Tehnici de Comunicare cu Presa Scrisa

Cuprins

Introducere…………………………… ……………………………………….1

Capitolul I

1.1. Fundamente teoretice ale conceptului de comunicare………………….2

1.1.1 Procesul de comunicare……………………………………………….2

1.1.2. Structura, etapele procesului de comunicare si formele

de comunicare……………………………….……………………..….2

1.1.3. Stiluri de comunicare si functiile comunicarii………………..……….6

1.2 Tehnicile de comunicare cu presa scrisă…………………………………………..7

1.2.1 Fișierele de presă……………………………………………………….7

1.2.2. Comunicatul de presă …………………………………………………8

1.2.3. Dosarul de presă………………………………………………………11

1.2.4. Conferința de presă…………………………………………………..13

1.2.5. Revista presei…………………………………………………………14

Capitolul II

Studiu de caz…………………………………………………………………..15

2.1. Comunicarea in cadrul AJFP Dolj…………………………………………………15

2.1.1. Prezentarea AJFP Dolj………………………………………………………………15

2.1.2. Biroul comunicare si servicii interne…………………………………17

2.2. Activitati de comunicare cu presa din cadrul AJFP Dolj…………….20

2.2.1 Solicitări de informații de interes public……………………………………….20

2.2.2. Fișierul de presă……………………………………………………………………….22

2.2.3. Comunicatul de presă…………………………………………………22

2.2.4. Revista presei…………………………………………………………23

Concluzii…………………………………………………………………………………………… 24

Bibliografie………………………………………………………………………………………….25

Anexe

Introducere

Pentru funcționarea în bune condiții a unei colectivități umane, procesul de comnunicare reprezintă elementul esențial în realizarea unui punct de vedere comun, stabilirea unor căi și mijloace de atingerea scopurilor propuse.

Prin comunicare oamenii incearcă să găsească un punct comun, să-și împartăsească emoții, sentimente, idei, opinii. Ei transmit, recepționează, interpretează și răspund informațiilor primite, relația emițător-receptor bazându-se pe coduri comune.

Comunicarea scrisa este o cucerire revolutionara si foarte importanta pentru oameni, ea fiind principala metoda de raspandire a culturii si stintei dar si in raporturile sociale intre oameni.

Diferita fata de celelalte forme de comunicare, comunicarea scrisa ofera posibilitatea structurarii clare a continutului informatiei putand reveni asupra textului pentru imbunatatiri, completari, fiind o dovada clara a celor exprimate in textul transmis.

Are însă și dezavantajul că nu realizează o legatură directă între interlocutori, lipsindu-i pe aceștia de informația emoțională pe care o asigură schimbul de mesje orale.

Relatiile cu presa se refera la toate legaturile pe care o organizatie le poate stabili cu mass-media; aceste relatii au drept scop promovarea în rândurile publicurilor-tinta, prin canalele mediatice, a activitatii organizatiei, a punctelor sale de vedere si a personalitatii sale.

Este vorba, astfel, de toate actiunile care încearca sa atraga atentia presei. Aceste actiuni pot îmbraca diverse forme, dintre care cele mai importante sunt comunicatele de presă, conferintele de presă, etc.

În lucrarea de fată accentul cade pe comunicarea cu presa, importanta acesteia fiind mare. Prin comunicare ni se oferă oportunitatea de a informa mass-media cu privire la un eveniment, o activitate, o problemă cu care se confrunta instituția, cu scopul ca acestea sa fie publicate pentru a ajunge la publicul-țintă.

Comunicarea face parte din viata noastra, este esențială pentru a trăi și muncii.

Orice organizație care se respectă are nevoie de o structura/departament de comunicare cu presa ce asigură buna informare a jurnaliștilor, cu scopul de a permite funcționarea armonioasă și eficientă a unei instituții. Din acest motiv nu trebuie neglijată existența unei astfel de structuri capabile să gestioneze eficient eventualele probleme cu care se confruntă. Biroul de comunicare cu presa trebuie să fie capabil să întrețină relații bune cu jurnaliștii, care sunt mijlocul cel mai eficient de informare a publicului.

Lucrarea de față „Tehnici de comunicare cu presa scrisă” se vrea o analiză a tuturor modalitaților care asigura comunicarea eficientă între o insitituție a statului și contribuabili.

Lucrarea esre structurată pe două capitole. În primul capitol, am prezentat, din punct de vedere teoretic, conceptul de comunicare cu structura, etapele, formele, stilurile și funcțiile comunicării, precum și tehnicile de comunicare cu presa scrisă, respectiv fișierul de presă, dosarul e presă, comunicatul de presă, revista presei și conferința de presă.

În cel de-al doilea capitol se prezintă, în cadrul studiuli de caz, comunicarea cu presa din cadrul AJFP Dolj, ilustrând modalitatea de comunicare și activitațile concrete desfasurate in comunicarea cu presa.

Am ales această temă pentru că toate modalitățile prin care se tranzmite informația de interes public în comunicarea cu presa sau cu contribuabilii a AJFP Dolj realizate conform prevederilor legale și procedurilor interne, mi-au stârnit interes dar si curiozitate și beneficiind de ajutorul persoanelor implicate în această activitate din cadrul instituției am putut studia în amanunt întregul proce de comunicare.

Capitolul I

1.1. Fundamente teoretice ale conceptului de comunicare

1.1.1 Procesul de comunicare

Esentiala in procesul de interactiune dintre oameni, comunicarea duce la buna functionare a societatii umane.

Prin transmiterea continua de mesaje se creeaza o legatura permanenta intre grupuri sociale, puncte de vedere commune, se gasesc mijloace si cai de realizare a telurilor si scopurilor propuse. Fara comunicare nu am fi capabili sa ne exprimam emotii, opinii, sentimente, puncte de vedere in luarea deciziilor care ne implica atat pe noi cat si pe cei cu care interactionam.

A comunica înseamna a emite si receptiona mesaje, a trimite stimuli si a colectiona

rãspunsuri. Odatã emis si receptionat, mesajul vã apartine, în comun, atât celui care a “dat”, cât si celui care a “primit”.

Comunicarea reprezintă, în viziunea lui John Fiske una dintre activitățile umane pe care fiecare dintre individ o poate recunoaște, dar pe care foarte puțini o pot defini în mod satisfăcător. „A comunica înseamnă a vorbi cu cineva, comunicare este și televiziunea, răspândirea de informații, critica literară, moda și lista poate continua la nesfârșit”.

Dicționarul Explicativ al limbii române definește comunicarea ca “a face cunoscut, a da de știre, a informa, a înștiința, a spune”, despre oameni, “a se pune în legătură, în contact cu”, “ a vorbi cu”, sau “a fi în legătură cu, a se duce la”. Tot în DEX întâlnim definiția “acțiunea de a comunica și rezultatul ei”.

Sunt multe definitii date comunicarii dar tot John Fiske concluzioneaza ca sunt două tipuri de definiții ale comunicării:

l ) comunicarea este un proces prin care A transmite un mesaj lui B, mesaj care are un efect asupra acestuia;

2) comunicarea reprezinta negociere și schimb de semnificații, proces în care mesajele, persoanele determinate din punct de vedere cultural și “realitatea” interacționează astfel încât să ajute înțelesul să fie produs și înțelegerea să apară.

Mihai Dinu insistă asupra dificultăților de definire exactă a termenului comunicare, având în vedere “întreaga încărcătură de ambiguități și conotații acumulate de-a lungul vremii” de acest cuvânt. Tot el arată că acest concept “derutează prin multitudinea ipostazelor sale și tinde să se constituie într-o permanentă sursă de confuzii și controverse”.

1.1.2. Structura , etapele procesului de comunicare si formele de comunicare

Între oameni, a comunica înseamnã a pune în comun senzatii, afecte, emotii, sentimente, idei, opinii si fapte. Aceasta înseamnã mai mult decât “ a face cunoscut, a da de stire, a informa, a înstiinta, a spune sau a vorbi cu, a se pune în contact cu, a fi în legatura cu”.

Emitentul (E), aflat în ipostaza de manager sau executant, este persoana care este persoana care initiaza comunicarea.Emitententul este autorul informațiilor care se transmite, cel care elaboreaza mesajul.

El alege mijlocul de comunicare si limbajul astfel incat receptorul sa–i inteleaga masajul formulat.

O comunicare reusita este atunci cand cel caruia ii este adresat mesajul intelege pe deplin ceea ce i se transmite, constientizeaza si participa emotional la dialog.

Receptorul (R), executant sau manager este persoana căruia i se adresează mesajul emițătorului, adică el este cel care primește o informație, destinatarul, primitorul mesajului, pe care îl decodează. Astfel se concretizează funcția conativă sau de cunoaștere.

Efectul mesajului se măsoară într-un răspuns verbal/ scris sau comportamental). El poate fi, de asemenea, un individ, o instituție sau un grup de mai multe persoane recunoscute ca partcipante la comunicare și care formează auditoriul. În comunicarea bilaterală, în dialog, emițătorul și receptorul își schimbă alternativ pozițiile/rolurile.

Transmiterea, interpretarea si receptionarea informatiilor intre emitator si receptor este posibila numai daca se folosesc “coduri” commune ambelor parti implicate in procesul de comunicare.

Mesajul ( M) este simbolul sau ansamblul simbolurilor transmise de emitent, reprezentand ceea ce emitentul dorește să comunice . Mesajul este conținutul comunicării și rezultatul acesteia din punctul de vedere al receptorului. Mesajul nu există material, ci este reconstruit (reelaborat) de către receptor bazându-se pe ansamblul informațiilor transmise, a stimulilor și semnalelor primite și a codurilor comune cunoscute de receptorului;

Contextul, mediul este o componentã adiacentã dar care poate influenta mult calitatea comunicãrii.

