul dumneavoastră și să noteze observațiile pe
care le are. Metoda funcționează într-un mediu în care studentele și
studenții percep importanța unui ochi critic.
Evident, serviciul de a scrie un referat cu observații critice trebuie
să ﬁe, direct sau indirect, unul reciproc.
Grație referatelor cu observații vă procurați ceva foarte prețios:
un oponent sau o oponentă în carne și oase.
Metoda descrisă aici este bună, dar are și un risc. Discuția tinde
să derapeze către „probleme profunde“. Ochiul mai puțin experimen-
tat al colegilor sau colegelor s-ar putea să treacă prea ușor peste
defecte ale documentării, lipsa notelor, bibliograﬁa prost alcătuită
și așa mai departe.
2.4 Construiți proiectul cu ajutorul compu-
terului
Pentru a construi proiectul cu ajutorul computerului trebuie să stu-
diați anexa B.1.3.1.1. Evaluați însă cu atenție diferențele dintre un
proiect lucrat cu mâna și unul computerizat.
Un proiect computerizat permite trecerea graduală de la proiect
la textul ﬁnal. Practic, eu folosesc un ﬁșier bibpentru primele ele-
mente ale bibliograﬁei și comentarii13pentru obiectivele proiectu-
lui. Comentariile sunt inserate în ﬁșierul principal și, pe măsură ce
proiectul avansează, în ﬁșierele unde este plasat textul eseului.
13v. §B.1.3.2.3 pentru comentarii în ﬁșiere electronice.
–sourceﬁle– 41 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

2. La început a fost proiectul
Folosesc, de asemenea, un simplu ﬁșier text pentru titlul eseului
și ideea-cheie. Acest ﬁșier este deobicei creat primul, pentru a da un
sens dosarului proiectului.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 42 –sourceﬁle–

Partea II
Șantierul
–sourceﬁle– 43 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

Capitolul 3
Modularitatea
manuscrisului
Cuprins
3.1 Secretul este rescrierea lucrării . . . . . . . . . 46
3.1.1 Schițele care pregătesc tabloul ﬁnal . . . 47
3.1.2 Rolul modulelor . . . . . . . . . . . . . 47
3.1.3 Rescrierea Proiectului . . . . . . . . . . 48
3.2 Asamblarea modulelor . . . . . . . . . . . . . . 48
3.2.1 Structura arborescentă a textului . . . . 49
3.2.2 Parcurgerea arborelui textului . . . . . . 49
3.3 Modularizarea computerizată . . . . . . . . . . 50
Din practica proprie și din experiența acumulată pe parcursul
îndrumării lucrărilor studențești, am constat că nu există pericol
mai mare decât acela de a începe scrierea eseului cu introducerea.
În primul rând, nu prea știi cum va arăta lucrarea. În al doilea rând,
ai o puternică tendință de a pune tot ce știi în introducere; parcă
nu-ți mai rămân idei pentru restul lucrării.
Principiul înțelept este acela de a scrie mai întâi secțiunea-cheie
a eseului. Dar pentru aceasta trebuie să existe o structură modulară
a eseului. În acest capitol ne propunem să prezentăm modul în care
este construită structura modulară și rolul ei.
Începeți prin a alcătui o listă cu ideile-cheie ale secțiunilor majore
ale eseului. Dac-ar ﬁ s-aplic acest principiu în cazul cărții de față,
atunci aș alcătui următoarea listă:
1. Vezi care este harta domeniului care te interesează și cum te
poți orienta cu ajutorul ei;
2. Cercetează înainte de a scrie;
–sourceﬁle– 45 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

3. Modularitatea manuscrisului
3. Scrie întâi modulul cel mai important;
4. Concluziile nu sunt nimic, argumentele sunt totul;
5. Arată-le și altora cum pot merge până la rădăcina ideilor;
6. Pune-te în pielea publicului cititor;
7. Textul va avea propria lui viață.
Elementele acestei liste, cu unele comentarii suplimentare, au fost
folosite la construirea, pentru partea de bază a acestei cărți, a unei structura
modulară structuri modulare.
Pentru ﬁecare modul există un număr de idei care sunt presupuse
ca date. Ele nu sunt discutate în modulul respectiv. Dacă ideile pre-
supuse de modul îți sunt familiare, atunci poți scrie sau citi modulul
respectiv în mod independent.
3.1 Secretul este rescrierea lucrării
În ce constă însă investigația în cazul ﬁlosoﬁei? Este vorba oare
doar despre umblatul prin biblioteci? Biblioteca este laboratorul
persoanei care scrie un eseu ﬁlosoﬁc, dar numai într-un sens restrâns.
Chiar dacă un eseu produs în cadrul procesului educațional este
în primul rând dovada familiarizării cu o literatură, el nu este un
colaj de ﬁșe de lectură. Mai este nevoie de ceva.
Trebuie să analizăm critic propriile noastre soluții și argumente.
Aceasta înseamnă că revedem periodic textul. Scriem o versiune a
textului și apoi revizuim textul și producem o nouă versiune.
Versiunile diferite reﬂectă și progresul investigației. Cu alte cu- versiunile
vinte, de la un anumit punct, este greu de distins în mod absolut
între cercetare și scris. Rescrierea lucrării este chiar procesul prin
care încercăm să răspundem cât mai adecvat la problema pe care
ne-am pus-o în eseu.1
Putem compara elaborarea manuscrisului unui eseu cu pictarea
unui tablou. Tabloul este realizat în straturi. Fiecare strat contribuie
cumva la imaginea ﬁnală, dar foarte multe elemente din straturile de
la început sunt acoperite de cele de deasupra. Versiunile manuscri-
sului seamană cu straturile. Fiecare versiune adaugă ceva și uneori
elimină ceea ce era în versiunile anterioare.
1De câte ori ar trebui rescris un eseu? Pryor[36, „at least 3 or 4“] este de
părere că trebuie realizate 3-4 versiuni.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 46 –sourceﬁle–

3.1 Secretul este rescrierea lucrării
3.1.1 Schițele care pregătesc tabloul ﬁnal
Când zugrăvește o scenă complexă, pictorul face schițe separate.
Poate schița o mână, o ﬁgură umană, chipul unui câine și orice alt
element al tabloului pe care vrea să-l studieze cât mai atent separat.
Tot așa, persoana care scrie un eseu trebuie să recurgă la schițe. Eu
folosesc ﬁșe de lucru pe care le confecționez prin ruperea în două
a unei coli de scris obișnuite.2Sau, mai simplu, îndoi o coală de
scris în două. Pe aceste ﬁșe de lucru dezvolt o idee. Încerc să-i prind
liniile de forță și nu să dau contur unui text ﬁnal.
Nu totul este cercetare în acest proces de elaborare a versiunilor
succesive. Facem multe lucruri care nu au legătură directă cu cer-
cetarea: ﬁnalizăm notele de subsol, indicii, revizuim din punct de
vedere ortograﬁc textul și așa mai departe.
3.1.2 Rolul modulelor
Rolul modularizării textului apare în adevărata sa lumină doar dacă
suntem conștiente sau conștienți de importanța rescrierii textului.
Ar ﬁ aproape imposibil să rescrii un text dacă n-ar avea o structură
modulară. Voi folosi din nou exemplul cărții de față, dar vă puteți
gândi la orice alt caz doriți. O carte care are în jur de trei sute de
pagini nu poate ﬁ rescrisă ca un tot. Nu poți tăia text dintr-o parte
și lipi în altă parte fără să ai o structură modulară subiacentă.
Există o strânsă legătură între capacitățile memoriei de lucru a
oamenilor și structurile modulare. Trei sute de pagini nestructurate
ar depăși cu mult capacitățile memoriei noastre de lucru. Aceste ca- limitele
memoriei
de lucrupacități stau sub semnul numărului magic șapte, după cum a arătat
George A. Miller, într-unul dintre studiile clasice ale psihologiei.3
Cartea de față are în total 11 capitole, ceea ce ar încălca regula
numărului 7 (plus sau minus 2). Soluția pe care am găsit-o a fost
aceea de a separa partea de bază de anexe. Ambele părți pot ﬁ citite
ca două cărți separate.
Dacă vă uitați la anexa B, vedeți că este foarte complexă. Ea este
divizată însă într-o serie de module, pentru a face față complexității.
2Formatul folosit este A5. Vedeți aici §1.2.1.
3George A. Miller, „The Magical Number Seven, Plus or Minus Two: Some
Limits on our Capacity for Processing Information“, Psychological Review 63:81–
97 (1956) < http://psychclassics.yorku.ca/Miller/ >.
–sourceﬁle– 47 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

3. Modularitatea manuscrisului
3.1.3 Rescrierea Proiectului
Principiul elaborării mai întâi a părților substanțiale ale lucrării ne
pune însă în fața unei noi întrebări. Dacă aceste părți sunt identiﬁ-
cate în funcție de ideea-cheie a lucrării, cum găsim această această
idee?
Aici intră din nou în scenă distincția dintre proiectul de cerce-
tare și eseu. Am văzut că eseul trebuie rescris de un număr de ori.
Proiectul de cercetare ar trebui și el refăcut pe parcurs? Răspun-
sul este este imposibil de dat în termeni de da sau nu, pentru că
întrebarea are două părți.
Da, proiectul de cercetare trebuie să sufere un proces de rescriere.
n-are însă sens să refacem pe parcurs în mod radical proiectul.
Dacă facem acest lucru, înseamnă că ne-am decis să scriem alt eseu.
Putem însă ajusta din mers obiectivele proiectului.
Ceea ce trebuie cu adevărat să facem este o operație de opti-
mizare a obiectivelor proiectului. Acest lucru trebuie făcut în faza
inițială, când nu ne-am apucat să scriem textul propriu-zis.
Felul în care procedăm este relativ simplu. Rescriem obiectivele și
subobiectivele proiectului în urma unei analize critice.Ceea ce cău-
tăm să obținem este o legătură logică între obiective și un echilibru
între ele.
Este probabil imposibil de indicat o regulă mecanică simplă pen-
tru acest proces.Ceea ce am observat din practică este că, operând
de un număr de ori rescrierea obiectivelor, apare o intuiție cu privire
la ideea-cheie a întregului eseu.
În cazul lucrărilor de diplomă este foarte important ca studenta culegeți
opinii
critice
încă din
faza
proiectu-
luisau studentul să consulte cadrul didactic îndrumător în această
fază a lucrului la proiectul lor. Conducătorul științiﬁc poate lucra
foarte greu cu o primă formă a textului. Observațiile sale pe text vor
ﬁ mai degrabă tangențiale. Nu vor viza elementele-cheie ale textului.
Motivul este foarte simplu: textul este amorf și lipsește o idee-cheie
subiacentă.
3.2 Asamblarea modulelor
Modulele nu trebuie echivalate automat cu secțiunile textului. Abia
când munca de redactare a eseului ajunge în faza ﬁnală conținu-
tul modulelor este înghețat. Fiecare modul este transformat într-o
secțiune a textului și primește un număr. Pasul următor este asam-
blarea modulelor.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 48 –sourceﬁle–

3.2 Asamblarea modulelor
Lucrând în mod tradițional unele module pot ﬁ generate abia părțile
standard
ale
textuluidupă faza în care există numerele secțiunilor și conținutul lor nu se
mai schimbă. În această fază trebuie alcătuit cuprinsul. Când textul
este paginat se trece la alcătuirea indicilor.
Unele module au o poziție ﬁxă. Trebuie ținut cont de faptul că
textul este divizat în trei mari părți: partea frontală, textul principal
și partea ﬁnală. Oricât de mic ar ﬁ eseul, partea frontală trebuie
să cuprindă o pagină de titlu și cuprinsul. Partea ﬁnală include
bibliograﬁa și indicii.
În cazul eseurilor studențești, pagina de titlu trebuie să cuprindă,
pe lângă numele studentei sau studentului, anul și grupa din care
fac parte. De asemenea, pagina de titlu include data la care a fost
terminat eseul.
3.2.1 Structura arborescentă a textului
Când modulele au fost înghețate, secțiunile rezultate ar putea ﬁ ase-
muite cu niște cutii pe care le punem una într-alta. O altă metaforă
ar ﬁ cea a arborelui.
Partea principală reprezintă trunchiul textului. În cazul unei
cărți, din trunchi se desfac părți, iar părțile de despart în capitole.
În cazul unora dintre cărți se trece direct la diviziunea pe capitole.
Eseurile pentru seminar sau examene, ca și articolele din reviste
sau studiile din volume, nu se divid în capitole. Ele se împart în
secțiuni și subsecțiuni.
Ceea ce deosebește o carte de un articol sau o broșură nu este
dimensiunea ei mai mare, ci structura arborescentă mai complexă.
Dimensiunea are o valoare pur orientativă. O lucrare de diplomă
sau o disertație, care sunt cărți din punctul de vedere al structurii,
ar trebui totuși să aibă minimum 80–100 de pagini.4
3.2.2 Parcurgerea arborelui textului
În partea principală, simpla înșiruire a modulelor nu este suﬁcientă.
Structura eseului ﬁlosoﬁc este neliniară. Trimiteri adecvate trebuie
să arate de ce modul depinde modulul și care sunt drumurile de la
un modul la altul.
4Mai multe elemente în legătură cu discuția, din perspectiva dimensiunilor,
cu privire la distincția dintre broșuri și cărți se găsesc în monograﬁa lui Mihailov,
Ceornîi și Ghilearevski[28, pp.90–91].
–sourceﬁle– 49 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

3. Modularitatea manuscrisului
În concluzie, trimiterile sunt cheia asamblării modulelor. Textul
nu este un simplu sac cu module numerotate.
Unii autori desenează chiar o diagramă a modului în care poate ﬁ
citită cartea lor. Trimiterile ar trebuie să ﬁe suﬁciente. Dacă m-am trimiterile
angajat pe o ramură a arborelui textului, o trimitere bine gândită
mă ajută să găsesc punctul la care mă pot întoarce în text. De acolo
parcurg o altă ramură și urmăresc noile legături și așa mai departe.
Așezarea modulelor în arborele textului reﬂectă o structură. În
fond, este structura „planului lucrării“. Atâta doar că ea poate ﬁ
conturată doar în etapa ﬁnală a lucrării. Până în etapa ﬁnală, ne
folosim de proiect și de dezvoltările pe care le suferă treptat.
Când parcurgem textul este ﬁresc să sesizăm planul , structura
lucrării. Dacă structura lipsește, textul este o simplă colecție dez-
ordonată de idei. Putem cădea însă lesne pradă iluziei că structura
există integral de la bun început, nu că este realizată pe parcurs
prin scrierea și rescrierea textului. Iluzia aceasta este deosebit de
periculoasă pentru că poate crea un blocaj mental care le împiedică
pe multe persoane să scrie.
3.3 Modularizarea computerizată
Marele avantaj al programului L ATEX, prezentat în anexe, este acela
că permite o trecere graduală de la modulele manuscrisului la sec-
țiunile ﬁnale. De fapt, programul renumerotează toate secțiunile din
mers. Oricâte permutări ați face, programul este capabil să reasam-
bleze totul pe parcurs.
Metoda descrisă pe scurt mai sus este imposibil de folosit în
sistemul tradițional. Studiați mai ales în anexe secțiunea B.1.3.2.4
și evaluați atent avantajele computerizării.
Încercați să efectuați operațiile descrise în §B.1.3.2 cu ajutorul
unui editor de birou. Comparați avantajele și dezavantajele pers-
pectivei utilizării și cele ale perspectivei programării. Cred că pers-
pectiva utilizării, cu accentul ei pe reglarea unor parametri, n-are în
principiu cum depăși avantajele oferite de programare, unde puteți
crea noi variabile și dirija procesele de prelucrare a datelor stocate
în aceste variabile. Investiți timp și ceva bani în învățarea unui mi-
numum de programare și veți recupera pe termen lung costurile
resimțite poate dureros pe termen scurt.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 50 –sourceﬁle–

Capitolul 4
Conținutul textului
Cuprins
4.1 Eseul ca încercare de a dezlega o problemă . . . 52
4.1.1 Deosebirea dintre o lucrare academică și
propagandă . . . . . . . . . . . . . . . . 54
4.2 Limbajul ﬁlosoﬁc . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
4.2.1 Terminologia ﬁlosoﬁcă . . . . . . . . . . 56
4.2.2 Propoziții și paragrafe . . . . . . . . . . 57
4.2.3 Utilizare și menționare . . . . . . . . . . 59
4.3 Argumentarea ﬁlosoﬁcă . . . . . . . . . . . . . 61
4.3.1 Argumentele . . . . . . . . . . . . . . . 61
4.3.2 Dizolvarea problemelor și distincțiilor . 62
4.3.3 Evitați ocolirea vicioasă a întrebărilor . 63
4.3.4 Evitați pseudoargumentul autorității . . 64
4.3.5 Explicații și exemple . . . . . . . . . . . 64
4.4 Dezvoltarea conținutului . . . . . . . . . . . . . 65
4.4.1 Argumentele pro și contra . . . . . . . . 65
4.4.2 Răspunsurile date oponenților . . . . . . 65
4.5 Ajutorul limitat al computerului . . . . . . . . 66
Principiul de bază al acestui capitol și, de fapt, al întregii părți
secunde a cărții este cel al separării conținutului de formă.
Separarea grijii pentru conținut de preocuparea pentru formă
este un principiu invocat adesea împotriva editoarelor de birou. Un
asemenea editor lucrează după principiul tehnoredactării textului pe
măsură ce este creat.1Forma frumoasă pe care o ia imediat textul
în acest caz poate să ne dea iluzia că totul este în ordine în privința
conținutului.2
Construirea unui text poate ﬁ privită ca operația inversă rezumă-
1Faimosul sistem wysiwyg : ceea ce vezi pe ecran se va tipări și pe hârtie.
2Recomandarea noastră este să folosiți LATEX atunci când scrieți cu ajutorul
–sourceﬁle– 51 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

4. Conținutul textului
rii. De aceea este atât de important să învățăm să rezumăm textele
altora. În acest fel descoperim cum poate ﬁ creat un text.
Firește, din punct de vedere genetic, construirea textului este
operația primară. Rezumarea lui de către alții este un proces ulte-
rior. Dar logica plăsmuirii textului este mai ciudată.
Ceea ce am putea numi elaborarea structurată a eseului decurge
strict după metoda inversării rezumării. Proiectul ne permite să
degajăm ideea, ﬁrul conducător al eseului. Folosind acest ﬁr vom
identiﬁca ideile-cheie ale părților, capitolelor și secțiunilor eseului.
Coborâm apoi până la nivelul alineatelor și construim mai întâi
ideile-cheie. Procesul ulterior constă în punerea pe acest schelet a
substanței concrete a textului.
În practică, s-ar putea ca elaborarea textului să ﬁe orientată
către componentele sale. Există o idee a textului, dar aceasta
nu este dezvoltată neapărat de sus în jos ca-n tehnica elaborării
structurate a eseului. Fiecare componentă este dezvoltată separat,
dar cu posibilitatea de a face legături cu restul textului. Pe măsură
ce au fost create, componentele textului sunt asamblate. Avantajul
elaborării orientate către componente a textului este acela de a ne
putea concentra asupra componentelor centrale ale textului.
4.1 Eseul ca încercare de a dezlega o pro-
blemă
Multe eseuri sunt scrise ca și cum sarcina pe care și-au propus să
o îndeplinească este aceea de a dezvălui un șir de adevăruri pe o
temă dată.3Eroarea comisă are cel puțin două aspecte. Aici nu
vom discuta decât un prim aspect.4
Un eseu merită numele de „eseu“ dacă respectă măcar ceea ce
computerului. O introducere în LATEX, adaptată la cerințele unui eseu ﬁlosoﬁc,
găsiți aici în §B.1.3.
3Nu uitați că ﬁecare propoziție are o temă. Nu puține sunt eseurile studen-
țești care conțin aﬁrmații de genul „marele ﬁlosof X, personalitate cu un talent
speculativ remarcabil și excepționale înclinații pentru ontologie, construiește un
sistem impresionant prin arhitectonica sa și. . . “. Studenții imită în acest caz mo-
dele oferite de oameni mai în vârstă și sunt chiar convinși că au scris într-un stil
elevat. Nu au făcut decât să înșiruie niște aﬁrmații suspendate în aer. Normal
este să explici de ce a creat X sistemul său, cum de a ajuns să ﬁe preocupat de
ontologie și care sunt legăturile dintre elementele sistemului său.Totul trebuie
discutat pe fondul unor întrebări, pe care de multe ori și le-ar pune orice om
care nu se lasă amețit de vorbe.
4Pentru cel de al doilea aspect al erorii a se vedea secțiunea consacrată rolului
argumentelor în eseuri (4.3.1).
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 52 –sourceﬁle–

4.1 Eseul ca încercare de a dezlega o problemă
sugerează etimologia sa.5Dacă înșiri sentențios niște enunțuri nu
încerci, de fapt, să faci nimic. Deobicei repeți idei pe care le-ai găsit
în cursul documentării.
Ca să încerci să faci ceva trebuie să-ți pui probleme, întrebări. arta de a
pune
întrebăriÎntregul eseu trebuie să ﬁe o încercare de a răspunde la o problemă,
dar – până la urmă – orice aﬁrmație este din eseu este un răspuns
la o întrebare. Cu alte cuvinte, presupoziția crucială atunci când
scrieți chiar și cel mai lipsit de importanță alineat este aceea că
încercați să clariﬁcați o problemă.
Este extrem de important să analizați problema pe care o su-
puneți atenției într-un punct sau altul al eseului, dar tot atât de
important este să alegeți în mod judicios întrebările.
Eseurile ﬁlosoﬁce, nu numai cele scrise de studente sau studenți,
suferă de o boală profesională larg răspândită: setea de a dezlega
marile mistere. Cu cât întrebările sunt mai mari, cu atât este însă
mai redusă șansa ca răspunsul să ﬁe articulat și să poată ﬁ examinat
în mod riguros de către alții.
În orice caz, în eseurile pentru seminar sau în cele prezentate la
examene, precum și-n teze sau disertații nu este pur și simplu loc
pentru a ataca întrebări prea mari.
Firesc este ca un eseu prezentat în seminar sau la examen să aibă
întrebări subiacente care pot să pară mult prea simple, modeste. În
ce a constat disputa pe tema i, purtată între x,yși alții în perioada
t, în contextul w? Sau ce a vrut să spună zatunci când a făcut
aﬁrmația a?
Chiar și-n lumea academică de limbă engleză, în ciuda numelui
pompos de research paper , ceea ce se produce, de fapt, într-o lucrare
studențească astfel intitulată este dovada capacității de a examina
și de a prezenta în mod independent literatura pe o anumită temă.
Pentru ﬁlosoﬁe, în orice caz, biblioteca este laboratorul. Chiar
dacă, la început, ni se va părea ciudat, trebuie să începem cu cer-
cetări în acest laborator. Pe măsură ce lucrăm în el s-ar putea să
avem norocul să ne vină idei care nu le-au venit altora în probleme
care au fost intens discutate.
Este foarte important ca problemele în care pretindem că avem tratați
probleme
intens
discutateo contribuție să ﬁ fost intens discutate. Nu este foarte greu să in-
ventăm probleme care nu au fost discutate anterior. Dar aceasta nu
este decât o nișă pe care o construim pentru a pretinde c-am adus
5În limba franceză actuală essai are sensul de „încercare“. Dacă mergem cu
mai multe secole în urmă, cuvântul era folosit pentru cântărirea monezilor, deci
punerea lor la încercare .
–sourceﬁle– 53 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

4. Conținutul textului
o contribuție originală. Stratagema nișei nu duce însă nicăieri. Este
o simplă fundătură.
Boala profesională a întrebărilor mari este atât de răspândită
încât cei din afara cercurilor ﬁlosoﬁce nici nu cred că ﬁlosoﬁi ar
putea avea contribuții în probleme punctuale. De pildă, unii tind să
vorbească despre „matematicianul“6Jan Łukasiewicz care a inventat
scrierea poloneză .7Ideea scrierii poloneze este foarte simplă. În loc
să notăm, să zicem, o adunare precum 2+2 în mod tradițional, vom
scrie același lucru, dar cu semnul pentru operație preﬁxat: + 2 2 .
Morala este simplă: nu căutați să răspundeți la întrebări mari;
căutați să dați răspunsuri mari la întrebări punctuale.
Maxima aceasta este principiul călăuzitor al cercetării de mare
anvergură. La nivelul lucrărilor care trebuie să primească o notă sau
un caliﬁcativ ea este însă imposibil de aplicat.Evaluarea gradului în
care un răspuns este „mare“ sau nu ține de ceea ce se întâmplă în
timp în dezbaterile de idei, precum și de implicațiile neașteptate ale
soluției avansate. Scrierea poloneză, de pildă, nu este comodă când o
utilizăm „manual“. Ea facilitează însă elaborarea de algoritmi pentru
computere.
Ceea ce este important la nivelul unui eseu care primește o notă
sau un caliﬁcativ este să existe o analiză corectă și independentă a
problemei puse în discuție, precum și o înțelegere adecvată a dez-
baterilor în problema dată.
4.1.1 Deosebirea dintre o lucrare academică și propa-
gandă
Accentul pe probleme și discutarea argumentată a problemelor are
o consecință extrem de importantă: eseurile academice nu sunt ma-
teriale de propagandă.
Reﬂexul propagandistului este să reducă totul la o reclamă în
favoarea comunității sale. Uneori acest reﬂex ia forma reclamei pen-
tru ordinea existentă într-o societate. Alteori propagandistul face
reclamă pentru o lume ce există doar în viziunea adepților unei
anumite credințe.
6De pildă, profesorii Michael Main și Walter Savitch vorbesc despre matema-
ticianul Łukasiewicz în cartea lor Data Structures and Other Objects (Redwood:
Benjamin/Cummings, 1995), p.318.
7În realitate, Łukasiewicz (1878–1956) a studiat ﬁlosoﬁa la Lwów, Berlin și
Louvain și toată viața s-a ocupat cu ﬁlosoﬁa și logica. A scris, între altele, o
carte celebră despre Aristotel. A se vedea în acest sens Mała encyklopedia logiki
(Varșovia: Ossolineum, 1970), pp.162–163.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 54 –sourceﬁle–

4.2 Limbajul ﬁlosoﬁc
De ce sunt propaganda și ﬁlosoﬁa atât de diferite? Există cel
puțin două rațiuni ale acestei deosebiri.
Orice cercetare academică este neutră axiologic. Orice se soluție neutrali-
tatea
axiologicăeste propusă în cadrul unei cercetări academice pentru a rezolva o
problemă, nu pentru a ﬁ în concordanță sau discordanță cu valo-
rile sau credințele cuiva. Cercetarea academică nu urmărește nici să
promoveze valori, nici să le submineze. Dacă eseul ﬁlosoﬁc este unul
de factură academică, atunci el trebuie să recurgă tot la argumente.
Nu este o operă de promovare sau subminare a unor valori.
Filosoﬁa poate să ia foarte bine ceva ca dat. Ea își va pune însă analiza
condițiilor
de posibi-
litateîntrebări cu privire la condițiile de posibilitate.8Investigarea posi-
bilităților este făcută fără a ține cont de restricții ideologice. Ea este
efectiv o cercetare.
Modul acesta de a proceda al ﬁlosoﬁei poate ﬁ foarte derutant.
Filosoﬁa nu oferă răspunsuri în forma la care se așteaptă în mod
curent oamenii. Nu este însă aici locul potrivit pentru a discuta
acest lucru. Aceasta este treaba cursurilor de ﬁlosoﬁe propriu-zise.
La urmă, dar nu în cele din urmă ca importanță, trebuie remar-
cat că orice modă intelectuală seamănă foarte bine cu un exercițiu
propagandistic. Nu vă lăsați fermecate sau fermecați de modă.
Încălcarea cerințelor din această secțiune este lesne de detectat.
Un eseu care este un lung șir de etichetări, de invective, de exclamații
sau insinuări contrazice ﬂagrant aceste cerințe.
4.2 Limbajul ﬁlosoﬁc
Limbajul reprezintă o obsesie pentru ﬁlosoﬁ de cele mai diverse
orientări. S-au scris tomuri groase și nenumărate studii ﬁlosoﬁce
despre limbaj, inclusiv despre limbajul ﬁlosoﬁc. Sub nici o formă nu
ne propunem aici să abordăm probleme teoretice. Ne menținem la
nivelul unor sfaturi practice elementare.
8A se vedea celebrele întrebări kantiene privitoare la posibilitatea matema-
ticii, ﬁzicii etc. Ele nu vizează corectitudinea rezultatelor din matematică sau
ﬁzică, ci felul în care este posibil să le obținem. Pentru Kant, Critica rațiunii
pure (București: Editura Științiﬁcă, 1969), p. 56, știința ﬁzicii, de exemplu, este
un dat. V. și I.Kant, Prolegomene (București: Editura Științiﬁcă și Enciclope-
dică, 1987), pp.74–75.
–sourceﬁle– 55 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

4. Conținutul textului
4.2.1 Terminologia ﬁlosoﬁcă
Un eseu ﬁlosoﬁc scris elegant n-ar trebui să ﬁe plin de termeni teh-
nici. Cuvintele limbii obișnuite sunt cât se poate de utile și pentru
ﬁlosoﬁe. Ceea ce deosebește scrisul ﬁlosoﬁc de utilizarea obișnuită a
termenilor este însă caracterul critic al utilizării cuvintelor uzuale.
Să luăm drept exemplu un concept cum ar ﬁ cel de libertate in-
dividuală. Încercați să vedeți cu un ochi critic care sunt consecințele
unor idei obișnuite despre libertate. Dacă înțelegem prin libertate
un mod de a-ți trăi viața fără a-ți bate capul cu calculele, fără pla-
nuri, atunci consecința directă este ideea că altcineva ar trebui să
aibă grijă de bunăstarea individului, iar cea indirectă este caracterul
beneﬁc al unei dictaturi care ar avea grijă de indivizi. Astfel ar ﬁ
distrusă însă chiar libertatea indivizilor. Ceva nu este în ordine în
ideea de la care am plecat.
Alternativa la ideea de libertate de mai sus este o strânsă co-
relație cu ideea de responsabilitate. A face planuri și calcule intră
în ideea de libertate și se corelează cu responsabilitatea individului.
Consecința directă acum este cu totul alta decât cea de mai sus:
important este ca alții să nu facă planuri în locul tău.
Termeni care în alte limbi sunt utilizați și-n vorbirea de toate zi-
lele nu se lasă ușor împământeniți însă în limba română. Un exemplu
simplu este oferit de termenul englezesc belief a fost redat prin „opi-
nie“, „judecată“, „crezare“, „crezământ“. Oricum l-ați reda, în cazul
în care nu constatați existența unei redări constante în românește,
scrieți o notă de subsol în care explicați alegerea făcută.
O altă problemă este cea a termenilor ﬁlosoﬁci pe care nu-i înțe-
legem. Regula de bază este aici consultarea unui dicționar ﬁlosoﬁc.
Evitați pe cât puteți recursul la dicționarele cu caracter general.
Problema de mai sus este cu atât mai acută în cazul textelor în
limbi străine. De multe ori trebuie să citești cărți întregi pentru a
pricepe cum este utilizat un termen sau altul. Regula fermă rămâne
însă cea a recursului cu prioritate la cărți, enciclopedii și dicționare
de specialitate.
O importanță la fel de mare, atunci când este vorba despre tra- claritatea
și
ﬁdelitatea
au
prioritateduceri, o are redarea constantă a termenilor tehnici. Traducerea lor
în funcție de context sau folosirea unor sinonime (pentru ca să nu
se repete unele cuvinte!) este o rețetă sigură pentru dezastrele în
plan logic. Un raționament perfect valid în original poate să sufere
brusc, de pildă, de împătrirea termenilor din pricina maniei „scrisu-
lui frumos“.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 56 –sourceﬁle–

4.2 Limbajul ﬁlosoﬁc
Morala este absolut clară: ceea ce contează nu este limbajul „ales“
și frumusețea stilului, ci claritatea și simplitatea exprimării.
4.2.2 Propoziții și paragrafe
Termenul „propoziție“ este folosit aici într-un sens considerabil mai
larg decât în gramaticile de școală. Avem în vedere atât propozițiile
simple, cât și cele compuse. Utilizarea aceasta corespunde cu cea
din logică.
Mergând pe ideea că atunci când scriem refacem în sens invers
drumul rezumării, putem spune că o propoziție este o pereche de
forma „temă–comentariu“.
Comentariile trebuie să aducă o informație nouă, relevantă în caracterul
informa-
tiv al
comenta-
riilorcontextul dat. O propoziție de genul „Kant a fost un ﬁlosof din
secolul al XVIII-lea“ este (aproape) corectă, dar comentariul este
neinformativ (din perspectiva obiectivelor unui eseu ﬁlosoﬁc). Este
informativ într-un manual, un dicționar sau o enciclopedie. Nu este
informativ dacă discutăm, de exemplu, despre propozițiile analitice.
Oricât ar părea de curios pentru mulți, propoziția respectivă are
șanse minime de a ﬁ corect construită în contextul eseului respectiv.
Propozițiile compuse sunt marcate de prezența unor elemente
caracteristice. Din punct de vedere ﬁlosoﬁc, sunt extrem de impor-
tante structuri cum ar ﬁ cea de forma „dacă. . . , atunci. . . “ în care
după „dacă“ se pune o condiție și după „atunci“ o condiție.
McCrimmon numește „balanță“ o structură în care o temă are
două comentarii, corelate prin cuvântul „dar“.9
Dincolo de nivelul propozițiilor trebuie să examinăm modul de a
construi paragrafe (alineate). Un mod foarte simplu de a construi
un alineat este cel în care punem în paralel mai multe propoziții
care au aceeași temă, dar comentarii diferite.10
O structură des întâlnită este cea în zigzag. Comentariul propo-
ziției anterioare devine tema propoziției care urmează. Procedura
este continuată în propoziția următoare și așa mai departe.11
Distincția dintre propoziții compuse și alineate nu este foarte
netă. Am putea, în fond, înlănțui propozițiile dintr-un alineat până
le transformăm într-o singură propoziție compusă. Există vreo re-
9McCrimmon[24, p.147].
10Cf. ideea de propoziție paralelă așa cum o prezintă McCrimmon[24, pp.144–
145].
11Dubovik, Veize și Golovko[10, p.7] discută această structură la nivelul a
două propoziții.
–sourceﬁle– 57 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

4. Conținutul textului
gulă pentru construirea propozițiilor noastre? Nu există o regulă cu
caracter logic. Este recomandabil să scriem simplu, nu stufos. Este folosiți
propoziții
concisebine să folosim propozițiile economice. Propozițiile încâlcite dau o
tentă de neclaritate argumentelor.
Scrieți propoziții cât mai scurte. Dacă treceți de 15 cuvinte într-o
propoziție, încercați să vă opriți sau refaceți propoziția.12Folosiți
structuri cât mai clare. Nu folosiți structuri excesiv de complexe.
Propozițiile nu încep neapărat cu tema. Propoziția „profesorul a forma
activă este
prefera-
bilănotat eseul“ are tema la urmă. Unii lingviști opun aici tema agen-
tului.13În română, dacă trecem tema în poziție inițială trebuie să
folosim apoi forma pasivă a verbului.
Mulți autori evită folosirea propozițiilor pasive. Strunk este de
părere că propozițiile pasive nu se adresează direct publicului cititor
și tind să ﬁe lungi.14Dacă scriem în limba engleză, recomandarea
aceasta este aproape literă de lege. Ea se aplică și-n cazul limbii
române dacă vrem ca propozițiile noastre să ﬁe alerte și concise.15
Care-ar ﬁ structura optimă a unui paragraf? Judecați lucrurile puneți
cheia la
începutul
alineatu-
luiprin prisma publicului cititor! Dacă este format din persoane care
parcurg textul prin sondaj, este absolut recomandabil să plasați
cheile paragrafelor la început.
Evitați paragrafele pivotante. Nu folosiți în nici un caz paragrafe
cu cheia subînțeleasă.16
Strunk recomandă folosirea împarantezării în construcția para-
grafului. Cheia este plasată atât la început, cât și la sfârșit. Strunk
respinge în special alineatele care se termină cu o digresiune. Sfârși-
12„Capacitatea de a înțelege scade rapid după ce propoziția depășește 16 cu-
vinte“ – apreciază psihologi de la Universitatea din Washington[37, p.1]. Dacă
vrem ca eseul nostru să ﬁe citit, trebuie să recurgem la propoziții scurte.
13Exemplul cu eseul este adaptat după William O’Grady, Michael Dobro-
volsky și Mark Aronoﬀ, Contemporary Linguistics (New York: St.Martin’s Press,
1993), p.194. Ei discută acolo, între altele, cazul interesant al limbii chineze. În
chineză, simpla trecere a temei în poziție inițială și inserarea unei particule după
ea transformă propoziția activă într-una pasivă.
14Strunk[41, p.18]. Inﬂuența acestui punct de vedere este considerabilă. Corec-
torul gramatical integrat cunoscutului Microsoft Oﬃce sugerează întotdeauna
trecerea de la forma pasivă la cea activă.
15Diferența dintre „profesorul a notat eseul“ și „eseul a fost notat de către
profesor“ nu este dramatică; propoziția pasivă are totuși 7 cuvinte, iar cea activă
numai 4. În cazul unor propoziții mai complicate, forma activă este categoric
preferabilă. Pasivul trădează și o nesiguranță în compoziția textului; s-ar părea
c-am pus tema pe hârtie în ideea că vom vedea ulterior ce putem spune despre
ea.
16McCrimmon[24, p.109] formulează patru cerințe ale unui alineat: comple-
titudine, unitate, ordine și coerență. Noi am optat pentru un sistem cu două
criterii: existența unei singure idei-cheie; consistența logică.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 58 –sourceﬁle–

4.2 Limbajul ﬁlosoﬁc
tul vag, cețos al alineatului ne împiedică să mai înțelegem cum este
susținută ideea-cheie.17
Regula de mai sus se poate aplica oricărei secțiuni a unui text. În
această carte, de pildă, urmărim legăturile dintre metodele tradițio-
nale de elaborare a manuscrisului și tehnicile folosite pe computer.
În consonanță cu această idee, încheiem secțiunea de față cu câteva
observații privind utilizarea computerului.
Aș pleda în mod deosebit pentru scrisul pe computer în limbajul
LATEX. În T EX și L ATEX ﬁecare propoziție poate ﬁ scrisă pe un rând
logic distinct.18Paragrafele sunt separate de un rând alb. Sistemul
acesta este ideal pentru organizarea logică a paragrafului. Scriem
așa cum o facem în logică atunci când punem premisele unele sub
altele. Putem marca foarte ușor (printr-un comentariu în L ATEX,compu-
terul și
lungimea
propoziți-
ilorinvizibil în textul ﬁnal) cheia întregului paragraf.19
Sistemul L ATEX mai are un avantaj. Este ușor să apreciem lun-
gimea propozițiilor. De exemplu, editorul cu care introduc textul
aﬁșează maximum 80 de semne pe un rând vizual. Dacă textul pro-
poziției trece de un rând vizual și jumătate, am atins lungimea ma-
ximă a propoziției. Trebuie să trec pe următorul rând logic.20
4.2.3 Utilizare și menționare
Să examinăm două propoziții:21
17Strunk[41, p.15]. A se vedea și exemplele care urmează până la pagina 18.
La pagina 17, Strunk comentează un alineat din Lecky „The political value of
history“. Alineatul respectiv are șase propoziții în care se susține că: în secolul al
XVIII-lea a apărut o nouă concepție despre istorie (cheia alineatului); istoricii
s-au orientat către explicarea fazelor proceselor istorice(explicarea cheii); con-
dițiile care explică trecerea de la o stare la alta a procesului istoric au trecut în
centrul atenției istoricilor; nu s-a mai scris istoria curților regale; au fost căutate
lanțuri de cauze și efecte; istoricii au încercat să stabilească, pe baza experien-
ței, care sunt condițiile de care depinde bunăstarea societății (consecință a cheii
alineatului). Se vede aici foarte limpede structura unui paragraf construit prin
împarantezare.
18Pentru distincția dintre rânduri logice și rânduri vizuale v. §A.2.1.2.
19Pentru detalii a se vedea §B.1.3.2.2.
20Nu uitați că lungimea propozițiilor și a alineatelor este legată și de limi-
tele memoriei noastre de lucru. În acest caz, este drept, trebuie să gândim în
termeni de module, nu de cuvinte.Module sunt tema sau comentariul, de pildă.
Sintagmele din care construim o temă sunt module. Propozițiile simple sunt
module din care construim propoziții compuse. Un alineat compus din șapte
module va solicita deja la maximum memoria noastră de lucru. V. aici nota 3
de la pagina pagina 47.
21Recomandările care urmează sunt preluate din Sparkes[40, pp.8–9]. Oricine
este familiarizat cu logica știe că distincția dintre utilizare și menționare este
una curentă în manualele de logică. S-ar putea să dați însă peste autori care se
–sourceﬁle– 59 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

4. Conținutul textului
1. Filosoﬁa se deosebește atât de artă, cât și de știință.
2. Ar trebui să scriem „ﬁlosoﬁa“ cu z, nu cu s.
În cazul primei propoziții s-ar putea să avem discuții cu privire la
conținutul ei. Felul în care este utilizat cuvântul „ﬁlosoﬁa“ nu pune
însă probleme. În a doua propoziție nu utilizăm, ci menționăm
cuvântul „ﬁlosoﬁa“.
Folosirea ghilimelelor în a doua propoziție este absolut obliga-
torie. Gândiți-vă ce propoziție curioasă ar rezulta prin eliminarea
ghilimelelor.
Ghilimelele sunt unul dintre modurile de a evidenția faptul că ghilimele
menționăm ceva. O altă modalitate, folosită tot în a doua propoziție,
este scrierea cursivă.
Ce statut au însă propozițiile de mai sus? Ele nu sunt utilizate,
ci menționate. Faptul acesta este scos în evidență prin plasarea lor
pe un rând distinct în pagină.
O problemă aparte o ridică înțelesurile. Acestea trebuie și ele evi-
dențiate. Lucrul acesta se întâmplă atunci când, de pildă, explicăm evidenți-
erea
înțelesuri-
lorînțelesul unui termen. Trebuie să scriem după modelul: termenul
„validitate“ înseamnă, în cazul unei inferențe, că ori de câte ori pre-
misele sunt adevărate, concluzia este adevărată .
În anexele cărții puteți vedea problemele speciale pe care le ridică
menționarea unor termeni sau expresii din limbajele de programare.
În cazul respectiv, textul este scris cu o garnitură specială de litere
care imită caracterele mașinii de scris, folosită mai ales atunci când
vrem să reproducem textul în facsimil.
În lumina acestei secțiuni ar trebui descurajată utilizarea cur-
sivelor22doar pentru a evidenția o idee care i se pare importantă
autorului. Putem folosi pentru astfel de sublinieri literele îngroșate aldinele
(aldinele)23sau sublinieri precum cele din dactilograme (o bară pla-
sată sub text).
îndoiesc de distincția dintre utilizare și menționare. Recomandarea noastră este
să nu dați curs acestor opinii.
22Cursivele sunt utilizate când ne referim la înțeles sau când folosim un cuvânt
dintr-o limbă străină în textul nostru.
23Aldinele ridică o problemă de estetică a paginii. Parker[33, p.53] arată că
aldinele folosite masiv creează impresia de tablă de șah. Cursivele, susține el,
sunt asemenea cuvintelor rostite. Considerentele estetice nu primează totuși
într-o lucrare academică. Folosirea cursivelor ar deveni derutantă dacă le-am
atribui prea multe roluri.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 60 –sourceﬁle–

4.3 Argumentarea ﬁlosoﬁcă
Folosirea prea multor sublinieri retorice trebuie evitată. Abuzul
de astfel de sublinieri face ca textul să devină mai degrabă derutant.
Putem să spunem simplu și direct că un anume lucru este important.
4.3 Argumentarea ﬁlosoﬁcă
Precauția cu care am abordat limbajul este valabilă și-n cazul argu-
mentelor. Scopul nostru este doar să oferim câteva sfaturi practice
elementare.
Argumentele joacă însă un rol deosebit în coagularea conținutului
unui text ﬁlosoﬁc. S-a spus uneori că ﬁlosoﬁa este mai mult o artă
de a pune întrebări. Acest lucru este în bună parte adevărat și a
fost, indirect, susținut și de către noi.
Filosoﬁa face însă ceva mai mult decât să pună întrebări. Ea tes-
tează modul în care se articulează argumentele în favoarea soluțiilor.
Accentul este pus însă pe analiza argumentelor. Soluțiile în sine au
mai puțină importanță. Pe scurt, argumentele sunt totul în ﬁlosoﬁe,
soluțiile nu reprezintă nimic.
Atitudinea descrisă mai sus contrastează vizibil cu cea din ști-
ință. Aici rezultatele, concluziile sunt importante. Ele sunt susținute
cu grijă, sunt argumentate, dar analiza argumentelor ca atare și a
presupozițiilor nu se aﬂă nicicum în centrul atenției.
Exemplul care ilustrează cel mai limpede aﬁrmația de mai sus
poate ﬁ extras din matematică. Dacă matematicienii își concen-
trează toată atenția asupra unui mod de a argumente, cum ar ﬁ
raționamentul prin reducere la absurd, ajung să producă ﬁlosoﬁe.
După unii matematicieni, raționamentele prin absurd trebuie scoase
din matematică. Alții susțin că ele nu prezintă un pericol deosebit.
Din punct de vedere strict matematic, important este că există di-
ferențe între rezultatele lor. Din punct de vedere strict ﬁlosoﬁc, im-
portant este ce se spune despre modurile de argumentare ca atare.
4.3.1 Argumentele
evitați
aﬁrmațiile
neargu-
mentateBoala începătorilor în materie de eseuri ﬁlosoﬁce constă în furnizarea
de concluzii nesusținute de argumente. Concluziile sunt suspendate
în aer. Eseul este o lungă serie de aﬁrmații. Chiar dacă problema
–sourceﬁle– 61 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

4. Conținutul textului
eseului este judicios aleasă, lipsa de argumente în favoarea soluției
este un defect care distruge aproape întreaga construcție.24
Nu este întâmplător faptul că ﬁlosoﬁa și logica au fost strâns
legate de-a lungul timpului. Chiar și un simplu alineat al unui eseu
ﬁlosoﬁc presupune familiarizarea cu logica. A miza pe un soi de
simț înnăscut al logicii textului nu este o soluție. Este doar un mod
necultivat de a scrie un eseu ﬁlosoﬁc.
Pentru a nu lăsa aﬁrmația de mai sus în aer, am să încerc imediat
să arăt cum cei care nu cultivă capacitățile de analiză logică nici
nu știu ce anume pierd atunci când nu acordă suﬁcientă atenție
argumentelor.
Perspectivele asupra argumentării folosite în eseul ﬁlosoﬁc pot
ﬁ de cel puțin două feluri. Dintr-o primă perspectivă, a argumenta
înseamnă a face un efort pentru a produce o serie de premise care
susțin concluzia. O altă perspectivă este cea după care logica ar
trebui folosită pentru a critica cât mai sever o aﬁrmație. Dacă ea
reușește să treacă testele criticii, atunci trebuie reținută.25
Primul tip de argumentare ne angajează pe calea identiﬁcării
unor fundamente. Filosoﬁi care-l practică sunt, până la urmă, obli-
gați să caute niște principii ultime.
Al doilea tip de argumentare focalizează eforturile ﬁlosoﬁce în
direcția criticii. Ca instrumente ale criticii ﬁlosoﬁce sunt adesea fo-
losite experimentele gândite.
4.3.2 Dizolvarea problemelor și distincțiilor
Există în istoria ﬁlosoﬁei secolului trecut o diferență celebră între
Popper și Wittgenstein în atitudinea față de existența problemelor
în ﬁlosoﬁe. Popper sublinia importanța problemelor pentru ﬁlosoﬁe.
Wittgenstein respingea ideea că ﬁlosoﬁa ar avea probleme: ea se
ocupă doar cu dizolvarea problemelor.26
24Toate manualele de scriere a unui eseu ﬁlosoﬁc din bibliograﬁa de la sfârșit
formulează cerința argumentării susținerilor avansate în lucrare. V., de exemplu,
Pryor[36, „explicitly present reasons for the claims“].
25Promotorul acestui stil de argumentare în ﬁlosoﬁa secolului al XX-lea a
fost Karl Popper. Din păcate, există prea puține cărți despre argumente care să
explice acest mod de a argumenta. O excepție notabilă o constituie cartea lui
Antony Flew[13, v. în special §§3.1, 3.15–3.20].
26Între cei doi nu a avut loc niciodată o discuție veritabilă pe această temă.
Popper, în Unended Quest (Londra: Routledge, 1992), pp.122-124, relatează
incidentul celebru dintre el și Wittgenstein pe această temă. Când se contura
un început de dispută între el și Wittgenstein, Popper a răspuns cu o glumă
la solicitarea lui Wittgenstein de a-i da un exemplu de regulă morală. În acel
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 62 –sourceﬁle–

4.3 Argumentarea ﬁlosoﬁcă
Disputa dintre Popper și Wittgenstein nu trebuie să ne deruteze.
A dizolva o problemă este tot un mod de a obține un rezultat ﬁlo-
soﬁc. Într-un fel sau altul, trebuia să-ți pui întrebări în legătură cu
problema. Existența sau inexistența problemelor genuine în ﬁlosoﬁe
este o chestiune semniﬁcativă din punctul de vedere al ﬁlosoﬁei ca
atare. Ea nu schimbă însă modul în care trebuie să tratăm scrierea
eseurilor ﬁlosoﬁce.
Mai importantă este ideea de dizolvare a unei distincții ﬁlosoﬁce.
Orice încercare de analiză conceptuală implică ﬁe trasarea, ﬁe de-
molarea unei distincții. Lucrul acesta este ﬁresc dacă ne gândim că
a avea conceptul X antrenează capacitatea de a distinge X de ceea
ce nu este X.
4.3.3 Evitați ocolirea vicioasă a întrebărilor
Întrebările sunt cruciale pentru un eseu academic. A le eluda în
orice fel este o greșeală. Uneori există doar iluzia că se răspunde la
întrebare. Există o eroare27care se aﬂă la originea acestei iluzii.
McCrimmon oferă un exemplu simplu și clar: X vrea să împru-
mute bani de la Y pentru a crea o ﬁrmă; Y nu vrea să dea bani
pentru că nu crede în proﬁtabilitatea ﬁrmei; X argumentează că
înapoierea banilor se va face de îndată ce ﬁrma obține proﬁturi.28
Eroarea pe care o comite X, în exemplul de mai sus, este aceea
de considera drept adevărată tocmai susținerea care face obiectul
discuției, al întrebării.
În eseurile ﬁlosoﬁce este foarte ușor să comitem eroarea de a
ocoli în mod vicios întrebarea. Să zicem c-aș vrea să dezvolt un ar-
gument împotriva ideii c-ar exista interese generale. Tentația cea
mare este să arăt că interesele generale nu sunt decât interese in-
dividuale formulate cu pretenția de a reprezenta interesele tuturor.
Cum demonstrez însă că lucrul acesta nu se întâmplă decât în unele
cazuri? Nu pot susține că există doar interese individuale.29Aș ocoli
în mod ﬂagrant întrebarea, căci a susține că nu există decât inte-
rese individuale este același lucru cu a susține că nu există interese
generale. Or, tocmai aceasta era problema în discuție.
Cum aș putea evita eroarea de mai sus? Opțiunea mea ar ﬁ
moment Wittgenstein învârtea un vătrai și Popper a dat drept exemplu de regulă
„să nu ameninți oaspeții cu vătraiul“. Wittgenstein s-a enervat și a părăsit sala.
27În limba engleză, se zice begging the question .
28McCrimmon[24, p.354].
29Dacă nu există decât interese individuale, atunci orice interese pretins ge-
neral ar ﬁ, de fapt, un interes individual.
–sourceﬁle– 63 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

4. Conținutul textului
pentru un mod de argumentare indirect. Nu atac chestiunea exis-
tenței intereselor generale ca atare, ci pe aceea a identiﬁcării lor. Ele
trebuie identiﬁcate de către indivizi, iar indivizii se ghidează doar
după interesele personale. Interesele celor puternici ar dicta atunci
în procesul de identiﬁcare a intereselor generale. Este de presupus
că oricine ar vrea să apeleze la ideea de interese generale ar susține
și valoarea egalității dintre indivizi. Prin urmare indivizii ar trebui
să aibă posibilitatea de a contribui în mod egal la determinarea in-
tereselor generale. Dacă l-am încolțit astfel pe ipoteticul susținător
al intereselor generale, pot trage concluzia că este superﬂuu să pre-
supunem existența lor. Indivizii egali doar își pun în acord interese
individuale.
4.3.4 Evitați pseudoargumentul autorității
O mare parte din literatura ﬁlosoﬁcă din perioada comunistă este
minată de o eroare elementară. La tot pasul vezi exprimări de genul
„așa cum au arătat clasicii marxismului“ sau, mai rău, „după cum
arată secretarul-general“.
Persoanele care înșiruie presupuse adevăruri cred uneori c-ar câș- eseul
trebuie să
probeze
capacita-
tea de a
gândi
indepen-
denttiga ceva printr-o notă în care menționează o autoritate sau alta. Din
păcate, nu s-au achitat astfel de obligația de a furniza un argument
și de a-l discuta atent.
Chiar dacă argumentul pe care l-am găsi în scrierea citată ar ﬁ
absolut extraordinar, lucrurile tot prost stau. Eseul nu este o simplă
înșiruire de ﬁșe de lectură. Trebuie făcută dovada unei capacități de
a gândi în mod independent, de a nu ﬁ sclava sau sclavul argumen-
telor altora.
4.3.5 Explicații și exemple
S-ar putea să vă ﬁ adus la disperare cu ideea de a nu repeta ar-
gumentele altora. S-ar putea să nu puteți efectiv găsi un argument
mai bun sau unul diferit. Dacă vă aﬂați în această situație, atunci
reproduceți argumentul găsit în literatură.30Adăugați însă propriile
dumneavoastră explicații.
Întotdeauna veți avea posibilitatea de a oferi explicații proprii. selectați
în mod
echilibrat
exempleleÎnsoțiți explicațiile date cu exemple și discutați exemplele date.
Atunci când dați exemple, încercați însă să meditați asupra ne-
voii de echilibru în selecția și analiza lor. Antony Flew discută contri-
30Și menționați unde l-ați găsit!
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 64 –sourceﬁle–

4.4 Dezvoltarea conținutului
buții la analiza ﬁlosoﬁcă a unor episoade ale războiului din Vietnam.
El arată că, pe bună dreptate, masacrul de la My Lai31este tratat
ca un exemplu ce ridică numeroase probleme de răspundere morală.
Pe de altă parte, el critică pe bună dreptate lipsa de echilibru a mul-
tor ﬁlosoﬁ din mediul academic occidental al vremii. Aceștia refuzau
să trateze în același mod serios pericolul reprezentat de regimurile
comuniste.32
4.4 Dezvoltarea conținutului
Un efect pervers al tendinței de a înșirui adevăruri pe o temă dată
este incapacitatea de a trece dincolo de un număr foarte limitat de
pagini. Studenta sau studentul care-și scriu lucrarea de diplomă vin
disperați la consultație: au scris 20-30 de pagini și nu mai au nimic
de spus!
Prezentăm în continuare două remedii la boala descrisă mai sus.
Aplicate succesiv, ele ar trebui să permită dezvoltarea textului. Se
spune uneori că, manevrate cu măiestrie, ele pot transforma un
articol într-o carte de mari dimensiuni.
4.4.1 Argumentele pro și contra
Ideea de a cântări argumentele pro și contra unei soluții este mai
mult decât un remediu pentru criza de idei. Este una dintre cerințele
fundamentale ale unui eseu ﬁlosoﬁc.
Fiecare argument trebuie expuns distinct. Din §4.1.1 decurge
limpede această cerință, precum și cerința de a nu evalua propagan-
distic argumentele. Nu evaluați argumentele în funcție de opțiunile
dumneavoastră valorice sau, mai rău, în funcție de opțiunile valorice
ale celor care vă evaluează eseul.
4.4.2 Răspunsurile date oponenților
Este bine să nu scriem ca niște pustnici. Arătați eseul colegilor,
consultați-vă cu cadrele didactice care vă îndrumă. Aceștia vor for-
mula întrebări, obiecții. Răspundeți la aceste întrebări și obiecții și
veți dezvolta eseul dumneavoastră.
Dacă nu dispuneți de oponenți în jurul dumneavoastră, căutați
31Sătenii din My Lai au fost uciși de către membri ai forțelor armate ale SUA.
32Flew[12, p.55 și p.58]
–sourceﬁle– 65 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

4. Conținutul textului
obiecții formulate deja în literatura de specialitate la ceea ce vreți
să susțineți. Încercați să arătați cum puteți depăși aceste obiecții.
Dacă nu găsiți în literatură unele obiecții, transformați-vă în pro-
priul oponent.33Invocați în scris un posibil oponent și răspundeți.
Din punctul de vedere al structurii de ansamblu a textului răs-
punsurile la obiecții ridică o mare problemă. Oricine ar scrie cărți
superbe cu această metodă, dacă n-ar trebui restructurat din mers
totul.
Modulele textului trebuie revăzute pe măsură ce răspundem la
obiecții. Tot timpul trebuie căutată o nouă arhitectură a ansamblu-
lui modulelor. Cu alte cuvinte, proiectul ca atare trebuie refăcut din
mers. În principiu sună simplu, dar dacă este vorba despre o carte
de 800 de pagini menținerea unei arhitecturi unitare a întregului
argument ține de înalta performanță profesională.
4.5 Ajutorul limitat al computerului
Când este vorba despre conținutul eseului computerul vă poate ﬁ
de mult mai puțin ajutor. Practic nu este nimic de citit în anexe.
Nu disprețuiți însă automat programele de calculator. Nici cartea
de față și nici o altă carte nu au cum să vă spună ce și cum să puneți
în conținutul eseului.
Unele lucruri ar putea ﬁ făcute cu ajutorul programelor de com-
puter. Ați putea veriﬁca, de pildă, validitatea inferențelor din text.
Am putea folosi alte elemente ale inteligenței computaționale pen-
tru a elabora conținutul textului. Aceste lucruri sunt însă cu mult
peste nivelul la care sunt anexele.34
33Pentru tehnica anticipării obiecțiilor v. Horban[18, „anticipate objections“].
34Detalii despre astfel de programe nu vor ﬁ deocamdată pe situl acestei cărți.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 66 –sourceﬁle–

Capitolul 5
Forma textului
Cuprins
5.1 Bibliograﬁa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
5.1.1 Forma listei bibliograﬁce . . . . . . . . . 69
5.1.2 Bibliograﬁa ca un capitol de sine stătător 70
5.2 Notele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
5.2.1 Citarea completă a surselor în note . . . 71
5.3 Trimiterile interne . . . . . . . . . . . . . . . . 76
5.4 Indexarea eseului . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5.4.1 Tehnica tradițională a indexării . . . . . 77
5.4.2 Indexarea cu ajutorul computerului . . 78
5.5 Lăsați L ATEX să aibă grijă de formă . . . . . . . 79
Ideea de bază a acestei cărți este să lăsăm computerul să aibă
grijă de formă. Se pot spune foarte multe lucruri din această pers-
pectivă; de aici și dimensiunea mai amplă a anexelor.
Persoanele care vor să aibă grijă de formă în mod tradițional ar
trebui să consulte totuși anexele pentru a descoperi recomandările
privitoare la stilul bibliograﬁei, al trimiterilor și așa mai departe.
Există însă o serie de elemente care trebuie învățate în forma lor
tradițională, înainte de a ne apuca să utilizăm programe de calcu-
lator. La ele ne vom referi pe scurt în cele ce urmează.
5.1 Bibliograﬁa
Un eseu academic se deosebește de alte scrieri mai ales prin forma
sa. Sunt câteva lucruri care frapează pe oricine: bibliograﬁa, notele,
trimiterile.
–sourceﬁle– 67 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

5. Forma textului
Înainte de orice, pentru a alcătui bibliograﬁa, avem nevoie de ﬁșe
bibliograﬁce.1
Din păcate, multe persoane cred că nu trebuie alcătuită o bi-
bliograﬁe. Ele confundă bibliograﬁa cu o simplă listă a lucrărilor pe
care le-au citat. Unii studenți îmi și spun câteodată că bibliograﬁa
eseului lor este implicit cuprinsă în notele de subsol.
Ce este eronat în acest mod de a proceda? Există o eroare de
ordin practic. Ea face ca munca la eseu să ﬁe complicată în mod
inutil. Să zicem că persoana a citat în câteva locuri din eseu o carte
și a folosit, de ﬁecare dată, o descriere bibliograﬁcă integrală. Între
timp, descoperă o eroare în descrierea bibliograﬁcă sau vrea să facă
o schimbare. Acest lucru este foarte greu de făcut.
Există, în mod tradițional, un fel de soluție la diﬁcultatea de mai
sus. Descrierea bibliograﬁcă integrală este dată o singură dată, iar în op. cit. ,
loc. cit. și
ibidem
sunt
pericu-
loaserest se folosesc metode de economisire a spațiului alocat notelor cu
ajutorul vestitelor op. cit. ,loc. cit.2Autorul poate corecta, în aceste
condiții, ceva mai ușor. Prescurtările menționate fac însă textul di-
ﬁcil de parcurs de către publicul cititor. Prin urmare utilizarea lor
masivă este total nerecomandabilă.3
Folosirea lui ibidem poate întinde și ea curse. Dacă intercalăm
o notă când rescriem textul și ne referim la altă lucrare decât la
cea menționată în notele pe care le separăm, atunci producem o
trimitere eronată. Cred că idem ,ibidem șiop. cit. sunt lipsite de
pericole doar dacă le folosim în cadrul aceleiași note.
Soluția cea mai elegantă este aceea de a avea, la sfârșit, o listă
bibliograﬁcă și de a trimite la ea.
Există și un argument de principiu în favoarea distincției dintre
lucrările citate în note și bibliograﬁa ﬁnală. Într-o carte precum lista
bibliogra-
ﬁcă
ﬁnalăcea de față, de pildă, are sens să folosești exemple dintr-o serie de
documente tipărite de-a lungul timpului. Includerea lor în lista ﬁnală
ar ﬁ însă derutantă. Tema lor poate să ﬁe cu totul alta decât tema
principală a cărții. Menționarea lor, scoasă din context, ar conduce
la ideea că ele sunt o sursă pentru ceea ce constituie elementele de
bază ale cărții și nu doar un simplu izvor pentru trimiteri ocazionale.
Pe de altă parte sunt uneori situații în care o lucrare nu a fost
menționată direct în eseu, dar a fost folosită intens pentru a înțelege
1Citiți cu atenție secțiunea 1.2.2 pentru a aﬂa cum trebuie elaborate ﬁșele
bibliograﬁce.
2Pentru expresii din limba latină folosite în scrierile academice v. §6.1.6.
3Manualul Editurii Universității din Chicago[7, §15.41] descuraja categoric
acest mod de a lucra chiar și-n 1969. Nu exista nici o legătură cu calculatorul
în acel moment.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 68 –sourceﬁle–

5.1 Bibliograﬁa
Figura 5.1: Un fragment de bibliograﬁe în stilul Chicago
dezbaterea în problema care face obiectul eseului. Este recomandabil
să nu abuzăm de această posibilitate. O lucrare din lista bibliograﬁcă
trebuie menționată cel puțin o dată în eseu. Aceasta este regula de
bază.
Aceste premise ne permit să tragem concluzia că între conținu-
tul bibliograﬁc al textului propriu-zis și lista bibliograﬁcă ﬁnală nu
există nicidecum o identitate. Lista ﬁnală permite publicului citi-
tor să-și facă idee despre literatura de specialitate folosită pentru a
elabora eseul.
5.1.1 Forma listei bibliograﬁce
Există multe standarde în materie de liste bibliograﬁce. Singura
idee comună este până la urmă aceea de a prezenta în mod uniform
blocurile de date din ﬁșele bibliograﬁce.
Editura Universității din Chicago folosește un sistem în care blo-
curile de informații sunt separate prin puncte. O versiune a acestui stilul
Chicago sistem o puteți studia în ﬁgura 5.1. Versiunea pură plasează anul în
blocul de date referitoare la publicare, nu imediat după autor.4
Avantajul listei în stil Chicago este că ne putem referi la o oricare
dintre intrările ei folosind perechea formată din numele autorului și
anul când a fost publicat documentul. De exemplu, putem scrie
„Lamport(1994) oferă o trecere în revistă a sistemului L ATEX“.
Dacă lucrăm manual, stilul Chicago sau un stil analog sunt cele
mai potrivite. Cred că este preferabil practicii (încă oﬁciale) din
editurile românești. Standardul românesc nu separă blocurile de in-
4Pentru detalii trebuie consultat manualul Editurii Universității din Chicago
menționat în bibliograﬁa noastră[7, cap.16] sau o ediție mai recentă.
–sourceﬁle– 69 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

5. Forma textului
formații bibliograﬁce. Toate datele unei intrări sunt despărțite prin
virgule. Este evidențiat titlul, nu sursa.
Stilul Chicago are și el o serie de dezavantaje. Anul este uneori
foarte derutant. S-ar putea să lucrăm cu o ediție recentă dintr-un
autor de acum 300 de ani. Chiar și atunci când este sugestiv, anul
încarcă textul cu o informație practic inutilă.
Este mult mai simplu să punem un număr de ordine în fața ﬁecă- stilul
simplu rei intrări din bibliograﬁe și să ne slujim de acel număr în trimiterile
noastre.5Recomandăm folosirea acestui stil simplu. Pentru a-l uti-
liza eﬁcient aveți însă nevoie de un program de computer.6
5.1.2 Bibliograﬁa ca un capitol de sine stătător
Autoarele sau autorii pot să urmărească și scopul de a transforma
bibliograﬁa cărții lor într-un capitol de prezentare a literaturii fun-
damentale pe tema dată. În acest caz, ﬁecare element inclus în bi-
bliograﬁe trebuie completat cu o adnotare.
Pentru a putea redacta adnotările este nevoie și de ﬁșe de lectură. adnotările
Este necesară cel puțin o ﬁșă de lectură. Ideal ar ﬁ să existe mai
multe ﬁșe de lectură. Pe baza lor, adnotarea va descrie pe scurt
ideile-cheie ale documentului și relațiile dintre ele.
În acest caz, intrările bibliograﬁei pot ﬁ grupate pe secțiuni. Fie-
care secțiune va avea un titlu care evidențiază elementul comun
tuturor documentelor din cadrul ei. Poate ﬁ vorba, de pildă, despre
ediții ale unui text fundamental, despre comentarii ale lui. Unele
persoane preferă să separe documentele primare de cele secundare.
Altele preferă să grupeze totul pe teme.
5.2 Notele
În tipograﬁa tradițională notele de subsol erau destul de greu de
realizat. Multe edituri pledau pentru note ﬁnale. Unele au păstrat
acest obicei, deși astăzi nu mai are nici o justiﬁcare.
Recomandarea noastră categorică este să utilizați note de sub- note de
subsol
5Atenție însă la o posibilă eroare. Unele stiluri bibliograﬁce folosesc abrevieri.
Aceste abrevieri sunt folosite pentru a trimite la o intrare din bibliograﬁe. n-are
sens să puneți și numere, pe lângă abrevieri. Folosiți doar unul dintre sisteme:
ﬁe abrevierile, ﬁe numerele.
6Vedeți §B.2.3 și tot ceea ce presupune cunoscut secțiunea respectivă.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 70 –sourceﬁle–

5.2 Notele
sol.7Avantajul notelor de subsol este că sunt mult mai ușor de
consultat decât notele ﬁnale.
Ce anume trebuie pus în notele de subsol? Există un principiu
fundamental referitor la distincția dintre textul de bază și textul din
notele de subsol. Textul de bază cuprinde idei formulate în termenii
autoarei sau autorului. Este partea în care spui, ca autoare sau
autor, ceea ce ai de spus. Notele de subsol sunt partea în care arăți
ce au spus alții. Separarea aceasta trebuie să ﬁe cât mai netă.
Recomandarea noastră ar ﬁ să nu existe decât în mod excepțio-
nal citate în textul de bază. Citatele sau rezumatele ideilor altora
trebuie să stea în notele de subsol. Aceste note sunt ca o prezentare
documentară a literaturii de specialitate.
Notele de subsol mai au, de asemenea, funcția importantă de a
face legătura dintre textul de bază și bibliograﬁe. Din nou, reco-
mandarea noastră este să nu îngropați în textul de bază trimiteri
la bibliograﬁe. Locul lor este în subsolul paginii, acolo unde stau
ﬁresc ideile altora sau trimiterile la ideile altora. Folosim îngroparea
în text doar atunci când acest lucru contribuie la creșterea ﬂuenței
frazei. În acest caz este vorba despre exprimări de genul „cartea lui
X[număr] este. . . “.
Cât de ample pot ﬁ notele de subsol? După părerea noastră, ele
pot ﬁ chiar foarte ample. Ele reprezintă, în acest caz, o prezentare
documentară detaliată a dezbaterilor de specialitate. Mari autori,
precum Karl R. Popper, un om cu idei originale absolut remarcabile,
cultivau notele de subsol ample.
5.2.1 Citarea completă a surselor în note
Atunci când o sursă bibliograﬁcă nu este inclusă în bibliograﬁa ﬁnală
ea trebuie citată complet în notele de subsol.
Ideal ar ﬁ însă ca o asemenea sursă să ﬁe menționată o singură
dată. Menționarea ei repetată este un semn c-ar trebui să o includem
în lista bibliograﬁcă.
Stilul menționării surselor bibliograﬁce în notele de subsol diferă
de cel al bibliograﬁei. Prezentăm în continuare opțiunile noastre.8
7Notele acestea sunt extrem de ușor de creat cu ajutorul programelor de
computer. Studiați aici §B.1.3.4.
8Opțiunile noastre pentru cărți, studii și articole reprezintă o adaptare a
soluțiilor din Manualul Chicago[7, §15.34 ș.u.]. Am păstrat chiar și virgula de
după titlul articolului. Plasarea datei este însă diferită.
–sourceﬁle– 71 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

5. Forma textului
5.2.1.1 Citarea unei cărți sau a unui studiu dintr-un vo-
lum
Formatul recomandat de noi pentru citarea unei cărți în notele de
subsol sau în notele ﬁnale este următorul:
Prenumele Numele (autoarei sau autorului etc.) ,
Titlul cărții (Localitatea: Editura, anul), p. sau pp.
Titlul cărții este evidențiat pentru că el coincide cu numele sursei
documentului.
Sugestia noastră este ca faptele referitoare la publicare să ﬁe puse datele
privind
publicareaîntr-o paranteză. Stilul parantezei este cel al Chicago University
Press. Motivul pentru care recomandăm să se procedeze așa este
legat de menținerea, pe cât posibil, a ﬂuenței textului. Dacă referirea
este îngropată într-o frază, paranteza rotundă și stilul ei speciﬁc ne
arată imediat că este vorba despre fapte legate de publicarea cărții.
Recomandăm separarea datelor referitoare la localitate de rest
prin două puncte. Care este avantajul punctuației care recurge la
cele două puncte? Este foarte greu uneori să deosebești între loca-
litate și editură. De exemplu, în bibliograﬁa ﬁnală am folosit inițial două
puncte
după
localitatedoar virgule. După un timp, când m-am uitat la descrierea căr-
ții celor doi Lester[22], am fost și eu derutat. Apărea acolo secvența
„Glenview, Scott, Foresman and Company“. Am adăugat statul ame-
rican unde se aﬂă localitatea Glenview, dar lucrurile nu păreau să
devină mai clare. Cele două puncte rezolvă problema.
Când punem statul în care se aﬂă localitatea? Când localitatea
este mai puțin cunoscută sau când există o ambiguitate. Exemplul
clasic este „Cambridge“. La ce se referă acest nume? La localitatea
din Anglia sau la cea din Massachusetts? Trebuie precizat.9Evident,
n-are sens să pui „Anglia“, după „Londra“, când cartea a fost editată
de Routledge.
Dacă vreți să folosiți stilul tradițional al editurilor românești,
despărțiți toate elementele prin virgule. Consecvența este însă o
regulă absolută. Folosiți același stil peste tot.
Dacă trebuie menționat ceva cu privire la versiunile textului sau
traducere, puneți aceste informații (separând totul prin virgule)
după titlul cărții.
Dacă este vorba despre un volum care are un editor, acest lucru culegeri
de studii trebuie evidențiat prin (ed.) sau(editori) . Autorii vor ﬁ mențio-
9Manualul Chicago University Press[7, §15.90]
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 72 –sourceﬁle–

5.2 Notele
nați doar atunci când trimitem la studiile lor. Formatul trimiterii,
în acest caz, este:
Prenumele Numele (autoarei/autorului) , „Titlul stu-
diului“ in Prenumele Numele (editoarei/editorului)
(ed.), Titlul volumului (Localitatea: Editura, anul), p.
sau pp.
Dacă lucrarea este inclusă în lista bibliograﬁcă ﬁnală, punem doar
numele persoanei care a editat cartea, urmat de o paranteză drep-
tunghiulară cu numărul de ordine din lista bibliograﬁcă, separat
printr-o virgulă de paginile la care trimitem.
Titlul studiului este pus în ghilimele. Titlul volumului este su-
bliniat. Volumul în care este inclus studiul este sursa bibliograﬁcă.
Descrierea sursei este precedată de in.10
Menționarea paginilor poate ﬁ înlocuită cu un element structural
(pagini standard pentru textele clasice, numărul secțiunii sau chiar
al alineatului). Aceste numere trebuie să existe însă efectiv în sursa
citată.11Altfel, publicul cititor poate ﬁ derutat sau numerotările
executate manual ar putea să nu coincidă. De asemenea, numerele
trebuie să trimită la porțiuni suﬁcient de mici. Trimiterile la un
capitol întreg sunt justiﬁcate doar atunci când avem în vedere ﬁrul
conducător pentru capitolul respectiv.
Cred că nu este o eroare să punem un „la“ sau chiar „la pagina“
și să închidem între virgule referirea la pagină sau elementul struc-
tural, dacă toată referirea este îngropată într-o propoziție. Fluența
textului ar avea de câștigat, iar numărul de semne suplimentare este
minim.
5.2.1.2 Citarea unui articol
Dacă nu vreți să includeți un articol în bibliograﬁe, dar îl menționați
în text recomandăm următorul stil:
Prenumele Numele (autoarei, autorului etc.) , „Ti-
tlul articolului“, Denumirea revistei volumul(numărul):
prima pagină–ultima pagină (luna anul) <Adresa pe In-
ternet, dacă este cazul>
10Folosirea lui inpare preferabilă atunci când bibliograﬁa ar putea ﬁ consul-
tată și de către persoane care nu cunosc limba română. Acest cuvânt are sens în
latină și este larg folosit în limbile europene. Pentru evoluția (mai complicată
decât credem deobicei) de la latinescul inla „în“ v. Iancu și Horvat[19, p.143].
11De exemplu, în cartea lui Antony Flew[13] ﬁecare alineat este numerotat.
–sourceﬁle– 73 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

5. Forma textului
Stilul recomandat este compact și permite menținerea ﬂuenței
textului, în cazul în care referirea este îngropată într-o propoziție.
Unele reviste nu furnizează toate elementele de mai sus. Nu tre-
buie să lipsească în nici un caz anul sau paginile. Dacă aveți doar
informații cu privire la volum, puneți doar volumul. La fel și-n cazul
numărului.
Cele două puncte sunt importante. Ele permit o exprimare com- două
puncte pactă și atrag, în plus, atenția asupra faptului că este vorba despre
o revistă, nu despre o carte. La cărți, cele două puncte sunt puse
înainte de numele editurii.
Pledăm categoric pentru practica internațională care cere să ﬁe evidenți-
ați
sursaevidențiată sursa. Sistemul standard românesc (cel în care titlul
articolului este subliniat și denumirea revistei este pusă în ghilimele)
este eronat. Revista este sursa documentului la care facem trimitere.
Evident, din nou, regula absolută este cea a uniformității stilului.
Chiar dacă ați evidenția titlul articolului și ați pune în ghilimele
denumirea revistei sau ați folosi o altă variantă, faceți acest lucru
în mod consecvent.12
5.2.1.3 Citarea unei surse de pe Internet
Recomandarea noastră, în cazul documentelor de diverse tipuri dis-
ponibile pe Internet, este să se folosească următorul stil în trimiterile
complete inserate în note:
Prenumele Numele (autoarei, autorului etc.) ,De-
numirea sursei [notă despre document]<Adresa pe In-
ternet>, data (data accesării: ziua/luna/anul), cheie.
Data versiunii documentului o scriem în forma: anul-luna-ziua data
(în cifre; cu un zero în față, pentru numere mai mici de 10)13. Ea
este o dată oferită de către autoare sau autor! Nu puneți nici o
asemenea dată, dacă nu găsiți una pe situl Internet citat.
Data accesării este, strict vorbind, facultativă. Este însă deosebit data
accesării de utilă, dacă există riscul ca situl respectiv să dispară între timp sau
să-și modiﬁce conținutul. Forma datei accesării este diferită de cea
a datei versiunii și urmează modelul 15/11/2003 (observați folosirea
exclusiv a cifrelor, precum și barele oblice).
12Pentru un exemplu de trimitere completă la un articol v. nota 1 de la
pagina 183.
13Un exemplu ar ﬁ, de pildă, data de 2003-10-14 .
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 74 –sourceﬁle–

5.2 Notele
Nota cu privire la textul documentului n-am folosit-o o bună
vreme. Sunt însă două rațiuni importante care impun utilizarea ei.
Pe de o parte, documentele de pe Internet au un caracter foarte
diferit. Este util uneori să explicităm acest caracter. De asemenea, nota
despre
documentare sens în unele cazuri să precizăm situl Internet unde se găsesc. Pe
de altă parte, nota este introdusă din rațiuni estetice. Adresele de
pe Internet sunt uneori foarte lungi. Nu pot ﬁ despărțite în silabe.
Lasă din această pricină spații albe absolut inestetice. Nota are o
lungime reglabilă și permite eliminarea acestor spații.
În nici un caz nu trebuie să lipsească adresa de pe Internet. Pu- adresa pe
Internet nerea ei între paranteze ascuțite ni se pare necesară. Altfel se pot
ivi confuzii. Este punctul ﬁnal o parte a adresei? Este cifra care
urmează o parte a adresei? Pentru a evita astfel de nedumeriri tre-
buie folosite paranteze ascuțite. Ele marchează limpede începutul și
sfârșitul adresei.
Unele documente de pe Internet nu au titlu. De aceea ne-am
referit la denumirea sursei. Așa ceva trebuie să existe sub o formă
sau alta. Preferabil este un element de tipul titlului tradițional al titlul
unui text. Orice am folosi, trebuie să ﬁe un element pe care să-l
putem găsi și cu ajutorul unui motor de căutare pe Internet.
Ce punem la rubrica intitulată „cheie“? Dacă nu este vorba de
o carte electronică, documentele de pe Internet nu au număr de
pagină. Unele reviste electronice sau biblioteci electronice notează
numărul paragrafului. Folosiți acel număr, dacă el există. locul la
care
trimitem
în sursăDacă paragrafele nu sunt numerotate, dar sunt numerotate sec-
țiunile textului, atunci putem trimite la numărul secțiunii.
Adesea lipsesc însă orice fel de numere pentru secțiuni sau pa-
ragrafe. Dacă ﬁșierele html sunt rezonabil de mici putem trimite
la ele.14Dacă nu, pentru a trimite la un anumit punct din text,
trebuie folosit un mic fragment din text (pus între ghilimele). Acest
fragment trebuie redat absolut exact, pentru a putea ﬁ folosit într-o
căutare electronică. Trebuie veriﬁcată însă lipsa sa de ambiguitate.
Trebuie să nu existe două sau mai multe puncte din text în care
apare fragmentul respectiv.15
14Deși se numesc „pagini“, ca și „paginile“ cărților, documentele html se com-
pun deobicei din numeroase ﬁșiere conectate prin trimiteri.
15Pentru un exemplu de trimitere completă la un document de pe Internet v.
nota 17 de la pagina 97.
–sourceﬁle– 75 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

5. Forma textului
5.3 Trimiterile interne
Evidențierea legăturilor dintre elementele textului este o parte im-
portantă a artei de a scrie un eseu lizibil. Pe de o parte, n-are rost
să repetăm ceea ce am spus. Pe de altă parte, are sens să atragem
atenția asupra faptului că o idee continuă să ﬁe discutată într-un
moment ulterior.
Eseurile academice nu sunt romane. Ele nu se citesc capitol cu
capitol, fără a sări ceva. Nu este vorba despre frivolitate aici. Motivul
este mult mai profund și rezidă în geometria structurii textului.
Doar un eseu scurt și relativ simplu are o structură lineară. În
acest caz, secțiunile eseului nu pot ﬁ parcurse decât în succesiunea
lor lineară.
Eseurile mai complexe au însă o structură arborescentă. Există structura
arbores-
centăun trunchi comun, dar din acesta se desprind o serie de ramuri. Dacă
avem un anumit interes cognitiv atunci când citim textul, are sens
să mergem doar pe un anumit drum prin textul respectiv.
Din perspectiva celor care scriu textul, drumurile posibile trebuie
trasate la nivelul proiectului. Când elaborează efectiv componentele
textului vor trebui însă să se gândească la felul în care ele se vor
combina în așa fel încât drumurile prin text să nu se înfunde.
Există mai multe tipuri de trimiteri. Un prim tip de trimitere
este cel către o altă pagină din text.
Un alt tip de trimitere, acolo unde este nevoie de mai multă pre-
cizie, este către pagină și rândul din pagină în care începe trimiterea.
Acest gen de trimiteri este exempliﬁcat și-n anexele cărții de față.
Al treilea tip de trimiteri sunt cele către o secțiune a textului.
Pentru a realiza efectiv trimiterile de acest tip trebuie să numerotați
secțiunile.
Alte trimiteri se fac la formulele, tabelele și ﬁgurile incluse în
text.16
Deși tehnic sunt posibile, trimiterile de la o notă la alta cred c-ar
trebui folosite doar atunci când nu vrem să repetăm ceva comentat
pe larg. Notele sunt asemenea unor paranteze în textul de bază.
Saltul dintr-o paranteză într-alta poate să ﬁe extrem de derutant
pentru publicul cititor.
Pentru toate aceste tipuri de trimiteri se recomandă folosirea lui
vide. Deobicei folosim forma prescurtată a lui vide (v.).
16În anexe găsiți informații despre toate aceste tipuri de trimiteri.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 76 –sourceﬁle–

