Tehnici de Combatere a Stresului în Mediul Scolar

CUPRINS

Introducere

Capitolul I:

I. 1. Conceptul de stres. Noțiuni introductive

I. 2. Componentele stresului

I. 3. Ecouri posibile ale stresului

I. 4. Prevenirea si terapia stresului

Capitolul II:

II. 1. Obiective

II. 2. Elaborarea ipotezelor de lucru

Capitolul III:

III. 1. Identificarea surselor de stres din mediul solar

III. 2. Modalități de combatere a stresului in mediul solar

Capitolul IV:

IV. 1. Concluzii

IV. 2. Anexe

IV. 3. Bibliografie

Motto: “ Complete freedom from stress is Death”

Hans Selye

Introducere

Aceasta lucrare de disertație, “ Tehnici de diminuare a stresului în mediul școlar “ , are scopul de a deveni pentru cei care o lecturează si parcurg în mod experimental, un mic ghid de relaționare eficienta între elevi si profesori si totodată un îndrumător de combatere a stresului în mediul școlar si nu numai.

Motivația principală care m-a susținut in realizarea acestei lucrări a fost aceea de a veni în întâmpinarea dorințelor exprimate de elevii si cadrul profesoral cu care lucrez, aceștia considerând, alături de mine, că asemenea lucrare este mai mult decât necesară în mediul școlar, deoarece stresul a devenit un fapt cotidian cu implicații majore asupra vieții noastre. Șocul în lupta cu devenirea socială, adaptarea la cerințele unei vieți trepidante a fost identificată de Toffler cu șocul viitorului.

Dacă șocul viitorului ar fi numai o boală somatică, cum spune Toffler, ar fi mai ușor să-l prevenim si să-l tratăm. Dar șocul viitorului afectează psihicul. Așa cum corpul se năruie sub presiunea suprasolicitării ambientale, mintea omului si procesele sale de decizie au comportamente stranii atunci când sunt supraîncărcate. Accelerând fără discernământ motoarele schimbării, putem submina nu numai sănătatea celor mai puțin adaptați ci însăși capacitatea lor de a acționa rațional. Șocul provocat de mulțimea factorilor agresivi de solicitare, ca si efectele rapidității cu care se derulează evenimentele și schimbările sociale au creat un tip uman al vieții moderne: omul suprasolicitat.

Acest om suprasolicitat îl întâlnim pretutindeni în societate si de aceea a-i pune la îndemâna metode pertinente prin care să combată factorii agresivi, stresanți din jurul sau este ca si cum i-am da unui om însetat lichidul vital supraviețuirii sale.

Stresul îi influențează nu numai pe adulți ci din păcate are repercursiuni grave și asupra celor tineri; din acest motiv consider ca este necesar să-i învățăm că stresul a devenit o componentă normală a vieții cotidiene si cu cât își vor însuși mai repede metodele de combatere a acestuia cu atât mai rapid se vor adapta în societate.

Capitolul I.

I. 1. Conceptul de stres. Noțiuni introductive

Noțiunea de stres a devenit un fapt cotidian. Stresul însoțește orice activitate în care omul este implicat, aceasta ca rezultantă posibilă a unui conflict ce poate fi generat de activitatea în sine si cel care o prestează. Vorbim astfel despre stresul vieții de zi cu zi, al mediului ambient, familial, profesional, școlar, etc.