In comunicare trebuie sa tinem cont de o serie de factori cum ar fi contextul mesajului, distanta dintre cei implicati in comunicare, cerintele comunicarii, barierele lingvistice, sociale si religioase, interesele comune, cerinte, scopuri, etc.

Mesajele circula pe anumite trasee numite canale de comunicare, ce permit difuzarea mesajul intre emitator si receptor.

Mesajul se poate definii ca „totalitatea posibilităților fizice de comunicare”sau ca „modul de structurare a comunicărilor în cazul unui colectiv relativ la distribuția în spațiu a persoanelor”.

Dupã gradul de formalizare pot fi formale sau oficiale.

Mijloace de comunicare sunt, in principal, reprezentate de mijloacele tehnice sau fizice de convertire a mesajului intr-un semnal capabil sa fie transmis printr-un canal.

Mijloacele de comunicare inseamna: vocea umana, tehnologia transmisiilor audiovizuale. Proprietatile tehnice sau fizice ale mijloacelor de comunicare sunt determinate de natura canalului sau canalelor disponibile pentru utilizare. Aceste proprietati ale mijloacelor de comunicare vor determina apoi gama de coduri care pot fi transmise.

Putem astfel imparti mijloacele de comunicare in trei categorii principale: mijloace de comunicare prezentationale (vocea, fata, corpul, ele utilizand limbajele naturale ale cuvintelor vorbite, expresiilor, gesturilor etc.); mijloace de comunicare reprezentationale ( carti, picturi, scrieri, fotografii) si mijloace de comunicare mecanice (telefonul, radioul, televiziunea).

Omul a înțeles tot timpul importanța comunicării în ansamblul vieții sociale. Se poate spune că nu există viață socială fără comunicare. Conștientizarea acestei nevoi este însă direct dependentă de dorința și capacitatea fiecăruia de a se realiza.

Etapele procesului de comunicare:

a) codificarea înțelesului, care constă în selectarea anumitor simboluri, capabile să exprime semnificația unui mesaj. Cuvintele, imaginile, expresiile feței sau ale corpului, semnalele ori gesturile se constituie în simboluri ale comunicării. În cadrul organizației, forma cea mai importantă de codificare rămâne, totuși cea a limbajului

b) Transmiterea mesajului constă în deplasarea mesajului codificat de la emitent la receptor prin canalul vizual, auditiv, tactil sau electronic de comunicare. Modul de transmitere a mesajelor este determinant, astfel încât el devine o parte a mesajului.

c) Decodificarea și interpretarea se referă la descifrarea simbolurilor transmise și respectiv explicarea sensului lor, proces formalizat în receptarea mesajulu

d) Filtrarea constă în deformarea sensului unui mesaj datorită unor limite fiziologice sau psihologice. Filtrele fiziologice determinate de handicapuri totale sau parțiale (lipsa sau scăderea acuității văzului, auzului, mirosului etc.) limitează capacitatea de a percepe stimuli și, deci, de a înțelege mesajul. Filtrele psihologice se instalează ca urmare a unor experiențe trecute ori a unor sensibilități, predispoziții.

e) Feed-back-ul încheie procesul de comunicare. Prin intermediul său, emitentul verifică în ce măsură mesajul a fost înțeles corect ori a suferit filtrări.

Reușita comunicării depinde de adecvarea conținutului și formei de exprimare a mesajului cu capacitatea de percepție și înțelegere a receptorului, cu starea sa sufletească. Mesajele trebuie prezentate diferit.

Pentru a conferi comunicării o mai buna șansă de succes este necesar să răspundem la „următoarele întrebări”: DE CE ? (scopul), CINE? (interlocutorul), UNDE SI CAND? (locul și contextul), CE? (subiectul), CUM ? (tonul și stilul).

Diversitatea criteriilor de clasificare face comunicarea sa se prezinte sub o mare varietatea de forme.

Dupa Voiculescu D. in funcție de numărul participanților și tipul de relație dintre ei, există cinci tipuri de comunicare:

1) comunicarea intrapersonală: se referă la felul în care comunicăm cu noi înșine;

2) comunicarea interpersonală: se referă la comunicarea cu cei din jurul nostru; Aceasta comunicare presupune întâlnirea față în fața, se realixeaza în ambele sensuri si face ca participanții sa aiba „rolurile” lor .

3)comunicarea în grup restrâns: se referă la comunicarea cu trei sau mai multe persoane.

4) comunicarea publică: se referă la comunicarea cu grupuri mari.

5)comunicarea în masă:

De cele mai multe ori comunicarea de masă este confundată cu conceptul de mass-media. Problema este mai complicată, fiind legată de revoluția culturală și de cea tehnico – științifică, care au condus la societatea de azi. Ce va fi societatea de mâine am prefigurat deja, atât cât putem.

Comunicarea de masa poate fi si un proces prin care profesioniștii comunicării folosesc un suport tehnic pentru a difuza mesaje, într-o manieră amplă, rapidă și continuă, cu scopul de a atinge o audiență largă.

In acest tip de comunicare sunt implicate radioul, televiziunea, filmele, ziarele, revistele iar cei ce vorbesc/scriu si cei ce asculta/citesc și auditorul sunt separati.

In toate aceste tipuri de comunicare, in special în cea interpersonala, folosim

comunicarea verbală, comunicarea nonverbală si comunicarea scrisa.

Comunicarea verbala, comunicarea gîndurilor, sentimentelor si dointelor umane se realizeaza prin limba,un sistem complex de comunicare alcatuit din sunete articulate, care si-a disputat mereu întîietatea fata de alte sisteme de comunicare: în primul rînd datorita dublei articulari (prima articulare se situeaza la nivelul semnelor-morfem (cuvintele), iar cea de-a doua la nivelul fonemelor), în al doilea rînd deoarece celelelate sisteme de comunicare au nevoie de concursul ei pentru a fi descrise, iar în al treilea rînd deoarece limbile naturale constituie atît prin semnificantul, cît si prin semnificatul lor, punctul de plecare în construirea altor sisteme de semne, cum ar fi limbajele artificiale.

Cel mai simplu mod de exprimare a afectivitatii și a „gândirii abstracte, raționale” este prin vorbire. Paralimbajul se caracterizeaza prin volum, ton, ritm, intensitate, fluență, etc. si este un mijloc bogat si expresiv de comunicare în cadrul unui dialog si este aproximativ 39% din înțelesul comunicării

Comunicarea nonverbală înseamnă ca nu totul se reduce la cuvintele pentru transmiterea un mesaj. Putem comunica prin privire, corp, haine, mâini, picioare, etc.

Comunicarea scrisa, limbajul scris, constituie una dintre cele mai importante și mai revoluționare cuceriri dobândite de oameni, în procesul muncii și în condițiile conviețuirii în societate. El joacă un rol deosebit în păstrarea și răspândirea științei și a culturii în precizarea și realizarea diferitelor raporturi sociale.

Fata de celelalte tipuri de comunicare, prin comunicarea scrisa se pot oferi o serie de avantaje ca posibilitatea organizării mai clare a conținutului informațional, prin revenirea și îmbunătățirea succesivă a textului, poate fi oricând consultat și confruntat cu ceea ce s-a precizat a se executa si asigură condiții pentru o argumentare largă a celor înscrise, dar și dezavantaje cu ar fi nerealizarea directa a legarurii intre interlocutori, nu poate intari certitudinea cuvintelor asemenea celor vorbite, nu permite conexiunea inversă imediat, ci numai cu un anume decalaj în timp si nu in ultimul rand, lipsește pe interlocutori de informația emoțională pe care le asigura schimbul mesajelor orale.

Comunicarea scrisa are câteva particularități:

– mesajul nu poate fi prezentat ci se prezintă singur;

– dispare posibilitatea ca E să intervină, asupra mesajului, a informației transmise, de a-l completa sau explica, a-l detalia, de a sublinia anumite părți, în raport cu reacția cititorului;

– realizarea feedback-ului este reluată și completată prin alte mesaje (telefon sau în scris);

– noua informație trebuie subliniată pentru a nu trece neobservată.

Cerințe ce trebuie respectate în comunicarea prin scris sunt:

– concizie, claritate, logica internă, adresabilitatea, lipsa echivocului, utilizarea terminologiei adecvate;

– claritatea limbajului folosit, claritatea argumentelor, elemente de sintaxa, optimizarea lungimii propozițiilor, a frazelor si chiar a întregului text;

– alegerea cu mare grija a cuvintelor cu mare încărcătura emoționala si folosirea corecta a semnelor de punctuație.

Caracteristicile pe care trebuie să le posede un mesaj scris, pentru a fi eficient, sunt: sa fie ușor de citit, să fie corect, să fie adecvat direcției de transmitere si să fie bine gândit.

1.1.3. Stiluri de comunicare si functiile comunicarii

Maniera de comunicare, stilurile de comunicare, este intr-o legatura directa cu caracterul si temperamentu unei persoane, cu abilitatea si aptitudine sa de a comunica.

Componentele de bază ale stilului de comunicare sunt considerate: vorbirea, tonul și inflexiunile vocii, pauzele și ritmul vorbirii, ascultarea, distanța (proxemica), poziția corpului, privirea și contactul vizual, mimica și gesturile, îmbrăcămintea și accesoriile, imaginea de sine și, nu în ultimul rând, sociabilitatea ce poate fi ridicată sau redusă sau dominația, care la rândul ei poate fi slabă sau puternică.