5.4 Indexarea eseului
5.4 Indexarea eseului
Indexarea este o profesie. Cu un oarecare efort, autoarele sau autorii
pot să creeze totuși un indice acceptabil.
Este un indice absolut necesar? La o lucrare amplă, de factură
academică, da! Doar editurile românești au curiosul obicei de a face
economii la acest capitol.
Indicii sunt mult mai utili decât cuprinsul când trebuie găsit în
text un anumit concept. Sunt, de asemenea, de mare folos când vrem
să ne croim propriul drum prin carte.
5.4.1 Tehnica tradițională a indexării
Care este marele dezavantaj al autoarei sau autorului atunci când
indexează? Cunoașterea prea bună a textului! Și, de multe ori, ata-
șamentul prea mare intens față de text. Le este greu să aibă o lectură
panoramică.
În principiu, trebuie folosite tehnicile descrise în cazul rezumării.
Creați un mic proiect pentru indice. Făceți-vă o idee cu privire la
cuvintele-cheie și ierarhia lor. Nu ﬁți prea zeloase sau prea zeloși.
Indicii trebuie să reﬂecte liniile de forță ale textului.17
Nu trebuie să confundăm indicele cu o statistică a cuvintelor indice vs.
concor-
danțăfolosite în text. Pentru aceasta se folosesc programe speciale. Există
posibilitatea de a detecta și contextul în care sunt folosiți anumiți
termeni.18Toate aceste lucruri le fac însă cei care studiază un text.
Ghidul lui Vickers[46] distinge o serie de etape ale indexării. Prac-
tic, este vorba despre: identiﬁcarea descriptorilor, trimiterile la pa-
gini, sortarea intrărilor din indice, redactarea indicelui.
Recomandarea mea este să folosiți ﬁșe de format mic (A8 sau ﬁșe
pentru
indiciA7) pentru a realiza indicii. Pe ﬁșe treceți descriptorul și pagina la
care apare. Folosiți un creion sau un evidențiator pentru a marca pe
pagină locul indexat. Scrieți pe margine descriptorul (nu cuvintele
din text!).
Vickers distinge între trei categorii de descriptori: numele de descrip-
tori persoane, numele de locuri, conceptele.19Recomandarea noastră
17Mi s-a întâmplat să pierd multă vreme pentru a găsi pe o pagină discuția
în fugă a unei idei. Ea fusese în mod inutil menționată în indice. Chiar numele
proprii trebuie puse în indice, cred eu, doar atunci când se spune ceva mai
substanțial despre persoana respectivă.
18Eu unul prefer termenul de „concordanță“ pentru asemenea operații cu tex-
tul. A se vedea anexa A.4.1.
19Vickers[46, descri.htm ].
–sourceﬁle– 77 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

5. Forma textului
este să folosiți tehnicile descrise în secțiunea 1.3 pentru a detecta
conceptele-cheie.
Vickers atrage, pe bună dreptate, atenția asupra pericolului ca un
anumit descriptor să ﬁe urmat de un număr foarte mare de pagini.20
Eu aș recomanda să nu ﬁe decât cel mult șapte trimiteri la pagini.21
Dacă avem prea multe trimiteri la un descriptor, soluția este să-l subdes-
criptori transformăm într-o cupolă mare (un modul mai cuprinzător) și să
distingem mai mulți subdescriptori (modulele care sunt puse sub
cupola modulului mai mare).
De exemplu, dacă descriptorul „Kant, Immanuel“ trimite la prea
multe pagini, distingem subdescriptori, cum ar ﬁ „judecăți analitice
la Kant“. Putem omite „la Kant“, dacă nu se produc confuzii. Unii
pun o linioară sau o tildă pentru descriptorul principal. Nu cred că
sunt foarte utile.
După ce ați terminat de alcătuit ﬁșele pentru indice, treceți la sortarea
sortarea lor. Nu folosiți în nici un caz o listă. Va ﬁ foarte greu de
sortat.
Pentru a dirija atenția către alt descriptor se folosesc intrări în trimiteri
în
interiorul
indiceluilista de indici de forma „Aquino, veziToma din Aquino“22. Descrip-
torul la care se face trimitere trebuie să trimită la pagini, în nici un
caz nu la alt descriptor. Nu aș recomanda folosirea masivă a aces-
tei metode și nici sistemul cu „vezi și“. Textul ca atare va sugera
publicului cititor ce intrare din indice să mai consulte.
Lista articolelor din indice trebuie creată abia în faza ﬁnală. În
mod normal, lista este scrisă pe două coloane. Veriﬁcați prin sondaj
acuratețea indexării. Evident, dacă totul este în ordine, nu se pune
problema de a mai clinti din loc vreo pagină din text. În condițiile
indexării manuale, tot indicele s-ar da peste cap.
5.4.2 Indexarea cu ajutorul computerului
Mulți editori se feresc de indexarea tradițională. Indicii trebuie alcă-
tuiți când manuscrisul este gata. Acest lucru întârzie apariția cărții
și sporește costurile.
Cred că în spatele argumentelor obiective, de genul celui de mai
sus, există și o presupoziție subiectivă. Există la unii oameni cre-
20Vickers[46, subdes.htm ].
21Vickers[46, subdes.htm ] recomandă șase trimiteri.
22V. exemplele din Vickers[46, refpas.htm ], cu adaptările necesare la practica
din textele românești.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 78 –sourceﬁle–

5.5 Lăsați L ATEX să aibă grijă de formă
dința puternică în lectura liniară a textului. După ei, textul trebuie
citit cu sﬁnțenie, de la început până la sfârșit.
Presupoziția este falsă. Lectura textelor academice este prin ex-
celență neliniară. De multe ori, o carte, cum este și aceasta, este de
folosit mai ales ca lucrare de referință. Căutăm, din când în când,
o soluție în ea. Comparăm soluția noastră cu cea din carte, dar nu
studiem totul de la început până la sfârșit.23
Computerul ne poate ajuta să depășim și diﬁcultățile inerente avantajele
indexării
compute-
rizateindexării. Indexarea ca atare continuă să ﬁe o operație predominant
manuală. Există însă unele avantaje substanțiale oferite de către
computer.
În LATEX indicii pot ﬁ elaborați și din mers. Nu este neapărat
nevoie ca paginile să ﬁe „înghețate“. Citiți anexa B.5 pentru a aﬂa
cum se indexează în L ATEX.
Dac-ați recurs la comentarii invizibile pentru a dezvolta proiec-
tul, atunci aveți deja conceptele-cheie pentru alineate. Trebuie doar
să le alegeți pe cele mai importante și să le grupați cu ajutorul
proiectului de indice.
5.5 Lăsați LATEX să aibă grijă de formă
Sfatul nostru este categoric: folosiți sistemul L ATEX! Chiar dacă veți
investi considerabil mai mult timp decât în cazul unui editor de
birou, studiați anexa B.1.3.
Din practica îndrumării lucrărilor studențești pot spune că o
mare problemă o reprezintă gestiunea notelor de subsol în cazul
editoarelor de birou. Cât timp notele nu sunt numeroase, lucrurile
decurg normal. Am văzut însă lucrări la care totul era dat peste cap
de către procesorul de cuvinte.24
O altă problemă o ridică diferențele dintre rularea pe calcula-
toare diferite sau chiar pe același calculator a ﬁșierelor editoarelor
de birou. Rezultatele diferă!
TEX, marele program al lui Donald Knuth, este capabil să cal-
culeze nu „la milimetru“, ci la fracțiuni extrem de mici de milime-
23Indici se alcătuiesc și pentru documentația în format electronic. A se vedea
în acest sens Manualul Sun[43, pp.149–178]. Indicii nu pot ﬁ supliniți de simpla
căutare prin textul electronic. Indicii sunt o imagine a cheilor textului.
24Credem că multe dintre deﬁciențele publicațiilor realizate pe computer re-
levate pe bună dreptate de Funeriu[14, pp.9–17], pot ﬁ mai lesne îndreptate
folosind LATEX.
–sourceﬁle– 79 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

5. Forma textului
tru. Gestiunea notelor este impecabilă. Efectele se văd din plin și-n
LATEX.
Dacă vă decideți să lucrați manual, trebuie să folosiți indicațiile
de pregătire a dactilogramei din manuale scrise înainte de pătrun-
derea computerelor în lumea tiparului și a editurilor.25De exemplu, semniﬁ-
cația
dactilo-
grameicând faceți trimiteri trebuie să lăsați spații albe pentru numărul
secțiunii, al paginii etc. și să le completați abia când paginile sunt
bătute în cuie.
25Capitolul al 2-lea din manualul editurii Universității din Chicago[7, pp.25–
64] este extrem de instructiv din acest punct de vedere.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 80 –sourceﬁle–

Partea III
Arta supraviețuirii
–sourceﬁle– 81 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

Capitolul 6
Cu ochii redacției
Oricât ar suna de pompos, textul are propria sa viață. Uneori este supra-
viețuirea
la o
lectură
grăbităcitit cu mult după moartea autoarei sau autorului. Enorma majo-
ritate a textelor pe care le avem în vedere în această carte nu au o
soartă chiar atât de glorioasă. Vor ﬁ totuși citite în mod sigur de
alții. Trebuie să supraviețuiască unor priviri de multe ori grăbite,
dar versate.
Cuprins
6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.1.1 Titlurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
6.1.2 Ideile altora . . . . . . . . . . . . . . . . 86
6.1.3 Evitarea limbajului imprecis . . . . . . . 94
6.1.4 Nu excludem pe nimeni . . . . . . . . . 95
6.1.5 Semnele de punctuație . . . . . . . . . . 96
6.1.6 Expresiile latinești . . . . . . . . . . . . 101
6.1.7 Termenii limbii grecești vechi . . . . . . 104
6.1.8 Cuvintele înșelătoare . . . . . . . . . . . 104
6.1.9 Exprimarea distincțiilor ﬁlosoﬁce . . . . 105
6.2 Corectura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
6.2.1 Literele . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
6.2.2 Ortogramele . . . . . . . . . . . . . . . 109
6.2.3 Semantica textului . . . . . . . . . . . . 110
6.2.4 Gramatica . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
6.3 Computerul și faza ﬁnală a elaborării textului . 112
6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
Există un principiu fundamental pentru un eseu academic, de orice
factură ar ﬁ el. Cred că numele lui cel mai potrivit este „principiul
sobrietății“. Un text academic este simplu și funcțional.
–sourceﬁle– 83 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
Mulți nu pricep importanța simplității. Am primit odată un me- stilul
simplu saj prin poșta electronică de la cineva care susținea că pagina mea
de web nu este atractivă. Persoana respectivă se oferea să-mi facă o
pagină care arată ca lumea. Nu mai țin exact minte ce am răspuns.
Am cedat totuși presiunii psihologice și m-am apucat să construiesc
o altă pagină. Din fericire, cred eu, am schimbat doar poarta de
intrare în pagina de web.
Am rămas cu poarta creată atunci. Eu unul m-am obișnuit cu ea,
dar cred, în continuare, că nu trebuie făcut rabat de la simplitate
când este vorba despre eseul academic ca atare.
Cele scrise mai sus se aplică, mutatis mutandis , eseurilor ﬁloso-
ﬁce. Principiul sobrietății este valabil atât pentru stilul în care sunt
scrise, cât și pentru stilul în care sunt tehnoredactate.
Într-un eseu ﬁlosoﬁc detaliile trebuie cizelate din perspectiva lo-
gicii argumentelor. Caloﬁlia nu este deloc dezirabilă.
Un exemplu extrem de limpede îl oferă cuvintele care se repetă.
Evitarea repetițiilor poate să înlăture un neajuns minor, dar să dis-
trugă un argument. Premise care aveau termeni comuni vor ﬁ brusc
deconectate. Va trebui să ne întrebăm care sunt relațiile dintre si-
nonimele introduse. Tot felul de discuții pseudosavante se pot ivi pe
tema unor presupuse nuanțe produse doar în încercarea de a obține
cu orice preț un text frumos.
Înainte de orice veriﬁcați cum sună textul dumneavoastră pen- empatia
tru alții. Încercați să vă puneți în locul lor! Înțelegeți ce este scris
în text? Reușiți să regăsiți informațiile la care se face trimitere în
text? Vă simțiți înstrăinată sau înstrăinat din pricina unora dintre
formulări? Aveți sentimentul că n-ar trebui să faceți parte din pu-
blicul cititor? Și, nu în ultimul rând, sunt prezente în text greșeli de
ortograﬁe supărătoare?
6.1.1 Titlurile
Fiecare secțiune a textului trebuie să aibă un titlu. Titlul trebuie
să acopere cât mai precis tema secțiunii respective. Din acest motiv
titlurile academice sunt destul de lungi.
Este foarte important ca titlul să sugereze exact discuția avută titluri
precise în vedere. Un titlul precum „Școala austriacă și problema dovezilor
empirice“ este potrivit dacă se discută despre atitudinea membrilor
Școlii austriece față de dovezile empirice. Este cât se poate de nepo-
trivit să folosim drept titlu, într-o asemenea situație, „Știința econo-
mică și dovezile empirice“. Chiar dacă suntem absolut convinse sau
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 84 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
convinși că punctul de vedere al Școlii austriece este valabil pentru
știința economică în genere, nu trebuie să dăm un astfel de titlu.
Un titlu precum „Știința economică și dovezile empirice“ ne-ar
obliga să prezentăm ce au zis toți economiștii despre dovezile empi-
rice și, mai rău, toți ﬁlosoﬁi. Mai mult decât atât, nu există de fapt
nici o discuție care să ﬁe acoperită de către formula din titlu.
În altă ordine de idei trebuie spus că titlurile care conțin metafore
metaforele
și riscurile
lorsunt seducătoare, dar trebuie recurs la ele cu reținere. Cred că pot
ﬁ folosite doar atunci când vrei să extinzi aria publicului cititor.
Un alt motiv pentru folosirea metaforelor îl reprezintă dorința de
a atrage atenția asupra ideilor-cheie. Când scrieți o lucrare pentru
o comisie gândiți-vă însă și la riscurile metaforelor. S-ar putea ca
titlul să ﬁe interpretat cu totul altfel decât doriți. Recurgeți mai
degrabă la titluri academice simple și precise.
6.1.1.1 Titlurile altora
Titlurile cărților, articolelor sau ale altor documente la care ne re-
ferim în text trebuie redate ca atare. Nu operăm modiﬁcări. Dacă
nu folosim titlul, atunci utilizăm o expresie de genul „în cartea sa
despre. . . “
Titlurile cărților, articolelor sau altor documente în limbi străine
se redau în original. Putem adăuga o paranteză în care traducem ti-
tlul. Recomandarea mea ar ﬁ să utilizați cu mare prudență această
posibilitate. Pe de o parte, traducerea titlurilor nu este chiar așa
de ușoară cum pare. Pe de altă parte, titlurile nu sunt ele ca atare
informații, ci sunt precum niște indicatoare către locul în care gă-
sim informații. Acestea sunt însă utile doar pentru cine știe limba
textului la care ne referim.
Atunci când este vorba despre o traducere avem posibilitatea să
punem în paranteză titlul originalului. Tehnica aceasta poate ﬁ utilă
mai ales în bibliograﬁi sau note de subsol. A se vedea aici exemplul
intrării numărul [23]. În cazul cărții lui Evan Mawdsley și Thomas
Munck, s-ar putea ca multă lume să nu știe maghiară, dar să poată
consulta ediția în limba engleză.
6.1.1.2 Denumirile ﬁrmelor sau produselor
Denumirile ﬁrmelor sau produselor (inclusiv ale programelor de cal-
culator) trebuie tratate ca și titlurile. Nu se traduc. Nu uitați că
ﬁrmele au drepturi de proprietate asupra acestor denumiri.
–sourceﬁle– 85 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
În textele cu caracter comercial se folosesc semnele speciale c/circlecopyrt,
r/circlecopyrtsauTM. De pildă, titlul ghidului Windows98 cuprinde secvența
Microsoft r/circlecopyrtWindows r/circlecopyrt98. În ghidul Sun pentru editarea documen-
telor electronice întâlnim expresia FrameMaker r/circlecopyrttemplates for the
book1
Semnele r/circlecopyrtetc. se pun la prima utilizare a unei denumiri.2În
textele academice aceste semne sunt rar folosite. Nu uitați însă că,
în aceste texte, respectul pentru titlurile, textele și ideile altora este
literă de lege.
Conform practicii din textele academice, putem folosi și prescur-
tări ale unor denumiri deja menționate.
6.1.2 Ideile altora
De nimic nu trebuie avut mai multă grijă într-o lucrare academică
decât de ideile altora. Aceste idei sunt proprietatea lor privată și ea
trebuie respectată.
N-are sens să deschidem aici o discuție despre proprietatea inte-
lectuală. Chestiunea este privită aici din unghiul de vedere al prac-
ticii.
6.1.2.1 Ideile care plutesc în aer
Dacă am stabili regula că orice idee care nu-ți aparține trebuie în-
soțită de o notă de subsol în care menționezi de unde ai preluat-o,
această regulă ar ﬁ de neaplicat în practică. Lucrul acesta se întâm-
plă cel mai des când încerci să pui pe hârtie standardele nescrise.
Nu puține exemple sunt și-n cartea de față.
Cum citim când vrem să corectăm un text? Ideea că trebuie să
evităm capcanele lecturii care urmărește să sesizeze înțelesurile (dar
pierde literele) am auzit-o de alții. Evident, cu foarte mulți ani în
urmă. Chiar dacă mi-aș aminti unde am auzit-o, lucrul acesta n-are
nici o importanță. Nu-mi scriu autobiogaﬁa în notele de subsol.
Oricum, cei de la care am auzit ideea au auzit-o și ei de la alții.
Ar ﬁ inutil, în acest caz, să mergem până la rădăcina lucrurilor. Nu citați doar
pe baza
unui textfacem istoria corecturii.
În plus, cred că nici nu este corect să-i citezi pe alții în situa-
1Read Me First! [43, p.xiii].
2Detaliile sunt discutate în ghiduri speciale precum Read Me First![43, pp.61–
64].
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 86 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
ția când n-ai un text scris în față. Există riscul de a le atribui o
formulare pe care poate n-ar accepta-o.3
Ce facem în asemenea cazuri? Cred că lucrul cel mai important
este să nu emitem pretenția c-am făcut vreo descoperire. Totul este
să nu ne atribuim cine știe ce merite când este vorba despre un lucru
cunoscut de multă vreme.
Faptul că nu suntem în contact cu un text scris ne ferește însă de
un mare pericol. Sub o formă sau alta, trebuie să exprimăm ideea
așa cum ne pricepem.
Regula aceasta trebuie aplicată însă cu mare grijă. Când avem
îndoieli trebuie să veriﬁcăm și să facem trimiterile de rigoare. Am
să dau un exemplu chiar din cartea de față.
Voiam să menționez deviza de pe frontispiciul Academiei din
Atena. Mi-am amintit formula care circulă curent: să nu intre ni-
meni care nu este geometru. Formula nu se potrivea tocmai bine cu orice
informație
trebuie
veriﬁcatăceea ce voiam eu să sugerez. Ceva nu este de altfel în regulă în logica
internă a traducerii: doar matematicienii făceau parte din școala lui
Platon? Am dat cu destulă greutate de o formulare în limba greacă
veche, însoțită de traducerea convențională. Cuvântul-cheie era însă
acolo Ćgewmètrhtoc. De aici totul a fost mai ușor. Regula este să te
duci la un dicționar explicativ „grec-grec“. În dicționar sensul era
necunoscător într-ale geometriei . El se potrivea cu traducerile din
dicționarele bilingve. Mai rămânea să găsesc un text vechi în greacă
în care să apară expresia și o traducere în românește. Rezultatul îl
puteți vedea la pagina 24.4
Există și situația când știm la ce facem aluzie, dar n-are sens să
facem o trimitere. Am să dau un exemplu tot din cartea de față.
„La început a fost proiectul“ cuprinde o aluzie transparentă la Sfânta
Scriptură. N-are noimă să faci note de subsol în asemenea situații.
Ar ﬁ absolut ridicol să explici aluzia în notele de subsol. Tot efectul
pe care voi ﬁ sperat să-l obțin folosind titluri metaforice s-ar topi.
Distrugerea metaforei poate conduce chiar la aﬁrmații pe care nici
nu vrei să le faci. Voiam doar să sugerez existența unei anumite
ordini a creației și doar atât.
3Situația aceasta trebuie deosebită însă limpede de cazul în care este vorba
de o discuție foarte precisă. Cineva poate să vă comunice o idee despre o teorie.
Ideea respectivă nu plutește în aer, ci are un autor sau o autoare. Este absolut
incorect să ți-o atribui. Trebuie spus de la cine ai ideea, cum ți-a fost transmisă
și când.
4Lucrurile s-au petrecut chiar așa. Desigur, aș ﬁ putut să-mi amintesc direct
de traducerea din David. Chiar dacă aș ﬁ avut o asemenea străfulgerare, metoda
normală este cea descrisă mai sus.
–sourceﬁle– 87 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
În acest ultim caz, mizăm pe faptul că oricine știe la ce se face
aluzie. Este chiar important ca ideea să ﬁe lăsată să plutească în
aer.
6.1.2.2 Parafrazarea
Când preluăm ideile altora nu folosim neapărat cuvintele lor. Para-
frazăm formulările. Trebuie să facem însă o trimitere. Ideea nu ne
aparține și știm unde să trimitem publicul cititor, dacă vrea să aﬂe
mai multe pe tema respectivă.
Unde plasăm însă trimiterea? James D. Lester, Sr. și James D. împaran-
tezarea
parafra-
zărilorLester, Jr. observă, pe bună dreptate, că trebuie să existe o îm-
parantezare: începem cu o exprimare de forma „autorul X susține
că. . . “; încheiem cu o trimitere.5
Dacă parafrazarea este pierdută prin alineat, atunci nu este lim-
pede unde începe ideea altcuiva și unde se termină.
Împarantezarea descrisă mai sus este un bun sistem și atunci
când facem rezumatul unei porțiuni ample dintr-un alt text sau chiar
al unei lucrări întregi. Simplele trimiteri la sfârșitul unui alineat sau
al unei secțiuni nu sunt suﬁciente.
6.1.2.3 Extrasele din textele altora
O regulă orientativă ar ﬁ aceea de a cita surse primare. Evident,
porțiunea extrasă trebuie pusă în ghilimele și trebuie să se încheie
cu o trimitere la sursă, inclusiv la pagina (sau paginile) de unde a
fost extras citatul.
În mod normal sursele secundare trebuie parafrazate. Anumite
surse secundare, cum sunt enciclopediile, trebuie menționate, dar
n-are sens să dăm citate.
Dacă dispuneți de citat prin intermediul altei surse, atunci tre-
buie să deosebim cu atenție textul de sursă. Sursa trebuie precedată apud
de cuvântul apud .6
5Lester, Sr. și Lester, Jr.[22, pp.89–90].
6Am căutat în zadar prin bibliotecă exemple de utilizare semniﬁcativă a lui
apud .Apud era metoda omului amărât din perioada dinainte de 1989, când acce-
sul la surse era drastic limitat. Există însă situații când n-avem decât fragmente
sau redări indirecte ale ideilor. Este cazul multor autori antici. N-avem cum să-l
cităm pe Pericle. Trebuie să ne folosim de Tucidide. Este oare o sursă bună?
Popper crede că Tucidide a fost de față când Pericle a ținut faimosul său dis-
curs (v. Karl Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei [București: Humanitas,
1993], nota 16 de la cap.6). Oricum ar sta lucrurile, n-avem o sursă directă.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 88 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
Ideea apud -ului nu este complicată, dar îi pune pe mulți în în-
curcătură pentru că nu fac deosebirea dintre text (document) și
sursă. Dacă ați găsit un extras dintr-un autor în cartea sau articolul
altcuiva este ca și cum ați găsi un articol întreg într-un volum co-
lectiv.7Folosiți trimiterea care însoțește extrasul pentru a menționa
datele ca-n cazul articolului. Particularitatea rezidă acum în pune-
rea lui apud . Restul este descrierea normală a sursei în care ați găsit
extrasul, cu precizarea inclusiv a paginii la care se aﬂă extrasul.
Cum redăm citatele din sursele primare? Înainte de 1989, editu- contra
traduceri-
lor
oﬁcialerile din România aplicau următoarea regulă: trebuia recurs la tradu-
cerea românească. Mulți dintre colegii mei critică, pe bună dreptate,
această regulă. Ea reﬂecta mentalitatea conform căreia există nea-
părat o singură traducere și aceasta trebuie să ﬁe traducerea oﬁcială.
Cred că trebuie să distingem, atunci când dăm citate din sursele
primare, între pasajele simplu de tradus și cele diﬁcile. Are sens să
redăm în limba în care au fost scrise doar pasajele diﬁcile, a căror
traducere este problematică.
Trebuie să oferim, atunci când cităm în altă limbă, și o tradu-
cere românească? Cred că da! Traducerea echivalează, în fond, cu o traduce-
rea
citatelorinterpretare a textului. Dacă nu suntem pregătite sau pregătiți să
oferim o traducere, atunci trebuie în orice caz să explicăm modul în
care înțelegem noi textul.
Netraduse ar trebui să rămână doar acele scurte pasaje pe care
le oferim pentru a permite căutarea în textele electronice. Tradu-
cerea mai mult ar încurca lucrurile decât ar folosi la ceva în cazul
respectiv.
Trebuie știut că legislația care protejează drepturile de autor
interzice operarea, sub orice formă, de extrase abuziv de lungi. La
aceasta se adaugă normele tacite ale comunității academice. Nu poți
să pui o carte întreagă între ghilimele și să faci cu seninătate o
trimitere. Lucrul acesta pare de sine înțeles.
Cât de lungi pot ﬁ extrasele citate în propria lucrare? Răspun- lungimea
citatelor sul aproximativ ar ﬁ „câteva rânduri“. În SUA, unde editurile sunt
foarte stricte în această privință trebuie cerută permisiunea expresă
a editurii chiar pentru citate relativ scurte. Normele diferă însă de
la editură la editură.
Chiar dacă este vorba despre un text din domeniul public sau
despre un text pus la dispoziție spre citare pentru oricine, tot nu
trebuie să exagerăm. Trebuie să ne punem întrebarea „de ce cităm
pasajul respectiv“? Cel mai frecvent îl cităm pentru a susține o ipo-
7V. aici §1.2.2.2 pentru cazul studiilor din volume colective sau din reviste.
–sourceﬁle– 89 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
teză, pentru a arăta unde am detectat o anumită nuanță în concepția
pe care o analizăm. Ne oprim acolo unde simțim c-am acoperit cu
dovezi susținerile noastre.
Cred că plasarea sistematică în note a extraselor de orice fel
subliniază clar rolul lor de dovezi în sprijinul ideilor aﬁrmate în
textul de bază. Extrasele nu fac parte din structura de rezistență a
textului.
În timp părerile mele cu privire la dimensiunile și numărul citate- para-
frazarea
este
prefera-
bilălor au evoluat. Acum cred că parafrazările sunt preferabile citatelor,
iar citatele scurte sunt preferabile celor lungi.
În lucrările studențești lungimea citatelor ar trebui să ﬁe extrem
de limitată. Examinatorii trebuie să evalueze calitatea însușirii unor
idei și a prelucrării lor. Citatele trebuie date numai atunci când
credeți c-ați descoperit ceva absolut deosebit. În rest sunt suﬁciente
trimiterile neprecedate de extrase.
6.1.2.4 Tranziția la respectul pentru regulile academice
Orice încălcare a regulilor din secțiunile 6.1.2.2 și 6.1.2.3 constituie
un plagiat.
Plagiatul nu este comis doar atunci când un text este preluat plagiatul
ca atare sau este tradus și inclus fără ghilimele în textul altuia.
Preluarea ideilor, fără trimiterile de rigoare, este la fel de gravă.
Includerea unui extras nemarcat prin ghilimele, dar încheiat cu
cu o trimitere la sursă, este un mod neonest de a cita. Publicul este
indus în eroare și crede că are de a face cu o simplă parafrazare sau
preluare liberă a unei idei.
Preluarea ideilor este relativ greu de documentat. Preluarea unui
extras, fără trimiterea de rigoare sau fără ghilimelele cuvenite, este
mult mai lesne de documentat. În ciuda opiniei răspândite în mod
curent după care era textelor electronice ar facilita plagiatul, detec-
tarea plagiatului în texte electronice este mult mai facilă. Ea poate ﬁ
făcută în mod automat. În măsura în care ambele texte sunt dispo-
nibile pe Internet, lucrul acesta îl poate face oricine știe să utilizeze
un motor de căutare.
Mai gravă mi se pare plagierea structurii unui text. Acest lucru
este mult mai greu de detectat. Cuvintele ar putea ﬁ complet di-
ferite, dar ideile și modul în care sunt conexate în document sunt
similare.
Ce este așa de rău în plagiat? Se pot da multe răspunsuri la
această întrebare. Putem examina chestiunea din punct de vedere
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 90 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
juridic, din punct de vedere etic, dar aici nu ne-am propus așa ceva.
În ciuda aparențelor, răspunsurile la aceste întrebări nici n-ar ﬁ
teribil de relevate în contextul de față.
Nu vreau să pedalez pe apelul, larg răspândit prin regulamen-
tele universităților, la onestitatea academică. Există un alt aspect
important al întregii chestiuni: trăsăturile caracteristice comunității
academice. Întrebarea bună privește caracteristicile distinctive ale
comunității academice.
Mi-e greu să decid dacă trimiterile la scrierile altora este trăsă- trimiteri
la scrierile
altoratura care distinge în mod categoric comunitatea academică8de alte
comunități. Neutralitatea academică, de pildă, este și ea un lucru
crucial. Cert este că trimiterile la scrierile altora sar în ochi atunci
când te uiți la produsele comunității academice.
În afara comunității academice, trimiterile nu sunt o practică
răspândită. Chiar revistele de popularizare a științei, care sunt o
interfață între comunitatea academică și lumea externă, conțin mai
puține trimiteri decât o publicație de specialitate. Articolele de ziar
nu conțin decât în mod excepțional trimiteri. Romanele cu trimiteri
ar ﬁ ceva ridicol. Cum ai putea face trimiteri într-o poezie.9
Dacă medităm ceva mai atent, ne dăm seama de importanța
trimiterilor. Plagiatul în sensul de preluare integrală sau parțială a
unui text este respins și-n lumea artei. Din punctul acesta de vedere,
există un cerc mai larg al comunităților care nu acceptă plagiatul
în sensul tare al termenului. Dar nici lucrul acesta nu este universal
valabil.
Există comunități în care ceea ce ar ﬁ plagiat în comunitatea
academică sau în lumea artei este o un mod de a proceda accepta-
bil. Politicienii nu-și scriu discursurile. În orice caz, cei mai ocupați
nici nu și-ar putea scrie singuri toate discursurile. Numele mem-
brilor echipei lor sunt menționate doar discret și arareori știm cine
ce discurs a scris. Vedetele nu-și scriu autobiograﬁile. Persoanele
care le-au ajutat să-și transforme amintirile într-un text ﬂuent sunt
menționate, dar nu sunt ﬁgurează, de regulă, drept coautori.10
Adevărul este că nu e nimic neînregulă în practicile descrise mai
8„Comunitatea academică“ se referă aici nu doar la lumea universităților, ci
la lumea cercetătorilor și universităților.
9Ar ﬁ foarte curios să le cerem poeților să facă note de subsol în care să
precizeze de unde au preluat tema, ce i-a inspirat, cine a mai avut aceleași
sentimente. Ar ﬁ tot atât de curios să le ceri așa ceva cum ar ﬁ curios să le ceri
să dovedească în chip științiﬁc că au avut o trăire sau alta.
10În comunitatea academică, în asemenea cazuri, toată lumea trebuie să apară
printre autori.
–sourceﬁle– 91 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
sus. Textele au fost comandate așa cum comanzi un costum de gală
și sunt menționate persoanele care poartă costumele respective.
Recursul la trimiteri, identiﬁcarea atentă a surselor extraselor și comunita-
tea
academicăideilor este o trăsătură distinctivă a comunității academice. Dacă
nu faci acest lucru, te excluzi din comunitatea academică.
Școala ne învață să evităm plagiatul în sensul tare al termenului.
Nu copiați de la colegi! După cum este normal, pune mai puțin
accent pe arta de a face trimiteri exacte în notele de subsol.
Așa cum este de așteptat, studentelor și studenților din anii mici însușirea
regulilor
academicele vine greu să respecte regulile academice privitoare la citate și tri-
miteri, parafrazare și rezumare. Cred că persoanele care evaluează
eseurile trebuie să ia lucrurile drept ceea ce sunt: un proces de ini-
țiere treptată.
Oricât de dezamăgiți ar ﬁ studenții și studentele, ei trebuie să
știe că lucrările lor nu pot ﬁ tratate așa cum sunt tratate studiile
în sensul deplin al cuvântului. În perioada de învățare a regulilor
comunității academice totul trebuie să decurgă treptat. Trebuie să
dovedești că ai elaborat ﬁșele bibliograﬁce, că ai ﬁșe de lectură, că
ai lucrat la proiect și așa mai departe. Cu alte cuvinte, activitatea
de elaborare a eseului este mai importantă decât produsul ﬁnal.
Consolarea este că modul de a proceda prescris mai sus este și un
mod de a proteja oameni tineri de un contact prea brutal cu regulile
academice. De altfel, orice reguli trebuie însușite treptat. Există și
aici o perioadă de tranziție.
Mi-ar ﬁ imposibil să aduc dovezi serioase, dar experiența-mi su-
gerează că tiparul tranziției este pretutindeni același. Când am fost,
la mijlocul anilor ’90, la Oxford, eram foarte curios să aﬂu ce se pe-
trece la meditații ( tutorials ). Evident, nu poți asista la o meditație
așa cum asiști la un curs. Doamna profesoară de ﬁlosoﬁa științelor
sociale a fost singura persoană de la care am putut aﬂa câte ceva pe
această temă. Studentele sau studenții trebuie să scrie săptămânal
un eseu. Ce fac unii dintre ei, la început? Copie un text în bibliotecă.
Ceva mai târziu traduc un text. Apoi încep să pună cap la cap note
de lectură și așa mai departe. Oamenii sunt aceiași pretutindeni.
Deprinderea regulilor jocului academic se face treptat. Avantajul
secretului meditațiilor este totuși considerabil. Nu te simți pus sau
pusă la stâlpul infamiei la ﬁecare pas al ritului de inițiere. totul
începe de
la notele
de lecturăCare ar concluziile de ordin practic? Totul începe cu notele de
lectură care disting scrupulos între parafrazare și extras. Un alt
moment important este construirea unui proiect propriu. Citatele
trebuie veriﬁcate cu atenție. Trebuie reexaminate, când este posi-
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 92 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
bil, sursele de bază, nu doar ﬁșele de lectură sau ﬁșele cu idei. De
asemenea, rescrieți textul de cât mai multe ori. Probabilitatea de a
scrie un text identic cu al altcuiva devine în acest fel neglijabilă.
6.1.2.5 Nu citați trunchiat
Există și reversul plagiatului. Extrasul este pus între ghilimele, tri-
miterea este absolut corectă, dar citatul este trunchiat.
Nu citați trunchiat. În mod voit sau accidental, s-ar putea să
constrângeți textul să pară a spune ceea ce, de fapt, nu spune.
Să presupunem că un autor a scris „ca principiu metodologic,
relativismul cultural este acceptabil“, iar noi am cita doar „relativis-
mul cultural este acceptabil“. Textul a fost trunchiat în așa fel încât
i-am atribuit persoanei care l-a scris altă idee.
6.1.2.6 Forma citatelor
Forma în care plasăm extrase din textele altora în eseu este impor-
tantă. Ea trebuie să sublinieze distincția netă dintre ceea ce au scris
alții și ceea ce am scris noi.
Recomandarea noastră este ca citatele să ﬁe plasate în subsol. puneți
citatele în
notele de
subsolNumai citatele deosebit de importante, cele care sunt obiectul unei
analize speciale sunt plasate în textul de bază al eseului. Nu pla-
săm în textul de bază al eseului materialul care doar ilustrează sau
completează cele scrise în textul de bază. Evităm astfel și impresia
că susținerea celor aﬁrmate de către noi vine din citate și nu din
argumentele noastre.11
Citatele scurte incluse în textul de bază se pun în ghilimele. Ele citate în
textul de
bazăse încheie cu o trimitere la o notă de subsol în care este precizată
sursa și locul din sursă de unde am extras citatul.
Citatele ample este absolut recomandabil să le separăm de textul
de bază prin plasarea lor pe rânduri separate și retrase la ambele
margini în raport cu textul de bază. În acest caz n-are rost să punem
ghilimele. Modul în care este plasat textul arată că este vorba de
un citat.
Citatul este precedat de un alineat care anunță într-un mod adec-
vat faptul că va urma un extras. Putem încheia acel alineat cu două
puncte pentru a sublinia fără dubii că este vorba despre un citat.
Citatul se încheie cu o trimitere la o notă de subsol. Nota de
11Nu recurgeți deci la faimoasa formulă „așa cum arată. . . “. Arătați chiar
dumneavoastră de ce stau așa lucrurile
–sourceﬁle– 93 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
subsol începe fără vide (sau v.). Partea ei inițială arată exact de
unde am extras citatul. Paginile sau indicația structurală trebuie să
ﬁe neapărat prezente.
Avantajul notei de subsol, față de o paranteză pusă sub citat,
este acela că ea permite inserarea ﬁrească a unor comentarii supli-
mentare.
În notele de subsol, citatele sunt introduse doar în ghilimele. Ele citate în
notele de
subsolsunt urmate de o paranteză rotundă în care sunt incluse toate datele
necesare pentru a identiﬁca locul de unde am extras citatul.
În cazul extraselor apar două probleme de punctuație. Prima
privește cazul în care extrasul conține ghilimele. În eseurile scrise în ghilime-
lele
francezelimba română, dacă extrasul este pus în ghilimele, ghilimelele din
extras se înlocuiesc cu ghilimele franceze.12
În notele de subsol, parantezele rotunde în care sunt puse datele
cu privire la publicare sunt înlocuite cu paranteze drepte. Această paranteze
drepte operație este executată pentru a evita confuziile cu parantezele ro-
tunde în care sunt puse datele cu privire la locul de unde a fost
extras citatul.
6.1.3 Evitarea limbajului imprecis
Limbajul imprecis este, de multe ori, apanajul ziarelor cărora în
Anglia li se zice „tabloide“. Nu este nicidecum apanajul lor exclusiv.
Acest limbaj pătrunde chiar și-n unele eseuri ﬁlosoﬁce.
„Americanii au clonat o oaie“ – scrie cu litere mari ziarul. Dacă
reluați o asemenea formulare în eseul dumneavoastră, folosiți un stil
impropriu într-un eseu academic.
Scrisul academic cere să adăugați la aﬁrmația de mai sus o trimi- precizia
academică tere. Evident, ar ﬁ imposibil să arătați către garajele sau atelierele
tuturor americanilor. Trebuie să indicați o publicație anume, în care
o anume persoană prezintă un rezultat al cercetărilor sale. Prin ur-
mare trebuie să reformulați totul într-un stil precis „X susține că a
obținut următorul rezultat. . . “.
S-ar putea să aveți mari probleme cu găsirea unei surse pentru
formularea precisă. În orice caz, nu-i trimiteți pe alții la textul din
ziar. Folosiți ceea ce se spune concret în articol pentru a detecta o
sursă adecvată.
12Ghilimelele franceze au forma «».
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 94 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
6.1.4 Nu excludem pe nimeni
Comunitatea academică este o comunitate deschisă. Oricine îi res-
pectă regulile poate face parte din ea. Culoarea ochilor, lungimea
nasului, vocea, faptul c-ai sau nu rude în străinătate și multe altele
sunt irelevante.
De ce am exclude atunci pe cineva din publicul potențial? Dacă
scriem un eseu academic, ne adresăm oricărei persoane care ar putea
înțelege regulile jocului academic.
Expresiile pe care le folosim nu trebuie să sugereze că ne-am evitați
limbajul
discrimi-
natoriuadresa numai unui anumit grup. Nu contează aici dacă este vorba
despre inițiații în tainele unei credințe sau despre persoanele care
doar se întâmplă să aparțină unui gen sau altul sau unei anumite
etnii.
Cred că efectul pervers al folosirii unui limbaj discriminatoriu
este acela că ne excludem pe noi din comunitatea academică. Ne
excludem pentru că nu suntem în stare să-i respectăm caracterul
deschis.
În practică, aceasta înseamnă că trebuie să ne ferim să folosim,
de pildă, exclusiv un anumit gen. Nu toate persoanele care au scris
un text ﬁlosoﬁc sunt de gen masculin. Nu se cade deci să utilizăm
doar cuvântul „autor“.
De multe ori este bine să folosim cuvinte sau expresii care se folosiți
ambele
genurireferă clar la ambele genuri. Putem să vorbim despre „persoane“
sau despre „publicul cititor“. Alteori un „sau“ bine plasat rezolvă
problema. Dacă recursul la aceste soluții vi se pare supărător din
punct de vedere stilistic, puteți echilibra pur și simplu referirile la
genuri.13
În altă ordine de idei, citarea unor lucrări semnate de oameni
ca Iosif Stalin sau Adolf Hitler nu reprezintă în sine o problemă.
Există o sumedenie de situații în care lucrul acesta trebuie făcut,
conform tuturor regulilor academice. În politica lor, Stalin și Hitler
au judecat însă oamenii pe baza apartenenței lor la grupuri sociale
sau etnice. Este o mare problemă dacă recurgem la acest mod de a
gândi. Acest lucru se întâmplă, de pildă, dacă oferim drept explica-
ție pentru punctul de vedere ﬁlosoﬁc al cuiva o aﬁrmație de genul
13Cerințele prezentate aici sunt prezente în cele mai variate locuri. William C.
Paxson[34, pp.243–246] formulează asemenea recomandări pentru cei care scriu
în contextul lumii afacerilor. Daniel N. Fischel[11, 102–106] arată în detalii cum
poate ﬁ evitat limbajul rasist și sexist în scrierile cu caracter academic. Cei doi
Lester[22, pp.181–182] arată cum trebuie revizuit textul lucrărilor studențești
pentru a evita limbajul discriminatoriu.
–sourceﬁle– 95 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
„a fost x“, unde xindică apartenența la un grup (etnic, religios sau
de alt tip). În acest caz comitem o eroare: ﬁe autorul sau autoa- judecați
ideile și
persoa-
nele pe
baza
meritelor
propriirea discutată nici nu există ca persoane distincte de grup; ﬁe aduc
ceva nou și atunci n-are sens să ﬁe înțeleși în baza provenienței lor
dintr-un grup sau altul.14Regula pozitivă ne spune că orice idee
și orice persoană trebuie judecate pe baza meritelor și defectelor
proprii.
La fel de inacceptabilă este o formulare de genul „aceasta nu-i
ﬁlosoﬁe, este doar o mostră de gândire x“. Dacă este o mostră de
gândire x, atunci trebuie discutată tocmai pentru a putea trage o
concluzie în legătură cu x.15
Multe persoane tind să complice discuția în legătură cu regulile
din această secțiune. Ele invocă aici problema gravă a libertății cu-
vântului. Intuiția mea este că libertatea cuvântului trebuie să ﬁe
extrem de mare. Dar nu despre asta este vorba aici. Scrierile care
încalcă regulile prezentate mai sus nu sunt scrieri academice. Sunt
altceva. Pamﬂete, manifeste politice, orice vreți, dar nu scrieri aca-
demice. Trimiterile, citatele sau alte pretenții academice nu schimbă
cu nimic situația.
6.1.5 Semnele de punctuație
Ca documentarist și redactor de editură am constatat că este mult
mai ușor să găsești îndreptare sau dicționare ortograﬁce ale limbii
române decât este să găsești îndreptare de punctuație. Textul ﬁloso-
ﬁc are însă mare nevoie de punctuație. O virgulă bine pusă elimină
o ambiguitate care poate da naștere la discuții inutile.
Cine scrie un eseu ﬁlosoﬁc are nevoie și de o înțelegere a fun-
damentelor normelor ortograﬁce și de punctuație. Preferințele mele
personale se îndreaptă către micul tratat al lui Al. Graur[15]. Cartea
are 190 de mici secțiuni cu explicații foarte clare.
În munca practică, veți avea nevoie și de o lucrare specializată pe
semnele de punctuație, în care sunt discutate numeroase exemple.
Îndreptarul lui Sergiu Drincu[9] este o posibilă soluție.
S-ar putea să vă întrebați ce caută secțiunea despre semnele de
14Antony Flew[13, §7.10–7.13] discută eroarea genetică : dacă x a evoluat
din y, atunci x este în esență ca și y. Dacă x a evoluat, n-are cum ﬁ la fel ca și
y.
15Antony Flew[13, §4.21] arată că acest gen de obiecții reprezintă o ilustrare
a ocolirii vicioase a problemei aﬂate în discuție. Am presupus deja că știm cum
stau lucrurile cu x, dar vrem să evaluăm ceva care constituie o parte a acestei
gândiri.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 96 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
punctuație sub cupola stilului eseului. În primul rând, după cum am
arătat deja, „stil“ nu înseamnă aici caloﬁlie, ci exprimare exactă a
ideilor. Din acest punct de vedere, semnele de punctuație au aceeași
putere ca și cuvintele. Un semn de punctuație trebuie folosit pentru
a indica în mod exact ce anume ați vrut să scrieți.
6.1.5.1 Punctul, punctul și virgula, semnul întrebării și
semnul exclamării
Într-un eseu ﬁlosoﬁc, punctul ar trebui să ﬁe întâlnit cât mai des. punctul
Propozițiile scurte contribuie la claritatea textului. Rescrierea lor
este ușoară. Este mai lesne de controlat dacă din ele decurge sau nu
concluzia pe care vrem să o susținem. Este mai facil de văzut dacă
lipsește ceva în paragraf.
Să zicem însă c-am scris o propoziție compusă mult prea lungă. punctul și
virgula S-ar putea să ni se pară o exagerare să o spargem în propoziții
mai scurte. Putem recurge, în acest caz, la punct și virgulă. Efectul
lungimii excesive este anihilat, dar subliniem și caracterul unitar al
respectivei porțiuni de text.
După cum arată Al. Graur,16nu se pune punct după titluri. Nu
există nici un pericol de a confunda titlul cu restul textului.
Semnul întrebării, în schimb, cred că trebuie pus și-n titluri. În semnul
întrebării scris, în limba română, fără semnul întrebării este greu de multe ori
să-ți dai seama dacă este vorba despre o aﬁrmație sau o interogație.
Într-un eseu ﬁlosoﬁc trebuie să existe cel puțin o interogație la
care încercăm să răspundem. Pentru a pune o problemă nu ajunge
însă să folosim o propoziție de formă interogativă. Semnul întrebării
poate chiar să lipsească. Mult mai important este să explicăm în
ce constă interogația avută în vedere. Această explicație trebuie
adâncită pe baza unei analize a presupozițiilor întrebării.
Nu trebuie să recurgem în nici un caz la întrebări retorice. Aces- evitați
întrebările
retoricetea ar călca regula atât de importantă într-un eseu ﬁlosoﬁc a sus-
ținerii cu grijă a oricărei idei. Cu alte cuvinte, semnul de întrebare
trebuie tratat și ca o posibilă sursă de pericole.17
16Al. Graur[15, §18]
17Colin Allen crede că întrebările retorice subminează claritatea. Expun, de
asemenea, eseul unor atacuri din partea celor care nu sunt de acord cu întreba-
rea retorică. Nu oferă însă nici un temei pentru persoanele care ar ﬁ de acord
cu ceea ce sugerează întrebarea retorică. Pentru detalii v. Colin Allen, A Guide
to Writing Philosophy Essays [ghid pe situl Texas A&M University], < http:
//grimpeur.tamu.edu/~colin/Phil416/writing.html >, 2000–2002 (data ac-
cesării: 21/06/2003), „don’t use rhetorical questions“.
–sourceﬁle– 97 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
Semnul exclamării n-ar trebui să apară deloc în textul ﬁlosoﬁc semnul
exclamării de bază. Al. Graur arată că acest semn se pune atunci când vrem
să marcăm prezența afectivității. Utilizarea sa este la latitudinea
persoanei care scrie. Dacă este pus un punct, atunci nu este vorba
despre afectivitate. Dacă este pus semnul exclamării, autoarea sau
autorul vor să adauge o nuanță afectivă.18Eseul ﬁlosoﬁc face însă
apel la argumente, nu la afectivitate.19
Dacă vrem să formulăm o regulă, simplul fapt că verbul propo-
ziției este la imperativ este suﬁcient.
Cele spuse despre semnul exclamării se aplică doar textului de
bază. Evident, dacă descriem o anumită situație sau cităm dintr-o
operă literară și așa mai departe semnul exclamării s-ar putea să
aibă rolul său ﬁresc.
Considerațiile de mai sus explică motivele pentru care nici într-o
serie dintre titluri din această carte nu apare semnul exclamării. În
text ar ﬁ apărut un punct la sfârșit, dar punctul nu se pune după
titluri.
6.1.5.2 Virgula
Virgula este un instrument puternic. Mânuit prost poate să ne joace
însă multe feste. Din fericire, textele ﬁlosoﬁce, din punctul de vedere
al scrisului, sunt mult mai ușor de realizat decât cele literare. Am
selectat mai jos cazuri mai importante într-un text ﬁlosoﬁc.
6.1.5.2.1 Condiționalele Se pune întotdeauna virgulă în pro-
pozițiile compuse după modelul „dacă. . . , atunci. . . “.
Cuvântul „atunci“ joacă un rol aparte în construcția de bază.
Încercați să-l puneți pe „numai“ în fața lui „dacă“ și „atunci“ își
va pierde pierde rostul. Dar care este rostul lui „numai“ sau al lui
„atunci“? Al. Graur are o teorie privitoare la mutarea accentului de
pe o propoziție pe alta într-o propoziție compusă.20Aceste cuvinte
marchează accentele puse de cine scrie.
Ce se întâmplă însă cu virgula atunci când se mută accentele?
Sugestia lui Al. Graur este că virgula trebuie pusă când accentul
cade pe propoziția principală. Când accentul cade pe propoziția
18Al. Graur[15, §43]
19În anexele acestei cărți veți întâlni semne de exclamare. Ele reﬂectă emoțiile
utilizării/dezvoltării de programe. Gândiți-vă ce simte cineva care pierde ﬁșierele
în care este cartea pe care tocmai a scris-o!
20A se vedea Graur[15, §27].
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 98 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
secundară ea nu trebuie pusă. A se vedea diferența chiar în cazul
regulii privind condiționala:
1. Dacă se pune accentul pe principală, atunci punem virgulă;
2. Numai dacă punem accentul pe condițională nu punem vir-
gulă.
6.1.5.2.2 Explicație și descripție Explicațiile trebuie prece-
date de o virgulă. Scriem, de pildă, „ﬁlosoful X, care citise multe. . . ,
avea intuiții subtile în materie de. . . “. Propoziția pusă între virgule
oferă un supliment de informații în legătură cu X, menit să pună
într-o lumină mai clară faptul că X avea intuiții subtile într-un anu-
mit domeniu.
Ce se întâmplă dacă ne întrebăm cine este X din exemplul de mai
sus? Trebuie să furnizăm o precizare de genul „ea vorbea despre ﬁlo-
soful care a scris. . . “. Dacă punem virgulă înainte de „care“, atunci
am trata lucrurile ca și cum am avea deja o descripție cu ajutorul
căreia să-l identiﬁcăm pe X. Or, lucrurile nu stau așa.
Descripțiile reprezintă o problemă ﬁlosoﬁcă diﬁcilă. Nu rezolvăm
această problemă eliminând o virgulă. Regula este însă simplă: pu-
nem virgulă dacă adăugăm informații suplimentare, explicații; nu
punem virgulă dacă formulăm o descripție.21
6.1.5.2.3 Concluziile Folosirea semnelor de punctuație diferă
de la o limbă la alta. Câteodată, chiar pentru aceeași limbă, regulile
pot să ﬁe destul de ciudate. Așa stau lucrurile și-n cazul în care
vrem să formulăm o concluzie.
În limba română, cuvinte sau sintagme precum „deci“, „prin ur-
mare“, „așadar“ sunt semnele distinctive ale unei concluzii. Faptul
că sunt marcajele care ne arată că propoziția reprezintă o conclu-
zie ar trebuie să împiedice orice separare a lor de restul propoziției
printr-o virgulă. Lucrurile stau numai în parte așa.
„Deci“ nu se desparte de restul propoziției prin virgulă.22Nici deci
dacă este pus în interiorul propoziției „deci“ nu se desparte de rest
prin virgule.
În traducerile din limba engleză, multă lume cade în capcana mo-
21Regula reprezintă o adaptare a formulării date, în termenii gramaticii tra-
diționale, de către Al. Graur[15, §26].
22Drincu[9, §I.1.1.5] și Al. Graur[15, §35].
–sourceﬁle– 99 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
delului „ therefore/thus , many philosophers believe that. . . “23Tre-
buie să traducem și ortograﬁa, nu doar cuvintele.
Lingviștii români sunt de părere însă că „așadar“ și „prin urmare“
trebuie puse între virgule. Al. Graur apreciază că regula este prea
tranșantă.24Și mie mi se pare c-ar trebui să ﬁe permis ca atunci
când vrem să scoatem în mod deosebit în evidență faptul că este
vorba despre o concluzie să nu punem virgulă.25
Regulile ﬁind așa cum sunt, cred că recomandabil ar ﬁ să marcăm
concluziile prin „deci“. Acest cuvânt nu trebuie despărțit de rest prin
virgulă.
6.1.5.2.4 Atitudinile propoziționale „Atitudine propozițio-
nală“ este un termen tehnic ﬁlosoﬁc pentru construcții de forma
„cred că. . . “, „știu că. . . “. În aceste construcții, după „că“ stă o pro-
poziție.
În cazul atitudinilor propoziționale, traducerea dintr-o limbă pre-
cum germana ne poate deruta. În limba germană, se desparte prin
virgulă orice propoziție secundară.26Pentru atitudinile propozițio-
nale, modelul este X glaubt, daß p .
În limba română NU se pune virgulă înainte de propozițiile in-
troduse prin „că“ în atitudinile propoziționale.
6.1.5.2.5 Câteva reguli prohibitive Foarte multă lume are
tendința de a plasa între virgule pe „însă“. În acest caz cădem în
capcana întinsă de coompunerea adversativă a propozițiilor. Propo- însă
zițiile românești se compun adversativ după modelul „vine la curs,
dar/însă nu ia notițe“. Cuvintele „dar“ sau „însă“ pot ﬁ percepute și
ca niște marcaje. Faptul că „însă“ se poate deplasa prin propoziție
nu justiﬁcă punerea sa între ghilimele.
Considerațiile de mai sus se aplică și-n cazul lui „totuși“.
Un bun test al corectitudinii plasării unei porțiuni de text între
virgule este eliminarea ei. Ce se pierde prin eliminare? Dacă am
pierdut doar o precizare, o explicație suplimentară, atunci putem
23Am adaptat exemplul după cel din Dieter Giering et al., English Grammar:
A University Handbook (Leipzig: Verlag Enzyklopädie, 1987), §7.8.4.
24Al. Graur[15, §35]. Caietul cu Normele de editare Humanitas de la începutul
anilor ’90 atrăgea în mod special atenția asupra faptului că „deci“ nu se separă
prin virgule, dar „așadar“ se separă.
25Apelul la pauzele pe care le facem atunci când vorbim mi se pare fără
sens. Semnele de punctuație sunt un sprijin în orgnizarea logică a textului.
Organizarea logică a textului și efectele oratorice sunt două lucruri diferite.
26V. discuția foarte pertinentă din Al. Graur[15, §24].
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 100 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
păstra virgulele. Dacă se schimbă sensul a ceea ce vrem să comuni-
căm trebuie să eliminăm virgulele.
În cazul lui „însă“ sensul se schimbă dacă scriu „vine la curs,
nu ia notițe“. Construcția devine ambiguă. Ar trebui să precizez
sensul textului. Pot adăuga ceva de genul „dar reține totul“ sau
exact opusul acestei susțineri. Deci „însă“ își are rostul.27
Cazurile compunerilor conjunctive sau disjunctive sunt prea cu-
noscute pentru a le trata aici.
6.1.6 Expresiile latinești
Trimiterile din textele academice folosesc o serie de cuvinte și ex-
presii din limba latină. Lista se limitează doar la expresiile mai des
utilizate în textele românești.
ap.apud (citat de). Se spune atunci când am citit ceva scris de X
în opera lui Y. Trebuie folosit distinct de vide.28
cf.confer (compară). Acest termen este folosit adesea în mod greșit.
Trebuie distins cu grijă de vide.
et al. et alii (și alții). Se folosește atunci când menționăm doar
o parte dintre autorii sau autoarele unui text. În acest caz,
trebuie să arătăm că există și alți autori sau autoare.
etc. et cetera (și așa mai departe).
ibid. ibidem (în același loc). Se folosește atunci când trimitem la
același autor și la aceeași lucrare.
id.idem (același). Se folosește în locul numelui autorului sau autoa-
rei atunci când, în aceeași notă, menționăm mai multe scrieri
ale sale.
in(în). Precede sursa unui document.
inf. infra (mai jos).
27Nu vreau să insinuez prin exemplul de mai sus că trebuie luate neapărat no-
tițe. Wittgenstein le cerea studentelor și studenților săi să nu ia notițe (v. Mircea
Flonta, „Notă istorică“ în Ludwig Wittgenstein, Cercetări ﬁlozoﬁce (București:
Humanitas, 2004), p.16). Exemplul vrea doar să sugereze cât este de importantă
virgula în text.
28Pentru mai multe explicații v. pagina 89.
–sourceﬁle– 101 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
loc.cit. loco citato (în locul menționat). Se folosește după numele
autorului, când trimitem la lucrarea sa la care ne-am referit
ultima oară.
m.m. mutatis mutandis (după ce am făcut schimbările necesare).
MS manuscriptum (manuscris). La plural, manuscripta ; prescurtat,
MSS.
op.cit. opere citato (în lucrarea menționată). Se folosește ca și loc.
cit.
pass. passim (peste tot). Se pune atunci când ideea se întâlnește
peste tot în lucrarea citată și nu vrem să ne referim doar la o
anume pagină.
s.a. sine anno (fără an). Se pune atunci când nu putem identiﬁca
anul publicării textului.
s.l.sine loco (fără loc). Se pune atunci când nu putem identiﬁca
localitatea unde a fost publicat textul.
sup. supra (mai sus).
s.v. sub verbo, sub voce (la cuvântul). Se folosește atunci când facem
o trimitere la un dicționar.
v.vide (vezi). Este modul cel mai des folosit de a trimite la un
document.
Recomandarea noastră este ca utilizările lui vide,apud șiinsă ﬁe
diferențiate în mod strict. Punem apud doar când este vorba despre
citarea prin intermediar a unui fragment sau a unor idei. Punem in
numai pentru a marca începerea descrierii unui volum în care se aﬂă
un document (articol, studiu, notă etc.). Punem videîn alte situații.
n-are rost să punem videla începutul notei dacă indicăm locul unde
se aﬂă un extras sau o idee pe care le-am inclus în textul nostru;
în acest caz, punem direct trimiterea ca atare. n-are sens să punem
vide în paranteza care încheie textul citat în note.
Confer este sursa celor mai multe confuzii. Se folosește doar când
vrem să facem o comparație. Altfel, trebuie pus vide.
Comparațiile trebuie făcute doar între alți autori, nu între scrie-
rile noastre și ale altora. A folosi „așa cum scrie și. . . “, când este
vorba de tine, frizează încercarea de a induce în eroare.29Trebuie
29Mulțumesc colegului Marin Bălan pentru că mi-a atras atenția asupra aces-
tui gen de eroare.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 102 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
folosit vide dacă ideea coincide cu ceea ce a scris deja altcineva.
Altfel, trebuie indicate diferențele.
Loc. cit. șiop. cit. ar trebui evitate.30Dacă le folosim, trebuie să
ﬁgureze în note foarte apropiate între ele.31
O serie de alte cuvinte și expresii latinești se întâlnesc frecvent
în textele academice:
ad fontes (la surse). Se utilizează atunci când vrem să subliniem
importanța surselor primare, a originalului în raport cu co-
mentariile, dicționarele, traducerile sau orice alt fel de sursă
secundară.
ad hoc (special pentru cazul dat). Se recurge la această expresie
mai ales când vorbim despre o soluție care n-are un caracter
general. Are uneori o nuanță peiorativă (presupoziția ﬁind că
rezolvările trebuie un caracter general).
a prima facie (la prima vedere). Se spune despre ceea ce am înțe-
les la o primă lectură.
sic(așa este scris). Se folosește când vrem să atragem atenția că
nu este vorba despre o greșeală de transcriere, ci așa este scris
în textul original.
N.B. nota bene (observați cu atenție).
non seq. non sequitur (nu decurge logic). Se folosește atunci când
în text întâlnim o inferență care nu este validă.
PSpost scriptum (postscriptum). Porțiune de text adăugată după
ce lucrarea a fost încheiată.
Q.E.D. quod erat demonstrandum (ceea ce trebuia demonstrat).
Expresia este folosită pentru a marca terminarea unei demon-
strații.
vs.versus (contra). Se folosește când vrem să indicăm un contrast.
Apare în denumirile cazurilor din dreptul jurisprudențial.
30A se vedea aici explicațiile de la pagina 68.
31Vedeți aici exemplul de la pagina 122.
–sourceﬁle– 103 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
6.1.7 Termenii limbii grecești vechi
Este inutil să explicăm pe larg ce loc important ocupă termenii
grecești în scrierile ﬁlosoﬁce. Cum ar trebui să cităm însă acești
termeni?
Unii termeni au prins rădăcini în limba română. Este chiar cazul
cuvântului „ﬁlosoﬁe“. Ar ﬁ ridicol să-i cităm în forma lor din greaca
veche.
Există o serie întreagă de situații în care cuvântul grecesc, atunci
când analizăm textele ﬁlosoﬁce grecești, este mai bine să ﬁe redat
ca atare, în forma sa veche. Recurgem sau nu la transcripție?
Testul la care invităm mereu în capitolul de față este acela de
a ne pune în locul publicului cititor. S-ar părea că lectura este mai transcrip-
țiile ușoară dacă folosim transcripții. Cred că lucrurile nu stau așa. În
primul rând, este nu este vorba despre publicul larg. În al doilea
rând, facem loc erorilor.
Există cel puțin un exemplu de greșeală pricinuită de imprecizia
transcrierii care a primit chiar și binecuvântarea dicționarelor. În
mod normal, ar trebui să distingem între „autarhie“ și „autarchie“,
dar nu facem acest lucru. Primul cuvânt înseamnă putere absolută ;
al doilea are sensul de suﬁcient sieși .32
Noi pledăm pentru evitarea transcripțiilor. Pentru a vedea mo-
dul concret în care se pot insera fragmente de text în greaca veche
folosind L ATEX trebuie consultată anexa B.3.5.
6.1.8 Cuvintele înșelătoare
Cuvinte care sună normal în alte limbi pot să dea un aer ridicol unei
propoziții românești. Auzi uneori vorbindu-se despre „munci peni-
bile“. Probabil la mijloc este inﬂuența expresiei franțuzești travail
pénible , care înseamnă muncă anevoioasă, grea .
În mediul universitar auzi multe persoane spunând că „aplică
pentru o bursă“. Aici inﬂuența vine din engleză. Normal ar ﬁ să
zicem „fac cerere de bursă“.
În lumea calculatoarelor, sunt tot felul de expresii care contribuie
vizibil la stricarea limbii române. Se vorbește despre programe care
32Iată explicația unei specialiste în lingvistică: „ar trebui să se deosebească în
scris și-n pronunțare elementele de compunere -arhie «conducere» și -archie
«mulțumire, suﬁciență»; impunerea formației greșite autarhie în locul celei
corecte, autarchie , denotă confuzia produsă de interpretarea graﬁei ambigue“
(Mioara Avram, Ortograﬁe pentru toți [București: Editura Academiei Române,
1990], p.32).
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 104 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
„suportă“. Cuvântul englezesc aﬂat în mintea celor care se exprimă
astfel înseamnă sprijin . În românește sună hilar când este folosit în
contexte nepotrivite. De multe ori, este vorba despre ideea simplă că
programul este conform cu un standard sau permite folosirea unui
limbaj și așa mai departe.
Cum se întâmplă de multe ori, unele erori ﬂagrante au prins
rădăcini solide. Spunem că „salvăm“ ﬁșierul pe disc. Metafora din
limba engleză este, în realitate, mult mai puțin patetică. Aluzia este
la faptul că „punem ceva la păstrare“ (conservăm).
Se poate că în cazul „salvării“ intervine și reticența în fața me-
taforelor în stil englezesc. Limbajul nostru tehnic tinde să ﬁe mult
mai abstract. Nimeni nu zice „șoarece“, ci mouse .
Tendința către folosirea termenilor savanți conduce uneori la di-
ferențe de nuanță care pot ﬁ însă foarte înșelătoare în ﬁlosoﬁe. Pen-
tru multă lume termenul englezesc mind trebuie redat prin „spirit“, spirit vs.
minte în limba română. În franceză nu există altă soluție, dar noi avem
„minte“.33Termenul acesta este, ca și mind , un cuvânt al limbii obiș-
nuite și așa trebuie să și ﬁe când ne referim la o serie întreagă de
autori care au scris în limba engleză.34
Vorbele alunecă ușor dintr-o limbă într-alta. S-ar putea ca uneori
să nu existe, în limbajul de specialitate, nici o altă soluție decât pre-
luarea unui termen din altă limbă. Operația aceasta trebuie făcută
însă cu mare precauție.
6.1.9 Exprimarea distincțiilor ﬁlosoﬁce
Abundența distincțiilor conceptuale constituie o trăsătură frapantă
a textelor ﬁlosoﬁce. Este oare întotdeauna nevoie de forjarea unor
cuvinte speciale pentru a exprima aceste distincții?
În excelenta sa monograﬁe consacrată terminologiei ﬁlosoﬁce ro-
mânești, Ioan Oprea distinge patru căi de extindere a terminologiei
ﬁlosoﬁce:
•traducerea (folosind resursele limbii române obișnuite);
•crearea de noi unități lexicale prin calc total sau parțial;
33După cum arată pe larg Ioan Oprea[31, §122] termenul „minte“ a fost amplu
folosit în textele ﬁlosoﬁce românești.
34Este bine să ne uităm atent și la alte limbi romanice, nu doar la franceză,
atunci când traducem din engleză. Clasica scriere a lui Bertrand Russell, The
Analysis of Mind , este tradusă în italiană cu titlul L’Analisi della mente (Roma:
Newton Compton Editori, 1969).
–sourceﬁle– 105 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
•crearea de noi unități lexicale prin împrumut;
•introducerea de noi înțelesuri.35
În practică nu este foarte simplu de luat o decizie. Cred că proce-
durile trebuie aplicate în ordinea de mai sus. Am să ofer un exemplu
care dă multă bătaie de cap.
Exemplul este foarte cunoscut și poate ﬁ întâlnit în multe ma-
nuale de logică și ﬁlosoﬁe. Să zicem că discutăm despre propoziția
„Plouă.“; textul acestei propoziții este altul în engleză sau franceză
decât în română; conținutul ei rămâne însă același. Dacă luăm însă
drept exemplu o propoziție de genul „Mă dor dinții.“, lucrurile se
schimbă în interiorul limbii române. Textul rămâne același, dar con-
ținutul diferă, atunci când X și Y alcătuiesc scrisori în care includ
această propoziție. Evident, situația este similară, mutatis mutan-
dis, dacă avem în vedere contextele în care propoziția respectivă
este rostită, nu scrisă.
În limba engleză se folosește cuplul sentence–proposition pentru
a exprima această distincție. Ce putem face oare cu resursele de care
dispunem în limba română?
Cuvântul „propoziție“ este un neologism în limba română. Este
limpede c-a fost introdus pentru că nu aveam cum traduce terme-
nul respectiv folosind resursele limbii mai vechi. N-avem deci cum
recurge la traducere.
Calcul nu este nici el de mare ajutor aici. Dar împrumutul? Cu-
vântul englezesc sentence provine din latinescul sententia .36Prin
intermediul ﬁlierei franceze, noi avem însă în limbă latinescul sen-
tentia sub forma cuvântului „sentință“.37N-avem deci nimic de îm-
prumutat.
Cuvântul „sentință“ are, în românește, înțelesuri foarte clare: de-
cizie judecătorească ,gând exprimat concis ,aforism .38Este practic
imposibil să-l încărcăm și cu înțelesul de text al unei propoziții sau
rostire a unei propoziții .
Urmând modelul limbii franceze, unde phrase înseamnă unitate
care exprimă mesajul persoanei care vorbește și unde putem vorbi
despre une phrase simple , compusă dintr-o sintagmă nominală și un
35Oprea[31, p.225].
36Walter W. Skeat, A Concise Etymological Dictionary of the English Lan-
guage (Oxford: Clarendon Press, 1882), s.v. După Skeat, înțelesul cuvântului
latinesc este cel de mod de a gândi .
37Dicționarul limbii române (București: Editura Academiei Române, 1990),
vol.X, partea a 3-a, s.v.
38Ibidem .
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 106 –sourceﬁle–

6.1 Stilul eseului ﬁlosoﬁc
verb,39am putea folosi „frază“ pentru sentence . Soluția nu mi se
pare fericită. La noi, sub inﬂuența gramaticilor de școală, „frază“
are limpede înțelesul de propoziție compusă .
Aceeași problemă o ridică folosirea termenului „judecată“ pentru
proposition . Este adevărat că textul unei propoziții exprimă o jude-
cată. Problema este că „judecată“ este un termen al logicii clasice.
Aici el este încărcat cu încă un înțeles.
Dacă recurgem frecvent la introducerea de noi înțelesuri, atunci
supraîncărcăm textul cu termeni ambigui. Înlăturarea ambiguității
permanent prezente în text cere un efort la lectură. Un asemenea
text este foarte vulnerabil la o lectură grăbită. Concluzia noastră
este că a patra procedură de creare a terminologiei ﬁlosoﬁce nu
trebuie folosită în mod forțat.
Ce ne rămâne de făcut? Trebuie să examinăm spiritul limbii ro-
mâne. Limba română nu se împacă ușor cu formarea de cuvinte
compuse. „Gâtlegăul“ nu este acceptabil. Nu era acceptabil în seco-
lul al XIX-lea și n-ar ﬁ acceptabil nici azi ca un calc, să zicem, după
englezescul necktie . Spre deosebire de franceză, suntem însă mai to-
leranți la împrumuturi. Așa că folosim un termen precum „cravată“,
împrumutat din limba franceză.
Când nu putem împrumuta, recurgem la sintagme. Sugestia noas-
tră ar ﬁ deci să spunem simplu „textul propoziției“ și „conținutul
propoziției“ când vrem să redăm distincția dintre sentence șipropo-
sition .
Când nu suntem atât de preocupate sau preocupați de distinc-
ția dintre textul și conținutul propoziției folosim doar „propoziție“.
În logica formală a propozițiilor, de pildă, avem în vedere doar teh-
nici de manipulare corectă a textului propozițiilor. Vrem să știm, de ambigui-
tatea bine
temperatăfapt, când putem rescrie premisele sub forma unei concluzii (unor
concluzii) în așa fel încât ori de câte ori premisele sunt adevărate
concluzia să ﬁe și ea adevărată. În limba română, arta scrisului este
cea a ambiguității bine temperate: atunci când nu se produc confu-
zii periculoase folosim termeni ambigui; când există pericolul unor
neînțelegeri dramatice recurgem la termeni sau sintagme precise.
Multă vreme m-am ferit de redarea termenului englezesc belief
prin „credință“. Problema părea să ﬁe pierderea distincțiilor în ra-
port cu faith. Soluția este foarte simplă. Dacă se produc confuzii
periculoase, atunci recurgem la sintagma „credință religioasă“. N-are
însă românescul „credință“ conotații exclusiv religioase? Nici vorbă.
39Jean Dubois et al., Dictionnaire du français contemporain (Paris: Larousse,
1966), s.v.
–sourceﬁle– 107 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
Nu spunem oare despre cineva că este de bună credință? Nu este nici
un sens religios aici. De asemenea, dacă mă urc în trenul de metrou
care merge către Militari, dar socotesc că mă aﬂu în cel care merge
către Gara de Nord, pot foarte bine spune că aveam credința (falsă)
că mă îndrept spre Gară. „Credință“, folosit după ideea ambiguității
bine temperate, este un termen cât se poate de bun.
N-ar trebui să ne jeneze faptul c-avem o limbă cu atât de puține
cuvinte? Întrebarea are o presupoziție eronată. Prezența multor cu-
vinte nu este neapărat un semn de raﬁnament cultural. Ea poate să
reﬂecte uneori un stil diferit de formare a cuvintelor. Alteori poate
să dea mai degrabă o notă de primitivism. Cuvintele multe pot să
ﬁe și un simptom al lipsei capacității de generalizare.
Limbile naturale evoluate au puteri echivalente atunci când este
vorba despre exprimarea distincțiilor conceptuale. Stilul în care fac
acest lucru diferă. Greșită este încercarea de a folosi un stil nepo-
trivit cu limba în care scrii. Rezultatul ei este un eseu cu pretenții
savante, dar lipsit de claritate.
6.2 Corectura
Corectura este o profesie, așa cum o profesie este și munca de re-
dactor. Misiunea corecturii profesionale dintr-o editură este foarte
clară: ea trebuie să asigure concordanța dintre textul trimis de că-
tre editură la tipograﬁe și textul realizat în tipograﬁe. Operația este
migăloasă. Trebuie veriﬁcate, de pildă, și despărțirile în silabe sau
felul în care au fost tratate ortogramele. În practică, apar și diverse
sugestii referitoare la ortograﬁe. Constrângerea este însă limpede:
nu poți adăga sau scoate nici un cuvânt, nici un semn din textul
prelucrat în editură.
Din păcate, eseurile studențești, de la simpla lucrare de semi-
nar până la lucrările de diplomă și disertațiile de master, trebuie
redactate și corectate de către autoare sau autor.
De ce „din păcate“? Pentru că este greu să găsești redactor sau
corector mai prost decât autorul unui text. Am simțit acest lucru
și pe propria mea piele. Autorul tinde să citească textul din minte,
nu pe cel de pe hârtie. Trece cu nepăsare peste erori pe care le-ar
vedea fără probleme în textele altora.
Soluția pe care o recomand, în cazul corecturii ortograﬁce, este
recursul la un program de calculator. Ea trebuie completată cu fo-
losirea unui sistem, precum cel descris pe larg în anexe, în care se
face o separare între ceea ce vedeți pe ecran când scrieți și ceea ce
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 108 –sourceﬁle–

6.2 Corectura
vedeți în pagina tipărită. Faptul că pagina tipărită sau vizualizată
pe ecran arată altfel decât manuscrisul este un avantaj colosal. Ea
recreează ceva din distanța care există între ceea ce este în mintea
ta și ceea ce vezi în textele scrise de către alții.
Există și un avantaj al corecturii făcute de către autoare sau
autor. Aceștia pot face mici schimbări în text, dacă ele contribuie
la îmbunătățirea aspectului graﬁc al paginii.40Lucrul acesta poate
ﬁ făcut numai de către autoare sau autor.
6.2.1 Literele
Există o regulă extrem de simplă pe care o știe oricine a corec-
tat profesional texte. Nu căuta înțelesurile textului, vezi care sunt
literele folosite!
Există și un alt principiu important în materie de greșeli de literă
și de greșeli tipograﬁce în general. Erorile tipograﬁce se împart în erori tipo-
graﬁce două categorii: cele pe care le poate corecta publicul cititor și cele
care nu pot ﬁ corectate de către publicul cititor.
Dacă în text apare scris „ﬁlsoﬁe“, eroarea tipograﬁcă denotă ne-
glijență, dar nu va împiedica pe nimeni să înțeleagă despre ce este
vorba.
Eliminați însă cu grijă erorile care dau naștere unor formulări
care nu pot ﬁ îndreptate decât dacă știi ce a vrut să spună persoana
care a scris textul.
6.2.2 Ortogramele
Când scriem este ﬁresc să ﬁm atente și atenți la moleculele textului,
propozițiile, și la structurile formate cu ajutorul acestor molecule.
Ne îndreptăm mai puțin atenția către structurile atomice ale textu-
lui.
Orice text are însă în compoziția sa elementele minime care susțin
înțelesurile sau rolurile gramaticale. Când graﬁa acestor elemente
(cuvinte și sintagme) este corectă se vorbește despre „ortograme“.41
Unele erori ar putea ﬁ îndreptate de către publicul cititor. Este
însă jenant să găsești scris, într-un eseu ﬁlosoﬁc, „ideie“ în loc de
„idee“.
40Eu elimit, de exemplu, în acest fel bad box -urile semnalate de către LATEX.
41V. deﬁniția dată de Iancu și Horvat[19, p.8]. Pentru ei, ortogramele consti-
tuie obiectul de studiu al ortograﬁei.
–sourceﬁle– 109 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
„Crează“ în loc de „creează“ nu reprezintă desigur o catastrofă
ﬁlosoﬁcă, dar eroarea ar trebui corectată.
Supărătoare este tendința de a scrie separat cuvinte care se ros-
tesc împreună. Aici limba română are regulile ei. Se scrie „c-ar“, nu
„că ar“.42Graﬁa românească este subtilă: „c-ar“ se opune lui „car“.
Este posibil să evităm, în unele cazuri, elidarea.43Putem să nu
elidăm, de pildă, pe „dacă“. Cred că trebuie exploatată această po-
sibilitate doar pentru a sublinia rostirea separată. S-ar putea, din
rațiuni stilistice, să dorim acest lucru: este un semn că porțiunea
respectivă trebuie citită cu mai multă atenție.
Trebuie să ﬁm atenți când corectăm cu programe de computer.
Aceste programe pot da numai semnale orientative atunci când este
vorba de „c-ar“ și „car“. Aici trebuie să intervină judecata umană.
Am lăsat intenționat la urmă discuția despre „ﬁlosoﬁe“ și „ﬁ- ﬁlozoﬁe
vs.
ﬁlosoﬁelozoﬁe“. Al. Graur arată, pe bună dreptate, c-ar trebui să scriem
„ﬁlozoﬁe“.44De ce n-am scrie „poesie“ și nu „poezie“? „Filosoﬁe“ nu
este o ortogramă din perspectiva limbii române.
De ce scriu totuși „ﬁlosoﬁe“? Este un exemplu perfect de eroare
cu care nu merită să pierzi vremea. Așa scrie pe frontispiciul facultă-
ții de specialitate a Universității din București. Nu se câștigă nimic
dacă se corecteză o inconsecvență ortograﬁcă minoră, care, la urma
urmei, sugerează o ascendență atât de nobilă. Aici este efectiv suve-
rană regula care ne cere să ne uităm cu ochii altora la textul nostru
și să aducem textul la o formă curată din punctul lor de vedere.
6.2.3 Semantica textului
Înțelesul multor cuvinte din limba română poate să ne joace feste.
De cele mai multe ori nu se produce nici un dezastru din punct de
vedere ﬁlosoﬁc. Ochii care se uită grăbiți peste eseu s-ar putea să se
42V. în cartea lui Iancu și Horvat[19, p.73].
43V. ce explică Iancu și Horvat[19, p.145].
44V. argumentele relevante în Al. Graur[15, §166]. În ciuda a ceea ce pare
a ﬁ o inexactitate la Graur (cuvântul å zìfoc [obscuritate] se găsește totuși în
greacă în toată lunga ei istorie), ar ﬁ oricum greu să percepem vreo legătură
între „ﬁlozof“ și zìfoc. Sunt multe cuvinte compuse cu fÐlo- în greacă, dar
nici unul cu zìfoc sau un derivat al său. Émile Pessonneaux, Dictionnaire grec-
français (Paris: Belin, 1925), pp.1519–1526, care consemnează numeroase aseme-
nea cuvinte, nu oferă nimic care să poată genera confuzii. Nici alte dicționare
pe care le-am consultat nu conțin un asemenea cuvânt compus. Oricum, cine ar
putea să găsească un asemenea cuvânt compus sau să perceapă o ambiguitate
ar ști suﬁcient de multă greacă pentru a înțelege sensul cuvântului „ﬁlozoﬁe“. În
concluzie, nu există nici o nuanță care ar ﬁ câștigată prin distincția „ﬁlosoﬁe“
vs. „ﬁlozoﬁe“.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 110 –sourceﬁle–