Părintele conceptului de stres este considerat canadianul Hans Selye (1907-1982), el definindu-l ca un răspuns nespecific al organismului la solicitările cu care este confruntat. “ Stresul ”, într-una din accepțiunile actuale, este o modalitate interacțională dintre organism și mediu, concretizat printr-o stare tensională, de încărcare sau un nume dat oricărui factor sau ansamblu de factori de mediu care produc efecte nefavorabile asupra organismului uman determinând reacții anormale din partea acestuia. Același autor, menționat anterior, a identificat stresul ca fiind “ un sindrom general de adaptare – apărare “. Trupul nostru se pregătește pentru confruntarea cu stimulii externi neobișnuiți, mobilizându-și cât mai eficient toate resursele interne necesare. In momentele de relaxare, valorile stresului si pregătirile făcute de organism in vederea combaterii unor eventuali factori de stres, sunt la limita lor inferioara. Cu totul altfel se prezintă situația existentei de zi cu zi, când suntem stresați de termenele cerute de executarea diferitelor activități, enervați de problemele de studiu sau de serviciu, de intervențiile nedorite ale semenilor noștri. In mod normal, cea mai mare parte a anului, nivelul nostru de stres atinge cote foarte înalte.

Putem spune ca viata noastră este caracterizată de o permanenta înșiruire de reacții de stres, trupul si spiritul nostru găsindu-și doar cu dificultate momentele de liniște. Din punct de vedere psihologic conchidem că trăim in condițiile unui stres de durata, timp in care glandele noastre trebuie să emită aproape in permanentă hormonii necesari combaterii stresului, inima este nevoită să lucreze într-un ritm accelerat, tensiunea se ridică, mușchii sunt mai puternic alimentați cu sânge, întregul organism se afla intr-o stare de alerta.

Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerințe, sarcini, situații care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau cu o miză mare pentru persoana în cauză.

Deseori stresul este redus doar la una din componentele sale, caz în care controlul stresului este deficitar. Cu alte cuvinte, dacă noi echivalăm stresul doar cu factorii de stres din mediu, există riscul ca să nu ne mobilizăm resursele de a face fată situațiilor, considerând că aceasta este lumea în care trăim si nu I te poți opune prea mult “. Dacă spunem “ sunt stresat “ doar atunci când suntem obosiți, avem insomnii, diverse stări de disconfort fizic, probabil că am ignorat multe din situațiile pe care le-am trăit sunt factorii de stres cu impact major ( de ex: dificultăți financiare majore, conflicte interpersonale intense si prelungite). In acest caz devenim conștienți de fenomenul stresului doar când răspunsul organismului si psihicului la situațiile de încordare au devenit pregnant manifeste; deci am echivalat stresul cu reacțiile somatice, emoționale, cognitive sau comportamentale.

Întotdeauna stresul decurge din îmbinarea a trei caracteristici cheie: prezenta/absenta factorilor de stres, resurse personale de confruntare cu stresorii si topul de reacții de stres.

Întâlnim adesea si termenul de distres (stresul intens), care este consecința unei suprasolicitări cu repercursiuni nemijlocite asupra performantei, atitudinii comportamentale, acuze subiective psihosomatice si/sau reacții ale sistemului endocrin. Exista si un tip de stres cu acțiune trofică, cu efect pozitiv – eustresul – acesta arătând că o anumită stare de activare a organismului este necesară, indiferent ce acțiune dorim să întreprindem.

I. 2. Componentele stresului

Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente si situații externe sau interne, sau alte condiții ale mediului, suficient de intense sau frecvente care solicită reacții de adaptare din partea individului.

Oamenii evaluează in permanentă mediul intern si extern (evaluare primară) și nu răspund pasiv la aceste evaluări. Evenimentul (intern sau extern) poate fi perceput ca : i- irelevant sau indiferent, ii- pozitiv, iii- negativ sau amenințător.

Stresul poate apărea în orice moment al interacțiunii organismului cu agenții stresori. El își are geneza în supradimensionarea problemei, în incapacitatea de actiune a organismului, în sentimentul de de insecuritate sau în constientizarea caracterului nociv al unei adapatari dificile. Sacrificarea unor pulsiuni, trebuințe instinctuale creează conflicte spre nivelul inconstientului sau subconstientului iar presiunea exercitată de aceste conflicte spre nivelul constient al psihicului poate da nastere stresului psihic.

Agentii stresori au un caracter provocator, agresiv, neașteptat, neobișnuit, care amenință persoana.