Astfel, se deosebesc cinci stiluri de comunicare: emotiv, autoritar, refelxiv, îndatoritor și, cel flexibil care este o combinație între primele patru.

Stilul emotiv presupune dominanța puternică și sociabilitate ridicată. Reprezentantii acestui stil sunt persoane expresive, vorbesc repede, gesticulează mult, devin patetice, au comportament dinamic, orientat spre acțiune si risc, sunt empatici (îl înțeleg pe celalalt), au putere de convingere si sunt de regula buni negociatori.

Stilul autoritar combină dominanța puternică cu sociabilitatea redusa. Reprezentantii acestui stil suntsoane parentale, afișează o atitudine serioasa, grijulii, exprima opinii clare, intr-o maniera hotărâta, deseori rigida, sunt dificil de abordat, comunica cu oarecare efort, au un comportament mai dur, mai ferm, mai impunător, ridica multe pretenții, au gesturi ferme si glas sonor si sunt potrivite doar pentru negocierile bazate pe strategii de dominare.

Stilul reflexiv presupune dominanța slabă și sociabilitate scăzută. Sunt persoane perfecționiste, își impun un puternic control emoțional, exprima opiniile intr-o maniera formala, caută îndelung cuvintele și formulează cu grija excesiva fraze adesea pretențioase, sunt aparent liniștite, preocupate permanent de altceva, prefera ordinea, o refac cu migala, sunt lente, meticuloase, sunt introvertite, prefera singurătatea si nu sunt buni parteneri de conversație, neavand nici aptitudini de negociator.

Stilul îndatoritor presupune sociabilitate ridicată și dominanța slabă. Sunt persoane care cedează ușor, se supun, se sacrifică, răbdătoare, sensibile, nu țin să se afirme, asculta cu multa atenție și înțelegere, de regula, evita sa folosească puterea si atuurile, manifesta căldura în vorbire, ca și în scris, se bazează pe forța de convingere a prieteniei, când iau decizii le exprima într-o maniera serioasa, oarecum impersonală.Sunt bune pentru negocieri cu strategii de cedare

Stilul flexibil este o combinatie a celor patru stiluri, dar intervine și versalitatea: este stilul de comunicare tipic pentru un bun negociator, caracterizat prin încercarea permanenta, deliberata si controlata conștient de a schimba mereu, propriul stil, discursul, atitudinea, postura, gestica, etc., in raport cu situația sau partenerul.

Lingviștii au depășit concepția mecanistă a comunicării, arătând că ea implică numeroși factori cu funcții diverse care concură toate la semnificația mesajului.

Cea mai cunoscută este cea propusă în 1963 de lingvistul Roman Jakobson care concepe funcțiile comunicării după focalizarea asupra unuia dintre elementele schemei comunicării :

funcția expresivă: focalizare asupra emițătorului, locutorului care își exprimă emoțiile;

funcția conativă focalizare asupra receptorului, interlocutorului, asupra căruia vrem să provocăm un efect oarecare (întrebare, flatare, ordin, amenințare etc.);

funcția fatică: focalizare asupra menținerii contactului între emițător și receptor (Ex. “Alo”, recunoaștere, curtoazie);

funcția metalingvistică: focalizare asupra codului folosit (ex. a vorbi despre limbajul pe care îl folosim pentru a comunica ; ”«Pe» este o prepoziție din limba română”);

funcția poetică: focalizare asupra mesajului însuși (ex. căutarea nuanțelor, a efectelor de stil);

funcția referențială: focalizare asupra referentului, a informației transmise.

1.2. Tehnicile de comunicare cu presa scrisă

1.2.1 Fișierele de presă

Fișierul de presă cuprinde coordonatele principalelor ziare, agenții de presă, ziariști, astfel încât să facă posibilă conactarea rapidă a acestora și facilitarea relațiilor cu mediul presei. Este indispensabil în relațiile publice.

Un fișier de presă bine realizat permite: recenzarea jurnaliștilor din instituțiile de presă care ar putea fi interesate de informațiile distribuite; trimiterea comunicatelor, a dosarelor de presă, a invitațiilor pentru conferințele de presă sau pentru voiajele de presă către persoanele potrivite, în momentele potrivite; menținerea legăturii cu jurnaliștii, după ce li s-a transmis o anumită informație; reacția promptă după ce o anumită informație a fost pusă în circulație de către presă .

J. Deschepper (1990, p. 35-36) consideră că fișierele de presă se pot împărți în patru mari categorii, două referitoare la instituțiile de presă și două referitoare la jurnaliști.

Fișierele pentru instituțiile de presă sunt fișiere referitore la presa de informare generală (pentru agenții de presă, cotidiene, posturi de radio și televiziune; pentru săptămânale de informare generală) si fișiere referitoare la presa specializată ce cuprinde, după domeniu, presă economică, financiară, științifică și tehnică, culturală, sportivă, de analiză politică, etc. si dupa periodicitate: cotidiană, săptămânală, lunară, trimestrială etc.;

Fișierele referitoare la jurnaliști pot fi divizate în două mari categorii:

– fișierul sistematic al jurnaliștilor, în care aceștia pot fi grupați in jurnaliștii presei naționale, cei ai presei locale și corespondenții zonali ai agențiilor de presă, ai presei centrale sau regionale (eventual grupați după zone) si corespondenții presei străine, ai agențiilor de presă sau ai posturilor radio-TV străine;

– fișierul alfabetic al jurnaliștilor, în care aceștia pot fi grupați, indiferent de profilul instituției unde lucrează, numai după criteriul numelor .

Fișierele referitoare la instituțiile de presă vor cuprinde următoarele date: numele publicației sau al postului; adresa, numărul de telefon și de fax, e-mail și Internet; grupul de presă și/sau societatea din care face parte; periodicitatea aparițiilor ori a difuzării programelor de interes; numele redactorilor vizați (cu specificarea domeniului în care sunt specializați); numele și adresele corespondenților locali, etc.

Fișierele referitoare la jurnaliști vor cuprinde: nume, prenume și eventualul pseudonim; numărul de telefon din redacție ; numele, adresa și telefonul instituției de presă unde lucrează; adresa și numărul de telefon, etc.

1.2.2. Comunicatul de presă

Specialiștii în relații publice îl consideră „un mijloc simplu și eficient" cu ajutorul căruia se transmite presei o informație despre organizație, în speranța că mesajul va ajunge la publicul căruia îi este adresat.

Totodată, comunicatul de presă este cel mai utilizat instrument de lucru în practica relațiilor publice și nu are nimic în comun cu reclama.

După Bernard Dagenais, comunicatul are următoarele caracteristici :

este un anunț sau un document transmis oficial de către o organizație sau de către o persoană;

transmite o informație legată de un serviciu, de un produs, de un eveniment, de o situație, de o informație care poate interesa populația sau un grup bine determinat al ei;

este redactat în mod special pentru presa de informare, în scopul publicării și difuzării lui;

este întotdeauna un document scris.

Tot B. Dagenais distinge, după criteriul prezenței sau absenței unei luări de poziție, două mari categorii de comunicate:

a) comunicatul de informare, prin intermediul căruia se transmit invitații, informații simple sau statistici;

b) comunicatul de tip persuasiv, prin intermediul căruia se transmite o opinie sau o poziție: o contestare, o dezmințire sau o acuză.

După conținutul difuzat, același autor identifică mai multe tipuri de communicate:

Comunicatul-invitație, folosit pentru a invita jurnaliștii să participe la un eveniment organizat de instituția în numele căreia este trimis. Comunicatul trebuie să indice cu precizie tema evenimentului, numele organizației, participanții, momentul și locul acțiunii, traseul și unele detalii legate de locul de întâlnire. Comunicatul-invitație se trimite presei cu aproximativ două săptămâni înaintea evenimentului anunțat.

Comunicatul de reamintire, dublează comunicatul-invitație, având rolul de a readuce în memoria jurnaliștilor evenimentul anunțat anterior. Pe acest comunicat se trec, la loc vizibil, cuvintele care precizează clar că este vorba de o revenire și de o reamintire a unui anunț anterior. Acest tip de comunicat se trimite astfel încât să ajungă în redacții cu două-trei zile înaintea evenimentului respectiv.

Comunicatul-anunț are rolul de a face cunoscută o activitate publică ce urmează să aibă loc: expoziție, manifestări sportive, vernisaje, inaugurări etc. Scopul acestui comunicat este ca, prin intermediul mass-media, să informeze publicul asupra evenimentului și să-1 îndemne să participe; în plus, el urmărește să stârnească interesul jurnaliștilor și să-i determine să prezinte în presă respectivul eveniment.

Comunicatul statistic, ce conține „date statistice recente privitoare la organizație sau la sferele ei de interes" .

Comunicatul de informare este cel mai utilizat mijloc de transmitere a informațiilor prin intermediul comunicatelor. Cel mai adesea, el se referă la evenimentele importante care au loc în cadrul unei organizații.

Comunicatul politic are ca scop câștigarea unor avantaje politice și a unei imagini favorabile pentru o anumită persoană din conducerea organizației. Informația distribuită de comunicatul politic este puternic personalizată; prin ea se încearcă obținerea unei reacții afective din partea publicului și a unei atitudini favorabile față de personalitatea în chestiune.

Comunicatul oficial provine de la autoritățile politice sau administrative ; el poate fi însă utilizat și de instituțiile ale căror decizii pot avea repercusiuni directe asupra populației. Datorită importanței datelor pe care le conține, acest comunicat (cunoscut și sub denumirea de „aviz oficial") este, de obicei, preluat de toate mijloacele de comunicare de masă.