6.2 Corectura
îndrepte tocmai asupra unor pasaje în care folosim cu stângăcie un
cuvânt. Efectul este mai degrabă unul neplăcut.
Să luăm drept exemplu cazul cuvintelor „nivel“ și „nivelă“. Filo-
soﬁi și ﬁlologii nu prea au pe acasă o nivelă. Aceasta este o unealtă
cu care zidarii veriﬁcă orizontalitatea sau verticalitatea suprafețelor
pe care le construiesc. Cuvântul „nivelă“ provine din franțuzescul
nivelle45.
Termenul „nivel“ este, în schimb, folosit adesea în textele ﬁloso-
ﬁce, cu sensul de stadiu, grad . Provine tot din limba franceză, dar din
cuvântul niveau , adaptat la cerințele fonetice ale limbii române.46
Cele două cuvinte au la plural forme diferite: „nivele“ pentru
„nivelă“; „niveluri“ pentru „nivel“. „Nivelele“ sunt uneltele zidarilor.
„Nivelurile“ se referă la diferențe dintre stadii, planuri, grade ale
unor procese sau obiecte.
Nu este greu să repari, cu ajutorul contextului, eroarea produsă
de utilizarea eronată a termenului „nivele“. Acest lucru cere un efort
suplimentar din partea publicului cititor. Oricât de mic ar ﬁ acest
efort, el tot se simte la o lectură grăbită și afectează capacitatea
eseului de a supraviețui unei asemenea lecturi.
Limba română întinde o sumedenie de asemenea capcane seman-
tice. Pentru evitarea lor este bine să consultăm lucrări specializate.47
6.2.4 Gramatica
Este foarte puțin probabil să găsim într-un eseu academic pe „este“
în locul lui „sunt“. Există însă și erori mai subtile. Mulți dintre noi
s-ar putea să avem tendința să le comitem.
Un caz pe care-l putem întâlni în multe locuri este cel al verbului
„a trebui“. Acest verb se folosește, de regulă, doar la persoana a treia
singular.48Cu alte cuvinte, este un verb impersonal.
În textele ﬁlosoﬁce cred că este absolut recomandabil să-l fo-
losim pe „trebuie“ strict impersonal. Nu există deci nici un fel de
„trebuiesc“ etc. în acest context.
45Pentru etimologia cuvântului „nivelă“ v. Florin Marcu, Noul dicționar de
neologisme (București: Editura Academiei Române, 1997), s.v.
46Pentru etimologia cuvântului „nivel“ v. Alexandru Ciorănescu, Dicționarul
etimologic al limbii române (București: Editura SAECULUM I.O., 2002), s.v.
47O asemenea lucrare este cea a lui Silviu Constantinescu, Diﬁcultăți seman-
tice(București: Editura Științiﬁcă, 1994).
48Alf Lombard și Constantin Gâdei, Dictionnaire morphologique de la langue
roumaine (București: Editura Academiei, 1981), s.v. au o formulare prudentă
pentru regula care guvernează acest verb: 3epers. surtout .
–sourceﬁle– 111 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

6. Cu ochii redacției
Gramatica eronată poate ﬁ îndreptată de către publicul cititor.
Funcționează însă, din nou, principiul supraviețuirii la o lectură gră-
bită. Erorile de orice fel solicită un efort suplimentar pentru a putea
înțelege textul. Acest efort nu este în mod cert făcut de către o per-
soană care trebuie să parcurgă rapid zeci sau chiar sute de eseuri.
6.3 Computerul și faza ﬁnală a elaborării tex-
tului
Marele avantaj al programelor de computer specializate în procesa-
rea textului este că fac totul din mers. N-aveți nevoie de un efort
special pentru ca aparatul auxiliar al textului să arate perfect.
Există o operație computerizată care este mai bine să ﬁe făcută la
sfârșit: veriﬁcarea corectitudinii ortograﬁce a textului. Tehnic este
posibil să faceți această operație din mers. Noi pledăm însă pentru
separarea ei de elaborarea textului ca atare. Operația este departe
de a ﬁ în întregime mecanică. Un cuvânt precum „in“ este corect
ortograﬁat sau greșit ortograﬁat în funcție de context: profesorul
eraînșcoală; pictorul lucra cu ulei de in.
Corectarea textelor este profesie. Evident, doar editurile își per-
mit să plătească pe cineva pentru această operație. Autoarele sau
autorii sunt corectori mizerabili când este vorba de propriile texte.
Studiați anexa A.5 pentru a vedea cum găsiți în computer un
ajutor de nădejde când este vorba de corectură.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 112 –sourceﬁle–

Capitolul 7
Dincolo de elaborarea
eseului: apărarea și
evaluarea eseului
Cuprins
7.1 Susținerea eseului . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
7.2 Evaluarea eseului . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
7.2.1 Evaluarea eseului și neutralitatea acade-
mică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
7.3 Eseuri trimise altor universități . . . . . . . . . 117
7.4 Computerul și susținerea eseului . . . . . . . . 118
În mod inevitabil viața de sine stătătoare a eseului se concreti-
zează într-o varietate de interpretări ale textului său. Diversitatea
lor n-ar trebui să deranjeze pe nimeni. Din contră, ar trebui să ﬁe
un prilej de bucurie.
Dacă este să formulez o recomandare, înainte de a discuta despre
susținerea eseului, atunci aceasta ar ﬁ aceea de a evita cu grijă
aﬁrmațiile de genul „aceasta este cea mai bună carte pe care am
scris-o“ sau, la extrema cealaltă, „cred că această lucrare este slabă,
n-am reușit să. . . “.
Lăsați publicul cititor să judece! Scrieți o lucrare ușor de parcurs
și de evaluat și nu vă bateți capul cu evaluarea ei.
7.1 Susținerea eseului
Susținerea eseului (în fața unei comisii, în fața colegilor la seminar
sau în cadrul unei conferințe) are o regulă extrem de simplă, dar pe
–sourceﬁle– 113 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

7. Apărarea și evaluarea eseului
care multă lume o ignoră. În cadrul susținerii trebuie prezentat pe prezentați
proiectul scurt modul în care a fost dezvoltat proiectul. Nu prezentăm textul,
ci proiectul.
Textul poate ﬁ citit de către oricine. N-are rost să-l citim. Dacă
socotim că publicul n-are timp să parcurgă textul în întregime, re-
dactăm un rezumat. Oferim acest rezumat spre lectură.
Proiectul este, în schimb, prin natura sa invizibil. Comisiile de
examen vor chiar să se convingă că el a existat cu adevărat.
De altfel, nu este deloc diﬁcil să explicați care au fost obiectivele
proiectului, ce probleme ați atacat. Este important să arătați de ce
v-ați oprit asupra unei soluții sau a alteia. Nu uitați să precizați
limpede aria problemelor abordate și care dintre problemele cu care
v-ați confruntat continuă să rămână o problemă deschisă. Nimeni
nu se poate ocupa cu toate problemele dintr-un domeniu și cu atât
mai puțin poate să le rezolve pe toate.
Împarantezarea este și ea o tehnică utilă în cazul susținerii. Teh-
nica împarantezării provine din lucrările cu caracter didactic. O
lecție construită folosind împarantezarea începe cu o prezentare a
obiectivelor (ce vor ști studentele și studenții după ce au studiat
lecția), continuă cu corpul principal al lecției și se încheie cu un
scurt rezumat care trebuie să corespundă punct cu punct obiective-
lor anunțate.
Nu este greu să adaptați această tehnică la susținerea eseului.
Corpul susținerii trebuie să ﬁe însă mult mai concis decât cel al
lecției. Ați obține contrariul efectului scontat dacă vă apucați să
țineți o prelegere comisiei. Corpul susținerii este format din preci-
zarea problemei abordate, a ipotezei de lucru și a modului în care
ați analizat ipoteza și consecințele ei.
7.2 Evaluarea eseului
Din punctul de vedere al studenților și studentelor de la cursurile
mele, mi se pare important să precizez modul în care văd evaluarea
eseurilor. Criteriile prezentate în această secțiune nu trebuie însă
sub nici o formă să ﬁe percepute drept criterii împărtășite de către
orice alt cadru didactic.
Experiența acumulată de-a lungul anilor îmi spune că este mai
important să ﬁe evaluată activitatea de elaborare a eseului și ca-
litatea susținerii decât textul ca atare. Acest principiu explică și
criteriile care urmează:
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 114 –sourceﬁle–

7.2 Evaluarea eseului
1. Calitatea proiectului (îndeosebi identiﬁcarea corectă a unei
probleme existente efectiv în literatura de specialitate);
2. Bibliograﬁa (identiﬁcarea dezbaterii din literatură);
3. Profunzimea cunoașterii literaturii (probată prin discuții, nu
doar de către text);
4. Calitatea structurării interne a textului (împărțirea pe sec-
țiuni; trecerile coerente de la o secțiune la alta);
5. Rescrierea textului (măsura în care textul a fost refăcut în
urma unor reﬂecții critice);
6. Separarea netă a ideilor altora de ideile proprii;
7. Calitatea notelor de subsol, a trimiterilor interne (și a indici-
lor, în cazul eseurilor mai ample);
8. Capacitatea de a completa dezbaterea din literatură cu reﬂec-
ții independente;
9. Calitatea susținerii;
10. Calitatea răspunsurilor la întrebările de la susținere.
Criteriile acestea (pe puncte) trebuie folosite echilibrat, în lumina
a două principii:
•Acordarea unei boniﬁcații pentru punctele acoperite cu priso-
sință;
•Penalizare necondiționată dacă un punct n-are o acoperire mi-
nimală.
Boniﬁcațiile pot compensa satisfacerea parțială a cerințelor de la
unul sau mai multe puncte. Ele nu pot ﬁ folosite acolo unde un crite-
riu este complet neîndeplinit. Altfel spus, nu se operează o însumare
aritmetică simplă a punctelor sau fracțiunilor de punct obținute. În
felul acesta, persoanele care excelează din anumite puncte de vedere
pot compensa slăbiciunile pe alte dimensiuni. Nu pot însă compensa
ignorarea cerințelor minime. În acest caz se aplică o penalizare ne-
condiționată.
Ideea de a ține cont de impresia de ansamblu mi se pare greșită.
Așa cum arată și expresia folosită, este vorba doar despre o impre-
sie. Nu există standarde clare pentru a putea transforma această
impresie în puncte sau fracțiuni de puncte.
–sourceﬁle– 115 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

7. Apărarea și evaluarea eseului
Forma academică a eseului are o importanță crucială. Dacă n-are
o formă academică eseul ar trebui comentat în lucrări care au ele forma
academică o formă academică. Nu se pune problema efectuării unei asemenea
operații cu eseurile prezentate pentru a promova examene.
Conținutul depinde și el de o seria de constrângeri formale. Totul
începe cu identiﬁcarea problemei. Dacă problema este inventată ad
hoc, atunci cinci-șase criterii sunt încălcate automat. Nici nu mai ai,
de pildă, cum separa ideile tale de ale altora. Reﬂecțiile completează
o discuție care nu există și așa mai departe.1
7.2.1 Evaluarea eseului și neutralitatea academică
Dacă vi se pare că standardele de evaluare sunt excesiv de orientate
către forma eseului ﬁlosoﬁc, trebuie să vă gândiți la dezavantajele
alternativelor.
A evalua eseurile din perspectiva punctului de vedere adoptat
înseamnă implicit a forța adoptarea de către studente și studenți a
punctului de vedere împărtășit de către persoanele care evaluează
eseul. Acest mod de a proceda distruge, pe de o parte, capacitatea
de a reﬂecta în mod independent. Pe de altă parte, descurajează
credința că argumentele ar avea vreo importanță în ﬁlosoﬁe.
Douglas Portmore arată că notele primite pentru eseuri trebuie să
depindă de calitatea argumentelor oferite. Coincidența cu punctul
de vedere prezentat la curs nu contează. După părerea sa, modul
acesta de a proceda sporește șansele ca eseurile să ﬁe scrise în mod
inteligent.2
Acest tip de evaluare nu implică, pe de altă parte, ideea că per-
soanele care evaluează eseuri n-ar trebui să aibă un punct de vedere.
Din contră, cred că acest stil de evaluare dezleagă, ca să zicem așa,
mâinile cadrelor didactice. Acestea nu sunt nevoite să prezinte doar
biograﬁile ﬁlosoﬁlor și un rezumat cu caracter documentar al scrie-
rilor acestora. Cadrele didactice pot, la rândul lor, să se angajeze
în discutarea problemelor reale. La urma urmei, trebuie să dea un
exemplu.
Secretul acestui tip de evaluare este legat, în fond, de ideea de
1Evident, eu nu contest posibilitatea ca eseul ﬁlosoﬁc respectiv să aibă o
valoare literară sau de alt gen. S-ar putea chiar să aibă un public sensibil mai
larg decât o scriere academică. El poate să dea glas, de pildă, unei stări de
spirit a publicului. Toate lucrurile acestea au valoarea lor, dar în afara cadrului
academic. Poate să sune cinic, dar este perfect posibil ca eseul în cauză să stea
la baza a zeci de comentarii academice.
2Douglas Portmore[35, „adopting a position“].
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 116 –sourceﬁle–

7.3 Eseuri trimise altor universități
neutralitate academică. Pasiunea pentru o idee nu este transfor-
mată în standard după care sunt judecate lucrările altora. În ge-
neral, pasiunea nu ia locul argumentării. Valorile nu sunt lăsate să
distorsioneze judecata.
7.3 Eseuri trimise altor universități
Principiile din această carte sunt utile oriunde în lumea academică
de pe mapamond. Standardele diferă însă mult în detaliile lor. Cum
detaliile contează de multe ori enorm, trebuie consultate manuale
care prezintă cerințele universității la care este trimis eseul.
Experiența noastră în cazul universităților europene este foarte
limitată. Ea este ceva mai bogată în cazul SUA, așa că referirile
noastre concrete vor ﬁ la universitățile din SUA.
Dacă participați la un concurs pentru obținerea unei burse în
SUA, vă veți ciocni constant de cerința de a prezenta un eseu ( pa-
per). Nu uitați, înainte de toate, să supuneți unei revizuiri atente
cunoștințele dumneavoastră de limba engleză.3
Cerințele care privesc forma eseului diferă nu atât de la o univer-
sitate la alta, cât de la o comunitate academică la alta. Este bine să
culegeți informații cât mai exacte despre standardele universității
la care concurați.
Un sit cu foarte multe informații atât pe tema documentării, cât
și a redactării lucrării este cel al Dianei Hacker. Filosoﬁa este clasată
aici printre disciplinele umaniste și stilul recomandat pentru lucrări
este MLA.4
Un alt sit care poate ﬁ consultat cu folos este cel al Universității
din Ohio. Puteți găsi acolo un set de ghiduri ale citării conform
unora dintre stilurile consacrate în mediul universitar american.5
Stilul MLA (Modern Language Association) este prezentat în
multe din manualele de elaborare a unei lucrări studențești.6Pe
3Există cursuri de tehnica scrisului destinate persoanelor a căror limbă ma-
ternă nu este engleza. Cursul lui R.R.Jordan[20] este un exemplu în acest sens.
El cuprinde prezentări ale unor tehnici esențiale pentru elaborarea unui text:
realizarea unei descrieri, formularea unei deﬁniții, introducerea de exemple, cla-
siﬁcarea, comparațiile, prezentarea legăturii dintre cauze și efecte, generalizare,
interpretarea datelor, formularea de argumente.
4V. situl Dianei Hacker[16, philosophy.htm].
5The Ohio State University, Research and Internet Guides and Tools , <http:
//www.lib.ohio-state.edu/guides/ >, 2003 (data accesări: 29/02/2004).
6V., de pildă, Lester,Sr. și Lester,Jr.[22].
–sourceﬁle– 117 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

7. Apărarea și evaluarea eseului
situl Dianei Hacker găsiți și un model de lucrare care respectă forma
cerută de către MLA.7
MLA are câteva particularități importante în raport cu recoman-
dările din această carte. Toate lucrările citate trebuie trecute pe o
listă ﬁnală, care se și numește Works Cited . Trimiterile la lista ﬁnală
se fac într-o paranteză în care se pune numele de familie al autoarei
sau autorului și pagina. Universitatea s-ar putea să vrea ca textul
să arate ca pe vremea mașinilor de scris: spațiat la două rânduri,
cu anumite margini etc. Toate cerințele privitoare la formă trebuie
veriﬁcate până la cel mai mic detaliu. Nu trebuie neglijate în special
detaliile referitoare la punctuația citatelor și a listei bibliograﬁce.
În științele sociale, standardul este cel APA (American Psycho-
logical Association). Stilul APA folosește trimiteri de forma „nume,
an, pagini“. Este destul de diferit de MLA.
Ambele stiluri admit citate plasate în textul eseului. Trebuie stu-
diat însă cu atenție modul de așezare în pagină a citatelor.
În alte zone umaniste, cum ar ﬁ istoria, s-ar putea să vă întâlniți
cu stilul Universității din Chicago.8
Lucrările oferite drept model în multe manuale sau ghiduri de
pe Internet trebuie studiate pentru forma lor. Nu trebuie uitat că
modelele se adresează, de regulă, celor din anii mici. Sunt unele lu-
cruri fundamentale care trebuie deprinse și-n planul conținutului din
aceste lucrări. În special trebuie studiat modul de prezentare a unei
literaturi, felul în care sunt surprinse liniile de forță ale dezbaterii.
7.4 Computerul și susținerea eseului
Sistemul L ATEX, prezentat în anexe, permite și realizarea de diapo-
zitive pentru computer. Acestea sunt aduse până la urmă la forma
unui ﬁșier pdf, care poate ﬁ folosit pe orice computer conectat la
un proiector. Diapozitivele sunt ideale pentru susținerea eseurilor,
a conferințelor. Sunt eﬁciente și-n cazul prelegerilor.
Realizarea diapozitivelor computerizate nu este descrisă în anexe.
Citiți documentația pachetului pdfslide din documentația distri-
buției MikT EX.9
7V. pe situl Dianei Hacker[16, dalypaper.pdf].
8Mai multe informații despre particularitățile diferitelor stiluri academice
internaționale ne propunem să oferim pe situl cărții.
9Pentru instalarea distribuției MikT EX v. §B.1.2
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 118 –sourceﬁle–

Anexe
–sourceﬁle– 119 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

Anexa A
Creionul electronic
A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁ-
șierelor
Nu este suﬁcient ca un computer să ﬁe în perfectă stare de func- 5
ționare ca simplu dispozitiv ﬁzic. Fără un sistem de operare este
un obiect decorativ. S-ar putea să ﬁe util pentru a presa ceva sau
pentru a împiedica accesul pisicii într-un ungher unde nu vreți ca
ea să intre.
Ce este sistemul de operare? Ca și ﬁlosoﬁa, sistemul de operare 10
nu este ușor de deﬁnit. Tanenbaum și Woodhull spun că sistemul de
operare este programul fundamental al computerului.1Ce face însă
acest program? Am putea să-l vedem ca pe un program care cre-
ează o mașină virtuală . Aceeași mașină ﬁzică devine ﬁe o mașină
Windows98 sau WindowsXP, ﬁe o mașină Linux sau altceva. Am 15
putea vedea sistemul de operare și ca pe un manager al resurselor
sistemului.2
A.1.1 Mașina virtuală ideală
Care mașină virtuală este mai bună? În ce să-mi transform compu-
terul? Totul depinde de ceea ce vrem să facem cu computerul. 20
Dacă vrem să aﬂăm care este structura unui sistem de operare,
atunci Minix sau Linux sunt sistemele de operare la care trebuie să
1Tanenbaum și Woodhull, Operating Systems (Upper Saddle River, NJ:
Prentice-Hall, 1997), p.1.
2Aceste posibilități de caracterizare a sistemului de operare sunt evidențiate
de către Tanenbaum și Woodhull, op.cit. , pp.3–5.
–sourceﬁle– 121 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
apelăm. Sistemul Minix este descris de Tanenbaum și Woodhull.3
Prin contrast, sursele Windows sunt secrete. Firma care le realizează
își protejează astfel drepturile sale de proprietate.
Dacă vrem doar să utilizăm un sistem de operare, atunci alte cri-
terii intră în joc. Achiziția unei licențe pentru un sistem Windows98 5
sau pentru o versiune de casă a sistemului WindowsXP nu este chiar
așa de costisitoare și costurile totale ale deținerii unui astfel de sis-
tem sunt probabil sub cele ale unui sistem cu sursele deschise. Multe
periferice, precum scannerele sau aparatele foto, se integrează foarte
ușor sub Windows. Nu se poate spune același lucru despre Linux. 10
Cum cea mai mare parte a publicului care consultă acest ghid
lucrează cu un sistem Windows, soluțiile descrise aici sunt cele va-
labile pe acest sistem.4Presupunerea noastră a fost una minimală.
Am pornit de la ideea că sistemul utilizat este Windows98. De altfel,
dacă nu sunteți conectate direct la Internet și prelucrați doar texte 15
și imagini nu foarte complicate, sistemul Windows98 este preferabil.
Sistemul WindowsXP, cu distincțiile lui între utilizatori obișnuiți și
administrator, mai mult v-ar încurca.
A.1.1.1 Ce se găsește în ghidul introductiv Windows
Înainte de a ajunge la ﬁșiere trebuie să ne familiarizăm cu sistemul 20
Windows. Presupun că acesta a fost instalat de către ﬁrma de la care
ați cumpărat PC-ul. De asemenea, ﬁrma v-a dat un cdautentic cu
sistemul și o carte care vă arată pe scurt cum să vă descurcați cu
sistemul. Trebuie să știți că fără sistemul de operare computerul
este un simplu obiect decorativ sau o achiziție menită să vă facă să 25
creșteți în ochii prietenilor.
Dacă n-ați lucrat niciodată cu un computer, urmați sfatul din
ghidul introductiv Windows98 și studiați anexa despre utilizarea
mouse-ului și capitolul al 3-lea, cel despre suprafața de lucru5.
În capitolul al 3-lea, ﬁți siguri c-ați înțeles exact rolul butonu- 30
luiStart și al pictogramelor My Computer șiNetwork Neighborhood .
Utilizarea lui Start este descrisă pe larg.
3În Tanenbaum și Woodhull, op.cit. găsiți în anexă 27646 de rânduri esențiale
din sursa sistemului de operare Minix. Ca și-n anexele de față, ﬁecare rând de
cod este numerotat. Puteți face astfel o comparație între micile fragmente de
cod reproduse aici și dimensiunile programului care servește drept sistem de
operare.
4Se pare că 95% dintre PC-urile din lume funcționează cu ajutorul Windows.
5În englezește, desktop .
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 122 –sourceﬁle–

A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor
Esențial este apoi să înțelegeți felul în care se creează, se caută
și se deschid dosarele cu ﬁșiere și ﬁșierele.6
Ghidul introductiv Windows98 vă explică, de asemenea, pe scurt
ce anume este Internet-ul. Vom presupune, de asemenea, că utilizați
în mod curent Internet Explorer 6.75
A.1.1.1.1 Taste funcționale și combinații de taste în Win-
dows Unul dintre avantajele interfețelor graﬁce este faptul că ro-
lul meniurilor și butoanelor este explicat chiar de numele lor sau de
pictogramele asociate. De multe ori este însă mai ușor de lucrat cu
taste și combinații de taste. 10
Tastele cu utilizare generală le găsiți listate în ﬁnalul ghidului
Windows98. Dată ﬁind importanța lor, vom descrie și noi câteva
taste.
F10 servește la activarea meniurilor. Observați, de asemenea, că meniuri
– în meniuri – literele subliniate indică tasta pe care puteți apăsa 15
pentru a lansa o comandă.
Ctrl+c servește la copierea unei porțiuni selectate dintr-un ﬁ- copiere
șier. Fiți sigure c-ați înțeles ce înseamnă selecție înainte de a utiliza
combinațiile care urmează.
Ctrl+x servește la decuparea unei porțiuni selectate. Nu tre- decupare 20
buie să vă inducă în eroare dispariția de pe ecran a porțiunii selec-
tate. Ea este disponibilă pentru inserare în alt punct, în momentul
următor.
Ctrl+v servește la inserarea unei porțiuni copiate sau decupate, inserare
în punctul în care se aﬂă cursorul. 25
Ctrl+z servește la anularea acțiunii pe care ați întreprins-o în anulare
momentul anterior. Este extrem de util să știți de existența ei, din
motive lesne de înțeles.
Acestea sunt combinații de taste valabile în general în programele
Windows (în ferestrele pe care le deschide Windows). 30
Ca să vă mișcați între ferestre vă puteți sluji de Alt+Tab . Evi-
dent, clicurile cu mouse-ul vă permit să faceți același lucru.
Mouse-ul nu este întotdeauna o unealtă cu care poți lucra precis.
Comparați selecția cu ajutorul mouse-ului și selecția pe care o puteți
face ținând Shift apăsat și lucrând cu săgețile sau Pg Up ,Pg Dn . 35
6Termenul englezesc pentru „dosar“ este folder . Cel pentru „ﬁșier“ este ﬁle.
7Dacă versiunea preinstalată este 5, puteți aduce lesne Internet Explorer la
o versiune superioară.
–sourceﬁle– 123 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
A.1.1.1.2 Taste speciale Windows Dacă aveți o tastatură
specială Windows, atunci găsiți pe rândul de jos al tastaturii două
taste speciale Windows.
Tasta din stânga, cea cu steagul Windows pe ea, dacă este apă-
sată, derulează meniul de start. 5
Tasta din partea dreaptă, cea cu o foaie și săgeată pe ea, este
poate mai rar observată, dar poate ﬁ extrem de utilă. Selectați
pictograma My Computer de pe suprafața de lucru. Apăsați tasta meniul
con-
textualrespectivă. Apare un meniu.
Același meniu apare și la un clic pe butonul dreapta al mouse- 10
ului. Acest meniu se numește „meniu contextual“.
Meniurile contextuale sunt deosebit de importante și fără a ﬁ
familiarizată sau familiarizat cu ele practic nu poți lucra eﬁcient în
Windows. De ce? Un ﬁșier poate ﬁ deschis de către mai multe pro-
grame. Ai nevoie de meniul contextual pentru a avea acces rapid la 15
programele care prelucrează ﬁșierul respectiv. De asemenea, meniul
contextual vă oferă acces la proprietățile obiectelor cu care sistemul
de operare a populat computerul dumneavoastră.
A.1.1.1.3 Amenajarea suprafeței de lucru Ghidul primit o
dată cu achiziționarea Windows98 vă oferă unele sugestii referitoare 20
la amenajarea suprafeței de lucru.
Cu puțin noroc puteți înfrumuseța lesne suprafața de lucru. Cău- imaginea
de pe
suprafața
de lucrutați pe Internet un situl < http://www.webshots.com >. Descărcați
de acolo una sau mai multe dintre colecțiile de imagini pentru su-
prafața de lucru. Instrucțiunile de instalare le găsiți pe sit. Puteți 25
adăuga și propriile imagini.
A.1.1.2 Partiționarea discului dur și segmentarea siste-
mului
S-ar putea ca multora această secțiune să li se pară vrăjitorească.
În realitate, cred că este bine ca să vă gândiți la cele scrise aici încă 30
din prima fază a amenajării sistemului dumneavoastră de calcul.
Aș putea adăuga că vă puteți gândi la aceste lucruri chiar atunci
când achiziționați componentele sistemului. De ce? Pentru că puteți
primi nu doar cd-ul cu sistemul Windows, ci și multe alte programe
utile care sunt, cum se spune în engleză, bundled (atașate) unor 35
componente. De pildă, o placă de baza poate avea atașat un pro-
gram de partiționare a discului dur. Programele acestea atașate le
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 124 –sourceﬁle–

A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor
puteți folosi în condiții perfect legale doar împreună cu echipamen-
tul procurat.
Vă întrebați probabil la ce v-ar folosi partiționarea discului dur?
Ei bine, dacă aveți un singur disc dur, programul de partiționare va
crea mai multe discuri virtuale. Este ca și cum ați avea mai multe 5
discuri în computer.
Pot surveni accidente care s-ar putea să vă determine să ștergeți
sistemul Windows și să-l reinstalați de la zero. În asemenea condiții
este mult mai sigur să aveți sistemul de operare pe un disc sepa-
rat. Citiți însă și recitiți instrucțiunile programului de partiționare. 10
Puteți nu doar să distrugeți date prețioase, dar chiar să faceți ceva
care ar duce la nerecunoașterea discului dur de către sistem.
Avariile teribile sunt mai mult o chestiune de principiu. Practica partițiile
de zi cu zi ne furnizează alte motive pentru a partiționa discul dur.
Putem avea, de exemplu, trei discuri virtuale. Discul ceste dedi- 15
cat sistemului Windows și programelor care sunt atașate diverselor
componente. Pe discul dsunt puse programele cu sursă deschisă.8
De asemenea, aici sunt adăpostite datele importante. Discul eeste
folosit pentru stocarea temporară de date și testarea de programe.
Discurile dșietrebuie să aibă însă și un sistem de dosare judicios 20
organizat. Dosarele create de mine au nume scurte. De regulă, două- calea
trei litere sugestive sunt ușor de ținut minte și este ușor de tastat
ceea se numește tehnic „calea“ către un ﬁșier (în engleză termenul
tehnic este path ). Un exemplu de genul D:\use\bin\ ne arată ime-
diat cum desemnează Windows căile: mai întâi este indicat discul, 25
apoi se pune bara oblică inversă și numele unui dosar și așa mai
departe.
Folosirea \în numele de căi este exact opusă celei din sistemele căi în
Unix Unix, unde se utilizează în același scop /. Încurcăturile create sunt
numeroase, dar trebuie să învățăm să ne descurcăm. De asemenea, 30
sistemele Unix nu folosesc conceptul de disc. Totul este organizat
pe un singur arbore, a cărui rădăcină este notată cu /. Dosarele
sunt organizate foarte disciplinat. Dosarele bin, de pildă, sunt strict nu dați
dosarelor
nume cu
spațiipentru programe executabile.
Pentru o bună compatibilitate cu programele din lumea Unix nu 35
dați, de asemenea, nume de dosare cu spații. Folosiți spațiul subli-
niat _acolo unde vreți să introduceți un spațiu. Un nume de dosar
8Pentru ideea de sursă deschisă v. §A.1.5.
–sourceﬁle– 125 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
care are spații, dacă apare în calea invocată de către un program,
va crea confuzii în sistem.9
În rezumat, reorganizarea și segmentarea sistemului au și sco-
pul de pregăti condițiile pentru un bun transfer al programelor din
lumea Unix. Aveți astfel la dispoziție și sistemul Windows, cu posi- 5
bilitățile lui de a manevra soﬁsticat interfețele graﬁce, și elemente
ale sistemului Unix, mai orientat către programare. Calculatorul se
transformă într-o veritabilă stație de lucru.
A.1.1.2.1 Copiile de siguranță Dacă aveți un ﬁșier sau un adăpostiți
periodic
ﬁșierele
prețioasefolder important, atunci este bine să-l salvați periodic într-un loc 10
sigur. Din acest punct de vedere, partiționarea discului dur joacă un
rol important. Chiar dacă ar trebui să reinstalați de la zero sistemul
de operare, aveți un spațiu pe care să adăpostiți ﬁșierele prețioase.
Inscripționarea de cd-uri este o altă soluție. Un cdpoate adă-
posti o mare cantitate de date. 15
Dacă nu dispuneți de un inscriptor de cd, atunci un program care
poate să împartă un ﬁșier mare în bucăți care încap pe o dischetă
este foarte util. Veți găsi cu siguranță că programul Splitfile al
lui Magnus Nilsson10joacă bine acest rol. splitﬁle
Splitfile ocupă un loc foarte mic pe o dischetă. Nu depindeți de 20
nici un fel de program instalat pe un computer sau altul.11Singura
precauție de care trebuie să țineți cont este aceea de a nu încerca
să umpleți la maximum o dischetă. Este mai prudent să indicați o
valoare mai mică de 1.44mbpentru bucățile de ﬁșier.
O alternativă, pe care am testat-o mai puțin, dar care pare o 25
soluție excelentă, este programul SplitFile creat de către Jitendra
Garodia.12Programul are mai multe posibilități decât cel al lui Nils-
son. De asemenea, formatul ﬁșierelor create este compatibil cu cel
9Puteți păți acest lucru și când treceți un ﬁșier din Windows98 în Win-
dows2000, nu doar când apelați programe Unix sub Windows.
10Programul Splitﬁle nu pare să aibă o pagină de web proprie. Ultima
dată (12/01/2004) l-am găsit la adresa < http://biphome.spray.se/mason40/
index.html >. Trebuie căutat și cu ajutorul cuvintelor-cheie.
11Versiunea 1.4.1.12 a 2xExplorer dispune și ea de un Split file intern. Nu
uitați însă că vă trebuie 2xExplorer și pe computerul pe care vreți să refaceți
ﬁșierul decupat în bucăți! De asemenea, formatul folosit de 2xExplorer nu este
compatibil cu cel al lui Nilsson.
12Pagina sa de web este la < http://jituonline.freeservers.com >.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 126 –sourceﬁle–

A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor
din 2xExplorer.13SplitFile creează o arhivă desfăcută în mai multe
ﬁșiere; cu această arhivă poate lucra și 7zip.14
În rezumat, morala principală este foarte simplă: nu lucrați fără
a face, în prealabil, o copie a ﬁșierului prelucrat, ﬁe pe alt disc dur,
ﬁe pe alt calculator, ﬁe pe un cd, ﬁe pe dischete. Puneți periodic la 5
adăpost ﬁșierele cu date prețioase. În orice caz, salvați din când în
când ﬁșierele pe discul dur15
A.1.2 De la ﬁșele tradiționale la ﬁșierele computere-
lor
Munca intelectuală tradițională stă sub semnul munților de ﬁșe. Era 10
nevoie de zeci de sertare, de tot felul de cutii pentru a stoca ﬁșele.
Aveai nevoie de ﬁșe pentru a-ți consemna ideile proprii, pentru a
sistematiza ideile altora, pentru a crea liste bibliograﬁce, note și
pentru a indexa cărți.Doar manuscrisul ca atare era așternut pe coli
de scris de format A4. 15
Deși este doar o analogie, asemuirea unui ﬁșier cu o colecție de ﬁșierele
electro-
nice ca o
colecție
de ﬁșe
tradițio-
naleﬁșe este cât se poate de utilă. Ea ne ajută să facem legătura în-
tre munca intelectuală de factură tradițională și cea efectuată cu
ajutorul calculatorului.
Fișierele cele mai importante pentru noi vor ﬁ cele zise „ﬁșiere 20
plate“. În esență, acestea sunt ﬁșiere de tip text, în care sunt in-
troduse eventual anumite marcaje structurale, dar care pot ﬁ citite
aidoma unor texte.
Dacă vă gândiți la ﬁșele pe care vă notați ideile, atunci puteți face
o analogie între ele și rândurile dintr-un ﬁșier de tip text. Analogia 25
aceasta nu este lipsită de ambiguități,16dar este utilă.
Ca lucrurile să ﬁe mai încurcate decât par, sfârșitul de rând
în sens logic nu este marcat la fel pe cele trei platforme impor-
tante(Windows, Unix și Mac). Într-un ﬁșier de calculator totul are
un cod. Dacă am crea un ﬁșier woo.txt în Windows sau în prede- 30
cesorul acestuia, ms-dos , am vedea că sfârșitul de rând este marcat cr lf
13Atenție doar la faptul că arhivele generate de 2xExplorer trebuie redenu-
mite. Extensia .1trebuie transformată în .001 și așa mai departe, conform
extensiilor produse de SplitFile sau 7zip.
14Arhiva este compatibilă cu cea generată de către split.exe din setul de
unelte Unix, în versiunea GnuWin32. Acesta este un program cu sursă deschisă,
foarte cunoscut și bine testat. Este mai greu de folosit însă de către începători.
15Căderile de curent pot ﬁ inamicul cel mai periculos. Dacă mâine trebuie să
predați eseul și sunteți aproape gata, o cădere de curent poate să compromită
totul, în cazul când n-ați fost prudentă sau prudent.
16V. distincția dintre rânduri logice și rânduri vizuale în §A.2.1.2.
–sourceﬁle– 127 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
prin două coduri. Numele convențional al acestora este cr lf . Un
ﬁșier analog, uoo.txt , creat sub Unix, are marcat sfârșitul de rând lf
logic cu lf17. Iar ﬁșierul analog, moo.txt , creat sub Mac, are marcat
sfârșitul de rând logic cu cr18. cr
A.1.2.1 Managementul ﬁșierelor 5
Mai importantă decât înfrumusețarea suprafeței de lucru este ex-
tinderea posibilităților de a explora discul dur al computerului. Sub
Windows98 și WindowsXP există un program special destinat ex-
plorării ﬁșierelor și pe care-l găsim în meniul contextual atașat lui
My Computer dacă apăsăm pe Open sauExplore . 10
Programul de explorare a ﬁșierelor este setat automat la insta-
lare după o formulă cam paternalistă. Cea mai utilă schimbare mi
se pare a ﬁ aﬁșarea extensiei tuturor numelor de ﬁșiere. Windows
folosește extensia (literele puse după un punct în numele ﬁșierului extensiile
ﬁșierelor pentru a determina tipul acestuia și acțiunile asociate). Ca să ve- 15
dem toate extensiile trebuie să parcurgem ruta Start→Settings→
Folder Options. . . . ÎnFolder Options apăsăm pe View și deselectăm
Hide ﬁle extensions for known ﬁle types .
WindowsXP include Folder Options. . . înControl Panel .
Ucenicii vrăjitori nu vor rezista desigur tentației de a vedea ﬁ- 20
șierele ascunse ale sistemului și vor selecta opțiunea Show all ﬁles .
Atenție însă la modiﬁcările pe care le faceți în ﬁșierele care vă sunt
dezvăluite prin această manevră.
A.1.2.1.1 2xExplorer Programul de explorare inclus în Win-
dows este oarecum limitat. Ar trebuie să aveți un veritabil manager 25
de ﬁșiere.
Programul care mie mi se pare cel mai potrivit pentru acest scop
este 2xExplorer. Este scris de Nikos Bozinis.19Instalarea programu-
lui lui Bozinis este extrem de simplă,20dar în faza în care presupun
că vă aﬂați acum s-ar putea să vă vină mai greu să faceți acest lucru 30
sub Windows98.21WindowsXP dispune de un program de dezarhi-
17De la expresia englezească line feed .
18De la expresia englezească carriage return , care avea un sens evident pe
vremea mașinilor de scris.
19Îl puteți găsi la adresa < http://www.netez.com/2xExplorer >.
20Versiunea 1.4.1.12 dispune și de un instalator. Eu am folosit însă, în conti-
nuare, dezarhivarea, copierea ﬁșierelor și generarea de scurtături.
21Citiți secțiunea A.1.2.2 dacă nu știți să lucrați cu arhive (cu ﬁșiere compri-
mate).
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 128 –sourceﬁle–

A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor
vare așa că ajunge să indicați un dosar în care să ﬁe despachetate
ﬁșierele programului. Ca să-l porniți comod puteți crea o scurtătură
pe suprafața de lucru.
De îndată ce ați făcut dublu clic pe scurtătura nou creată apare
o fereastră divizată în trei panouri. Eu am închis însă panoul din 5
stânga apăsând semnul ×din colțul din dreapta sus. Am tras, de
asemenea, bara cu unelte în partea de sus. Oricum, aceste lucruri
sunt mai puțin importante în sine. Fiecare poate aranja cum vrea
aspectul ferestrei în care apare 2xExplorer.
La ce este bun 2xExplorer sau un program similar? Ușurează 10
enorm managementul dosarelor și ﬁșierelor. Am văzut mulți utiliza-
tori care pun totul pe suprafața de lucru, în dosarul My Documents ,
creat automat la instalarea Windows, sau care plasează ﬁșierele di-
rect în rădăcina discului c. Aceste obiceiuri denotă faptul că nu au
făcut un efort pentru a înțelege rolul managementului ﬁșierelor. În 15
orice caz, nici să nu vă gândiți să folosiți uneltele transferate din
Unix fără managementul adecvat al ﬁșierelor. Riscați să produceți
sute de ﬁșiere în același dosar, printre care vă va ﬁ absolut imposibil
să vă descurcați.
A.1.2.1.1.1 Crearea de dosare și ﬁșiere cu 2xExplorer 20
Pentru început deschideți 2xExplorer și veriﬁcați dacă înțelegeți
cum puteți crea dosare și ﬁșiere. Navigați către un loc care nu este
periculos.22Apăsați f8și veți vedea cum apare un dosar pe care scrie f8
New Folder . Schimbați-i numele în „Test“.23În 2xExplorer exersați
acum clicul simplu (apăsarea) pe butonul din stânga al mouse-ului, 25
cu săgeata îndreptată către un dosar. Veți vedea cum se schimbă
culoarea pictogramei dosarului. Dacă apăsați Enter pătrundeți în
dosarul respectiv. Cu Back Space reveniți.
Intrați acum în dosarul nou creat. Creați alte câteva dosare.
Intrați într-unul dintre aceste dosare. Apăsați f7.24Apare o pic- f7 30
togramă lângă care scrie New File.txt . Schimbați numele ca și-n
cazul dosarului.
Ce ați creat? Un ﬁșier zis „de tip text“. Dacă dați un dublu clic
pe un ﬁșier de tip text și aveți o instalație Windows nemodiﬁcată,
atunci se deschide fereastra unei aplicații numită Notepad. În tra- Notepad 35
22Altundeva decât în dosarul Windows.
23Evident, puteți folosi oricare nume care vă convine. Recomandarea ar ﬁ
totuși să nu utilizați nume cu spații. De pildă, în loc de „New Folder“ folosiți
„New_Folder“. V. și pagina 125, rândul 36.
24Versiunea mai nouă a 2xExplorer include și un meniu special Action s. Una
dintre acțiuni este chiar crearea de ﬁșiere.
–sourceﬁle– 129 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
ducere, numele programului însemnă carnetul de notițe . Este chiar
ceea ce sugerează pictograma acestui program.
Este bine să învățați folosirea Notepad explorând pe meniurile
sale. Presupun c-ați deprins folosirea în special a comenzilor Copy,
Cut, Paste . Acest lucru este desigur imposibil fără să știți să selectați 5
porțiuni dintr-un text. Exersați, de asemenea, copierea de text între
diverse instanțe ale aplicației Notepad.
A.1.2.1.1.2 Operații cu ﬁșiere Fișierele pot ﬁ copiate (sub
alt nume, chiar și-n același dosar!), pot ﬁ mutate sau șterse. Aceste
operații ar trebui să ﬁe evidente pentru oricine s-a familiarizat cu 10
Windows. 2xExplorer oferă o bară cu pictograme speciale pe care
puteți da un clic atunci când vreți să executați astfel de operații.
Funcționează și meniurile contextuale Windows.
A.1.2.1.1.3 Filtre Creați un dosar. Creați în el mai multe
ﬁșiere, unele cu extensia txt, altele cu tex(nu uitați punctul di- 15
naintea extensiei!).
Mergeți acum, în 2xExplorer pe ruta Files→Filters. . . . Apăsați
pe tasta cu săgeata către dreapta. Puneți un punct și adăugați ex-
tensia tex. Apăsați Enter . Sunt aﬁșate acum numai ﬁșierele de tip
tex. 20
A.1.2.1.1.4 Proprietățile ﬁșierelor și dosarelor În 2x-
Explorer selectați un ﬁșier sau un dosar.25Apăsați tasta f12! Apare f12
o fereastră cu proprietățile ﬁșierului sau dosarului.
Uitați-vă mai ales la Attributes . De multe ori vrem să bifăm sau
să debifăm Read-only . După cum sugerează și numele englezesc al 25
acestei proprietăți, ﬁșierul read-only poate ﬁ doar citit. Dacă vrem
să-l schimbăm, trebuie să eliminăm această proprietate.
A.1.2.1.1.5 Selectarea unui grup de ﬁșiere O operațiune
asemănătoare cu ﬁltrarea este selectarea unui grup de ﬁșiere. Mer-
geți în meniul principal la Mark . Alegeți Select Group. . . . 30
Acum trebuie să învățați doar să construiți tipare foarte simple. tipare
simple Semnul *ține locul unui grup de litere. Semnul ?ține locul unei sin-
25Studiați felul în care sunt setate clicurile pe sistemul dumneavoastră. Un
clic pe pictograma din stânga numelui este mai prudent. Clicul pe nume sau
un dublu clic rapid pe nume s-ar putea să deschidă o mică fereastră pentru
operarea de schimbări în nume.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 130 –sourceﬁle–

A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor
gure litere. Dacă scrieți *.tex , atunci vor ﬁ selectate toate ﬁșierele
de tip tex.
A.1.2.1.1.6 Informații despre un dosar cu ﬁșiere În me-
niul principal dați clic pe Tools și apoi pe Folder Data. . . . Veți obține
date despre dosarul respectiv. 5
La ce sunt bune aceste date? Cea mai simplă utilizare este legată
de folosirea spațiului de pe discul dur. De pildă, pe computerul pe
care scriu, dosarul cu complexul de programe T EX ocupă 653.5 mb.
Pot însă vedea și arborele subdosarelor din dosarul respectiv, cu
statistica numărului de dosare și de ﬁșiere din ele. 10
Datele astfel obținute pot ﬁ păstrate într-un ﬁșier de tip text.
Pentru aceasta folosiți meniul contextual al ferestrei cu date despre
dosare. Dați un clic pe Print. În ciuda numelui, aveți posibilitatea
să creați un ﬁșier. Puteți face acest lucru și pentru un cd-rom .
Păstrați documentele descărcate de pe Internet în dosare care cataloage
cu docu-
mente
descărcate
de pe
Internet15
au ca nume data descărcării. În aceste dosare grupați ﬁșierele în
dosare cu nume semniﬁcative. Adăugați, dacă este necesar, într-un
ﬁșier special adresa de Internet și date cu privire la locul de unde
ați descărcat documentele. Creați cataloage cu aceste dosare după
metoda descrisă mai sus. În acest fel nu veți avea probleme cu citarea 20
documentelor de pe Internet.
A.1.2.1.1.7 Căutarea de ﬁșiere O operație pe care o în-
treprindem adesea este căutarea de ﬁșiere. Mergeți la Tools în 2xEx-
plorer. Căutați un ﬁșier al cărui nume nu-l știți. Puneți doar *.*,
semn că nu știți nici numele, nici extensia. Știți însă un fragment 25
de text din ﬁșier. Introduceți fragmentul de text respectiv în caseta
de dialog, după ce ați bifat use text constraints .
Căutarea pe care o oferă 2xExplorer nu este mult mai soﬁsticată
decât cea pe care ați găsi-o la Start→Findîn Windows, dar o puteți
efectua mai ușor, direct în dosarul care vă interesează. 30
A.1.2.1.1.8 Aranjarea meniului de start Activați panoul
din stânga al 2xExplorer-ului. Urmați ruta Bookmarks→Go to fol-
der→Start Menu și dați clic pe Start Menu . Creați acum dosare în
care grupați scurtături către programele pe care le-ați instalat.
Puteți crea noi scurtături într-un mod cât se poate de simplu. 35
În panoul din dreapta mergeți la un dosar unde aveți un execu-
tabil Windows. Selectați-l! Mergeți la Edit și copiați ( Ctrl+c ).
–sourceﬁle– 131 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
Treceți apoi în panoul din stânga. Mergeți la Editși apăsați Paste
Shortcut . Acum puteți redenumi scurtătura.
Nu uitați sfatul de a folosi un dosar și programe destinate doar
testării până sunteți sigure și siguri pe ceea ce faceți.
A.1.2.2 Managementul Fișierelor Comprimate 5
Chiar dacă n-aveți o idee prea exactă despre ﬁșiere vă puteți da
seama că ele ocupă un loc în mediile de stocare. Arhivarea este este
un proces prin care ﬁșierele sunt comprimate. Mai mult decât atât,
o colecție de ﬁșiere este strânsă la un loc și circulă sub forma unui
pachet unic. 10
WinXP dispune de un sistem de dezarhivare propriu. Lucrul
acesta nu este însă adevărat pentru mai vechiul Win98. Pe Internet
sau pe cd-urile atașate revistelor dedicate lumii calculatoarelor veți
găsi lesne destul de multe variante gratuite de programe de arhivare.
O soluție care are numeroase avantaje o reprezintă programul 7-zip 15
7-zip , creat de Igor Pavlov. Pagina de web a acestui program
este < http://www.7-zip.org >. Consultați, de asemenea, < http:
//sf.net >.
7-zip are propriul manager de ﬁșiere. Cu ajutorul acestui ma-
nager puteți căuta în interiorul unui pachet de ﬁșiere. 20
De asemenea, vă puteți sluji de comenzile pe care programul le
instalează în meniul atașat oricărui ﬁșier (meniul care apare când
faceți clic pe dreapta pe pictograma ﬁșierului).
O problemă este lipsa unui dezarhivator pentru arhivele speciﬁce
Mac. O soluție este Aladdin Expander al ﬁrmei AladdinSystems. 25
În acest caz, citiți cu atenție licența produsului. Acest lucru este
valabil, evident, pentru toate programele pe care le vom menționa
aici. În special ﬁți atente și atenți la faptul că n-aveți dreptul să
obțineți un proﬁt comercial în urma distribuirii produsului.26
A.1.3 Vizualizarea ﬁșierelor 30
Probabil v-ați familiarizat deja cu sistemul de extensii al ﬁșierelor în
Windows. Extensia este grupul de litere care urmează după punctul
pus la sfârșitul numelui ﬁșierului.
26Cu alte cuvinte, dacă ați descărcat de pe Internet acest dezarhivator sau
l-ați obținut în alt mod nu-l puteți vinde altcuiva. Evident, puteți să-l dați mai
departe, dar nu puteți cere o compensație ﬁnanciară decât pentru mediul de
stocare sau pentru alte cheltuieli implicate de transferul produsului.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 132 –sourceﬁle–

A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor
În 2xExplorer puteți vizualiza un ﬁșier dacă-l selectați și apăsați
apoi tasta F3. Evident, acesta este un mod foarte limitat de a vizua-
liza ﬁșiere și vă va ﬁ de folos doar pentru cele care conțin doar texte
simple. Pentru alte ﬁșiere aveți nevoie de programe de vizualizare
dedicate unui anumit tip de ﬁșier. 5
A.1.3.1 Vizualizarea ﬁșierelor PostScript
Pe parcursul acestui ghid avem mare nevoie de ﬁșiere cu extensia
ps; denumirea completă a acestor ﬁșiere este „ﬁșiere PostScript“.
Pentru a vizualiza comod un ﬁșier PostScript sub Windows aveți
nevoie de două tipuri de programe. Primul este un interpretor al 10
conținutului ﬁșierului.27Al doilea este programul de vizualizare ca
atare.
Descărcați de pe Internet unul dintre ﬁșierele gs700w32.exe ,
gs704w32.exe ,gs800w32.exe sau ceva mai nou din această serie.
Citiți eventuale instrucțiuni de instalare. Oricum, procesul de insta- 15
lare este extrem de simplu. Un ﬁșier exeeste executabil direct în
Windows. După ce ați plasat convenabil ﬁșierele rezultate mergeți
la dosarul doc și citiți ﬁșierul public . El conține Aladdin Free
Public License , pe scurt AFPL. Comparați-o pe loc sau ulterior
cu importanta licență GNU a Free Software Foundation. 20
Pentru început n-are sens să încercați să faceți mare lucru cu Ghost-
script programul pe care l-ați instalat. Este doar bine să știți un se aﬂă,
care este versiunea sa și că se numește Ghostscript.
Pentru a instala vizualizatorul descărcați un ﬁșier cu un nume
de genul gsv44w32.exe . Îl găsiți în multe locuri pe Internet. Primul 25
număr indică versiunea. Aveți grijă să ﬁe compatibilă cu versiunea
programului Ghostscript. Din nou, instalarea este relativ simplă.
Citiți însă instrucțiunile. Va trebui să indicați însă ce versiune a
Ghostscript vreți să folosiți. Programul pe care tocmai l-ați insta- Ghost-
view lat se numește Ghostview. Este foarte folosit în lumea academică, 30
dar are o licență, ca să zic așa, „la limita“ programelor care vor ﬁ
recomandate în această carte. Pentru a face să dispară o fereastră
care tot apare când deschideți programul28trebuie să înregistrați
programul contra unei sume de bani. Versiunea neînregistrată este
însă absolut funcțională și nu cuprinde nici un fel de limitări. 35
Versiunile mai noi ale Ghostview nu integrează însă o unealtă ex- pstoedit
27PostScript este un limbaj creat de ﬁrma Adobe pentru tipărirea de docu-
mente pe printere cu laser. Limbajul poate ﬁ folosit și pentru crearea de imagini
pe ecran. Pentru o scurtă prezentare a limbajului PostScript v. §C.1.2.
28Acestui tip de fereastră i se spune în engleză nagscreen .
–sourceﬁle– 133 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
trem de necesară denumită „pstoedit“. Despre pstoedit puteți citi la
<http://www.pstoedit.net/pstoedit/ >. Concret, pentru insta-
lare, vă trebuie ﬁșierul pstoeditsetup.exe și, desigur, priceperea
minimă necesară pentru a instala programe sub Win98.29
Ce face pstoedit? Vă oferă posibilitatea de a converti un ﬁșier 5
PostScript într-unul de tip pdf.
A.1.3.2 Vizualizarea ﬁșierelor pdf
Pdfeste o prescurtare a unui termen englezesc care ne spune că
este vorba despre ﬁșiere care stochează documente într-un format
portabil. Portabilitatea înseamnă, între altele, că aceste ﬁșiere pot 10
ﬁ văzute atât sub Windows, cât și sub Unix și Macintosh, cele trei
platforme principale în lumea calculatoarelor.
Tot atât de importantă ca și portabilitatea este calitatea ﬁșie-
relor pdfde a ﬁ veritabile cărți electronice. Pentru a vedea aceste Acrobat
Reader cărți trebuie să instalați un sistem de vizualizare. Cel mai faimos 15
este Adobe Acrobat Reader. Citiți despre acest program la adresa
<http://www.adobe.com/products/acrobat >. Ca mai toate pro-
gramele de vizualizare, Acrobat Reader este distribuit gratuit.
Pentru a avea pe deplin senzația cărții electronice puteți instala
Adobe Acrobat eBook Reader. 20
A.1.3.3 Vizualizarea altor tipuri de ﬁșiere
Programele de vizualizare a ﬁșierelor, spre deosebire de cele de edi-
tare, sunt de regulă oferite gratuit de către ﬁrme.
În mod sigur veți avea nevoie periodic de un vizualizator de ﬁșiere Word
Viewer doc. Microsoft Word Viewer poate ﬁ folosit în mod gratuit. Puteți 25
vedea cu el și ﬁșierele de tip rtf.
OpenOﬃce este o suită completă de aplicații pentru birou; poate Open-
Oﬃce ﬁ folosită atât pentru vizualizarea, cât și pentru editarea de ﬁșiere
docșirtf.30
Pe Internet veți găsi, de asemenea, ﬁșiere de tip lit. Pentru a le Microsoft
Reader30
vedea aveți nevoie de Microsoft Reader.31
29Între altele, instalarea sub WinXP este mai complicată. Trebuie să studiați
în mod special cum se pot instala programe sub asemenea sistem de operare.
30Puteți să vă procurați OpenOﬃce de la adresa < http://www.openoffice.
org>.
31Puteți descărca programul de instalare de pe situl ﬁrmei la < http://www.
microsoft.com >.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 134 –sourceﬁle–

A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor
Un alt tip de ﬁșiere pe care s-ar putea să le întâlniți pe Inter-
net sunt cele pentru palm computere . Există cărți întregi în for- Doc-
Reader mat pdb. Un vizualizator gratuit pe care l-am folosit cu succes este
DocReader-ul creat de Mike Pickering.32
Evident, pentru omniprezentele, pe Internet, ﬁșiere html , este Internet
Explorer
și/sau
Netscape
Navigator5
nevoie de un vizualizator pentru asemenea ﬁșiere. De regulă, Micro-
soft Internet Explorer sau Netscape Navigator sunt folosite pentru
a vizualiza asemenea ﬁșiere.
A.1.4 Cine se teme de utilizarea computerelor?
Pentru a adopta perspectiva programatorului trebuie să știm ceva 10
mai mult despre utilizarea Windows.
Mergeți la Start→Run. Tastați cuvântul command și apoi apăsați command
Enter . Apare o fereastră neagră ca aceea din vechiul ms-dos . În
această fereastră nu pot ﬁ date decât comenzile numite „comenzi în
linie“. Dacă nu știați, tocmai ați dat o asemenea comandă pentru a 15
chema fereastra ms-dos .
Reveniți la Start→Run. Apăsați butonul Browse . Navigați un pic exemplu
de
comandă
în liniepână găsiți pe discul cdosarul Windows. Apoi căutați notepad.exe
și când îl găsiți dați un clic pentru selecție și apăsați butonul Open.
Aranjați fereastra neagră a ms-dos prompt-ului în așa fel încât 20
să vedeți mica fereastră Run deschisă în colțul din stânga-jos al
ecranului. Mergeți în fereastra neagră a ms-dos . Tastați cu grijă
comanda din fereastra Run. Veriﬁcați dacă înțelegeți conceptul de
cursor33Puteți recurge și la procedura de copiere și inserare de
text dintr-o fereastră într-alta. După ce ați scris sau copiat textul 25
relativ misterios, apăsați tasta Enter . Se va deschide o fereastră
Notepad.34
Ce mai putem scrie în fereastra neagră? Tastați echo Un text .
Programul va aﬁșa cuminte Un text . Cuvântul echo este o co-
mandă, care spune programului să aﬁșeze textul care urmează ime- 30
diat după comanda respectivă. istoria
comenzi-
lorPutem inﬂuența ceea ce se întâmplă la prompt-ul ms-dos ? Da.
Merită să dispunem de o istorie a comenzilor. Mergeți pe discul c
32Îl puteți descărca de la < http://www.crosswinds.net/~mpicker0 >.
33O liniuță clipește în fereastra neagră atunci când aceasta este fereastra în
care lucrați. Această liniuță de subliniere indică punctul în care se aﬂă cursorul.
Este punctul în care, practic, puteți insera un text.
34Am făcut același test și-n WindowsXP. Nu au fost probleme. Copierea în
fereastra neagră diferă desigur. Practic trebuie recurs la meniul obținut prin clic
pe butonul din dreapta al mouse-ului.
–sourceﬁle– 135 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
chiar în rădăcină și plasați săgeata cursorului Windows pe autoe-
xec.bat . Faceți clic pe dreapta. Faceți apoi clic pe Edit. Fișierul
acesta este un ﬁșier de tip text, dar al cărui conținut este, pentru sis-
temul de operare, un șir de comenzi. Adăugați la sfârșitul ﬁșierului
comanda c:\windows\command\doskey.com . Veriﬁcați dacă efectiv 5
aveți pe calea indicată un ﬁșier cu numele doskey.com . Reporniți
calculatorul.35
Când sistemul a repornit deschideți din nou o fereastră ms-dos .
Dați ce comenzi vreți în ea. Apăsați apoi tasta cu o săgeată în
sus și pe cea cu săgeata în jos. Observați că acum sistemul ține 10
minte comenzile.36Cu tastele cu săgeți către stânga și către dreapta
vă puteți mișca prin textul comenzii. Folosiți tasta Ins37pentru a
modiﬁca o comandă fără a o scrie de la capăt.
Ați dat deja peste un fel de resursă secretă și extrem de utilă a
sistemului ms-dos . 15
A.1.4.1 Comenzile în linie din 2xExplorer
În multe situații s-ar putea să aveți nevoie să dați rapid o comandă
în linie. Putem folosi pentru a atinge acest scop și 2xExplorer-ul.
Cea mai simplă comandă în linie este formată din numele unui
program executabil. Mergeți la Tools și dați clic pe Run Command . Run
Command20
Tastați sfcși apoi Enter . Apare unul dintre cele mai utile pro-
grame din Windows98. Acest program veriﬁcă integritatea sistemu-
lui. n-are nici un rost să reinstalați sistemul de câte ori aveți o pană.
Îl puteți restaura cu sfc.
Dac-ați pus splitfile undeva în path , atunci puteți repeta co- 25
manda de mai sus cu splitfile .
Comenzile în linie de mai sus sunt utile pentru a chema programe
Windows. Tastați însă dirurmat de apăsarea pe tasta Enter . Apare
doar preț de o clipă o fereastră neagră. N-ați văzut nimic.
Direste o comandă în linie care trebuie dată într-o fereastră ms- 30
dos. Apăsați tasta f10urmată de Enter . Apare o fereastră neagră f10
(cel puțin aceasta este culoarea setată automat). Acum dirare alt
efect.
Avantajul oferit de 2xExplorer poate din nou să pară minor.
35Windows vă va sâcâi de multe ori cu aceste reporniri după instalări sau
modiﬁcări în sistem.
36Le ține minte cât timp fereastra este deschisă.
37Tasta care alternează două moduri de scriere: unul prin inserarea de text;
altul în care textul este suprascris.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 136 –sourceﬁle–

A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor
Putem chema fereastra ms-dos direct din sistemul Windows. Dife-
rența este însă dată de faptul că ea are promptul chiar în dosarul
în care am chemat-o. În plus, 2xExplorer are propria sa istorie a
comenzilor. Avantajul nu este chiar mic.
A.1.4.2 Fișiere cu comenzi în 2xExplorer 5
O comandă în linie este un text ca oricare altul. De ce n-am putea
crea un ﬁșier cu asemenea comenzi? Generate
batch. . . Mergeți în dosarul unde ați creat (cu titlu de probă!) ﬁșiere cu
extensia tex. Selectați-le! Mergeți în meniul principal la Markși
dați un clic pe Generate batch. . . . Tastați comanda ren $N $B.txt . 10
Dați clic pe Create . Salvați ﬁșierul cu extensia bat. Dați comanda redenu-
mirea
ﬁșierelorde executare a acestui ﬁșier.
Selectați ﬁșierul batcreat și apăsați f3. Nu executați dublu clic
pe un astfel de ﬁșier pentru a-l deschide! Este un ﬁșier cu comenzi!
Se vor executa comenzile. 15
Nu este greu să înțelegeți structura comenzilor create. V-ar trebui
un manual de ms-dos pentru a crea ﬁșiere batmai complexe.38
Oricum, redenumirea este una din operațiile de care te lovești foarte
des. Este extrem de greu să o execuți manual.
O altă operație pe care uneori trebuie să o executăm asupra 20
unui grup de ﬁșiere este ștergerea. Comanda este del. Mare atenție ștergerea
de ﬁșiere însă la folosirea ei. Învățați pe ﬁșiere și-n dosare cu ﬁșiere create
doar pentru teste. Testați în mod repetat ceea ce ați creat. Și nu
blestemați autorul pentru efectele nedorite. Cartea nu este însoțită
de nici un fel de garanții. Faceți totul pe propria răspundere. 25
A.1.4.3 Programele ascunse din Windows
Există oare și resurse Windows mai mult sau mai puțin ascunse?
Cum să nu! De unele este relativ periculos să vă apropiați. Altele
sunt însă puțin cunoscute, dar extrem de utile.
Uneori există scurtături în Accessories pentru aplicații utile, 30
dar ele nu sunt folosite prea des. Un exemplu este un program pe
nume kodakimg.exe . Îl găsiți în dosarul Windows.
Puteți crea și propriile dosare cu scurtături în meniul Start. Mer-
geți în 2xExplorer pe următorea rută cu meniuri: Bookmarks→Go
to Folder→Start Menu . Creați un nou dosar și dați-i un nume su- 35
38În WindowsXP există comenzile în linie speciﬁce. Se pot obține explicații
recurgând la ajutorul oferit de sistem.
–sourceﬁle– 137 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
gestiv. Intrați în acest dosar și faceți o scurtătură către programul
kodakimg.exe .
Când studiați meniul Start vedeți un meniu derulant în care găsiți
scurtătura nou creată. Puteți porni acum un program de prelucrare
de imagini. Acest program creează ﬁșiere de tip tiff . Dacă aveți tiff 5
un scanner sau acces la un scanner și copiați electronic, să zicem,
un manuscris de zece pagini, ﬁșierul de tip tiff ține toate aceste
pagini la un loc, într-un singur ﬁșier. Puteți răsfoi acest ﬁșier ca pe
o carte. În plus, acesta este formatul folosit de către marea majo-
ritate a programelor ocr, programele care recunosc literele. Aceste 10
programe pot transforma un ﬁșier de tip tiff într-unul de tip text.
Un alt program deosebit de util este sfc.exe .39Îl găsiți tot în sfc
dosarul Windows.
Alte programe ne duc limpede pe terenul unde se avântă doar
ucenicii vrăjitori. Mergeți, de exemplu, din dosarul Windows în do- 15
sarul System și căutați acolo programul msconfig.exe . Acest pro- msconfig
gram vă permite să conﬁgurați sistemul Win98. Evident, o faceți pe
propriul risc.
Cusysedit.exe puteți edita ﬁșierele de conﬁgurare a sistemului. sysedit
Dacă nu sunteți ucenici vrăjitori, recomandarea ar ﬁ să editați doar 20
ﬁșierul autoexec.bat în modul indicat deja mai sus.
Un program pe care ucenicii vrăjitori îl vor încerca desigur este regedit
regedit.exe . Lansați acest program. Acum aveți acces la ﬁșierele în
care Win98 își ține datele cu privire la programele instalate, tipuri
de ﬁșiere, moduri de deschidere a lor și așa mai departe. Nu umblați 25
aici fără socoteală, deoarece aveți toate șansele să instalați haosul
în sistemul dumneavoastră.
După ce ați lansat în execuție Regedit, dați clic pe cruciulița
de la hkey_classes_root . Folosiți glisorul pentru a ajunge la
Folder și faceți iar clic pe cruciuliță. Puneți săgeata pe Folder și dați 30
clic pe dreapta. Alegeți din meniu pe New ⊿Key. Numiți această
cheie 2xExplorer . Acum construiți o nouă cheie, dar cu rădăcina
în2xExplorer , cheia pe care tocmai ați creat-o. Dați-i acestei chei
numele command . Nu-i dați alt nume! Așa cum sugerează numele,
aceasta este cheia pentru comanda în linie. Deschideți-o așa cum ați 35
deschide orice dosar. Chemați un meniu prin clic pe dreapta valorii
Default . Introduceți o comandă de tipul D:\use\2xExplorer.exe .
Evident, puneți calea adecvată pentru sistemul dumneavoastră. Ve-
riﬁcați eventual calea cu Start→Run→Browse. . . .
Închideți Regedit. Obțineți un meniu prin clic pe dreapta pe 40
39V. pagina 136, rândul 24
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 138 –sourceﬁle–

A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor
icoana cu numele calculatorului dumneavoastră. În meniu apare
acum și 2xExplorer. Puteți renunța la pictograma de pe suprafața
de lucru.
A.1.4.4 Strat Unix peste Windows
Înainte de a trece mai departe trebuie să ne reamintim un principiu 5
important. Cartea aceasta vă îndeamnă să învățați cât mai mult
experimentând cu diverse programe. Nu faceți acest lucru însă cu
mai multe programe deodată. Instalați pe rând diverse programe și
vedeți ce se întâmplă. Programele interacționează între ele și aceste progra-
mele
interac-
ționeazăinteracțiuni nu pot ﬁ anticipate. Ați instalat poate în același dosar 10
două ﬁșiere care, dacă ar sta separat, rezultatul ar ﬁ altul. Sau poate
ați estimat eronat felul în care un program face apel la alt program.
Nu vă grăbiți să puneți aceste efecte nedorite pe seama unor viruși.
De asemenea, dacă un program este nestabil, Win98 tinde să
se destabilizeze în totalitatea sa.40Nu este neapărat un motiv să 15
renunțați la Win98 în favoarea unui sistem de operare care separă
mai bine felul în care funcționează diversele programe. Win98 este
rodul unui efort superb de a păstra compatibilitatea cu mai vechile
programe ms-dos . Poate, de asemenea, emula Unix în bune condiții.
Instalați foarte prudent noi programe. 20
Când ne apucăm să modiﬁcăm sistemul Windows98 este bine Autoexec
să știm să modiﬁcăm Autoexec.bat . Folosesc, din nou, exemplul
computerului pe care este scrisă cartea:
SET HOME=D:\dat\home1
SET VIM=D:\USE\VIM2
SET GHOSTSCRIPT_FONT_DIR=D:\ed\gs\fonts3
SET PATH=C:\WINDOWS;C:\WINDOWS\COMMAND;D:\USE\BIN4
Aceasta este o parte din ﬁșierul Autoexec.bat . Citiți cu atenție
aceste rânduri, dar nu faceți modiﬁcări mecanice pe calculatorul 25
dumneavoastră. Țineți cont de denumirile propriilor dosare.
home este numele unei variabile al cărei conținut este folosit de
către diverse programe. Programele transferate din Unix folosesc
dosarul indicat drept home pentru a plasa acolo ﬁșiere de conﬁgurare.
Trebuie să ﬁți atente și atenți la modul în care se instalează Vim 30
(și alte programe) în funcție de existența sau nu a unei valori pentru
home . Editorul care este marea alternativă la Vim, Emacs, va cere
în mod explicit să dați o valoare lui home .
40Avantajul WindowsXP constă, între altele, în eliminarea acestui tip de in-
stabilitate.
–sourceﬁle– 139 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
Următorul punct important în setările de mai sus îl constituie
set path și căile care urmează după aceea (vedeți linia a patra din
fragmentul din Autoexec.bat ). Aceste setări vă scutesc de tastarea
căii complete atunci când apelați un program printr-o comandă în
linie. De exemplu, d:\use\bin va permite să apelez în linie orice 5
executabil pus în dosarul bindin dosarul useaﬂat pe discul d. În
dosarul respectiv pun, între altele, unelte aduse din lumea Unix.
Cum modiﬁcăm variabilele de mediu sub WindowsXP? În sis-
temul XP Autoexec.bat nu mai joacă rolul din ms-dos sau Win-
dows98. Mergeți pe ruta Start→Control Panel→System→Advan- 10
ced→Environment Variables și ajungeți la o fereastră în care vedeți
lista variabilelor de mediu. XP distinge între variabilele create de variabile
de mediu
în Win-
dowsXPutilizatori și cele ale sistemului. De exemplu, eu am creat o variabilă
home . Căutați pe path printre variabilele de sistem și selectați cu
mouse-ul respectiva variabilă de mediu. Dați apoi un clic pe butonul 15
Editși adăugați calea pe care doriți să o știe sistemul.
A.1.4.4.1 Sistem Unix minimal sub Windows Resursele
native Windows pentru comenzile în linie în fereastra ms-dos sunt
foarte limitate. O soluție o reprezintă instalarea de unelte Unix.
Pentru început recomandabilă este instalarea unui strat minimal de 20
unelte Unix.41
Puteți instala numai uneltele, fără compilatorul de C++. Dacă
vreți să accesați direct uneltele Unix instalate, nu uitați să setați în
mod corespunzător variabila path a sistemului.
Vom da o ilustrație foarte simplă a modului în care sunt folosite 25
uneltele Unix. Vreți să știți, să zicem, câte cuvinte sunt într-un ﬁșier.
Apelați la programul wc.exe , al cărui nume vine de la expresia numărați
cuvintele
din ﬁșiereenglezească word count . Mergeți, cu ajutorul 2xExplorer, în zona
rezervată încercării programelor și creați un ﬁșier test.txt în care
scrieți câteva rânduri. Apăsați, în 2xExplorer, tasta F10și scrieți 30
comanda wc test.txt și apăsați tasta Enter . Puteți scrie, evident,
comanda și direct în fereastra ms-dos . Rezultatul constă dintr-o
serie de cifre. Prima cifră indică numărul de rânduri; a doua numărul
de cuvinte; a treia numărul de semne din ﬁșier.
Vreți ceva ajutor? Scrieți comanda wc –help și studiați utilizarea cereți
ajutor35
opțiunilor. Parantezele drepte indică elementele comenzii care nu
sunt obligatorii. Singurul mod de a învăța cu adevărat utilizarea
41Sistemul zis msys dispune de un program de instalare în stil Windows. Este
excelent pentru început. Pentru detalii a se vedea http://www.mingw.org/msys.
shtml .
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 140 –sourceﬁle–

A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor
unor astfel de programe este experimentatul. Numai așa vă puteți
obișnui cu sistemul de opțiuni al comenzilor în linie.
A.1.4.4.2 GnuWin32 Sistemul msys nu folosește direct Win-
dows. Există unelte Unix care folosesc în mod direct sistemul de
operare Windows. Proiectul GNU are o versiune pentru Windows. 5
Găsiți în ea un set vast de unelte Unix, precum și multe alte pro-
grame.
Versiunea pentru Windows a proiectului GNU se numește „Gnu-
Win32“. Consultați pagina de web cu pachetele de programe rea-
lizate în cadrul acestui proiect.42Alegeți programele de care aveți 10
nevoie. Recomandarea noastră este ca, la început, să instalați doar
programe care dispun de setup . Orice începătoare sau începător vor
avea mari diﬁcultăți la instalarea fără setup .
A.1.4.4.3 Programarea în C/C++ Ucenicii vrăjitori intere-
sați de programarea în C++ vor ﬁ desigur atrași de versiunea pentru 15
Windows a compilatorului gcc. Acest compilator este foarte impor- gcc
tant în sistemul de operare zis „Linux“. Este atât de important încât
mulți cred că sistemului respectiv ar trebui să i se zică GNU/L inux.
Numele celui care inițiat elaborarea gccși mișcarea GNU , Richard
Stallman, ar trebui să ﬁe cunoscut de toată lumea.4320
La ce este bun compilatorul? Nu vă convine modul cum se com-
portă wc.exe ? Puteți rescrie programul.
Pe situl < http://sourceforge.net > găsiți un excelent mediu
integrat de dezvoltare de programe în C/C++ . Căutați un program
care se numește „Dev-C++“. Veți avea o interfață graﬁcă tipică pen- 25
tru Windows și compilatorul gccintegrat. Cu acest mediu puteți
rescrie, evident după ce învățați C/C++, programele de genul celui
de numărat cuvinte.
42Adresa paginii de web cu lista de pachete GnuWin32 este < http://
gnuwin32.sourceforge.net/packages.html >. Pentru surse și documentație,
v.<http://www.gnu.org >, < http://gnu.eunet.fi > sau orice alt sit Internet
legat de proiectul GNU.
43Pentru ideile mișcării GNU v. §A.1.5
–sourceﬁle– 141 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
A.1.5 Principiul surselor deschise
Sistemul de operare propriu-zis oferă puține posibilități de lucru.44
Pentru a produce un eseu frumos tipărit sunt necesare o serie de
alte programe.
Ce facem însă? Noi programe ar putea însemna noi cheltuieli. 5
Dacă este vorba despre o ﬁrmă, atunci aceste cheltuieli ar putea să-și
găsească justiﬁcarea: ele pot ﬁ recuperate vânzând produsele ﬁrmei.
Dacă este vorba despre o studentă sau un student, se proﬁlează o
dilemă foarte neplăcută. S-ar părea că alternativa este între a plăti
sume considerabile și a pirata programe. 10
Pirateria este însă hoție și ar trebui exclusă din start. Din pă-
cate nu se întâmplă de multe ori așa. În ciuda accesului masiv la evitați
pirateria Internet,45sunt puțin folosite programele gratuite.46
Gratuitatea nu este însă un scop în sine. Este foarte important
să consultați licențele. Uneori produsul este gratuit doar pentru a-i 15
face (un timp) reclamă. Versiunile ulterioare sau versiunile complete
nu sunt gratuite. Recomandarea noastră, mai ales în cazul eseuri-
lor studențești, este orientarea către o licență GNU sau o licență
asemănătoare.
GNU este, în esență, o licență menită să asigure accesul la sur- 20
sele programelor, să prevină plagiatul. Licența interzice, de aseme- licența
GNU nea, ascunderea rezultatelor făcute astfel publice într-un program
care n-are surse deschise. Persoanele care au scris sursele sau părți
ale acestora trebuie menționate în mod adecvat. De asemenea, cine
operează o modiﬁcare în surse trebuie să arate acest lucru în mod 25
explicit și să nu împiedice accesul altora la surse.
GNU nu este o licență menită să asigure gratuitatea programelor.
Așa cum atunci când reproduci în editura proprie lucrarea altcuiva
sau plătești pentru a citi o carte, nimic nu împiedică plata unei sume
de bani pentru a avea acces la sursa unui program. În practică însă, 30
multe dintre persoanele caru au scris programe cu sursă deschisă au
fost generoase și au plasat sursele și programele în domeniul public.
44Linux este, de obicei, distribuit împreună cu o mulțime de programe de
editare de texte, imagini etc. Cred că trebuie distins însă între aceste programe
și sistemul de operare ca atare. Windows include, cu unele excepții, programe
suplimentare foarte modeste și ﬁrma a fost chiar atacată în justiție din pricina
integrării în distribuția de bază a Internet Explorer.
45În Uniunea Europeană, în 2003, accesul la Internet, în diverse țări, variază
între aproximativ 20% și75%. La noi procentul este desigur mic, dacă numă-
răm casele și apartamentele conectate la Internet. Situația este diferită în cazul
universităților.
46Programele gratuite sunt distribuite, de asemenea, și de către reviste.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 142 –sourceﬁle–

A.1 Sistemul de operare și managementul ﬁșierelor
O serie de astfel de programe sunt rodul cercetării din mediul
academic. Este absolut ﬁresc ca, atunci când le cerem studentelor și
studenților să tehnoredacteze un eseu, ﬁlosoﬁc sau nu, să le arătăm
și cum pot folosi aceste programe.47
Pentru a înțelege mai bine sensul acestor principii ar trebui să 5
clariﬁcăm ce se înțelege prin sursa unui program.
Toți cei care sunt ahtiați după forța calculatorului lor discută forța
minții
este mai
impor-
tantădespre viteza procesorului calculatorului. Mai importante sunt însă
programele rulate pe calculatoare. Adevărata forță o reprezintă min-
țile care programează inteligent. Pentru programare sunt folosite 10
limbaje de nivel mai înalt, care au anumite asemănări cu limbajele
umane.
Sursele programelor sunt scrise în aceste limbaje de nivel mai
înalt. Ele sunt stocate în ﬁșiere de tip text.48
În mediul academic și-n cercetare, în lipsa surselor, nu poate ﬁ sursele
deschise și
accesul la
cunoaș-
tere15
studiată decât utilizarea programelor. Lucrul acesta este absurd.
Gândiți-vă la un program care, dacă îi dați două numere naturale,
vă spune care este cel mai mare divizor comun al lor. N-aveți cum ști
însă ce algoritm folosește. Este ca și cum am învăța matematica fără
a studia algoritmul lui Euclid. A studia doar utilizarea programelor 20
ar echivala cu transformarea universităților în școli de meserii.
Există însă și alte avantaje ale surselor deschise în raport cu pro- amelio-
rarea
programe-
lorgramele care sunt doar gratuite. Autoarea sau autorul unui program
gratuit ar putea să înceteze să mai dezvolte produsul său. Aceasta
îi obligă pe utilizatori să folosească alt program. În cazul surselor 25
deschise, dacă programul este cu adevărat valoros, se va găsi cu
siguranță cineva care să-l dezvolte în continuare.
În practică, principiul surselor deschise este foarte avantajos când
trebuie să operezi modiﬁcări, de multe ori banale, într-un program.
De pildă, am vrut, cum este normal, ca bibliograﬁa acestei cărți să 30
nu ﬁe presărată cu cuvinte englezești inutile, precum and(și). Am
folosit accesul la sursele programului care determină stilul biblio-
graﬁei pentru a obține rezultatul dorit.49
47Nu cred că este etic să-i forțăm să folosească programe comerciale scumpe.
S-ar putea ca astfel să-i împingem pe calea pirateriei. De aici și până la produ-
cerea de eseuri plagiate nu mai este decât un pas. Dacă un gen de hoție este
permis, alte tipuri de hoție devin și ele acceptabile.
48De aceea un bun editor de texte este atât de important pentru programatori.
49Un program care nu permite accesul la surse oferă posibilitatea de a regla o
serie de parametri. Dacă parametrul care ne interesează nu este reglabil trebuie
să ne adresăm direct ﬁrmei producătoare. Licența nu ne permite să modiﬁcăm
programul.
–sourceﬁle– 143 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
A.2 Editorul Vim
Vim continuă tradiția principalului editor din lumea Unix, editorul
vi. Vi a fost creat de William Joy.50În ciuda faptului că, în forma
sa actuală, Vim dispune de meniuri, mulți s-ar putea să-l găsească
neatrăgător. 5
Cred că unii se gândesc deja să-și scrie eseul cu unul dintre oﬃce –
uri.51Cartea de față vă propune însă altă perspectivă decât cea pe
care o adoptă un program pentru munca de birou. Problema nu este
de a avea un program pentru munca de birou care să ﬁe gratuit.52
Ideea este de a schimba perspectiva utilizării cu aceea a programării. 10
Din perspectiva programării, un document tipărit este realizat cu perspec-
tiva
progra-
măriiajutorul unui program. Programul este cel care stabilește așezarea
în pagină a textului, imaginilor, tabelelor. Tot prin program sunt
speciﬁcate tipurile de litere folosite. Tot programarea este cea care
ne permite să inserăm note, trimiteri, bibliograﬁi. 15
A.2.1 Învățarea Vim într-o zi
Vim este mai prietenos decât vechiul vi. Vi te punea în fața unui
ecran negru. Apăsai tastele și nu se întâmpla nimic, dacă nu tastai
din greșeală isaua. Atunci apăreau niște litere pe ecran, dar mare
lucru nu se întâmpla. Te întrebai cine o ﬁ folosind Vi. Răspunsul 20
este relativ simplu: cei care scriu programe.
Mergeți la adresa de Internet < http://www.vim.org > pentru a
50William Joy este unul dintre fondatorii Sun Microsistems. Vi ține însă de
perioada premergătoare celei de la Sun. Pentru istoria Vi v. interviul luat lui Wi-
lliam Joy de către Eugene Eric Kim, Linux Magzine , <http://www.linux-mag.
com>, noiembrie 1999 (data accesări: 11/01/2004), „What inspired you to write
vi?“.
51Are, evident, sens să instalați un oﬃce . Puteți pune foarte ușor, de pildă,
OpenOﬃce, care este versiunea cu sursă deschisă a unui produs al ﬁrmei Sun,
ﬁrma lui William Joy. Programul acesta poate face și operații care depășesc sfera
operațiilor normale într-un birou. Este un program care, dacă mergeți pe ruta
Tools→Data Sou rcesveți vedea, cu titlu de demonstrație, cum puteți lucra și cu
o bibliograﬁe ale cărei elemente le puteți integra în documentul dumneavoastră.
Apăsați ok. Apoi apăsați f4. Expandați arborele Bibliography și ramura Tables .
Veți vedea chiar datele pe care le cuprinde bibliograﬁa demonstrativă instalată
o dată cu programul. OpenOﬃce are și o serie de alte facilități pentru munca
intelectuală. De asemenea, este capabil să deschidă și să creeze documente într-o
serie de formate întâlnite frecvent.
52Dacă folosiți Vim, vedeți desigur că acesta nu este un program pur și sim-
plu gratuit. Bram Moolenaar îi încurajează pe utilizatori să facă donații unei
fundații care desfășoară activități caritabile în Uganda.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 144 –sourceﬁle–