Factorii de stres pot fi:

timpul (criza de timp)

efortul fizic si psihic îndelungat și susținut, fară pauze adecvate (stresul de suprasolicitare)

neconcordanta dintre asteptări și realizări

neconcordanta dintre cerinte si posibilitati personale

insecuritatea afectivă / sufocarea afectivă, probleme de comunicare în familie, violența în familie

relatiile conflictuale cu prietenii, colegii, profesorii, schimbarea școlii sau mediului de muncă

conflicte între valorile personale și cerințele adresate de societate (mediul profesional, familial, cercul de prieteni, cunoscuți)

neîncrederea în propiile forțe, capacităti, posibilităti, nemulțumirea față de aspectul fizic

autocunoaștere insuficientă

boli fizice si psihice

factori situaționali: moartea cuiva apropiat, sarăcia, izolarea de familie

abuz fizic, emotional sau sexual

Unii sunt vulnerabili la stres, alții mai puțin, dar cu toții suferim din cauza lui. Cei care sunt mereu tensionați vor manifesta o mai mare vulnerabilitate la boli, în special la cele transmisibile. Succesiunea neîntreruptă a factorilor de stres – fie aceștia pozitivi sau negativi – nu încetează a ne marca nici măcar in timpul somnului, cu consecinte nefaste asupra starii generale de sănătate. Sunt cunoscute multe maladii sau stări maladive care își au originea în slabirea organismului ca urmare a stresului sau a căror instalare este favorizată de aceste situații, de la diminuare acută a capacității de funcționare a sistemului imunitar, până la deteriorarea funcțiilor psihice.

Este ușor de înțeles din ce motive multe institutii, intreprinderi sau companii caută să evite admiterea candidaților vulnerabili la stres. Chiar dacă la interviu întrebările nu se referă în mod explicit la modul in care probanții reactionează la stres, ele vor investiga existența unor indicatori specifici sau a unor simptome de stres, cum ar fi pierderea subită de greutate sau adaugarea unor kilograme peste greutatea normală, insomnii, tendințe de izolare păna la deficiențe ale sistemului circulator, digestiv, migrene.

Situația stresantă nu o percepem ca pe ceva anume. O cunoaștem prin maniera, uneori nespecifică, prin care noi sau o altă persoană reactionează la ea. Potențial, orice stimul extern sau intern care depășește sau scade sub un anumit prag poate constitui o sursă de stres, afectănd activitatea psihică (comportamentul unei persoane). Astefl un nivel scazut de zgomot duce la creșterea procentului de semnale detetectate într-o sarcină de vigilența (de exemplu supravegherea unui tablou de comandă), în timp ce un zgomot peste un anumit nivel are un efect opus. Pe de altă parte, absența totală a zgomotului are repercursiuni negative asupra stării psihice. In general cănd este vorba de realizarea unei anumite performanțe, solicitările, supraopțiunile / subopțiunile produc un dezechilibru între reacțiile solicitate și capacitatea individului de realizare a acestora.

Printre factorii stresanți mai putem menționa:

sursele legate de mediul de lucru

sursele legate de munca într-un post determinant

sursele legate de supraîncărcare și de deficiențe în muncă

sursele legate de pericolul fizic

Pericolul fizic constituie o altă sursă de stres pe care o întălnim în profesiunile de mare risc cum ar fi: poliția, minele, armata, serviciile de luptă împotriva incendiilor

sursele legate de adecvarea persoană/mediu.

Satisfacția muncii, care poate fi evaluată datorită conceptului Persoana /Mediu (P-M), adică adecvarea caracteristicilor psihosociale ale unui individ la condițiile de muncă din mediul său, este un alt criteriu de determinare a stresului – tensiune. In cazul unei neadecvări ș-ar face apariția un număr de simptome, cum ar fi: anxietatea, depresia, nemulțumirea și bolile somatice.

stresul relațional.