Comunicatul d'arriere plan este un comunicat ce nu conține o știre în sine, ci oferă o bază de date despre o organizație sau despre un eveniment. El nu este destinat publicării, ci servește drept element de referință pentru jurnaliștii care nu cunosc prea bine organizația, persoanele, situația sau evenimentul ce fac obiectul informațiilor transmise prin celelalte tipuri de comunicate. Din această cauză, el nu va fi distribuit niciodată singur, ci împreună cu alt comunicat, care va face referire directă la eveniment.

Comunicatul de luare de poziție reprezintă un mod de manifestare a atitudinii unei organizații față de o anumită problemă. El poate lua mai multe forme: de contestare , de provocare, de clarificare sau de rectificare

Erata reprezinta un tip de comunicat ce se poate distribui presei în cazul în care se constată că un comunicat anterior, emis de respectiva organizație, conține anumite date eronate.

Există însă situații în care, datorită intervenției unui aspect nou, conducerea organizației hotărăște că anumite elemente ale comunicatului nu mai trebuie difuzate ; aceste cazuri solicită trimiterea unei erate.

Redactarea unui comunicat de presă nu este o muncă ușoară; ea nu se desfasoara intamplator ci in baza unor planuri și unor proceduri de lucru bine determinate.

Procedura redactarii comunicatului de presa presupune urmatoarele:

a) pregătirea comunicatului;

b) redactarea comunicatului;

c) aprobarea comunicatului.

Pregătirea comunicatului de presă

În etapa de pregătire se verifică în special caracterul de știre al informației ce urmează a fi transmise, în general și raportat la specificul fiecărui tip de media și de public în parte. Știrile pot fi de două tipuri: voluntare (pozitive) și involuntare (de regulă negative).

Redactarea comunicatului de presă

În etapa de concepere și redactare a comunicatului se ține cont de convențiile stabilite în branșă, potrivit cărora un comunicat trebuie să aibă un titlu, un anumit număr de intertitluri și textul propriu-zis.

Titlul trebuie să fie sugestiv, relativ scurt, simplu, pe cât posibil “percutant” sau “acroșant”. În cazul știrilor involuntare, titlul trebuie să fie explicativ, liniștitor, pentru că oricum, atenția jurnaliștilor este la cote foarte înalte.

Intertitlurile au rolul de a organiza mai bine materialul, de a ușura lectura și de a sublinia ideile de bază ale mesajului. Pentru că textul unui comunicate este de regulă restrâns, se pot utiliza două-trei intertitluri.

Textul comunicatului este redactat respectându-se principiile comunicării jurnalistice. Astfel, informația principală este prezentată prima, urmând așa-numitul principiu al piramidei inversate; detalierea se realizează în următoarele paragrafe, în ordinea descrescătoare a informației.

Textul este structurat pe un mesaj conducător, numit lead, respectiv un “corp”.

Lead- ul este primul paragraf al comunicatului, care cuprinde esența mesajului, exprimată de regulă sub forma răspunsurilor la un număr de întrebări fundamentale: cine? (organizația) , ce? ( evenimentul), de ce? ( scopul), unde? ( locul), când? ( data), pe cine? ( categoriile de public afectate). Leadul trebuie să aibă maxim 5-6 rânduri (aproximativ 40 – 50 de cuvinte.

Corpul va cuprinde restul informațiilor, cu caracter de detaliere și explicare a mesajului de bază, și va fi organizat pe câteva paragrafe scurte.

Stilul întregului comunicat este cel jurnalistic: scurt, la obiect, clar, accesibil neutru.

Prezentarea comunicatului de presă se supune regulilor practicii în domeniu:

format A4, redactare pe o singură parte a foii, a doua pagină trebuie semnalizată expres și începe cu un aliniat;

spațierea textului la două rânduri, respectiv margini mai late ( 3 cm.);

împărțirea textului pe aliniate, fără numerotări sau sublinieri;

utilizarea unei foi cu antetul firmei, cu datele persoanei de contact, numărul de înregistrare al comunicatului, data emiterii, precizări legate de momentul dorit al difuzării

c) Aprobarea comunicatului

Înainte de a fi difuzat, comunicatul trebuie să fie aprobat. Textul trebuie să fie citit și aprobat, în primul rând, de cei care au furnizat datele de bază , pentru a se verifica dacă ele sunt exacte și dacă nu au fost omise elemente importante. De asemenea, trebuie să se obțină avizul persoanei din conducerea organizației ce a fost citată în cadrul comunicatului..

Difuzarea comunicatului de presă

Succesul unui comunicat de presă nu depinde doar de informațiile pe care le conține sau de stilul în care este scris, ci și de modul în care este difuzat.

Înainte de a difuza un comunicat, trebuie consultat fișierul de presă, pe baza căruia se va întocmi o listă cu publicațiile sau posturile care se adresează publicului-țintă al organizației.

După consultarea fișierului de presă, se va stabili lista jurnaliștilor cărora li se va trimite comunicatul de presă.

Un alt element important, care contribuie la succesul unui comunicat, este alegerea momentului transmiterii. Pentru anumite tipuri de comunicate, nu se pune problema alegerii unei date, zile sau ore convenabile.

Astfel, în situațiile de criză, biroul de presă este obligat să întocmească și să transmită cât mai repede un comunicat, pentru a informa la timp și în mod corect publicul asupra situației anormale care a apărut în organizație sau în care organizația este implicată.

De asemenea, în cazul „comunicatului-invitație", acesta se trimite cu 10-14 zile înainte de data evenimentului. Nici în cazul comunicatelor „de luare de poziție" sau „erată" nu se poate vorbi de o anumită strategie în ceea ce privește momentul în care vor fi difuzate.

Pentru difuzarea comunicatului se pot folosi mai multe căi:

– prin poștă: este un mijloc sigur, în schimb, poșta e lentă . Acest mijloc de distribuție este recomandat în trimiterea comunicatelor către publicațiile săptămânale și lunare;

– prin telefon : acest sistem se utilizează atunci când este vorba de un mesaj scurt (anunțuri sau invitații); astfel, este nevoie de mai mult timp pentru a contacta fiecare jurnalist, se impune reducerea numărului de persoane vizate;

– printr-un reprezentant al biroului de presă sau prin curier: e un mijloc avantajos, (permite un contact personal), dar este lent. Această metodă se aplică în circumstanțe și cu ocazii particulare – în cazul informațiilor cu adevărat extraordinare sau în acele cazuri când vrem să profităm de un asemenea prilej pentru a cunoaște în mod direct un anumit jurnalist;

– prin fax sau e-mail: este cel mai folosit mijloc, deoarece e rapid și ieftin; are însă dezavantajul de a pune mesajul nostru în concurență cu sutele de astfel de mesaje care asaltează zilnic redacțiile;

– cu ocazia conferinței de presă: în aceste situații, comunicatele li se înmânează pe loc celor care iau parte la conferință; a doua li zi se trimit prin unul dintre mijloacele deja amintite și celorlalți jurnaliști vizați

1.2.3 Dosarul de presă

Dosarul de presă completează informația care nu poate fi difuzată – din motive de spațiu – printr-un communicat sau în cadrul unei conferințe de presă; este vorba în general de informații de fond și nu de actualitate, menite să-l ajute pe jurnalist în înțelegerea specificului unei organizații, a evoluției anterioare a evenimentului, precum și să-i ofere o serie de informații suplimentare.

Documentele incluse în dosarul de presă se referă la anumite informații, care sunt prezentate „mult mai detaliat decât într-un comunicat de presă" (C. Schneider). De aceea, dosarul de presă reprezintă „o veritabilă carte de vizită a unei organizații, stând la baza tuturor contactelor cu presa; el oferă un fond documentar în care gazetarii pot găsi informații generale despre activitatea ei sau anumite detalii referitoare la personalitatea specifică a organizației".

Dosarul de presă este o „unealtă indispensabilă de comunicare cu mass-media" , fiind format dintr-o „colecție de materiale cu caracter informativ, destinate jurnaliștilor" .

Varietatea situațiilor și a conținuturilor a condus la apariția mai multor tipuri de dosare de presă:

Dosare de presă de tip eveniment

Sunt redactate cu ocazia unor evenimente – acțiune de anvergură, create și valorificate de către o firmă ;

Dosare de presă pentru prezentarea firmei

Sunt redactate fără un motiv special și actualizate în permanență;

Dosare de presă ce susțin un comunicat de presă

Par a fi cele mai agreate de jurnaliști și conțin o detaliere a informațiilor din comunicat și un număr de informații suplimentare necesare unei bune înțelegeri a mesajului de bază.

Dosare de presă pregătite pentru conferințele de presă

Oferă minimul de informații necesare jurnaliștilor înaintea conferinței, pentru a putea veni cu întrebări pertinente, fără a dezvălui informațiile –surpriză rezervate pentru conferința de presă; o formulă completă de dosar poate fi oferită după conferința de presă.

Conținutul dosarelor de presă si difuzarea lor

Dosarul de presă este un material redactat exclusiv pentru ziariști, pentru a le putea facilita accesul la o multitudine de informatii, motiv pentru care fiecare dosar de presa trebuie sa fie intocmit clar, coeretn, sa fie usor de analizat dar si atragator prin prisma calitatii informatiilor transmise sin u in ultimul rand sa fie efficient.