A.2 Editorul Vim
aﬂa cum puteți descărca Vim de pe Internet. Versiunea cu care sunt
scrise și sursele acestei cărți este 6.2.
Instalarea versiunii 6.2 sub Windows este cât se poate de simplă.
Vă recomand să optați pentru o apropiere cât mai mare de stilul
Windows. Astfel, ceea ce ați învățat exersând cu Notepad puteți 5
aplica în continuare.
Optați, de asemenea, pentru posibilitatea de a recurge la Vim
direct din meniurile contextuale atașate oricărui ﬁșier.
A.2.1.1 Un editor modal
Vim este un editor dedicat în special editării de ﬁșiere de tip text. 10
Este bine să vă familiarizați mai întâi cu modul în care Vim vă
permiteți să prelucrați un ﬁșier de tip text.
Creați un ﬁșier de tip text în 2xExplorer. Deschideți-l cu Vim, nu
cu Notepad. Dac-ați reușit, vedeți cum clipește un dreptunghi negru
în colțul din stânga sus al ferestrei Vim. Inutil apăsați diverse litere. 15
De regulă, nu veți face decât să apară litera respectivă pe ultima linie
a ecranului. Tastați i. Forma cursorului s-a schimbat. Pe ultimul
rând al ferestrei scrie acum – INSERT – , iar dumneavoastră ați
început să descoperiți, fără să știți, ideile de bază ale programării.
La început erați în modul numit „modul normal“. Puteți reveni modul
normal20
oricând în acest mod apăsând tasta Esccare este plasată în colțul
din stânga sus al tastaturii unui PC. În acest mod Vim interpretează
apăsarea oricărei taste ca pe o comandă sau ca pe începutul unei
comenzi.
A.2.1.1.1 Atenție la moduri Când au fost introduse calcula- 25
toarele la bordul avioanelor, un teribil accident a avut loc în Franța
din pricina nefamiliarizării piloților cu ideea de mod de lucru .
Piloții au vrut să ocolească un munte. Au dat o comandă pentru
a câștiga în altitudine. Din păcate, nu au fost atenți la modul în
care se aﬂa programul calculatorului de bord. Avionul s-a dus cu 30
încăpățânare direct spre munte.
Când deschideți Vim vă aﬂați în modul normal. Dacă tastăm d
de două ori, ștergem un rând! Din fericire, putem tasta uși rândul
se reface.
Sistemul complet al modurilor Vim este descris în documentația 35
care însoțește editorul.
–sourceﬁle– 145 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
A.2.1.1.1.1 Modul normal Modul normal al Vim este cel
în care dați comenzi dintr-un punct de pe suprafața de lucru a edi-
torului. Cea mai frecventă comandă în acest mod va ﬁ probabil i. i
Tastând iputeți începe să introduceți text.
Încercați să vedeți care este efectul apăsării diverselor taste în 5
modul normal. Care este, de pildă, diferența tastarea lui ași a lui a
i? Care este efectul lui A?
A.2.1.1.1.2 Inserarea textului Felul în care ajungem să
introducem text a fost deja explicat (vezi secțiunea A.2.1.1, rân-
dul 19). Ca să ieșim din acest mod apăsăm tasta Esc și revenim în 10
modul normal.
A.2.1.1.1.3 Înlocuirea unei porțiuni de text Din modul
normal puteți trece în modul în care suprascrieți textul deja exis- r
tent în două feluri: dacă tastați rsau dacă apăsați combinația de
taste Shift+r . În primul caz, după înlocuirea unei litere reveniți 15
la modul normal. În al doilea caz, reveniți în modul normal doar
apăsând Esc.
Sub Windows, este probabil mai comod să suprascriem chiar pe
parcursul introducerii de text. Apăsați tasta Ins. Pe ultima linie
a ferestrei Vim apare – REPLACE – . Ca să ieșim din acest mod 20
(familiar oricui a mai utilizat programe Windows!) apăsăm din nou
tasta Ins.
A.2.1.1.1.4 Selectarea textului ca-n Windows Pentru a
selecta text țineți tasta Shift apăsată și folosiți tastele cu săgeți
sau cele pentru derularea paginilor. Observați mesajul – (insert) 25
SELECT – care apare pe ultimul rând al ferestrei Vim.
În acest mod puteți lucra cu obișnuitele comenzi Windows de
copiere, decupare și inserare de text.53
A.2.1.1.1.5 Modul vizual Vim are și modul său propriu de
a selecta text. Dacă, în modul normal, tastați v, atunci treceți în v 30
acest mod. Puteți selecta apoi text în maniera Windows sau folosind
comenzi de deplasare a cursorului speciﬁce Vim.
Modul vizual are o versiune în care selectați câte un rând în
întregimea sa.54Pentru aceasta tastați Vîn modul normal. V
53Vezi secțiunea A.1.1.1.1.
54Este vorba despre rânduri în sens logic. Vezi despre rânduri și secțiu-
nea A.2.1.2.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 146 –sourceﬁle–

A.2 Editorul Vim
La prima vedere, modul vizual nu prezintă mare interes. El are
însă unele avantaje subtile în raport cu selecțiile Windows când
trebuie să copiem text dintr-un mod Vim într-altul.
Regula pe care v-aș recomanda să o urmați este următoarea:
folosiți cu selecțiile în stil Windows comenzile (de copiere, decupare, 5
lipire) în stil Windows. Când vreți să folosiți comenzi speciﬁce Vim,
utilizați modul vizual pentru selecții.
Există, de asemenea, un mare avantaj al selecției în modul vizual:
selecția unor coloane de text. Creați un tabel precum cel de la pa-
gina 153, rândul 3. Mergeți în colțul uneia dintre coloane, treceți 10
în modul normal și apăsați Ctrl-Q . Acum puteți selecta coloana Ctrl-Q
respectivă.
În Unix selecția blocurilor de text în mod vizual se face după
apăsarea Ctrl-V , dar acest lucru nu este posibil sub Windows,
unde combinația respectivă de taste servește la inserarea unui text 15
copiat sau decupat.
A.2.1.1.1.6 Comenzile în linie Comenzile pe care le pu-
tem da tastând doar o literă sau folosind combinații de taste sunt
fatalmente limitate. Vim are însă un set de comenzi (native) mult
mai bogat. Pentru a avea acces la ele trebuie să treceți din modul 20
normal în modul comandă în linie. Cum? Apăsând în modul normal trecerea
la
comanda
în liniepe tasta :(tasta cu două puncte pe ea).55
În aceste anexe găsiți fragmente de cod. Fiecare rând este nu-
merotat. Puteți obține și-n Vim o numerotare a rândurilor textului.
În modul normal tastați :set nu! (nu vă speriați din pricina fap- 25
tului că după ce-ați tastat două puncte treceți pe ultima linie; este
semnul c-ați schimbat modul). Apăsați Enter și apar numerele.
Cum scăpați de numere? Treceți iar în modul comandă în linie!
Apăsați tasta cu săgeata în sus. Vim ține minte comenzile în linie.56
Repetați comanda anterioară. Numerele dispar. 30
55Se poate trece în modul comandă în linie și apăsând tasta /. Acest lucru
îl facem atunci când vrem să dăm o comandă de căutare prin restul textului
(din punctul în care se aﬂă cursorul în modul normal). Tastăm însă ?(în modul
normal) atunci când vrem să căutăm în porțiunile de text aﬂate înainte de
punctul în care se aﬂă cursorul.
56Vim ține minte separat comenzile puse după două puncte de cele realizate
cu comenzile de căutare prin text.
–sourceﬁle– 147 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
A.2.1.2 Rânduri logice și rânduri vizuale
Scrieți, de pildă, ceva care vă trece pe moment prin cap. Apăsați și
Enter de câteva ori. Încercați să vă mișcați prin text cu săgețile de
pe tastatură. Observați cum Vim consideră că un rând se termină
logic când apăsăm Enter . Puteți să vă mișcați însă oriunde în text 5
folosind mouse-ul și cursorul din Windows. Atenție însă! Pentru a
schimba astfel poziția cursorului Vim trebuie să faceți clic în punctul
în care vreți să vă opriți.
Distincția dintre rândurile logice și cele vizuale este foarte im-
portantă. Rândurile vizuale depind de dimensiunea ferestrei Vim. 10
Pentru a obține rânduri vizuale dați comanda :set wrap! ; efectul
ei este aﬁșarea rândurilor logice în întregimea lor, chiar dacă depă-
șesc dimensiunile ferestrei.
Dezavantajul lui wrap este că rupe aﬁșarea în mijlocul cuvintelor.
Alternativa este comanda :set lbr! . Ea are drept efect crearea 15
unor rânduri vizuale în care cuvintele rămân întregi.
A.2.1.3 Explorarea meniurilor
Citiți ceea ce găsiți când faceți clic pe Help în meniuri, dar nu
încercați să pricepeți tot de la început. Pe de o parte, explicațiile
par scrise pentru cineva destul de versat în lucrul cu acest gen de 20
editoare. Pe de altă parte, multe dintre noțiuni sunt mai degrabă
relevante în contextul unui sistem de operare de tip Unix.
Mai productiv, la început, mi se pare alt mod, foarte simplu de a
învăța Vim. Parcurgeți cu răbdare meniurile programului și vedeți
ce este de folos pentru dumneavoastră acolo. De exemplu, meniul 25
Filevă spune cum puteți deschide, închide și salva ﬁșiere.
Veți vedea însă în meniuri și expresii misterioase de genul :w.
Dacă scrieți :wși apăsați Enter veți salva ﬁșierul și veți primi o
conﬁrmare de genul "test.txt" 3L, 144C written . Mesajul aﬁșat
de Vim cuprinde numele ﬁșierului, numărul de rânduri, numărul de 30
caractere și cuvântul englezesc written , pentru a ne indica scrierea
pe disc a ﬁșierului respectiv.
La meniul Editacordați importanță în special secțiunii File Set-
tings și rubricii Select Fon t. . .. Mergeți la File Format. . . și observați
că Vim cunoaște cele trei tipuri de ﬁșiere text.5735
Literele (în engleză fonts ) sunt o problemă cu mult mai diﬁcilă.
57Fișierele Dos sunt totuna cu ﬁșierele text din Windows. Vezi mai sus (pa-
gina 127, rândul 28) deosebirile dintre trei tipuri de ﬁșiere text.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 148 –sourceﬁle–

A.2 Editorul Vim
Alegeți un tip de literă (în engleză, font) care dispune de un Script
de tipul Central European . În acest fel aveți acces la literele ro-
mânești. Nu trebuie decât să comutați în Windows pe tastatura litere
românești românească.58Vim este perfect capabil să lucreze cu ea.
Dacă revenim acum la meniurile principale, urmează trei meniuri 5
mai ciudate: Tools,Syntax ,Buﬀers . Nu este nevoie să le studiați cu
foarte mare atenție de la bun început. Primul dintre cele trei me-
niuri va fascina desigur pe ucenicii vrăjitori. Cu ajutorul lui puteți
învăța, de pildă, cum să editați codurile numerice pe care le folo-
sește Windows în ﬁșierul dumneavoastră. Al doilea ne introduce o 10
trăsătură crucială a Vim: capacitatea sa de a vizualiza în culori di-
ferite comenzile și datele din ﬁșiere.59Al treilea trebuie studiat cu
atenție. Conceptul folosit acolo nu trebuie confundat cu cel de fe-
reastră. Buferele sunt însă efectiv utile când prelucrăm deodată un
mare număr de ﬁșiere. 15
A.2.1.3.1 Conﬁgurarea Vim Cum putem regla modul în care
se comportă Vim? Pentru a înțelege acest lucru trebuie să ne amin-
tim că Vim vine din lumea Unix. În acest sistem de operare obiceiul
este să se folosească ﬁșiere de conﬁgurare. Dacă mergeți în dosarul
în care este instalat Vim veți găsi un ﬁșier care se numește _vimrc .6020
Imediat după instalare veți găsi rândul următor în acest ﬁșier:
source $VIMRUNTIME/vimrc_example.vim1
Căutați scriptul vimla care se face referire în acest rând în dosarul
în care se aﬂă principalul ﬁșier executabil din Vim gvim.exe și faceți
o copie a acestui ﬁșier. Redenumiți copia. Cel mai normal ar ﬁ să-i
ziceți simplu vimrc.vim ; puteți acum să faceți modiﬁcările dorite 25
în această copie. Apoi, în _vimrc modiﬁcați în mod adecvat rândul
care trimitea la exemplul de conﬁgurare creat la instalare.
Pe calculatorul cu care este scrisă cartea adăugirile mai impor-
tante sunt următoarele:
set guifont=lucida_console:h12:cEASTEUROPE1
set listchars=tab:\|\_,trail:-,eol:<2
set lbr!3
58V. §B.3.1
59Pentru detalii v. §A.2.1.3.3.1.
60Linia din fața numelui ﬁșierului imită stilul Unix. În Unix ﬁșierele de conﬁ-
gurare au nume care încep cu un punct. Linia n-are un mare rol aici. S-ar putea
să ﬁe o măsură de precauție față de programele antivirus care văd un dușman
în tot ce nu este ca-n Windows.
–sourceﬁle– 149 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
set shiftwidth=34
set tabstop=35
set noexpandtab6
Prima linie de mai sus spune Vim ce font să folosească atunci când literele
deschide un ﬁșier, cât de mare să ﬁe corpul literei și să recurgă la
un litere printre care se găsesc și cele românești. Rolul celorlalte
linii îl puteți descoperi lesne dacă folosiți bara cu instrumente (bara
cu pictograme) și faceți clic pe semnul de întrebare cu lupă. Puneți ajutor
Vim5
cuvântul care vă interesează în caseta de dialog și cereți ajutor.
Atenție! Semnul de exclamare, egalul etc. nu fac parte din cuvintele-
cheie ca atare.
A.2.1.3.2 Scripturile Vim Vim are desigur și multe puteri as-
cunse. Este imposibil să convertești în meniuri tot ce poate face Vim. 10
Importantă este extensibilitatea sa. Vim folosește pentru aceasta limbajul
Vim propriul său limbaj.61Acest limbaj nu este însă foarte greu de însu-
șit și putem crea cu ajutorul lui o mulțime de lucruri utile, inclusiv
noi meniuri.
În limbajul Vim se pot scrie programe. Un program Vim este scris 15
într-un ﬁșier de tip text, dar care are extensia vim. Aceste ﬁșiere sunt script
colecții de comenzi pe care le interpretează Vim. Există și un nume
generic pentru astfel de programe. Ele se numesc „script“-uri.
În primul rând, merită să extindeți Vim cu ajutorul altora. În
funcție de modul în care ați instalat Vim, căutați un dosar care se vimﬁles 20
numește vimfiles . Căutați în el dosarul plugin . Recomandarea ar
ﬁ să nu folosiți dosarul plugin dinvimfiles . Puteți astfel distinge
între extinderile operate direct din instalare și cele ulterioare. O altă
variantă ar ﬁ să păstrați unul dintre dosare pentru extinderile create
de alții și una pentru cele create de dumneavoastră. 25
Eu am adăugat, de pildă, UnMtchBracket.vim . Este o extensie
creată de Chandra Naveen. Îți permite să sesizezi dacă o paranteză
a fost sau nu închisă. După cum veți observa ulterior, acest lucru
este absolut esențial din perspectiva programării. Extensia aceasta
vă scutește de multe bătăi de cap. 30
Uneori vreți să vedeți însă care este perechea unei paranteze
date. Pentru aceasta procedați în felul următor. Treceți în modul
comandă. Puneți cursorul pe paranteza căreia vreți să-i găsiți pere-
chea. Apăsați %. Cursorul se va muta pe paranteza pereche. Puteți %
face acest lucru cu toate cele trei tipuri de paranteze. 35
61Spre deosebire de Emacs, care folosește Lisp.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 150 –sourceﬁle–

A.2 Editorul Vim
O altă extindere utilă a Vim este DirDo.vim . Autorul acestui
program este William Lee. Valoarea sa o veți descoperi imediat ce
încercați să modiﬁcați foarte multe ﬁșiere aﬂate în dosare diferite.
A.2.1.3.3 Vim bun la toate Ucenicii vrăjitori vor vrea desigur
să deschidă cu Vim printr-un dublu clic o mulțime de ﬁșiere. Pot 5
face acest lucru în felul următor. Se pornește programul Regedit.
Înhkey_classes_root este localizată cheia txtﬁle . Se merge pe
ramura care pornește din această cheie până se ajunge la comanda
pentru deschiderea ﬁșierelor de tip text și acolo se schimbă comanda
care spune Windows să folosească Notepad cu una care deschide 10
ﬁșierul cu Vim (ceva de genul D:\use\vim\vim62\gvim.exe %1 ).
Evident, calea către gvim.exe trebuie să ﬁe cea de pe calculato-
rul respectiv. Trebuie pus și %1, care spune sistemului să deschidă
ﬁșierul pe care se face dublu clic.
Nu trebuie însă abuzat de procedurile de genul celei de mai sus. 15
Putem deregla relativ lesne Windows. De asemenea, de multe ori
este mai interesant să deschidem simultan mai multe ﬁșiere cu Vim
sau să deschidem cu Vim un anume tip de ﬁșier numai atunci când
vrem să edităm ﬁșierul, nu și atunci când vrem să-l vizualizăm.
A.2.1.3.3.1 Veriﬁcarea corectitudinii sintactice Fiecare 20
limbaj de programare are sintaxa sa. Greșelile de sintaxă trebuie
evident eliminate. Pentru a ne ajuta în procesul de identiﬁcare a
erorilor de sintaxă Vim colorează textul programelor.
Comanda pentru colorarea textului este dată în ﬁșierul de con- evidenți-
erea
sintaxei
prin
colorareﬁgurare. Vim folosește extensia ﬁșierelor pentru a detecta limbajul 25
în care este scris conținutul lor. De asemenea, Vim folosește infor-
mațiile conținute în primul rând al anumitor ﬁșiere.
Dacă Vim nu detectează sintaxa sau vreți să o porniți manual,
mergeți la meniul Syntax ; apăsați Show ﬁletypes in menu pentru a
putea alege limbajul dorit. Restul comenzilor au nume care explică 30
limpede rolul lor.
A.2.1.3.3.2 Integrarea Vim în 2xExplorer Din 2xExplo-
rer poate se poate apela direct la un editor extern. Folosind View→
Options. . . bifați butonul radio pentru editorul extern și indicați
calea către gvim.exe . 35
Puteți deschide acum cu Vim orice ﬁșier prin simpla apăsare a f4
tastei f4. Metoda aceasta este foarte comodă și este o bună alter-
nativă la meniul contextual.
–sourceﬁle– 151 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
A.2.1.3.3.3 Câte cuvinte sunt în ﬁșier? Studentele și stu-
denții sunt uneori foarte nedumeriți când li se cere ca eseul lor să
nu depășească un anumit număr de cuvinte. Vor să măsoare totul
în pagini de text.
În epoca ﬁșierelor electronice este însă relativ lesne să numeri 5
cuvintele.
Vreți să aﬂați câte cuvinte ați scris în ﬁșier? Treceți în modul
comandă. Tastați g. Apoi tastați Ctrl+g (țineți tasta Ctrl apă-
sată și, în același timp, apăsați g). Pe ultimul rând al ferestrei Vim
va apărea un mesaj care vă spune la al câtelea cuvânt sunteți și câte 10
cuvinte sunt în ﬁșier.62
A.2.1.3.3.4 Semne de carte În ﬁșierele foarte mari este
greu să revenim cu ușurință la un punct din ﬁșier. Vim are posi-
bilitatea de a se deplasa la rândul dorit, dar pentru a folosi această
metodă trebuie să notăm numere de rând. Mai simplu este să punem 15
semne de carte.
Treceți în modul comandă (modul normal al Vim). Tastați m.
Apoi tastați o literă oarecare. Este recomandabil ca litera respectivă
să vă ﬁe cumva asociată cu tema textului în punctul unde am pus
semnul de carte. 20
Mergeți în altă parte a textului. Cum reveniți în locul în care am
pus semnul de carte? Treceți în modul comandă. Tastați ’. Tastați
apoi litera care slujește drept semn de carte și veți reveni în punctul
în care ați pus semnul de carte.
A.2.2 Vim la modul serios 25
Ce facem, de fapt, cu Vim? Am tot vorbit despre ﬁșierele text. Eu
am crea unul pe care l-am folosit când am testat exemplele care
urmează. Este un ﬁșier foarte simplu, cu următorul conținut:
filosofie uman1
\section{woo} poveste mit2
filosofic bibliografie3
Am botezat acest ﬁșier woo.txt . Litera wsugerează faptul că este
vorba de un ﬁșier text de tip Windows. Puteți crea lesne unul la fel 30
sau unul asemănător.
62Pentru mai multe detalii a se vedea manualul scris de Bram Moolenaar
pentru utilizatorii Vim (secțiunea 12.5).
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 152 –sourceﬁle–

A.2 Editorul Vim
Mergeți în meniul principal la Tools și dați clic pe Convert to
hex. Fereastra Vim se modiﬁcă. În cazul ﬁșierului meu woo.txt
conținutul ferestrei arată astfel:
0000000: 6669 6c6f 736f 6669 6520 756d 616e 0d0a filosofie uman..1
0000010: 5c63 6861 7074 6572 7b77 6f6f 7d20 706f \section{woo} po2
0000020: 7665 7374 6520 6d69 740d 0a66 696c 6f73 veste mit..filos3
0000030: 6f66 6963 2062 6962 6c69 6f67 7261 6669 ofic bibliografi4
0000040: 650d 0a e..5
Ce s-a întâmplat? Vim a folosit un program extern63pentru a ne xxd
dezvălui din ce anume este făcut ﬁșierul woo.txt . Fișierul este pur 5
și simplu o colecție de coduri.
Rezultatul aﬁșat de către Vim constă din cinci rânduri. În stânga
vedeți numerele pe care le-am pus aici pentru a vă ușura numără-
toarea.În centrul primelor patru rânduri se văd opt grupuri de patru
cifre. Trebuie să grupați aceste cifre câte două. Fiecare pereche de 10
cifre reprezintă un număr scris în baza 16.64
S-ar putea să vi se pară curios, dar scrierea numerelor în baza 16
este mai comodă. De ce? Procesorul computerului lucrează, de fapt,
cu numere în baza 2. El vede miezul unui tabel de genul următor:
00: 01100110 01101001 01101100 01101111 01110011 01101111 filoso1
06: 01100110 01101001 01100101 00100000 01110101 01101101 fie um2
0c: 01100001 01101110 00001101 00001010 01011100 01100011 an..\c3
12: 01101000 01100001 01110000 01110100 01100101 01110010 hapter4
18: 01111011 01110111 01101111 01101111 01111101 00100000 {woo}5
1e: 01110000 01101111 01110110 01100101 01110011 01110100 povest6
24: 01100101 00100000 01101101 01101001 01110100 00001101 e mit.7
2a: 00001010 01100110 01101001 01101100 01101111 01110011 .filos8
30: 01101111 01100110 01101001 01100011 00100000 01100010 ofic b9
36: 01101001 01100010 01101100 01101001 01101111 01100111 ibliog10
3c: 01110010 01100001 01100110 01101001 01100101 00001101 rafie.11
42: 00001010 .12
Observați că nu mai sunt acum decât șase coloane în centrul tabelu- 15
lui. Sunt aceleași numere ca și mai sus, dar scrise în baza 2. Se văd
limpede grupurile de opt cifre de 0sau1. În limbajul informaticii
un grup de asemenea cifre binare se numește „octet“65
Creați cu ajutorul Vim un ﬁșier woof.txt cu următorul conținut:
63Programul xxd.exe , pe care-l puteți folosi independent de Vim. Îl găsiți în
dosarul în care se aﬂă și gvim.exe .
64De aici denumirea de „hex“ (de la hexadecimal ).
65În engleză, octet saubyte.
–sourceﬁle– 153 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
filosofie uman1
\section{woof} poveste mit2
filosofic bibliografie3
În 2xExplorer selectați pe rând cele două ﬁșiere și apăsați tasta f12.
Comparați dimensiunile! Fișierul woo.txt are 67 de octeți( bytes );
ﬁșierul woof.txt are 68 de octeți. Fișierele diferă între ele printr-o
singură literă! Litera fde pe rândul 2 diferențiază cele două ﬁșiere.
Concluzia este foarte simplă. Un octet servește la codiﬁcarea unei octet 5
litere. Dar un octet este format din două grupuri de patru 0sau1.
În reprezentarea în baza 16 a octetului ﬁecărui grup de patru cifre
binare îi corespunde o singură cifră. Este mai comod să folosim
scrierea codului numeric în baza 16: scriem doar două cifre, nu opt.
Iar trecerea este directă: ﬁecare cifră din hexeste tradusă separat 10
în patru cifre binare corespunzătoare.
Uitați-vă și la numărătoarea de pe margine. Noi am folosit obiș-
nuita reprezentare în baza 10 a numerelor pentru rânduri. Progra-
mul xxda pus însă (pe coloana separată cu două puncte de rest)
cifre în baza 16. În baza 16, 10din baza 10 este a,11este b,12 15
este c,13este d,14este eși 15 este f. Când avem de a face cu o
reprezentare în baza 16 formată din două cifre, prima cifră trebuie
înmulțită cu 16 pentru a-i aﬂa valoarea (în baza 10, mai accesibilă
nouă); rezultatul, adunat cu a doua cifră ne dă, reprezentarea în
baza 10. Uitați-vă pe rândul opt mai sus: cifra 2areprezintă nu- 20
mărul 2∗16 + 10 = 42 (în baza 10). Este numărul de octeți de pe
primele șapte rânduri.
Complicat? Și da și nu. Ar ﬁ imposibil să manevrăm direct co-
durile numerice. Vim ne oferă însă o vizualizare a acestor coduri.
Programul ne ajută, de asemenea, să facem tot felul de modiﬁcări 25
în coduri: să adăugăm, să ștergem, să schimbăm între ele coduri și
așa mai departe.
Să ne concentrăm atenția asupra codurilor în baza 16. Puteți să
identiﬁcați codul pentru litera f? Este 66.66
Un spațiu alb are și el un cod! Este vorba de 20. Dacă ﬁșierele spațiul
alb are un
cod30
dumneavoastră nu coincid cu dimensiunile indicate aici, probabil
aveți vreun spațiu alb pe undeva.
66Citiți „șase-șase“! Nu este chiar corect, dar „șaizeci și șase“ ar ﬁ absolut
greșit, deoarece este vorba despre o reprezentare în baza 16 a numărului pe care
în baza 10 îl reprezentăm prin 102. „Șase ori șaisprezece plus șase“ ar ﬁ corect,
dar – dacă n-aveți cumva capacități de a face rapid calcule în minte – mai mult
ne încurcă.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 154 –sourceﬁle–

A.2 Editorul Vim
Sfârșitul de rând este indicat prin două coduri (în Windows).
Acestea sunt 0d, ziscr, și0a, zislf.67cr lf
Există un cod pentru sfârșitul de ﬁșier? În principiu da, dar Vim
a construit ﬁșierele fără să introducă acest cod. Nu este o greșeală.
Codul respectiv ar ﬁ 1a, zis și eof68. Vim l-ar vizualiza (în modul 5
în care este setat la instalare) cu un ˆZ.
Există ﬁrește un cod și pentru bara oblică inversă. Acest cod este
5c.
În rezumat, serviciul fundamental pe care ni-l face un editor ca
Vim este acela de a ne facilita manipularea colecțiilor de coduri de 10
genul celor descrise mai sus. Vim nu este destinat aﬁșării frumoase
a unui text într-o pagină. Nu este un sistem de tipărire, ﬁe pe ecran,
ﬁe pe hârtie.
A.2.2.1 Atracția interfețelor graﬁce
Vi este editorul favorit al persoanelor care folosesc metoda oarbă 15
de tastare.69Pentru a folosi oarba trebuie însă să ții permanent
degetele pe taste.70Mouse-ul mai mult încurcă lucrurile pentru că
trebuie să ridici mâna de pe taste.
Vim continuă tradiția vi și poate ﬁ folosit fără a ridica mâna de
pe taste. În versiunea sa cu interfață graﬁcă Vim are însă meniuri 20
și permite recursul masiv la serviciile mouse-ului.
În continuare, vom folosi meniuri pentru a prezenta posibilită-
țile Vim. În general, vom urma ordinea temelor din manualul lui
Bram Moolenaar[29]. Moolenaar explică însă ideile pentru cineva
care folosește cu prioritate tastatura.7125
A.2.2.1.1 Construirea meniurilor Vim are un sistem foarte
ﬂexibil de adăugare a unor meniuri suplimentare.72Pentru a învăța
scrierea de meniuri, creați un dosar special pentru exerciții. În acest
dosar (folder) creați un ﬁșier aidoma lui woo.txt73.
67Pentru detalii despre sfârșitul de rând în diverse tipuri de ﬁșiere vezi
§A.1.2, pagina 127, rândul 28.
68De la expresia englezească end of ﬁle .
69Numele sugerează faptul că persoana respectivă se uită la ecran sau în altă
parte, dar nu la taste.
70Tastele fșijau pe ele mici proﬁle distincte pentru a putea reveni lesne la
poziția standard a mâinilor pe tastatură.
71Pentru explicații cuprinzătoare, bogat ilustrate, vezi cartea despre Vim
scrisă de Steve Oualline[32].
72A se vedea manualul lui Moolenaar[29, §42].
73Vezi pagina 152, rândul 28
–sourceﬁle– 155 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
Comenzile pentru toate meniurile pe care le veți crea trebuie
puse în ﬁșiere cu extensia vim. Creați, în dosarul pentru exerciții, un prim
meniu un ﬁșier simplu.vim ; aici veți pune cel mai simplu meniu posibil.
Scrieți următoarea linie de cod (fără numărul de linie din față!):
:imenu Simplu.text Am realizat un prim meniu.1
Salvați conținutul ﬁșierului. 5
Deschideți ﬁșierul woo.txt cu ajutorul Vim. Sunteți în modul
normal! Mergeți cu ajutorul mouse-ului sau al tastelor cu săgeți pe
ultimul rând. Apăsați tasta o(fără să apăsați Shift !).74Cursorul
se mută pe rândul următor și editorul trece în modul insert . Pe
bara cu instrumente (bara cu pictograme) dați clic pe omulețul care 10
aleargă ( Run a Vim Script ). Se deschide o casetă de dialog. Deschideți
simplu.vim ca pe orice ﬁșier. În bara cu meniuri apare un nou
meniu.
Acum puteți da un clic pe meniul Simplu și apoi pe text. Pe ul-
timul rând al ﬁșierului apare textul Am realizat un prim meniu. 15
Puteți da un clic pe pictograma Undo (săgeata răsucită către stânga)
și anula efectul meniului dumneavoastră. Cu un alt clic pe Undo
aduceți ﬁșierul la forma inițială.
Ce trebuie să studiați în codul meniului? În primul rând cele trei
blocuri ale meniului. 20
Primul bloc începe cu două puncte. Am putea deci folosi acest
cod pentru o comandă în linie! Apoi urmează imenu , care spune
programului că este vorba de un meniu care funcționează în modul
insert .
Al doilea bloc conține textul care apare în meniuri. Atenție la 25
punct. Nu puneți spații albe aici! Ar ﬁ interpretate ca un semn că
urmează al treilea bloc. Dacă vreți spații albe, trebuie să le precedați
cu o bară oblică inversă, ca-n exemplul următor:
:imenu Simplu.pre\ text Am realizat un prim meniu.1
În al treilea bloc pot să apară spații albe. Al treilea bloc conține
comenzile pe care le execută Vim când faceți clic pe item -ul respec- 30
tiv din meniu. În exemplele de mai sus suntem în modul insert și
ceea ce i se spune, de fapt, editorului Vim este să insereze textul
respectiv în ﬁșier.
74Combinația Shift+o creează un rând deasupra celui pe care am dat co-
manda.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 156 –sourceﬁle–

A.2 Editorul Vim
A.2.2.1.1.1 Submeniuri Dacă mergeți la meniul standard
Editși apoi la File Settings , vedeți cum apare un submeniu.
Puteți exersa crearea de submeniuri în Vim meșterind liniile de cod
care urmează:
:imenu Simplu.nod.text1 Am realizat submeniul 1.1
:imenu Simplu.nod.text2 Am realizat submeniul 2.2
Fiți atente și atenți la faptul că trebuie să dați din nou clic pe 5
pictograma cu omulețul care aleargă! Vim trebuie ținut la curent cu
schimbările pe care le-ați făcut.
Dacă vreți să luați totul de la început, închideți ﬁșierul text.
Redeschideți apoi ﬁșierul și repetați operațiile de creare a meniului.
A.2.2.1.1.2 Acceleratori Mai mult ca sigur, știți deja la 10
ce slujesc literele subliniate din titlurile meniurilor. Combinația de
taste Alt+E , de pildă, deschide meniul Edit. Apoi este suﬁcient să
apăsăm tastele care corespund literelor subliniate pentru a avansa
prin meniu sau pentru a executa comanda asociată respectivului
articol din meniu. 15
Cum pot ﬁ realizați acceleratorii? Foarte simplu. În linia de cod
de mai jos meste transformat într-un accelerator.
:imenu Si&mplu.&accelerat Am realizat un meniu accelerat.1
Puneți semnul & în fața literei care desemnează acceleratorul. &
Trebuie să ﬁți atente și atenți la posibilele conﬂicte cu alte me-
niuri sau inconsistențe. Dacă nu folosiți des acceleratorii, atunci 20
n-are probabil rost să-i creați.
A.2.2.1.1.3 Bara cu instrumente B. Moolenaar explică în
manual cum poate ﬁ modiﬁcată bara cu instrumente.75
Efectul obținut prin modiﬁcarea barei cu instrumente vă va con-
vinge probabil că Vim este efectiv ﬂexibil. Dacă aveți pasiunea in- 25
terfețelor graﬁce, veți pune desigur cel puțin o pictogramă proprie
pe bara cu instrumente.
Să vedem un exemplu practic. Creați un ﬁșier vimcare conține
următorul cod:
:tmenu ToolBar.LtxCmd Comandă LaTeX1
:amenu ToolBar.LtxCmd <Esc>\{}<Left><Left>2
75Moolenaar[29, §42.4].
–sourceﬁle– 157 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
Prima linie de cod spune editorului ce mesaj să aﬁșeze în mica fe-
reastră care apare când ducem mouse-ul pe pictograma de pe bara
cu instrumente. A doua linie include comanda. Am pus amenu pen-
tru ca pictograma să ﬁe aﬁșată în toate modurile Vim76. Comanda
ca atare este în cel de-al treilea bloc. Ea îi spune lui Vim să inse- 5
reze scheletul unei comenzi L ATEX, format din semnele \{}și apoi
să mute cursorul după bara oblică inversă. Pe <Esc> îl puteți ignora
deocamdată. Nu-l eliminați însă.77
La urmă, dar nu în cele din urmă, examinați blocul din mijloc
al celor două linii de cod de mai sus. Scrieți ToolBar și nu altceva. 10
Nu schimbați nici majusculele în minuscule sau invers. Altfel Vim
nu înțelege că vreți să puneți ceva pe bara sa cu instrumente. Vă
trebuie însă și o imagine pentru pictograma de pe bară.
Eu am creat un dosar (un folder) bitmaps în dosarul standard
vimfiles . Vim citește o variabilă de mediu care-i spune unde sunt 15
dosarele sale.78Dosarul bitmaps trebuie să ﬁe undeva unde caută
Vim. Eu prefer vimfiles pentru că aici stau doar ﬁșierele create sau
instalate local (de către mine) și nu cele din instalația standard Vim.
De asemenea, nu schimbați numele lui bitmaps . Puneți în bitmaps
imagini de tip bmpcu dimensiunea de 18x18pixeli. 20
Imaginile din dosarul bitmaps sunt folosite pentru pictograme.
Numele lor trebuie să ﬁe exact același cu cel care urmează după
ToolBar și punct. În exemplul nostru, imaginea trebuie să aibă de-
sigur numele LtxCmd.bmp .
Dacă nu știți nimic despre imaginile folosite de către programele 25
de computer, puteți aﬂa câte ceva aici în §C.1.
A.2.2.1.1.4 Meniurile standard Morala de bază în cazul
meniurilor standard este să nu le modiﬁcați. Dați meniurilor dum-
neavoastră alte nume. Folosiți alte taste pentru accelerare.
Morala aceasta fundamentală nu vă interzice însă să examinați 30
felul în care sunt construite meniurile standard. Mergeți în dosarul
Vimxx.79Căutați ﬁșierul menu.vim și studiați-l.
Nu folosiți unele dintre părțile meniurilor standard? Nu folosiți,
76Acel adinamenu vine de la englezescul all modes (toate modurile).
77Citiți despre caracterul aparte al lui amenu în manualul lui Moolenaar[29,
p.207]. Practic, acel <Esc> este echivalent cu apăsarea tastei Esc, necesară pen-
tru a anula efectul lui Ctrl-O introdus automat în modul insert de către
amenu . Noi vrem doar să introducem un text, nu să executăm o comandă și abia
apoi să revenim la modul insert .
78La instalare sunteți întrebate unde vreți să puneți vimfiles .
79ele două x-uri stau pentru numerele versiunii Vim.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 158 –sourceﬁle–

A.2 Editorul Vim
de exemplu, din Tools secțiunea a treia, cea care se referă la com-
pilare? Nu este nevoie să distrugeți ceva în menu.vim . Eu am pus în
ﬁșierul de conﬁgurare al Vim următoarele rânduri:
:aunmenu Tools.&Make1
:aunmenu Tools.&List\ Errors2
:aunmenu Tools.L&ist\ Messages3
:aunmenu Tools.&Next\ Error4
:aunmenu Tools.&Previous\ Error5
:aunmenu Tools.&Older\ List6
:aunmenu Tools.N&ewer\ List7
:aunmenu Tools.Error\ Window8
:aunmenu Tools.Set\ Compiler9
Aceste comenzi fac să dispară din meniu porțiunile pe care nu le
folosesc. n-am distrus însă nimic pentru a putea restaura lesne me- 5
niurile inițiale.
Atenție la comenzile de mai sus. Ele au între litera care indică
modul Vim și menu secvența un. Restul se înțelege de la sine.
Mai există o metodă blândă de schimbare a meniurilor standard.
Putem transforma toată linia de cod (de program deci) într-un co- 10
mentariu . Vim ignoră comentariile. Comentariile sunt rânduri (în comenta-
rii în
Vimsens logic, nu vizual) care încep cu ghilimele duble. Exemplul ur-
mător ne arată cum scap de linia de separare rămasă în plus în
meniu după comenzile de anulare de meniuri de mai sus:
"an 40.520 &Tools.-SEP3-<Nop>1
Singura modiﬁcare pe care am făcut-o a fost inserarea ghilimelelor 15
duble la început de rând. Evident, este ușor să le elimin la nevoie.
Tot cu ghilimele duble am scăpat și de unele pictograme:
" an 1.250 ToolBar.Make :make<CR>1
" an 1.270 ToolBar.RunCtags :!ctags -R .<CR>2
A.2.2.2 Mișcările cursorului Vim
Cu un simplu clic pe butonul din stânga mouse-ului putem schimba
poziția cursorului în fereastra Vim. Foarte comod! Câtuși de puțin 20
dacă vrem să scriem un meniu Vim care să facă și altceva decât să
insereze text.
Vim este un editor, după cum am văzut, de colecții de coduri
pentru tot felul de semne. În aceste condiții ne interesează prea
puțin punctele de pe ecran și aﬁșarea pe ecran a semnelor. Ne-ar 25
interesa să ne deplasăm cumva de la un cod la altul. Este ceea ce
explicăm în continuare.
–sourceﬁle– 159 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
A.2.2.2.1 Mișcări ale cursorului în modul normal În mo-
dul normal, care este modul în care putem da comenzi apăsând pe
taste, există o serie de taste care controlează mișcările cursorului.
Este destul să indicăm aceste taste într-un script Vim pentru ca să
obținem același efect ca atunci când apăsăm ﬁzic pe taste. 5
A.2.2.2.1.1 Micile mișcări Dacă ați studiat felul în care
se creează meniurile, nu este greu să folosiți următoarele rânduri
într-un script Vim:
menu Cursor.<- h1
menu Cursor.^ k2
menu Cursor.v j3
menu Cursor.-> l4
După cum se observă mai sus, cele două puncte din fața cuvântului
menu nu sunt absolut necesare. Evident dacă ați folosi tastatura, ar 10
trebui să apăsați pe tasta cu două puncte pentru a trece în modul
comandă în linie.
Meniul pe care-l creați nu este, în practică, de mare folos. După
cum sugerează și semnele noastre, săgețile pot face lesne același
lucru. Importantă este însă descoperirea efectelor comenzilor. 15
A.2.2.2.1.2 Numărarea pașilor Ne putem însă mișca nu
doar cu pași de melc. Putem face un fel de salturi de cangur.
menu Cursor.<- 3h1
menu Cursor.-> 3l2
Cifra din fața literei indică de câte ori se aplică comanda. Fișierul
meu woo.txt este prea strâmt pentru salturi peste rânduri, dar ideea
se aplică și-n acel caz. 20
Meniurile nu se compară aici ca eﬁciență cu tastarea directă în
modul normal, dar jucăria ar trebui să poată sugera posibilitățile de
acțiune ale Vim. Eu unul mă joc pornind de la litera wde pe rândul
2 din woo.txt .
A.2.2.2.1.3 De la un cuvânt la altul Deplasarea de la un 25
cuvânt la altul este o chestiune mult mai subtilă. Pentru început
puteți studia posibilitățile următoarelor meniuri:
"comanda w deplasează cursorul la următorul început de cuvânt1
menu Cursor.w w2
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 160 –sourceﬁle–

A.2 Editorul Vim
"comanda e deplasează cursorul la următorul sfârșit de cuvânt3
menu Cursor.e e4
"comanda b deplasează cursorul la precedentul început de cuvânt5
menu Cursor.b b6
"comanda ge deplasează cursorul la precedentul sfârșit de cuvânt7
menu Cursor.ge ge8
Comentariile de pe rândurile 1, 3, 5 și 7 oferă explicațiile necesare.
Restul este o chestiune de exercițiu.
Ca și-n cazul pașilor mici, se pot și aici număra pașii care urmează
să ﬁe făcuți. Putem da înapoi, de pildă, cu trei cuvinte.
A.2.2.2.1.4 Deplasările pe distanțe lungi Putem să mer- 5
gem însă de la un capăt la altul al rândului. Putem merge de la un
capăt la altul al ﬁșierului.
"comanda ^ deplasează cursorul la început de rând (logic)1
menu Cursor.capRand ^2
"comanda b deplasează cursorul la sfârșit de rând3
menu Cursor.sfarsitRand $4
"comanda gg deplasează cursorul la început de fișier5
menu Cursor.capFisier gg6
"comanda G deplasează cursorul la sfârșit de fișier7
menu Cursor.sfarsitFisier G8
Asemenea deplasări sunt foarte utile într-un script Vim. Putem
spune deja că scripturile Vim sunt programe veritabile. Uneori vrem,
de pildă, să căutăm ceva prin tot ﬁșierul. Atunci are sens să mergem 10
la începutul ﬁșierului și să începem căutarea.
A.2.2.2.2 Mișcările cursorului în modul insert În scriptu-
rile Vim putem comanda mișcările cursorului și fără să ﬁm în modul
normal (cel în care dăm comenzi). Metoda este limpede dacă veți
construi un meniu folosind rândurile de cod Vim de mai jos: 15
imenu Cursor.Stanga <Left>1
imenu Cursor.CuvantStanga <C-Left>2
imenu Cursor.Sus <Up>3
imenu Cursor.Jos <Down>4
imenu Cursor.Dreapta <Right>5
imenu Cursor.CuvantDreapta <C-Right>6
imenu Cursor.CapRand <Home>7
imenu Cursor.SfarsitDeRand <End>8
Meniul este activ în modul insert.
–sourceﬁle– 161 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
Se observă lesne că denumirile sunt mai sugestive (pentru cei
care știu limba engleză). Nu omiteți parantezele unghiulare! Ele fac
parte din limbajul în care sunt scrise programele Vim.
O explicație aparte necesită doar <C-Left> . Ideea este că Cne
arată că ținem tasta Ctrl apăsată. Similar, S-Left conține o indi- 5
cație de apăsare a tastei Shift . Evident, în programe, aceste apăsări
de taste sunt apăsări virtuale, nu reale.
Comenzile <Left> ,<Up> și celelalte pot ﬁ folosite și-n modul
normal. Ele pot ﬁ precedate de un contor al pașilor doar în modul
normal. În modul insert comanda 3<Left> ar avea drept rezultat 10
inserarea cifrei 3în text.
A.2.2.2.2.1 Trecerea de la un mod la altul Pentru a
trece de la un mod la altul putem folosi în comenzi pe <Esc> . De <Esc>
pildă, dacă suntem în modul normal, <Esc>i sau<Esc>a fac trece-
rea la modul insert. Invers, pentru a trece din modul insert în modul 15
normal, putem folosi pe <Esc> .
A.2.2.3 Modiﬁcarea ﬁșierelor
Putem modiﬁca un ﬁșier prin adăugarea de text. Putem modiﬁca
un ﬁșier prin inserarea de text. Asta este tot ce știm dacă stăpânim
doar mișcările prin ﬁșier. 20
Pentru a copia porțiuni de text sau pentru a le șterge, pentru a
înlocui porțiuni de text ar trebui să stăpânim alte tehnici.
A.2.2.3.1 Regiștrii de memorie Presupunerea noastră con-
stantă este că Vim este conﬁgurat pentru lucrul în manierea MS
Windows. Oricine a inspectat bara cu instrumente din Vim, a re- 25
marcat trei pictograme care servesc la modiﬁcarea textului: o foar-
fecă, două foi de hârtie și un clipboard. Se pot folosi, de asemenea,
combinațiile Ctrl+X Ctrl+C Ctrl+V pentru a obține aceleași
efecte ca și prin clicuri pe pictogramele amintite.
Clipboard-ul standard din Windows are însă o mare limită. Nu 30
ține minte decât o singură porțiune de text o dată. Are, ca să zicem
așa, o memorie de scurtă durată.
Creați însă un meniu Vim folosind următoarele rânduri de cod
Vim:
"Copie în registrul a1
menu Redactor.copieA "ay2
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 162 –sourceﬁle–

A.2 Editorul Vim
"Scrie din registrul a3
menu Redactor.scrieA "ap4
"Copie în registrul b5
menu Redactor.copieB "by6
"Scrie din registrul b7
menu Redactor.scrieB "bp8
"Copie în registrul c9
menu Redactor.copieC "cy10
"Scrie din registrul c11
menu Redactor.scrieC "cp12
Eu m-am jucat cu ﬁșierul woo.txt în felul următor: am creat un
rând suplimentar gol; am selectat cuvântul „bibliograﬁe“; meniul
Redactor s-a activat și am copiat textul selecta în registrul (sec-
torul) de memorie a; am pus apoi cuvântul „ﬁlosoﬁc“ în registrul de
memorie bși cuvântul „woo“ în registrul c. Am folosit linia liberă 5
pentru a plasa acolo conținutul celor trei regiștri de memorie. Fiți
atenți însă la faptul că meniul Redactor este activ doar în modul
normal.
Să analizăm acum comenzile din meniu. Apoi trebuie să ne lămu-
rim ce rol au ghilimelele duble. Ele trebuie folosite în modul normal 10
(modul comenzilor) pentru a-i spune lui Vim să aștepte restul co-
menzii. De pildă, dacă am selectat text în modul vizual al Vim,
putem da o comandă de genul "dy. Vim pune porțiunea selectată în
registrul d. Cum? Acel y, care vine de la termenul yank este cheia yank
comenzii respective.8015
Ce regiștri putem folosi? Vim are nouă tipuri de regiștri.81În
practică, la început veți folosi probabil regiștrii numerotați, de la 0
la9, și regiștrii care au drept nume o literă, de la alaz, respectiv de
laAlaZ. În orice caz, cel mai simplu este să puneți text în regiștrii
care au drept nume o literă. 20
A.2.2.3.2 Copiere inteligentă Programarea se învață cel mai
bine meșterind. S-ar putea ca ucenicul vrăjitor să se întrebe dacă
nu-r putea renunța la ghilimelele duble. Nu în meniurile de mai
sus. Cu selecțiile am putea lucra, dar, în modul normal, un a, de
pildă, ne-ar duce în modul insert. Vim nu-r ști că este vorba despre 25
registrul de memorie. Și totuși ucenicul vrăjitor are dreptate.
Există o soluție. Meșteriți meniuri cu ajutorul următoarelor rân-
duri de cod Vim:
"Copie un cuvânt1
80Pentru copiere vezi manualul lui Moolenaar[29, §4.6].
81Vezi în documentația Vim ﬁșierul change.txt pentru o descriere completă.
–sourceﬁle– 163 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
menu Redactor.copieCuvant bye2
"Copie (inclusiv) până la acolada din dreapta3
menu Redactor.copiePanaLaAcoladaDreapta yf}4
Dacă yank n-are o selecție cu care să lucreze, atunci va aștepta o
comandă care să-i spună ce să copieze.
Mergeți în woo.txt la prima acoladă și copiați până la acolada
din dreapta cu ajutorul meniului. Apăsați tasta pîn modul normal
pentru a vedea rezultatul. Observați că s-au copiat și acoladele. 5
Cum? Secvența f}este o comandă care-i cere editorului Vim să
găsească82acolada din dreapta.
Dacă nu vreți și acoladele, puneți cursorul pe cuvântul „woo“ și
copiați cu ajutorul meniului cuvântul. Puteți apoi să vă gândiți cum
este realizată comanda. 10
Hm, mormăie nemulțumit ucenicul vrăjitor. Dacă nu este un
singur cuvânt între acolade! Atunci folosește:
"Copie până la acolada din dreapta1
menu Redactor.copiePanaLaAcoladaDreapta vf}hy2
Selecția textului este făcută chiar în interiorul comenzii.
A.2.2.3.3 Inserare de text în stil Vim Dacă yank este un
termen pe care nu-l auzim în lumea Windows, în schimb p-ul folosit 15
pentru a pune text amintește de paste -ul din Windows.
Vim distinge însă între două feluri de a pune text, după cum se atenție la
diferența
dintre
minuscule
și
majusculevede mai jos:
"Plasează (după cursor) ceea ce ai copiat1
menu Redactor.plaseazaDupa p2
"Plasează (înainte de cursor) ceea ce ai copiat3
menu Redactor.plaseazaInainte P4
Toată diferența este dată de folosirea unei litere minuscule sau a
uneia majuscule. 20
A.2.2.3.4 Decupare/eliminare de text în stil Vim Vim
poate șterge o singură literă. Bănuiesc însă că v-ar interesa mai
mult eliminările masive de text. Meșteriți meniurile următoare și
veți vedea ce poate să facă Vim:
82În limba engleză ﬁnd.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 164 –sourceﬁle–

A.2 Editorul Vim
"Ștergem o literă1
menu Sterge.x x2
"Șterge până la sfârșitul cuvântului3
menu Sterge.dw dw4
"Șterge până la sfârșitul celui de al treilea cuvânt5
menu Sterge.d3w d3w6
"Șterge un rând7
menu Sterge.dd dd8
"Anulează efectul comenzii anterioare9
menu Sterge.undo u10
"Anulează anularea unei comenzi11
menu Sterge.redo <C-R>12
Am adăugat și capacități de a elimina dezastrele produse de ștergeri
sau anulări de ștergeri.
Cum decupăm? Foarte simplu. Mergeți la începutul unui cuvânt
și ștergeți (decupați) cu ajutorul comenzii dwdin meniu. Mergeți în
alt punct din ﬁșier și, în modul normal, apăsați tasta p. 5
Ce facem dacă vrem să decupăm un cuvânt fără să mergem la
începutul său? O soluție este:
"aw este text-object (adică un cuvânt)1
menu tObiect.unCuvantSters daw2
Subiectul este însă cam avansat pentru ambițiile acestei anexe.83
A.2.2.4 Meniuri care fac viața mai ușoară
Meniurile de până acum au avut mai mult un rol pedagogic. Ca 10
atare, nu sunt foarte utile. La ce este însă cu adevărat bun un meniu?
Este bun atunci când ai de tastat o secvență mai complicată de
comenzi sau una simplă, dar pe care ai uitat-o.
Mai țineți minte cum se numără cuvintele din ﬁșier? Probabil că
nu. S-ar putea să găsiți meșterirea următoarelor meniuri utilă sau 15
chiar foarte utilă:
"Numără cuvintele din fișier1
menu Util.numara g<C-G>2
"Aflați în ce loc din fișier vă aflați3
menu Util.loc :set noruler<CR><C-G>4
"Ca să puneți ruler-ul la loc5
menu Util.ruler :set ruler<CR>6
"Găsirea perechii unei paranteze7
menu Util.perecheaParantezei %8
"Schimbă minusculele în majuscule și invers9
83A se vedea pentru detalii manualul lui Moolenaar[29, §4.8].
–sourceﬁle– 165 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
menu Util.schimbaCasaDeLitere ~10
"Schimbă un cuvânt întreg;11
"mai bine cu aw decât cu bve~12
menu Util.schimbaCasaDeLitereCuvant vaw~13
"Schimbă între ele două litere14
menu Util.xp xp15
Meniurile de pe rândurile 4 și 6 vă permit să vă aﬂați locul în
care sunteți în ﬁșier. Meniul de pe rândul 6 repară eventuala eroare
produsă de meniul de pe rândul 4, dacă vă place să aveți permanent
ruler -ul în fața ochilor.
Găsirea perechii unei paranteze este ceva vital când folosim pro- perechea
parantezei5
grame precum L ATEX. S-ar putea să socotiți utilă instalarea per-
manentă a scriptului matchit.vim . Îl găsiți în dosarul macros din
distribuția standard a Vim.84
Schimbarea casei de literă85este adesea o problemă. casa de
literă Această anexă am prezentat Vim dintr-o perspectivă elementară. 10
Cunoștințele de bază de aici vă permit să editați însă ﬁșiere de tip
text simple. Problemele speciﬁce ﬁșierelor texsaubibvor ﬁ tratate
separat. De asemenea, căutarea într-un ﬁșier va ﬁ discutată în alte
anexe.
A.3 Expresiile regulate 15
Dincolo de orice teorie soﬁsticată, ideea care stă în spatele expre-
siilor regulate poate ﬁ lesne explicată printr-un exemplu. Să zicem
c-am ieșit în oraș și studiez numere de înmatriculare ale mașinilor.
Unele numere de înmatriculare încep cu una-două cifre și continuă
cu o literă. Dar sunt vechile numere! Altele au o literă urmată de 20
mai multe cifre. Par a ﬁ numere provizorii. Majoritatea mașinilor
au numere de înmatriculare noi. Cum le disting? Aș putea oferi o
descriere de acest gen: la început sunt una sau două litere, apoi două
cifre, urmate de trei litere.
Aș putea oare caracteriza cumva formal un număr de înmatricu- 25
lare? Care este gramatica adecvată?
Mă pot gândi la numerele de înmatriculare ca la niște expresii.
Fiecare expresie conține numere și litere (majuscule). Există o mul-
țime a tuturor acestor expresii. Toată problema constă în separarea
84Instalarea ca atare este banală. Este bine să puneți matchit.vim în dosarul
plugin dinvimfiles . Instalarea ajutorului pentru acest script este descrisă în
manualul lui Moolenaar[29, §5.5].
85Acesta este termenul tehnic din poligraﬁe. Vine de la franțuzescul „casse“.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 166 –sourceﬁle–

A.3 Expresiile regulate
din mulțimea mare a acestor expresii a acelor expresii care constituie
mulțimea numerelor de înmatriculare (posibile).
În ciuda posibilelor asociații greșite pe care le poate sugera nu-
mele, o „expresie regulată“ nu este o expresie în sensul de mai sus,
ci un tipar (un șablon) care surprinde regularitățile care disting 5
o expresie de alte expresii.
Din explicația de mai sus decurge ideea că unei expresii regulate aparte-
nența la o
mulțime
de
expresiiîi corespunde o mulțime de expresii. Expresia regulată este un șa-
blon care ne permite să decidem dacă o expresie aparține sau nu
mulțimii respective. Aceasta este ideea care stă la baza gramaticilor 10
cu expresii regulate.
La ce ar ﬁ bune aceste șabloane? În primul rând, fără ele nici nu
poate ﬁ vorba de căutări mai soﬁsticate prin ﬁșiere. De asemenea,
orice program de prelucrare de texte, de pildă, nu poate trece de un
stadiu foarte rudimentar dacă n-are posibilitatea să distingă între 15
diverse expresii.
A.3.1 Deﬁnirea șabloanelor
Unii scriu „ﬁlosoﬁe“, alții „ﬁlozoﬁe“. Eu unul nu cred că este o pro-
blemă de substanță în spatele acestei diferențe. Exemplul este însă
bun pentru a explica modul de căutare într-un text cu ajutorul unor 20
șabloane sau tipare.
Creați un ﬁșier care cuprinde următorul text:
filosofie filozofie bibliofil
fiilosofie fiiilozofie b37fil
fiiiilosofie fiiiiilozofie 25
filoçofie flosofie f+losofie
Un nume sugestiv pentru acest ﬁșier ar „test.txt“.
Pentru o primă căutare în ﬁșierul de mai sus folosim un tiparul
următor:
/filo[sz]ofie/ 30
Cu tiparul se potrivesc atât filosofie , cât și filozofie . Parante-
zele drepte indică faptul că oricare dintre literele din paranteză s-ar
putea potrivi. Barele oblice sunt necesare în Vim pentru căutări bara
oblică și-nlocuiri de șiruri de semne. Le vom folosi în continuare și pentru
că marchează clar granițele unui tipar. 35
–sourceﬁle– 167 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
Deschideți ﬁșierul test.txt în Vim. Puneți cursorul la începutul
ﬁșierului.86Treceți în modul comandă în linie și tastați tiparul de
mai sus. Când execută comanda, Vim mută cursorul la prima apa-
riție a unui șir de semne care corespund tiparului și evidențiază cu
ajutorul fondului colorat tot ce corespunde cu tiparul dat.875
Vim folosește tipare pentru a ﬁltra un text, separând ceea ce
corespunde tiparului de ceea ce nu corespunde. Mulțimea expresiilor
care corespund tiparului este evidențiată prin colorare.
A.3.1.1 Logica șabloanelor
Persoanele pasionate de logică vor descoperi cu plăcere modul de 10
construire a tiparelor. În exemplul de mai sus este deja prezentă
ideea de lacună într-un text. Astfel concep logicienii ideea de va- variabilă
riabilă . Formal, o variabilă este o lacună dintr-un text; lacuna res-
pectivă poate ﬁ umplută cu un anumit material. Mai sus umplerea
era limitată la literele ssauz. Puteam scrie [a-z] și atunci dome- 15
niul de valori al variabilei ar ﬁ cuprins literele de la alaz.
Dacă punem însă un simplu punct, tiparul devine /filo.ofie/ punctul
și Vim va evidenția și cuvântul „ﬁloçoﬁe“. Punctul pus într-un tipar
corespunde cu ideea de lacună pentru un semn. Tiparul /f.l/ nu
va produce nici o evidențiere în „ﬂosoﬁe“. Nici tiparul /f[.]l/ nu 20
va evidenția nimic! Ar trebui să avem în text pe „f.losoﬁe“ sau ceva
de acest gen pentru ca să se producă o evidențiere.
Din nou, persoanele interesate de logică pot să mediteze la cuan-
tiﬁcarea implicată de parantezele drepte puse în tipar. În cuvinte
aceasta ar însemna pentru oricare dintre semnele din paranteză . 25
Punctul pus în tipar cere ca lacuna să ﬁe completată efectiv.
Pentru a admite și zero apariții ale unui semn trebuie, în setarea \?
care este dată prin instalarea Vim,88trebuie scris un tipar de genul
/f\?losofie/ .
Bara oblică spre stânga din \?nu ține de construcția standard a 30
tiparelor. Ea depinde de modul în care este setat Vim. Bara îi spune
lui Vim că nu trebuie să ia în sens literal semnul care urmează.
Observați diferența dintre /f+losofie/ și/fi\+losofie/ . \+
Dacă vreți un mod standard de formare a tiparelor, atunci tre-
86Pentru că modul căutării va ﬁ înainte . Pentru căutări înapoi ar trebui să
folosim un semn de întrebare în locul primei bare oblice.
87Atenție! Veriﬁcați în meniul Edit laGlobal Settings dacă este dată co-
manda de activare-dezactivare a evidențierii.
88Ucenicii vrăjitori care au modiﬁcat setările standard ale Vim trebuie să
consulte documentația pentru a putea obține efectele dorite cu tiparele folosite.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 168 –sourceﬁle–

A.3 Expresiile regulate
buie să puneți o opțiune \vchiar la începutul tiparului. Experimen-
tați cu /\vfi+losofie/ . Pentru alte opțiuni care afectează tiparele modul
standard sau pentru eventuale nepotriviri cu explicațiile date aici citiți docu-
mentația Vim.
Am introdus deja mai sus o altă cuantiﬁcare în tipare. Ea ar pu- 5
tea ﬁ citită în felul următor: una sau mai multe apariții ale semnului
anterior. Astfel, tiparul /\vfi+losofie/ caută „ﬁlosoﬁe“ cu una sau
mai multe apariții ale lui i.
Cuantiﬁcarea *funcționează ca și +, dar admite și situația când *
în lacuna aﬂată în raza sa de acțiune nu a fost completată cu nici 10
un semn. Setarea normală a lui Vim89ne permite să ne dispensăm
de opțiune \vîn acest caz.
Putem cuantiﬁca și numeric. Tiparul /\vfi{1,3}losofie/ vacuanti-
ﬁcare
numericăconduce la ﬁltrarea acelor cazuri în care iapare cel puțin o dată
sau cel mult de trei ori. Putem omite unul dintre numere. 15
Ce facem însă dacă, folosind un tipar standard, vrem să-l căutăm
chiar pe +. În acest caz, vom scrie, de exemplu, /\vf\+losofie/ .
Evident, opțiunea \vam pus-o de dragul Vim. Oricum, în Vim, cum
am văzut mai sus, putem să-l recunoaștem pe +direct.
Dacă vrem să găsim barele oblice într-un text, atunci trebuie să 20
folosim \\, respectiv \/.
Tiparele de căutare pot ﬁ foarte soﬁsticate. Putem indica, de început
de rând exemplu, dacă tiparul trebuie căutat la început de rând. Pentru
aceasta scriem /\v^fil/ . Observați diferența față de /\vfil/ .
Din nou, folosit între []semnul ^are cu totul alt rol. Dacă scriem excludere 25
/[^0-9]/ , aceasta înseamnă că suntem în căutarea a orice altceva
în afară de cifre. Dacă exeperimentați cu ﬁșierul test.txt, vedeți cum
Vim subliniază tot, în afară de „37“. Spațiile sunt și ele semne!
Dacă vrem doar cuvintele care încep cu f, trebuie să construim un cuvinte
tipar de genul /\v<f[a-z]>/ . Practic cuvântul este pus în paranteze 30
unghiulare. Dacă nu punem \v, atunci, în Vim, trebuie să punem
bara oblică spre stânga ca în \<și\>. Când experimentăm observăm
că „ﬁloçoﬁe“ nu este evidențiat. Iar +trece drept graniță a unui
cuvânt.90
A.3.1.1.1 Conectori pentru șabloane Ca și-n logica propo- 35
zițiilor, putem folosi conectori pentru obține șabloane compuse. Un
89Ucenicii vrăjitori se pot juca folosind comenzile :set magic și:set
nomagic ; setarea recomandată este magic , dar nici ea nu este, cum am văzut
mai sus, suﬁcientă pentru o utilizare standard a tiparelor.
90Cu titlu de exercițiu, puteți încerca să aﬂați ce efect are /\v<f[a-z,ç]>/ .
–sourceﬁle– 169 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
tipar poate avea, de pildă, două ramuri, precum /\vfil|biblio/ .
Bara verticală o putem citi „sau“. Dacă experimentăm acest tipar
pe ﬁșierul test.txt, observăm desigur cum cuvântul „biblioﬁl“ este
evidențiat în întregimea sa.
Trebuie să ﬁm atenți la spații. Spațiile puse în jurul barei verti- 5
cale vor ﬁ interpretate ca ﬁind o parte a tiparului. Dacă ni se pare
confuză expresia, putem pune paranteze rotunde în jurul tiparelor
conectate.
A.3.2 Utilizarea șabloanelor
Dacă nu scriem programe avansate, în practică, n-avem nevoie de 10
structuri ale tiparelor mai complicate decât cele descrise mai sus.
La ce am putea, de altfel, folosi tiparele, în afară de căutări în
ﬁșiere? Tiparele sunt utilizate frecvent în operațiile de substituire a substitu-
ție unui semn sau șir de semne cu alt semn sau șir de semne. De pildă,
pot înlocui pe „37“ cu „73“ în ﬁșierul test.txt cu ajutorul următoarei 15
comenzi: :%s/37/73/ . Se observă acel spus în fața tiparului șirului
care va ﬁ substituit, precum și felul în care este plasat șirul cu care
se substituie.91Semnul %spune lui Vim să caute în tot ﬁșierul.
Comanda :%s/\vfi+l/fil/ nu duce chiar la efectul scontat! Vim
caută în tot ﬁșierul, dar nu substituie peste tot. Pentru aceasta 20
trebuie să punem după șirul cu care se substituie o opțiune. Dacă
vrem o substituire globală, punem g. Comanda noastră este atunci
ceva de genul :%s/\vfi+l/fil/g . Putem apăsa Escși experimenta.
Pentru a anula efectul comenzii apăsați, în modul comandă, usau
faceți clic pe pictograma Undo92. 25
Acum puteți face un prim pas către programare. Programarea nu
este, în fond, decât arta de a proiecta algoritmi, de a descoperi pașii
care duc la rezolvarea unei probleme. Fie următoarea problemă:
întest.txt , substituiți pe „s“ din „ﬁlosoﬁe“ cu „z“ și pe „z“ din
„ﬁlozoﬁe“ cu „s“. N-ar ﬁ rău să nu vă uitați o vreme la soluția care 30
urmează și să experimentați propriile idei.
Exercițiul nu este chiar banal dacă n-ați scris niciodată programe.
Dacă substituiți direct pe „z“ cu „s“ sau invers, ajungeți precum hoții
derutați de Morgiana în O mie și una de nopți . Hoții au făcut un
semn pe casa unde stătea Ali Baba, dar Morgiana l-a reprodus pe 35
toate casele din cartier. Nu mai știți unde a fost „z“ și unde a „s“.
91Evident, la substituire trebuie să indicăm un șir (posibil vid), nu tiparul
unui șir. De altfel, dacă punem tiparul, Vim va substitui cu tiparul ca atare.
92Numele pictogramelor apare scris sub ele dacă deplasați cursorul Windows
pe pictograma respectivă.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 170 –sourceﬁle–

A.3 Expresiile regulate
Soluția este foarte simplă. Efectuați o substituire intermediară. substi-
tuire
interme-
diarăDe exemplu, dați comanda :%s/filosofie/filoÇofie/g . Apoi dați
comanda :%s/filozofie/filosofie/g . Pasul al treilea, cel ﬁnal, îl
reprezintă :/filoÇofie/filozofie/g .
A.3.3 Utilizarea șabloanelor în programul grep și-n 5
TEXnicCenter
Dacă vă întrebați ce programe, în afară de Vim, folosesc tipare pen-
tru căutări, cel mai simplu ar ﬁ să instalați o unealtă Unix nu-
mită „grep“ sau să folosiți mediul integrat de dezvoltare de pro-
grame L ATEX.93Mergeți cu ajutorul 2xExplorer în dosarul în care 10
țineți test.txt și chemați fereastra ms-dos . Tastați următoarea grep
comandă în fereastra ms-dos :grep filo[sz]ofie * . Comanda are
trei părți: numele comenzii, un tipar după care se face căutarea și
numele ﬁșierului în care se face căutarea. În locul numelui ﬁșierului
am pus *pentru a arăta că este vorba despre orice ﬁșier (din dosarul 15
respectiv).
Rezultatul este aﬁșarea numelui ﬁșierului în care grep a găsit
ceva care corespunde tiparului și a rândului în care apare șirul care
corespunde tiparului. Dacă vreți și numărul rândului, puneți op-
țiunea -ndupă grep . Pentru a vă convinge că grep caută efectiv 20
prin mai multe ﬁșiere, creați un alt ﬁșier text în dosarul respec-
tiv și scrieți acolo, între altele, „ﬁlosoﬁe“ și/sau „ﬁlozoﬁe“. Dacă
vreți instrucțiuni ceva mai detaliate pentru grep, dați comanda
grep –help > grep.txt . Această comandă va crea un ﬁșier cu
explicații. Se observă c-am folosit pe >, care redirecționează rezulta- 25
tul comenzii. Acesta nu mai este aﬁșat pe ecran, ci este scris într-un
ﬁșier.
În TEXnicCenter căutați pictograma cu binoclul așezat peste un TEXnic-
Center dosar ( Find in ﬁles ). Când dați clic pe această pictogramă apare
o fereastră de dialog. Ar trebui să nu vă ﬁe deloc greu să alegeți 30
tipul ﬁșierelor. De asemenea, este relativ ușor să alegeți dosarul
unde se face căutarea ( Directory ). Bifați butonul de validare Regular
expression .
Eu am avut, de exemplu, nevoie să caut contextele în care apărea
una dintre formele expresiei „ucenic vrăjitor“. Am folosit șablonul 35
ucenic[i]* vr.jitor[i]* . De ce? Voiam să găsesc și cazurile când
expresia era folosită la plural; de asemenea, era mai simplu să nu
mă încurc cu diacriticile.94
93Pentru instalarea T EXnicCenter vezi aici §B.1.2.
94Puteți însă pune litere cu diacritice în șabloane. Atâta doar că trebuie să
–sourceﬁle– 171 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
TEXnicCenter construiește o listă cu toate contextele în care
apare expresia. Dând clicuri pe lista respectivă deschideți ﬁșierul
chiar în punctul dorit. Acest mod de căutare de tip grep este unul
dintre marile avantaje ale T EXnicCenter.
În TEXnicCenter puteți construi două liste cu contextele în care 5
găsiți două expresii diferite. Puteți face comparații și lucra eﬁcient
cu ﬁșierele aﬂate într-un dosar sau chiar în subdosarele acestuia.
A.4 În căutarea surselor
În mod tradițional răsfoiai cărți în bibliotecă. Este o plăcere la care
eu unul nu aș putea renunța. Dar astăzi căutăm mai degrabă în 10
biblioteci electronice și mai ales în imensa bibliotecă electronică de-
numită Internet.
Să zicem c-am găsit pe Internet Frații Karamazov sub forma
unui ﬁșier text.95Deschid ﬁșierul în Vim. Dau un clic pe pictograma
cu o foaie și o lupă pe ea. Apare o mică fereastră. Scriu cuvântul 15
Inquisitor și apăs Enter . Vim derulează textul și apare cuvântul-
cheie pe care l-am tastat anterior pe un fond galben. Este chiar
punctul din text în care Ivan îi spune lui Alioșa că a scris un poem
despre Marele Inchizitor.
Evident, sunt foarte interesat de aspectele ﬁlosoﬁce ale poemului 20
lui Ivan. Pe moment, trebuie remarcată însă deosebirea principală
din perspectiva căutării prin textul romanului: nu încerc să găsesc
o pagină (acest concept nici n-are sens aici), ci locul în care apare
un cuvânt-cheie.
Pot căuta însă și cu ajutorul comenzilor în linie. Apăs tasta Esc căutare cu
comandă
în linie25
urmată de /și cuvântul-cheie Peter . Cursorul se mută ceva mai jos
în text în punctul în care este vorba despre Petru cel Mare.
În principiu, în textul în limba rusă se caută în același fel. Ceea
ce complică lucrurile sunt literele chirilice. Când deschid textul apar
semne incomprehensibile. Merg la meniul Editși apoi la Select Fon t 30
pentru a schimba script -ul tipului de literă în Cyrillic . Acum pot citi chirilice
textul. Mă mulțumesc să selectez un cuvânt din text și să-l copii în
fereastra de căutare a Vim, dar numai după ce am dus cursorul la
începutul textului. Vim ascultă silitor comanda și colorează fondul
cuvântului respectiv prin tot textul. 35
comutați pe tastatura cu literele cu diacritice înainte de a deschide caseta de
dialog.
95Romanul lui Dostoievski este disponibil în rusă; de asemenea, putem găsi
traducerea în engleză realizată de Constance Garnett.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 172 –sourceﬁle–

A.4 În căutarea surselor
Limitele lucrului cu ferestrele Windows se fac însă rapid simțite.
Este mult mai sigur să procedez după cum urmează. Apăs Esc și
apoiv. Vim scrie pe ultimul rând VISUAL , semn că sunt în modul selecția
vizuală
Vimlui speciﬁc de selecție. Țin tasta Shift apăsată și selectez cu să-
geata către dreapta ca-n Windows. Când termin de selectat, copiez 5
tot ca-n Windows selecția (prin clic pe pictograma cu cele două foi
suprapuse). Trec în modul comandă în linie, tastez /și lipesc textul
copiat anterior, tot ca-n Windows, cu clic pe pictograma corespun-
zătoare. Căutarea funcționează. Pot să repet căutarea trecând în
modul comandă în linie și recurgând la istoria comenzilor păstrată 10
de Vim (apăs săgeata îndreptată în sus).
Pot scrie cuvântul-cheie căutat direct în linia de comandă, dar
pentru aceasta trebuie să dispun în Windows sau Vim de tastatura
pentru limba rusă.
Puteți aﬂa mai multe despre căutările cu ajutorul Vim citind 15
help-urile. Aici n-avem spațiu decât pentru discuția de principiu.
A.4.1 Construirea unei concordanțe
Este limpede că nu toți cei care se ocupă cu ﬁlosoﬁa au și o pasiune
specială pentru logica formală. Mai mult decât atât, s-ar putea să
aibă nevoie de căutări amănunțite prin ﬁșiere persoane care studiază 20
texte vechi sau stilul unor ﬁlosoﬁ. A le cere să folosească în practică
tipare construite de la un capăt la altul de către ele ar ﬁ probabil o
utopie.
Pe de altă parte, din ceea ce știu din propria practică, atunci
când studiezi un text ﬁlosoﬁc ai nevoie de o listă cu aparițiile unui 25
cuvânt-cheie în text. Dacă lista aceasta oferă și contextul în care
apare cuvântul-cheie, ai deja ceea ce se numește o „concordanță“.
Puteți găsi pe Internet un program gratuit de realizare de concor-
danțe scris de Zdenek Martinek și Les Siegrist. Numele programului
este „Wconcord“.9630
Instalarea programului Wconcord este cât se poate de simplă.
Dacă l-ați găsit arhivat, îl dezarhivați într-un dosar potrivit și puteți
deja lucra. n-ar mai ﬁ necesară decât o scurtătură într-un dosar din
Start Menu . Puteți crea, de exemplu, un dosar pentru Editare și-n
el unul pentru Analiza textelor . 35
Wconcord construiește concordanțele pe baza ﬁșierelor de tip
96A se vedea subsecțiunea A.4.2 pentru o explicație a modului în care puteți
găsi programul pe Internet.
–sourceﬁle– 173 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
text.97Prima operație care trebuie făcută cu programul este ela-
borarea unei liste a ﬁșierelor în care se vor opera căutările.
Programul are o interfață graﬁcă și este extrem de ușor de folo-
sit. Cel mai simplu lucru este să construim o listă a cuvintelor care frecvența
cuvintelor apar în text și să o ordonăm în funcție de frecvență. Am experimen- 5
tat acest lucru cu textul romanului lui Dostoievki Frații Karama-
zov. Alioșa, de exemplu, este menționat de 1243 de ori. Termenul
„moarte“ apare de 121 de ori, în vreme ce „libertate“ apare de 53 de
ori.
Mai interesante decât frecvențele sunt utilizările în context ale 10
unor termeni-cheie. Am folosit practic acest sistem pentru a analiza
textul tratatului lui Ludwig von Mises Human Action .Textul dispo-
nibil pe Internet este în format pdf. Am extras cu ajutorul Adobe concor-
danțe
pentru
docu-
mente
pdfAcrobat Reader textul pur și am folosit sistemul de investigare ofe-
rit de Wconcord. Regăsirea punctului din text în formatul pdfnu 15
este o problemă dacă folosim în mod adecvat un fragment-cheie de
text. Astfel putem stabili cu exactitate toate referirile unui autor la
un anumit concept.
Foarte interesante sunt concordanțele în care este identiﬁcat con-
textul în care apar mai mulți termeni-cheie. Wconcord poate lucra 20
simultan cu cinci termeni-cheie. Putem speciﬁca și alternative la un
termen-cheie. De asemenea, poate ﬁ precizată ordinea în care apar
cheile și distanța maximă dintre ele.
Wconcord poate lucra, de asemenea, cu formele gramaticale ale
unui cuvânt. Pentru aceasta este nevoie să construim noi ﬁșierele cu 25
lista de forme gramaticale.
A.4.2 Arheologie pe Internet
Toate programele despre care este vorba în această carte sunt dispo-
nibile pe Internet. Este deci ﬁresc să spunem câteva cuvinte despre
modul în care putem găsi un document pe Internet. 30
Presupun că nu scrieți eseul și efectuați căutările pe Internet pe
același calculator. Puteți merge în laboratorul Facultății și veți găsi
acolo o rețea de calculatoare care este conectată la Internet. De alt-
fel, Internetul nu este decât o rețea de rețele de calculatoare care
acoperă tot globul. Fiecare rețea mai mică are un calculator care le 35
deservește pe celelalte. Termenul englezesc pentru acest calculator
este server . Dacă rețeaua este mai dezvoltată s-ar putea să existe
97Extragerea textului este posibilă din orice ﬁșier. De la un format la altul,
trebuie văzut însă cum se procedează și ce program poate să facă acest lucru.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 174 –sourceﬁle–