Este vorba de stresul legat de calitatea raporturilor umane întreținute. Numeroși psihologi au emis ipoteza ca relațiile bune dintr-un grup sunt un factor primordial pentru sanătatea individului și a colectivității.

grupul organizat ca factor de stres.

Un mediu organizat prin însăși natura lui, poate reprezenta o sursă de amenințare a libertații, a autonomiei și a identității individuale.

sursele de stres din viața cotidiană ,viața familială

Ple somatice.

stresul relațional.

Este vorba de stresul legat de calitatea raporturilor umane întreținute. Numeroși psihologi au emis ipoteza ca relațiile bune dintr-un grup sunt un factor primordial pentru sanătatea individului și a colectivității.

grupul organizat ca factor de stres.

Un mediu organizat prin însăși natura lui, poate reprezenta o sursă de amenințare a libertații, a autonomiei și a identității individuale.

sursele de stres din viața cotidiană ,viața familială

Personalitatea individului nu poate fi separată de mediu familial zilnic, nici de preocuparile sale extraorganizaționale. Or, nici un studiu privind stresul individual nu poate trece cu vederea problemele familiale, dificultațile financiare, conflictul dintre ideile personale și cele ale sistemului de organizare a întreprinderii, conflictul dintre solicitările de la locul de muncă și cele familiale.

stresul și schimbările din mediul social

Mobilitatea geografică și migrările sunt considerate ca factori de stres, producători de boli somatice și mentale.

In concluzie, putem spune că extrem de numeroasele schimbări majore sociale și individuale pot duce la creșterea vulnerabilității la stres a populațiilor și a indivizilor.

I.3. Ecouri posibile ale stresului

Stresul în exces are efect puternic atât direct, cât și mijlocit, asupra identității psihotice a unei persoane: reacțiile emoționale includ fenomene ca anxietatea, sentimentul de culpabilitate, însingurarea, etc., funcția cognitivă este marcată de inabilitatea de concentrare, uitare, hipersensibilitate la critică; simptomele fiziologice și de sănătate includ hipertensiunea arterială, infarct tulburări de respirație, modificări hormonale, etc.

Stresul acționează asupra întregului organism, determinând o stare de disconfort, de rău general. El acționează în primul rând asupra sistemului endocrin. Stresul de lungă durată poate însă produce și îmbolnăviri psihosomatice ca de pildă ulcerul gastric, diabetul, hipertiroida. La nivelul sistemului nervos simpatic si parasimpatic, care reglează funcția organelor, starea de șoc și apoi cea de stres continuu produc dereglări ale sistemului cardiac, tensiunea arterială, insomnii, oboseală, perturbări ale funcțiilor vitale și psihointelectuale.

Fenomenologia stresului începe deseori prin deteriorarea mintală cauzată de oboseala îndelungată. Aceasta este urmată de confuzie mintală și instabilitate. Individul uman devine sensibil la cei mai mici stimuli solicitatori din jurul sau.

Reacționează agresiv la orice neînsemnata altercație. Reacțiile de mânie, agresivitatea fizică sau verbală îi caracterizează comportamentul obișnuit. Niciodată nu se știe ce reacție va avea, chiar față de cei apropiați. Ultima fază este cea a epuizării emoționale, primul fapt evident fiind indiferența, apatia, lipsa plăcerii de a exista, de a trai, de a se bucura. Deci lupta sa pentru adaptare ia sfârșit. Eșecul e total. La baza acestor procese se afla marile catastrofe uragane, războaie, revoluții, foamete, etc. aceste evenimente pot avea loc la scara macrosocială sau microsocială. Cu cât împrejurările vieții ne solicită să recepționăm și să prelucram o cantitate din ce în ce mai mare de informații diferite, de tipuri diferite (senzoriale, afective, intelectuale) si să o prelucrăm cu o mare rapiditate pentru a lua o decizie, cu atât se pot produce tulburări mintale sau afective.