Din bibliografia de specialitate rezultă că orice dosar de presă trebuie să conțină:

a) un sumar, care menționează toate materialele, clasate după gradul de interes ; acest sumar se așază la începutul dosarului;

b) un text care sintetizează esența temei respective ; el va fi redactat în stilul unui comunicat de presă și nu va avea mai mult de două pagini;

c) diferite documente, prezentate într-o ordine logică; acestea trebuie să aibă forma unor texte de două-trei pagini și să dezvolte aspecte particulare ale temei în chestiune, privite din diverse unghiuri de abordare.

d) în funcție de tema dosarului și de ocazia cu care a fost redactat, se pot include materiale suplimentare, precum reproducerile după articolele publicate anterior despre organizație; acest lucru se face numai dacă respectivele materiale sprijină punctul de vedere al organizației și au legătură cu tema respectivă.

În general, dosarul de presă le este înmânat direct jurnaliștilor care participă la o conferință de presă, la o vizită, la o călătorie de informare sau la alte manifestări ale organizației.

Jurnaliștii ce nu au participat la evenimentul respectiv vor primi dosarul a doua zi; această decalare în timp este și o dovadă de respect pentru gazetarii care au fost prezenți la manifestare și care, astfel, vor avea întâietate în distribuirea informației.

Indiferent de ocazia cu care se distribuie un dosar de presă, anumite reguli trebuie respectate:

dosarul se trimite în același timp tuturor redacțiilor;

dosarul va fi adresat nominal jurnalistului specializat în domeniul de activitate al organizației;

în cazul în care pentru evenimentul respectiv este prevăzută și o campanie de publicitate, dosarul de presă trebuie să ajungă în redacții înaintea demarării acesteia.

Conferința de presă

R. Haywood definește conferința de presă ca „un eveniment-știre" prin care noua informație urmează să fie dezvăluită și discutată cu reprezentanții mass-media.

Organizarea unei conferințe de presă, „formula cea mai oficială" de comunicare cu mass-media, este justificată doar atunci când există un eveniment foarte important, care prezintă interes pentru o largă parte a publicului, și când dorim nu numai să informăm ziariștii, ci și să le oferim posibilitatea să le pună întrebări conducătorilor organizației

Se pot distinge două tipuri de conferințe:

Conferința de presă dirijată: are o anumită tematică stabilită dint timp, începe cu o declarație inițială, după care jurnaliștii pun întrebări.

Conferința de presă liberă: întrebările jurnaliștilor pot aborda o gamă largă de teme.

Acest tip de conferință are avantajul de a atrage un număr mai mare de jurnaliști, însă necesită o experiență redutabilă, deoarece un asemenea eveniment este dificil de condus, iar rezultatul este greu de prevăzut.

In situați de criză, conferința se organizează fără pregătirea si in celelalte situatii, se pregateste in amanunt, chiar cu o lună înaintea evenimentului, si se parcurg următorii pași:

a) se alege momentul (data, ziua, ora); momentul ales (data) nu trebuie să coincida cu alte evenimente; privitor la zi, de preferinta in mijlocul săptămânii (marți, miercuri, joi); stabilirea orei trebuie se face ținind cont de momentul de închidere a edițiilor și de timpul necesar prelucrării informației;

b) stabilirea locului de desfășurare; “locul respectiv trebuie să poată fi identificat ușor și găsit repede de către ziariști iar cadrul ales trebuie să fie agreabil și conform cu imaginea pe care organizația vrea să o ofere despre ea însăși”;

c) stabilirea listei invitaților; lista invitaților se stabilește prin consultarea fișierelor de presă și trebuie să cuprindă reprezentanți ai unor mass-media de informare generală, ai periodicelor sau posturilor de specialitate și ai agențiilor de presă. Se defineste în mod precis tipul de informație ce se doreste a se transmite, deducandu-se care sunt jurnaliștii interesați;

d) redactarea și trimiterea invitațiilor; invitațiile trebuie să conțină principalele elemente ale unui comunicat de presă: sigla organizației ; numărul de înregistrare a invitației; data emiterii; cuvântul „Invitație", înaintea titlului; titlul; textul;

e) redactarea documentației; materialele cu caracter documentar, fotografii, grafice, diagrame etc., care pot fi distribuite o dată cu trimiterea invitațiilor, ca dosare de presă, sau după terminarea conferinței de presă;

f) elaborarea materialelor ajutătoare; discursul reprezentantului organizației trebuie să fie însoțit de elemente vizuale: filme, planșe, grafice, diapozitive, embleme, machete, panouri cu fotografii, diagrame etc. Toate aceste materiale se pregătesc din timp;

g) pregătirea discursurilor sau intervențiilor; discursul trebuie să fie bine gândit, proiectat pentru a fi rostit și auzit; să utilizeze un limbaj concret; să solicite un răspuns pozitiv; să aibă vitalitate și să fie rostit cu energie; să posede un obiectiv bine precizat ;

h) pregătirea reprezentanților organizației care vor participa la conferință; reușita unei conferințe depinde, în mare măsură, de alegerea și de pregătirea celor care vor ține discursuri și vor răspunde la întrebările gazetarilor. „Persoana ideală este aceea care cunoaște bine subiectul, care posedă o voce și o înfățișare ce o ajută să facă o impresie bună și care dă dovadă de abilități în comunicarea orală".

i) pregătiri și verificări de ultimă oră. În ziua conferinței se pun la punct ultimele detalii: se așează pe masa prezidiului cartonașe cu numele și funcția reprezentanților organizației care participă la conferință, se pregătesc ecusoane pentru toate persoanele implicate în desfășurarea conferinței, se așează la îndemâna vorbitorului materialele ajutătoaream etc.

Desfășurarea conferinței de presă

Desfășurarea conferinței de presă cuprinde mai multe momente importante:

– primirea jurnaliștilor; la intrarea în sala de conferință, jurnaliștii vor fi întâmpinați de reprezentanți organizației care le vor înmâna dosarele de presă, eventualele ecusoane și îi vor conduce în sală.

– deschiderea conferinței; in deschidere, persoana care conduce conferința de presă trebuie să-i salute pe jurnaliști, să le mulțumească pentru participare, să precizeze titlul (tema) conferinței și să-i prezinte, pe reprezentanții organizației care iau parte la întâlnirea cu presa. Apoi, va reaminti programul conferinței, arătând cine va vorbi din partea organizației, cât timp va dura această intervenție (maxim 15-20 de minute), cât timp este alocat pentru întrebări și răspunsuri (maxim 45-60 de minute) și va invita jurnaliștii ca, după terminarea conferinței, să ia parte la un dialog informal (specificând timpul afectat: maxim 30-40 de minute).

– discursul reprezentantului organizației; discursul va fi rostit de reprezentantul conducerii organizației si dacă subiectul impune precizarea unor aspecte tehnice, pe lângă reprezentantul organizației pot interveni specialiști care cunosc în amănunt problemele respective.

– întrebările; după terminarea discursului , purtătorul de cuvânt le mulțumește celor ce au vorbit și invită jurnaliștii să pună întrebări, reamintindu-le timpul pe care îl au la dispoziție. Purtătorul de cuvânt numește ziaristul și specifică publicația sau postul pe care el îl reprezintă; în cazul când nu își amintește sau nu este sigur de nume ori de redacție, îl roagă pe acesta să se prezinte singur.

– închiderea conferinței; după expirarea timpului stabilit pentru întrebări și răspunsuri, purtătorul de cuvânt vor face un scurt rezumat al temei respective, scoțând în evidență informațiile sau ideile cele mai importante. Apoi le va mulțumi jurnaliștilor pentru participare și va fi lansată invitația la un dialog amical, la o cafea.

– dialogul informai (cafeaua și răcoritoarele).

Cei care organizează conferințele de presă nu fac excepție de la regulile ospitalității. După 30-40 de minute, reprezentanții organizației își iau rămas-bun de la ziariști, mulțumindu-le pentru participare și invitându-i să vină și la alte evenimente pe care plănuiesc să le organizeze.

Revista presei

Biroul de presă nu este numai un departament care furnizează instituțiilor mass-media informații despre organizație, ci are si misiunea de a strânge informații.

Această activitate presupune cercetarea atentă a presei pentru selectarea articolelor, emisiunilor sau secvențelor care se referă la: propria organizație; acțiunile și evenimentele în care este ea implicată; alte organizații a căror activitate o poate afecta.

În felul acesta, revista presei devine „un instrument de lucru indispensabil pentru conducătorul unei organizații", deoarece furnizează informații referitoare atât la imaginea organizației în exterior.

In functie de tehnica utilizată pentru producerea revistei presei, C. Darroy și colaboratorii săi propun următoarea clasificare:

revista presei realizată prin fotocopiere – această formă este cel mai des întâlnită, întrucât prezintă avantajul de a fi ușor realizabilă (se fotocopiază articolele considerate importante) și de a oferi o informație completă.

revista presei realizată prin sinteza datelor – această formă se obține prin analiza, selecția și redactarea rezumatelor articolelor și oferă un tur de orizont rapid al presei.

revista mixtă a presei – această modalitate se realizează prin foto-copierea celor mai importante articole, la care se adaugă scurte comentarii referitoare la celelalte materiale apărute în presă.

Inainte de inceperea programului de munca, revista presei trebuie prezentata conducatorului organizatiei, in ea relatansu-se o lecturarea a ziarelor cu o atentie deosebita asupra subiectelor ce vizeaza in mod direct organizati sau prezint un interes aparte pentru aceasta, dar si un rezumat asupra altor stiri si articole.

De multe ori, informatiile primite prin intermediul revistei presei, stau la baza procesului de luare a unor decizii sau de organizarea unei activitati.

După ce a realizat această selecție, cel care se ocupa cu redactarea revistei presei va trece la decuparea acestor material.

Textele decupate vor fi fotocopiate, notându-se titlul materialului, numele publicației, numărul (sau ziua, luna și anul) și numele autorului (mai ales în cazul celor cu tentă polemică).