A.4 În căutarea surselor
un alt calculator care are instalate pe el programele care formează
poarta către Internet. Termenul englezesc este gateway . Calculatoa-
rele acestea nu se disting de celelalte neapărat prin modul în care
construite, ci prin sistemul de operare de care dispun.
Categoric, Windows98 este nepotrivit pentru conectarea la In- 5
ternet. Este vulnerabil la atacurile de pe Internet. Ceea ce-l face
atât de plăcut când este folosit pe un calculator separat, ușurința
cu care avem acces la ﬁșiere devine un handicap când persoane rău
intenționate au și ele cam același acces facil la ﬁșiere.
Oricine poate face pe ucenicul vrăjitor și vedea cât de vulnerabil e ușor să
distrugi;
greu e să
constru-
iești10
este Win98. Mergeți cu 2xExplorer pe discul c. Nu faceți însă modi-
ﬁcarea care urmează decât dacă aveți organizarea ﬁșierelor sugerată
în acest capitol.98Redenumiți dosarul Program Files prin simpla eli-
minare a spațiului din nume. Veți primi un avertisment, dar atât.
Sistemul nu vă împiedică să acționați. Încercați acum să deschideți 15
un ﬁșier cu extensia html . Dacă n-ați modiﬁcat locul în care se aﬂă
Internet Explorer, veți primi un mesaj care spune că sistemul nu
poate descoperi unde se aﬂă iexplore.exe . Redenumiți Program
Files pentru a-l aduce la forma pe care o știe sistemul.
Ați văzut deci că un pirat de pe Internet nu trebuie să ﬁe prea 20
inteligent. Este mult mai ușor să distrugi decât să construiești.
Calculatoarele cu Win98 sunt cel mult bune în rețea în postura
declienți aiserver -ului. Acesta este cel care le servește cu ceea ce
doresc și are misiunea de a le apăra de atacuri.
În laboratorul Facultății, sistemul de operare al serverelor este 25
de tip Unix (GNU/Linux și Sun Solaris). Cea mai mare parte din
clienți au și ei sisteme Unix. Pe acești clienți, pentru a vedea ﬁșierele
html tipice pentru Internet se folosește programul Netscape.
Un client Windows folosește în mod tipic programul Internet
Explorer. În orice caz, sub Win98, puteți folosi acest program pentru 30
a vizualiza ﬁșiere de tip html . Acestea sunt tot ﬁșiere de tip text, dar
conțin o mulțime de comenzi folosite de programul de vizualizare
pentru a produce imaginea frumoasă de pe ecran. Fișierele html
conțin, de asemenea, trimiteri către alte ﬁșiere aﬂate poate la mari
distanțe în spațiu. 35
În esență, chiar și atunci când vreți doar să vedeți ceva pentru o
clipă trebuie să descărcați ﬁșiere. Este ca și cum ați suna pe cineva
la telefon, iar persoana respectivă v-ar dicta un text. Cam tot așa,
un calculator apelează numărul unui alt calculator și își procură
ﬁșierul de care este nevoie. 40
98În orice caz, să n-aveți 2xExplorer în Program Files .
–sourceﬁle– 175 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
Ca persoană umană ar ﬁ greu să țineți minte numerele de pe
Internet ale calculatoarelor. De aceea se folosesc adrese umanizate.
De exemplu, adresa paginii de pe Internet a acestei cărți este < www.
fil.unibuc.ro/~solcan/eft/ >.
Dacă vorbiți la telefon trebuie să știți și limba persoanei cu care 5
conversați. Tot așa, adresa de mai sus nu este complet funcțională
fără o indicație privitoare la limbă. Completată astfel, ea devine
http://www.fil.unibuc.ro/~solcan/eft/ .
Să zicem că ați ajuns la pagina de Internet a cărții și ați descope- descăr-
carea de
ﬁșiere de
pe
Internetrit un script , un program, pe care vreți să-l descărcați pe calculatorul 10
dumneavoastră. În Internet Explorer, puteți duce cursorul Windows
pe numele ﬁșierului respectiv; obțineți apoi un meniu prin clic pe
dreapta. Folosiți Save Target A s. . .pentru a descărca ﬁșierul. Dacă
utilizați Netscape, procedura este asemănătoare, numai că recurgeți
laSave Link As. . . . 15
De multe ori veți găsi indicații cu privire la descărcarea de ﬁșiere
(numită în limba engleză download ). Evident, citiți condițiile în care
puteți obține ﬁșierele. Citiți licențele aferente și avertismentele.
În tot acest proces cel mai important lucru este să ajungeți însă la
pagina dorită. De unde aﬂăm ce să tastăm după acea magică Address 20
din Internet Explorer? Există un fel de „grep“-uri ale Internetului.
Ele se numesc „motoare de căutare“. Așa cum sugerează și numele,
veți ﬁ deservite și deserviți de o mașinărie. Cu puțină ingeniozitate
din partea dumneavoastră, rezultatele vor ﬁ însă din cele mai bune.
Cartea de față oferă și ea adrese de pe Internet. Acestea se pot 25
însă schimba. Este mult mai simplu și mai sigur să apelați la un motoare
de căutare motor de căutare. Tastați, de pildă, după Address sauLocation , co-
manda http://www.google.com și citiți instrucțiunile de utilizare
a motorului.
Tehnica de căutare se bazează pe cuvinte-cheie. Îi veți oferi moto- 30
rului un șir de cuvinte-cheie și acesta vă va furniza adrese pe Internet
și o serie de informații despre ceea ce găsiți la adresa respectivă.
Pentru a găsi, de exemplu, Cygwin am folosit cuvintele-cheie Cygwin
cygwin Linux emulation download . Căutarea a durat 0,24de se-
cunde. Am primit, ce-i drept, o listă cu 3630 de adrese. Pare enorm, 35
dar motorul le-a ordonat deja în mod automat. A doua adresă este
<http://www.cygwin.com/ >; a patra este < http://www.redhat.
com/download/cygwin.html >. Pare rezonabil să citesc informațiile
generale de la prima adresă și să aﬂu la a doua adresă cum pot
descărca Cygwin. 40
Acum se vede de ce este mai rațional sistemul căutărilor decât
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 176 –sourceﬁle–

A.4 În căutarea surselor
recursul la o singură adresă găsită în carte. Sunt destul de multe
locurile de pe Internet unde putem găsi ceea ce căutăm. Atunci
când locul respectiv este organizat sub forma unei colecții de ﬁșiere
și pentru transferarea lor se folosește limbajul http , în engleză, se
vorbește despre un site. Cred că este potrivit să folosim în românește sit 5
cuvântul „sit“. Folosim de multă vreme expresia „sit arheologic“. Aici
este vorba de „sit pe Internet“. Căutarea pe un asemenea sit presu-
pune câteodată veritabile înclinații pentru arheologie. Cele mai mici
fragmente de informații trebuie exploatate. Vom ilustra acest lucru
cu o serie de exemple. 10
Următorul exemplu este absolut crucial pentru cartea de față. De TEX
data aceasta căutăm un loc de unde să descărcăm o distribuție T EX.
Cuvintele-cheie folosite sunt doar TeX distribution Windows98 .
Informațiile despre a cincea adresă arată o legătură cu MikT EX.
Găsim astfel un posibil capăt de ﬁr de care să tragem pentru a 15
ajunge, navigând de la o pagină la alta, la < http://www.miktex.
org/ >, pagina de web a distribuției T EX descrise și-n această carte.
Ucenicii vrăjitori nu vor rezista probabil tentației de a introduce C++
cuvintele-cheie C++ IDE SourceForge download . Dacă vor căuta
atent ce se potrivește cu Win98, vor descoperi adresa http://www. 20
bloodshed.net/devcpp.html . Cei mai curioși se pot uita și la pa-
gina < http://sourceforge.net/projects/dev-cpp/ >.
Mai sunt câteva programe extrem de utile a căror căutare me- TEXnic-
Center rită să o ilustrăm aici. Dacă folosim cuvintele-cheie TeXnicCenter
download , găsim adresa de la care putem descărca mediul integrat 25
pentru crearea de programe L ATEX: < http://www.toolscenter.
org/products/texniccenter/download.htm >.
Dacă utilizăm cuvintele-cheie weaverSlave HTML editor down- editor
pentru
pagini
webload , descoperim adresa de Internet < http://www.subjective.
de/en/weaverslave/index.php >. De aici se poate descărca un edi- 30
tor de ﬁșiere html ,phpși comenzi sql, foarte util pentru crearea de
pagini web.
Dacă sunteți în căutarea unui program pentru statistică, gă- vista
siți o soluție cu ajutorul cuvintelor-cheie ViSTA statistics . Prima
adresă din listă este chiar cea a paginii de Internet a Dr. For- 35
rest Young, creatorul programului vista,<http://forrest.psych.
unc.edu/research/vista-frames/welcome.html >.
Un alt mod de a găsi documente sau programe pe Internet este
reprezentat de paginile cu trimiteri către documente sau programe.
Dacă navigați pe Internet la adresa < http://www.uni-giessen. pagini cu
trimiteri40
de/~ga1007/ComputerLab/concordance.htm >, găsim o pagină în
–sourceﬁle– 177 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
care se explică pe scurt ce este o concordanță și o listă cu pro-
grame de creat concordanțe. Pagina aceasta nu oferă însă direct
posibilitatea de a descărca programe. La < http://www.ujaen.es/
dep/filing/profesores/alejandro_alcaraz.html > găsim o pa-
gină care oferă această posibilitate. Puteți descărca direct arhiva 5
Wconcord de la adresa < http://www1.ujaen.es/~aalcaraz/HEL/
wconcord.zip >.
A.4.2.1 Programul wget
O adresă precum cea pentru Wconcord poate ﬁ folosită și cu una
dintre cele mai bune unelte Unix transpuse sub Windows, programul 10
wget . Acest program poate ﬁ apelat ﬁe sub Cygwin, ﬁe ca program alterna-
tiva la
Save
Target
As. . .independent, în funcție de modul în care l-ați instalat. Este un pro-
gram cu comandă în linie. Are o serie de avantaje însă față de Save
Target A s. . .. Nu trebuie să descarci interactiv zeci de ﬁșiere care
sunt menționate într-o pagină. 15
Comenzile pentru wget sunt de forma wget [opțiuni] [adre-
sa-pe-Internet] [opțiuni] . Adresa pe Internet este opțională;
putem folosi comanda în forma următoare: wget -i nume-fișier .
În ﬁșierul folosit vom scrie adresa sau adresele care ne interesează.
Astfel nu trebuie să tastăm adresele în linia de comandă. 20
Opțiunea -ncîmpiedică descărcarea repetată a aceluiași ﬁșier. O
opțiune extrem de utilă, pe care o putem pune în ﬁnalul comenzii
este -k; ea îi spune lui wget să convertească trimiterile. În loc ca
trimiterile să ﬁe făcute pe Internet, ele vor ﬁ locale. Fișierul va putea
ﬁ consultat fără probleme și pe un calculator care nu este conectat 25
la Internet.
Opțiunea -peste, de asemenea, utilă pentru a vedea pagina când
nu suntem conectați. Ea îi spune lui wget să descarce tot ce este
necesar (imagini, sunete) pentru a vedea pagina.
Opțiunile -rși-ltrebuie folosite cu grijă pentru că ele vor pune 30
wget să descarce ﬁșiere în mod recursiv până la un anumit nivel.
Aceasta înseamnă că wget descarcă o pagină, apoi se uită la ce
trimite pagina respectivă și descarcă, până ajunge la nivelul la care
i-ați spus să se oprească. Metoda are un dublu dezavantaj: poate su-
prasolicita calculatorul de unde vreți să obțineți ﬁșiere, forțându-l 35
pe administratorul acestuia să vă blocheze accesul; de asemenea,
dacă nu sunteți prudenți, vă puteți trezi c-ați descărcat un volum
uriaș de date care v-au lăsat fără spațiu pe discul propriului calcula-
tor (și fără bani, pentru că va trebui să plătiți furnizorul de servicii
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 178 –sourceﬁle–

A.4 În căutarea surselor
Internet). Nivelul până la care merge wget trebuie reglat cu maximă
grijă. De asemenea, un simplu Ctrl+c va stopa wget .99
O precauție contra descărcării în exces de ﬁșiere o reprezintă op-
țiunea -Aurmată de o listă de extensii de ﬁșiere (separate prin vir-
gule). Acestea sunt singurele tipuri de ﬁșiere care vor ﬁ descărcate. 5
Alternativ, puteți pune opțiunea -Rși speciﬁca tipurile de ﬁșiere
care nu vor ﬁ descărcate.100
Programul wget este extrem de util pe o rețea instabilă. În acest descărcare
în rețele
instabilecaz, descărcarea de ﬁșiere se întrerupe frecvent. Rămânem cu o bu-
cată de ﬁșier. Fișierele de mari dimensiuni nu pot ﬁ practic descăr- 10
cate. Folosind opțiunea -cputem continua descărcarea din punctul
unde s-a rupt ﬁșierul. Continuarea descărcării în acest mod nu de-
pinde numai de wget , ci și de sprijinul pentru această operație pe
serverul de pe care descărcăm ﬁșierul. Nu toate serverele oferă spri-
jin pentru continuarea unei descărcări întrerupte.10115
A.4.2.2 Limitarea ariei căutărilor
Căutarea cu ajutorul cuvintelor-cheie este deosebit de eﬁcientă. Un
șir de cuvinte-cheie este asemenea unei conjuncții de condiții. Nu
este nevoie să ﬁi expertă sau expert în logică pentru a-ți da seama
că în acest fel se limitează lista cu adrese pe care o obținem de la 20
motorul de căutare și, implicit, aria căutărilor noastre prin această
listă.
Există însă o problemă a cuvintelor-cheie. Ca orice cuvinte, aces- reducerea
ambigui-
tățiitea pot avea o doză de ambiguitate. Există, de pildă, un limbaj de
programare numit python . Ce se întâmplă dacă folosim acest cu- 25
vânt pentru o căutare pe Google? Vor veni adrese cu situri despre
limbajul de programare, dar și cu situri despre șarpele cu același
nume.
Ce-i de făcut? Căutăm pe Google folosind tehnica exempliﬁcată
de secvența: python -snake -monty . Semnul minus pus în fața unor 30
99Wget este un program din lumea Unix, unde acesta este modul de a opri
forțat rularea unui program. Programele ms-dos sunt oprite, probabil, de
Ctrl+Break . În Win98 apăsați Ctrl+Alt+Del și opriți procesul respectiv.
100Din practică știu că se întâmplă ca o persoană să aibă în pagina sa texte pe
care aș vrea să le citesc și care nu ocupă mult loc pe disc, dar și ﬁșiere enorme
cu muzică sau ﬁlme, de care n-am nevoie și care ar putea epuiza spațiul de pe
disc. Sub sistemele Unix sau WindowsNT, în mod normal, utilizatorii obișnuiți
au alocată doar o porțiune limitată de disc. S-ar putea ca un ﬁlm să nici să nu
încapă pe zona care le-a fost alocată.
101Pentru mai multe detalii despre wget și pentru problemele ridicate de com-
binarea diverselor opțiuni consultați documentația programului.
–sourceﬁle– 179 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
cuvinte-cheie îi spune motorului de căutare să excludă de pe lista
pe care o produce siturile despre șerpi sau „monty“.
Persoanele care sunt în căutarea șarpelui și nu a limbajului de
programare pot să pună python -programming .
O altă restrângere a căutărilor rezultă evident atunci când ne 5
limită la situri care sunt numai într-o anumită limbă. Acest lucru
se poate face explicit sau implicit: cuvintele folosite sunt, să zicem,
în limba română.
În afara limbii, o altă posibilitate de a restrânge aria siturilor
investigate o reprezintă folosirea unui motor de căutare specializat. 10
Putem porni însă de la un motor de căutare general și de aici să
descoperim siturile cu motoare de căutare specializate. Google are
chiar liste gata făcute cu asemenea situri specializate.
Dacă motorul de căutare permite acest lucru, putem desigur
aplica și tehnicile mai subtile ale expresiilor regulate.10215
A.5 Corectura computerizată
Există multe metode și programe de corectare, în special pentru
limba engleză. Noi vom prezenta aici posibilitatea de a efectua o
corectură ortograﬁcă în mediul integrat T EXnicCenter.
TEXnicCenter folosește aceeași mașinărie pentru corectură ca și 20
OpenOﬃce. Numele tehnic al bibliotecii respective de funcții este MySpell
„MySpell“103.
Pe situl < www.openoffice.org > puteți găsi legăturile necesare
pentru a descărca o sumedenie de dicționare ortograﬁce.
Soluția pe care o descriem aici este una care poate ﬁ dezvoltată 25
independent de existența unui dicționar gata făcut. În practică, am
avut nevoie de ea pentru că mai demult nu exista pe situl OpenOﬃce
un dicționar ortograﬁc pentru limba română.104
102Dacă n-ați examinat încă anexa despre expresiile regulate, puteți să o faceți
acum; vezi §A.3.
103Autorul MySpell este Kevin B. Hendricks. Algoritmii utilizați pentru a
opera cu aﬁxe sunt bazați pe cei ai lui Geoﬀ Kuenning, autorul programu-
lui Ispell. Persoanele interesate de detalii pot citi cu folos sursele programului
TEXnicCenter în partea lor care privește MySpell.
104La data de 22/10/2003 am găsit un dicționar MySpell creat de Nicu Buculei
pornind de la dicționarul Ispell al lui Mihai Budiu < http://www.cs.cmu.edu/
~mihaib >. Este un dicționar destul de amplu, dar fără semnele diacritice din
dicționarul lui Budiu. RomanianOﬃce, care este un program de birou bazat pe
OpenOﬃce, include un dicționar cu diacritice, dar dicționarul este proprieta-
tea ﬁrmei intersol . Chiar dacă versiunea 1 a produsului RomanianOﬃce este
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 180 –sourceﬁle–

A.5 Corectura computerizată
L-am improvizat în felul descris pe scurt în continuare. Primul
pas constă în construirea unui ﬁșier ro_FI.dic pe care trebuie
meșterirea
unui
dicționar
ortograﬁc
românescsă-l plasați în dosarul Language aﬂat pe calea folosită la instala-
rea T EXnicCenter. În ﬁșierul acesta plasați o listă de cuvinte, corect
ortograﬁate, puse ﬁecare la începutul unui rând și sortate alfabetic. 5
Primul rând al acestui ﬁșier este rezervat pentru numărul de rân-
duri din ﬁșier. Nu este greu să stabiliți, cu ajutorul Vim, numărul
de rânduri.
Mai trebuie să creați un ﬁșier ro_FI.aff pe care-l puneți tot
în dosarul Language din dosarul unde este instalat T EXnicCenter. 10
Rațiunea existenței acestui ﬁșier este foarte simplă. O voi explica
cu ajutorul unui mic fragment dintr-un asemenea ﬁșier:
SET ISO8859-21
2
PFX G Y 13
PFX G 0 meta .4
Primul rând speciﬁcă pentru corectorul ortograﬁc codiﬁcarea folo-
sită. Rândul al patrulea îi spune sistemului cum să atașeze un preﬁx,
foarte important pentru ﬁlosoﬁe și nu numai, preﬁxul meta . Se ob- 15
servă că aici a fost declarat un steag , cum se spune tehnic.105Steagul
trebuie atașat cuvintelor din ﬁșierul de tip diccare pot ﬁ preﬁxate
cumeta . Iată două exemple evidente:
filosofie/G1
limbaj/G2
Sistemul va recunoaște acum drept corecte și cuvintele „metaﬁloso-
ﬁe“ și „metalimbaj“. 20
Nu rămâne de făcut decât un mic reglaj în T EXnicCenter. În
meniul Toolsmergeți la rubrica Options. . . și apoi la panoul Spelling .
Alegeți roîn caseta Language . Observați cum apare automat FI
(„româna FIlosoﬁcă“) în caseta Dialect . Nu rămâne decât să bifați
Check spelling while t yping și sistemul va colora cuvintele pe care 25
nu le găsește în listă sau nu le poate obține din cuvintele din listă
folosind metodele descrise în ﬁșierul de tip aff.
În versiunile mai vechi ale T EXnicCenter nu se putea folosi de-
câtSpelling. . . din meniul Tools. Începând cu versiunea 1 Beta 6.20
gratuită, nu puteți folosi dicționarul decât în cadrul acestui produs-program. În
consecință, cred că este în continuare interesant de lucrat la un dicționar plasat
sub o licență de tip gpl.
105În limba engleză, termenul este ﬂag.
–sourceﬁle– 181 Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006

A. Creionul electronic
Beta, este posibil să dăm un clic pe butonul din dreapta al mouse –
ului, pe cuvântul marcat ca incorect și să folosim un meniu contex-
tual.
Rev: –revision–, –status–, 8 octombrie 2006 182 –sourceﬁle–

Anexa B
Tehnoredactarea
computerizată
B.1 LATEX
Programul de care ne-am folosit pentru a tehnoredacta cartea de 5
față s-a născut din nevoi pur practice. Autorul său, Donald E.
Knuth, era absorbit de munca la tratatul său despre Arta programă- Donald
Knuth rii calculatoarelor1. Lucrul la tratat l-a început în 1962, pe vremea
când cărțile se tipăreau în mod tradițional. După 1970, în SUA, a
început trecerea la producerea cărților cu ajutorul sistemelor com- 10
puterizate. Donald Knuth a fost însă îngrozit de forma pe care o
avea tiparul electronic la începuturile sale. El s-a decis să realizeze
propriul său program de creat cărți frumoase. Generos, el a plasat
sistemul său zis T EX în domeniul public.2
Procesul prin care un text ajungea, în veacul trecut, să ﬁe ti- 15
părit ar putea ﬁ segmentat în următoarele faze: autorul crea un
manuscris; manuscrisul era dactilograﬁat; textul dactilograﬁat era
prelucrat într-o redacție; după redactare, textul era tehnoredactat;
după ce era tehnoredactat se dădea la cules, adică se crea pentru
1Vezi Donald E. Knuth, Arta programării calculatoarelor , 3 volume (Bucu-
rești: Teora, 1999-2002). Aceasta este o carte celebră. Așa cum reiese din textul
reprodus pe ultima copertă a tuturor celor trei volume, Bill Gates a scris despre
ea următoarele: „Dacă te crezi programator, . . . citește Arta programării calcu-
latoarelor de Knuth. . . Dacă poți citi toată cartea, trimite-mi neapărat un C.V.“
Trebuie să țineți cont că aceste cuvinte vin nu doar din partea unuia dintre cei
mai mari oameni de afaceri din toate timpurile, ci și a cuiva care a publicat ca
programator-cercetător (a se vedea B. Gates și C. Papadimitriou, „Bounds for
sorting by preﬁx reversals“, Discrete Mathematics 27: 47-57, 1979)
2O excelentă prezentare a bazelor sistemului T EX, în limba română, o găsiți
în cartea lui Moroșanu[30].
a2tehno.tex 183 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
ﬁecare pagină o pagină din litere de plumb; textul cules era dat la
corectură; varianta ﬁnală se tipărea folosind paginile de plumb.
Faza tehnoredactării însemna punerea pe manuscris a fel și fel de
semne pe care tipograﬁi le citeau pentru a ști cum să meșterească
paginile lor de plumb. Pe de o parte, trebuie să identiﬁcați existența 5
unui limbaj al tehnoredactării. Pe de altă parte, trebuie să țineți
cont că realizarea formelor în care erau turnate literele de plumb
era o artă.3
Donald Knuth a fost extrem de dezamăgit de decăderea bruscă
a artei tiparului sub impactul computerizării. El a rezistat tentației 10
de se crampona de vechile litere de plumb și a folosit fantasticele
sale calități de programator pentru a realiza un sistem de așezare a
textului în pagină probabil fără egal.
B.1.1 Utilizarea programului LATEX: costuri și bene-
ﬁcii 15
Ce este L ATEX? Fără a intra în detalii, putem spune că L ATEX vă
permite să tipăriți (pe hârtie sau în format electronic), cu ajutorul
în ultimă instanță al T EX, eseurile dumneavoastră. Aceleași tehnici
pot ﬁ folosite pentru a tipări practic orice: articole, cărți, aﬁșe și așa Leslie
Lamport mai departe. L ATEX a fost creat de către Leslie Lamport.420
Cât este de greu de folosit sistemul L ATEX? Nu vă grăbiți cu
această întrebare! Mai bine faceți un calcul cu privire la costuri și
beneﬁcii.
De ce să nu folosim doar Vim pentru a da forma ﬁnală eseurilor?
Vim este precum un stilou sau o mașină de scris. L ATEX este ca un 25
tipograf.
Vestea bună ar ﬁ că puteți beneﬁcia de posibilitățile unei edituri
și ale unei tipograﬁi, folosind L ATEX și programele asociate.
Și vestea proastă? Este chiar proastă dacă aveți nici un fel de
cunoștințe despre programarea calculatoarelor. L ATEX, ca și T EX, 30
este un limbaj de programare. Pentru a tehnoredacta eseul și a-l
tipări frumos trebuie să scrieți un program.5
Care sunt acum rezultatele analizei cost-beneﬁcii? Cred că sunt
3Istoria acestei arte este povestită de S.Tóth[45].
4Prezentarea standard a sistemului este cea pe care o face chiar Leslie
Lamport[21]. Cartea cuprinde un manual de utilizare și o descriere sistema-
tică a LATEX. În limba română, există o prezentare a versiunii mai vechi a LATEX
(Pusztai și Ardelean[38]). Blaga și Pop[4] prezintă LATEX2e.
5Moroșanu[30, p.10] subliniază foarte limpede caracterul de limbaj de pro-
gramare al T EX.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 184 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
în favoarea L ATEX. Dacă scrieți un eseu ﬁlosoﬁc, nivelul pe care tre-
buie să-l atingenți în domeniul programării în L ATEX este cât se progra-
mare
elemen-
tarăpoate de elementar. Practic, vă trebuie doar câteva zile ca să în-
vățați chiar dacă n-ați programat niciodată. Costul acesta (care nu
este nul)6este contrabalansat din plin de calitatea rezultatului ob- 5
ținut.
La beneﬁciile unui text frumos tipărit se adaugă însă și disciplina
intelectuală pe care o impune utilizarea L ATEX. Acesta este un câștig disciplina
intelec-
tualămai puțin vizibil, dar extrem de consistent. T EX, LATEX,BibTEX și
programele asociate sunt realizate de minți strălucitoare din mediul 10
academic. Dacă elaborați eseuri în mediul universitar, atunci spiritul
acestor programe este cel de care aveți nevoie.
B.1.1.1 Avantajul de a face față complexității rescrierii
textului
În aparență obiectivul este modest: așezarea textului în pagină. În 15
cazul Vim am fost preocupați de crearea de ﬁșiere care conțin text,
de căutarea de șiruri de semne într-un text și de substituirea lor
cu alte semne. Acum problema este de a aranja textul în pagină.
Pentru a așeza textul în pagină trebuie să ne angajăm însă deplin
pe calea programării. Ca și vechii tehnoredactori care-și scriau pe 20
manuscris mesajele către tipograﬁ, noii tehnoredactori trebuie să
trimită mesaje unui program care va aranja textul.
Mesajele către programele care vor prelucra textul pe computer
sunt scrise într-un limbaj. Chiar dacă uneori pot să nu pară prea
complicate, în spatele lor se aﬂă algoritmi, speciﬁcări ale pașilor care 25
trebuie făcuți pentru a rezolva o problemă.
În ciuda obiectivului principal aparent modest, Knuth a pus ba-
zele unui sistem care face o mulțime de lucruri. Între altele, siste- capaci-
tățile
TEXmul poate gestiona structura unui articol sau a unei cărți. Poate
ține evidența și plasa automat în pagină notele de subsol sau notele 30
marginale. Inserează imagini. Creează desene, scheme de care au
nevoie autorii. Realizează indici. Ține evidența listei bibliograﬁce.
Asigură posibilitatea de a face trimiteri interne sau la documente
aﬂate pe Internet.
Ar ﬁ greu de descris tot ce poate face o distribuție T EX. Conceput 35
inițial pentru știința computerelor, sistemul a fost adoptat de către
matematicieni. Din punctul de vedere al ﬁlosoﬁei, aceasta înseamnă
6Cu un procesor de cuvinte puteți scrie un text din prima clipă. Problemele
vin abia când vreți să faceți lucruri mai complicate. În cazul LATEX lucrurile
stau exact invers: este mai greu la început, dar este mai ușor ulterior.
a2tehno.tex 185 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
că există în el o sumedenie de mijloace pentru a tehnoredacta texte
de logică simbolică. Este însă cât se poate de util și dacă vrem să
scriem în greaca veche.
S-ar putea ca vestea proastă pentru mulți să ﬁe aceea că, pentru
a lucra în T EX, trebuie să scrii o sursă care va ﬁ supusă procesului 5
de compilare. Programele obișnuite de birou tehnoredactează totul compilare
din mers, interpretând ﬁecare pas făcut de utilizator. Procesul de
compilare este diferit. Sursa este prelucrată în întregimea ei. Erorile
de programare pot duce la oprirea procesului de compilare ca atare.
Procesul de realizare a produsului ﬁnal este mai diﬁcil, dar rezultatul 10
obținut are altă calitate.
Un sistem T EX, după cum se vede din cele scrise mai sus, este
altceva decât o suită de programe pentru munca de birou.
Marea calitate a unui sistem T EX este că permite soluționa-
rea problemelor legate de re scrierea textului. Dacă n-ar trebui să rescrierea
textului15
rescriem un text, atunci sistemele uzuale ar ﬁ destul de potrivite.
În realitate, munca intelectuală presupune așternerea unor straturi
succesive ale textului. Aici se vede, dacă treceți peste diﬁcultățile
începutului, superioritatea sistemului lui Donald Knuth.
Evident, frumusețea aranjării ﬁnale în pagină nu este de neglijat 20
nici ea. Dar, în practică, chiar dacă editorul m-a forțat să-i dau
textul în formatul ﬁșierelor unui editor de birou, tot a fost mai ușor
să scriu în sistemul lui Knuth.7
B.1.1.2 Avantajele pentru cine vrea să aibă o perspectivă
generală asupra științei computerelor 25
Sunt toate acestea doar simple unelte? Punctul de plecare al siste-
mului a fost de ordin practic, dar el a luat turnura necesară pentru
a ﬁ punctul de pornire și al unor reﬂecții cu caracter general. O
anexă la un ghid de elaborare a eseurilor ﬁlosoﬁce nu oferă cadrul
necesar pentru a duce prea departe considerațiile teoretice. Putem 30
face doar scurte observații despre natura algoritmilor și a proceselor
algoritmice.
7Cel care m-a convins deﬁnitiv de superioritatea sistemului lui Knuth este
cunoscutul logician Melvin Fitting. El mi-a explicat că, într-adevăr, își scrie
scrisorile cu un editor de birou; cărțile și articolele sale de logică sunt scrise însă
cu un sistem T EX. Distincția este limpede și convingătoare: dacă scrisorile ar ﬁ
rodul unui proiect de cercetare, dac-ar avea o structură complicată, numeroase
trimiteri etc., atunci ar trebui și ele scrise cu un sistem gen T EX. O scrisoare
are, de multe ori, o singură pagină și este mult mai comod să aranjezi direct,
vizual elementele ei în pagină decât să scrii un program. O carte are sute de
pagini. Aici avantajul programării se face repede simțit.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 186 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
Începem cu o distincție care amintește de distincția dintre tip și
mostră. Dacă aranjăm în pagină șirul de semne validitate , câte li- probă de
literă vs.
literătere „a“, „i“ sau „t“ trebuie să plasăm? Una sau două? Putem formula
răspunsul în termenii distincției tip-mostră (sau probă de literă)8.
În „validitate“ există șapte tipuri de literă, iar din tipurile „a“, „i“ și 5
„t“ avem câte două mostre sau probe de literă.
În sistemul lui Knuth ﬁecare literă are un cod. La rândul lor,
literele sunt grupate pe categorii. O probă, în sistemul lui Knuth,
este desemnată printr-o pereche formată dintr-un cod și o categorie.
Operarea cu o probă seamănă cu felul în care, în vechile tipograﬁi, 10
zețarii9culegeau cu mâna literele din niște cutii. Aveau cutii cu
litere de unde luau ce le trebuia și așezau în pagină. Aceasta nu este
altceva decât esența tiparului lui Gutemberg: literele mobile. Pe de
altă parte, un „a“ poate avea categorii diferite. Așa cum, în Vim,
într-un mod este comanda de a plasa litera aîn text, iar în alt mod 15
o comandă de trecere la inserarea de text după poziția curentă a
cursorului.
Mai departe, putem raﬁna ideea de procesor. T EX are un număr
limitat de comenzi de bază. Aceste comenzi pot ﬁ folosite pentru a
scrie alte comenzi mai complexe. Cu alte cuvinte, în inima sistemului 20
conceput de Donald Knuth există un procesor virtual.
Când vorbesc despre procesoare oamenii se gândesc la procesoa- procesor
rele ﬁzice. Putem face însă abstracție de ele și să ne concentrăm
asupra a ceea ce face procesorul virtual.
În sistemul lui Donald Knuth, putem face o distincție între două 25
procese fundamentale: plasarea unor cutii virtuale pe pagină și ceea
ce este pus în cutiile respective. Sistemul nu plasează deci literele ca
atare, ci cutiile în care sunt puse probe de litere. Putem astfel separa
procesul de aranjare a cutiilor de procesul de desenare a literelor.
Aici ne vom concentra atenția, în primul rând, asupra aranjării 30
cutiilor și alegerii unui conținut potrivit pentru ele. La urma urmei,
nu refacem desenul tipurilor de literă de ﬁecare dată când scriem
un text. Folosim probele de litere existente și variantele lor pentru
a da un conținut cutiilor. Limbajul care ne permite acest lucru ne
interesează cu precădere. 35
Ca și-n cazul procesoarelor reale, nu este tocmai ușor să progra-
măm direct în limbajul procesorului virtual. În multe situații putem
8Tipograﬁi colecționează exemple din literele de care dispun și alcătuiesc al-
bume care se numesc „probare de litere“(v. Dicționarul limbii române (București:
Editura Academiei, 1984), tom VIII, partea a 5-a, s.v.).
9În limba veche se numeau chiar „probari“.
a2tehno.tex 187 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
face abstracție de ceea ce se întâmplă la nivelul procesorului. Ca și
atunci când folosim limbaje de nivel mai înalt, și-n cazul sistemului
lui Donald Knuth putem utiliza sisteme de comenzi mai complexe,
care vor ﬁ traduse automat în procesul compilării.
Compilarea înseamnă în sistemul lui Knuth generarea a unor 5
ﬁșiere care pot ﬁ vizualizate și tipărite. Pentru vizualizare și tipărire
vor ﬁ folosite programe precum Ghostview sau Acrobat Reader.
Sistemul de comenzi complexe de nivel mai înalt pe care-l vom
folosi este L ATEX. Ca și limbajele de nivel înalt, el facilitează enorm limbaje de
nivel înalt programarea. De asemenea, ne ajută să nu „reinventăm roata“. Dacă 10
avem o problemă și suntem începători, atunci este aproape sigur că
altcineva a găsit o soluție. L ATEX ne permite să integrăm comod
asemenea soluții în propriul nostru program.
B.1.2 Instalarea T EX și a programelor asociate
Distribuția T EX la care ne referim constant în această carte se 15
numește MikT EX. Puteți găsi instrucțiunile de instalare la adresa
<http://www.miktex.org >. Primul pas este obținerea unei colecții
de arhive cu ajutorul unui program de descărcare-instalare. Presu-
pun că veți descărca mai întâi arhivele pe propriul computer. Cum
volumul MikT EX este foarte mare, s-ar putea să ﬁe mai rezonabil să 20
obțineți de la laboratorul Facultății un cdcu ﬁșierele MikT EX.
Asigurați-vă apoi c-ați instalat Ghostscript, Ghostview și Adobe
Acrobat.
Instalarea ca atare nu presupune nimic deosebit. Este suﬁcient
să urmați instrucțiunile. Recomandarea mea ar ﬁ să nu economisiți 25
spațiul de pe disc și să instalați sistemul T EX în forma sa completă.
Puneți, de asemenea, sistemul T EX într-un dosar special și pe o
cale care nu conține nume de dosare cu spații. Ați putea folosi, de
pildă, ceva de genul D:\ed\tex . Puneți în dosarul texatât dosarul
texmf , dosarul principal al distribuției MikT EX, cât și localtexmf . 30
Tot în texaș sugera să ﬁe pus tot ce este legat de T EX.
Instalarea totală a distribuției MikT EX poate să ia destul de mult
timp.10În momentul când scriu aceste rânduri, ultima versiune a
MikT EX, versiunea 2.4, instalează 44850 de ﬁșiere (929 de pachete).
Pe computerul cu care este scrisă această carte dosarul tex, cu toate 35
10Se consumă timp și cu veriﬁcarea integrității pachetelor. Acest proces este
însă absolut necesar. S-ar putea ca unele ﬁșiere să se ﬁ descarcat parțial de
pe Internet. De asemenea, procesul acesta de veriﬁcare vă ferește de nedorite
coruperi ale ﬁșierelor pe parcursul circuitului lor pe Internet sau al scrierii pe
cd.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 188 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
programele asociate, ocupă 654MB și conține 46758 de ﬁșiere în 4566
dosare.
Dacă n-aveți suﬁcient spațiu pe discul dur, instalați doar o ver-
siune redusă a distribuției. Aveți o opțiune în acest sens chiar în
programul de instalare. Mai puteți elimina, de asemenea, din do- 5
cumentația sau pachetele pe care nu le folosiți foarte des. Folosiți
pentru aceasta programul MikT EX Package Manager.
Conﬁgurarea sistemului MikT EX nu este deosebit de complicată.
Asigurați-vă de existența în autoexec.bat , după set path , a unei
căi de genul d:\ed\tex\texmf\miktex\bin . Aceasta este calea din 10
Windows unde sunt puse executabilele MikT EX. Dacă ea nu există,
adăugați calea adecvată sistemului dumneavoastră. Nu uitați că tre-
buie să separați căile prin punct și virgulă (vedeți modelul din sub-
secținea A.1.4.4).
N-ar ﬁ rău să reorganizați și Start Menu în așa fel încât să nu ﬁe 15
toate scurtăturile puse în Programs . În orice caz, găsiți scurtătura
care se numește MikTeX Options și care trimite către mo.exe , unul
dintre executabilele MikT EX. Executați un clic pe Languages și bifați
limbile de care aveți nevoie. În orice caz, bifați romanian . Dați apoi
clic pe General și, pentru siguranță, un clic pe Refresh Now . Această 20
împrospătare a bazei de date este absolut necesară când adăugați
noi pachete cu ﬁșiere.
Sistemul este efectiv uriaș și integrează o contribuții realizate de
către diverși autori. Porniți MikTeX Package Manager și veți avea o
listă a pachetelor instalate, cu unele scurte informații despre ceea 25
ce face ﬁecare.11
După conﬁgurare, Win98 trebuie repornit. Dacă totul a mers
bine, ar trebui ca sistemul MikT EX să ﬁe funcțional.
B.1.2.1 Sub ce sisteme de operare funcționează T EX?
Întrebarea din titlu este foarte importantă. Dacă intrați în sala cal- 30
culatoarelor de la Facultatea de Filosoﬁe, observați imediat com-
puterele Sun și PC-urile care funcționează sub sistemul de operare
Linux. Sistemele de operare sunt, în acest caz, de tip Unix. Alături
de ele veți găsi însă cel puțin un PC care folosește Windows.
Multe utilizatoare și utilizatori de sisteme de calcul au acasă 35
sau la serviciu WindowsXP, nu Windows98. Merge L ATEX sub toate
aceste sisteme de operare? Răspunsul este categoric da.
11Acest program există începând cu versiunea 2.3 a MikT EX, dar lipsește din
versiunile anterioare.
a2tehno.tex 189 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
Instalarea sub WindowsXP este asemănătoare cu aceea de sub
Windows98. Atenție doar la setarea speciﬁcă a variabilei de mediu
pentru calea pe care se aﬂă executabilele MikT EX.12Din experiența
noastră concretă am putea spune că MikT EX se instalează mai lesne
sub WindowsXP. Într-unul dintre cazuri instalarea a fost foarte di- 5
ﬁcilă, pe același computer, sub Windows98 și lină sub WindowsXP.
Sub Windows98, computerul s-a blocat de câteva ori. WindowsXP
gospodărește evident mai bine resursele calculatorului și asigură o
funcționare mai stabilă.
Dar Linux? L ATEX este la el acasă sub Linux. Orice distribuție 10
Linux importantă include T EX și programele asociate. Numele dis-
tribuției respective, sub Linux, este TeT EX.
N-am o experiență directă de utilizator de L ATEX sub alte sisteme
Unix. Din câte știu, lucrurile ar trebui să decurgă fără probleme.
Aceeași este situația și-n cazul Mac. 15
B.1.2.2 Ce se întâmplă dacă n-aveți computer sau ai unul
foarte vechi?
Aș recomanda însă L ATEX studentelor și studenților care nu au acasă
un computer sau care au un model foarte vechi.13Ce poți face cu
un computer foarte vechi? Poți scrie ﬁșiere de tip text! Poți folosi o 20
versiune mai veche a Vim, eventual fără interfața graﬁcă.
Pentru sursele L ATEX nu este nevoie decât de ﬁșiere de tip text.
O carte întreagă încape fără probleme pe o singură dischetă. Sur-
sele respective pot ﬁ apoi compilate și corectate sub Linux, într-un
laborator care dispune de computere performante. 25
Puteți folosi pentru a crea surse L ATEX chiar și un calculator
care n-are disc dur! Un PC foarte vechi, de la începutul anilor ’80 ai
secolului trecut, cu doar două dischete poate ﬁ folosit cu mult succes.
Un calculator de tip Spectrum, dar care are și sistemul de operare
CP/M (cum este calculatorul românesc HC2000), poate servi și el 30
la producerea ﬁșierelor text care alcătuiesc sursa L ATEX.
Nu uitați că L ATEX sau programele asociate pot produce și desene
pornind de la ﬁșiere de tip text!
Achiziționarea de sisteme scumpe doar pentru a scrie eseuri pen-
tru examene, lucrări de diplomă, articole, teze de doctorat, cărți 35
12Vezi aici explicațiile de la pagina 140, rândul 8.
13Astăzi, un model vechi de computer pe care să meargă bătrânul ms-dos
sau o versiune veche de Windows poate ﬁ achiziționat la un preț care oscilează
între salariul minim și cel mediu din România. Un sistem foarte vechi are un
preț chiar mai mic.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 190 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
este efectiv o eroare. Investiția trebuie făcută în direcția învățării
programării, nu a utilizării de computere foarte scumpe.
Singurul lucru de care este nevoie, pe lângă computerul ieftin
care produce ﬁșierele de tip text, este accesul la un laborator cu
computere pe care este instalat L ATEX. 5
La limită, puteți sta și scrie chiar în laborator (sau la un Internet
café). Rezultatul depinde de mintea celei sau celui care scrie, nu de
prețul plătit pe calculator.14
B.1.2.3 Mediul integrat de dezvoltare T EXnicCenter
În conﬁgurația pe care o aveți în acest moment trebuie să folosiți 10
comenzile în linie într-o fereastră ms-dos pentru a compila sursele
LATEX. Aș sugera că este absolut utilă instalarea unui mediu integrat
de dezvoltare de programe L ATEX.15
Există și un script Vim, creat de Fritz Mehner, care creează me-
niuri, inclusiv pentru compilare și vizualizare.16Scriptul trebuie 15
conﬁgurat pentru a lucra adecvat.17S-ar putea să doriți să folo-
siți acest script sub Linux pentru a avea acces rapid la compilare și
vizualizare.
Am arătat deja cum putem găsi pe Internet locul de unde poate
ﬁ descărcat T EXnicCenter.18Recomandarea ar ﬁ să instalați acest 20
program într-un dosar plasat în dosarul în care aveți și MikT EX.
Instalarea ca atare n-ar trebui să vă creeze probleme, dacă ur-
mați instrucțiunile. Versiunea care a fost folosită pentru a compila
sursele cărții de față are însă o particularitate care s-ar putea să vă
atragă atenția; se numește „1 Beta 6.01“. Ce semniﬁcație are „Beta“? 25
Programele sunt texte și lor li se aplică din plin principiul rescrierii.
Ele sunt rescrise până se ajunge la o versiune matură. O versiune
beta este încă într-un stadiu în care mai sunt erori. Este însă su-
14În practică, se întâmplă, uneori, să primești eseuri scrise în limba română,
dar fără diacritice! Ce ați zice dacă vi se arată, prin contrast, un text cu dicritice
și citate frumos realizate, în greaca veche?
15Este vorba aici mai ales de utilizatorii sistemului de operare Windows. Li-
nux transformă computerul într-o puternică stație de lucru. Cine este capabilă
sau capabil să lucreze în Linux se poate descurca folosind Makefile -uri. De ase-
menea, comanda în linie din Linux este incomparabilă ca putere cu ceea ce oferă
sistemul Windows ca atare.
16Vezi <http://lug.mfh-iserlohn.de/vim/vim-latex/vim-latex.html> pentru
explicații, exemple de utilizare și descărcarea scriptului lui Mehner.
17N-am testat scriptul sub Linux, dar acesta pare conceput sub un sistem
Unix.
18A se vedea aici pagina 177, rândul 27.
a2tehno.tex 191 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
ﬁcient de bună pentru a ﬁ utilizată, iar autorii așteaptă mesajele
utilizatorilor cu privire la eventuale deﬁciențe.
În ciuda acelui „beta“ din versiunea folosită de către noi, mediul
integrat funcționează destul de bine. Este totuși recomandat să-l
folosiți exclusiv pentru a compila sursele.19Pentru scrierea surselor 5
ar ﬁ mult mai sigur să folosiți Vim.
Conﬁgurarea T EXnicCenter este ceva mai problematică decât in-
stalarea. Când pornește pentru prima oară T EXnicCenter lansează
automat un Wizard20care conﬁgurează mediul integrat.
Dacă mergeți pe ruta Build→Deﬁne Output Proﬁle. . . și dați 10
un clic pe butonul Wizard, puteți porni oricând doriți programul de
conﬁgurare.
Dacă pe computer este instalat editorul Acrobat, editorul de ﬁ-
șiere pdfal ﬁrmei Adobe, atunci s-ar putea să obțineți automat o
conﬁgurare în care ﬁșierele de tip ps(ﬁșierele PostScript) sunt des- 15
chise de către programul distiller , care convertește un ﬁșier de tip
psîntr-unul pdf. Dacă doriți doar să vizualizați ﬁșierul PostScript,
trebuie să modiﬁcați manual conﬁgurația T EXnicCenter sau să faceți
în așa fel încât Ghostview să ﬁe programul care deschide automat
ﬁșierele pdfsub Windows. 20
Ce trebuie să știți pentru a conﬁgura mediul integrat? În pri-
mul rând, trebuie să știți unde sunt plasate executabilele MikT EX21
Căile către Ghostscript și Acrobat Reader ar trebui să ﬁe identiﬁcate
automat. Evident, este bine însă să le cunoașteți dinainte.
Singurele probleme serioase cu conﬁgurarea automată, sub Win- 25
dows98, le-am avut în cazul Acrobat Reader. Dacă vedeți, pe par-
curs, că Acrobat Reader nu pornește când îl chemați din mediul
integrat, mergeți pe ruta Build→Deﬁne Output Proﬁle. . . , selectați
LaTeX=>PDF și dați clic pe Viewer . Veți vedea acolo trei comenzi.
Dacă este o comandă dde, la primele două puneți [FileOpen 30
("%bm.pdf")] . Acum ar trebui să puteți deschide Reader-ul. Alter-
nativ, alegeți comanda în linie și puneți "%bm.pdf" la primele două
comenzi. Problema care rămâne este legată de rescrierea ﬁșierului
pdfdeschis în Reader. Reader-ul nu permite modiﬁcarea ﬁșierului
19Modul acesta de lucru este, de altfel, imperios necesar dacă n-aveți la dis-
poziție în mod curent un calculator pe care este instalat LATEX. Creați sursele
programelor separat și apoi executați ciclul compilare-vizualizare-corectare până
obțineți rezultatul dorit.
20Cuvântul acesta înseamnă în engleză vrăjitor . n-are însă sens să-l traducem.
Aici este folosit ca o simplă etichetă.
21Pentru conceptul de „executabile MikT EX“ se vedea aici explicația de la
pagina 189.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 192 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
pe care l-a deschis. Acesta ar trebui închis. Dacă n-o face mediul
integrat, închideți manual ﬁșierul direct în Reader.
Sub WindowsXP, T EXnicCenter a conﬁgurat în mod automat vi-
zualizarea cu Acrobat Reader în modul descris mai sus. Posibilitatea
de a închide automat ﬁșierul pdfnu există. Dacă nu-l închideți, veți 5
primi un mesaj de eroare de la compilator.
Versiunea mai nouă, 1 Beta 6.20, integrează mai bine Reader-ul.
Ea are și un corector ortograﬁc mai funcțional, precum și o serie de
alte îmbunătățiri.
B.1.2.3.1 Integrarea Vim în T EXnicCenter TEXnicCenter 10
are propriul său editor de texte. Are, de asemenea, meniuri care per-
mit introducerea direct în mediul integrat a comenzilor din limbajul
LATEX.
Este posibil însă să integrați editorul Vim în T EXnicCenter. Mer-
geți la meniul Tools→Customize și dați un clic pe Tools , iar apoi 15
un clic pe pictograma New. Dați un clic pe butonul din dreptul ca- deschideți
Vim la
rândul
curentsetei Command și procedați ca și cum ați deschide ﬁșierul gvim.exe
(principalul executabil din dosarul unde este instalat Vim). La ar-
gumentele comenzii puneți +%l %pc .22La directorul inițial puneți
%dc. Ați indicat astfel că vreți să deschideți documentul curent din 20
TEXnicCenter în Vim.
Vim și T EXnicCenter colaborează bine și, dacă ați modiﬁcat tex-
tul în Vim, T EXnicCenter vă va întreba dacă să modiﬁce la rândul
său textul. Invers, dacă ați modiﬁcat textul în T EXnicCenter, la re-
venirea în Vim dați clic pe Load File în caseta de dialog care va 25
apărea automat. Preluați astfel automat schimbările. Altfel, le pier-
deți! Veți primi, ce-i drept, niște mesaje din partea Vim.
Pentru a veriﬁca dacă totul merge fără probleme este imperios
necesar să exersați pe ﬁșiere test. Nu treceți direct la scrierea eseu-
lui pe care trebuie să-l predați mâine. S-ar putea să aveți surprize 30
neplăcute.
Multe cititoare și cititori se vor ﬁ întrebând însă ce rost are să
folosim Vim.Mediul integrat are o mulțime de pictograme care ne
permit să scriem comenzile L ATEX fără efort. Limbajul L ATEX este
extrem de subtil. Ar ﬁ imposibil pentru cineva să creeze exact co- creați
meniuri
proprii35
menzile de care aveți nevoie. Recomandarea noastră este să creați
propriile dumneavoastră meniuri. Alternativ, dacă n-aveți interfață
graﬁcă sau nu vă plac meniurile, folosiți scripturi Vim. Puteți crea
22Litera lvine de la line; nu o confundați cu cifra 1. Studiați opțiunile la
invocarea în linia de comandă a lui Vim cu ajutorul comenzii gvim.exe –help .
a2tehno.tex 193 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
ușor scripturi Vim folosind doar al treilea bloc de cod din exemplele
noastre cu meniuri Vim.23
La urmă, dar nu în cele din urmă, cred că trebuie accentuată
recomandarea de a folosi separat Vim de mediul integrat cât timp
construim sursele. Cu alte cuvinte, editorul Vim (sau unul similar) 5
trebuie folosit pentru a introduce textul ca atare. Folosim mediul
integrat doar pentru a compila sursele și pentru a le corecta. În acel
moment s-ar putea să avem nevoie de funcționarea integrată și a
editorului Vim.24
B.1.2.3.1.1 Vim și programul de vizualizare a ﬁșierelor 10
dvi După compilarea sursei L ATEX rezultă un ﬁșier dvicare este
vizualizat cu ajutorul programului Yap din distribuția MikT EX. La
instalarea T EXnicCenter, Yap este setat în așa fel încât un dublu
clic ne readuce în editorul mediului integrat.
Mergeți în Yap pe ruta View→Options. . . . În panoul Inverse 15
Search modiﬁcați comanda după modelul următor:
D:\use\Vim\vim62\gvim.EXE +%l %f
Fiți atente și atenți să nu repuneți în drepturi T EXnicCenter: nu
selectați nimic în caseta pentru programe! Secretul comenzii către
Vim este +%lcare-i spune să deschidă ﬁșierul-sursă la linia l. Puneți 20
evident calea potrivită pentru felul în care este instalat Vim.
S-ar putea să ﬁe necesar să veriﬁcați și registrul Windows, dacă
nu merge totul cum trebuie. Cu toate că pare mai diﬁcil de operat,
schimbarea aceasta este foarte utilă când vreți să operați corecturi
mai complicate în ﬁșier. 25
23Cum porniți un script Vim? Tastați, în modul normal, comanda :source
sau, mai scurt, :soși apoi calea unde se găsește scriptul, respectiv doar numele
scriptului vim, când acesta se aﬂă în dosarul curent. De asemenea, istoria co-
menzilor în linie este de mare ajutor. Căutați și un ﬁșier _viminfo . S-ar putea
să ﬁe în home, dacă aveți așa ceva. Acolo găsiți istoria comenzilor. Ce vi se pare
mai reușit puteți păstra în alt ﬁșier în vederea construirii de script-uri Vim.
24Recomandarea aceasta este făcută și pentru că mediul integrat recomandat
aici este într-o versiune beta. N-am avut accidente majore cu editorul său intern.
Impresia mea este totuși că nu manevrează bine ﬁșiere mari. Vim este mult mai
sigur și mai ﬂexibil.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 194 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
B.1.3 LATEX într-o săptămână
LATEX este un limbaj de programare. Trebuie învățat ca orice limbaj
de programare: făcând exerciții. Exercițiile propuse de către noi aici
constau în construirea unor meniuri Vim foarte simple.25
De data aceasta meniurile Vim nu sunt un scop în sine, ci un 5
mijloc de a tasta mai rapid componentele diverselor construcții po-
sibile în L ATEX. Atenția trebuie să ﬁe concentrată asupra comenzilor
LATEX ca atare, nu asupra modului în care sunt deﬁnite meniurile
în limbajul Vim.
Independent de meniuri, comenzile L ATEX pot ﬁ introduse cu aju- 10
torul oricărui editor de texte prin simpla tastare a textului comen-
zilor.
B.1.3.1 Prima zi
Prima idee care ar trebui învățată este cea de comandă L ATEX ca
atare. Scheletul unei comenzi L ATEX este următorul: \{}. Între bara schema
comenzi-
lor
LATEX15
oblică inversă și prima acoladă se pune numele comenzii. Între aco-
lade se pune argumentul comenzii. Argumentul nu este altceva decât
materialul pe care comanda îl prelucrează în conformitate cu algo-
ritmul aﬂat în spatele ei.
Unde sunt plasate comenzile? În textul eseului ca atare! Ele sunt 20
aidoma însemnărilor pe care le face tehnoredactorul pe manuscris.
Aceste însemnări le folosește apoi tipograful pentru a tipări textul.
Cum de nu se confundă comenzile ca atare cu elemente simi-
lare ale textului? Există o serie de semne rezervate exclusiv pentru
comenzi. Ați văzut deja trei dintre aceste semne mai sus. Lista com- semne
rezervate25
pletă a semnelor rezervate este următoarea: $ & # % _ { } ˜ ˆ și,
la urmă, dar nu ultima în ordinea importanței, bara oblică \. În
total 10 semne. Dacă vrem să tipărim aceste semne ca atare, atunci
trebuie să dăm niște comenzi prin care să cerem acest lucru.
Cineva s-ar putea să ﬁe nedumerit. Ce face L ATEX dacă întâlnește 30
semnul, să zicem, s(o literă uzuală din alfabet)? Într-un fel și semnul
aceasta este o parte a unei comenzi. L ATEX este ca un tipograf. Așa
cum tipograful trebuie să știe la ce cutie cu litere din plumb să se
ducă, tot așa L ATEX trebuie să știe ce literă-ca-tip și ce tip de literă
trebuie să tipărească pe ecran sau pe foaia de hârtie. Scepticul s- 35
ar putea să clatine din cap și să mormăie în sinea sa că este prea
25Vezi aici §A.2.2.1.1.
a2tehno.tex 195 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
complicat. Dar și-n cazul unui editor uzual de birou trebuie să alegeți
tipul de literă!
Exemplul practic s-ar putea să vă convingă însă că este mai sim- meniu
Vim
pentru
scheletul
unui
program
LATEXplu decât credeți. Creați un ﬁșier de tip vimși introduceți următoa-
rele linii de cod Vim pentru a realiza un meniu: 5
:imenu ltx1.antet \documentclass[a4paper,11pt]{}<Left>1
:imenu ltx1.corp \begin{document}<CR><CR>\end{document}<Up><Home>2
Cele două puncte ne arată că este vorba despre comenzi în linie
pentru Vim. Din imenu reiese destul de ușor că este vorba despre un
meniu activ în modul insert. Numele meniului care apare pe bara
principală cu meniuri este LaTeX . Punctul pus după numele meniului
este urmat de numele elementului pe care vrem să-l introducem în 10
meniu.
Dacă nu vreți sau nu puteți lucra în mod graﬁc cu Vim, experi-
mentați următorul tip de comandă într-un script Vim.
normal i\documentclass[a4paper,11pt]{}1
Ideea este aceeași ca și-n primul element al meniului de mai sus. De
data aceasta însă, cuvântul-cheie normal îi spune lui Vim să treacă 15
din modul comandă în linie în modul comandă normal. Urmează
apoi comanda i, pentru a insera text, și textul ca atare.
Puteți da comanda de mai sus direct în modul comandă în linie.
Aceasta ne arată ce editor formidabil este Vim. Ideile pe care le
folosim în construcția interfeței graﬁce pot ﬁ utilizate și-n absența 20
acesteia, într-un mod cât se poate de eﬁcient.
Ce sens au elementele de meniu? În primul element de meniu,
ideea este de a scrie o comandă care să spună despre ce tip de docu-
ment este vorba. Când dăm clic pe primul element de meniu, Vim
scrie în ﬁșier textul cerut și mută cursorul între acolade. Acolo tre- 25
buie să scriem despre ce tip de document este vorba. Scrieți, pentru
început, article . Orice eseu de dimensiuni mai mici este de tipul
article . De asemenea, pentru a nu vă complica viața de la bun
început, considerați că orice eseu mai lung (lucrare de diplomă, di-
sertație, teză de doctorat sau carte) este de tipul book . În realitate, 30
LATEX este mult mai soﬁsticat și puteți chiar deﬁni propriile dum-
neavoastră tipuri de documente.26
26Deﬁnirea de tipuri de documente nu este însă o operație pe care o pot
face începătorii sau utilizatorii obișnuiți LATEX. De altfel, recomandarea ar ﬁ să
respectați disciplina impusă de LATEX chiar și atunci când știți destul de multe
elemente ale limbajului.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 196 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
Ce sunt parantezele drepte? După cum se vede mai sus, nu fac
parte dintre semnele rezervate. În comenzile L ATEX se pun între pa-
ranteze drepte opțiuni. Evident, L ATEX are niște opțiuni standard și
ați putea omite cu totul acel element. Noi am vrut să arătăm care
este conținutul mai important al acestor opțiuni: formatul foii de 5
hârtie și mărimea literelor. Unitățile de măsură ale literelor se nu-
mesc puncte27. Ar ﬁ inutil să facem teoria acestor unități de măsură
aici. Experimentând veți vedea ce rezultă pe ecran și pe hârtie.
Opțiunea cea mai importantă pe care s-ar putea să vreți să o
controlați este cea a tipăririi pe o singură față a colii de hârtie 10
(oneside )28sau pe ambele fețe ( twoside ).
Comanda care speciﬁcă tipul de document este elementul obli-
gatoriu al antetului unui program L ATEX. Programul trebuie să aibă
însă și ceea ce se numește un corp.
În al doilea element de meniu, i se spune, de fapt, editorului 15
Vim cum să creeze corpul unui program L ATEX. Observați că, de
data aceasta, este vorba despre o pereche de comenzi. Tratați-le ca
pe niște paranteze. Dacă una lipsește, atunci programul conține o
eroare.
Acțiunea perechii de comenzi se exercită numai asupra a ceea ce 20
se aﬂă între ele. Lucrul acesta dă mari bătăi de cap novicilor. Creați
un ﬁșier cu extensia tex. Să zicem că numele acestui ﬁșier este
prim.tex . Deschideți prim.tex cu Vim. Dacă totul este în regulă,
puteți rula scriptul Vim creat și aveți un meniu cu două elemente în
el. Folosiți-le pentru a scrie un prim program L ATEX, ceva în genul program
LATEX
minimal25
a ceea ce vedeți mai jos.
\documentclass{article}
\begin{document}
Salut cititoarele/cititorii!
\end{document}Salut cititoarele/cititorii!
În exemplul de mai sus vedeți în partea stângă un program mi-
nimal și-n partea dreaptă rezultatul obținut după compilare.
Ce este compilarea ? Un program conține comenzile pe care 30
vrem să le execute computerul. În cazul compilării, programul este
prelucrat, ca să spunem așa, în întregimea sa. Nu obținem rezultatul
dorit pe bucăți, comandă cu comandă.
Adevărul este că L ATEX este suﬁcient de ﬂexibil pentru a lucra și
27Scrieți doar ptdupă numărul care speciﬁcă dimensiunea literelor.
28În mod tradițional, de exemplu, lucrările de licență sunt tipărite pe o singură
parte a foii de hârtie. Dacă le construiți folosind tipul de document book va
trebui să speciﬁcați explicit opțiunea oneside . La articole lucrurile stau exact
invers.
a2tehno.tex 197 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
bucată cu bucată. Scrieți în prim.tex doar antetul. Într-o fereastră
ms-dos , cu promptul chiar în dosarul unde este prim.tex , putem
duce un dialog cu T EX de genul celui care urmează:
E:\test\zi1>latex prim.tex
This is e-TeX, Version 3.141592-2.1 (MiKTeX 2.4)
entering extended mode
(prim.tex
LaTeX2e <2001/06/01>
Babel <v3.7m> and hyphenation patterns for english loaded.
)
*\begin{document}
(D:\ed\ltx\texmf\tex\latex\base\article.cls
Document Class: article 2001/04/21 v1.4e Standard LaTeX
document class
(D:\ed\ltx\texmf\tex\latex\base\size11.clo)) (prim.aux)
*Salut lume!
*\end{document}
[1] (prim.aux)
Output written on prim.dvi (1 page, 228 bytes).
Transcript written on prim.log.
Promptul > este cel al sistemului de operare, care așteaptă o co-
mandă în linie. Steluța este promptul sistemului T EX, care așteaptă 5
comenzi. Mesajele indică faptul că totul s-a terminat cu bine.
Pentru a compila ﬁșierul prim.tex vă trebuie un document com-
plet, după modelul indicat mai sus. Când dați acum comanda în
linie latex prim nu mai trebuie să duceți nici un dialog cu T EX.
Puteți vedea rezultatul dând un dublu clic pe prim.dvi . 10
Atenție, nu scrieți textul care vreți să apară pe ecran în afara unde
scriem
textul
eseului?corpului programului! În antet, ar ﬁ o eroare. După \end{} n-ar
avea nici un efect. Aceasta din urmă este eroarea tipică a novici-
lor. Este semnul că n-ați înțeles rolul perechii de comenzi. Nu este
nici o problemă! Exersând vă dați seama care este funcția corpului 15
programului.
Folosiți mediul integrat pentru compilare. Dați dublu clic pe ﬁ-
șierul prim.tex și acesta va ﬁ deschis în T EXnicCenter. Căutați
pictograma Build current ﬁle (Ctrl+F7 ). Dați un clic. În fereastra
de jos a mediului integrat veți vedea o serie de mesaje. Dacă sunt 20
0 Error(s) , pentru o primă încercare, totul este în ordine. Pentru a
vedea rezultatul, dați un clic pe pictograma View output .
Este recomandabil să mențineți caseta Output proﬁle pe opțiu- impor-
tanța
dvineaLaTeX=>DVI cât timp lucrați la primele versiuni ale eseului
dumneavoastră. Acestea sunt fazele în care, înainte de era compu- 25
terelor, ați ﬁ scris cu mâna. Abia când pregătiți versiunea pentru
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 198 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
printer sau pentru ecran are sens să compilați un ﬁșier PostScript
saupdf. Deocamdată veriﬁcați doar dacă totul este în ordine pentru
toate cele trei tipuri de rezultat ( dvi,psșipdf).
Vizualizatorul ﬁșierelor dvieste setat în așa fel la instalarea me-
diului integrat încât puteți da dublu clic într-un punct al textului 5
și veți reveni în editorul de texte din mediul integrat în punctul
corespunzător din sursă.29În acest fel puteți parcurge lesne ciclul
compilare–vizualizare–corectare până obțineți rezultatul dorit.
Citiți deci sursa pentru a vedea dacă n-aveți erori din perspec-
tiva limbajului L ATEX. Citiți rezultatul în programul de vizualizare 10
pentru a vedea dacă el corespunde cu intențiile dumneavoastră. Co-
rectați sursa și recompilați pentru a vedea noul rezultat.
B.1.3.1.1 Proiectul L ATEXDacă elaborați un document de di-
mensiuni mai mari și puneți tot ce este legat de documentul respec-
tiv într-un singur ﬁșier, acesta devine extrem de greu de inspectat. 15
Principiul sursei deschise ar putea funcționa și la nivelul unui ﬁșier
foarte amplu, dar caracterul deschis al sursei nu ne-ar ﬁ de mare
folos. În plus, câștigăm în planul structurării logice a documentului
dacă-l secționăm.
Ce facem însă cu sumedenia de ﬁșiere care ar putea rezulta? Le 20
punem într-un singur dosar. În dosarul respectiv nu punem nimic
care să nu ﬁe legat de proiectul la care lucrăm.
TEXnicCenter este de mare ajutor când este vorba despre lucrul
cu proiecte. Deschideți T EXnicCenter și mergeți la meniul File. De
aici deschideți fereastra de dialog New Project. . . . Alegeți o cale 25
(Project p ath) în care va sta dosarul cu proiectul dumneavoastră.
Dați un nume proiectului (de pildă, „eseu“) și T EXnicCenter va crea
automat un dosar cu numele proiectului (în cazul nostru, dosarul
eseu ). În versiunea 1 Beta 6.01 a T EXnicCenter nu este posibil decât
să creați un proiect vid ( empty project ). 30
Deocamdată nu știți nimic despre BibTEX și MakeIndex, așa că
puteți lăsa nebifate rubricile lor.
Dacă explorați dosarul eseu , veți vedea că T EXnicCenter a creat
trei ﬁșiere: eseu.tcp ,eseu.tps șieseu.tex . Primele două ﬁșiere le
modiﬁcă doar T EXnicCenter. Pot ﬁ însă lesne vizualizate cu Vim. 35
Să vedem ce se găsește în eseu.tcp :
[FormatInfo]1
Type=TeXnicCenterProjectInformation2
29Pentru deschiderea Vim din Yap v. §B.1.2.3.1.1
a2tehno.tex 199 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
Version=23
4
[ProjectInfo]5
MainFile=eseu.tex6
UseBibTeX=07
UseMakeIndex=08
Pe rândurile 7 și 8 se găsesc două opțiuni evidente. Dacă la crearea
proiectului n-ați bifat Uses B ibTeX șiUses M akeIndex , valoarea aces-
tor opțiuni este 0. Când veți vrea să folosiți programele respective,
nu este diﬁcil să puneți 1 în loc de 0. Nu faceți însă alte modiﬁcări.
Pe rândul 6 din ﬁșierul eseu.tcp ni se spune că eseu.tex este ﬁ- 5
șierul principal al proiectului. Aceasta este o informație importantă.
Acest ﬁșier poate ﬁ modiﬁcat și dinafara mediului integrat, cu aju-
torul editorului Vim. Fie în mediul integrat, ﬁe cu ajutorul Vim,
puneți în ﬁșierul principal următoarele rânduri de program L ATEX:
\documentclass[a4paper,12pt]{article}1
\author{Prenume Nume}2
\title{Primul meu eseu}3
\begin{document}4
\maketitle5
\tableofcontents6
\include{text}7
\end{document}8
Atenție în special la rândul 7 din ﬁșierul principal. Acest rând cu- 10
prinde o comandă care cere includerea unui ﬁșier de tip tex, nu-
mittext.tex în proiect. Nu puneți extensia ﬁșierului în comanda
\include . Fișierul trebuie creat de către dumneavoastră. O puteți
face atât în mediul integrat, cât și-n afara acestuia. Trebuie însă
neapărat să puneți acest ﬁșier în dosarul proiectului. 15
Ce cuprinde ﬁșierul text.tex ? Deocamdată o singură linie de
text pur. Este suﬁcient atât pentru prima zi. În perspectivă, în acest
ﬁșier poate sta un întreg eseu.
Atenție! Nu puneți antet sau corp de document în ﬁșierul acesta
sau în altă parte decât în ﬁșierul principal. 20
Dacă cercetați ﬁșierul principal, vedeți că-n antet (în preambu-
lul programului) se aﬂă o comandă care indică sistemului numele
autoarei sau autorului. De asemenea, o altă comandă arată care
este titlul. Aceste comenzi sunt necesare desigur pentru comanda
\maketitle din corpul documentului. 25
De ce lipsesc acoladele după \maketitle și\tableofcontents ?
Puteți să le puneți. Nu se întâmplă nimic rău. Aceste comenzi își cu-
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 200 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
leg însă singure materialul. Ne vom mai întâlni, de altfel, cu comenzi
cu argumentul vid.
Versiunea 1 Beta 6.20 a mediului integrat are în meniul Project
rubrica Create with active ﬁle as main ﬁle . Cu ajutorul ei procesul
descris mai sus se simpliﬁcă. Puteți crea direct ﬁșierul principal și, 5
pe baza lui, întregul proiect.
Cum compilați proiectul? Căutați pe bara cu instrumente picto- f7
grama Build Output (f7). Dați clic și compilați.
Are rost să construim însă un proiect pentru un simplu articol,
pentru un eseu de dimensiuni mici? Are foarte mult sens să facem 10
acest lucru. Este un pas înainte în separarea procesului de elaborare
a textului ca atare și a procesului de compilare. Puteți scrie ﬁșierul
text.ttt pe cu totul alt computer decât cel pe care compilați și
doar să-l integrați ca pe un modul în proiect. De asemenea, separați
comenzile privitoare structura de ansamblu a documentului de tot 15
ce este legat de conținutul diferitelor părți ale proiectului.
În cazul unei cărți, este recomandabil ca ﬁecare capitol să ﬁe
pus într-un ﬁșier aparte. Evident, în ﬁșierul principal al proiectului,
trebuie să schimbați tipul documentului din article înbook .
S-ar putea ca unii să ﬁe îngroziți de sumedenia de ﬁșiere dintr-un 20
proiect. După compilare rezultă noi ﬁșiere. Unele dintre ele, când
vă satisface rezultatul ﬁnal, pot ﬁ șterse. În T EXnicCenter, puteți
curăța proiectul de ﬁșierele auxiliare folosind Build→Clean Project .
Este recomandabil însă să aveți undeva (pe dischetă sau cdar ﬁ cel
mai bine) tot proiectul salvat, înainte de a face curățenie. 25
Chiar și curățat de ﬁșierele auxiliare, un proiect are numeroase
ﬁșiere. Cum îl distribuim pe Internet sau îl trimitem prin poșta elec-
tronică? S-ar putea ca destinatarii să aibă probleme cu descărcarea
ﬁșierelor. Soluția cea mai bună este să arhivați tot proiectul. Selec-
tați dosarul proiectului. Deschideți meniul contextual. Dacă aveți 30
7-zip sau alt program de arhivare instalat, chemați programul de
arhivare, selectați opțiunile dorite și construiți o arhivă a proiectu-
lui. Acum aveți un singur ﬁșier, lesne de transportat.30
B.1.3.1.2 Vim și sintaxa limbajului L ATEXCa orice limbaj
de programare, L ATEX are o sintaxă care trebuie strict respectată. 35
Dați un nume de comandă pe care L ATEX nu-l știe și veți primi la
30Nu vă jucați cu toate posibilitățile oferite de arhivare. Există posibilitatea
de a transforma arhiva într-un executabil, care se deschide printr-un simplu clic
la destinație. Unele ﬁrme care asigură serviciile de poștă electronică sunt însă
suspicioase și returnează toate scrisorile care au atașate programe executabile.
a2tehno.tex 201 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
compilare un mesaj de eroare. Nu se poate însă face ceva pentru a
depista erorile de sintaxă înainte de faza compilării.
Dacă folosiți Vim cu interfață graﬁcă, atunci ați observat deja
faptul că Vim colorează într-un mod special expresiile din limbajul
LATEX. Comenzile sunt evidențiate prin culori. Acest lucru vă ajută 5
să identiﬁcați erorile de sintaxă.
De asemenea, folosiți, în modul comandă normală, tasta %pen-
tru a testa închiderea corectă a parantezelor. Dac-ați integrat și
scriptul matchit , puteți veriﬁca și corectitudinea perechilor de co-
menzi de genul \begin{document}–-\end{document} . 10
Sistemul culorilor are limitele sale, dar – în practică – n-am simțit
nevoia utilizării unui program special de veriﬁcare a corectitudinii
sintaxei Vim. Dacă n-aveți interfață graﬁcă, un asemenea program
este însă util.
Editorul mediului integrat folosește aceeași metodă a colorării 15
textului pentru a evidenția sintaxa programului L ATEX. Vim mi se
pare însă mai ﬂexibil și de mai mare ajutor atunci când este vorba
despre depistarea unei erori subtile de sintaxă.
B.1.3.2 Ziua a doua
Orice program L ATEX se traduce, până la urmă, în comenzi pe care 20
le execută procesorul T EX. Ar ﬁ foarte util să ne amintim că T EX
nu este un editor de texte asemenea lui Vim. Este un sistem de
aranjare a textului în pagină în vederea tipăririi.
TEX pune pe foaia de hârtie cutii ( boxes ) în care apoi pune li-
tere.3125
B.1.3.2.1 Modurile L ATEXOricine s-a jucat cu cutii știe însă
că le poți ﬁe pune unele lângă altele, ﬁe unele peste altele. Pe foaia de
hârtie, care este bidimensională, „cutiile“ au doar un sens metaforic.
Evident, sunt doar niște patrulatere care pot ﬁ dispuse pe orizontală
sau pe verticală. 30
Dacă sistemul dispune cutiile pe verticală, atunci spunem că el
se aﬂă în modul vertical. Dacă sistemul așază cutii pe orizontală (pe
rânduri), atunci este în modul orizontal.
Atât modul vertical, cât și modul orizontal au două variante:32
31Aici doar am reamintit un principiu de bază pentru înțelegerea modului în
care funcționează procesorul T EX. Vezi mai sus pagina 187, rândul 11.
32Am folosit terminologia și explicațiile din Seroul[39, p.46].
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 202 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
vertical obișnuit În acest mod se pot pune una peste alta oricâte
cutii, deoarece se trece de la o pagină la alta și așa mai departe;
vertical intern Cutiile sunt puse vertical într-o altă cutie și există
o limită dată de dimensiunile cutiei în care se pun alte cutii;
orizontal obișnuit În acest mod se pot înșirui oricâte cutii, deoa- 5
rece se trece de la un rând la altul;
orizontal strict Cutiile sunt înșiruite în altă cutie și limita este
dată de cutia respectivă, dar nu se produce o trecere de la un
rând la altul.
Când ne referim la „vertical“ sau „orizontal“ fără altă precizare avem 10
în vedere variantele obișnuite ale acestor moduri.
Distincțiile din sistemul lui Knuth sunt foarte naturale, în ciuda
enunțurilor abstracte de mai sus. Evident, resursele sistemului T EX
pun o limită în calea înșiruirii de oricâte cutii; aici era vorba însă
de niște distincții de principiu. 15
Cel de al treilea mod este cel matematic. Într-un eseul ﬁlosoﬁc
este perfect posibil să întâlniți formule logice. Acestea trebuie scrise
în modul matematic. Acest mod de lucru al T EX nu poate ﬁ învățat
însă în două zile.33
Dacă am înțeles felul în care lucrează T EX, atunci am înțeles și 20
modurile de lucru ale L ATEX. Putem, de asemenea, să facem și o dis-
tincție simplă, binară, între un mod „text“ și un mod „non-textual“. text vs.
non-text Textul ca atare este aranjat orizontal și vertical. Veți vedea și o serie
de comenzi pentru text. Când trebuie speciﬁcat explicit că aceste
comenzi sunt pentru text L ATEX, ele sunt de forma \text…{} . 25
Când pornește, L ATEX este în modul vertical. Cum se schimbă
acest mod? Prin comenzi care implică modul orizontal într-una din
versiunile sale și la întîlnirea unuia dintre semnele care nu sunt re-
zervate.
Prin urmare, la întâlnirea unui semn care este reprodus ca atare 30
în textul tipărit, L ATEX trece în modul orizontal.
Pentru a vedea modurile T EX puteți duce următorul dialog într-o
fereastră ms-dos :34
>tex1
This is TeX, Version 3.141592 (MiKTeX 2.4)2
**\tracingcommands=13
33A se vedea aici anexa B.4.
34Exercițiul este pentru ucenicii vrăjitori și este sugerat de Seroul[39, p.47].
a2tehno.tex 203 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
*\vbox{}4
*a5
*\hbox{}6
*$x$7
*\end8
[1]9
(see the transcript file for additional information)10
Output written on texput.dvi (1 page, 260 bytes).11
Transcript written on texput.log.12
Chiar dacă nu știți comenzile, numele lor este sugestiv: vbox suge-
rează o cutie legată de modul vertical; iar hbox este o cutie care are
legătură cu modul orizontal. Citirea ﬁșierului de tip logeste oricum
instructivă:
This is TeX, Version 3.141592 (MiKTeX 2.4)1
**\tracingcommands=12
*\vbox{}3
{vertical mode: \vbox}4
{internal vertical mode: end-group character }}5
{vertical mode: blank space }6
*a7
{the letter a}8
{horizontal mode: the letter a}9
{blank space }10
*\hbox{}11
{\hbox}12
{restricted horizontal mode: end-group character }}13
{horizontal mode: blank space }14
*$x$15
{math shift character $}16
{math mode: the letter x}17
{math shift character $}18
{horizontal mode: blank space }19
Fișierele logconțin mesajele sistemului pe parcursul interpretării 5
sau compilării unui program. Este bine să ne obișnuim să le citim.
Din nou, T EXnicCenter oferă un mare avantaj: toate mesajele siste-
mului apar într-o fereastră și putem naviga de la un mesaj la altul
cu ajutorul unor pictograme. Puteți, de asemenea, da un clic pe
programul care vă interesează și veți naviga automat către linia (în 10
sens logic) din program care a pricinuit apariția mesajului.
B.1.3.2.2 Alineatele Dacă ați făcut tentativa de a scrie din
prima zi un text cu mai multe alineate în sistemul L ATEX, ați avut
probabil o mare surpriză. Fără să știți ați intrat în modul orizontal
și, dacă n-ați avut noroc, n-ați putut ieși din el. Apăsarea (o singură 15
dată!) pe tasta Enter nu vă scoate din modul orizontal.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 204 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
Dacă nu ieșim din modul orizontal, nu putem construi alineate
distincte. Ieșim din modul orizontal dacă apăsăm de două ori tasta apăsați de
două ori
Enter
pentru a
începe un
alineatEnter . Altfel spus, un rând alb ne readuce în modul vertical.
Există și o comandă specială pentru crearea de alineate: \par{} .
N-are rost să creez aici meniuri pentru comenzi atât de simple. Este 5
suﬁcient să aveți un meniu pentru scheletul unei comenzi L ATEX.35
Puneți textul la locul potrivit și ați scris comanda.
Unde punem textul alineatului? Putem să-l punem între aco-
ladele comenzii \par{} ? Se poate, dar n-are sens din perspectiva
modurilor T EX. Comanda \par{} trebuie pusă la sfârșitul alinea- 10
tului. Ea spune sistemului că trebuie să treacă în modul vertical.
Putem omite acoladele.
Din perspectiva clarității sursei programului L ATEX, recursul la
rândul alb pentru a crea alineate mi se pare preferabil. Marele avan-
taj al faptului că apăsarea pe tasta Enter nu este echivalentă cu 15
trecerea la un nou alineat36este însă altul. Putem pune ﬁecare idee
pe un rând logic distinct.
Un alineat este cărămida de bază a unui text. Fiecare alineat
cuprinde un mănunchi de idei care gravitează în jurul unei idei-cheie.
Este extrem de avantajos să putem pune ﬁecare idee pe un rând 20
distinct.
În acest punct se vede cel mai bine de ce soluția aleasă curent
în editoarele de birou este inadecvată pentru munca intelectuală.
Editoarele de birou37ne forțează să scriem ideile, ca să zic așa, în
modul orizontal, punându-le unele după altele. Această modalitate 25
de scriere este avantajoasă dacă vrem să vedem imediat cum va
arăta rezultatul ﬁnal. Ce-ați zice însă dac-ar cere cineva ca o clădire
să ﬁe construită fără a se recurge la schele, pe motiv că acestea nu
ne permit să vedem pe parcurs apropierea de rezultatul ﬁnal? Dacă
respectăm această cerință, rezultatul ﬁnal va semăna mai mult cu 30
o colibă decât cu o clădire frumoasă.
B.1.3.2.3 Textul invizibil Un alineat are o idee-cheie. Putem
face ceva, în sursa programului L ATEX, pentru a evidenția cumva
ideile-cheie? Da. Editoarele de birou recurg la colorare. Această me-
todă este însă rezervată în sursele L ATEX pentru marcarea sintaxei 35
35A se vedea aici §A.2.2.1.1.3.
36Ideea de a nu apăsa de două ori Enter , preluată de pildă de Funeriu[14,
p.282] din Parker, este una dintre dintre absurditățile pe care le induce în mintea
oamenilor utilizarea editoarelor de birou.
37Cel puțin cele pe care le știu eu.
a2tehno.tex 205 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
limbajului. Există însă și o altă posibilitate: textul invizibil (în do-
cumentul tipărit în ﬁnal).
În surse este bine să ﬁe puse comentarii. Comentariile pot cu- comenta-
rii
LATEXprinde, de pildă, ideea-cheie a alineatului. Comanda pentru comen-
tarii este realizată cu ajutorului semnului rezervat %. Tot ce se aﬂă 5
între simbolul procent și primul sfârșit de rând logic devine comen-
tariu și este ignorat de către compilator. De asemenea, putem pune
comentariile pe un rând separat.
Dacă examinăm începuturile de rând din sursa alineneatului de
la pagina 205, rândul 22 vedem un comentariu (pe rândul al doilea 10
în extrasul de mai jos) care nu apare în text după compilare (rolul
lui este de a-mi permite să sesizez rapid esențialul alineatului):
În acest punct se vede cel mai bine de ce soluția aleasă (…)1
%editoarele de birou fac obscură logica alineatului2
Editoarele de birou ne forțează să scriem ideile (…)3
Această modalitate de scriere este avantajoasă dacă (…)4
Ce-ați zice însă dac-ar cere cineva ca (…)5
Dacă respectăm această cerință, rezultatul final (…)6
Până la urmă, din punctul de vedere al textului invizibil, dife-
rența între editoarele de birou și L ATEX este una mai mult de abor-
dare decât de substanță. Editoarele de birou au posibilitatea de a 15
insera text invizibil la tipărire. Vim sau alte editoare adaptate ce-
rințelor L ATEX colorează într-un mod aparte comentariile.
B.1.3.2.4 Secțiunile Este bine să folosim cât mai mult comen-
tariile. În cele ce urmează vom explica felul în care pot ﬁ create
secțiunile unui eseu într-un document L ATEX. Titlul lor nu ne spune 20
însă, după o vreme, chiar totul despre ce am vrut să punem în sec-
țiunea respectivă. Un comentariu ne ajută enorm din acest punct
de vedere.
În LATEX, articolele sunt divizate în secțiuni, subsecțiuni, subsub-
secțiuni, paragrafe și subparagrafe. Nu există capitole în cazul unui 25
articol.
Care sunt comenzile pentru a crea aceste cinci tipuri de secțiuni?
Comenzile pot ﬁ desprinse din următoarele linii de cod pentru me-
niuri Vim:
imenu ltx2.section \subsection{}<CR>\label{}<Up><Right>1
imenu ltx2.subsection \subsubsection{}<CR>\label{}<Up><End><Left>2
imenu ltx2.subsubsection \paragraph{}<CR>\label{}<Up>3
<End><Left>4
imenu ltx2.paragraph \subparagraph{}<CR>\label{}<Up><End><Left>5
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 206 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
imenu ltx2.subparagraph \subparagraph{}<CR>\label{}<Up><End><Left>6
Puneți titlul secțiunii între acoladele primei comenzi din perechea
de comenzi. Sensul celei de a doua comenzi îl vom explica mai jos.
Termenii din limba engleză pentru ultimele două tipuri de sec-
țiuni sunt susceptibili să genereze confuzii. În limba engleză, un pa-
ragraph este mai degrabă un alineat. Numele comenzilor sunt mai 5
puțin importante însă. Semniﬁcativ este că acestea sunt toate sec-
țiuni ale unui text. Cea mai mică secțiune grupează un număr de
alineate, centrate în jurul unei idei-cheie.
Comenzile de secționare pot ﬁ date și-n mediul integrat T EXnic-
Center. Recomandarea noastră este să NU faceți acest lucru. Me- creați
secțiunile
cu Vim10
diul integrat construiește automat argumentul comenzii \label{}
și pune o secvență sec: la începutul oricărui argument. Acest obicei
mai mult încurcă însă lucrurile. Cel mai bine ar ﬁ ca argumentul din
comanda \label{} să ﬁe un unic cuvânt. Dacă puneți două puncte
în argument, atunci nu se mai respectă această cerință. 15
La ce slujește comanda \label{} ? Scrieți comenzi de secționare
în ﬁșierul text.tex al proiectul eseu . Nu le scrieți în ﬁșierul prin-
cipal. Scrieți comenzi pentru toate cele cinci tipuri de secțiuni, cu
titluri și ceva text în ﬁecare secțiune. Transformați însă în comen-
tarii rândurile unde se aﬂă comenzile \label{} . După ce compilați, 20
studiați efectul obținut. În textul generat astfel sunt vizibile sec-
țiunile. Primele trei tipuri au și numere puse automat. Eliminarea
comenzilor \label{} n-a stricat însă nimic.
În limba engleză, label înseamnă „etichetă“. Secționarea textului label
nu depinde de etichete. Etichetele au cu totul alt rol decât acela de a 25
secționa textul. De fapt nu au, în sine, nici o legătură cu secțiunile ca
atare. Ele sunt marcaje, sunt punctele pe care le caută alte comenzi
din program. Dacă vrem să trimitem la o secțiune din text, avem
nevoie de aceste marcaje speciale.
Cum ar ﬁ bine să arate aceste etichete? Voi folosi un exemplu 30
chiar din textul de față:
\subsubsection{Învățarea Vim într-o zi}
\label{InvatareaVimIntroZi}
Cred că acum sunteți convinse și convinși că este o doză de ironie
în spatele titlului luat drept exemplu. Vim nu se învață într-o zi
și, cu atât mai puțin, L ATEX. Lucrul acesta este însă aici mai puțin
semniﬁcativ. Ce se vede însă foarte bine este felul în care în etichetă 35
au fost eliminate spațiile, diacriticile și, de fapt, orice alt element
care ar putea genera confuzii la căutarea prin text.
a2tehno.tex 207 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
De ce pledez atât de mult pentru etichetele simple, compacte?
Practic, gândiți-vă c-ați construi un șablon, o expresie regulată pen-
tru a căuta etichete într-un program L ATEX. Nu este prea greu să
izolezi conținutul aﬂat între acoladele comenzii \label{} . Este însă
mult mai simplu să lucrezi după aceea cu el dacă este un simplu 5
cuvânt.
TEXnicCenter dispune de o fereastră pentru vizualizarea struc-
turii proiectului. De altfel, face acest lucru foarte bine, cu sau fără
etichete. Mediul integrat nu se bazează pe ele pentru a explora struc-
tura proiectului. 10
În TEXnicCenter, numai dacă avem un proiect putem explora
structura documentului, indiferent de numărul de ﬁșiere. Este un
alt argument în favoarea creării unui proiect chiar și-n cazul unui
simplu articol.
În cazul unei cărți există două tipuri suplimentare de secțiuni. 15
Le vom prezenta tot sub forma codului pentru meniuri Vim:
imenu ltx2.part \part{}<CR>\label{}<Up><Right>1
imenu ltx2.chapter \section{}<CR>\label{}<Up><Right>2
Pentru a nu primi mesaje de eroare, trebuie să modiﬁcați în antetul
ﬁșierului principal al proiectului tipul de document. Acesta trebuie
să ﬁe book .
O carte poate avea părți și capitole. Acesta este sensul acestor 20
tipuri de secțiuni ale unui document.
Aici preferăm să ne referim la toate aceste diviziuni ale unui do-
cument folosind un număr precedat de simbolul §. Pentru a produce §
acest semn este nevoie de o comandă specială: \textsection .
B.1.3.3 Ziua a treia 25
Atunci când lucrăm cu un editor de birou executăm o serie întreagă
de operații uzuale de prelucrare a unui text. Acestor operații propun
să le consacrați ziua a treia de învățare a L ATEX.
Pentru început studiați câteva meniuri simple:
imenu ltx3.emph \emph{}<Left>1
imenu ltx3.textit \textit{}<Left>2
imenu ltx3.underline \underline{}<Left>3
imenu ltx3.textbf \textbf{}<Left>4
imenu ltx3.texttt \texttt{}<Left>5
imenu ltx3.textsc \textsc{}<Left>6
imenu ltx3.textsf \textsf{}<Left>7
imenu ltx3.textsl \textsl{}<Left>8
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 208 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
Prima dintre comenzile de mai sus este probabil cea mai impor-
tantă. În ciuda aparențelor, L ATEX face mult mai multe lucruri în
mod automat decât un procesor de cuvinte. Prima comandă îi spune
sistemului L ATEX să evidențieze porțiunea de text cuprinsă în acola-
dele comenzii (argumentul comenzii), în funcție de context. L ATEX 5
alege metoda potrivită, nu utilizatoarea. Este metoda recomanda-
bilă de evidențiere a textului. În anumite puncte ale textului, alte
metode nu funcționează sau nu funcționează cum vă așteptați.
Pentru a vedea cum funcționează comenzile de mai sus cel mai
potrivit este să dăm un exemplu: 10
\emph{Eseul filosofic}\\
\textit{Eseul \emph{filosofic}}\\
\underline{Eseul \emph{filosofic}}\\
\textbf{Eseul \emph{filosofic}}\\
\texttt{Eseul \emph{filosofic}}\\
\textsc{Eseul \emph{filosofic}}\\
\textsf{Eseul \emph{filosofic}}\\
\textsl{Eseul \emph{filosofic}}\\
\textrm{Eseul \emph{filosofic}}Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul filosofic
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁcstilurile
literelor
Vă întrebați acum, de bună seamă, ce rol au cele două bare oblice
inverse. Ele îi spun sistemului că trebuie să forțeze trecerea pe alt
rând.
Ce facem dacă vrem, din contră, să evităm ruperea rândului. 15
Dacă este vorba despre un spațiu alb, atunci punem în locul spațiu-
lui alb o tildă, semnul ˜.
Este momentul acum să arătăm și cum se obțin semnele rezer-
vate. La urma urmei, ele sunt semne uzuale pentru un editor de
birou. Dacă studiați exemplul următor, vedeți că nu sunt greu de 20
obținut nici în L ATEX:
100\${}\\
XYZ\&{}co.\\
\#{}\\
100\%{}\\
meniu\_{}vim100$
XYZ&co.
#
100%
meniu_vimsemne
rezervate
Tehnica folosită este cea a transformării simbolurilor rezervate în
nume de comenzi L ATEX. Chiar dacă argumentele acestor comenzi
rămân vide, are sens să păstrăm acoladele. În acest fel comunicăm 25
sistemului L ATEX unde se termină numele comenzii.
Terminarea numelui unei comenzi poate ﬁ indicată și printr-un
spațiu alb. Sursa programului L ATEX devine însă mai lizibilă prin
folosirea acoladelor.
a2tehno.tex 209 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
În cele ce urmează vom vedea și o excepție de la regula transfor-
mării semnelor rezervate în nume de comenzi.
\{{}de aici\\
până aici\}{}\\
\^{}Z\\
\texttt{\~{}}\\
\textbackslash{}label\{\}{de aici
până aici}
ˆZ
˜
\label{}semne
rezervate
(conti-
nuare)Bara oblică inversă este obținută, în modul text, cu comanda
\textbackslash{} . 5
LATEX este sensibil la diferența de stil între semnele folosite în mo-
dul matematic și-n modul orizontal, obișnuit sau strict. Acest lucru
se vede din prezența unor comenzi speciﬁce textului. Unele le-am
menționat deja. Altele pot ﬁ studiate în exemplele care urmează.
\textgreater{}\\
\textless{}\\
\textsection{}\\
\textparagraph{}\\
\textcopyright{}>
<
§
¶
c/circlecopyrtsemne
speciale
10
Pentru a ușura comparațiile am inclus în cazul ghilimelelor și
versiunile scurte ca să zicem așa.38
\textquotedblleft{}\\
‘‘\\
\textquotedblright{}\\
’’\\
\textquoteleft{}\\
‘\\
\textquoteright{}\\
’“
“
”
”
‘
‘
’
’ghilimele
Mai există și alte comenzi importante în L ATEX pe care s-ar putea
să le folosim relativ frecvent: 15
\ldots{}\\
-\\
–\\
–. . .
–
–
—
Din exemplul de mai sus rezultă implicit cum putem spune sis-
temului să nu rupă punctele de suspensie. Ce facem însă în cazul
ortogramelor românești? La trecerea de pe un rând pe altul s-ar pu-
tea să ne ciocnim de ruperea ortogramei într-un punct nedorit. Felul 20
în care putem proceda ne este sugerat de exemplele următoare:
38Atenție! Acestea sunt ghilimele standard în limba engleză. Ghilimelele ro-
mânești trebuie construite, după cum vom arăta mai jos.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 210 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
într-o într-o într-o într-o într-o
într-o parte într-o zi zi
într-o într-o
într-o
într-oîntr-o într-o într-o într-o într-
o într-o parte într-o zi zi într-o
într-o într-o într-oortograme
într-o într-o într-o într-o \hbox{într-o}
într-o parte într-o zi zi
\hbox{într-o} \hbox{într-o}
\hbox{într-o}
\hbox{într-o}într-o într-o într-o într-o într-o
într-o parte într-o zi zi într-o
într-o într-o într-o
Există o subtilitate în utilizarea \hbox{} . Conținutul cutiei este
în mod orizontal strict, dar comanda nu face trecerea la modul ori-
zontal obișnuit în locul în care este plasată. Putem compara alte 5
două exemple:
\hbox{într-o}
\hbox{într-o}
\hbox{într-o}într-o
într-o
într-o
\mbox{într-o}
\mbox{într-o}
\mbox{într-o}într-o într-o într-o
În manualul său[21], creatorul L ATEX, Leslie Lamport, recomandă
folosirea comenzii \mbox{} pentru evitarea ruperii textului.3910
B.1.3.3.1 Blocurile Există, după cum am văzut, comenzi fără
acolade puse după ele. Sunt comenzi care ﬁe nu au nevoie de nici
un material (argumentul lor este efectiv vid), ﬁe își iau singure ma-
terialul pe care-l prelucrează.
O comandă precum \today aﬁșează data curentă. Putem să ne 15
dispensăm de acoladele puse după această comandă.
Este oare posibil să folosim, în limbajul L ATEX, acolade care nu
sunt precedate de bara oblică inversă și numele comenzii? Răspunsul
este aﬁrmativ. Acoladele separă un blocdin programul L ATEX.
Care este rostul blocurilor? Ideea de bază este cea a localizării 20
anumitor proprietăți ale textului. Cea mai simplă ilustrare este le-
gată de evidențierea unei porțiuni de text. Să examinăm un exemplu
foarte simplu:
Eseul{\em filosofic} Eseul ﬁlosoﬁc
Rolul acoladelor este să delimiteze o porțiune de text. Imediat 25
după prima acoladă urmează o declarație . Declarația este de fapt
tot o comandă. Ați putea pune chiar și acolade după ea, dar cred că
aici acest stil de a scrie programul nu-și are rostul. Spațiul alb este
preferabil.
39A se vedea chiar listele volante cu comenzi uzuale, pe care le găsim în carte.
a2tehno.tex 211 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
Declarațiile au efect numai în limitele unui bloc de program
LATEX.40
Este extrem de ușor să construim un meniu Vim pentru a insera
blocuri și declarații. Dăm aici doar rândul de cod pentru evidenție-
rea textului: 5
imenu ltx3.em {\em }<Left>1
A se observa poziția la care se întoarce cursorul Vim. Rămâne un
spațiu alb între declarație și ce punem în blocul respectiv.
Ce am mai putea declara? Putem speciﬁca forma (stilul) tipuri-
lor de litere.41Dacă faceți exerciții cu exemplul care urmează, veți
descoperi lesne rostul următoarei serii de declarații: 10
{\itshape Eseul filosofic}\\
{\scshape Eseul filosofic}\\
{\slshape Eseul filosofic}\\
{\upshape Eseul filosofic}\\
{\bfseries Eseul filosofic}\\
{\mdseries Eseul filosofic}\\
{\ttfamily Eseul filosofic}\\
{\sffamily Eseul filosofic}\\
{\rmfamily Eseul filosofic}Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul filosofic
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul filosofic
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁcdeclarații
Se observă că există o corespondență între comenzile prin care se
dă o anumită formă literelor din text42și declarații.43
B.1.3.3.2 Revizia textului programelor L ATEXSe-ntâmplă
de multe ori să lucrez și să uit să subliniez o literă sau să scriu cursiv 15
un cuvânt. Când fac revizia textului descopăr aceste probleme. Ce-i
de făcut? Mi-am construit meniurile care urmează tocmai pentru a
rezolva genul acesta de probleme.
imenu ltx3.cuvantInAcolade {<Esc>ea}1
imenu ltx3.cuvantInComanda \{<Esc>ea}2
imenu ltx3.cuvantTextsc \textsc{<Esc>ea}3
imenu ltx3.cuvantTexttt \texttt{<Esc>ea}4
imenu ltx3.cuvantTextit \textit{<Esc>ea}5
imenu ltx3.cuvantSubliniat \underline{<Esc>ea}6
imenu ltx3.litSubliniata \underline{<Esc>la}7
imenu ltx3.litInAcolade {<Esc>la}8
40Termenul „declarație“ este cel folosit chiar de Leslie Lamport. A se vedea
Lamport[21, p.27].
41Același fontpoate ﬁ normal sau cursiv, aldin și așa mai departe.
42Vezi mai sus pagina 209, rândul 11.
43Observația aceasta am preluat-o de la Lamport[21, p.37].
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 212 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
Felul în care funcționează meniurile este destul de evident. Treceți
Vim în modul insert . Puneți cursorul în fața cuvântului sau a
literei. Dați comanda și asta este tot. Restul este doar exercițiu.
Comenzile de mai sus au însă un rol destul de limitat. S-ar putea
să am cu Vim divergențe în privința ideii de cuvânt. Să modiﬁc ceea 5
ce înțelege Vim prin cuvânt? Uneori ar ﬁ absurd să fac așa ceva.
Pentru mine, text.tex reprezintă un singur cuvânt. Din păcate,
eu folosesc înțelesul termenului respectiv. Vim se orientează după
punctul pus în numele ﬁșierului. N-am însă nici un interes să schimb
felul în care Vim înțelege rolul punctului. 10
Toată lumea știe că editoarele de birou au o soluție simplă la
problema de mai sus: selectezi textul și apeși pe un buton virtual;
porțiunea selectată își schimbă forma pe ecran. Nu este chiar așa de
greu să construim meniuri Vim care ne permit să lucrăm cu porțiuni
de text selectate. 15
menu ltx3n.selInAcolade xi{<Esc>pa}1
menu ltx3n.selInComanda xi\{<Esc>pa}2
menu ltx3n.selTextsc xi\textsc{<Esc>pa}3
menu ltx3n.selTexttt xi\texttt{<Esc>pa}4
menu ltx3n.selTextit xi\textit{<Esc>pa}5
Aceste meniuri trebuie studiate ceva mai atent decât cele de mai
sus. Ele nu sunt active în modul insert și este ﬁresc să ﬁe așa.
Atunci când selectați text, Vim își schimbă modul. Când exersați,
acordați atenție și deosebirilor dintre efectul comenzilor în modul
(insert) select și modul vizual , precum și rolului punctului din 20
care începeți selecția.
Cred că acum vestea proastă și vestea bună în legătură cu L ATEX
(și Vim!) au prins deja contur. Vestea proastă este c-ar trebui să
dobândiți un minimum de deprinderi de programatoare sau pro-
gramator. Vestea bună este legată de ﬂexibilitatea sistemului și de 25
posibilitatea de a face (în principiu) orice cu textul tipărit.
Felul în care sunt percepute cele două vești depinde în cea mai
mare parte de câtă programare știți deja. Dacă știți programare,
s-ar putea să ﬁți uimită sau uimit să vedeți câte lucruri se pot face
fără structuri condiționale, funcții, obiecte și altele. Dacă nu știți, 30
s-ar putea să nu apreciați corect cât de multe lucruri face sistemul
pentru dumneavoastră și cât de puțin investiți, de fapt, în raport
cu ceea ce primiți.
a2tehno.tex 213 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
B.1.3.4 Ziua a patra
Prin ce ai deosebi dintr-o privire un eseu academic (ﬁlosoﬁc sau nu)
de o lucrare de factură neacademică (un articol de ziar, de exem-
plu)? Notele de subsol, uneori foarte abundente, disting imediat
eseul academic de lucrările neacademice. 5
Producerea impecabilă de note de subsol este unul dintre atuurile notele de
subsol LATEX. Comanda prin care sunt realizate notele de subsol este foarte
simplă. Iată codul pentru un meniu Vim în modul insert :
imenu ltx4.Nota\ de\ subsol \footnote{}<Left>1
imenu ltx4.Nota\ marginala \marginpar{}<Left>2
După cum se vede din a doua linie de cod de mai sus, comanda
pentru nota care apare pe margine este asemănătoare cu aceea pen- 10
tru nota de subsol. Dacă este vorba despre un document tipărit pe
ambele fețe ale foii (o carte), atunci L ATEX plasează automat nota
pe marginea exterioară. O subtilitate a notei marginale o reprezintă
posibilitatea de a folosi două valori pentru argumentul comenzii: una
pentru marginea din stânga, alta pentru cea din dreapta. Puteți stu- 15
dia diferența plasând comanda \marginpar[stânga]{dreapta} în
diverse puncte ale textului, în așa fel încât s-apară când pe pagini
pare, când pe pagini impare. Nu lăsați una dintre paranteze fără
conținut; sistemul va interpreta paranteza goală ca pe o comandă și
nu va aﬁșa nimic. 20
B.1.3.4.1 Acolo unde scriau tipograﬁi Închipuiți-vă că sun-
teți într-o tipograﬁe veche. Bătrânul meșter tipograf culege textul
literă cu literă. Caută prin cutiile din fața sa litere și formează rân-
duri. La capăt de rând desparte-n silabe, dacă este cazul, și trece pe
rândul următor. Și tot așa până termină un alineat și apoi întreaga 25
pagină de carte. Apare însă o problemă. Textul rândurilor nu se
termină exact în marginea din dreapta. Arată mai mult ca textul
dactilograﬁat decât ca un text tipărit.
Într-o altă formă, problema apărea și-n cazul articolelor de ziar.
Articolului i se rezerva un anumit spațiu în pagina de ziar. Se în- 30
tâmpla însă ca articolul să ﬁe un pic prea scurt și să nu umple bine
locul rezervat. Nu-i nimic, spuneau tipograﬁi. Aici scriem noi!
Tipograﬁi „scriau“, cu spații albe. Se punea „albitură“. În zi-
lele noastre un program de așezare în pagină a textului, cum este
LATEX,scrie și el precum vechii tipograﬁ. 35
În mod normal, L ATEX produce o aliniere a textului atât la mar-
ginea din stânga, cât și la cea din dreapta. Uneori nu reușește să
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 214 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
încadreze exact textul între margini sau în spațiul vertical alocat
și compilatorul se plânge de existența unor bad boxes . Acesta este
este cel de al treilea tip de mesaje pe care le primim de la compi-
lator. Putem primi mesaje cu privire la erori (de sintaxă L ATEX),
avertismente (de exemplu, ni se atrage atenția că trebuie să recom- 5
pilăm sursa) sau aceste mesaje cu privire la textul care nu încape
bine în cutii.
Dacă are prea mult text pe un rând, L ATEX spune că a apărut
ooverfull \hbox. . Dacă are prea puțin text pe un rând, L ATEX
spune că a apărut o underfull \hbox. . Să studiem puțin exemplul 10
care urmează.
Cuvinte magice pentru ucenicii
vrăjitori când
nu reușesc să compileze
programul:ab:rasintaxadabra
ab:racompiladabraCuvinte magice pentru
ucenicii vrăjitori când nu
reușesc să compileze pro-
gramul:ab:rasintaxadabra
ab:racompiladabrabad
box(es)
Inițial sistemul s-a plâns c-au apărut cutii orizontale prea puțin
umplute. El nu știe unde vreau să folosesc două puncte pentru a
introduce o enumerare și unde cele două puncte fac parte din ex- 15
presia magică. Am pus un spațiu alb după două puncte, acolo unde
introduc enumerarea. Rezultatul nu a fost total reușit. Sistemul nu
știa cum să despartă-n silabe cuvinte magice. Comanda \-îi spune
unde poate separa silabele. Acum situația s-ar îndrepta automat
dacă sistemul ar ști că textul este în română. În prima săptămână, 20
este mai bine să lăsați sistemul setat doar pentru limba engleză.
Dacă faceți exerciții cu un exemplu similar, forțați despărțirile în
silabe după regulile limbii române. Aveți mai jos exemplul cuvântu-
lui „uceni\-cii “.
Cuvinte magice pentru
uceni\-cii
vrăjitori când
nu reușesc să compileze
programul: ab:rasin\-taxadabra
ab:racompiladabraCuvinte magice pentru uceni-
cii vrăjitori când nu reușesc să
compileze programul: ab:rasin-
taxadabra ab:racompiladabra
25
Cele două casete arată total diferit. Prima este dezastruoasă.
Cuvintele sunt dispuse cu vădită stângăcie. A doua este mult mai
echilibrată.
Putem scrie, precum tipograﬁi, cu spații albe pe orizontală sau pe
verticală? Desigur că da. La urma urmei, în L ATEX, putem programa 30
orice acțiune pe care ar executa-o un tipograf de modă veche.
Comenzile folosite sunt \hspace{} și\vspace{} . Între acolade
a2tehno.tex 215 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
trebuie indicată o valoare numerică, ﬁe în unități de măsură uzuale,
ﬁe în unități de măsură tipograﬁce.
Dacă studiați puțin vizualizatorul Yap al mediului integrat, ve-
deți că este capabil să aﬁșeze atât date cu privire la sursă, cât și
cu privire la paginile pregătite pentru tipar. Mișcați cursorul și, de 5
asemenea, schimbați pagina la care vă aﬂați pentru a sesiza felul în
care se schimbă aceste date. Poziția cursorului pe pagină este indi-
cată pe coordonatele carteziene. Unitățile de măsură folosite sunt
numite „puncte“. Yapfolosește prescurtarea pt.
Acum putem ilustra pe un exemplu introducerea de spațiu alb 10
pe orizontală sau pe verticală. Practic, scriu un text, compilez, vi-
zualizez, măsor cu ajutorul Yap și introduc comenzile pentru a scrie
„precum tipograﬁi“.
Eseul filosofic Eseul filosofic\\
Eseul\hspace{68pt} filosofic\par
\vspace{10pt}
Eseul filosoficEseul ﬁlosoﬁc Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁc
Eseul ﬁlosoﬁcspații albe
Modul de lucru descris mai sus NU este însă recomandabil. El 15
folosește partea cea mai discutabilă din wysiwyg : ideea de a ne
plimba cu cursorul pe ecran și de a aprecia „din ochi“ poziția în care
plasăm textul.
LATEX oferă posibilitatea unor calcule precise. Ar trebui să ne fa-
cem un proiect de aranjare în pagină. S-ar putea însă ca ziua a patra 20
să aibă o valoare simbolică: suntem încă între lucrul aproximativ (și
comod) și acribia L ATEX.
B.1.3.4.2 Mediile L ATEXCe facem însă dacă vrem ca textul să
ﬁe aliniat doar la marginea din stânga? Sau dacă dorim să-l aliniem
doar la dreapta? Sau să-l centrăm. Trebuie să-i spunem tipografului 25
cum să aranjeze textul.
Pentru a rezolva problema de mai sus putem folosi mediile
LATEX. Mediile nu sunt altceva decât o pereche de comenzi \begin{}
\end{} . Perechea aceasta de comenzi se comportă exact ca o pereche
de paranteze. Numele mediului este trecut între acolade și trebuie 30
să ﬁe același după begin și după end.
La ce slujește un mediu? Să zicem că vrem să avem un alineat
sau mai multe cu text centrat. Atunci împarantezăm textul pe care
vrem să-l centrăm între comenzile unui mediu.
Primul exemplu de medii va ﬁ cel pentru centrarea textului, res- 35
pectiv alinierea la stânga sau la dreapta.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 216 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
\begin{center}Eseul\end{center}
\begin{flushleft}
filosofic
\end{flushleft}
\begin{flushright}
filosofic
\end{flushright}Eseul
ﬁlosoﬁc
ﬁlosoﬁc
Dacă studiați atent exemplele de mai sus, vedeți că toate cele trei
medii, când se încheie efectul lor, fac trecerea la modul vertical. Nu
trebuie însă să trageți de aici concluzia că orice mediu face trecerea
la un nou alineat atunci când se termină. 5
Cum am putea construi meniuri Vim pentru a scrie mai ușor
comenzile pentru medii? Mai jos sunt oferite două genuri de soluții.
imenu ltx4.mediuOriz \begin{}\end{}<Esc>3ba1
imenu ltx4.mediuVer \begin{}<CR><CR>\end{}<Esc>2<Up><Right>a2
imenu ltx4.mediu <Esc>:let nume=inputdialog("Mediul?\n itemize3
\n enumerate\n description\n flushleft\n center\n quote4
\n quotation\n verse\n verbatim ")<CR>:let mediu="\\begin{".nume."}5
\n\n\\end{".nume."}"<CR>:put=mediu<CR><Down><Home>i6
Prima soluție are două versiuni. Mai întâi este creat un meniu care
ne ajută să inserăm un mediu într-o linie de program. A doua ver-
siune a primului gen de meniu ne permite să scriem însă într-un 10
mod mult mai lizibil codul aferent unui mediu.
Problema primului gen de meniuri este aceea că trebuie să scriem
de două ori numele mediului. Aceasta este adesea o sursă de erori.
Uneori uiți să scrii numele mediului în acoladele lui end. Alteori
greșești ceva într-una dintre instanțele numelui. 15
Al doilea gen de meniuri încearcă să rezolve problema de mai
sus. Prețul plătit este un cod Vim ceva mai complicat. Am redat
doar varianta de scriere pe verticală a mediului în a doua versiune. meniuri
cu casetă
de dialogAcest meniu face să apară o casetă de dialog. Există chiar și o listă
cu nume de medii. Ea are doar un caracter orientativ. Puteți să 20
scrieți ce nume vreți în caseta de dialog. Trebuie dat apoi un clic
pe butonul okal casetei și mediul va apărea în ﬁșier. Nu rămâne
decât să puneți ceva între începutul și sfârșitul mediului.
Nu uitați că rândurile 3-6reprezintă un singur rând logic Vim.
Mărimea paginii de hârtie, ca și ecranul, ne obligă să fragmentăm 25
acest rând în mai mute rânduri vizuale.44
Cu ajutorul mediilor pot ﬁ create diverse tipuri de liste. Sintaxa
comenzilor este lesne de-nțeles dacă studiați exemplul care urmează.
44Cred că este mai comod să folosiți situl cărții, de unde puteți prelua codul
ca atare, fără să ﬁți nevoite sau nevoiți să retastați totul.
a2tehno.tex 217 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
\begin{itemize}
\item Primul pe listă
\item Al doilea pe listă
\item Al treilea pe listă
\end{itemize}
\begin{enumerate}
\item Primul pe listă
\item Al doilea pe listă
\item Al treilea pe listă
\end{enumerate}
\begin{description}
\item [Primul] pe listă
\item [Al doilea] pe listă
\item [Al treilea] pe listă
\end{description}•Primul pe listă
•Al doilea pe listă
•Al treilea pe listă
1. Primul pe listă
2. Al doilea pe listă
3. Al treilea pe listă
Primul pe listă
Al doilea pe listă
Al treilea pe listă
Alte medii ne permit introducerea de citate în text sau a versuri-
lor. Pentru citate scurte este potrivit mediul quote . Pentru citatele
mai lungi mediul quotation este mai adecvat; el formatează citatul
ca pe un text de sine stătător. 5
LATEX, care este standardul de facto când este vorba despre tipă-
rirea de cărți de informatică, are desigur și posibilități de reprodu-
cere a progamelor sau fragmentelor de program. Liniile de program
pe care le vedeți în această carte sunt realizate cu mediul verbatim .
Mediul acesta poate ﬁ folosit însă ori de câte ori vrem să dăm unei 10
porțiuni de text aerul de pagină dactilograﬁată.
B.1.3.4.3 Modul matematic LATEX este vestit mai ales pen-
tru capacitățile sale de a produce formule matematice. Oricât de
repede am trece în revistă sintaxa limbajului L ATEX,nu se poate să
nu spunem câteva cuvinte despre modul matematic. 15
Chiar și-n texte care nu sunt de factură matematică, vrem adesea
să folosim indici. Pentru a face acest lucru în L ATEX trebuie să tre-
cem sistemul în modul matematic. Dacă folosim mediul math putem
insera fragmentul de text matematic într-un alineat uzual. Mediul
math face mai întâi trecerea de la modul vertical sau orizontal la 20
modul matematic și, la ieșire, revine în modul orizontal.
Să vedem practic cum putem scrie indici:
Indice suprascris
\begin{math}x^i\end{math}\\
Indice subscris
\begin{math}x_j\end{math}\\
Doi indiciIndice suprascris xi
Indice subscris xj
Doi indici xij
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 218 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
Arsenalul de simboluri care pot ﬁ folosite în modul matematic
este impresionant. Săgețile, de pildă, la care am recurs și noi pe
parcurs sunt inserate cu ajutorul modului matematic.
A\rightarrow{}B\hspace{50pt}
A\Rightarrow{}B\\
B\leftarrow{}A\hspace{50pt}
B\Leftarrow{}AA→B A⇒B
B←A B⇐A
Există și un mod prescurtat de a nota modul matematic care 5
servește la inserarea de formule în rândurile obișnuite de text. Este
important să menționăm această notație prescurtată pentru că ea
dezleagă misterul încă unuia dintre cele zece simboluri speciale din
LATEX. În loc de \begin{math}\end{math} putem scrie doar $$.
Modul matematic ne va dezvălui secretele încă unuia dintre sem- 10
nele rezervate. Semnul &servește la realizarea de tabele. Iar fără
tabele nu putem, de fapt, scrie un text matematic ceva mai compli-
cat. O matrice, de exemplu, trebuie construită ca un tabel. Exemplul
unei matrici foarte simple încheie, de altfel, incursiunea aceasta în
zona scrierii matematice. 15
\begin{displaymath}
\begin{array}{ccc}
1 & 0 & 1 \\
0 & 1 & 0 \\
1 & 0 & 1
\end{array}
\end{displaymath}1 0 1
0 1 0
1 0 1matrice
Exemplul necesită câteva comentarii. N-am primi de la compila-
tor un mesaj de eroare dac-am folosi mediul math . Pentru aﬁșarea
de sine stătătoare a unei formule trebuie să folosim însă mediul
displaymath . Textul matematic nu mai este încastrat în alineat, 20
lucru care nu prea ar avea, de altfel, sens în cazul matricii.
Mediul array nu poate ﬁ invocat decât în modul matematic. Cele
sau cei care au învățat limbajul Pascal la informatică știu desigur
căarray are sensul tehnic de tabel.
În cazul mediului array trebuie să indicăm nu doar numele me- 25
diului, ci și formatarea coloanelor. De aici prezența imediat atunci
când începe mediul a unei perechi de acolade. Litera cindică faptul
că textul de pe coloană trebuie centrat. Sunt trei litere pentru că
sunt trei coloane.
Separatorul coloanelor este semnul &. Folosirea celor două bare 30
oblice inverse este aidoma celei din modul text. Ele comandă trece-
rea la un nou rând.
a2tehno.tex 219 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
B.1.3.5 Ziua a cincea
Ziua anterioară a fost încărcată, așa c-am rezervat pentru astăzi
elementul care încoronează posibilitatea de a scrie eseuri în stil aca-
demic: sistemul trimiterilor. Trimiterile fac posibilă lectura neliniară
a eseurilor mai ample. 5
B.1.3.5.1 Trimiterile în limbajul L ATEXComanda \label{}
am amintit-o deja, în contextul discuției despre comenzile de secțio-
nare. Rolul ei nu a fost însă discutat.
În limba engleză, label înseamnă etichetă . Comanda \label{}
nu este singurul mod de a construi etichete în lumea mai largă a 10
sistemului L ATEX. Vă veți întâlni cu etichete și atunci când folosiți
baze de date de tip BibTEX. Rolul unei etichete este de a marca un
loc în text. Locul respectiv se aﬂă într-o anumită secțiune a textului,
pe o anumită pagină sau pe un anumit rând. Ne putem folosi de el
pentru a trimite la secțiunea, la pagina sau la rândul respectiv. 15
De ce nu folosim numărul secțiunii? Motivul este foarte simplu.
Numărul secțiunii se poate schimba, dacă modiﬁcăm structura tex-
tului. Folosim etichete unice. Chiar dacă locul lor în text se schimbă,
sistemul poate stabili unde se aﬂă în momentul compilării. Atenție
doar la faptul că, în cazul etichetelor, este nevoie de cel puțin două 20
compilări. La o primă compilare sistemul stabilește locul etichetelor
în text. La a doua compilare sistemul face legăturile între trimiteri
și locul către care se face trimiterea.
Care sunt comenzile pentru trimiteri? Pentru a trimite la o sec-
țiune din text se folosește comanda \ref{} . Argumentul comenzii \ref{} 25
este o etichetă. Comanda returnează numărul secțiunii (unde este
plasată eticheta). În fața numărului trebuie să puneți expresia do-
rită. Puteți folosi, de pildă, pe \textsection{} , care va produce
simbolul §.
Pentru a ne referi la o pagină trebuie să folosim o altă comandă, 30
\pageref{} . Argumentul comenzii este tot o etichetă. Spre deose- \pageref{}
bire de \ref{} , rezultatul lui \pageref{} este un număr de pagină.
Sistemul descris mai sus are un caracter general. Pe măsură ce
învățați mai multe despre bibliograﬁe, ﬁguri, tabele, veți vedea că
același mecanism este folosit pentru a ne referi la intrări din biblio- 35
graﬁe, ﬁguri sau tabele.
Cu tot zgomotul în jurul hipertextului și a paginilor de web,
acestea nu fac decât să exploateze pe larg ideea trimiterilor. Ceea
ce era folosit doar în lucrările academice a ajuns să ﬁe utilizat de
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 220 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
către toată lumea. Senzația produsă de aceste trimiteri pe Internet
este una mai ciudată, pentru că, în vreme ce o trimitere de factură
tradițională la un text presupunea eforturi de deplasare și căutare
prin biblioteci, acum textul la care se face trimitere sau imaginea
apar cu mare repeziciune pe ecran. 5
B.1.3.5.1.1 Vim și navigarea prin intermediul tag-urilor
Dac-ați lucrat cu Vim sau cu alte editoare pentru programare ați
observat în meniuri sau la explicațiile pictogramelor că există po-
sibilitatea de a construi tag-uri. Pe bara cu instrumente din Vim
vedeți o pictogramă cu un ciocan pus peste o etichetă de forma ce- 10
lor care se leagă de valize la aeroporturi. Le voi zice tag-uri, pentru
a nu le confunda cu etichetele ( labels ).
Vim n-are inclus în kit-ul de instalare programul ctags care cre-
ează tag-uri. Acest program trebuie descărcat separat de la adresa
de Internet < http://ctags.sourceforge.net >. Programul ctags 15
este scris de către Darren Hiebert. Acest program poate crea tag-uri
pentru o sumedenie de limbaje de programare. Versiunea lui Hiebert
nu include însă și L ATEX.
Programul lui Hiebert poate ﬁ extins pentru a include și tag-
uri pentru L ATEX. Mergeți la adresa < http://www.unb.ca/chem/ tag-uri
pentru
LATEX20
ajit/vim.htm > și veți găsi o versiune pentru Windows a ctags
care produce și tag-uri pentru L ATEX. Sursele suplimentare necesare
pentru a recompila programul lui Hiebert cu sprijin pentru L ATEX
sunt scrise de către Ajit J. Thakkar.
Ce faceți cu ctags ? Îl puneți într-un dosar aﬂat pe un path , o 25
cale pe care caută sistemul Windows. Asta este tot. Vim are deja
pregătite comenzile pentru crearea de tag-uri.
După ce ați creat tag-urile puteți să examinați ﬁșierul tags , aﬂat
în dosarul proiectului dumneavoastră. În proiectul cărții de față
ﬁșierul respectiv are, de pildă, următorul rând: 30
ComenzileNoi anexe05tex.tex /^\\label{ComenzileNoi}$/;" l1
Pe acest rând putem desluși mai întâi numele unei etichete, apoi
cel al unui ﬁșier și o expresie regulată. Litera ldin ﬁnalul rândului
ne spune că este vorba despre o etichetă ( label). Expresia regulată
permite Vim să caute eticheta cu numele respectiv.
Acum putem explica rațiunea pentru care am recomandat ca 35
numele etichetelor să nu conțină două puncte. Dacă le conține, co-
manda de căutare generată de ctags nu va funcționa în Vim.45
45Atenție, de asemenea, la respectarea diferenței dintre majuscule și minus-
a2tehno.tex 221 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
Dacă dați, în Vim, un clic pe pictograma cu tag-ul galben, atunci
când cursorul Vim este plasat pe numele unui tag, cursorul se va
deplasa la rândul unde este declarată eticheta respectivă sau alt
element căruia ctags i-a atașat un tag. În meniul Tools din Vim
găsiți comanda necesară pentru a reveni la punctul de plecare. 5
Tag-urile sunt atât de utile încât am considerat necesar să modiﬁc
bara de instrumente Vim în așa fel încât (în locul pictogramei pentru
compilarea de surse) am pus o pictogramă pe care dacă dau un clic
cursorul revine la punctul de plecare. Mișcările acestea sunt extrem veriﬁcarea
argumen-
telor
comenzii
\ref{}de utile pentru a veriﬁca dacă argumentul unei comenzi gen \ref{} 10
este corect ales. Dacă greșesc numele etichetei, compilatorul emite
un mesaj de eroare. Reparațiile în faza compilării sunt însă mult
mai complicate.
Cu ajutorul tag-urilor puteți și naviga prin sursele L ATEX. Puteți
pune trimiteri și-n textul invizibil (la compilare) al sursei. De pildă, 15
dacă puneți numele unei etichete într-un comentariu, puteți naviga
de la acel punct la locul unde este declarată eticheta. Puneți doar
numele, nu redeclarați eticheta. Puteți pune numele etichetei și ime-
diat după comanda %prin care sunt introduse în sursă comentariile.
Programul ctags este foarte util și s-ar putea să vreți să-l extin- 20
deți. Eu, de exemplu, am adăugat în ﬁșierul latex.c scris de Ajit
J. Thakkar următoarele rânduri de cod:
addTagRegex (language,1
"\\linelabel\{[ \t]*([^} \t]+)[ \t]*\}",2
"\\1", "l,linelabel", NULL);3
Modiﬁcarea sursei programului este banală, dar folositoare. Doream
să pot găsi și etichetele care sunt puse pentru a aﬂa numărul rân-
dului de pe pagina generată de către L ATEX. 25
Compilarea sub Windows s-a dovedit a ﬁ însă mai diﬁcilă decât
credeam. Nu știu exact cum au reușit Darren Hiebert și Anjit J.
Thakkar să compileze sursele și să obțină un program dos. Cert
este că eu n-am reușit decât compilarea sub Cygwin. Dacă aveți
emulatorul de Unix instalat, dați obișnuitele comenzi ./configure 30
și, apoi, make . Partea delicată este că executabilul ctags compilat
sub Cygwin depinde tot timpul de ﬁșierul cygwin1.dll .
Versiunea ctags compilată cu cygwin apelează programul sort ctags și
sort de tip Unix! Trebuie să ștergeți cu totul programul sort.exe din
\Windows\command sau să modiﬁcați căile pe care caută Windows 35
cule. LATEX și Vim își au rădăcinile în lumea Unix, iar „Unix nu-i ca Windows“.
Unix este sensibil la diferența dintre „eseu“ și „Eseu“.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 222 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
în așa fel încât să găsească mai întâi pe sort.exe de tip Unix. Pro-
gramul Unix which vă poate spune pe ce cale se aﬂă un executabil
și, implicit, ce executabil va ﬁ apelat cu prioritate.46
Versiunea compilată cu Cygwin apelează și programul de tip sh.exe
Unix sh.exe . Eu folosesc versiunea instalată de Msys pentru sh.exe 5
și pe cea din GnuWin32 pentru sort.exe47.
Pentru început versiunea programului ctags creată de către An-
jit J. Thakkar este absolut recomandabilă. Explicațiile de mai sus
au fost doar pentru ucenicii vrăjitori.48Experiența descrisă arată,
de altfel, limitele lucrului cu unelte Unix sub Windows. Dacă vreți 10
să compilați programe C/C++ cu sursă deschisă, se pare că Linux
este incomparabil mai bun. Atâta vreme cât n-aveți aceste interese
de ucenic vrăjitor experimentat, Windows cred că rămâne o alegere
mult mai rezonabilă.
B.1.3.5.2 Comenzile noi Ca la orice limbaj de programare, 15
secretul producerii la nesfârșit de noi expresii rezidă și-n L ATEX în
posibilitatea de a combina elementele deja introduse pentru a realiza
noi construcții.
Ați remarcat desigur faptul că unele comenzi L ATEX au nume
foarte lungi. Se spune, de exemplu, \textbackslash{} . Numele 20
acesta lung nu este fără sens. El ne oferă deja o explicație a ros-
tului comenzii; ne atrage, de asemenea, atenția asupra faptului că
este o comandă pentru modul text. Dezavantajul este că e diﬁcil de
tastat. Nu este greu să deﬁnim o nouă comandă, cu un nume mai
scurt. 25
Unii folosesc comenzile noi pentru a abrevia denumiri de organi-
zații sau orice fragment de text ceva mai lung și a economisi timp
la tastare. Comenzile noi se introduc după modelul următor:
\newcommand{\bs}{\textbackslash}1
\newcommand{\ub}{Universitatea din București}2
Comanda pentru construirea unei comenzi noi are două argumente:
46Ordinea în care sunt listate căile în comanda path contează!
47Programele GnuWin32 au prioritate în path față de cele Msys, iar Cygwin
este instalată autonom, fără posibilitatea de apelare din linia de comandă ms-
dos. Doar ﬁșierul cygwin1.dll este evident pus pe o cale unde poate ﬁ găsit de
către Windows.
48S-ar putea ca unul dintre ucenici să descopere lesne cum se compilează sur-
sele ctags fără Cygwin. Eu am încercat cu Mingw și cu compilatorul C/C++
oferit gratuit, pe Internet, de către ﬁrma Borland, dar n-am reușit. Fără dis-
cuție, nu se pune problema ca ucenicii să pirateze unul dintre compilatoarele
comerciale. Acest lucru ar trebui exclus din principiu.
a2tehno.tex 223 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
unul pentru numele noii comenzi; altul pentru descrierea, în L ATEX,
a acțiunii care este întreprinsă de către sistem în momentul în care
este dată comanda respectivă. Efectul comenzilor noi de mai sus
este lesne de ilustrat:
\bs{}NumeleComenzii\\
\ub\NumeleComenzii
Universitatea din București 5
Comenzile noi (cel puțin pentru versiunea limbajului L ATEX in-
clusă în distribuția MikT EX 2.4) pot ﬁ deﬁnite oriunde în document.
Recomandarea noastră ar ﬁ să nu le plasați decât în antetul docu-
mentului principal sau într-un ﬁșier special49.
O altă recomandare ar ﬁ aceea de a nu abuza de prescurtări gen 10
bssauub. Ele scad gradul de lizibilitate al sursei. Putem foarte
lesne folosi meniuri Vim pentru a insera în text cu un singur clic
texte lungi care se repetă frecvent.
B.1.3.5.2.1 Comenzi noi cu argumente Cum procedăm
însă atunci când vrem ca noua comandă să aibă și ea o parte sau 15
mai multe părți variabile, unul sau mai multe argumente? Să zi-
cem că vrem o comandă pentru a tipări comenzile L ATEX sub forma
unui text. În orice caz ne trebuie o parte variabilă pentru numele
comenzii.
S-ar putea ca multă lume să știe din logică ideea de a compara 20
o variabiă cu o lacună într-un text. În L ATEX asemenea lacune sunt
notate cu simbolul #. În mod obligatoriu acest simbol trebuie să ﬁe
urmat de un număr. Aici numărul este ca și un nume pentru lacuna
respectivă.
Acum s-a dezlegat și misterul ultimului simbol rezervat. Simbolul 25
#servește deci la marcarea, în deﬁniția unei noi comenzi, a locului
argumentelor.
Să vedem cum ar arăta practic comanda noastră pentru trans-
formarea comenzilor L ATEX în text:
\newcommand{\cmd}[1]{\texttt{\bs{#1}\{\}}}1
Se observă că, după numele comenzii noi, urmează o paranteză 30
dreaptă în care este speciﬁcat numărul de argumente. Noi avem
nevoie de un singur argument, pentru numele comenzii. Exemplul
care urmează ilustrează folosirea noii comenzi.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 224 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
\cmd{section}\\
\cmd{label}\\
\cmd{ref}\section{}
\label{}
\ref{}
B.1.3.5.3 Mediile noi Putem extinde nu numai mulțimea co-
menzilor L ATEX, ci și pe aceea a mediilor L ATEX. Exemplul nostru
este, din nou, foarte simplu. El ilustrează însă principiul general
folosit pentru a construi medii noi. 5
În unele cărți există pasaje scrise cu litere mai mici. Aceste pa-
saje discută uneori detalii ale unei probleme. Alteori sunt aprofun-
date aspecte mai diﬁcile ale chestiunii discutate. Pentru a realiza
un mediu în care scriem asemenea pasaje putem folosi următoarea
deﬁniție: 10
\newenvironment{caNotaDeSubsol}{\footnotesize }{\normalsize}1
Comanda prin care deﬁnim un mediu nou are trei argumente: nu-
mele mediului, o speciﬁcare a ceea ce se întâmplă când începe mediul
și o speciﬁcare a ceea ce se petrece când mediul se încheie.50
Să folosim acum mediul nostru:
Text normal.\\
\begin{caNotaDeSubsol}
Text care poate fi omis
la o primă lectură.
\end{caNotaDeSubsol}\\
Din nou text normal.Text normal.
Text care poate ﬁ omis la o primă lec-
tură.
Din nou text normal.15
Se observă că mediul face exact ce i-am spus să facă. De pildă, la
ieșire, nu rupe rândul, nu creează nici aliniat; doar trece la o literă
cu corpul normal în textul respectiv.
Ca și comenzile, mediile pot ﬁ deﬁnite în orice punct al textului.
Lucrul acesta poate să aibă sens în cazul exemplului de mai sus, 20
pentru că nu folosesc acest mediu decât în această secțiune. Nu
sens să procedăm așa când vrem să folosim sistematic un mediu.51
49Pentru ﬁșierul special, care are extensia stya se vedea §B.1.3.6.2
50Termenii begin șiendindică tocmai ceea ce arată și sensul lor în engleză:
un început și un sfârșit.
51Programul ctags (vezi aici §B.1.3.5.1.1) este de mare ajutor în reperarea
deﬁnițiilor comenzilor și mediilor. Cu tot sprijinul pe care l-am primi din partea
tag-urilor în regăsirea deﬁnițiilor, cred că este absolut recomandabil să construim
în mod disciplinat sursa LATEX.
a2tehno.tex 225 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
B.1.3.6 Ziua a șasea
LATEX ne oferă toate avantajele unui limbaj de programare. Desigur,
el este prea specializat pe tipărirea de texte pentru a-l folosi comod
în alte scopuri.52Când este vorba despre tipărirea de texte avantajul
TEX și L ATEX este acela de a ne permite să punem textul în pagină 5
așa cum dorim.
B.1.3.6.1 Pachetele L ATEXS-ar putea ca multe dintre proble-
mele care ne frământă pe noi să ﬁ fost rezolvate de multă vreme de
către alții. Comunitatea persoanelor care folosesc L ATEX este puter-
nică și aproape sigur veți găsi pe cineva care a dat deja o soluție. 10
Putem desigur îmbunătăți rezolvările date de către alții. Le pu-
tem mula după dorințele noastre. n-are însă rost să „reinventăm
roata“.
Rezultatele obținute deja sunt „împachetate“ și doar trebuie in-
stalate, integrate în sistemul L ATEX pe care-l folosiți. MikT EX insta- 15
lează o mulțime de astfel de pachete.
Sistemul trebuie anunțat când vreți să folosiți un anumit pa-
chet. Persoanele care știu un limbaj de programare gen Pascal sau
C/C++ sunt probabil intrigate de faptul c-am tot insistat asupra
calităților ce limbaj de programare ale T EX/LATEX. Unde sunt struc- 20
turile condiționale? Puneți în antet53comanda următoare:
\usepackage{ifthen}1
Comanda cere sistemului să utilizeze pachetul ifthen .
Sistemul are o serie de contoare în care ține date importante contoare
pentru așezarea în pagină. Așa este, de pildă, contorul page , unde
este ținut numărul paginii curente. 25
52Leslie Lamport vorbește tot timpul despre LATEX ca despre un sistem de
macro -uri T EX. Este o doză de modestie exagerată în acest fel de a vorbi. Pe
de altă parte, dacă ținem cont că macro -urile ne permit deﬁnirea altor macro –
uri, vedem că este vorba de un limbaj. În sens strict, un macro este o serie de
instrucțiuni care pot ﬁ apelate apăsând o tastă sau folosind un cuvânt-cheie.
Procesoare de cuvinte din complexele de programe pentru birou dau posibilita-
tea utilizatorilor de a crea macro -uri. Termenul „macro“ sugerează ideea că ne
aﬂăm la un nivel superior celui micro , unde operează limbajul de programare
propriu-zis. Dacă tratăm LATEX în același fel, atunci limbajul propriu-zis este
TEX. Noi preferăm să tratăm LATEX ca pe un limbaj de nivel înalt și T EX ca
limbajul procesorului de texte.
53Dacă puneți această comandă în corpul documentului, veți primi un mesaj
de eroare de la compilator.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 226 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
Putem chiar aﬁșa numărul paginii scriind \thepage{} în text.
Preﬁxul these pune în fața oricărui contor, atunci când vrem să-i
aﬂăm valoarea. Putem aﬂa valoarea din contor cu ajutorului lui
\value{page} , dar această comandă o putem folosi doar în argu-
mentul unei alte comenzi, cum ar ﬁ \isodd{} , care ne spune dacă 5
un număr este impar sau nu.
Acum puteți scrie o comandă al cărei rezultat ne va spune dacă
suntem pe o pagină pară sau pe una impară:
\ifthenelse{\isodd{\thepage}}
{Pagina este impară!}
{Pagina este pară!}Pagina este impară!
Comanda aceasta, cu unele îmbunătățiri,54vă poate ﬁ de real 10
folos dacă vreți ca aspectul unei pagini pare să difere de cel al unei
pagini impare. De exemplu, s-ar putea să vrem să plasăm diferit o
imagine. Nu trebuie să-mi fac griji dacă modiﬁc documentul. Struc-
tura condițională va asigura modiﬁcarea aspectului paginii.
Comanda \ifthenelse{}{}{} are trei argumente: o condiție, un 15
argument care este executat atunci când condiția este adevărată și
unul care este executat când ea este falsă.
Unde se aﬂă, de fapt, ifthen ? Cum l-am putea găsi? Căutați
în dosarul unde este instalată distribuția MikT EX un ﬁșier denumit
ifthen.sty . Îl găsiți pe o cale tex\latex\base . Face parte din 20
nucleul sistemului L ATEX. Acest nucleu, în întregimea sa, este tratat,
la instalare, ca un pachet unic, denumit ltxbase . Nu puteți însă
apela direct acest pachet. Trebuie să apelați componentele sale.
Cum putem aﬂa ce pachete suplimentare a instalat sau poate
instala MikT EX? În versiunile 2.3 și 2.4 folosiți MikT EX Package 25
Manager . Cu ajutorul acestui program puteți găsi informații despre
pachete.
Trebuie să treacă însă ceva timp până puteți folosi pachete ceva
mai complicate. În orice caz trebuie citită documentația aferentă
și testat totul pe ﬁșiere destinate exercițiilor, înainte de a trece la 30
utilizarea propriu-zisă.
Nu modiﬁcați în nici un caz ﬁșierul ifthen . Dacă simțiți nevoia
54Rezultatul comenzii \thepage depinde de generarea numărului paginii; în
partea de sus a paginii veți găsi în page încă numărul paginii anterioare (a se
vedea explicația în Lamport[21, p.135]). Soluția sugerată de către Lamport[21,
p.196] este să declarăm o etichetă de genul aceastaPagina și apoi să dăm condi-
ției forma \isodd{\pageref{aceastaPagina}} . Atenție și la necesitatea de a da
mai multe compilări pentru a obține rezultatul dorit. Citiți atent avertismentele
din mesajele compilatorului!
a2tehno.tex 227 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
să experimentați, faceți o copie a ﬁșierului, redenumiți-o și puneți-o
în dosarul localtexmf55.
Nu aș sfătui totuși pe nimeni să experimenteze cu ifthen . Un
exemplu mai practic este dat în secțiunea care urmează.
B.1.3.6.1.1 Letrinele Unora le place să înceapă secțiunile 5
mai importante, cum ar ﬁ capitolele unei cărți, cu o literă supradi-
mensionată, care are înălțimea a două-trei rânduri. Această literă
se numește letrină .
Am putea meșteri, urmând indicațiile din literatură,56o comandă
pentru letrine: 10
\newcommand{\letrina}[3]{\noindent\hangindent=#11
\hangafter=-#2\hskip-#1\smash{\hbox to #12
{#3\hfill}}\ignorespaces}3
\letrina{15pt}{2}
{\Huge E}seul filosofic Eseul ﬁlosoﬁc
Exemplul acesta este dat special pentru a arăta ce util ar ﬁ un
pachet special dedicat rezolvării problemei cu care ne confruntăm.
Pentru exercițiul real încărcați pachetul lettrine .
\lettrine[lines=1]{E}seul
filosofic Eseul ﬁlosoﬁc15
Soluția lui Daniel Flipo, autorul pachetului lettrine , este evi-
dent mai ușor de folosit. Dacă studiați documentația aferentă pa-
chetului, veți descoperi o mulțime de posibilități de a crea letrine.
B.1.3.6.2 Fișierul de tip sty Comenzile de utilizare a pache-
telor, deﬁnițiile de noi comenzi și de noi medii sunt reutilizabile. 20
Dacă le-am pune într-un ﬁșier, am putea muta lesne ﬁșierul respec-
tiv dintr-un proiect într-altul. În plus, ﬁșierul respectiv ar face ca
antetul documentului principal să ﬁe mult mai concis.
Extensia ﬁșierului în care punem pachetele pe care le utilizăm și
deﬁnițiile comenzilor și mediilor este sty. 25
Sintaxa ﬁșierelor de tip stydiferă de cea a din ﬁșierele de tip
tex. Diferențele față de ceea ce am văzut până acum sunt ușor de
sesizat, dacă cercetați cu atenție exemplul de mai jos. Am extras
chiar o parte din ﬁșierul styfolosit pentru această carte.
55Acesta este, de regulă, numele dosarului unde stau ﬁșierele create local sau
pachetele instalate suplimentar de către dumneavoastră. Nu uitați să folosiți
programul MikTEX Options pentru a reîmprospăta baza de date a sistemului
TEX.
56Aici folosim ideile lui Seroul[39, p.83]
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 228 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
\ProvidesPackage{eseu}1
\RequirePackage{ifthen}2
\RequirePackage{lettrine}3
\RequirePackage{url}4
%==========================5
\setcounter{secnumdepth}{5}6
%==========================7
\newcommand{\bs}{\textbackslash}8
Pe primul rând se arată modul în care se comunică L ATEX care este
pachetul furnizat. Apoi se vede cum, în loc de \usepackage{} tre-
buie folosită comanda \RequirePackage{}
În ﬁșierul styputem deﬁni comenzi sau medii noi. Putem, de
asemenea, modiﬁca elemente ale sistemului: valori ale unor variabile, 5
deﬁniții ale unor comenzi și medii. Pe rândul 6 din exemplul de
mai sus este modiﬁcată valoarea până la care L ATEX dă numere
secțiunilor unei cărți.
Dacă redeﬁniți o comandă trebuie să faceți acest lucru în mod
explicit: folosiți \renewcommand{} . Dacă redeﬁniți un mediu, folosiți 10
\renewenvironment{} .
Utilizarea ﬁșierului stycreat este foarte simplă. În cazul ﬁșierului
eseu.sty , în ﬁșierul principal al proiectului introducem o comandă
\usepackage{eseu} . Acest mod de a proceda este foarte logic; la
urma urmei, ﬁșierul stycreat constituie pachetul cu soluțiile speci- 15
ﬁce proiectului respectiv.
B.1.3.7 A șaptea zi
Dac-ați ajuns până aici, nu doar cu lectura, ci și cu exercițiile, este
foarte bine. Aproape c-am putea da comanda T EX\relax . Această
comandă este dată atunci când argumentul trebuie să ﬁe o acțiune, 20
dar – în fapt – sistemul n-are nimic de întreprins.57
Oricine utilizează un procesor de cuvinte obișnuit, la nivelul cerut
de un eseu ﬁlosoﬁc curent (fără tabele, formule, imagini), poate să
obțină acum cu L ATEX tot ce ar obține și cu editorul de birou. Cu
unele excepții! Ce facem dacă vrem să schimbăm structura paginii, 25
de pildă? Acest lucru este ușor de făcut cu editorul de birou.
57Seroul[39, p.288] explică utilitatea deosebită a acestei comenzi. Fără a intra
în detalii, putem spune că ea servește la eliminarea unor ambiguități care ar
putea ﬁ generate prin combinarea comenzilor T EX și a textului documentului.
Sistemul trebuie să știe unde să se oprească. În documentele scrise în LATEX
nu veți vedea această comandă. Dacă vă uitați prin ﬁșiere stysoﬁsticate aveți
destul de repede șansa să vă întâlniți cu ea.
a2tehno.tex 229 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
Răspunsul la întrebarea de mai sus îl vom da în continuare. Ar
trebui precizat însă că, mai important, în acest moment, este să
treceți în revistă întreg complexul de resurse oferit de către L ATEX.
B.1.3.7.1 Structura paginii Dacă scrieți o lucrare de seminar
sau o lucrare de diplomă, recomandarea noastră fermă este să nu 5
modiﬁcați dimensiunile standard furnizate automat de către L ATEX.
Sistemul este special conceput pentru a ne bate cât mai puțin capul
cu forma textului. Autoarea sau autorul răspund de conținut, L ATEX
se îngrijește de formă.
Ce ne facem însă dacă intră în joc alte constrângeri? O carte are, 10
de exemplu, un format cu particularitățile sale. În acest caz, este
acceptabilă modiﬁcarea structurii paginii.
LATEX n-ar ﬁ deloc un limbaj comod dacă am vrea să scriem pro-
grame care să rezolve ecuații. Nu aceasta este menirea sa. Formatul
comenzilor, numele lor ample și explicite sunt însă extrem de utile 15
pentru tehnoredactare. Rândurile de mai jos sunt extrase din ﬁșierul
styal cărții de față. Ele aproape nu necesită comentarii.
\oddsidemargin=2.2mm1
\evensidemargin=10mm2
\topmargin=0mm3
%\headwidth %vezi mai jos4
\headheight=5.5mm5
\headsep=4mm6
\textheight=200mm7
\textwidth=112mm8
\marginparsep=3mm9
\marginparwidth=20mm10
\footskip=5.5mm11
\marginparpush=3mm12
\hoffset=17.5mm13
\voffset=12mm14
\paperwidth=210mm15
\paperheight=295mm16
%========================================17
\addtolength{\headwidth}{\marginparsep}18
\addtolength{\headwidth}{\marginparwidth}19
Ultimele două comenzi măresc lățimea antetului paginii, pentru a
acoperi și coloana destinată notelor marginale. Altfel, headwidth
coincide cu lățimea textului. 20
B.1.3.7.2 Ce mai știe L ATEX? LATEX lucrează cu cutii ( boxes )
pe care le așează pe orizontală și verticală. Dacă umplem o cutie cu
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 230 a2tehno.tex