I.4. Prevenirea și terapia stresului

Conduite cu efect de reglare a stresului:

Există posibilitatea de a combate stresul zilnic și în felul acesta am putea evita multe din efectele sale negative. Puțini oameni știu să combată stresul în mod eficient. Modalitățile de combatere a stresului nu sunt însușiri naturale ale indivizilor, ele trebuie învățate, ca orice alte deprinderi. Învățarea acestor modalități nu este un lucru simplu. Aceasta necesită o investiție atât de timp cât și energie din partea individului. Dar această investiție merită făcută deoarece individul se va simți mai bine; combaterea efectivă a stresului va aduce o schimbare importantă în viața de zi cu zi, crescând calitatea vieții fiecărui individ.

Căutarea sprijinului altei persoane ne reamintește rolul major pe care îl are colectivitatea umană în protejarea echilibrului psihic al individului. Discutarea unei probleme dificile, cu care suntem confruntați, cu un membru al familiei, cu un prieten, cu persoana cu experiențe similare sau doar descrierea propriilor sentimente altei persoane, pot avea efecte de alternare a intensității stresului.

Conduitele centrate pe rezolvarea problemei (constituirea unui plan de acțiune), preocuparea pentru acționarea pas cu pas, încercarea de a evita graba, negocierea sau urmărirea unui compromis pentru a obține totuși ceva pozitiv de situație, sunt declanșate cu prioritate în situațiile în care persoana apreciază că are posibilitatea de a controla situația, cel puțin parțial.

Emoțiile pot face, la rândul lor, obiectul acțiunii noastre. Încercarea de a privi partea pozitivă a lucrurilor, orientarea spre alte preocupări pentru a ne abate gândul de la o problemă, autoadresarea unor încurajări sau apelul la exerciții specifice pentru reducerea tensiunii emoționale.

Starea de tensiune emoționala poate fi abordată și altfel decât prin încercarea de a o stăvili și anume în sensul descătușării ei. Descărcarea asupra altei persoane la furie sau încercarea de a reduce tensiunea prin consumul de droguri (alcool, țigări, tranchilizante, orice) sunt mostre de conduite de eliberare a simțurilor.

Remediile moderne antistres la care au recurs îndeosebi membrii societăților industrializate evoluate sunt bine cunoscute: așa zisele vitamine antistres, somniferele, tranchilizantele, vitaminele C si B (necesare într-o perioadă de efort fizic).

Exercițiile de relaxare corporală: gimnastica aerobică, activități cu impact redus de stres. Aceste exerciții fizice ce fac să scadă ritmul cardiac, reduc riscurile de hipertensiune, de tensiune hipermusculară, ușurează anumite dureri musculare, dureri dorsale, cu consecințe psihice, cum ar fi reducerea temporară angoasei, depresiei, etc.

Metode de relaxare mentală : meditația, efectuată într-un mediu protejat de orice excitare senzorială și însoțită de o respirație lentă și ritmată, poate contribui la reducerea multor simptome.

Metode ce folosesc : relaxarea în apă, bio feed- backul este o tehnică care utilizează aparate de măsurat funcții precum pulsul, temperatura pielii și tensiunea musculară. Subiecții pot învăța sa le controleze, urmărindu-le vizual pe un ecran.

Metodele psihoterapeutice: atunci când rezistenta psihica individuală nu îmi permite înfruntarea dificultăților zilnice, când anxietatea, depresia se instalează și apar anumite tulburări somatice, este important să se recurgă la medici, psihiatrii, psihanaliști, psihoterapeuți și psihosomaticieni.

Capitolul II

II. 1. Obiective

In practica vieții școlare, profesorul se lovește la fiecare pas de unele reacții emoționale negative ale elevilor față de aprecieri, de criterii, de cerințe, față de greutățile întâmpinate în munca școlară. Adesea profesorul nu înțelege care este izvorul acestor reacții și ele totuși sunt; pe de o parte, indiciul anumitor greșeli comise în munca educativă, iar pe de alta, ele însele exercită o anumită influență asupra atitudinii copilului față de învățătură, față de școală, față de profesor, asupra formării opiniilor și intereselor, asupra formarii personalității sale. Aceste reacții emoționale pot să difere ca profunzime, intensitate și durată și devin o trăire emoțională predominanta a copilului, care codifica, colorează si uneori chiar denaturează perceperea mediului înconjurător si atitudinea față de el.