Capitolul 2 Studiu de caz

2.1. Tehnici de comunicare cu presa scrisă

2.1.1. Prezentarea AJFP Dolj

Ministerul Finanțelor Publice este un minister cu rol de sinteză, este organizat și funcționează “ca organ de specialitate al administrației publice centrale, are personalitate juridică, este în subordinea Guvernului, aplică strategia și Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice” și îndeplinește următoarele funcții:

a) de strategie, prin care se asigură, în conformitate cu politica financiară a Guvernului și cu normele Uniunii Europene, elaborarea strategiei în domeniile de activitate specifice ministerului: fiscal, bugetar, contabilitate publică, reglementări contabile, datorie publică, control financiar public intern,

b) de reglementare și sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul finanțelor publice;

c) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român și al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său de activitate și în limitele stabilite prin actele normative în vigoare;

d) de prognoză, prin care se asigură elaborarea de studii și prognoze pe termen scurt, mediu și lung privind evoluția economiei românești în ansamblu, pe sectoare și în profil teritorial, precum și fundamentarea principalelor măsuri de politică economică, exercitată prin Comisia Națională de Prognoză;

e) de concepție bugetară și fiscală;

f) de administrare a veniturilor statului;

g) de administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului;

h) de administrare a datoriei publice;

i) de implementare a prevederilor Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană pentru domeniul financiar și fiscal;

j) de administrare financiară a fondurilor PHARE, ISPA și SAPARD

k) de coordonare a relațiilor bugetare cu Uniunea Europeană, precum și a contactelor cu structurile comunitare, din punct de vedere administrativ, în acest domeniu;

l) de organizare și exercitare a auditului intern în entitățile publice, inclusiv în Ministerul Finanțelor Publice;

m) de evidență a bunurilor ce constituie domeniul public al statului;

n) de combatere a evaziunii fiscale, exercitată prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate;

o) de control al aplicării unitare și respectării reglementărilor legale în domeniul său de activitate, precum și al funcționării instituțiilor care își desfășoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea sa;

p) de autoritate cu competențe în domeniul politicii și legislației vamale, coordonare, îndrumare și control în acest domeniu;

r) de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidența legislației privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii;

s) de suport, respectiv de management al resurselor umane, financiare și materiale, de susținere a activităților specifice prin intermediul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, de consultanță juridică, precum și de promovare a unui cadru de lucru comunicațional.

În subordinea Ministerului Finanțelor Publice se organizează și funcționează ca organe de specialitate ale administrației publice centrale, următoarele unități subordonate:

– Agenția Națională de Administrare Fiscală,(ANAF);

– Comisia Națională de Prognoză.

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a fost înființată la data de 1 octombrie 2003 în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, prin Ordonanța Guvernului nr. 86/2003, ca organ de specialitate al administrației publice centrală. Începând cu ianuarie 2004 a devenit operațională, dobândind calitatea de instituție cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea direcțiilor cu atribuții în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Agenția Națională de Administrare Fiscală își desfășoară activitatea în domeniul impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor venituri bugetare, pentru care este competentă potrivit legii, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, soluționare a contestațiilor și dezvoltarea unor relații de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin acordarea de servicii de asistență.

Agenția este responsabilă, atât la nivel central, cât și la nivel teritorial, în numele și în contul statului, de aplicarea legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile și alte venituri ale bugetului de stat, precum și veniturile altor autorități și instituții publice centrale sau ale Comunității Europene, a căror administrare îi este conferită prin acte normative sau convenții, exclusiv veniturile datorate în vamă.

Agenția asigură administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri bugetare date prin lege în competența sa, aplicarea politicii și reglementărilor în domeniul vamal și exercitarea atribuțiilor de autoritate vamală, precum și controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care au ca efect evaziunea fiscală și frauda fiscală și vamală, precum a altor fapte date prin lege în competență.

Pentru îndeplinirea funcțiilor și a atribuțiilor generale în domeniul fiscal, vamal și cel al prevenirii, descoperirii și combaterii evaziunii și fraudei fiscale și vamale prevăzute de Hotărârea Guvernului României nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției, instituția are în subordine Direcțiile Generale Regionale ale Finanțelor Publice.

Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției prin care se realizează, în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.

In cadrul Direcțiilor Generale Regionale ale Finanțelor Publice funcționează, ca structuri fară personalitate juridică:

direcții regionale vamale;

administrații județene ale finanțelor publice;

servicii fiscale municipale;

servicii fiscale orășenești;

birouri fiscale comunale;

birouri vamale de interior;

birouri vamale de frontieră.

Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Craiova are in componenta Administrațiile Județene ale Finanțelor Publice DOLJ, GORJ, MEHEDINTI, OLT si VALCEA. Administrațiile județene ale finanțelor publice sunt conduse de un șef administrație, ajutat în activitatea sa de șefi administrație adjuncți, respectiv de trezorierul-șef, numiți în funcție prin Ordin al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Administrația Județenă a Finanțelor Publice Dolj ( AJFP DOLJ ) este unitatea fiscală teritorială, organizată la nivelul județului Dolj, în municipiul reședință de județ Craiova, subordonată Directorului General al Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Craiova, prin care se realizează în plan teritorial, la nivelul menționat, atribuțiile Direcției regionale.

AJFP Dolj desfășoară ansamblul activităților de administrare fiscală a contribuabililor, respectiv: înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, colectarea și verificarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat și aplică măsurile de executare silită, potrivit legii.

Unitatea teritorială și fiscală AJFP Dolj are următoarele atribuții principale:

Organizează activitatea de urmărire a respectării înlesnirilor la plată aprobate;

Asigură soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale emise, potrivit competențelor conferite de lege;

Conduce evidența veniturilor bugetului general consolidat și asigură organizarea sistemului informațional privind obligațiile fiscale și materia impozabilă, precum și prelucrarea automată a datelor în vederea soluționării și simplificării sistemului de evidență fiscală;

Asigură centralizarea și transmiterea către Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Craiova a datelor referitoare la contribuabilii administrați privind modul de colectare a creanțelor bugetare, la solicitarea acesteia, ori de câte ori este necesar, pentru diverse analize și sinteze cerute de conducerea A.N.A.F.

Seful AJFP Dolj are atributiuni generale de management si specifice activitatii din domeniul fiscal. In subordinea directa a sefului AJFP Dolj. sunt biroul juridic; serviciul tehnologia; biroul contabilitatea creanțelor bugetare si biroul comunicare și servicii interne;

2.1.2. Biroul comunicare si servicii interne

Biroul comunicare și servicii interne ( BCSI ) din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Dolj, pe langa activitatea de servicii interne este specializat în gestionarea și transmiterea informațiilor publice care reflectă activitatea administrației, precum și în organizarea și gestionarea evenimentelor de presă și relații publice.

Având în vedere structura organizatorică a unităților subordonate ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală si Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1104/2013 privind aprobarea structurii organizatorice a Direcțiilor Generale Regionale ale Finanțelor Publice și a structurilor din cadrul acestora , prin Ordinul Presedintelui A.N.A.F. nr. 875/2014 s-a aprobat Regulamentul de Organizare și Funcționare al Direcțiilor Generale Regionale ale Finanțelor Publice (aparat propriu și unități subordonate), in baza caruia Biroul Comunicare și Servicii Interne are următoarele atribuții, in domeniul comunicarii:

inițiază, organizează și coordonează acțiunile de promovare ale administrației județene și analizează efectele lor;

asigură transmiterea mesajului public al Administrației Județene a Finanțelor Publice Dolj, care se încadrează în liniile generale ale mesajului public al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, sub coordonarea metodologică a serviciului de comunicare, relații publice și mass- media din cadrul Agenției și coordonează diseminarea informațiilor publice;

elaborează și asigură la nivelul Administrației transmiterea către mass – media a comunicatelor de presă, drepturilor la replică, declarațiilor precum și a altor informații de interes public solicitate de către mass – media si colaborează cu biroul de comunicare de presă și relații publice al Direcției Generale Regionale a Finanțelor publice în vederea gestionării comune de imagine

planifică și organizează evenimente care implică participarea mass – media (conferințe, brefing-uri de presă, interviuri și alte activității specifice);

răspunde la solicitările telefonice ale jurnaliștilor;

răspunde, în condițiile legii, la solicitările peroanelor fizice și juridice sau, după caz, redirecționeaza contribuabilii/solicitările acestora către structurile/ instituțiile competente;

asigură și răspunde de buna desfășurare a activității de relații cu publicul la nivelul administrației județene ;

primește și oferă verbal lămuriri cetățenilor care se prezintă la biroul de comunicare și servicii interne din cadrul administrației județene, în limitele dispozițiilor legale privind confidențialitatea informațiilor;

asigură accesul la informații de interes public, conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, cu modificările și completările ulterioare;

primește, înregistrează și distribuie cererile primite conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, urmărește soluționarea și redactarea în termen a răspunsului și îl expediază către solicitanți;

înregistrează în registrul special solicitările în care nu este invocată Legea nr.544/2001, dar al căror conținut se încadrează în prevederile acestei legi;

preia și verifică petițiile primite de la cetățeni sau organizații legal constituite, inclusiv sesizări, reclamații, propuneri, conform legislației în vigoare;