B.1 L ATEX
cerneală și așezăm lângă ea alte cutii și așa mai departe ar ieși un
desen. L ATEX poate executa desene în acest mod.
Recomandarea noastră ar ﬁ să folosiți L ATEX doar pentru a trasa
linii și forme geometrice elementare. Partea forte a L ATEX o consti-
tuie aranjarea textului în pagină, nu desenarea de ﬁguri. Figurile 5
pot ﬁ create cu alte programe și apoi pot ﬁ integrate în text.
Mari probleme creează desigur tipurile de litere, tabelele, ima-
ginile. L ATEX are soluții, pe care le prezentăm pe scurt în anexe
separate.
Pe lângă compilatorul de L ATEX ca atare, orice distribuție L ATEX 10
include două programe absolut formidabile: un program pentru lu-
crul cu bibliograﬁa și unul pentru crearea de indici. Împreună cu
aceste programe L ATEX vă permite să creați lucrări care au cu ade-
vărat forma unor lucrări academice. Și aceste programe sunt pre-
zentate aici în anexe separate. 15
Pe lângă programe, există în distribuția MikT EX și un alt element
prețios: documentația. Pentru început, identiﬁcați modul în care
puteți accesa documentația și răsfoiți câteva titluri.
Căutați în dosarul MikT EX calea texmf\doc\guides . Veți găsi documen-
tația
MikT EXacolo un dosar lshort-english . În el se aﬂă o carte scrisă de Tobias 20
Oetiker, Hubert Partl, Irene Hyna și Elisabeth Schlegl The Not So
Short Introduction to L ATEX2e. Este o introducere foarte bine făcută
și puteți să o folosiți cu mare succes pentru a consolida cunoștințele
de bază în materie de L ATEX. Documentația include versiuni ale
acestei cărți în mai multe limbi. 25
Sursele cărții lui Oetiker et al. se aﬂă în dosarul \texmf\source
\lshort-english . Dezarhivați-le și creați, cu ajutorul T EXnicCen-
ter un proiect având ﬁșierul lshort.tex ca ﬁșier principal. Dacă
aveți o instalație completă, după două-trei compilări, obțineți un
ﬁșier de tip dviacceptabil. Cartea este concepută pentru a ﬁ trans- 30
formată în pdf. Prefer dvi-ul în combinație cu T EXnicCenter pentru
că astfel pot ﬁ studiate în condiții optime sursele. Vizualiza-ți dvi-
ul; dați un dublu clic în punctul care vă interesează și studiați sursa.
Sunt o mulțime de elemente interesante în documentație. Ne li-
mităm aici doar la două recomandări suplimentare. Restul puteți 35
descoperi și singure sau singuri.
Citiți articolul lui Guido Gonzato „L ATEX for Word Processor
Users“ din dosarul latex4wp . Veți înțelege cum puteți produce cu
ajutorul L ATEX tot ceea ce puteți realiza cu ajutorul unui procesor
de cuvinte. Cu alte cuvinte, aﬂați de ce n-aveți nici un motiv să 40
regretați trecerea de la editorul de birou la L ATEX.
a2tehno.tex 231 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
Un articol scurt, dar extrem de interesant, este cel al lui Piet van
Ostrum, „Page Layout in L ATEX“. Îl găsiți, în dosarul fancyhdr , pe
calea \texmf\doc\latex . Articolul oferă explicații pertinente cu
privire la structura paginii.
B.1.3.7.3 Forța cooperării dintre Vim, T EXnicCenter și 5
Yap Să zicem c-ați compilat cartea scrisă de Oetiker et al. Ați
găsit însă o comandă ciudată în surse. Deschideți ﬁșierul respectiv
în Vim. Creați ﬁșierul tags . Căutați acum comanda respectivă.
Dacă vreți să aﬂați, de exemplu, cum a fost deﬁnit mediul code ,
puteți face acest lucru cu ajutorul tag-urilor. Deﬁniția este, de alt- 10
fel, uimitor de simplă: este vorba de folosirea unui mediu standard
pentru citate.
Dar dacă vreți să aﬂați ce sens are comanda \verb . n-are tag!
Semn că este un element standard din L ATEX. Reveniți în T EXnic-
Center. Puneți cursorul pe cuvântul respectiv și apăsați tasta f1. f1 15
În câteva clipe vă este aﬁșată într-o fereastră specială explicația
comenzii.
Vim și cu T EXnicCenter constituie o combinație foarte puternică.
Aveți atât acces direct la surse, cât și deplasarea între sursă și pro-
gramul de vizualizare (în ambele direcții). În Vim puteți crea pentru 20
ﬁecare document sau gen de document la care lucrați meniuri adap-
tate cerințelor dumneavoastră. Puteți naviga prin surse cu ajutorul
tag-urilor. Puteți ajunge în Vim și din programul de vizualizare.58
De ce n-am folosi totuși un program de tip wysiwyg ? Există
atât programe gratuite, cât și programe comerciale pentru lucrul în 25
LATEX în acest mod (cel al editoarelor uzuale de birou).
Lyx este un program utilizat, de regulă, sub Linux pentru a edita
în maniera wysiwyg documente L ATEX. Lyx poate ﬁ funcționa și
sub Windows, cu ajutorul Cygwin. Trebuie să aveți instalat însă
și emulatorul de X Window. X este interfața graﬁcă tipică pentru 30
sistemele Unix.
Forța combinației dintre un editor precum Vim și un mediu inte-
grat pentru compilare așa cum este T EXnicCenter ni se pare însă net
superioară. Posibilitățile de lucru sunt mai bune. Separarea dintre
conținutul și forma textului este clară. În plus, prelucrarea ﬁșierelor 35
în Vim este extrem de sigură. Orice sistem integrat are fragilitatea
sa și, la lucrul cu ﬁșierele mari, s-ar putea să vă producă surprize
neplăcute.
58Vedeți explicațiile din §B.1.2.3.1.1.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 232 a2tehno.tex

B.2BibTEX
B.2 BibTEX
Dacă o persoană scrie un program de calculator, primul lucru la care
se gândește este cum ar proceda „manual“. Dacă știi să rezolvi „cu
mâna“ problema, atunci poți trece la faza în care extragi algoritmul,
ideea din spatele soluției, și o transferi către programul de calculator. 5
Principiul care stă la baza înțelegerii elaborării și tehnoredactării
computerizate a textelor este același.
B.2.1 Primii pași în lumea bazelor de date
Modul tradițional de alcătuire a unei bibliograﬁi presupunea o co-
lecție de ﬁșe bibliograﬁce și o listă alcătuită la ﬁnalul lucrării pe 10
baza acestor ﬁșe. Elaborarea unei bibliograﬁi computerizate merge
pe aceeași idee.
Din punctul de vedere al programării lucrurile se complică însă.
Până acum am avut de a face cu o sursă care poate ori să ﬁe inter-
pretată, în care caz se execută pas cu pas comenzile din sursă, ori 15
să ﬁe compilată, în care caz sursa este transformată într-un ﬁșier de
alt tip.
Bibliograﬁile ne pun în fața unei situații diferite. Chiar din pers- biblio-
graﬁile pectiva tradițională, ﬁșele bibliograﬁce erau o bază de date . În baza
de date, pe ﬁșe, câmpurile cu informații pot ﬁ dispuse în cu totul 20
alt mod decât în lista bibliograﬁcă. De asemenea, în listă putem
prezenta doar o parte din informațiile din baza de date.
Prin urmare, în computer, ne vom confrunta cu o diversiﬁcare
a ﬁșierelor și a programelor care lucrează cu ele. Unele ﬁșiere vor
stoca baza de date ca atare. Altele vor ﬁ surse (programe) pe baza 25
cărora vor ﬁ extrase și prezentate date.
Din punctul de vedere al programelor care lucrează cu bazele de
date, principiul tare al surselor deschise simpliﬁcă lucrurile. Fișierele
care conțin datele sunt ﬁșiere de tip text. Noi le vom prelucra cu
ajutorul Vim. 30
O ﬁșă bibliograﬁcă tradițională are însă câmpuri! Într-un ﬁșier
de tip text nu putem însă trage linii pentru a separa câmpurile. Se
folosesc, în schimb, separatorii. Separatorul este un semn cu ajutorul
căruia distingem câmpurile.
Un exemplu ne va lămuri lesne despre ce este vorba. Iau trei cărți 35
dintre cele care sunt în bibliograﬁa cărții de față și construiesc un
ﬁșier cu următoarele câmpuri: o prescurtare făcută din numele au- ﬁșier csv
toarei sau autorului, numărul total de pagini, numărul de pagini din
a2tehno.tex 233 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
partea introductivă a cărții59, numărul de pagini din partea princi-
pală a cărții, numărul de pagini alocate indicelui. Ca-n orice înșiruire
aceste date sunt separate prin virgulă. Fiecare rând corespunde unei
ﬁșe tradiționale:
Bazerman 1989,527,14,501,121
Fischel 1984,299,10,280,92
Hairston 1974,364,13,344,73
Un asemenea ﬁșier se numește ﬁșier de tip csv60. 5
În funcție de interesele noastre, separatorul ar putea ﬁ și alt-
ceva decât virgula: un spațiu alb, un semn mai deosebit. Extensia
ﬁșierului este însă întotdeauna csv.
Există o serie întreagă de operații care pot ﬁ făcute cu un ﬁșier
csv. Fișierul de mai sus poate ﬁ, de pildă, sortat în funcție de nu- 10
mărul total de pagini. Operația este absolut similară sortării ﬁșelor
tradiționale de hârtie.
Tot așa cum din baza tradițională de date putem extrage anumite
informații, din ﬁșierul de mai sus am putea construi liste cu numărul
de pagini al părții introductive sau liste cu numărul de pagini al 15
indicilor.
Bazele de date pot ﬁ punctul de plecare pentru calcule. Pornind
de la informațiile de mai sus am putea, de exemplu, calcula pro-
centul din total al numărului de pagini al indicelui. Folosind ﬁșiere
similare am putea face, pornind de la datele lor, calcule statistice 20
mai complicate sau le-am putea folosi pentru a testa ipoteze statis-
tice.
Un program simplu de operare cu ﬁșiere csveste CSVdb , scris de
Sam Francke.61Programul este cardware62.
Este recomandabil să folosiți acest program sau un program simi- 25
lar pentru a vă face practic o idee despre ﬁșierele csv. Cu programul
lui Sam Francke puteți sorta, schimba ordinea coloanelor, elimina ﬁ-
șele63care se repetă. Este posibilă, de asemenea, utilizarea a diverși
separatori.
59Ceea ce în engleză se numește frontmatter .
60De la sintagma englezească comma separated values .
61Pagina de web a programului este http://home.hccnet.nl/s.j.francke/
software/software.htm
62Dacă folosiți programul și vă place, atunci aveți obligația (morală) de a-i
trimite autorului o vedere la adresa indicată în documentația programului.
63În jargonul computerelor ﬁșelor tradiționale li se spune „înregistrări“, de la
englezescul records .
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 234 a2tehno.tex

B.2BibTEX
B.2.2 Sistemul BibTEX
Un ﬁșier csvare însă o structură foarte incomodă din punctul de
vedere al ﬁșelor bibliograﬁce. Fișele bibliograﬁce sunt de diverse
tipuri. Fiecare tip are câmpurile sale speciﬁce. Câmpul pentru titlul
revistei n-are sens la o carte, de exemplu. 5
Am putea lăsa necompletate câmpurile care nu au sens. Soluția
nu este nici elegantă, nici logică. Logic ar ﬁ să distingem explicit
tipurile de ﬁșe în formatul electronic.
Probabil că atunci când ați instalat T EXnicCenter ați observat că
acesta integrează și un compilator botezat BibTEX. Acesta este ca- 10
pabil, pe baza unor programe, să producă ﬁșiere care pot ﬁ utilizate
de LATEX pentru a genera liste bibliograﬁce.
Pentru început, trebuie studiate ﬁșierele care alcătuiesc baza de
date propriu-zisă. Aceste ﬁșiere au extensia bib. Vim are capacitatea ﬁșier bib
de a le colora într-un mod care ne ajută să ne dăm seama dacă ﬁșiere 15
sunt construite corect sau nu.
În formatul bibtradiționala ﬁșă bibliograﬁcă a unei cărți are un
aspect de genul următor:
@BOOK{latex,1
author={Leslie Lamport}, 2
title={\LaTeX{}: a document preparation system}, 3
address={Reading, Massachusetts}, 4
publisher={Addison Wesley Longman,Inc.}, 5
year={1994} 6
}7
Structura de mai sus are forma @TIP{eticheta, câmpuri} . Câm-
purile sunt separate prin virgule. Fiecare câmp are un nume, urmat 20
de semnul egal, după care este pus conținutul propriu-zis al câmpu-
lui.
Rolul etichetelor este exact același ca și-n cazul unui argument
al comenzii \label{} din L ATEX sau al unui tag. Eticheta unei înre-
gistrări ne permite să regăsim înregistrarea respectivă într-un ﬁșier. 25
Numele câmpurilor sunt suﬁcient de sugestive pentru a nu ne-
cesita explicații. În cazul cărții date drept exemplu aceste câmpuri
asigură informația bibliograﬁcă minimă în sensul speciﬁcat aici.
Pentru a facilita crearea de ﬁșiere bibputem extinde meniurile
Vim. Iată un exemplu pentru o intrare de tip book : 30
:imenu Bib.&Book @BOOK{,<CR>author={},<CR>title={},1
<CR>address={},<CR>publisher={},<CR>year={},2
<CR><Home>}<Esc>6<Up><End>i3
a2tehno.tex 235 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
Articolele sunt adesea prezente în bibliograﬁile eseurilor ﬁlosoﬁce.
Prin urmare, este important să oferim și aici un exemplu de ﬁșă
bibliograﬁcă electronică pentru un articol. Această ﬁșă ia forma unei
înregistrări într-un ﬁșier bib, ca-n exemplul care urmează:
@ARTICLE{FlewTCE,1
author={Antony Flew}, 2
title={Issues in Teaching Contemporary Ethics}, 3
journal={Teaching Philosophy}, 4
month={Summer}, 5
year={1975}, 6
volume={1}, 7
number={1}, 8
pages={55–60}, 9
}10
Cum este și normal, în cazul unui articol, trebuie menționată publi- 5
cația periodică cu datele aferente.
Spațiul nu ne-ar permite să descriem pe larg diverse tipuri de
intrări într-un ﬁșier bib. Din fericire, principiul sursei deschise oferă
o excelentă posibilitate de documentare. Dacă mergeți la dosarul
unde este instalat sistemul MikT EX, veți găsi în \texmf\bibtex\bib 10
o mulțime de exemple de ﬁșiere bib.
În cazul în care nu există o descriere standard, trebuie să scriem
una. Pentru documentele de pe Internet am construit structura de
mai jos. Ea nu poate ﬁ utilizată decât împreună cu simplu.bst , o
versiune pentru limba română a lui plain.bst . Fișierul simplu.bst 15
este creat special pentru această carte.64
@WEBBED{,1
author={}, 2
title={}, 3
notatxt={}, 4
url={}, 5
year={}, 6
download={}, 7
note={}, 8
annote={}, 9
}10
Câmpurile clasice sunt primele două. Ca orice document, un text
aﬂat pe Internet a fost scris de către cineva sau o organizație și-a
asumat răspunderea pentru el. De asemenea, are un titlu. Dacă
aceste elemente lipsesc, nu cred că are sens să ﬁgureze în bibliograﬁa 20
64Pentru simplu.bst v. situl cărții.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 236 a2tehno.tex

B.2BibTEX
unui eseu ﬁlosoﬁc. Ar putea ﬁ cel mult menționat în note, cu titlu
de sursă a unui exemplu sau de sursă a unei opinii sau aﬁrmații.
În câmpul notatxt punem o notă despre situl pe care se aﬂă tex-
tul sau despre caracterul textului.65Conținutul acestui câmp ﬁind
mai ﬂexibil putem să-l reglăm în așa fel încât să scăpăm de cutiile 5
cu litere care depășesc zona alocată textului bibliograﬁei( bad boxes ).
În câmpul urltrebuie pusă adresa de Internet. Acesta este un
câmp absolut necesar, dar nu suﬁcient pentru o astfel de ﬁșă. Men-
ționarea anului în care documentul a fost publicat pe Internet ar ﬁ
o completare utilă. 10
Documentele de pe Internet au o natură dinamică. Se schimbă
des. De multe ori este greu să ﬁe identiﬁcată versiunea. Nu de pu-
ține ori însă, după ce au fost disponibile o vreme, dispar. De aici
necesitatea câmpului download , în care trebuie trecută data la care
a fost descărcat66documentul. Recomandarea noastră ar ﬁ să ﬁe 15
folosit un format al datei acceptabil pentru L ATEX și care nu recurge
la numele de luni, pentru a nu crea confuzii cu formatul folosit în bi-
bliograﬁe pentru data publicării documentului. Un astfel de format
ar ﬁ, de pildă, implicit în: 14/09/2003.
În sfârșit, structura de mai sus este prevăzută cu un câmp pentru 20
o notă și unul pentru adnotare. Nota poate să ﬁe folosită pentru un
supliment de informații privind documentul. Adnotarea are rolul
uzual, acela de a oferi o scurtă descriere a documentului.
B.2.2.1 Utilizarea de sine stătătoare a BibTEX
Un ﬁșier bib poate ﬁ utilizat și independent de sistemul L ATEX. Solu- 25
ția care mi se pare cea mai bună, sub Windows, este cea a utilizării
programului BibDB, creat de către Eyal Doron.67
Chiar și o bibliograﬁe cu peste 16000 de înregistrări, cum este
cea creată de către Richmond Thomason pentru lucrările de ﬁloso-
65Aceste informații le-am reținut pe descrierea din ﬁșa bibliograﬁcă (v. pa-
gina 16). Pentru folosirea în citări de sine stătătoare a acestei note v. pagina 75.
66Nu uitați că și atunci când aveți sentimentul că doar vedeți documentul, el
tot este descărcat temporar.
67<http://www.tcisoft.com/tcisoft/bibdb.html > este pagina de web a
programului BibDB. BibDB este un program cu surse deschise. Limbajul sur-
selor este Pascal.
a2tehno.tex 237 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
ﬁa limbajului, semantică, inteligență artiﬁcială și domenii conexe,68
este manevrată cu mare ușurință de către BibDB.69
Folosirea interfeței graﬁce a BibDB este relativ facilă. Dacă v-ați
însușit și utilizarea expresiilor regulate, atunci căutarea în baza de
date va decurge foarte ușor. 5
B.2.3 Stilurile bibliograﬁce
Datele dintr-un ﬁșier bibpot ﬁ extrase și prezentate în diverse mo-
duri, indiferent de felul sau ordinea în care apar ele în ﬁșierul respec-
tiv. Modurile acestea de prezentare a datelor bibliograﬁce se numesc
„stiluri bibliograﬁce“. 10
Descrierile stilurilor bibliograﬁce sunt plasate în ﬁșiere care au
extensia bst. Ele sunt scrise într-un limbaj special, inventat de că-
tre creatorul programului BibTEX, Oren Patashnik. Dacă nu știți
ceva mai multă programare sunt puține șanse să înțelegeți limbajul
ﬁșierelor bst. În orice caz, nu modiﬁcați conținutul ﬁșierelor bst 15
standard! Dacă vreți să operați modiﬁcări, faceți o copie într-un
dosar din localtexmf și redenumiți copia, în așa fel încât să nu se
producă nici un fel de confuzii în sistem.
Pentru început puteți investiga ﬁșierele bstcele mai obișnuite ﬁșierele
bst din dosarul base plasat pe calea \texmf\bibtex\bst . Repet, nu 20
modiﬁcați nimic aici! Faceți doar copia în modul indicat mai sus și
examinați copia.
Fișierul cu care este bine să începeți este plain.bst . Căutați, de
pildă, secvența function {book} și cercetați deﬁniția modului de
aﬁșare a datelor bibliograﬁce pentru o carte. 25
Limbajul bstare o sintaxă aparte. Dacă în L ATEX ați văzut o
structură condițională de forma „comandă, condiție, acțiune, ac-
țiune“, în bststructura condițională are forma „condiție, acțiune,
acțiune, if$“. Este ca și cum ați scrie „2 2 +“. Există motive temei-
nice pentru a proceda așa, dar explicarea lor nu-și are rostul aici.7030
Fiecare stil bibliograﬁc are drept efect moduri diferite de sepa-
68Căutați ﬁșierul rht.bib la adresa de < http://www.csse.monash.edu.au/
mirrors/bibliography/Ai/rht.html >. Dacă nu găsiți acolo ﬁșierul rht.bib ,
încercați o căutare cu ajutorul cuvintelor-cheie.
69Am reușit să încarc chiar bibliograﬁi mai ample de 43193 intrări și de 64307
intrări, în mai puțin de un minut, respectiv în jur de un minut. Testul l-am
făcut cu un ﬁșier obținut prin concatenarea unei colecții de ﬁșiere bib. În orice
caz, nu aș folosi pentru biblioteca de acasă altceva decât ﬁșiere bib. Putem,
de asemenea, medita și la ideea că o bibliotecă obișnuită, precum cea a unei
facultăți, are cam 50000 de volume.
70Puteți citi explicațiile lui Oren Patashnik în btxhak din documentația
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 238 a2tehno.tex