înregistrează petițiile în registrul unic de petiții al administrației județene și le transmite spre soluționare compartimentelor de specialitate din cadrul administrației județene, funcție de rezoluția dată de conducere;

clasează petițiile anonime și pe cele care sunt transmise în mod repetat cu același conținut, dacă petentul a primit cel puțin un răspuns;

redirecționează petițiile al căror conținut nu intră în atribuțiile administrației județene către instituțiile sau autoritățile publice competente, concomitent cu informarea petentului în scris;

elaborează și expediază prin registratură sau e-mail, răspunsurile la petiții în baza răspunsurilor formulate/informațiilor furnizate de către structurile de specialitate;

urmărește soluționarea și redactarea în termen a răspunsi elaborate de structurile de specialitate;

organizează și coordonează programul audiențelor cu publicul ale conducătorilor instituției, conform programului aprobat în acest senns;

in cazul neacordării motivate a audienței, aplică cererii respective prevederile legale privind soluționarea petițiilor;

centralizează informațiile din situațiile statistice lunare, semestriale și anuale, întocmește raportul lunar de monitorizare a imaginii administrației județene și cel semestrial și anual pe care îl înainteaza biroului de comunicare de presă și relații publice al Direcției Regionale;

transmite serviciului de tehnologie a informației, spre publicare pe pagina de internet a Direcției Regionale, materiale care au ca scop promovarea imaginii instituției, precum și rapoartele întocmite conform Legii nr. 544/2001;

colaborează cu serviciul de comunicare, relații publice și mass-media din cadrul Agenției în vederea asigurării transparenței și liberului acces la informațiile de interes public sau în scopul obținerii de informații specifice, necesare pentru secțiunile paginii de internet sau pentru comunicatele/ informările de presă;

colaborează cu direcțiile de specialitate pentru actualizarea paginii de internet a administrației județene;

creează și actualizează permanent baza de date referitoare la reprezentanții mass – media acreditați de administrația județeană;

centralizează, analizează și sintetizează zilnic informațiile din presă pe care le prezintă conducerii administrației județene și a Direcției regionale;

asigură organizarea acțiunilor de reprezentare și protocol cu respectarea legislației în vigoare;

actualizează și gestionează datele de contact ale administrației județene;

actualizează și gestionează bazele de date referitoare la organizatii profesionale, organizații neguvernamentale, etc.

organizează activitatea de secretariat și registratură a administratiei.

gestionează adresele publice de e-mail destinate primirii petițiilor, solicitărilor din partea mass – media și pentru informații de interes public;

Biroul este condus de un sef de birou si are 2 persoane care se ocupa de activitatea de comunicare si relatia cu presa scrisa iar pentru relatia cu presa audio/video este desemnat purtator de cuvant, pe o perioada limitata, seful biroului servicii pentru contribuabili din cadrul AJFP Dolj.

Activitatea de comunicare se desfasoara in baza urmatoarelor acte normative:

Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, publicata in M.O. nr. 663 din 23 octombrie 2001;

Legea nr. 233 din 23 aprilie 2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, publicata in M.O. nr. 296 din 30 aprilie 2002;

Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcționarilor publici;

ORDONANȚĂ Nr. 92 din 24 decembrie 2003 *** Republicată privind Codul de procedură fiscală;

Procedura PS-18 privind gestionarea solicitarilor de informatii de interes public si circuitul acestora in ANAF si in structurile subordonate;

Procedura PS-19 privind gestionarea petitiilor si circuitul acestora in ANAF si in structurile subordonate;

Alte acte normative specifice.

2.2. Activitati de comunicare cu presa din cadrul AJFP Dolj

2.2.1 Solicitări de informații de interes public

A.J.F.P. Dolj, ca institutie publica, foloseste ca metoda de comunicare cu mass-media sau contribuabilii si furnizarea de informatii de interes public.

In baza Legii nr. 544 din 12 octombrie 2001, privind liberul acces la informațiile de interes public “accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României”.

In baza art. 2, litera b), din Legea nr. 544/2001 “prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației”.

Instituțiile publice sunt obligate să comunice, din oficiu, următoarele informații de interes public:

a) actele normative care reglementează organizarea și funcționarea autorității sau instituției publice;

b) structura organizatorică, atribuțiile departamentelor, programul de funcționare, programul de audiențe al autorității sau instituției publice;

c) numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice;

d) coordonatele de contact ale autorității sau instituției publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail și adresa paginii de Internet;

e) sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil;

f) programele și strategiile proprii;

g) lista cuprinzând documentele de interes public;

h) lista cuprinzând categoriile de documente produse și/sau gestionate, potrivit legii;

i) modalitățile de contestare a deciziei autorității sau a instituției publice în situația în care persoana se consideră vătămată în privința dreptului de acces la informațiile de interes public solicitate.

Prin lege, “accesul mijloacelor de informare în masă la informațiile de interes public este garantat. Activitatea de culegere și de difuzare a informațiilor de interes public, desfășurată de mijloacele de informare în masă, constituie o concretizare a dreptului cetățenilor de a avea acces la orice informație de interes public”.

Solicitare de informatii de interes public se face prin cerere scrisa sau verbala, adresata institutiei publice sau prin mail.

Solicitarea în scris a informațiilor de interes public cuprinde următoarele elemente:

a) autoritatea sau instituția publică la care se adresează cererea;

b) informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public;

c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului..

La solicitarile adresate, privind furnizarea de informatii de interes public, termenul de raspuns este de 10 zile de la inregistrarea in registratura institutiei, sau maxim 30 de zile in situatia in care informatia necesita documentare mai ampla sau în funcție de dificultate, complexitate, sau caracterul de urgenta al solicitarii.

În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.

Sunt situatii cand se refuza comunicarea informațiilor solicitate, acest lucru facandu-se cunoscut solicitantului, printr-o adresa scrisa si transmisa in maxim 5 zile de la primirea solicitarii.

Contribuabilii care adreseaza solicitari verbale de informatii de interes public pot primi raspuns imediat sau sunt indrumati sa solicite in scris aceste informatii. Informațiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă vor fi comunicate, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de ore.

Sunt informatii care sunt exceptate de la a se comunica cetatenilor, cum ar fi:

a) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii;

b) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

c) informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se pereclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;

d) informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces.

Exemplificam un model de cerere, transmisa in format electronic la A.J.F.P. Dolj.

Cererea primita se repartizează de șeful administrației Biroului Comunicare și Servicii Interne care, în funcție de timpul de obținere a informațiilor solicitate, răspunde ziariștilor în termenul legal printr-o adresa scrisa.

Funcționarul public ce se ocupa de relația cu presa, obține informațiile cerute de la serviciile sau birourile interne, printr-o adresă scrisă și semnată de conducere, redactând ulterior primirii adreselor de răspuns, răspunsul final la întrebările primite în cererea de informații, răspuns aprobat de șeful administrației.

Răspunsurile se transmit de regulă prin mail, a adresa indicată de solicitant sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

2.2.2. Fișierul de presă

Biroul Comunicare și Servicii Interne al Administrației Județene a Finanțelor Publice Dolj, utilizează un tip de fișier de presă , care se împarte pe categoriile mass-media: televiziuni, radiouri, presa scrisa (cotidiane și periodice).

Fișierul de presă este întocmit și reactualizat de către o singură persoană din cadrul biroului și conține: nume publicație sau televiziune/radio, numele reprezentantului, funcția, date de contact (telefon fix sau mobil, adresă de e-mail).

Fișierul este reactualizat de cate ori sunt modificări legate de jurnaliști noi, când jurnaliștii trec de la o publicație la alta, li se schimbă numărul de telefon sau date de contact, și, mai rar, se schimbă adresele redacțiilor.

2.2.3. Comunicatul de presă

Comunicatul de presă este destul de utilizat ca instrument de lucru în practica relațiilor publice ale A.J.F.P. DOLJ cu mass-media. Prin intermediul comunicatul de presă se transmite presei o informație legata de activitatea administrației, care poate interesa populația sau un segment bine determinat al ei.

Comunicatul de presă este întotdeauna un document scris, redactat în mod special pentru presa de informare, în scopul publicării și difuzării lui. Redactarea unui comunicat de presă se realizează conform unui plan și unor proceduri de lucru bine definite.

Pentru pregătirea unui comunicat de presa, se stabilește de comun acord cu conducerea instituției ce știre sau informație urmează a fi transmisa.

Cele mai multe comunicate de presa transmise de A.J.F.P. DOLJ sunt comunicatele anunț, ce fac cunoscuta o activitate publica ce urmează a avea loc.

Se mai transmit comunicate de informare, folosite pentru transmiterea unor informații fiscale, declarative, referitoare la evenimente care au loc și comunicate de reamintire.

Conceperea și redactarea comunicatului de presă se face astfel: se specifică persoana emitenta a comunicatului de presă, de regula șeful A.J.F.P. Dolj; ca titlu s-a folosit de cele mai multe ori formula standard “Comunicat de presă”, acroșant; textul comunicatului cuprinde informația principală care este prezentată prima, urmată de detalierea informatiei în cateva paragrafe sau la comunicatele de presă repetate, eventualele “noutăți” .

Stilul întregului comunicat este cel jurnalistic: scurt, la obiect, clar, accesibil, neutru.

Prezentarea comunicatului este în format A4, redactat pe o singură parte a foii, cuprinde 1-2 pagini, textul se împarte pe aliniate și se utilizează foi cu antetul instituției, cu datele persoanei de contact, numărul de înregistrare al comunicatului, data emiterii, eventual precizări legate de momentul dorit al difuzării.

Comunicatul de presă se emite în două exemplare: primul exemplar de supune aprobării Directorului General al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova și se semnează de șeful administrației și șeful adjunct Colectare al A.J.F.P. Dolj, iar al doilea exemplar se semneazș doar de emitent.

Înainte de a difuza un comunicat, se consultă fișierul de presă, și se stabileste lista jurnaliștilor cărora li se va trimite comunicatul de presă.