B.2BibTEX
rare a elementelor intrării bibliograﬁce, precum și unele diferențe în
modul de evidențiere a lor. Ordinea faptelor privitoare la publicare
diferă și ea. Dacă vă familiarizați cu funcțiile din plain.bst , veți
descoperi desigur că acesta pune mai întâi editura și apoi localita-
tea și anul. Majoritatea stilurilor bibliograﬁce preferă să indice întâi 5
localitatea și apoi editura.
Stilurile bibliograﬁce deﬁnite în ﬁșierele bstsunt replici electro-
nice ale stilurilor tradiționale. Un element important de diferențiere
îl reprezintă modul în care se realizează conexiunea dintre text și
intrările din bibliograﬁe. Multe stiluri folosesc un cuplu „autor-an“. 10
Plain folosește un număr, numărul intrării bibliograﬁce.
Oren Patashnik argumentează în favoarea stilului plain contra
sistemului editurii Universității din Chicago.71Stilul acesta era di-
ﬁcil de folosit pe vremea tiparului tradițional. Cu BibTEX și L ATEX
situația se schimbă. Nu trebuie să avem grija numerelor din biblio- 15
graﬁe.
Pentru cartea de față am adaptat plain.bst la cerințele limbii
române. Am făcut și unele modiﬁcări, în funcție de practica editu-
rilor din România în domeniul bibliograﬁilor.72
B.2.3.1 Listarea unei bibliograﬁi în L ATEX 20
Generarea bibliograﬁei în L ATEX este foarte simplă. În fereastra de
dialog cu proprietățile proiectului T EXnicCenter bifați caseta Uses
BibTEX. În ﬁșierul principal puneți în punctul în care trebuie să apară
bibliograﬁa rânduri de program L ATEX după modelul următor:
\backmatter1
\nocite{*}2
\bibliography{eseu}3
\bibliographystyle{plain}4
Comanda de pe rândul 1 spune L ATEX că este vorba despre partea 25
ﬁnală a cărții. Comanda de pe rândul 2 cere aﬁșarea întregului con-
ținut al ﬁșierului bib, indiferent de citarea sau nu a intrărilor în
cuprinsul lucrării. Argumentul comenzii de pe linia 3 este numele
ﬁșierului bib, fără extensie. BibTEX adaugă automat extensia.73
MikT EX. Țineți însă cont că acesta este un text pentru ucenicii vrăjitori, nu
pentru utilizatorii obișnuiți!
71A se vedea documentul btxdoc din documentația MikT EX.
72Nu prezentăm aici ﬁșierul plainro.bst . A se vedea pe situl cărții o prezen-
tare a acestui ﬁșier.
73Dacă aș scrie eseu.bib , atunci BibTEX ar căuta un ﬁșier eseu.bib.bib .
Acest ﬁșier nu există și bibliograﬁa nu poate ﬁ generată. Atenție și la faptul că,
a2tehno.tex 239 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
Argumentul comenzii de pe rândul 4 este numele ﬁșierului de tip
bstcare conține programul de prelucrare a bazei de date. Din nou,
extensia NU trebuie inclusă în argument.
Recomandarea cât se poate de categorică pentru începători este
să folosească mediul integrat T EXnicCenter pentru a genera biblio- 5
graﬁa. BibTEX este un compilator. Apelarea sa în linie de comandă
cere o cunoaștere destul de bună a funcționării sale.
B.2.3.2 Trimiterile la bibliograﬁe în L ATEX
După cum am explicat deja,74etichetele înregistrărilor din ﬁșierele
bibsunt folosite ca argumente pentru trimiteri. Comanda pentru 10
trimiteri este \cite{} . În argumentul ei este pusă eticheta înregis-
trării la care vrem să trimitem.
Comanda \cite{} , dacă folosim stilul plain , generează un nu-
măr pus în paranteze drepte. Acesta este numărul intrării din bi-
bliograﬁe la care vrem să trimitem. 15
Forma \cite[]{} a comenzii pentru trimiteri la bibliograﬁe in-
clude și o opțiune. Argumentul opțional recomandat este un număr
de pagină, precedat de „p.“, în cazul limbii române. Am putea pune
și un alt argument opțional, cum ar ﬁ un număr de secțiune. Cartea
sau articolul la care trimitem trebuie să aibă însă secțiunile nume- 20
rotate. În cazul documentelor de pe Internet, putem indica un ﬁșier.
Comanda \cite{} are diverse versiuni, în funcție de stilul biblio-
graﬁc folosit. Aceste versiuni sunt descrise în documentația aferentă
stilului bibliograﬁc respectiv. Folosirea versiunilor comenzii scade
însă portabilitatea documentului de la un stil bibliograﬁc la altul. 25
B.3 Turnul Babel
Din punctul de vedere al calităților tipograﬁce ale textului, departe
de a ﬁ o binecuvântare, calculatorul este adesea un adevărat blestem.
Cea mai vie ilustrare o constituie modul în care sunt tratate literele
românești. Nenumărate eseuri studențești sunt scrise fără diacritice. 30
Ghilimelele tradiționale românești tind să dispară. Într-un cuvânt,
calculatorul pare a ne întoarce într-o epocă de sălbăticie intelectuală.
Motivele acestei stări de lucruri cred că se reduc, până la urmă,
în LATEX, fără a folosi pachete speciale, numărul de înregistrări din ﬁșierul bib
nu poate trece de 3000. Nu văd însă de ce un eseu ﬁlosoﬁc ar avea nevoie de un
ﬁșier atât de mare.
74A se vedea mai sus pagina 235, rândul 23.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 240 a2tehno.tex

B.3 Turnul Babel
la ignorarea importanței programării unui calculator. Consumatorii
tind să achiziționeze „mașini puternice“. Programele sunt însă ade-
sea piratate sau instalate fără o reglare atentă. Efectul este, fără
îndoială, dezastruos.
B.3.1 Literele românești 5
Ignorarea importanței programării începe probabil de la felul în care
este percepută tastatura. Simbolurile scrise pe taste au o valoare
pur orientativă. Totul poate ﬁ schimbat prin programare. Evident,
nu trebuie neapărat să scrieți programele respective. Ajunge să-i
spuneți sistemului de operare ce program vreți să utilizați. 10
Să zicem că folosiți Windows98, sistemul de operare la care ne re-
ferim în mod preponderent în această carte. Dați un clic pe butonul
Start . Urmați ruta Settings→Control Panel→Keyboard . Fereastra litere
românești
în
Windowscare se deschide vă permite să controlați proprietățile tastaturii.
Alegeți panoul Language și dați un clic pe butonul Add. . .. Selectați 15
din lista derulantă Romanian . Dați un clic pe ok. Apoi dați un clic
peApply.
După ce-ați făcut operațiile de mai sus sistemul vă va cere, pro-
babil, cd-ul de pe care ați instalat Windows98. Lucrurile se vor pe-
trece ceva mai lin dacă sistemul este preinstalat. De cele mai multe 20
ori însă, oricum nu este nevoie de cd. Fișierul de care aveți real-
mente nevoie este kbdro.kbd și se găsește poate deja în dosarul
c:\windows\system .
Veriﬁcați, după aceea, dacă pe taskbar va apare indicatorul ce
ne spune care este tastatura pe care o folosim. De asemenea, vedeți 25
care este combinația de taste care vă convine cel mai mult atunci
când comutați de la o tastatură la alta.
Acum aveți o tastatură care include literele românești. Fișierul
kbdro.kbd de pe cd-ul de instalare produce o tastatură pe care
eu unul nu o găsesc comodă. Evident, este mai bună decât una 30
fără litere românești. Din păcate, tastele yșizîși inversează în
mod inutil rolul. Semnele de punctuație sunt greu de găsit. Dacă
dați peste un suﬂet caritabil în stare să modiﬁce în mod competent
ﬁșierul kbdro.kbd , ar ﬁ bine să aduceți tastatura la o formă mai
comodă. 35
La urmă, dar nu în cele din urmă în ordinea importanței, nu uitați
că trebuie să alegeți un tip de literă care conține litere românești. Ca Vim și
literele
româneștiexercițiu, mergeți în Vim la meniul Edit. De acolo la Select Fon t. . .și
testați existența la rubrica Scripta opțiunii Central European ; dacă
a2tehno.tex 241 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
această opțiune nu există, atunci n-aveți litere românești în cazul
tipului respectiv de literă.
Ideea de mai sus este foarte simplă. Este ca și cum i-am spune
unui tipograf că vrem literele românești din cutare tip de literă. Nu
ajunge să-i spunem acest lucru. El trebuie să și găsească literele 5
respective prin cutiile sale.
Se mai poate întâmpla ceva neplăcut. Chiar dacă literele există,
programul cu care lucrăm să nu interpreteze corect input -urile pri-
mite. Din păcate, acesta este cazul în mediul integrat T EXnicCenter
când este vorba despre fereastra cu mesaje de eroare. Literele ro- 10
mânești nu sunt aﬁșate corect.75
B.3.1.1 Soluții L ATEX pentru limba română
LATEX poate pregăti pentru tipar în condiții foarte bune texte cu
litere românești. Voi prezenta mai întâi soluția pe care o folosesc
efectiv în această carte și care mi se pare deosebit de comodă. Apoi 15
voi descrie soluția clasică, tipică pentru spiritul T EX, soluție care
poate ﬁ folosită pentru a pregăti surse L ATEX pe computere care nu
au posibilitatea de a instala tastaturi cu litere românești.
B.3.1.1.1 Pachetele L ATEX și limba română Soluția folosită
la pregătirea pentru tipar a cărții de față poate ﬁ lesne înțeleasă exa- 20
minând cele trei-patru rânduri din ﬁșierul stycare-i spun sistemului
LATEX să folosească limba română:
\RequirePackage{type1ec}1
\RequirePackage[T1]{fontenc}2
\RequirePackage[cp1250]{inputenc}3
\RequirePackage[english,romanian]{babel}4
%===============================================5
\newcommand{\texteng}[1]{\foreignlanguage{english}{#1}}6
Primul rând cere sistemului să încarce pachetul cm-super. Acest
pachet de peste 68 mbconține o versiune a complet scalabilă a ti-
purilor de litere computer modern. Computer modern sunt literele 25
clasice ale T EX, proiectate de către însuși Donald Knuth. Ele nu
sunt disponibile decât pentru un număr limitat de dimensiuni și re-
zistă mai prost la mărire. Pachetul cm-super este disponibil grație
lui Vladimir Volovich.
75N-am reușit să localizez problema, dar bănuiesc că totul pleacă de la pro-
blemele generate de ideea de integrare ca atare. Programul trebuie să captureze
ﬂuxul mesajelor compilatorului, care este apelat însă în linia de comandă.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 242 a2tehno.tex

B.3 Turnul Babel
Nu este absolut necesar să încărcați cm-super. Puteți folosi li-
terele standard în L ATEX sau puteți încărca pachetul times pentru
tipul de litere Times New Roman.
Al doilea rând este însă necesar pentru a avea acces la literele
românești.76Comanda pe care o conține ar putea ﬁ asemuită cu 5
indicarea pe vremuri a cutiilor cu litere de plumb. Necesară pentru
limba română este doar opțiunea T1.
Rândul al treilea conține o comandă care-i spune sistemului în
ce „limbă“ îi dăm ordinele privitoare la litere. În esență, opțiunea
cp1250 îi spune sistemului că noi folosim codiﬁcarea literelor din 10
Windows.
Rândul al patrulea cere L ATEX să încarce pachetul babel . Acest
pachet, creat de Johannes L. Braams, permite L ATEX să despartă
corect în silabe în limba română, să scrie o serie de cuvinte în limba
română. Căutați ﬁșierul romanian.ldf ; citiți și modiﬁcați (după ce 15
v-ați făcut o copie de siguranță) unele elemente din acest ﬁșier: eu
unul prefer termenul „indice“ (pentru englezescul index ); „tabelul“
și nu „tabela“ și „glosar“ pentru englezescul glossary .77
Dacă nu funcționează ceva cum trebuie, citiți documentația. Nu
faceți însă mai multe schimbări deodată. Faceți o singură schim- 20
bare și studiați efectele, pentru a detecta cauza fenomenului care vă
deranjează.
Ultimul rând de cod listat mai sus din ﬁșierul stynu face de-
cât să deﬁnească o comandă pentru delimitarea porțiunii de text
care este în engleză. Atunci când încărcăm pachetul babel ultima 25
opțiune este cea care se aplică automat.78Dacă vrem să folosim,
într-o porțiune de text (un citat, de pildă), o altă limbă, trebuie
să anunțăm în mod explicit acest lucru. Altfel, s-ar putea să avem
diverse surprize neplăcute (la despărțirea în silabe, de exemplu).
B.3.1.1.2 Comenzi L ATEX pentru diacritice LATEX are pro- 30
priul său mod de a construi litere cu diacritice.79Există o serie de
comenzi care ne permit să plasăm diacritice pe litere. Ca deobicei
76Programul de vizualizare a ﬁșierului dvin-ar aﬁșa literele românești. Astfel
se rupe ciclul editare-compilare-vizualizare.
77Nu uitați să spuneți sistemului MikT EX că folosiți limba română. A se vedea
indicațiile de instalare a MikT EX la pagina 189, rândul 19.
78Același lucru este valabil și-n cazul pachetului fontenc !
79Pentru a folosi aceste comenzi n-aveți nevoie de pachete speciale. Babel con-
tinuă totuși să ﬁe absolut recomandabil: fără acest pachet, ar trebui să indicați
manual despărțirile corecte în silabe.
a2tehno.tex 243 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
este mai simplu să recurgem la exemple. În cazul limbii române
comenzile sunt:
\u{a} \u{A}\\
\^{a} \^{A}\\
\^{\i} \^{I}\\
\c{s} \c{S}\\
\c{t} \c{T}ă Ă
â Â
î Î
ș Ș
ț Ț
Ca și-n cazul altor comenzi din L ATEX, numele comenzii, chiar
dacă se rezumă aici doar la un semn, este sugestiv. 5
B.3.2 Vim și adaptarea tastaturii
Dacă vreți să folosiți comenzile speciﬁce L ATEX, crearea unui meniu
Vim pentru literele românești cu diacritice nu este o soluție foarte
practică. Există, din fericire, o alternativă. Schimbarea rolului unor
taste. 10
Dacă ﬁșierul kbdro.kbd este criptic, ﬁșierul de tip vimcare face
același lucru este relativ ușor de construit. În orice caz, soluția pe
care o prezentăm în continuare este lesne de realizat de către oricine:
:imap <F2> \u{a}1
:imap <S-F2> \u{A}2
:imap <F3> \^{a}3
:imap <S-F3> \^{A}4
:imap <F4> \^{\i}5
:imap <S-F4> \^{I}6
:imap <F7> \c{s}7
:imap <S-F7> \c{S}8
:imap <F8> \c{t}9
:imap <S-F8> \c{T}10
Să zicem c-ați scris un ﬁșier taste.vim cu conținutul de mai sus. Ex-
perimentați o vreme într-un dosar special creat pentru teste. Creați 15
un ﬁșier. În modul normal dați comanda :so taste.vim .80Acum
tastele funcționale au un rol!
Nu este nevoie de prea multe explicații pentru ceea ce ați ob-
ținut. În scriptul vim, cele două puncte sunt desigur un semn că
este vorba despre o comandă care poate ﬁ dată și-n linie. Puteți să 20
le și eliminați. Cheia comenzilor este imap , care-i spune lui Vim să
schimbe rolul unei taste în modul insert. <f2>se referă la cea de-a
doua tastă funcțională.81După numele tastei, este indicat noul ei
rol.
80Alternativ, puteți folosi Run a Vim Script de pe bara cu instrumente.
81Nu schimbați rolul tastei f1; ea servește la apelarea help-ului din Vim.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 244 a2tehno.tex

B.3 Turnul Babel
Eu recomand schimbarea în felul arătat mai sus a rolului tas-
telor funcționale. La urma urmei, pentru asta sunt disponibile pe
tastatură: pentru a putea reprograma rolul lor.
Vă sâcâie însă inversarea rolului tastelor yșizdin tastatura
românească a Windows? n-ați găsit pe nimeni care știe cum să mo- 5
diﬁce kbdro.ro ? În Vim, puteți schimba rolul celor două taste.
Studiați însă atentă sau atent următoarele două rânduri!
inoremap z y1
inoremap y z2
Dacă folosiți imap simplu, vă învârtiți în cerc! Vim va semnala o
eroare. Comanda inoremap îi spune să nu reschimbe rolul tastei.
Dacă vă convine ideea, puteți continua experimentul cu modiﬁ- 10
carea rolului combinației Shift+y , respectiv Shift+z .
inoremap <S-z> Y1
inoremap <S-y> Z2
Dacă vreți să permanentizați soluții de genul celei de mai sus,
nu uitați să plasați taste.vim în dosarul plugin dinvimfiles .
Veriﬁcați dacă nu se produc eventuale conﬂicte cu alte scripturi.
B.3.2.1 De la codurile Windows la comenzile L ATEX și îna- 15
poi
Dacă studiați codurile unui ﬁșier cu litere românești cu diacritice,
veți vedea că literele minuscule cu diacritice au codurile hex urmă-
toare: e3 e2 ee ba fe . Traduse în baza 10, aceste coduri sunt: 227 226
238 186 254 . Cum folosește Windows aceste coduri? Gândiți-vă că 20
este asemenea cuiva care ar avea un text criptat în față și ar căuta
într-o carte în care pe ﬁecare pagină sunt rubrici de la 0 la 255; la
ﬁecare rubrică găsește o dezlegare a codului care-l interesează.
B.3.2.1.1 Intermezzo pentru ucenicii vrăjitori Ați văzut
probabil tot felul de programe care vă ajută să explorați casetele 25
cu litere. Puteți descifra secretele care stau în spatele casetelor cu
litere din Windows și folosind Vim.
Folosind posibilitatea de a trece de la vizualizarea textului la cea
a codurilor hex nu vă va ﬁ greu să construiți cu mâna un ﬁșier care
arată astfel în hex (în părțile sale semniﬁcative): 30
a2tehno.tex 245 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
00: 0102 0304 0506 0708 090d 0a0b 0c0d 0e0f1
10: 1011 1213 1415 1617 1819 1a1b 1c1d 1e1f2
20: 2021 2223 2425 2627 2829 2a2b 2c2d 2e2f3
30: 3031 3233 3435 3637 3839 3a3b 3c3d 3e3f4
40: 4041 4243 4445 4647 4849 4a4b 4c4d 4e4f5
50: 5051 5253 5455 5657 5859 5a5b 5c5d 5e5f6
60: 6061 6263 6465 6667 6869 6a6b 6c6d 6e6f7
70: 7071 7273 7475 7677 7879 7a7b 7c7d 7e7f8
80: 8081 8283 8485 8687 8889 8a8b 8c8d 8e8f9
90: 9091 9293 9495 9697 9899 9a9b 9c9d 9e9f10
a0: a0a1 a2a3 a4a5 a6a7 a8a9 aaab acad aeaf11
b0: b0b1 b2b3 b4b5 b6b7 b8b9 babb bcbd bebf12
c0: c0c1 c2c3 c4c5 c6c7 c8c9 cacb cccd cecf13
d0: d0d1 d2d3 d4d5 d6d7 d8d9 dadb dcdd dedf14
e0: e0e1 e2e3 e4e5 e6e7 e8e9 eaeb eced eeef15
f0: f0f1 f2f3 f4f5 f6f7 f8f9 fafb fcfd feff16
00: 0000 0d0a17
Reveniți apoi la vizualizarea în mod text. Aranjați simbolurile
pe care le folosiți în texte în așa fel încât să ﬁe ușor de înțeles codul
hex din spatele lor. Eliminați din ﬁșier primele 32 de coduri (dacă
vreți să cercetați simbolurile ca atare).
În mediul verbatim semnele din
sursă pot fi reproduse ca atare.
Iată semnele de bază:
\begin{verbatim}
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 a b c d e f
2 ! " # $ % & ’ ( ) * + , – . /
3 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 : ; < = > ?
4 @ A B C D E F G H I J K L M N O
5 P Q R S T U V W X Y Z [ \ ] ^ _
6 ‘ a b c d e f g h i j k l m n o
7 p q r s t u v w x y z { | } ~
\end{verbatim}
Restul semnelor nu pot fi
reproduse în mediul verbatim.
Vedeți în imaginea alăturată ce
se întâmplă pe ecranul Vim.
5
Dacă veți combina cifra de pe prima coloană a rândului pe care se
aﬂă litera cu cifra de primul rând al coloanei pe care se aﬂă simbolul
care vă interesează, obțineți codul hex corespunzător.82
Există însă o metodă mai simplă de a obține codul literei. Treceți
editorul Vim în modul normal. Dați apoi comanda ga; pe ultima line 10
82Atenție! În hex, adică în baza 16, a,b,c,d,e,fsunt cifre, care se traduc
în baza 10 prin 10,11,12,13,14, respectiv prin 15. Ceea ce vedeți în ﬁgură pe
prima coloană și pe primul rând sunt cifre, nu litere!
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 246 a2tehno.tex

B.3 Turnul Babel
a ecranului Vim vor apărea numele literei, codul zecimal al literei,
codul în hex și-n octal.
Cu ﬁșierul astfel creat puteți face investigații. Modiﬁcați versiu-
nea tipului de literă și veți vedea alte semne pe ecran. Puneți, de
pildă, versiunea pentru greacă a tipului de literă și observați unde 5
apar literele grecești. Schimbați tipul de literă și studiați posibilită-
țile pe care vi le oferă.
B.3.2.1.2 Schimbări de care s-ar putea să aibă nevoie și
persoanele obișnuite Dacă sunteți o utilizatoare sau un utili-
zator obișnuit, v-ați mulțumit doar să citiți în diagonală secțiu- 10
nea B.3.2.1.1. Dacă ați sărit peste ea, aruncați totuși o privire. Vă
veți întreba poate de ce am folosit o imagine și nu un text pentru a
ilustra felul în care Vim aﬁșează literele limbilor Europei Centrale.
Motivul rezidă în modul în care L ATEX prelucrează input -ul pe care
l-am produs cu ajutorul Vim. 15
Semnele de bază de care se folosește T EX sunt între codurile 32
și 126, după cum se vede din tabelul de la pagina 246, rândul 5.
Codul hex 20 corespunde codului zecimal 32. Este codul pentru un
spațiu alb. Codul 127 generează < ~>.
Pachetul L ATEXinputenc traduce, ca să spun așa, limbajul Win- 20
dows în cel al T EX. Aruncați o privire în ﬁșierul cp1250.def și veți
vedea deﬁnițiile folosite în procesul de traducere. Observați modul
în care toate comenzile T EX sunt scrise numai cu semnele de bază.
Ca și-n Vim, drept nume pentru simboluri voi folosi simbolul
pus în paranteze unghiulare. Cu alte cuvinte, < ~> este același lu- 25
cru cu „tildă“. Codurile 127, 128 și 129 nu au o deﬁniție în cp1250 .
Dacă vreți semnul pentru euro, folosiți comanda \EUR{} din pache-
tulmarvosym . Există și variante ale acestei comenzi. Codul 130 este
tradus prin \quotesinglbase{} și generează <‚>.
Codul 131 n-are o deﬁniție în cp1250 . Codul 132 este tradus prin 30
\quotedblbase{} și generează <„>.
Dăm în continuare restul listei codurilor care nu ridică probleme
deosebite:
133<. . . > 134< †> 135<‡> 137<%/perthousandzero> 138<Š>
139<‹> 140<Ś> 141<Ť> 142<Ž> 143<Ź>
145<‘> 146<’> 147<“> 148<”> 149< •>
150<–> 151<—> 153<TM> 154<š> 155<›>
156<ś> 157<ť> 158<ž> 159<ź> 160< >
161<ˇ> 162<˘> 163<Ł> 165<Ą> 167<§>
168<¨> 169< c/circlecopyrt> 170<Ș> 171<«> 174< r/circlecopyrt>
a2tehno.tex 247 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
175<Ż> 176<◦> 178<˛> 179<ł> 180<´>
182<¶> 183<·> 184<¸> 185<ą> 186<ș>
187<»> 188<Ľ> 189<˝> 190<ľ> 191<ż>
192<Ŕ> 193<Á> 194<Â> 195<Ă> 196<Ä>
197<Ĺ> 198<Ć> 199<Ç> 200<Č> 201<É>
202<Ę> 203<Ë> 204<Ě> 205<Í> 206<Î>
207<Ď> 208<Ð> 209<Ń> 210<Ň> 211<Ó>
212<Ô> 213<Ő> 214<Ö> 216<Ř> 217<Ů>
218<Ú> 219<Ű> 220<Ü> 221<Ý> 222<Ț>
223<ß> 224<ŕ> 225<á> 226<â> 227<ă>
228<ä> 229<ĺ> 230<ć> 231<ç> 232<č>
233<é> 234<ę> 235<ë> 236<ě> 237<í>
238<î> 239<ď> 240<đ> 241<ń> 242<ň>
243<ó> 244<ô> 245<ő> 246<ö> 248<ř>
249<ů> 250<ú> 251<ű> 252<ü> 253<ý>
254<ț> 255<˙>
Codul 160 este tradus de cp1250 prin \nobreakspace{} . Este
normal ca-n tabel să apară doar un simplu spațiu alb. Uzual, în
sursa L ATEX, punem mai degrabă o tildă pentru a indica spațiul
insecabil.
Codul 173 este tradus prin \-{} care este comanda prin care i se 5
spune sistemului L ATEX unde se poate face o despărțire în silabe. Nu
l-am inclus în tabel pentru că efectul său este invizibil dacă nu se
face efectiv o despărțire în silabe în punctul în care apare. De altfel,
nici nu mi se pare o idee bună să folosim acest semn în sursa L ATEX;
ar ﬁ imposibil să-l deosebim de liniuța de unire. 10
Codul 136 are efect în Vim, dar este nedeﬁnit în cp1250 . În
schimb, codurile 127 și 144 nu au efect în Vim și sunt nedeﬁnite și-n
cp1250 . Folosirea lor generează o eroare.
Codurile următoare au efect în L ATEX, dar trebuie folosite în mo-
dul matematic, nu în mod text: 15
172<¬> 177<±> 181< µ> 215<×> 247<÷>
Cazurile cele mai interesante sunt cele ale codurilor 164 și 166.
Ele sunt deﬁnite în cp1250 . LATEX nu generează un mesaj de eroare
din perspectiva tastaturii, a input -ului. Apare însă un mesaj de
eroare care ne spune că nu există în T1simbolurile corespunzătoare. 20
Este ca și cum turnătoria de litere de plumb ne-ar spune că n-are
mulajele necesare pentru a turna litere de forma cerută.
Nu vă bucurați prea mult de listele cu coduri de mai sus. Ele
sunt bune în cazul Windows. În lumea largă, veți întâlni o junglă de
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 248 a2tehno.tex

B.3 Turnul Babel
astfel de coduri. Cu adevărat importantă este înțelegerea procesului
în mai multe trepte prin care o apăsare pe o tastă se transformă
într-un cod numeric, apoi într-o comandă L ATEX și se termină prin
găsirea unui simbol care este pus pe foaia de hârtie.
N-am putea opera și noi asemenea transformări? Desigur că da. 5
În interiorul L ATEX ele au o utilitate mai restrânsă, în măsura în
care putem folosi pachete gata pregătite. Transformările sunt cu
adevărat utile în afara L ATEX.
Putem folosi Vim pentru a opera o trecere de la codiﬁcarea Win-
dows la cea a L ATEX. Voi ilustra acest lucru în cazul literelor româ- 10
nești. Generalizarea nu este diﬁcil de realizat. Trebuie doar create
niște ﬁșiere de tip vimcare conțin scripturile pentru realizarea sub-
stituțiilor. Iată cum facem trecerea de la coduri Windows la comenzi
LATEX:
%s/ă/\\u{a}/ge | update1
%s/Ă/\\u{A}/ge | update2
%s/â/\\^{a}/ge | update3
%s/Â/\\^{A}/ge | update4
%s/î/\\^{\\i}/ge | update5
%s/Î/\\^{I}/ge | update6
%s/ș/\\c{s}/ge | update7
%s/Ș/\\c{S}/ge | update8
%s/ț/\\c{t}/ge | update9
%s/Ț/\\c{T}/ge | update10
Trecerea inversă este realizată în felul următor: 15
%s/\\u{a}/ă/ge | update1
%s/\\u{A}/Ă/ge | update2
%s/\\^{a}/â/ge | update3
%s/\\^{A}/Â/ge | update4
%s/\\^{\\i}/î/ge | update5
%s/\\^{I}/Î/ge | update6
%s/\\c{s}/ș/ge | update7
%s/\\c{S}/Ș/ge | update8
%s/\\c{t}/ț/ge | update9
%s/\\c{T}/Ț/ge | update10
Acestea sunt scripturi Vim care trebuie chemate cu comanda :so
urmată de numele scriptului în ﬁșierul pe care vrem să-l transfor-
măm. Alternativ, putem folosi Run Vim Script de pe bara cu in-
strumente. Este inutil, de asemenea, să adăugăm că trebuie să „vă
faceți mâna“ pe ﬁșiere de probă. 20
a2tehno.tex 249 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
B.3.2.1.2.1 Vrăjitorii cu tastatura Tasta qeste, cel puțin
din punctul meu de vedere, teribil de bine plasată pe tastatură și
mi se întâmplă, în română, să o folosesc extrem de rar. În schimb,
trebuie uneori să tastez de multe ori &, care mi se pare incomod
plasat. Ca să rezolv situația dau, în modul normal al Vim, comanda 5
:imap q & și tasta qîși schimbă ca prin minune rolul.
Cum scap însă de schimbarea de mai sus, fără să închid ﬁșierul?
Dau comanda :iunmap q și tasta qrevine la vechiul rol.
Puteți proiecta un script pentru a vrăji tastatura. Exemplul dat
aici încearcă să arate cum pot ﬁ corijate unele neajunsuri din tasta- 10
tura românească standard în Windows. Schimbările sunt operabile
numai în Vim!
Ideea de bază este cea de a atașa o altă codiﬁcare tastei. Urmă-
toarele comenzi vă permit să tastați pe Ăîn loc de {și pe ăîn loc
de[. 15
:map! { <char-195>1
:map! [ <char-227>2
Puteți scrie și ăîn loc de <char-227> sau puteți folosi notația în
hex <char-0xe3>. Cifrele în hex trebuie precedate de 0x.
Dacă știm codurile pe care vrem să le introducem de la tastatură,
nu este greu să schimbăm rolul tastelor.
Putem modiﬁca și rolul unei combinații de taste: 20
:map! /a ă1
Trebuie să bateți însă suﬁcient de repede tastele una după alta pen-
tru a obține efectul dorit.
Putem crea și scripturi cu astfel de modiﬁcări ale tastelor. Atenție
însă la asigurarea unui gen sau altul de mecanism de scăpare. Puneți,
de exemplu, în script ceva de genul: 25
:map! <F5> <Esc>:unmap! [<CR>1
Vim are posibilitatea de a crea tastaturi cu ajutorul unor scrip- tastatură
româ-
nească
pentru
Vimturi speciale. Doar cu titlu de exemplu, putem presupune c-am creat
un ﬁșier romana.vim și l-am plasat în dosarul keymap dinvimfiles .
Conținutul său este următorul:
let encoding=’cp1250’1
let b:keymap_name = "ro"2
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 250 a2tehno.tex

B.3 Turnul Babel
loadkeymap3
" Taste modificate în jurul lui Enter:4
[ ă5
{ Ă6
] î7
} Î8
\\ â9
<Bar> Â10
; ș11
: Ș12
’ ț13
\" Ț14
" Recuperarea tastelor pierdute (folosind combinații):15
/. :16
/, ;17
/q {18
/w }19
/z \\20
Încărcați tastatura cu comanda :set keymap=romana sau folosind
Keymap din meniul Edit. Puteți comuta între tastatura românească
și cea standard cu Ctrl+ˆ .
Tastatura astfel deﬁnită este mult mai ﬂexibilă decât cea din
Windows. Poziția literelor pe taste poate ﬁ modiﬁcată ușor. Sem- 5
nele sacriﬁcate prin plasarea de litere românești pot ﬁ regăsite prin
combinații de taste. Aceste combinații pot ﬁ adaptate la gusturile
ﬁecărei persoane care utilizează Vim.
B.3.3 Limbile europene care folosesc alfabetul latin
Să vedem acum câteva exemple de nume, titluri și expresii care pot 10
ﬁ întâlnite într-un text ﬁlosoﬁc. Începem nume, titluri sau expresii
de sorginte franceză sau germană:
Br\’{e}hier\\
L’\^{E}tre et le n\’{e}ant\\
La science et l’hypoth\‘{e}se\\
G\"{o}del\\
f\"{u}r sichBréhier
L’Être et le néant
La science et l’hypothèse
Gödel
für sich
Italiana, spaniola sau portugheza pun și ele probleme dacă vrem
să reproducem corect un titlu, un nume sau o expresie: 15
0,1 e 2 e cos\‘{\i} via\\
Espa\~{n}a inteligible\\
Inicia\c{c}\~{a}o ao filosofar0,1 e 2 e così via
España inteligible
Iniciação ao ﬁlosofar
S-ar putea ca mai rar și mai puțină lume să se ciocnească de
problemele ridicate de limbile slave care folosesc alfabetul latin. Li-
a2tehno.tex 251 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
teratura poloneză de logică și de ﬁlosoﬁe este totuși foarte cunoscută
și voi alege de acolo câteva exemple:
semiotyka j\k{e}zyk\’{o}w
naturalnych\\
metaj\k{e}zyk\\
Tadeusz Cze\.{z}owski\\
Izydora D\k{a}mbska\\
mo\.{z}liwo\’{s}\’{c}semiotyka języków naturalnych
metajęzyk
Tadeusz Czeżowski
Izydora Dąmbska
możliwość
Maghiara ridică și ea probleme speciﬁce atunci. Fonemele öșiü
au și variante lungi: 5
az igazh\’{\i}v\H{o}k\\
m\H{u}veletaz igazhívők
művelet
Unele limbi europene au simboluri speciale, pe lângă cele din
alfabetul latin:
\L{}ukasiewicz\\
Bewu\ss{}tsein\\
S\o{}ren Kierkegaard\\
\AA{}kvist\\
filozof ta\c{s}\i{}\\
\textquestiondown{}
humanizaci\’{o}n
o deshumanizaci\’{o}n?\\
\textexclamdown{}\ldots{}!Łukasiewicz
Bewußtsein
Søren Kierkegaard
Åkvist
ﬁlozof tașı
¿humanización o deshumaniza-
ción?
¡. . . !
Spaniola împarantezează întrebările și propozițiile exclamative. 10
Dacă ne gândim bine, procedura este cât se poate de rațională; atâta
doar că avem nevoie de două simboluri speciale.
Comenzile L ATEX îngropate, ca să spun așa, în cuvinte sunt notate
în versiunea pe care o prefer eu. Cred că sursa este mai lizibilă dacă
punem sistematic argumentele unei comenzi în acolade și, în cazul 15
în care nu există un argument, punem doar acolade.83Consultați
documentația pentru a vedea și alte posibilități de a nota comenzile
respective.84
Modul acesta de a cere prin comenzi speciale simboluri este util
în special atunci când scriem nume străine, expresii din alte limbi 20
sau texte foarte scurte. n-are rost atunci să punem în mișcare toată
mașinăria descrisă în §B.3.1.1.1 pentru a pune un accent pe o literă.
83Atenție la rolul acoladelor chiar și atunci când nu conțin nimic! Fără ele,
LATEX nu știe unde se termină comanda. Alternativa este un spațiu alb, dar
acest spațiu mi se pare derutant pentru ochiul uman. Am mai putea pune în
acolade întreaga comandă.
84Vedeți în special Scott Pakin The Comprehensive LATEX Symbol List în
dosarul texmf\doc\latex\comprehensive din documentația MikT EX.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 252 a2tehno.tex

B.3 Turnul Babel
B.3.4 Tehnica alegerii tipului de literă
Până acum am pus un mare accent pe modul în care vedem ceea
ce introducem de la tastatură. Am descoperit că literele scrise pe
tastatura ﬁzică sunt de fapt niște nume pentru tastele ﬁzice. Ceea ce
introducem în realitate de la tastatură sunt niște coduri numerice. 5
Putem vizualiza în mod comod aceste coduri pe ecranul compute-
rului.
Cum ideea fundamentală aici este aceea de a separa diversele
procese pentru a le înțelege și dirija mai bine, n-are rost să aﬁșăm
pe ecran rezultatul ﬁnal ( output )-ul, ca-n sistemul wysiwyg . Să 10
vedem însă cum putem controla aspectul ﬁnal al literelor.
B.3.4.1 Modiﬁcarea aspectului output -ului
Pentru unii, cărțile în limba germană scrise cu „caractere gotice“
sunt ceva misterios, texte pe care nimeni nu pare a le putea citi.
Pentru alții, este vorba de un adevărat obiect de cult. L ATEX poate 15
crea tipărituri pentru multe gusturi, după cum se vede din exemplele
următoare:
{%start grup local
\fontfamily{yfrak}
\fontsize{19}{22}\selectfont
Eseul filosofic
\par}%încheiere de grup cu \parEseul filosofic
{
\fontfamily{phv}\fontseries{b}
\fontsize{14}{17}
\selectfont\scshape
Eseul filosofic
\par}ESEUL FILOSOFIC
{
\fontfamily{ptm}
\fontsize{17}{21}\selectfont
Eseul filosofic
\par}Eseul ﬁlosoﬁc
20
{
\fontfamily{pzc}
\fontsize{17}{20}\selectfont
Eseul filosofic
\par}Eseul ﬁlosoﬁc
{
\fontfamily{pcr}
\fontsize{16}{19}\selectfont
Eseul filosofic
\par}Eseul filosofic
a2tehno.tex 253 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
{
\fontfamily{cmss}
\fontsize{17}{22}\selectfont
Eseul filosofic
\par}Eseul ﬁlosoﬁc
{
\fontfamily{cmr}
\fontsize{17}{21}\selectfont
Eseul filosofic
\par}Eseul ﬁlosoﬁc
Ar ﬁ multe comentarii de făcut în legătură cu tipurile de litere
exempliﬁcate mai sus. Numele lor în T EX reprezintă o prescurtare.
Ultimul exemplu este cel al cmr, tipul de literă creat de către Donald 5
Knuth și destinat în mod special sistemului T EX. Numele propriu-
zis al acestui tip de literă este „computer modern“. Varianta sa fără
serife este ilustrată de penultimul exemplu.
Puteți compara tipul de litere cmrcu clasicul tip times , ilustrat
de către cel de al treilea exemplu. Consultați documentația MikT EX 10
pentru a aﬂa mai multe despre diversele tipuri de litere.
Comanda \fontsize{}{} are două argumente. Primul argument
este cel care indică dimensiunea literei. Al doilea reglează poziția
literei în cutia T EX.
B.3.4.2 Alfabetul chirilic 15
Experimentul este cea mai bună metodă de a învăța. Cu condiția
să nu lucrați cu ﬁșiere pe care n-ați vrea să le distrugeți. Schimbați
opțiunea deci opțiunea pachetului fontenc înOT2. Să vedem ce s-ar
întâmpla în acest caz cu semnele folosite în mod clasic de către T EX
(vezi pagina pagina 246, rândul 5): 20
! " % & ' ( ) * , – . /
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 : ; < > ?
A B C D E F G H I J K L M N O
P Q R S T U V W X Y Z [ ]
` a b c d e f g h i j k l m n o 25
p q r s t u v w x y z |
S-ar părea că a avut loc un accident. Aveți în sursă aceleași co-
duri, dar rezultatul ﬁnal apare cu litere chirilice. Nu a avut loc nimic
neobișnuit. Codiﬁcarea ﬁnală este cea care s-a schimbat.
Dacă în ﬁșierul styfacem câteva modiﬁcări putem insera în tex- 30
tul cu litere latinești text cu litere chirile:
\RequirePackage[OT2,T1]{fontenc}1
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 254 a2tehno.tex

B.3 Turnul Babel
%………………………….2
\newcommand{\textrus}[1]{\foreignlanguage{russian}{#1}}3
\newcommand{\dur}{\cyrhrdsn}4
\newcommand{\Dur}{\CYRHRDSN}5
\newcommand{\moale}{\cyrsftsn}6
\newcommand{\Moale}{\CYRSFTSN}7
\newcommand{\erus}{\cyrerev}8
\newcommand{\Erus}{\CYREREV}9
Sistemul este util, de exemplu, pentru a scrie titluri cu chirilice. Iată
codul pentru titlul cărții lui Dubovik, Veize și Golovko:
\textrus{Referirovanie i
annotirovanie
{\erus}konomicheskih tekstov
na angli\u{i}skom yazyke}R eferirovanie i annotirova-
nie k onomiqeskih tek stov na
ang li @ isk om zyk e
Soluția aceasta este ideală atunci când textul nu este preponde-
rent în limba rusă sau nu dispunem de cunoștințele necesare pentru 5
a modiﬁca tastatura. Secretul ei este că o comandă precum:
\textrus{1
abvgde\"{e}zhzi\U{i}klmnoprstufkhtschshshch2
\dur{}y\moale{}\erus{}yuya}3
are drept rezultat la ieșire, pe foaia de hârtie (ﬁzică sau electro-
nică) șirul: abvg deziklmnoprstufhcqxwy~ de semne
ale alfabetului rus.85
Dacă majoritatea textului este cu chirilice pare mai rațional să 10
modiﬁcați codiﬁcarea input -lui. În acest caz, puteți folosi opțiunea
cp1251 pentru inputenc și o opțiune de genul T2Apentru fontenc .
Puteți avea în continuare acces la literele românești cu ajutorul
comenzilor T EX pure. De asemenea, trebuie să modiﬁcați tastatura
Vim în așa fel încât să puteți introduce lesne literele chirilice.8615
B.3.5 Limba greacă veche
Ar ﬁ inutil să explic aici importanța limbii grecești vechi pentru
ﬁlosoﬁe. Nu puține sunt eseurile ﬁlosoﬁce în care apar termeni în
greaca veche sau citate în greaca veche.
Pot spune din proprie experiență că transliterarea nu este o solu- 20
ție fericită. În dicționarul termenilor ﬁlosoﬁci grecești,87un cuvânt
85Pentru detalii citiți documentația din dosarul \latex\cyrillic din docu-
mentația MikT EX.
86Detalii și alte exemple vor ﬁ aﬁșate treptat pe situl cărții.
87Francis E. Peters, Termenii ﬁlozoﬁei grecești (București: Humanitas, 1993),
p.92.
a2tehno.tex 255 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
precum âpisvtămh apare transliterat ca epist ´¯em¯ e. Spiritul textului
grecesc vechi este pierdut la propriu și la ﬁgurat. Mai rău, eÚdoc
devine eídos , ceea ce este de-a dreptul greșit.88
Există o transliterare precisă a textelor grecești vechi. Ea se nu-
mește „betacod“. Transliterarea aceasta n-are un aspect estetic prea 5
plăcut, dar este foarte eﬁcientă în rolul de input într-o sursă L ATEX.
Pentru a folosi betacodul trebuie să încărcați pachetul betacode
punând în locul cuvântului babel cuvântul betababel . Pachetul
betababel este o extensie a pachetului babel creată de către Felix
G. Berkemeier. 10
Voi explica principiile de bază ale betacodului cu ajutorul unor
termeni ﬁlosoﬁci foarte cunoscuți:89
\bcode{A)DIA/FORON}\\
\bcode{AU)TA/RKEIA}\\
\bcode{AU)TARXEI/A}ĆdiĹforon
aÎtĹrkeia
aÎtarqeÐa
Betacodul nu deosebește între majuscule și minuscule. Există
obiceiul de a folosi masiv majusculele englezești. Transliterarea lite- 15
relor ca atare este evidentă. De altfel, vom da exemple pentru ﬁecare
literă din alfabetul clasic grecesc.
Spiritul lin este transliterat prin paranteza rotundă închisă. Spi-
ritul aspru este transliterat prin paranteza rotundă deschisă. Ac-
centul ascuțit este transliterat printr-o bară oblică. Accentul grav 20
este transliterat printr-o bară oblică inversă. Comanda \bcode{}
inserează textul în punctul în care este dată.
Fiți atente și atenți la diferența dintre ultimele două cuvinte de
mai sus. Primul înseamnă independență absolută (autosuﬁciență),
iar al doilea putere absolută . Nu traduceți al doilea termen de mai 25
sus printr-o transliterare aproximativă a celui de-al treilea termen.90
\bcode{BOU/LHSIS}\\
\bcode{GE/NESIS}\\
\bcode{DIA/NOIA}\\
\bcode{EI)=DOS}boÔlhsvic
gènesvic
diĹnoia
eÚdoc
Pachetul betababel deosebește automat între sigma intern și ﬁ-
88În toată cartea se folosește doar un singur tip de accent, iar în glosarul
român-elin de la sfârșit diacriticele grecești dispar cu totul! Pentru forma corectă
a lui eÚdoc și explicarea poziției spiritului a se vedea Ana Felicia Ștef, Manual
de greacă veche (București: Humanitas, 1996), p.23.
89Extrași tot din Peters, op.cit. , dar transliterați în betacod și prelucrați în
LATEX.
90Din păcate, ediția 1993 din Peters, op.cit. conține exact această greșeală
(v.p.52).
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 256 a2tehno.tex

B.3 Turnul Babel
nal. Dacă avem nevoie, putem însă scrie \bcode{s1} pentru a obține
svși\bcode{s2} pentru a obține c.
\bcode{ZW=|ON} zÄon
Accentul circumﬂex este notat prin semnul egalității. Iota sub-
scris este notat printr-o bară verticală. 5
\bcode{H(DONH/}\\
\bcode{QEWRI/A}\\
\bcode{I)SONOMI/A}\\
\bcode{KO/SMOS}\\
\bcode{LO/GOS}\\
\bcode{TA\ MAQHMATIKA/}Źdonă
jewrÐa
ÊsvonomÐa
kìsvmoc
lìgoc
tĂ majhmatikĹ
\bcode{NOU=S}\\
\bcode{CENO/S}\\
\bcode{O)/NOMA}\\
\bcode{PAQO/S}\\
\bcode{R(OH/}\\
\bcode{SWFROSU/NH}\\
\bcode{TE/LOS}\\
\bcode{U(PO/QESIS}\\
\bcode{FRO/NHSIS}\\
\bcode{XRO/NOS}\\
\bcode{YUXH/}\\
\bcode{W(/RA}noÜc
xenìc
înoma
pajìc
ûoă
svwfrosvÔnh
tèloc
Ípìjesvic
frìnhsvic
qrìnoc
yuqă
źra
Betacodul este, în general, transparent. Unele transliterări pot ﬁ
mai diﬁcil de descifrat. Cred c-ar ﬁ mai greu, la prima vedere, să
vă dați seama, văzând numai betacodul, că penultimul cuvânt este 10
familiarul termen grecesc pentru minte sau suﬂet.
În cazul literelor majuscule, regula betacodului este ca semnele
diacritice să ﬁe puse înaintea literei. Pachetul betababel este ﬂe-
xibil și admite punerea diacriticelor și după literă, cu condiția să
ﬁm consecvenți. Voi testa posibilitățile pachetului cu câteva nume 15
proprii.91Voi devia, de asemenea, de la practica folosirii exclusiv a
majusculelor.
\bcode{*)Aristote/lhs}\\
\bcode{*Dioge/nhs *Lae/rtios}\\
\bcode{*E)mpedoklh=s}\\
\bcode{*Pla/twn}> Arisvtotèlhc
Diogènhc Laèrtioc
>Empedoklĺc
PlĹtwn
Pentru porțiunile ample de text, pachetul betababel oferă un
91Numele sunt extrase din manualul Anei Ștef, op.cit.
a2tehno.tex 257 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
mediu L ATEX special. Voi ilustra utilizarea acestui mediu cu un citat
din Aristotel.92
svullogisvmäc dè âsvti lìgoc ân Å tejèntwn tinÀn éterìn ti tÀn
keimènwn âx ĆnĹgkhc svumbaÐnei tÄ taÜta eÚnai.
Sursa în L ATEX a citatului este următoarea: 5
\begin{betacode}1
sullogismo\s de/ e)sti lo/gos e)n w(=| teqe/ntwn tinw=n e(/tero/n2
ti tw=n keime/nwn e)c a)na/gkhs sumbai/nei tw=| tau=ta ei)=nai.3
\end{betacode}4
B.3.5.1 Pachetul babel și limba greacă
Betacodul este un mod comod și precis de a introduce text în limba
greacă veche. După cum spuneam, el nu este însă decât un etaj
ridicat peste clădirea mai vastă a pachetului babel .
Vom coborî pentru o clipă sub etajul betababel -ului ca să vedem 10
ce se petrece în cadrul babel .
Pentru început faceți experimente de genul următor:
\documentclass{article}
\usepackage[cp1250]{inputenc}
\usepackage[LGR]{fontenc}
\begin{document}
Swkráthc
\end{document}Swkr ’ athc
Observați cum, ca și-n cazul literelor chirilice, am modiﬁcat co-
diﬁcarea la ieșire, nu pe cea de la intrare. Este normal să procedăm 15
așa atâta timp cât suntem interesate și interesați de inserarea unor
cuvinte sau mici fragmente de text în greacă într-un text care altfel
este scris preponderent cu caractere latine.
Dac-ați sesizat că acu accent ascuțit are codul 225, atunci sun-
teți pe drumul cel bun cu experimentele. Pasul următor constă în 20
localizarea efectului obținut mai sus. Scrieți un alt proiect, în care
preambulul arată astfel:
\documentclass{article}1
\usepackage[cp1250]{inputenc}2
\usepackage[LGR,T1]{fontenc}3
\usepackage[polutonikogreek,romanian]{babel}4
\newcommand{\textelin}[1]{\foreignlanguage{polutonikogreek}{#1}}5
92Aristotel, An.pr.A 1.24b18-20. Citat după textul grecesc editat de
W.D.Ross, Aristotelis analytica priora et posteriora (Oxford: Oxford University
Press, 1968).
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 258 a2tehno.tex

B.3 Turnul Babel
Puneți numele lui Socrate între acoladele comenzii \textelin{} .
Acum doar acest cuvânt va apărea cu litere grecești. Opțiunea LGR
nu este acum neapărat necesară. De fapt, pachetul babel va face
oricum apel la ea.
Acum ar trebui să ﬁe și mai limpede ce rol joacă babel și ce rol 5
joacă betababel . Când încărcăm betababel acest pachet cheamă
pachetul babel și introduce opțiunea polutonikogreek . De aceea,
opțiunea aceasta este nu doar superﬂuă, ci generează chiar erori în
cazul în care am încărcat pachetul betababel .
B.3.5.2 Ibycus 10
O codiﬁcare similară cu betacodul este cea folosită de către pachetul
ibycus .93Trebuie să instalați însă separat acest pachet. El nu este
inclus în distribuția MikT EX. Este absolut recomandabil să-l puneți
în dosarul localtexmf , pentru a nu-l confunda cu pachetele stan-
dard MikT EX. Folosiți pachetul ibycus separat de alte pachete, în 15
documente destinate cu preponderență producerii de texte tipărite
frumos în greaca veche.94
Iată un fragment, tot din Aristotel,95dar în codiﬁcarea ibycus:
le’gw de‘ oi(=on a)na’gkh me‘n e)’sesqai naumaxi’an au)’rion h)‘1
mh‘ e)’sesqai, ou) me’ntoi gene’sqai au)’rion naumaxi’an2
a)nagkai=on ou)de‘ mh‘ gene’sqai; gene’sqai me’ntoi h)‘ mh‘3
gene’sqai a)nagkai=on.S4
Asemănările cu betacodul sunt limpezi. Există doar câteva deosebiri
majore. Ibycus folosește distincția dintre minuscule și majuscule (nu 20
steluța pentru a marca majusculele). De asemenea, notarea accen-
telor ascuțit și grav este diferită.
Folosirea semnului ;este, de asemenea, diferită. În betacod,
după obiceiul grecesc, acesta este semnul întrebării. Ibycus îl fo-
losește pentru punctul ridicat. Aﬁșat cu litere grecești (folosind însă 25
betababel ) textul arată astfel:
93Pachetul a fost creat de către Pierre A. MacKay (University of Washington)
pe baza unui tip de literă produs de către Silvio Levy. Levy a încercat să mențină
tipul său de literă cât mai aproape de tipul de literă Didot, care-și are originea
la începutul secolului al XIX-lea.
94Ibycus poate ﬁ folosit împreună cu opțiunea OT1 a pachetului fontenc ,
dar nu cu T1. Practic, Ibycus este de folosit când vreți să produceți text numai
în greacă.
95Este vorba de un fragment din celebrul pasaj despre bătălia navală care va
avea loc mâine. Vezi Aristotel, De Interpretatione 19a29-32.
a2tehno.tex 259 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
lègw dà oÙon ĆnĹgkh màn êsvesvjai naumaqÈan aÖrion ń mŸ êsvesvjai,
oÎ mèntoi genèsvjai aÖrion naumaqÐan ĆnagkaØon oÎdà mŸ genèsvjai;
genèsvjai mèntoi ń mŸ genèsvjai ĆnagkaØon.
S-ar putea să vreți să folosiți ibycus din pricina unor probleme
ale pachetului betababel .965
B.3.6 LATEX și unicod
Dacă scrieți într-un ﬁșier de tip text, a apăsa pe o tastă la computer
nu este totuna cu a pune o ștampilă sau cu a imprima o literă cu
mașina de scris. Ceea ce pune, de fapt, în ﬁșier computerul este un
cod numeric. Până acum am văzut doar coduri formate din două 10
cifre hex. În total există 256 de astfel de coduri distincte.
Dac-ați studiat cumva tabelul de la pagina 246, rândul 5, ați
observat că nu toate cele 256 de coduri posibile sunt folosite pentru
semnele diverselor alfabete. Motivul este foarte simplu: într-un ﬁșier
text este nevoie, de pildă, de coduri pentru sfârșitul de rând, precum 15
și de alte coduri speciale. Chiar și așa rămân destule coduri pentru
limbile europene.
Toate limbile Europei folosesc un alfabet de un tip sau altul.
Nu este posibil să ﬁe puse toate semnele lor în corespondență un o
singură pagină cu coduri de genul celor descrise mai sus. Faptul că 20
folosim mai multe pagini cu coduri reprezintă motivul pentru care
trebuie să speciﬁcăm codiﬁcarea input -ului. Ce se întâmplă însă în
cazul unei scrieri ideograﬁce? Ar ﬁ greu să tot schimbăm pagina cu
coduri la ﬁecare pas.
Ideea unicodului (a unei codiﬁcări universale) este să folosim 25
patru cifre hex în loc de două. În acest caz, codul ultim din tabel ar
ﬁﬀﬀ, ceea ce corespunde în sistemul zecimal cu 65535 . După cum
se vede, diferența este uriașă. Dar și jungla creată este imensă; totul
trebuie parcurs pas cu pas.
B.3.6.1 Pachetul ucs 30
După cum se vede mai sus, în cazul scrierilor care folosesc un alfabet,
ne putem descurca excelent separând porțiunile în care folosim o
anume codiﬁcare de celelalte. Cadrul oferit de codurile de la 0laff
este totuși strâmt. Pentru a avea acces la lumea codiﬁcării unicod,
96Sigma majusculă pune probleme în betababel . Urmăriți situl cărții pentru
a detalii, exemple și eventuale soluții îmbunătățite.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 260 a2tehno.tex

B.3 Turnul Babel
trebuie recurs la pachetul ucs. Încărcarea sa se face după modelul
următor:
\usepackage{ucs}1
\usepackage[utf8,cp1250]{inputenc}2
\usepackage[LGR,OT2,T1]{fontenc}3
\usepackage[romanian]{betababel}4
\newcommand{\textelin}[1]{\foreignlanguage{polutonikogreek}{#1}}5
Foarte important este faptul că pachetul ucseste încărcat înaintea
pachetului inputenc . Observați, de asemenea, opțiunea utf8 la pa-
chetul inputenc . Această opțiune cere sistemului să preia și coduri 5
unicod. Ordinea opțiunilor este foarte importantă. Ultima opțiune
este cea care are statut de default (este executată automat).
Puteți folosi în continuare metodele descrise mai sus sau chiar le
puteți combina precum în acest fragment din Platon:97
\begin{quote}1
\textelin{S}\bcode{WKRA/THS SOFO\S A)NH/R,2
TA/ TE METE/WRA FRONTISTH\S KAI\}\ldots3
\end{quote}4
SwkrĹthc svofäc Ćnăr, tĹ te metèwra frontisvtŸc kaÈ . . . 10
Codiﬁcarea amplă care este unicodul e imposibil de descris pe
larg aici.98Principiul după care este construit pachetul ucseste
acela al folosirii comenzilor L ATEX disponibile în diverse pachete
LATEX.99Practic, un cod unicod este tradus printr-o comandă L ATEX
care, la rândul ei, generează comenzile necesare pentru a produce 15
semnele (evident, dacă sunt disponibile în L ATEX).
Voi folosi tot exemple legate de limba greacă veche pentru a
ilustra felul în care se aplică principiul de mai sus.
Să spunem c-ați consultat tabelele unicod și ați văzut că litera
alfa are codul hex 03b1. Faceți calculele100pentru a trece în sistemul 20
zecimal și veți aﬂa că alfa minusculă are codul 945. Aceste numere
de cod pot ﬁ folosite ca-n exemplul care urmează.
97Platon, Apologia 18b 7.
98Puteți consulta listele de coduri utilizabile cu pachetul ucs la adresa
de Internet http://www.unruh.de/DniQ/latex/unicode/tables/index.html .
Listele sunt alcătuite chiar de către Dominique Unruh, care a realizat pachetul
ucs.
99Atenție la încărcarea lor atunci când este necesar!
100Puteți folosi calculatorul din accesoriile Windows sau un program special
de convertire de unități de măsură și numere, cum este Versaverter de la http:
//pawprint.net , care este un program gratuit.
a2tehno.tex 261 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
\textelin{\unichar{945}\\
\unichar{946}\\
\unichar{947}}a
b
g
Așa cum spuneam, sistemul unicod este, de fapt, transpus în
comenzi L ATEX. De unele dintre ele s-ar putea să aveți nevoie, mai
ales în cazuri speciale. Iată două exemple:
\textelin{\textdigamma}\\
\textelin{\textsanpi}Ș
ﬀ5
Ultimul simbol are codul hex 03e1 (zecimal 993). Alte coduri
și comenzile aferente lor pot ﬁ studiate cu ajutorul documentației
pachetului ucssau citind chiar programele din pachet ca atare.
B.3.7 Alte pachete cu simboluri în LATEX
Unicod are ample posibilități, dar cred că nu trebuie să exagerăm cu 10
recursul la unicod. Dacă scriem într-o limbă europeană, s-ar putea
să folosim una-două pagini cu coduri și n-are rost să încărcăm zeci
de mii de simboluri pentru a folosi câteva zeci.
Persoanele pasionate de gândirea orientală, de culturile vechi vor
ﬁ desigur atrase de unicod și posibilitățile acestuia. Dar chiar și 15
acestor persoane nu trebuie să le scape pachetele care s-ar putea să
se potrivească mai bine cu obiectivele lor.
Favoritele mele sunt pachetele concepute de către Peter Wilson
pentru unele scrieri arhaice.101Pachetele acestea sunt simple, se
compilează ușor și sunt bune pentru cineva care are cunoștințe ex- 20
trem de limitate despre scrierile respective. Exemplul care urmează
provine din scrierea vechilor egipteni.
r
C V este un cuvânt care se transcrie fonetic rh
˘. Înseamnă a ¸ sti.

Hieroglife
Simbolul reste o gură stilizată. Simbolul Ceste o sită. Aceste
simboluri sunt folosite aici cu valoarea lor fonetică, dar Christian 25
Jacq arată că erau posibile asocieri cu transmiterea preponderent
verbală a cunoașterii și cu procesul de selecție, de cernere a idei-
lor.102Semnul Veste un determinativ pentru conceptele abstrate.
Christian Jacq sugerează că prin inversarea sitei și a gurii obținem
un interesant joc de cuvinte. Termenul rezultat, care se transcrie 30
101A se vedea documentația creată pentru aceste pachete de către Peter Wilson
<peter.r.wilson@boeing.com > în dosarul \texmf\doc\doc\fonts\archaic .
102Christian Jacq Sag’s mit Hieroglyphen: Lesen und Schreiben wie die alten
Ägypter (Hamburg: Rowohlt, 2003), p.169.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 262 a2tehno.tex

B.4 Tabele și formule
fonetic h
˘r, înseamnă a c˘ adea . Determinativul este acum un om aﬂat
în cădere, un om care, ignorant ﬁind, este condamnat la decădere.103
Cu pachete L ATEX puteți scrie și-n armeană, georgiană, sanscrită,
chineză și multe alte limbi. Pachetele au sursele deschise și sunt chiar
mai ușor de folosit decât un program cu surse ascunse. 5
Nu găsiți literele sau simbolurile de care aveți nevoie? Donald
Knuth a creat un limbaj special pentru generarea de tipuri de litere
(fonturi ). Limbajul se numește METAFONT .104Pentru hieroglifele METAFONT
egiptene din pachetul lui Peter Wilson vedeți ﬁșierul pmhg.mf din
dosarul \texmf\fonts\source\public\archaic . 10
În principiu, dacă ați dobândit competența necesară, în L ATEX
puteți include orice simbol. Desigur, la nevoie, trebuie să creați sim-
boluri. Este însă foarte probabil că, în lumea largă a utilizatorilor
de LATEX, există deja cineva care a conceput o soluție la problema
care vă frământă. 15
B.4 Tabele și formule
Multe dintre eseurile ﬁlosoﬁce nu au deloc tabele sau formule. Per-
soanele care folosesc intens ananaliza logică au însă nevoie cel puțin
de cunoștințele de bază privitoare la scrierea de formule. De aseme-
nea, multe eseuri de ﬁlosoﬁe politică recurg la tabele statistice. 20
Voi începe cu tabelele pentru că înțelegerea modului în care se
construiesc și se folosesc tabelele va ajuta mult la formarea deprin-
derilor necesare pentru a scrie formule complexe.
B.4.1 Principiile de bază ale construirii tabelelor
Tipul cel mai simplu de tabel conține doar text aranjat pe linii și 25
coloane. Voi descrie întâi modul de a construi un mic tabel, pe care-l
voi folosi mai jos pentru a realiza un tabel ceva mai complicat.
Tabelul simplu are două coloane și două rânduri. Nu servește
decât la dispunerea a patru cuvinte în cele patru colțuri ale unei
mici pagini. 30
\begin{tabular}{cc}
Liberal & Libertarian \\
Populist & Conservator \\
\end{tabular}Liberal Libertarian
Populist Conservator
Tabelul este construit într-un mediu denumit tabular . După
103Ibidem .
104A se vedea aici C.3.
a2tehno.tex 263 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
\begin{tabular} trebuie adăugată o pereche de acolade între care
este precizată alinierea conținutului coloanelor. Alinierea este indi-
cată cu ajutorul literelor l,c,r(pentru aliniere stânga, centru, res-
pectiv dreapta). În cazul nostru, ambele coloane au textul centrat.
Pe ﬁecare rând, coloanele sunt separate prin semnul &. Capetele de 5
rând sunt indicate prin \\și este important ca ﬁecare rând să aibă
exact numărul de coloane speciﬁcat.
Pentru a crea tabele sau scheletul unor tabele ar ﬁ bine însă,
la început cel puțin, să folosiți un program de creare a tabelelor
în LATEX. Puteți folosi, de pildă, LaTable. Acesta este un program 10
gratuit, creat de către Alex A. Denisov105. Interfața graﬁcă a pro-
gramului permite crearea tabelului fără a recurge direct la comenzile
LATEX.
Un tabel este în fapt rodul unui mic proiect. Ca la orice proiect,
este necesar să precizați obiectivele. Căutați apoi mijloacele cele 15
mai potrivite pentru a atinge obiectivele ﬁxate. Desfaceți totul pe
module și construiți ﬁecare modul separat, pentru a nu ﬁ victime
ale complexității tabelului.
Proiectul meu aici este să reproduc un tabel cu tipurile de ideo-
logii, creat de către William S. Maddox și Stuart S. Lilie.106Miezul 20
tabelului mai mare îl constituie micul tabel de mai sus. Maddox și
Lilie disting însă între două dimensiuni ale dezbaterii publice, între
două seturi de probleme: chestiunile legate de extinderea libertăților
personale (accesul la informații, dreptul la avort etc.) și chestiunile
legate de intervenția statului în economie. Fiecare tip de om politic 25
are o atitudine: pro sau contra libertăților personale extinse, pro sau
contra intervenției statului în economie. Introducerea celor două se-
turi de probleme și a atitudinilor în problemele respective complică
desigur tabelul.
Procedez pas cu pas. Fac abstracție de termenii „liberal“, „liberta- 30
rian“, „populist“, „conservator“; pun doar niște semne convenționale
în locul lor. Mai întâi introduc un rând și o coloană suplimentare.
Pun doar +și-, după caz, în patru casete ale tabelului și las colțul
din stânga sus liber.
Mai complicat este cu dimensiunile ca atare. Textul este lung și 35
aș avea imediat probleme cu spațiul în pagină. Trag concluzia că,
într-o primă fază, este suﬁcient să scriu un 1, respectiv 2. Dar unde?
Trebuie ca 1 să ocupe două coloane, iar 2 două rânduri! Asta și fac;
pun 1 în două casete și 2 în două casete.
105Pagina de web a programului este http://g32.org .
106William S. Maddox și Stuart A. Lilie, Beyond Liberal and Conservative:
Reassessing the political spectrum (Washington: Cato Institute, 1984), p.5.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 264 a2tehno.tex

B.4 Tabele și formule
\begin{tabular}{lccc}
& & 1 & 1 \\
& & + & – \\
2 & + & L1 & L2 \\
2 & – & P & C
\end{tabular}1 1
+ –
2 + L1 L2
2 – P C
Rezultatul este o schemă a tabelului ﬁnal. Pe baza acestei scheme
vom dezvolta tabelul ﬁnal.
B.4.1.1 Tabelul complet și trimiterile la tabele
De multe ori este nevoie să ne referim la un tabel care nu se aﬂă 5
în imediata apropiere. În acest caz tabelului trebuie să-i dăm un
nume și trebuie să declarăm o etichetă care să ne permită să folosim
mecanismul trimiterilor din L ATEX.
Până acum tabelele au fost moduri de a diviza convenabil spațiul
disponibil pe o pagină. Acum tabelul trebuie încastrat într-un mediu 10
LATEX care-i permite să plutească în pagină.107
Poziția corpului plutitor o alege, în cele din urmă, L ATEX. Avan-
tajul din punctul de vedere al autoarei sau autorului este că se poate
referi, precum în cazul nostru, la „tipuri de ideologii“ adăugând și
„vezi tabelul B.1“. 15
Cum am obținut tot acest efect? Planul a fost foarte simplu. Am
luat schema de tabel deja creată și am introdus-o într-un mediu
table . În mediul table se poate da o comandă \caption{} pentru
titlul tabelului. Eticheta este atașată tot mediului table . Trimiterea
la tabel se face cu obișnuita comandă \ref{} . 20
\newcommand{\mc}[3]{\multicolumn{#1}{#2}{#3}}1
\begin{table}[ht]2
\centering3
\begin{tabular}[c]{lccc}4
& & \mc{2}{c}{Intervenția}\\ 5
& & \mc{2}{c}{statului}\\ 6
& & \mc{2}{c}{în economie}\\ 7
& & pro & contra\\ 8
\cline{3-4}9
& \mc{1}{r|}{} & &\mc{1}{c|}{}\\ 10
Extinderea & \mc{1}{r|}{pro} & L1 &\mc{1}{c|}{L2}\\11
libertăților & \mc{1}{r|}{} & &\mc{1}{c|}{}\\12
personale & \mc{1}{r|}{contra}& P &\mc{1}{c|}{C}\\13
\cline{3-4}14
\end{tabular}15
\caption{Tipuri de ideologii după Maddox și Lilie}16
107Termenul tehnic în engleză este cel de ﬂoat. Nu doar imaginile plutesc în
pagini. Notele marginale sunt, de pildă, și ele structuri plutitoare.
a2tehno.tex 265 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
\label{TipuriDeIdeologii}17
\end{table}18
Comanda \multicolumn{}{}{} merită o atenție specială. Pen-
tru că numele ei este lung am redenumit-o mc(pe rândul 1 din frag-
mentul de sursă L ATEX de mai sus). Primul ei argument speciﬁcă
numărul de coloane. Acest număr poate ﬁ și 1! Al doilea argument
arată cum este aliniat textul. Al treilea argument este reprezentat 5
de text ca atare. În rezumat, este o comandă care spune pe câte
coloane este scris un text în tabel și cum este aliniat.
Dacă după litera care speciﬁcă alinierea punem o bară veri-
cală108, atunci în tabel, la capătul coloanei(coloanelor) respective
apare o linie verticală. 10
Liniile orizontale sunt trasate cu \cline{} ; în argumentul acestei
comenzi trebuie speciﬁcat de la ce coloană până la ce coloană se
trage linia. Comanda \hline trage o linie orizontală de-a lungul
întregului tabel.
Intervenția
statului
în economie
pro contra
Extinderea pro liberalism libertarianism
libertăților
personale contra populism conservatorism
Tabelul B.1: Tipuri de ideologii după Maddox și Lilie
Pentru a obține tabelul B.1 nu a mai fost nevoie decât să refac 15
conținutul miezului inițial al tabelului.
Dacă numerotarea tabelelor nu începe de la 1, dați comanda
\setcounter{table}{0} înainte de primul tabel.
B.4.1.2 Tabelele și aranjarea textului în pagină
Tabelele sunt folosite intens și pentru a crea aranjamente (uneori 20
destul de complicate) ale textului în pagină. De exemplu, pentru a
aranja lista de coduri și simboluri de la pagina 247 am folosit un
tabel. Redăm aici doar comenzile pentru un rând, fără a include
codurile sau simbolurile ca atare.
108În limbajul Vim este vorba despre <char-124> .
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 266 a2tehno.tex

B.4 Tabele și formule
\begin{longtable}[c]{lllll}1
–\textless{}…\textgreater{}&2
–\textless{}…\textgreater{}&3
–\textless{}…\textgreater{}&4
–\textless{}…\textgreater{}&5
–\textless{}…\textgreater{}\\6
…………………………..7
\end{longtable}8
Scopul este dispunerea textului în așa fel încât să ﬁe cât mai lizibil.
Am folosit mediul longtable pentru ca L ATEX să poată decupa ta-
belul în porțiuni care sunt aﬁșate pe pagini diferite. Opțiunea cdin
primul rând de comenzi cere sistemului să centreze întregul tabel în
cadrul paginii. 5
B.4.2 Câteva idei simple despre formule
LATEX este îndeosebi faimos pentru capacitatea sa de a genera for-
mule matematice. În secțiunea B.1.3.4.3, referitoare la modul mate-
matic, am arătat deja cum ne putem sluji de modul matematic în
rândurile de text. Multe eseuri ﬁlosoﬁce conțin formule în limbajul 10
simbolic al logicii. Este, de aceea, util să trecem în revistă modul
simbolistica de bază a logicii poate ﬁ realizată în L ATEX.
Negația : $\neg{}p$\\
O notație pentru conjuncție:\\
$p\&{}q$\\
Altă notație pentru
conjuncție:\\
$p\wedge{}q$\\
Implicația: $p\to{}q$\\
Echivalența: $p\equiv{}q$Negația :¬p
O notație pentru conjuncție:
p&q
Altă notație pentru conjuncție:
p∧q
Implicația: p→q
Echivalența: p≡q
Acestea sunt doar câteva dintre posibilele soluții în cazul logicii
propozițiilor. Trebuie consultate tabelele cu simboluri matematice 15
din documentația MikT EX pentru a descoperi întregul evantai de
simboluri.
În cazul logicii predicatelor putem folosi:
Cuantificare existențială:\\
$(\exists{}x)(Px\wedge{}Qx)$\\
Cuantificare universală:\\
$(\forall{}x)(Px\to{}Qx)$Cuantiﬁcare existențială:
(∃x)(Px∧Qx)
Cuantiﬁcare universală:
(∀x)(Px→Qx)
Operațiile cu mulțimi și relațiile dintre mulțimi sunt și ele ușor 20
de reprezentat cu ajutorul L ATEX.
a2tehno.tex 267 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
$x$ aparține mulțimii $X$:
$x\in{}X$\\
Negația apartenenței:
$x\notin{}X$\\
Incluziunea: $Y\subset{}X$\\
Intersecția: $X\cap{}Z$\\
Reuniunea: $X\cup{}Z$\\
Complementara: $\sim{}X$xaparține mulțimii X:x∈X
Negația apartenenței: x /∈X
Incluziunea: Y⊂X
Intersecția: X∩Z
Reuniunea: X∪Z
Complementara:∼X
B.4.2.1 Formulele din cărțile reale
Rezultatele matematice sunt exprimate ca formule în limbaj sim-
bolic și, de regulă, sunt scrise pe rânduri separate. Oricum, atunci
când cităm formule din cărțile altora, trebuie să le punem pe un 5
rând separat.
De exemplu, Adrian Miroiu, într-un studiu în care dezvoltă ideea
sa a lumilor în interiorul lumilor, introduce un prim rezultat general
sub forma următorului enunț:109
/turnstileleftLKϕddac˘ a|=LKϕ
Iată cum am codiﬁcat în L ATEX enunțul din cartea lui Adrian
Miroiu:
\begin{displaymath}1
\mathrm{\vdash_{\scriptscriptstyle LK}\varphi\ ddac\breve{a}\2
\models_{\scriptscriptstyle LK}\varphi}3
\end{displaymath}4
Codiﬁcarea L ATEX este destul de transparentă pentru cei care știu
logică. S-ar putea spune chiar că oferă un plus de explicații. Trebuie 10
totuși făcute câteva comentarii.
Prima observație este aceea că trebuie să tratăm modul mate-
matic ca un loc în care n-are sens să venim cu obiceiurile de a scrie
în mod text. În primul rând, în mod automat, L ATEX scrie cursiv
textul matematic. De aici necesitatea comenzii \mathrm{} , care-i 15
spune sistemului să scrie cu tipul de literă roman.
În al doilea rând, folosirea literelor în modul matematic are par-
ticularitățile sale.110Literele grecești, de pildă, se obțin cu ajutorul litere
grecești în
modul
matema-
ticunor comenzi speciale. Am folosit \varphi și nu \phi pentru că
aceasta era varianta lui ffolosită în textul lui Adrian Miroiu. 20
În al treilea rând, trebuie observat rolul spațierii și alegerii di-
mensiunii literelor în modul matematic. Barele oblice inverse urmate
109Adrian Miroiu, Constructe formale (București: Editura Trei, 2000), p.16.
110Pentru literele românești în modul matematic vezi §B.4.2.2.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 268 a2tehno.tex

B.4 Tabele și formule
de un spațiu sunt comenzi! Ele cer introducerea unui spațiu, menit
să elimine eventuale ambiguități. De asemenea, o pereche de acolade
(fără nimica între ele) forțează mărirea spațiului alb. De aici lipsa
lor după \vdash sau\models . Cu acolade după comenzi, rezultatul
ar ﬁ/turnstileleftLKϕsau|=LKϕ. 5
Declarația \scriptscriptstyle corectează dimensiunea indice-
lui, reducând-o la dimensiunea unui indice la indice. Observați, în
acest sens, diferența dintre /turnstileleftLKϕși/turnstileleftLKϕ.
Un alt exemplu, extras dintr-o carte a lui Mircea Dumitru, pune
și el probleme interesante de tehnoredactare.111Fragmentul citat 10
mai jos este o parte din deﬁniția noțiunii de satisfacere în logica
modală a propozițiilor(LLMP). Iată fragmentul:
pentru ﬁecare fbf Φîn LLMP,
(M, w)|=♦Φddacă (∃u∈WM)(RMwuși(M, u)|= Φ)
Prima problemă a codiﬁcării este scrierea pe mai multe rânduri.
Ar trebui să construim un tabel! A se vedea acest lucru, pentru
modul matematic, în §B.4.2.4. Formula în sine este ușor de înțeles 15
pentru cei care au citit un curs elementar de semantică a logicilor
modale. Chiar dacă nu o înțelegeți, problemele de tehnoredactare
sunt interesante în sine.
Există o simetrie între cele două rânduri citate. Primul este scris
în modul text, dar are o literă grecească realizată în mod matematic. 20
Al doilea rând este scris în modul matematic, dar are două inserții
în mod text după cum se vede din rândurile de cod de mai jos.
pentru fiecare fbf $\Phi$ în LLMP,1
\begin{displaymath}2
(\mathcal{M},w)\models{}\ \diamondsuit{}\Phi{}\ \text{ddacă}\3
(\exists{}u\in{}W_{\mathcal{M}}) (R_{\mathcal{M}}wu\ \text{și}\4
(\mathcal{M},u)\models{}\Phi{})5
\end{displaymath}6
text în
modul
matema-
ticComanda \text{} cu ajutorul căreia am inserat text în modul ma-
tematic nu este accesibilă dacă ați încărcat doar nucleul sistemului
LATEX. Trebuie să încărcați pachetul amstext .11225
111Mircea Dumitru, Modalitate și incompletitudine (București: Paideia, 2001),
pp.22-23.
112Pachetul amstext ar ﬁ încărcat automat dacă aș folosi AMS-LATEX. n-are
însă rost să încarc artileria grea de la American Mathematical Society în această
carte. Pentru o explicație mai detaliată a comenzii \text{} vezi cartea lui Paul
A. Blaga și Horia F. Pop[4, p.156].
a2tehno.tex 269 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
Oricât ar putea părea de curios problema cea mare este litera șde
pe rândul 4 din codul de mai sus. Obținerea ei cu ajutorul comenzii
\text{} este mai ușoară decât realizarea ei în modul matematic
pur.
Deși exemplele sunt simple în conținutul lor, tehnoredactarea lor 5
pune același tip de probleme pe care le-ar formulele cu un conținut
mai diﬁcil din cărțile citate. Pentru listele de simboluri care pot ﬁ
utilizate trebuie consultată documentația.113
B.4.2.2 Modul matematic și literele românești
Punerea de diacritice pe litere în modul matematic diferă de ope- 10
rația similară din modul text. Dacă scriu un ăîn mod matematic,
sistemul traduce acest lucru prin comanda \u{a} , care este inaccep-
tabilă în mod matematic. Trebuie scris \breve{a} în mod matema-
tic.
Iată literele românești în mod matematic pur (fără pachetul 15
amstext ):
$\breve{a}$ $\breve{A}$\\
$\hat{a}$ $\hat{A}$\\
$\hat{\imath}$ $\hat{I}$\\
$\stackrel{\textstyle{}s}{,}$
$\stackrel{\textstyle{}S}{,}$\\
$\stackrel{\textstyle{}t}{,}$
$\stackrel{\textstyle{}T}{,}$˘a˘A
ˆaˆA
ˆıˆI
s,S,
t,T,
Comenzile pentru șșițîn mod matematic sunt meșterite cu
ajutorul comenzii \stackrel{}{} . Ea este larg folosită pentru a
produce simboluri precumd f=(cu comanda $\stackrel{df}{=}$ ). 20
Exemplele de mai sus nu au probabil mare valoare practică, dar
ele ilustrează posibilitatea de a crea în L ATEX simbolurile de care
avem nevoie.
B.4.2.3 Numerotarea formulelor
Putem pune pe rânduri separate formule, fără să le numerotăm. Este 25
păcat însă să nu ne folosim de posibilitatea de a numerota formulele.
Putem apoi folosi mecanismul standard din L ATEX pentru a ne referi
la o formulă.
113Eu am folosit în special Scott Pakin „The Comprehensive LATEX Sym-
bol List“ (v. ﬁșierul symbols.dvi în dosarul comprehensive din documentația
MikT EX).
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 270 a2tehno.tex