Al doilea exemplar din comunicat, scanat, este trimis pentru difuzare prin e-mail sau fax, doar ziaristilor interesati, ale caror adrese sunt in fisierul de presa existent la nivelul biroului Comunicare si Servicii Interne.

De multe ori, anumiti ziaristi solicita transmiterea comunicatelor direct prin interviu luat purtatorului de cuvant, pentru o credibilitate mai mare a mesajului transmis sau pemtru anuite clarificari. In cazuri mai rare transmiterea comunicatului se poate face si telefonic.

Cele doua exemplare ale comunicatului de presă se pastrează în dosarul Comunicatelor de Presă, la nivelul B.C.S.I. Dolj.

Exemplele de comunicate de presă prezentate în anexele nr. 10 și 11 sunt legate de un subiect de actualitate din activitatea administrației, respectiv de informare a contribuabililor privind necesitatea depunerii în termen a Notificării constituirii Registrului de bani personali, precizând data deschiderii acestuia și numărul de pagini, conform numerotării acestora, așa cum prevede Ordinul M.E.F. nr. 513/30.04.2015 privind aprobarea modelului și conținutului registrului de bani personali, precum și a procedurii de înregistrare a acestuia la organul fiscal ( publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 300 din 30 aprilie 2015) și programul de lucru cu publicul al A.J.F.P. Dolj.

Un alt exemplu de comunicat de presă întocmit și transmis este cel din anexa nr. 5, care cuprinde, mai detaliat, o informare a contribuabililor cu privire cine trebuie sa depună și modul de transmitere la organul fiscal a Declarației privind veniturile realizate din România sau din străinătate, după caz, pentru fiecare categorie și sursă de venit, în anul 2014 ( formular D200, conform Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, republicată, art.83,  și O.P.A.N.A.F. nr. 24/2013, informație foarte importanta ținând cont de numărul foarte mare de declarații care trebuie depuse pana pe data de 25 mai 2015 și spre a evita „cozile” care se formează la ghișeele administrației sau Serviciilor Fiscale Orăsenești arondate, în ultimele zile în apropierea termenului limită de depunere a declarației.

2.2.4. Revista presei

Revista presei este realizată zilnic, de către persoana care se ocupa de activitatea de comunicare și relația cu presa scrisă din cadrul A.J.F.P. Dolj. Se urmăresc cu prioritate articolele apărute în presă cu date sau informații referitoare la A.J.F.P. DOLJ.

Articolele din presă se înaintează conducătorului administrației la prima oră: de multe ori, în funcție de informaț iile primite pe această cale, șeful A.J.F.P. Dolj poate lua anumite decizii și își va organiza activitatea într-un anumit mod.

Funcționarul public care realizează revista presei efectuează o lectură rapidă a ziarelor principalelor publicatii locale , fiind mai atent la rubricile despre care știe că prezintă interes pentru administrație, dar aruncând o privire și asupra celorlalte articole.

Se face o selecțiea a articolelor din presă , iar textele referitoare la A.J.F.P. DOLJ se fotocopiaza în două exemplare, notându-se titlul materialului, numele publicației, numărul (sau ziua, luna și anul) și numele autorului, un exemplar se înaintează șefului de administrație și un exemplar se îndosariază în cadrul biroului.

Saptamanal, în prima zi din săptămână, se raportează la nivel de Direcție Regională “Revista presei” , cu date privitoare la articolele despre A.J.F.P. DOLJ, pentru săptămâna anterioară.

Concluzie

Tehnicile și moalitațile de comunicare cu presa sunt esența activității desfășurate de structura care are ca obiect de activitate relațiile cu presa din cadrul instituției.

Biroul de comunicare care se ocupă si de relația cu presa, este destinat informării corecte a publicului, de aceea angajații acestui birou trebuie să cunoască bine activitățile și oamenii din instituție, să cerceteze viața organizației, să culeagă, să verifice și să selecteze permanent informațiile care prezintă interes pentru publicul-țintă și, implicit, pentru mass-media. În acest scop este necesară o evaluare corectă a nevoii de informare a publicului, deci o activitate de cercetare a acestor fenomene.

Relațiile publice se conturează pe reputație, o combinație între ceea ce spui, ceea ce faci și ceea ce spun alții despre tine.

Structura de comunicare a prezentat, prin intermediul mijloacelor de informare, imaginea obiectivă și reală a activității Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova și a unităților subordonate acesteia. Mass-media a reprezentat un partener important în diseminarea informațiilor cu caracter fiscal în rândul contribuabililor. Furnizarea informațiilor de către D.G.R.F.P. Craiova s-a făcut din oficiu, prin transmiterea, conform Rapoartului anual de activitate pentru anul 2013, a 742 de comunicate de presă, sau la solicitarea jurnalistilor, concretizându-se în 4.596 de articole apărute în presa scrisă locală si 1.899 de stiri în presa audio-video locală.

Pentru buna desfăsurare a activității și corecta informare a cetățenilor, s-a asigurat accesul oricărei persoane, liber si neîngrădit, la informațiile de interes public, în conformitate cu prevederile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, precum si ale H.G. nr.123/2001.

Pe parcursul anului 2013, au fost primite si rezolvate 117 solicitări de informații de interes public, precum si 937 de petiții. Au fost organizate 167 de evenimente cu contribuabilii, constând în întâlniri, seminarii, conferințe.

În anul 2014, furnizarea informațiilor de cãtre D.G.R.F.P. Craiova s-a fãcut prin transmiterea a 422 de comunicate de presã, sau la solicitarea jurnaliștior, concretizându-se în 2.999 de articole apãrute în presa scrisã localã și 1.175 de știri în presa audio-video localã. Pe parcursul anului 2014, au fost primite și rezolvate 429 solicitãri de informații de interes public, precum si 1.243 de petiții. Au fost organizate 174 de evenimente cu contribuabilii, constând în întâlniri, seminarii, conferințe.

Bibliorgafie

Adriana Zaiț, Relații publice, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2004, p.61 -68

B. Dagenais, Les communique ou l’art de faireparler de soi, Centre de Formation et de Perfectionnement de Journalistes, Paris, 1990, p. 41, apud Cristina Coman

C. Darroy et alții, Le comunique uo l’art de faireparler de soi, VLB Editeur, Quebec, 1990, p. 71, apud Cristina Coman

Cf. Jakobson, Roman, Essais de linguistique générale, Paris, Ed. de Minuit, 1963, cap. IX.

Claude-Jean Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită, Ed. Polirom, Iași, 2001, p.18- 19

Cristina Coman, Relațiile publice și Mass – Media, Ed. Polirom, București, 2004. p. 51- 55

Cristina Coman, Relațiile publice și Mass – Media, Ed. Polirom, București, 2004. p. 71 – 73

D.L. Wilcox, L.W. Nolte, Public Relations Writing and Media Techniques, Harper & Row Publ., New York, 1990, p.351, apud Cristina Coman

Dan Mircea, Tehnici de Redactare și Editare în Relații Publice, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, București, 2002, p.26- 27

Dan Mircea, Tehnici de Redactare și Editare în Relații Publice, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, București, 2002, p. 50

Dan Mircea, Tehnici de Redactare și Editare în Relații Publice, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, București, 2002, p. 54

Dinu, Mihai, Comunicarea, București, Editura Științifică, 1997, p. 8.

E. Dupuy, Y. Cintas, Communiquer avec la presse – l'entreprise â la une, Leș Editions d'Organisation, 1990,Paris, p.112, apud Cristina Coman

Fiske, John, Introducere în științele comunicării, Iași, Polirom, 2003, p. 15.

Fiske, John, Concepte fundamentale din științele comunicării și studiile culturale, Iași, Polirom Collegium, 2001, p. 74-75.

Gîrboveanu, S-R. – Comunicare și negociere în afaceri, Editura Universitaria, Craiova, 2002.

Jacques Deschepper, Savoir communiquer avec les Journalistes de la presse, de la radio et de la television, Ed. Eyrolles, Paris, 1990, p. 36-37, apud Cristina Coman.

Laurențiu Șoitu , Comunicare și acțiune, Institutul European Iași, 1997, p. 124 – 125

Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcționarilor publici;

Legea nr. 233 din 23 aprilie 2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, publicata in M.O. nr. 296 din 30 aprilie 2002;

Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, publicata in M.O. nr. 663 din 23 octombrie 2001;

Nicki Straton, Comunicarea, Societatea Știința si Tehnica, 1995, pag. 5-6)

O. Baskin, C. Aronoff, Public Relations – The Profession and the Practice, C. Broen Publishers, 1993, p.220, apud Cristina Coman

O.G. Nr. 92 din 24 decembrie 2003 *** Republicată privind Codul de procedură fiscală;

Procedura PS-18 privind gestionarea solicitarilor de informatii de interes public si circuitul acestora in ANAF si in structurile subordonate;

Procedura PS-19 privind gestionarea petitiilor si circuitul acestora in ANAF si in structurile subordonate;

Prof.univ.dr. Alexandru Tasnadi, Relații Publice, Ed. ASE, București, 2001, p. 12

Prutianu Ștefan, Manual de comunicare și negociere în afaceri, 2 vol. Iași, Polirom,2000, vol.1, p.26 – 443, 156 – 186, 235253, vol.2, p.11 33, 125 – 141, 161 – 183.

R. Haywood, All about PR, McGraw – Hill Comp., Londra, 1984, p.151, apud Cristina Coman.

http://www.mfinante.ro/rol.html?pagina=acasa

http://www.ghidul.ro/anaf-mfinante/produse-servicii/-rolul-anaf/rolul-anaf-108671