B.4 Tabele și formule
Deși pare complicată, axioma Nicod–Łukasiewicz pentru logica
propozițiilor(B.1) nu este greu de scris în L ATEX.
[p/(q/r)]//parenleftbigg
[s/(s/s)]/{(s/q)/[(p/s)/(p/s)]}/parenrightbigg
(B.1)
Propoziția compusă p/qeste falsă dacă ambele variabile propo-
ziționale iau valoarea adevărat ; altfel este adevărată. Codul L ATEX
folosit la scrierea mediului în care este plasată axioma este următo- 5
rul:
\begin{equation}1
[p/(q/r)]/\bigg([s/(s/s)]/\{(s/q)/[(p/s)/(p/s)]\}\bigg)2
\label{NicodLukasiewicz}3
\end{equation}4
Referirile la formulele numerotate se fac cu ajutorul comenzii
\ref{} care ia drept argument eticheta declarată în cadrul mediului
în care este scrisă formula.
B.4.2.4 Tabele care conțin formule 10
Tabelele care conțin text se construiesc în mediul tabular . Ar ﬁ
posibil să introducem simboluri sau formule matematice și-n aceste
tabele, prin trecerea în porțiunea respectivă în modul matematic.
Recomandabil este însă să folosim pentru tabelele cu formule mediul
array . 15
Voi începe cu un tip de tabel familiar oricui începe să învețe
logică: matricile conectorilor propoziționali.
\begin{displaymath}
\begin{array}{llc}
p & q & p \to{}q \\
\hline
1 & 1 & 1 \\
1 & 0 & 0 \\
0 & 1 & 1 \\
0 & 0 & 1
\end{array}
\end{displaymath}p q p→q
1 1 1
1 0 0
0 1 1
0 0 1
Pentru un tabel asemenea celui de mai sus, scrieți mai întâi co-
menzile pentru mediul care aﬁșează formule nenumerotate. Proce- 20
dați apoi ca și-n cazul mediului tabular , dar folosiți mediul array ,
în care puteți introduce formule.
Tabelele cu formule sunt evident mult mai utile dacă ne putem
referi la ele „de la distanță“. De exemplu, vreau să vă dau un exemplu
a2tehno.tex 271 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
de demonstrare a unei tautologii din logica propozițiilor. Atunci voi
trimite la tabelul B.2.
p q p→q p∧(p→q) (p∧(p→q))→q
1 1 1 1 1
1 0 0 0 1
0 1 1 0 1
0 0 1 0 1
Tabelul B.2: Demonstrarea unei tautologii
Sursa L ATEX a tabelului B.2 sper că este suﬁcient de clară pentru
a înțelege modul în care este construit tabelul. Am evitat în mod
special utilizarea &drept conectiv pentru conjuncție pentru a nu 5
genera confuzii. Simbolul rezervat &este separatorul coloanelor, nu
și nume pentru o comandă de generare a simbolului conectorului
conjuncției.
\begin{table}[htb]1
\centering2
\begin{displaymath}3
\begin{array}{llccc}4
p & q & p\to{}q & p\wedge{}(p\to{}q) & (p\wedge{}(p\to{}q))\to{}q\\5
\hline6
1 & 1 & 1 & 1 & 1 \\7
1 & 0 & 0 & 0 & 1 \\8
0 & 1 & 1 & 0 & 1 \\9
0 & 0 & 1 & 0 & 110
\end{array}11
\end{displaymath}12
\caption{Demonstrarea unei tautologii}13
\label{DemonstrareaUneiTautologii}14
\end{table}15
Puteți localiza poziția unui tabel în cadrul sursei L ATEX cu ajuto-
rul TEXnicCenter. Puteți, de asemenea, produce o listă a tabelelor în 10
documentul ﬁnal, plasând comanda \listoftables după comanda
\tableofcontents din ﬁșierul principal al proiectului.
Este necesar să comentăm este necesar puțin folosirea liniilor în
tabele. Recomandarea noastră este de a folosi linii doar pentru a face
tabelul clar. Liniile superﬂue sau cu caracter pur decorativ nu-și au 15
locul într-o lucrare academică.
O linie sub capul de tabel este, de multe ori, suﬁcientă. Dacă ta-
belul conține elemente de sinteză în partea de jos a coloanelor, atunci
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 272 a2tehno.tex

B.4 Tabele și formule
o linie simplă sau dublă este necesară deasupra ultimului rând. Ea
face tabelul mai clar. Abuzul de linii este total nerecomandabil.
Crearea de tabele poate ﬁ un lucru extrem de pretențios. Adesea
ele sunt prea late sau prea lungi și așa mai departe. Prezentarea
noastră a fost doar una sumară. Trebuie să citiți o carte despre 5
LATEX care acordă mai mult spațiu tabelelor.114Foarte utilă este și
documentația inclusă în distribuția MikT EX.
B.4.2.5 Formulele ca tabele
Am pregătit recent un text în care voiam să citez o funcție pe care o
discută Kripke.115Funcția, pe care Kripke o numește „quus“ (simbo- 10
lic⊕), generează două tipuri de valori: suma valorilor argumentelor
sale și o valoare constantă. Condiția pentru a genera primul tip de
rezultate este ca valoarea oricăruia dintre cele două argumente ale
funcției să ﬁe mai mică de 57. Altfel, este generată constanta.
Pentru a descrie simbolic funcția quus Kripke folosește o notație 15
cu două semne de egalitate și nici o acoladă. Practica uzuală este
însă diferită și o voi respecta aici.116
Chiar dacă descrierea simbolică nu este complicată, trebuie să
gândim tot din perspectiva proiectului. Obiectivele noastre sunt să
prezentăm: 20
unu numele funcției și argumentele sale;
doivaloarea generată când este adevărată prima condiție;
trei valoarea generată când este adevărată a doua condiție.
Pentru a atinge primul obiectiv este suﬁcient să scriem un rând de
text matematic. Al doilea și al treilea obiectiv presupun folosirea 25
unui tabel (cu două coloane și două rânduri).
Construim separat elementele formulei B.2 ca-n exemplele care
urmează. Ca deobicei, este important să executăm totul pas cu pas.
Scriem mai întâi rândul de text matematic.
\begin{displaymath}
x \oplus y =
\end{displaymath}x⊕y=
30
114A se vedea, în limba română, cartea lui Paul A. Blaga și Horia F. Pop[4,
pp.50-55, 212-219].
115În Saul A. Kripke, Wittgenstein on Rules and Private Language (Oxford:
Blackwell, 1982), p.9.
116Pentru un model care respectă standardele uzuale v. Lamport[21, p.47].
a2tehno.tex 273 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
Elaborăm apoi tabelul cu elementele generate de către funcție,
în cele două condiții speciﬁcate mai sus.
\begin{displaymath}
\begin{array}{ll}
x+y, & \text{dacă}\ x,y<57\\
5 & \text{altfel}
\end{array}
\end{displaymath}x+y,dacă x, y < 57
5 altfel
Testăm posibilitatea de a pune tabelul între acolade.
\begin{displaymath}
\left\{
\begin{array}{ll}
x+y, & \text{dacă}\ x,y<57\\
5 & \text{altfel}
\end{array}
\right\}
\end{displaymath}/braceleftBigg
x+y,dacă x, y < 57
5 altfel/bracerightBigg
5
Acum nu este greu să obținem forma ﬁnală, corectând eventuale
inexactități, și eliminând acolada din dreapta.
x⊕y=/braceleftBigg
x+y,dacă x, y < 57
5 altfel(B.2)
Perechea de comenzi \left \right permite crearea de perechi de
paranteze. Felul în care arată paranteza depinde de felul în care com-
pletăm numele comenzii. Dacă punem {apare acolada din stânga.
Putem pune și o paranteză rotundă, una pătrată sau o bară ver-
ticală (pentru matrici). Dacă vrem ca paranteza să ﬁe invizibilă, 10
atunci punem un punct după numele comenzii. Iată acum și forma
ﬁnală a codului L ATEX pentru descrierea funcției lui Kripke.
\begin{equation}1
x \oplus y = \left\{2
\begin{array}{ll} 3
x+y, & \text{dacă}\ x,y<57 \\ 4
5 & \text{altfel} 5
\end{array} 6
\right. 7
\label{quus}8
\end{equation}9
În ciuda aparentei simplități a codului L ATEX, dacă încercați să-l
construiți fără nici un plan, s-ar putea să vă treziți într-un noian de
erori. Orice tabel, oricât de simplu, trebuie proiectat atent. 15
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 274 a2tehno.tex

B.5 Indexarea electronică
B.4.3 Tehnicile avansate de scriere matematică
Scrierea surselor L ATEX pentru modul matematic este un lucru mult
mai pretențios decât pregătirea părții care este în mod text. Din
fericire, cărțile de logică sau de ﬁlosoﬁa științei, cele care folosesc
deobiecei cel mai intens limbajele simbolice, nu conțin la tot pasul 5
sisteme de ecuații complicate.
În cazul când vreți să scrieți sisteme de ecuații sau să grupați
graﬁc rânduri cu formule, trebuie să folosiți mediul eqnarray .
Dacă doriți să obțineți rezultate și mai soﬁsticate, trebuie să
recurgeți la amsmath și alte pachete dedicate special matematicii. 10
Marea majoritate a introducerilor în L ATEX sunt scrise din pers-
pectiva utilizării sistemului pentru a tehnoredacta studii și cărți de
matematică și informatică. Nu veți duce lipsă de surse de documen-
tare dacă vă interesează tehnicile avansate de elaborare a textelor
care conțin formule complicate.11715
B.5 Indexarea electronică
LATEX folosește un program special pentru a genera indici. Folosirea
acestui compilator de indici este mai simplă decât în cazul BibTEX.
Ca și-n cazul BibTEX, mediul integrat T EXnicCenter are,la pro-
prietățile proiectului, o opțiune pentru folosirea programului Ma- 20
keIndex118. Această opțiune trebuie bifată, dacă vreți să generați
un indice.
Studiați, de asemenea, Deﬁne Output Proﬁles. . . din meniul Build
al TEXnicCenter și veți vedea cum este apelat makeindex.exe în
mediul integrat. 25
În preambulul documentului principal al proiectului trebuie să
introduceți două comenzi L ATEX:
\usepackage{makeidx}1
\makeindex2
La sfârșitul corpului documentului principal, după comenzile pentru
bibliograﬁe, introduceți comanda \printindex .
117În limba română puteți consulta cartea lui Paul A. Blaga și Horia F. Pop[4].
118Autorul programul MakeIndex este Pehong Chen. Pentru detalii referitoare
la program și utilizarea lui, a se vedea Leslie Lamport, MakeIndex : An Index
Processor for LATEX,\texmf\doc\makeindex\makeindex.dvi în documentația
MikT EX.
a2tehno.tex 275 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

B. Tehnoredactarea computerizată
Marele avantaj al indexării în L ATEX este posibilitatea de a indexa
din mers. N-aș recomanda însă acest fel de a indexa. Pentru a aﬂa
principiile indexării studiați secțiunea 5.4.1.
Comanda de bază este \index{} . În argumentul ei se plasează
un descriptor. Comanda aceasta trebuie folosită precum comanda 5
\label{} ; ea trebuie pusă acolo unde vrem ca indicele de la sfârșit
să ne trimită în text.
Creați un proiect test și indexați în felul indicat mai sus. Vedeți
ce apare în ﬁșierul dvi. Examinați, de asemenea, ﬁșierul de tip ind,
care este generat automat de MakeIndex . Nu este greu să vă dați 10
seama c-ați putea crea acest ﬁșier și manual. Atâta timp cât utilizați
MakeIndex , nu operați schimbări în acest ﬁșier. Ele vor ﬁ distruse
la orice recompilare. Modiﬁcați comenzile din surse.
Puteți folosi subdescriptori după modelul de mai jos:
\index{indici!generarea manuală}1
\index{indici!generarea lor cu MakeIndex}2
Descriptorul este separat de subdescriptor cu ajutorul semnului ex- 15
clamării.
Pentru a realiza trimiteri de la un descriptor la altul în cadrul
listei de indici folosiți modelul următor:
\index{editor de texte|see{Vim}}1
Bara verticală precede trimiterea. Pachetul babel va traduce pe
see. 20
Folosiți capacitățile de căutare cu ajutorul expresiilor regulate
ale T EXnicCenter pentru a uniﬁca intrările. De asemenea, trebuie
să compilați cel puțin de două ori documentul pentru ca să apară
modiﬁcările operate în indice.119
Pentru a imita notarea tradițională a descriptorilor pe marginea 25
paginii folosiți pachetul showidx . Pachetul are un rol pur auxiliar.
Nu eliminați bad box -urile generate de notele marginale introduse
deshowidx . Opriți utilizarea acestui pachet după ce ați terminat
indexarea.
119Prima oară este modiﬁcat doar ﬁșierul de tip ind. Abia a doua oară se mo-
diﬁcă și documentul ﬁnal. Dacă aveți probleme, citiți mesajele compilatorului.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 276 a2tehno.tex

Anexa C
Pensula electronică
LATEX are propriile sale comenzi și medii pentru realizarea de dia-
grame și desene cu caracter tehnic. Prezentarea lor ar depăși cu mult
ambițiile foarte reduse ale acestei anexe. 5
Eseurile ﬁlosoﬁce nu abundă în diagrame și nici în desene sau
imagini. Câteva noțiuni elementare privitoare la imaginile compu-
terizate și integrarea lor în sursele L ATEX sunt suﬁciente pentru per-
soanele care scriu un eseu ﬁlosoﬁc.
C.1 Imaginile 10
În anexa B ne-am referit adesea, în mod metaforic, la „literele de
plumb“ ale meșterului tipograf. Computerul n-are litere de plumb.
Literele de pe ecran sunt desenate din niște puncte denumite „pi-
xeli“1; punctele acestea pot ﬁ albe, negre sau colorate.
Dacă imprimați pe un printer cu jet de cerneală, literele de pe 15
foaia de hârtie sunt compuse din picături de cerneală extrem de
mici.
Atunci când tehnoredactăm un text în L ATEX nu ne interesează
punctele de pe ecran sau de pe foaia de hârtie. Gândim din pers-
pectiva cutiilor cu litere plasate pe ecran sau pe foaie, nu gândim 20
la nivelul pixelilor. Dacă vrem să înțelegem însă secretele imaginilor
generate de către computer, trebuie să ne îndreptăm atenția către
aceste puncte minuscule.
O primă strategie de realizare a imaginilor pe ecran este aceea
de a nota într-un ﬁșier informațiile despre pixeli, în așa fel încât 25
1Denumirea vine de la picture element (element al unei imagini).
a2tehno.tex 277 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

C. Pensula electronică
să ﬁm în stare să reconstituim imaginea pe ecran cu ajutorul unui
program de vizualizare.
Puteți face, folosind Vim ca pe un editor de coduri hex, precum
și un program de vizualizare ca IrfanView,2câteva experimente cu
un ﬁșier ce stochează imagini. 5
Deschideți IrfanView și mergeți la rubrica Create New (empty)
image din meniul Image . Creați o imagine de 3×3pixeli și cu 24bpp .3
Salvați ﬁșierul nou creat dându-i o denumire urmată de extensia bmp.
Deschideți ﬁșierul nou creat cu Vim și treceți la editarea în hex.
Modiﬁcați ﬁșierul după modelul de mai jos, schimbând doar ultimele 10
trei rânduri, fără a altera ultimele patru cifre hex. Treceți din nou
în modul normal, salvați și închideți.
424d 5a00 0000 0000 0000 3600 0000 2800
0000 0300 0000 0300 0000 0100 1800 0000
0000 2400 0000 9c0e 0000 9c0e 0000 0000
0000 0000 0000 ffff ff00 0000 ffff ff00
0000 0000 00ff ffff 0000 0000 0000 ffff
ff00 0000 ffff ff00 0000 0d0a
Atenție! Manipularea efectuată nu va scăpa neobservată cuiva
competent (unele caracteristici ale imaginii, speciﬁcate pe rândul al 15
treilea, nu mai corespund), dar ﬁșierul poate ﬁ vizualizat cu Irfan-
View. Imaginea, mărită suﬁcient cu ajutorul IrfanView,4arată ca
un fragment dintr-o tablă de șah, cu pătrate albe și pătrate negre.
Pătratele albe au culoarea speciﬁcată cu ajutorul șirurilor ffffff .
Schimbați un grup ffffff înff0000 . Nu uitați să treceți din hex 20
în modul normal Vim și să salvați schimbarea. Pixelul a devenit
albastru în programul de vizualizare, după ce ați reîmprospătat5
imaginea. Schimbați pe ffffff în00ff00 și pixelul devine verde.
Schimbați pe ffffff în0000ff și pixelul devine roșu.
Fișierele create în modul descris mai sus, conțin o hartă a pixe- 25
lilor. Nu este de mirare că, atunci când mărim o astfel de imagine,
lucrurile arată precum în ﬁgura C.1.
Atunci când schimbăm dimensiunile unei imagini bazate pe o
hartă a pixelilor, în mod inevitabil programul de vizualizare n-are
2Programul IrfanView poate ﬁ descărcat gratuit de la adresa de Internet
<http://www.irfanview.com > și este un program de vizualizare de imagini
foarte popular.
3Practic, 24bpp înseamnă că ﬁecărui pixel îi corespund patru perechi de două
cifre hex. Primele trei perechi sunt folosite pentru informații despre culorile
albastru, verde și roșu.
4Apăsați tasta f.
5În cazul Vim și IrfanView trebuie să închideți și să redeschideți ﬁșierele.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 278 a2tehno.tex

C.1 Imaginile
Figura C.1: O imagine care folosește o hartă a pixelilor mărită
informații suﬁciente decât pentru niște pete de culoare mai mari.
Imaginea capătă un aer de pictură impresionistă.
C.1.1 Programul Gimp
Vim este un excelent editor de ﬁșiere de tip text, dar n-ar putea ﬁ
folosit pentru editarea de imagini. Într-un fel, exemplul cu care am 5
început secțiunea §C.1 ne arată de ce acest lucru este adevărat.
Programul pe care l-aș recomanda în mod deosebit pentru pre-
lucrarea hărților de pixeli este Gimp.6Gimp poate deschide inclu-
siv mica imagine creată prin manipularea codurilor hex (vezi pa-
gina 278, rândul 12). 10
Posibilitățile Gimp sunt numeroase, dar descrierea lor nu con-
stituie obiectivul anexei de față. Multe dintre acțiunile pe care le
puteți întreprinde cu Gimp sunt evidente din denumirea meniurilor
contextuale ale ferestrelor programului.
O singură observație ar ﬁ de făcut aici. Ar ﬁ inutil să încercați 15
să schimbați o imagine de 3×3pixeli cu pensulele Gimp, oricât
de mici le-ați face. Selectați zona (practic pixelii) pe care vreți să o
modiﬁcați și umpleți-o cu culoarea dorită.
C.1.2 Limbajul PostScript
PostScript este un limbaj creat de către ﬁrma Adobe. A fost inițial 20
proiectat ca limbaj special pentru printere. Variantele ulterioare au
adăugat elementele necesare pentru lucrul și din perspectiva ecra-
nului.
Sursele scrise în PostScript sunt ﬁșiere de tip text. Vim este per-
6Vizitați < http://www.gimp.org > pentru a aﬂa cum puteți descărca ver-
siunea Gimp pentru Windows. Sub Linux, Gimp este programul standard de
prelucrare a imaginilor și îl conține orice distribuție de Linux. Gimp este o
prescurtare de la „GNU image manipulation program“. A fost creat de Spencer
Kimball și Peter Mattis. Ca orice program GNU, cu sursă deschisă, include con-
tribuții a numeroși programatori. Chiar și versiunea sub Windows este uimitor
de stabilă și de eﬁcientă.
a2tehno.tex 279 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

C. Pensula electronică
fect capabil să creeze ﬁșiere PostScript. Aceste ﬁșiere au extensia ps.
Pentru interpretarea ﬁșierelor PostScript este nevoie de un program
precum Ghostscript.
Pentru a vă da seama care este diferența dintre graﬁca PostScript
și cea bazată pe hărți ale pixelilor, cel mai simplu lucru este să 5
experimentați puțin cu un ﬁșier PostScript. Creați un ﬁșier phi.ps
cu următorul conținut:7
%!PS1
%%BoundingBox: 18 28 124 1802
/cm { 28.35 mul } def % definiția centimetrului3
%%EndProlog4
1 cm 6 cm moveto % punctul din care va fi desenată figura5
1 cm 3.5 cm lineto % marcarea unei căi6
4 cm 3.5 cm lineto % marcarea mijlocului lui phi7
4 cm 6 cm lineto % începem bucla lui phi8
2.5 cm 6 cm lineto % ne întoarcem către mijloc9
2.5 cm 1 cm lineto % ultima cale marcată10
0.7 cm setlinewidth % grosimea liniei pe calea trasată11
2 setlinejoin % rotunjirea colțurilor12
stroke % punerea de cerneală pe calea trasată13
showpage % afișarea paginii14
Rezultatul, vizualizat cu Ghostscript este o versiune stilizată a
literei grecești phi.
10
Persoanele familiarizate cu notația poloneză din logica simbolică
pot înțelege mai ușor sintaxa PostScript. Limbajul creat de către
ﬁrma Adobe folosește notația poloneză inversă.8
Primul rând din orice program PostScript începe cu %!PS . Sar
peste cel de al doilea rând. Voi reveni la el mai târziu. Al treilea rând 15
conține o deﬁniție a centimetrului. Deﬁniția este necesară pentru că
PostScript folosește ca unică unitate de măsură punctele PostScript.
267 de puncte PostScript sunt egale cu aproximativ 268 de puncte
tipograﬁce.
7Drept ghid pentru limbajul PostScript am folosit McGilton și Campione[26].
8A se vedea și limbajul bstîn secțiunea B.2.3.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 280 a2tehno.tex

C.1 Imaginile
Rândurile 5-10 cuprind comenzile de trasare a unei căi. Ele nu
desenează nimic. Dacă puneți semnul comentariului %în fața pe-
nultimului rând, veți vedea că nu se desenează absolut nimic. Ideea
de bază este că se trasează o cale și apoi se așterne cerneala pe
calea respectivă. Restul se poate deduce din comentariile incluse în 5
program.
Măriți imaginea literei phi. Nu se produce nici un fel de spargere
în puncte a literei. Ea este perfect scalabilă.
Explicația de principiu a fenomenului de mai sus este simplă.
Dacă imaginea se mărește, programul retrasează calea, în funcție de 10
procentul cu care cresc dimensiunile imaginii. Cerneala este adău-
gată abia ulterior. Interpretorul de PostScript nu depinde în acest
caz de datele privitoare la pixeli. Graﬁca de acest tip se numește
„graﬁcă vectorială“ și contrastează cu „bitmap“-purile (cu hărțile de
pixeli). 15
Acum putem explica și cel de al doilea rând din programul Post-
Script. Acest rând declară o ramă, o cutie în jurul imaginii. Este
aproape inutil să spun că această cutie din jurul imaginii joacă un
rol deosebit de important în integrarea imaginii PostScript în L ATEX.
Ghostview poate genera automat cutia. Ștergeți rândul 2 din 20
phi.txt și deschideți ﬁșierul cu Ghostview. Creați un ﬁșier Post-
Script încapsulat cu ajutorul dialogului pstoepsdin meniul File.
Salvați-l cu numele phi.eps și citiți-l ca text cu ajutorul Vim. Veți
găsi cutia creată în mod automat. O puteți vizualiza în Ghostviev
cu ajutorul opțiunii Show Bounding Box . 25
C.1.2.1 Prelucrarea ﬁșierelor PostScript în Gimp
Gimp este preponderent orientat către graﬁca hărților de pixeli. Este
însă perfect capabil să deschidă un ﬁșier PostScript. Trebuie însă să
aveți instalat Ghostscript pe computer. Gimp folosește Ghostscript
pentru a lucra cu ﬁșiere PostScript. 30
Gimp poate, de pildă, deschide fără probleme ﬁșierul phi.ps , cu
sau fără cutia delimitatoare.
Fiți atente și atenți la faptul că Gimp, dacă modiﬁcați ﬁșierul
PostScript, se va folosi de posibilitatea de a construi hărți de pixeli
în PostScript! Pe lângă faptul că ﬁșierul va ﬁ de needitat cu mâna, 35
imaginea va avea probleme la scalare ca orice bitmap .
Dacă aveți deja creat un ﬁșier PostScript, lucrul cel mai bun pe
care-l poate face Gimp este să-l transforme într-un ﬁșier jpg.
Ciclul optim de lucru cu Gimp este în trei timpi. În primul timp,
a2tehno.tex 281 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

C. Pensula electronică
creați un ﬁșier xcf(formatul nativ al Gimp) și prelucrați acest ﬁșier.
În al doilea timp, transformați ﬁșierul xcfîntr-un ﬁșier PostScript
cuBoundingBox . În al treilea timp, transformați acest ﬁșier într-un
ﬁșier jpg.9
În sfârșit, nu uitați că trecerea de la ﬁșierul jpgla cel xcfnu 5
este, de fapt, posibilă. Fișierul jpgcomprimă imaginea creată. Faceți
toate prelucrările în formatul nativ Gimp.
C.2 Inserarea imaginilor în LATEX
Cutiile imaginilor PostScript sunt inserate de către T EX printre cu-
tiile proprii. Rezultatul este de o calitate deosebit de bună și este 10
foarte ușor de obținut.
Voi descrie două cazuri: inserarea simplă a unei imagini Post-
Script și transformarea ei într-un corp ﬂotant, la care ne putem
referi cu ajutorul mecanismului trimiterilor din L ATEX.
Litera phi stilizată este inserată în textul de față cu ajutorul 15
următoarelor rânduri din sursa L ATEX:
…1
\usepackage{graphicx}2
…3
\begin{center}4
\includegraphics[scale=1]{./imagini/phi.ps}5
\end{center}6
Mediul center n-are decât funcția pe care o sugerează numele său,
aceea de a centra imaginea în raport cu textul. Dacă ați creat ﬁșie-
rulphi.ps îl puteți insera într-un document L ATEX și puteți expe-
rimenta schimbând valoarea opțiunii scale . 20
Cealaltă metodă este ilustrată cu ajutorul codului L ATEX folosit
pentru a insera ﬁgura C.1:
\begin{figure}[ht]1
\includegraphics[width=.98\textwidth]{./imagini/bitmap.ps}2
\caption{O imagine care folosește o hartă a pixelilor mărită}3
\label{puncteBitmap}4
\end{figure}5
Mediul figure joacă același rol pentru imagini ca și mediul table
pentru tabele. Observați succesiunea comenzilor din rândurile 2-4.
9Pentru a înțelege utilizarea ﬁșierelor jpgvedeți §C.2.1.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 282 a2tehno.tex

C.2 Inserarea imaginilor în L ATEX
Am folosit opțiunea care indică direct lățimea (ca procent din lăți-
mea textului).
Trimiterile la ﬁguri se pot face folosind comanda \ref{} și eti-
cheta deﬁnită în mediul figure .
Mediul figure creează un obiect care plutește prin text. Opțiu- 5
nile sale hșitîi spun L ATEX să încerce ﬁe o plasare chiar în punctul
respectiv din text, ﬁe în partea de sus a paginii.
În cazul eseurilor cu caracter academic aș pleda pentru acest
mod sobru de inserare a ﬁgurilor în text. Mediul wrapfig permite
îngroparea imaginilor în text, dar orice rescriere a textului dă peste 10
cap toată munca de potrivire a textului în jurul ﬁgurii. Este o soluție
pentru tehnoredactarea unui text care nu mai suferă schimbări. Se
ciocnește de ideea de bază a elaborării textului academic: rescrierea
repetată a textului.
Dacă vreți să aveți text alături de o imagine, fără prea multe 15
complicații, puteți folosi mediul minipage . Cu ajutorul lui secționați
pagina și plasați într-o parte text, în alta imaginea.10
C.2.1 Inserarea de imagini în ﬁșiere pdf
Dacă PostScript este un limbaj orientat în special către tipărirea
pe hârtie, ruda sa PDF este un limbaj orientat către prodecerea de 20
cărți electronice. Un ﬁșier pdfeste aidoma unui text tipărit, dar
este destinat lecturii pe un ecran de computer.
Limbajul PDF are propriile sale comenzi și, folosind compilatorul
pdflatex.exe , puteți avea acces la ele. Există, de asemenea, o serie
de pachete L ATEX și opțiuni orientate către producerea de ﬁșiere pdf. 25
Pachetul graphics trebuie apelat astfel:
\usepackage[pdftex]{graphicx}1
Un ﬁșier pdfare două mari avantaje: este portabil (poate ﬁ văzut
atât sub Unix, cât și sub Windows); este compact și ușor de trimis
sau de descărcat pe Internet. Cu alte cuvinte, este o superbă carte
electronică. 30
Puteți converti direct un ﬁșier psîntr-unul pdffolosind Ghosts-
cript. Recomandabil ar ﬁ să folosiți opțiunea LaTeX => PS => PDF
la compilare, disponibilă în versiunea 1 beta 6.20 a T EXnicCenter.
Dezavantajul convertirii descrise mai sus este acela că n-aveți
acces la compilatorul pdflatex . Limbajul PDF are speciﬁcul său, 35
10A se vedea aici efectul acestei soluții la pagina 246, rândul 5.
a2tehno.tex 283 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

C. Pensula electronică
în raport cu PostScript, și este ﬁresc să ﬁe așa: o carte electronică
se citește altfel decât una tipărită.
Există însă o problemă cu compilatorul pdflatex : nu cunoaște
limbajul PostScript. Dacă aveți imagini PostScript, veți primi la
compilare un mesaj de eroare: unknown graphics extension . 5
Există două soluții. Prima constă în convertirea separată a ﬁșie-
relor PostScript în ﬁșiere pdfși includerea lor ca pdf-uri. A doua
constă în folosirea unui ﬁșier jpg.
Formatul jpgeste de tipul bitmap (harta pixelilor).11Nu rezistă
la scalare. Este, în schimb, un ﬁșier comprimat. Fișierele bitmap ﬁșiere jpg 10
pure tind să ﬁe foarte mari. Fișierele jpgsunt de mici dimensiuni.
Au și marele avantaj de a putea ﬁ integrate în ﬁșierul dvi, dacă
faceți o manevră foarte simplă.
De exemplu, pentru a integra în dviﬁșierul phi.jpg , trebuie
creat un ﬁșier de tip text phi.bb (același nume, dar extensia bb). 15
Fișierul bbcuprinde un singur rând, o copie exactă a rândului din
ﬁșierul pssauepsîn care este declarată cutia, BoundingBox -ul.
Fișierul jpgpoate ﬁ integrat apoi și-n ﬁșierul pdfﬁnal prin com-
pilare cu pdflatex . Sfatul meu este să folosiți ﬁșiere jpg. Oricât ar
putea părea de curios, aceste ﬁșiere sunt mai ușor de integrat în do- 20
cumentul ﬁnal în limbaj PDF decât ﬁșierele pdf. De asemenea, ele
permit lucrul cu ﬁșierul dvi. Este absolut nerecomandabil să lucrați
pe parcurs cu ﬁșierul pdf.
Realizarea ﬁșierului pdfeste o operațiune similară cu cea de ti-
părire pe un printer. Diferența constă doar în faptul că se folosește 25
o „cerneală electronică“ aplicată pe o foaie de „hârtie electronică“.
Nu confundați sub nici o formă un ﬁșier pdfcu unul de tip text sau
cu un ﬁșier dvi, care vă permite să regăsiți exact rîndul din sursa
LATEX care a generat un anumit efect pe ecran.
C.3 Inserarea literelor ca inserare de imagini 30
TEX este specializat în plasarea de cutii pe foaia de hârtie. Pentru
ca să poată pune însă litere și simboluri în cutii trebuie să colabo-
reze cu METAFONT . Din această colaborare rezultă forța nebănuită
a sistemului T EX.
Ca și T EX,METAFONT lucrează în fundal, ascuns în spatele per- 35
delei de macro-uri L ATEX.
11Puteți crea ﬁșiere jpgcu Gimp. A se vedea §C.2.1.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 284 a2tehno.tex

C.3 Inserarea literelor ca inserare de imagini
C.3.1 Desenarea unei litere
Limbajul METAFONT este orientat către descrierea la nivel meta a
tipurilor de litere. Probabil că prea puține cititoare sau cititori se
vor aventura prin hățișurile METAFONT . Prezentarea noastră este, în
orice caz, pentru cei care vor să știe câteva chestiuni de principiu. 5
Ca deobicei, ideea noastră este că modul cel mai bun de a în-
văța (chiar și principiile în materie de programare) este meșterirea
unui program și experimentarea. Creați cu Vim un ﬁșier phi.mf cu
următorul conținut:
u#:=1/2pt#;1
define_pixels(u);2
beginchar(70,12u#,12u#,6u#);"Litera phi";3
x1=x2=u; x3=x4=11u; 4
y1=y4=y5=7u; y2=y3=u; 5
x5=x6=6u; 6
bot y6=-5u; 7
pickup pencircle scaled 0.5pt; 8
draw z1..z2; 9
draw z2..z3; 10
draw z3..z4; 11
draw z4..z5; 12
draw z5..z6; 13
labels(range 1 thru 6); 14
endchar;15
end16
Ar ﬁ destul de greu să ne dăm seama ce semniﬁcație are pro- 10
gramul phi.mf fără a genera o imagine. Deschideți cu 2xExplorer o
fereastră ms-dos pentru dosarul în care se aﬂă phi.mf și dați două
comenzi:
mf phi1
gftodvi phi.2602gf2
Prima comandă compilează ﬁșierul. A doua comandă creează un
ﬁșier dvi. 15
Vizualizarea cu Yap a imaginii C.2 nu este o chestiune de rutină.
Dacă aveți un computer cu suﬁcient de multă memorie, căutați în
dosarul misc din\texmf\fonts\source\public ﬁșierul gray.mf și
aduceți singurul său rând la forma următoare:
input graylj % the ‘standard’ gray font is for the CX1
Deschideți Yap și dați un clic pe Options. . . din meniul Viewși-n 20
a2tehno.tex 285 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

C. Pensula electronică
Figura C.2: Imagine de control pentru programe scrise în METAFONT
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 286 a2tehno.tex

C.3 Inserarea literelor ca inserare de imagini
panoul Display alegeți în caseta Modeun printer de tip LaserJet cu
600dpi.12Acum ar trebui să vedeți bine imaginea în Yap.
În orice caz, uitați-vă la Document Properties. . . din meniul File
din Yap. Examinați tipurile de litere ( fonts ) încărcate și vedeți unde
se găsesc pe computer. Citiți eventualele mesaje de eroare și soluțiile 5
adoptate automat de către Yap.
Acum putem comenta, cu imaginea alături, conținutul ﬁșieru-
luiphi.mf . Primul rând permite mărirea sau micșorarea desenului.
Rândurile 4–7 conțin descrierea unor puncte din desenul literei. Nu-
mele punctelor sunt de forma z_, unde în locul spațiului subliniat 10
este pusă o cifră. Rândurile 9–13 conțin descrierea liniilor. Rândul
8 inidică grosimea liniilor.
Rândul 3 are o importanță aparte. În paranteza rotundă sunt
patru valori. Prima este codul literei. Următoarele două valori indică
poziția colțului din dreapta sus al cutiei literei ( bounding box -ului). 15
Ultima valoare indică poziționarea liniei de bază a literei. Cutiile cu
litere sunt înșiruite de către T EX în așa fel încât liniile de bază se
continuă, pe orizontală, una pe alta.
Limbajul METAFONT este unul declarativ, descriptiv. Sistemului
nu i se spune ce acțiuni să întreprindă, ci cum arată litera. 20
Structura programului este extrem de simplă. Pentru a vedea
efectele schimbării descrierii literei, modiﬁcați ceva din program și
vedeți ce se întâmplă. S-ar putea să nu puteți compila deloc. Tastați
xși-ncercați să scăpați. Nu efectuați însă decât o singură modiﬁcare
o dată, pentru a localiza efectele. 25
Litera noastră este în mod intenționat construită din linii drepte.
Rotunjirile sunt posibile însă. Scrieți, în locul draw z3..z4 șidraw
z4..z5 , o declarație draw z3..z4..z5 și veți descoperi ce deștept
esteMETAFONT .
C.3.2 Inserarea literei în text 30
Pentru a ne folosi efectiv de o literă desenată trebuie să pregătim
ﬁșierele de care se folosește T EX. Trebuie să ne întoarcem în fereastra
ms-dos și să dăm comenzile:
mf \mode=ljfour; mode_setup; input phi.mf1
gftopk phi.600gf phi.pk2
12600dpi este o măsură a rezoluției printerului ( dots per inch ). Cum minus-
culele pete ( dots) de cerneală seamănă cu pixelii, măsura este bună și pentru
ecran.
a2tehno.tex 287 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

C. Pensula electronică
Fișierele phi.pk șiphi.tfm sunt cele care reprezintă descrierea
literei în formatul de care se folosește T EX. Acum pot scrie despre:
unFcu colțuri.
Cum am procedat? Am pus ﬁșierele de tip mf pk șitfmîn dosarul
proiectului cărții13și am spus sistemului să recunoască un nou tip 5
de literă și să-l folosească:
\newfont{\literaPhi}{phi}1
\newcommand{\filos}{{\literaPhi F}}2
un \filos{} cu colțuri.3
Prezentarea de mai sus este una strict informativă. Litera con-
struită n-are o valoare practică. În orice caz, valoarea ei este foarte
limitată. Pot rescrie formula preluată din cartea lui Adrian Miroiu:14
/turnstileleftLKFddac˘ a|=LKF
Am folosit însă o cale ocolită. Pentru a insera, în modul matematic,
simbolul Fl-am apelat în argumentul unei comenzi \text{} .
Dac-ați meșterit însă variante ale ﬁșierului phi.mf vă dați mult
mai bine seama care este sensul mesajelor pe care le primiți la com- 10
pilarea în T EXnicCenter. Acum este posibil să identiﬁcați mai ușor
partea care vine de la METAFONT și cea care provine de la T EX.
Un lucru important pe care trebuie să-l știți este că METAFONT
creează bitmap -uri. Micile desene care sunt literele sunt inserate în
document ca imagini de tip hartă de pixeli. Hărțile acestea pot ﬁ 15
însă modiﬁcate în funcție de dimensiunea literelor. Puteți primi însă
mesaje de genul „nu găsesc litera la dimensiunea cerută“ sau să aveți
diﬁcultăți cu documentele pdf(litere neclare pe ecran) dacă folosiți
doar nucleul L ATEX.15
13Yap compilează automat sursele literelor; lipsa ﬁșierului de tip mfpoate
duce la erori.
14Vezi aici pagina 268.
15Mai multe informații și exemple pe tema literelor și simbolurilor folosite în
LATEX ne propunem să le plasăm, cu timpul, pe situl cărții.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 288 a2tehno.tex

Anexa D
Translatorii
LATEX este un limbaj pentru cei care au nostalgia cărților frumos
tipărite. Este, de asemenea, limbajul ideal pentru elaborarea scrie-
rilor cu caracter academic. În lumea de azi există însă multe alte 5
limbaje pentru documentele electronice.
La începutul celui de al treilea mileniu, Internetul găzduiește deja
o bibliotecă planetară. Limbajul său de bază este html . Editoarele
de birou au propriile lor limbaje, cel mai adesea ascunse de privirea
persoanelor care le utilizează, dar fără de care n-ar ﬁ posibilă aﬁșarea 10
pe ecran și tipărirea textelor produse cu ajutorul lor.
Există deci o problemă a integrării documentelor L ATEX în acest
peisaj variat și, în funcție de necesități, a traducerii lor în alte lim-
baje.
Trebuie distins însă între două situații: traducerea părții care 15
este în mod text și traducerea părții care este în mod matematic.
În ambele cazuri, traducerea este diﬁcilă. Deosebirea rezidă însă în
faptul că, în primul caz, traducerea este – în linii mari – posibilă.
În al doilea caz, traducerea este foarte greu de făcut.
Recomandarea noastră, pentru seminarii și examene, este aceea 20
de a tipări documentele L ATEX. La urma urmei, pentru asta sunt
făcute.
Tipărirea poate ﬁ pe hârtie sau electronică. În cazul tipăririi
electronice, formatul pdfeste cel la care trebuie ajuns, dacă este
posibil. Utilizarea pachetului hyperref , creat de către Sebastian 25
Rahtz, este, de asemenea, absolut recomandabilă în cazul tipăririi
electronice.1
1A se vedea explicațiile lui Sebastian Rahtz, în Hypertext marks in LATEX,
ﬁșierul hyperref.dvi din\texmf\doc\latex\hyperref , precum și restul docu-
mentației din dosarul respectiv. Nu încercați să înțelegeți de la bun început
a2tehno.tex 289 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

D. Translatorii
Date ﬁind scopurile cărții de față, prezentarea în detalii a tradu-
cerii din L ATEX în alte limbaje n-are sens. Obiectivul nostru prin-
cipal îl reprezintă producerea unor texte tipărite. Această anexă
oferă doar câteva informații cu privire la posibilitățile și tehnicile
de traducere, fără nici un fel de indicații cu caracter practic. Pen- 5
tru instalarea, utilizarea și modiﬁcarea programelor la care ne vom
referi trebuie să consultați documentația lor.
Nu uitați niciodată să efectuați ﬁecare traducere într-un dosar
separat. Pentru a obține rezultate mai bune sursele L ATEX trebuie
pregătite în mod special în vederea traducerii, conform indicațiilor 10
din documentația relevantă.
D.1 Drumul către html
Documentele L ATEX, tipărite electronic în ﬁșiere pssaupdfsunt
ușor de vehiculat pe Internet. Așa cum am arătat mai sus, formatul
pdfeste preferabil. 15
Limbajul html este însă limbajul de bază al Internet-ului. Dacă
vrem să prezentăm eseurile noastre pe Internet, trebuie să știm câte
ceva despre html .
Puțină lume știe că html este o aplicație, cu posibilități limitate,
asgml . Acronimul sgml vine de la Standard Generalized Markup sgml 20
Language .2Rațiunea existenței sgml poate ﬁ mai lesne înțeleasă
dacă vom reaminti modul de lucru tradițional într-o editură.
Redactorii și tehnoredactorii unei edituri scriau pe dactilograma
textului care urma să ﬁe tipărit o serie întreagă de indicații. Unele
dintre ele priveau tipul de literă ce urma să ﬁe folosit în tipograﬁe. 25
Altele priveau poziția unei porțiuni din text în raport cu restul
textului și așa mai departe. În limba engleză, toate aceste operații
sunt desemnate cu termenul mark up .
Ideea de bază a sgml este simplă. Porțiunile de text în care
urmează să se aplice o anumită indicație sunt puse într-o paranteză 30
construită în felul următor:
<tag> porțiunea de text aﬂată între etichete </tag>
Fiecare tagare un nume. Se observă mai sus cum începutul por-
țiunii etichetate este marcat de numele tag-ului pus între paranteze
subtilitățile tehnice ale pachetului; simpla lui includere în document și câteva
minime adaptări ale documentului vor produce efecte spectaculoase.
2Bradley[5, p.4] arată că sgml a devenit un standard în 1986.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 290 a2tehno.tex

D.1 Drumul către html
ascuțite, iar ﬁnalul ei este semnalat prin bara oblică pusă înaintea
tag-ului.
Numele tag-urilor, precum și indicațiile de prelucrare a porțiu-
nilor de text plasate sub cupola unui tagsunt date separat în Do-
cument Type Deﬁnition , pe scurt dtd. dtd 5
Pentru ca perechea formată dintr-un text în care sunt incluse
indicații în sgml și undtd să conducă și la efecte concrete pe ecra-
nul unui computer este nevoie și de un analizor ( parser ). Analizorul
detectează construcțiile sgml din text și le prelucrează conform in-
strucțiunilor din dtd. Analizorul poate să ﬁe, de pildă, un procesor 10
de cuvinte sau un program de vizualizare a textelor structurate con-
formsgml .
Spre deosebire de T EX,sgml nu este un limbaj de programare.
Este un limbaj destinat identiﬁcării obiectelor dintr-un text. Printre
aceste obiecte se poate aﬂa însă și o porțiune de cod T EX3sau o 15
secvență scrisă în alt limbaj de programare.
Mecanismul trimiterilor electronice care pot ﬁ deﬁnite în sgml
este cunoscut sub numele de „hipertext“. Hipertextul nu este altceva hiper-
textul decât o dezvoltare a ideii tradiționale de trimitere. În mod tradițio-
nal, dacă o notă conținea o referire la o carte, ca să vezi efectiv 20
pasajul din carte la care se făcea trimitere te deplasai la bibliotecă,
cereai cartea și citeai fragmentul cu pricina. Prin contrast, trimite-
rea electronică nu indică doar locul unde se poate citi ceva, ci chiar
îți aduce pe ecran textul la care se face trimitere.
html este o aplicație a limbajului sgml . Deschideți cu Vim un 25
ﬁșier de tip html și veți remarca imediat tag-urile, scoase în evidență
cu ajutorul culorilor. Studiați, de asemenea, primul rând al ﬁșierului
și ar trebui să vedeți ceva de genul:
<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.0 Transitional//EN">1
Observați precizarea privitoare la dtd. Chiar dacă ea lipsește, vi-
zualizatorul de html se descurcă. Analizoarele de html nu sunt 30
nici pe departe așa de pretențioase cu textul pe care-l au în față ca
TEX.
Capacitățile html sunt destul de limitate, dar în ultima vreme
există un efort considerabil de a dezvolta xml, în încercarea de a
redescoperi întreaga putere a sgml . 35
Din descrierea sumară de mai sus se vede că L ATEX șihtml au
și o serie de puncte comune. Sunt, în orice caz, perfect compatibile.
3Bradley[5, p.72] explică felul în care poate ﬁ identiﬁcată porțiunea scrisă în
TEX.
a2tehno.tex 291 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

D. Translatorii
Soluția mea pentru un sit academic ar ﬁ o serie de pagini html
interconectate cu ajutorul mecanismului hipertextului. În ele se gă-
sesc trimiteri electronice la ﬁșiere pdfsaups.4O parte dintre docu-
mentele L ATEX sunt traduse în html ; unele bibliograﬁi sunt oferite
și împreună cu ﬁșierul bibaferent. 5
De ce să nu scriem direct în html ? În cazul eseurilor academice,
LATEX creează automat bibliograﬁa, notele de subsol, indicii. html
n-are resursele unui limbaj de programare și tot aparatul auxiliar
academic ar trebui creat manual. Evident, este posibil să recurgem
la alt limbaj de programare care să completeze cumva capacitățile 10
html (să țină, de pildă, socoteala numerelor notelor de subsol);
LATEX este însă soluția superioară la acest capitol.
D.1.1 De la LATEX la html cu ajutorul H EVEA
HEVEA este un program creat de către Luc Maranget. Philip A. Viton
a realizat o versiune a H EVEA sub Windows.515
Instalarea H EVEA sub Windows se face fără nici o diﬁcultate, dacă
urmați instrucțiunile lui Philip A. Viton.
Integrarea în T EXnicCenter nu este nici ea diﬁcilă. Imitați proﬁlul
folosit la crearea unui ﬁșier ps, dar cu hevea.exe ca postprocesor
și cu Internet Explorer ca vizualizator. 20
Rezultatele obținute cu H EVEA sunt bune și, la o sursă L ATEX
simplă, aproape că n-aveți ce schimba în ﬁșierul html . La textele în
limba română aveți grijă ca următorul tagdin ﬁșierul html să aibă
atributele corecte: charset
<META http-equiv="Content-Type" content="text/html;1
charset=windows-1250"> 2
Valoarea lui charset poate să ﬁe și ISO-8859-2 ;windows-1250 pare 25
mai naturală aici, dacă documentul L ATEX folosește cp1250 ; fără
aceste valori ale lui charset nu se văd literele românești. Nu este
recomandabil să puneți utf-8 ca valoare a charset . Pentru limbile
europene n-aveți nevoie de întreaga putere a unicod. Pagina dum-
neavoastră se va încărca lent din pricina dimensiunilor ﬁșierului cu 30
simboluri unicod.
Dacă doriți să folosiți entități html , puteți încerca transformarea
ﬁșierului de tip html cu ajutorul unui script Vim ca acesta:
4Pentru strategia integrării documentelor pdfîn rețeaua de informații de pe
web v. McKinley[27].
5Pentru a porni în căutarea H EVEA mergeți la pagina de Internet a lui Philip
A.Viton la < http://www.arch.ohio-state.edu/crp/faculty/pviton/ >.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 292 a2tehno.tex

D.1 Drumul către html
:%sno/ă/ã/ge | update1
:%sno/Ă/Ã/ge | update2
:%sno/â/â/ge | update3
:%sno/Â/Â/ge | update4
:%sno/î/î/ge | update5
:%sno/Î/Î/ge | update6
:%sno/ș/&scedil;/ge | update7
:%sno/Ș/&Scedil;/ge | update8
:%sno/ț/&tcedil;/ge | update9
:%sno/Ț/&Tcedil;/ge | update10
Puteți pune și coduri numerice, după moda xml, prin substituiri
ca acelea de mai jos:
:%sno/ã/ă/ge | update1
:%sno/Ã/Ă/ge | update2
:%sno/â/â/ge | update3
:%sno/Â/Â/ge | update4
:%sno/î/î/ge | update5
:%sno/Î/Î/ge | update6
:%sno/&scedil;/ş/ge | update7
:%sno/&Scedil;/Ş/ge | update8
:%sno/&tcedil;/ţ/ge | update9
:%sno/&Tcedil;/Ţ/ge | update10
D.1.1.1 Pregătirea documentului pentru Internet folosind
HACHA
Documentele html , oricât de lungi ar ﬁ, sunt derulate sub forma 5
unei pagini unice pe ecranul computerului. Acest lucru are două
dezavantaje: când conexiunea Internet este slabă, încărcarea paginii
se face anevoios; de asemenea, este diﬁcil să urmărești o pagină care
se derulează foarte mult.
Ideal ar ﬁ ca pagina să ocupe aproximativ un ecran. În orice 10
caz, plasarea secțiunilor unui document în ﬁșiere html diferite este
dezirabilă.
Programul care vă ajută să faceți secționările descrise mai sus
este H ACHA. Acest program trebuie folosit după ce ați prelucrat do-
cumentul cu ajutorul H EVEA. 15
D.1.1.2 H EVEA și imaginile din documentele html
Programul H EVEA a fost creat de către Luc Maranget pentru a ﬁ
folosit sub Unix. Sub Unix el prelucrează automat imaginile la care
face apel sursa L ATEX.
a2tehno.tex 293 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

D. Translatorii
Sub Windows, fără uneltele Unix, trebuie să pregătiți manual
imaginile pentru Internet. Veți găsi totuși, în ﬁșierul html , create
de către H EVEA, locurile în care se pot integra imaginile.
Dacă ați instalat unelte Unix și aveți la dispoziție shell-ul Unix,
atunci trebuie să rescrieți scriptul imagen în așa fel încât să poată 5
rula sub Windows. În aceste condiții, puteți include imagini în do-
cumente html și sub Windows.6
D.1.2 De la LATEX la html cu ajutorul T EX4ht
Distribuția MikT EX include un translator de html . Dacă nu i-ați
sesizat deja prezența, mergeți în dosarul \texmf\tex4ht . Acolo veți 10
găsi o parte din elementele pachetului creat de către Eitan Gurari
pentru a traduce din L ATEX înhtml .
Dacă citiți descrierea pachetului T EX4ht, veți vedea că este con-
ﬁgurabil . Luați în serios diferența dintre conﬁgurat șiconﬁgurabil .
Ca peste tot în lumea T EX, și aici se aplică principiul „Dumnezeu 15
dă omului, dar în traistă nu-i bagă“; așa că trebuie să conﬁgurați
TEX4ht. Philip A. Viton are o pagină de sprijin pentru persoanele
care instalează T EX4ht în cadrul MikT EX.7
Dac-ar ﬁ să dau câteva indicații bazate pe experiența proprie,
aș spune, în primul rând, c-am mutat ﬁșierele din dosarul base , 20
aﬂat pe calea \texmf\tex4ht în dosarul home . Trebuie modiﬁcat
cu grijă ﬁșierul tex4ht.env . Atenție trebuie acordată și ﬁșierului
tex4ht.fls ; dacă nu există, trebuie creat unul de tip text cu acest
nume în dosarul unde sunt plasate texmf șilocaltexmf .
Pentru a vedea dac-ați reușit să conﬁgurați T EX4ht faceți un 25
test cu un ﬁșier tex. Eu am folosit sursa manualului lui Stéphane
Bressan și Eitan Gurari pentru pachetul T EXProject.8Am insta-
lat elementele din pachetul respectiv. Am pus sursa manualului
într-un dosar în care nu era alt ﬁșier. Am adăugat în sursă comanda
\usepackage{tex4ht} și am dat într-o fereastră ms-dos comanda 30
ht latex manual . Fără a exagera, se poate spune că rezultatul a
fost de o calitate deosebit de bună.
6Pentru descrierea modiﬁcărilor operate de către noi în scriptul imagen vizi-
tați situl cărții. În momentul de față, versiunea noastră convertește, sub Win-
dows, imaginile PostScript și le integrează în documente html .
7Adresa paginii cu explicațiile lui Philip A. Viton este < http://facweb.
arch.ohio-state.edu/pviton/support/tex4ht.html >.
8Pachetul respectiv poate ﬁ descărcat de pe pagina de web a lui Eitan Gurari
<http://www.cis.ohio-state.edu/~gurari/index5.html >.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 294 a2tehno.tex

D.1 Drumul către html
TEX4ht poate produce și ﬁșiere xml în formatul deﬁnit de către
dtd-uri ale OpenOﬃce.
D.1.3 De la LATEX la html cu ajutorul LATEX2html
LATEX2html a fost conceput inițial de către Nikos Drakos. Opera
sa a fost continuată de către Ross More și alții. Ideea lor de bază 5
este aceea de a realiza un translator care traduce în întregime docu-
mentul L ATEX: unele părți sunt traduse direct în limbajul html , iar
ceea ce nu se poate traduce este transformat în imagine și inserat
ca imagine în documentul html .
Recursul masiv la imagini are și unele dezavantaje. Dacă descăr- 10
cați un text convertit din L ATEX înhtml cu LATEX2html trebuie să
recurgeți la wget .9Altfel, aproape sigur veți rămâne cu fără unele
imagini sau hipertextul va ﬁ stricat. De asemenea, din pricina ima-
ginilor căutarea unora dintre termeni este imposibilă sau trebuie
făcută cumva indirect (folosind elemente din ﬁșierul html care, în 15
mod normal, nu se văd).
Instalarea L ATEX2html sub Linux nu cred că mi-a luat mai mult
de cinci minute. Iar programul a funcționat fără cusur. În schimb,
sub Windows, ar trebui să ﬁți fericite sau fericiți dacă duceți la bun
sfârșit instalarea. 20
În principiu, pentru instalare, aveți nevoie de Perl și de Net-
PBM.10Perl este un limbaj de programare. L ATEX2html este un
script realizat în Perl. Din pricina aceasta nu intru aici în detalii.11
În rezumat, programul este diﬁcil de instalat sub Windows, poate
să vă lase fără resurse de memorie și nu este tocmai ușor de folosit. 25
Este totuși cel mai vestit dintre programele de traducere din L ATEX
înhtml și simplul fapt de a-l putea folosi sub Windows va oferi
oricui o mare satisfacție. Este recomandabilă folosirea lui în cazul
transformărilor mai diﬁcile. Este singurul dintre translatori care s-a
descurcat cu anexele cărții de față chiar și fără să ﬁ operat vreo 30
schimbare în sursa L ATEX.
9A se vedea aici §A.4.2.1.
10A se vedea Luis Seidel Gómez de Quero, Installing LATEX2html with
MikT EX<http://www.mayer.dial.pipex.com/l2h.htm >, 4 februarie 2000,
document accesat pe data de 20/08/2003.
11A se vedea situl cărții pentru detalii.
a2tehno.tex 295 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

D. Translatorii
D.2 Drumul către rtf
Formatul rtfeste proprietatea ﬁrmei Microsoft. A fost creat pentru
a facilita transferul de texte formatate între diverse aplicații, sub
diverse sisteme de operare. Între altele, el deschide drumul către
popularul format Word al ﬁrmei Microsoft. 5
Dacă o editură sau o revistă vă solicită textul în format Word, iar
sursa dumneavoastră este în L ATEX, aveți la dispoziție două soluții.
Puteți folosi html ca pe o platformă de pe care să treceți la formatul
Word. Puteți folosi în același scop rtf. Pentru aceasta vă trebuie
însă un translator din L ATEX înrtf. 10
Cea mai bună alegere este programul L ATEX2rtf disponibil pe
marele sit al programării cu sursă deschisă, SourceForge.net.12În-
cepând cu 20 ianuarie 2004 există și un program de instalare sub
Windows. Dacă nu instalați în dosarul care vi se propune în mod
automat, trebuie să efectuați manual unele corecturi în ﬁșierele de 15
tipbat.
Pentru a beneﬁcia de toată puterea L ATEX2rtftrebuie să aveți
instalat Ghostscript și ImageMagick13.
Sintaxa rtf seamănă, sub anumite aspecte, cu sintaxa T EX.14
Iată un fragment de cod rtf: 20
Aceasta este {\b o carte} foarte grea. \par1
Porțiunea prinsă între acolade reprezintă un grup. Ca și o instruc-
țiune T EX, secvența \bîi spune programului care interpretează ﬁ-
șierul rtfcă grupul trebuie scris cu aldine. Alternativ, am putea
folosi comenzile \bși\b0pentru a marca începutul, respectiv sfâr-
șitul porțiunii de text care este scrisă îngroșat. 25
Puteți experimenta pe un ﬁșier rtfcreat cu ajutorul translato-
rului folosind editorul Vim. Fișierele de tip rtfsunt ﬁșiere text.
rtfare un mod de a trata căciula de pe ăși sedilele lui șșiț
care n-arată prea estetic în programul de vizualizare.15Eu ocolesc
12Adresa exactă este < http://latex2rtf.sourceforge.net >.
13ImageMagick este un program de convertire de imagini. Pentru mai multe
informații vizitați situl < http://www.ImageMagick.org >. Identiﬁcați cu atenție
în programul instalat locul în care se aﬂă programul convert.exe .
14Pentru detalii consultați pagina < http://latex2rtf.sourceforge.net/
rtfspec.html >.
15Pentru a vedea un ﬁșier rtfputeți folosi programul de vizualizare a docu-
mentelor Word pus la dispoziție gratuit de către Microsoft. Acest program poate
citi și ﬁșiere rtf. Puteți construi propriul lector de rtffolosind codul inclus de
către Microsoft în speciﬁcația limbajului rtf. Ca și formatul rtf, programul
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 296 a2tehno.tex

D.3 Înapoi către L ATEX
traducerea automată în stil rtfsubstituind o parte dintre literele
românești în felul următor:
:%s/\\u{a}/a227/ge | update1
:%s/\\u{A}/A195/ge | update2
:%s/\\^{a}/â/ge | update3
:%s/\\^{A}/Â/ge | update4
:%s/\\^{\\i}/î/ge | update5
:%s/\\^{I}/Î/ge | update6
:%s/\\c{s}/s186/ge | update7
:%s/\\c{S}/S170/ge | update8
:%s/\\c{t}/t254/ge | update9
:%s/\\c{T}/T222/ge | update10
În documentul ﬁnal, aceste substituiri sunt eliminate. Atenție însă
la acest subterfugiu dacă aveți într-un tabel pe A195 și nu vreți să
devină Ă. 5
Fișierul rtfn-ar trebui predat ca atare redacției care l-a solici-
tat. El necesită aproape întotdeauna unele prelucrări suplimentare.
El este un ﬁșier destinat transferului între aplicații. Redacției ar
trebui să-i ﬁe predat un ﬁșier în formatul propriu aplicației pe care
o folosește. 10
D.3 Înapoi către LATEX
Ar trebui spuse câteva cuvinte și despre posibilitatea de a traduce în
LATEX formatările din alte limbaje. Problema s-ar putea să se pună
practic cel mai frecvent în cazul documentelor Word.
Formatul Word al ﬁrmei Microsoft este foarte popular. Imensa 15
majoritate a persoanelor care utilizează computerele nu au motive
să investească timp și bani în învățarea programării (chiar într-o
măsură limitată). Editorul Word al ﬁrmei Microsoft a reprezentat o
reușită deosebită în efortul de a ascunde aspectele legate, direct sau
indirect, de programare. Au dispărut comenzile cu punct din editoa- 20
rele mai vechi. Utilizatorii sunt scutiți de orice contact cu marcajele
introduse în text. Aceasta este rațiunea succesului produsului res-
pectiv pe piață.
Trecerea de la Word la L ATEX este departe de a ﬁ chiar atât
de simplă. Există o serie de produse comerciale care încearcă să 25
facă – fără prea mult succes – acest lucru. Eu mă voi referi aici
de vizualizare și codul pentru lector sunt proprietatea ﬁrmei Microsoft și pot ﬁ
folosite numai în condițiile respectării drepturilor ﬁrmei. Citiți desigur licențele
aferente.
a2tehno.tex 297 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

D. Translatorii
la un program cu sursă deschisă, MSWordView.16MSWordView
a fost conceput inițial ca un program de traducere, sub Unix, a
documentelor Word în html . În stadiul actual este capabil să facă
o traducere, inclusiv sub Windows, în L ATEX.
Partea bună a MSWordView atunci când traduce în L ATEX este 5
capacitatea sa de a produce o sursă L ATEX curată. Redarea literelor
speciﬁce limbii române este, de asemenea, impecabilă.
Partea proastă a lucrurilor începe atunci când este vorba despre
notele de subsol. MSWordView marchează locul lor în text și mută
tot textul notelor la sfârșit. Este perfect posibil să înlocuiești mar- 10
cajul $^{}$ introdus de translator cu comanda \footnote{} și să
muți apoi textul notelor, dar munca este anevoioasă.
În rezumat, MSWordView este util dacă aveți un text masiv, cu
puține note de subsol, pe care vreți să-l tehnoredactați în L ATEX.
Cocluzia este limpede. L ATEX este un limbaj pentru elaborarea 15
unor surse organizate logic. Este un punct de plecare, nu o țintă de
atins plecând de la alte moduri de a structura texte.
Faptul că sursa L ATEX este practic extrem de greu de reconsti-
tuit are o consecință de care se pot folosi persoanele care se tem
că lucrările lor ar putea ﬁ plagiate cu ușurință dacă sunt plasate 20
pe Internet. Ele pot pot aﬁșa doar ﬁșierele care pot ﬁ citite comod.
Sursele nu sunt făcute publice. Ar ﬁ foarte greu pentru plagiatori să
pretindă că sunt adevărații autori. Reconstituirea absolut exactă a
surselor originare este practic imposibilă. Dacă ținem cont de faptul
că sursele originare conțin în mod normal și comentarii, reconstitui- 25
rea este absolut imposibilă.
16Versiunea cea mai comod de instalat sub Windows este cea disponibilă în
cadrul proiectului GnuWin32. A se vedea < http://gnuwin32.sourceforge.
net>.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 298 a2tehno.tex

BIBLIOGRAFIE
Bibliograﬁe
[1] Robert R. Arnold, Harold C. Hill și Aylmer V. Nichols. Inițiere
în prelucrarea datelor . București: Editura Tehnică, 1969. Citată
la pp. 29 și 30.
[2] Charles Bazerman. The Informed Writer: Using Sources in the
Disciplines . Boston: Houghton Miﬄin Company, 1989. Citată
la p. 17.
[3] Vasile Biriș. Tehnoredactare: cărți, reviste, ziare . București:
Editura axy, 2003. Citată la p. 25.
[4] Paul A. Blaga și Horia F. Pop. LATEX 2ε. București: Editura
Tehnică, 1999. Citată la pp. 184, 269, 273 și 275.
[5] Neil Bradley. The concise < sgml > companion . Harlow, An-
glia: Addison-Wesley, 1996. Citată la pp. 290 și 291.
[6] Barry Brown. How to Write an Essay in Bioethics [indicații
pentru lucrările studențești]. <http://www.chass.utoronto.
ca/philosophy/phlwrite/brown1.html >, 1996, data accesă-
rii: 2003/06/21. Citată la p. 7.
[7] University of Chicago Press. A Manual of Style , ediția a 12-
a. Chicago: The University of Chicago Press, 1969. Citată la
pp. 68, 69, 71, 72 și 80.
[8] Melvin Dewey. Decimal Classiﬁcation and Relative Index . New
York: Forrest Press, 1959. Revizuită de Comitetul pentru cla-
siﬁcarea zecimală Dewey de la Biblioteca Congresului SUA.
Citată la p. 9.
[9] Sergiu Drincu. Semnele ortograﬁce și de punctuație în limba
română . București: Editura Științiﬁcă și Enciclopedică, 1983.
Citată la pp. 96 și 99.
a2tehno.tex 299 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

BIBLIOGRAFIE
[10] E. I. Dubovik ( Dubovik ), A. A. Veize ( Ve @ ize ) și S. A. Golovko
( G olovk o ). R e ferirovanie i annotirovanie kono miqeskih
tekstov na angli @ isko m zyke . Minsk: Vîșeișaia șkola, 1977.
Citată la pp. 22 și 57.
[11] Daniel N. Fischel. A Practical Guide to Writing and Publishing
Professional Books: Business, Technical, Scientiﬁc, Scholarly .
New York: Van Nostrand Reinhold Company, 1984. Citată la
p. 95.
[12] Antony Flew. Issues in teaching contemporary ethics. Teaching
Philosophy , 1(1): 55–60, vara 1975. Citată la p. 65.
[13] Antony Flew. Thinking about Thinking . Glasgow: Fon-
tana/Collins, 1975. Citată la pp. 24, 62, 73 și 96.
[14] I. Funeriu. Principii și norme de tehnoredactare computerizată .
Timișoara: amarcord , 1998. Citată la pp. 16, 21, 25, 79 și 205.
[15] Al. Graur. Mic tratat de ortograﬁe . București: Editura Științi-
ﬁcă, 1974. Citată la pp. 96, 97, 98, 99, 100 și 110.
[16] Diana Hacker. Research and Documentation Online .<http:
//www.dianahacker.com/resdoc/index.html >, data accesă-
rii: 2003/08/11. Citată la pp. 117 și 118.
[17] Johannes Erich Heyde. Technik des wissenschaftlichen Arbei-
tens. Berlin: Kiepert, 1966. Citată la pp. 12 și 13.
[18] Peter T. Horban. Writing a Philosophy Paper .<http://
www.sfu.ca/philosophy/writing.htm >, 1993, data accesării:
2003/08/11. Citată la pp. 7 și 66.
[19] Victor Iancu și Săluc Horvat. Dicționar de ortograme . Bucu-
rești: Editura Științiﬁcă, 1994. Citată la pp. 21, 73, 109 și 110.
[20] R. R. Jordan. Academic Writing Course . Londra: Collins, 1980.
Citată la p. 117.
[21] Leslie Lamport. LATEX: a document preparation system . Rea-
ding, Massachusetts: Addison Wesley Longman,Inc., 1994. Ci-
tată la pp. 184, 211, 212, 227 și 273.
[22] James D. Lester, Sr. și James D. Lester, Jr. The Research Pa-
per Handbook . Glenview, Illinois: Scott, Foresman and Com-
pany, 1992. Citată la pp. 72, 88, 95 și 117.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 300 a2tehno.tex

BIBLIOGRAFIE
[23] Evan Mawdsley și Thomas Munck. Számitógép a történettudo-
mányban: kalauz kezdőknek [orig. Computing for Historians: an
introductory guide ]. Budapesta: Osiris, 1996. Citată la p. 85.
[24] James M. McCrimmon. Writing with a Purpose . Boston:
Houghton Miﬄin, 1967. Citată la pp. 57, 58 și 63.
[25] Ashley McDowell. How to Write a Philosophy Paper .<http:
//www.u.arizona.edu/~ashleym/writing.htm >, 1998–2002,
data accesării: 2003/08/11. Citată la p. 7.
[26] Henry McGilton și Mary Campione. PostScript by Exam-
ple. Reading, Massachusetts: Addison-Wesley, 1992. Citată
la p. 280.
[27] Tony McKinley. From Paper to Web . San Jose, California:
Adobe Press, 1997. Citată la p. 292.
[28] A. I. Mihailov, A. I. Ceornîi și R. S. Ghilearevski. Informatica
documentară . București: Editura Științiﬁcă, 1970. Citată la
pp. 5, 37 și 49.
[29] Bram Moolenaar. Vim User Manual .<http://vimdoc.sf.
net>, 2002, data accesării: 2003/12/03. Citată la pp. 155, 157,
158, 163, 165 și 166.
[30] Costică Moroșanu. Elemente de bază ale sistemului TEXși
plain T EX. Iași: Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza“,
2001. Citată la pp. 21, 183 și 184.
[31] Ioan Oprea. Terminologia ﬁlozoﬁcă românească modernă . Bu-
curești: Editura Științiﬁcă, 1996. Citată la pp. 105 și 106.
[32] Steve Oualline. Vi IMproved—Vim .<http://www.truth.sk/
vim/vimbook-OPL.pdf >, 2001, data accesării: 2003/12/30. Ci-
tată la p. 155.
[33] Roger C. Parker. Looking Good in Print . Scottsdale, Arizona:
Coriolis, 1998. Citată la p. 60.
[34] William C. Paxson. The Business Writing Handbook . New
York: Bantam Books, 1984. Citată la pp. 39 și 95.
[35] Douglas W. Portmore. Tips on Writing a Philosophy Paper
[ghid electronic pe situl autorului la California State University,
Northridge]. <http://www.csun.edu/~dp56722/tips.htm >,
2001, data accesării: 2004/02/22. Citată la pp. 7 și 116.
a2tehno.tex 301 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

BIBLIOGRAFIE
[36] James Pryor. Guidelines on Writing a Philosophy Paper [pe
situl lui James Pryor la Princeton]. <http://www.princeton.
edu/~jimpryor/general/writing.html >, 2003, data accesă-
rii: 2003/06/21. Citată la pp. 7, 46 și 62.
[37] Psychology Writing Center. Style Points for Scientiﬁc Writ-
ing[pe situl University of Washington]. <http://depts.
washington.edu/psywc/handouts/style.html >, data acce-
sării: 2003/06/21. Citată la p. 58.
[38] Artur Pusztai și Gheorghe Ardelean. LATEX: ghid de utilizare .
București: Editura Tehnică, 1994. Citată la p. 184.
[39] Raymond Seroul. Le petit Livre de T EX. Paris: InterEditions,
1989. Citată la pp. 28, 202, 203, 228 și 229.
[40] A. W. Sparkes. Talking Philosophy: a Wordbook . Londra: Rout-
ledge, 1991. Citată la p. 59.
[41] William Strunk, Jr. The Elements of Style . New York: 1918.
<http://www.columbia.edu/acis/bartleby/strunk/ >. Ci-
tată la pp. 22, 58 și 59.
[42] Peter Suber. Essay Assignment [ghid pentru Earlham College,
Richmond, Indiana]. <http://www.earlham.edu/~peters/
courses/essay.htm >, 1999–2002, data accesării: 2004/02/22.
Citată la pp. 7, 19 și 33.
[43] Sun Microsystems. Read Me First! A Style Guide for the Com-
puter Industry . Mountain View, California: SunSoft Press,
1996. Citată la pp. 79 și 86.
[44] Barbu Theodorescu. Istoria bibliograﬁei române . București:
Editura Enciclopedică Română, 1972. Citată la p. 39.
[45] S. Tóth. Litera de tipar . București: Editura Științiﬁcă, 1966.
Citată la p. 184.
[46] John Vickers. Cum să vă indexați cartea (traducere de
Doina Anca Cornaciu)[carte electronică pe situl c imecBu-
curești]. <http://www.cimec.ro/Carte/indexare/index.
htm>, 1996, data accesării: 2001/03/10. Citată la pp. 77 și 78.
[47] Martin Young. Philosophical Writing Manual [pe situl dedicat
„undergraduate philosophical writing“ la University of Califor-
nia at Irvine]. <http://eee.uci.edu/programs/philoswr/
long.htm >, data accesării: 1999/11/22. Citată la p. 7.
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 302 a2tehno.tex

INDICE
Indice
§,vezi secțiune, 208
alineat, vezi paragraf
apud , 88
argumente, 61, 62
pro și contra, 65, 66
pseudoargumentul autori-
tății, 64
reconstituire, 24
Autoexec.bat , 139, 140
betacod, 256–259
BibDB, 237
bibliograﬁe, 32, 34, 36, 38, 39,
49
alcătuită manual, 67–70
cuBibTEX, 238–240
stil, 15, 238, 239
stil simplu, 239
bitmap, vezi imagini(hărți de
pixeli)
Bozinis, Nikos, 128
Braams, Johannes L., 243
bun de tipar, 16
căutare, vezi și expresii regu-
late
în ﬁșierul tradițional, 36,
37
pe Internet, 16, 174–180
cale, 125
CIP, 11
clasiﬁcare, 8
Biblioteca Congresului, 9
Dewey, 9
zecimală, 10computerul și munca intelec-
tuală, 29, 30, 190, 191
conținut vs. formă, 27, 51, 232
concordanță, 173, 174
corectura
computerizată, 180–182
manuală, 108–112
ctags , 221–223
cuprins
alcătuire manuală, 49
cu LATEX, 200, 272
cuvinte-cheie, 20, 23, 78
Denisov, Alex, 264
denumirile produselor, 85
descriptor, 77, 78, 276
distincții ﬁlosoﬁce, 63
Doron, Eyal, 237
Drakos, Nikos, 295
empatia, 84
eseu, 3–5
academic vs. propagandă,
54, 96
alte universități, 117
claritate vs. stil, 56
elaborare, 52
evaluare, 114–117
limbajul, 95, 96
principiul sobrietății, 83
rolul problemelor, 53, 97
susținere, 113, 114
exemple, 65
explicații, 64
expresii grecești, 104
a2tehno.tex 303 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

INDICE
expresii latinești, 101–103
expresii regulate, 166–172
extrasele, 88
în note, 93, 94
în textul de bază, 93
lungimea lor, 89
punctuația, 94
trunchiate, 93
ﬁșe, 12, 127
bibliograﬁce, 13–17, 233,
237
de lectură, 17–20
de lucru, 20
formatele, 12, 13
ﬁșiere
analogia cu ﬁșele tradițio-
nale, 127
bb, 284
bib, 235
bmp, 278
bst, 238
căutarea, 131
comprimate, 132
crearea, 129
csv, 233, 234
dvi, 194, 198, 199
extensiile, 128
ﬁltre, 130
html, 291
jpg, 284
log, 204
management cu 2xExplo-
rer, 128
mf, 285
numărarea cuvintelor, 140
operații, 130
pdf, 134, 283
proprietăți, 130
ps, 133, 134, 280–282
redenumire, 137
rtf, 296
sty, 228ștergere, 137
tex, 197
tiﬀ, 138
xcf, 282
ﬁlozoﬁe vs. ﬁlosoﬁe, 110
formule, 218, 219, 267–274
Garﬁeld, Eugene, 37, 38
gcc, 141
Ghostscript, 133
Gimp, 279, 281
GNU, 142
GnuWin32, 141
Gonzato, Guido, 231
grep , 171
Gurari, Eitan, 294
HACHA, 293
HEVEA, 292
hieroglife, 262
home , 139
Ibycus, 259, 260
idei-cheie, vezi și propoziți-
e-cheie
în această carte, 45, 46
imagini
hărți de pixeli, 278, 279
vectoriale, 280, 281
indicele citărilor, 38
indici
generare manuală, 49, 77,
78
generarea lor cu MakeIn-
dex, 276
indici vs. cuprins, 77
ISBN, 11
ISSN, 11
Jacq, Christian, 262
Joy, William, 144
Knuth, Donald, 25, 79, 183–
188, 203, 242, 254
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 304 a2tehno.tex

INDICE
Lamport, Leslie, 25, 184
LaTable, 264
LATEX, 184–186
#, 224
alineat, 205
antet, 196
bad box(es) , 215
\bcode{} , 256
{\bfseries }, 212
blocurile, 211
\cite{} , 240
comentarii, 206
compilare, 197
contoare, 226
corpul programului, 198
cp1250, 246–249
declarațiile, 212
diacritice, 243
documentație, 231
{\em }, 212
\fontfamily{} , 253
\fontsize{} , 253
\footnote{} , 214
ghilimele, 210
\hspace{} , 215
hyperref , 289
ifthen , 227
\index{} , 276
{\itshape }, 212
\label{} , 207
\ldots{} , 210
letrine, 228
\marginpar{} , 214
\mbox{} , 211
{\mdseries }, 212
mediile, 216
modul matematic, 218
modurile, 203
\newcommand{}{} , 223
\newenvironment , 225
pachete, 226
pachete proprii, 228
\pageref{} , 220\par{} , 205
\ref{} , 220
\relax , 229
revizia, 212
{\rmfamily }, 212
româna, 242
{\scshape }, 212
secțiuni, 206
\selectfont{} , 253
semne rezervate, 195, 209,
210
{\sffamily }, 212
{\slshape }, 212
structura paginii, 230
\textbf{} , 209
\textit{} , 209
\textrm{} , 209
\textsc{} , 209
\textsf{} , 209
\textsl{} , 209
\today{} , 211
{\ttfamily }, 212
\underline{} , 209
unicod, 260
{\upshape }, 212
\vspace{} , 216
LATEX2html , 295
LATEX2rtf, 296
lectura
lentă, 23
rapidă, 23
Levy, Silvio, 259
litere
chirilice, 254, 255
grecești, 255–260
limbile europene, 251, 252
românești, 24, 149, 241–
245, 270
Łukasiewicz, Jan, 54
MacKay, Pierre, 259
manuscrisul
ideile-cheie, 45
a2tehno.tex 305 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

INDICE
modulele, 45–48
Maranget, Luc, 292
matchit , 202
menționare, 59, 60
limbaje de programare, 60
meniu contextual, 124
METAFONT , 263, 284–287
MikT EX, 188, 189
Miller, George, 47
More, Ross, 295
ms-dos , 135–137
MSWordView, 298
neutralitate axiologică, 55
note
de subsol, 70–75, 214
marginale, 214
octet, 153, 154
Oetiker, Tobias, 231, 232
OpenOﬃce, 180, 295
folosirea bibliograﬁei, 144
Ostrum, Piet van, 232
Pakin, Scott, 270
parafrazarea, 88
paragraf, 18, 21, 22, 27, 57, 75,
206
ascendent, 22
cu împarantezare, 22, 58
cu cheie implicită, 22, 58
descendent, 22
organizarea logică, 59
pivotant, 22, 58
partițiile, 125
Patashnik, Oren, 238, 239
Pehong Chen, 275
pixel, 277
plagiatul, 90–93, 298
probleme, 53, 62
ocolirea vicioasă, 63, 64
punctuale, 54
proiect
LATEX, 199–201de eseu, 31–35, 114
versiuni, 48
propoziție, 57
activ vs. pasiv, 58
concizia, 58
propoziție-cheie, 20, 22
publicul cititor, 39–41
punctul, 97
rând
logic, 59, 148
sfârșitul de rând, 127, 155
vizual, 148
Rahtz, Sebastian, 289
rescrierea textului, 25, 46
rezumarea, 20–24
secțiune, 18, 21, 22, 206
semnul exclamării, 98
sgml , 290
sit, 177
splitﬁle, 126
stil bibliograﬁc
APA, 118
Chicago, 69, 118, 239
edituri românești, 72
MLA, 117
simplu, 70, 143, 239, 240
subdescriptor, 78, 276
substituție, 170
surse
primare, 5, 6
secundare, 7
surse deschise, 142, 143
tabele, 219, 263–267, 271, 273,
274
temă vs. comentariu, 21
termenii ﬁlosoﬁci, 105–108
TEX4ht, 294, 295
TEXnicCenter, 171, 172, 177,
191–193
TEXnicCenter
și Vim, 193
Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004 306 a2tehno.tex

INDICE
titlurile, 84, 85
trimiteri, 50
în comentarii, 222
în pagini web, 177, 291
de la un indice la altul,
276
la altă pagină, 76, 220
la altă secțiune, 76, 220
la bibliograﬁe, 240
la ﬁguri, 283
la tabele, 265
la un rând, 76
ucenici vrăjitori, 28
unicod, 260, 292
Unix, 125, 139, vezi și Gnu-
Win32
unelte, 140
Unruh, Dominique, 261
utilizare, 59, 60
vs. menționare, 60
utilizare vs. programare, 25–
29, 213
versiuni, vezirescrierea textu-
lui
Vim
căutare, 172, 173
comenzi în linie, 147
conﬁgurare, 149
corectura sintactică, 151
cursorul, 160, 161
dialog, 217
instalare, 145
meniuri, 156–159
modiﬁcarea textului, 162–
165
modul insert, 145, 146
modul normal, 145, 146
modul vizual, 146
scripturi, 150
semne de carte, 152
tastaturi, 250virgula, 98–101
Viton, Philip, 292
Volovich, Vladimir, 242
wget , 178, 179
Wilson, Peter, 262
Windows
ascuns, 137–139
comenzi, 135
ghidul, 122–125
windows-1250, 292
WindowsXP
variabile de mediu, 140
Winograd, Terry, 21
Word, 297
Yap, 194, 199, 216, 285, 287,
288
și Vim, 194
a2tehno.tex 307 Rev: 1.2, Exp, 19 mai 2004

Versiune pentru ecran: (2004-06-21)
nu este permisă tipărirea ei!

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Tehnici de elaborare a manuscrisului și elemente de editare și tehnoredactare computerizată București 2004 Referenți științiﬁci: prof.univ.dr…. [631078] (ID: 631078)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Tehnici de elaborare a manuscrisului și elemente de editare și tehnoredactare computerizată București 2004 Referenți științiﬁci: prof.univ.dr…. [631078]

Copyright Notice

National Center for HIVAIDS, Viral Hepatitis, STD TB Prevention [618312]

Aspecte din i storia comunității evreiești din Deva [607735]

Figura 1.1 Figură explicativă sindromul de tunel carpian 3. [305394]

Dacă se compară o societate comercială cu un organi sm, diagnosticul acesteia urmărește determinarea stării generale, defectele, condiŃiile necesare… [621424]

I.2 Scopul lucrării de cercetare… [303972]

Centrul de Formare [618895]

Copyright Notice

Similar Posts