Obiectivele care le-am stabilit in cazul acestui proiect sunt următoarele:

Identificarea factorilor stresanți in mediu școlar

Stabilirea unor tehnici de eliberare sau diminuare a stresului școlar

Evaluarea inițiativelor elevilor, profesorilor pentru combaterea stresului

II. 2. Ipoteze de lucru

Pornind de la aceste obiective am formulat următoarele ipoteze de lucru:

Prin identificarea factorilor stresanți din mediul școlar se pot stabili metode eficiente de combatere a stresului

eliminarea factorilor stresanți prin diverse tehnici are ca efect îmbunătățirea procesului instructiv – educativ si creșterea eficientei învățării

Aplicând metode de combatere a stresului elevii își vor însuși un comportament adecvat care ii va conduce la contracararea cu succes a situațiilor conflictuale.

învățându-i pe elevi de timpuriu sa combată stresul vor fi mai bine pregătiți sa facă față dificultăților majore ale vieții si în acest fel își vor îmbunătății rezultatele activității lor, vor diminua sau elimina chiar unele consecințe nedorite

Capitolul III

III. 1. Identificarea surselor de stres în mediul școlar

Fiecare om reacționează diferit la unul si același stimul, chiar în condiții identice de repetare, datorita unicității construcției subiective. Însuși interiorul nostru poate deveni factor de stres datorita alcătuirii sale specifice. Orice nerealizare de scop, chiar si minoră, produce frustrarea care generează fenomene de compensare. Efortul de redresare sau compensare consumă energie.

In literatura de specialitate privind stresul si modul de a face față acestuia se pune tot mai mult accentul pe cunoașterea nivelului de toleranță sau a nivelului optim de stres. Acesta este strict individualizat, ca si energia de adaptare. Efectele agenților stresori se cumuleaza si persista chiar după încercarea acțiunii lor efective. Cumularea are loc in ceea ce privește stresorii periodici cât si a celor independenți.

Procesul instruirii si al educației prezintă tabloul cel mai bogat si mai eterogen in ceea ce privește stresorii periodici cât și a celor independenți. Factorii generatori de stres cu urmări negative pentru viața si activitatea elevilor si pentru rezultatele in clasă, sunt:

în rândul elevilor se întâlnește din ce in ce mai des un stres psihic de suprasolicitare, datorită programelor tot mai încărcate de la un an la altul și a modului de evaluare a efortului școlar. Stresul psihic de suprasolicitare apare prin forțarea ritmului și duratei efectuării activității școlare, cumulat cu modalitățile de petrecere a timpului liber, ineficiente sau chiar nocive. Deseori, acest tip de stres psihic este complex și cauzat de condiții perturbante, reprezentate de factorii interni sau externi.

Factorii externi de execuție sunt întreruperile frecvente ale activității sau interferenta ei cu alte activități – audiții muzicale in timpul orelor de curs sau al învățării – ori cu acțiunea unor excitanți nedoriți – zgomot, temperatura necorespunzătoare, microclimat viciat.

Factorii interni pot fi de natura motivațională, afectivă sau volițională

Factorii motivaționali sunt importanți pentru realizarea fără stres psihic a unei sarcini. Când motivația este intrinsecă – interes, pasiune pentru activitatea de învățare – ea are un caracter frenator pentru instalarea stresului psihic, iar când este extrinsecă – impusă de către părinți sau profesori – și neacceptată in forul intim al copilului, are un rol favorizant pentru stres

Stările afective preexistente sau apărute pe parcursul anului școlar, au rol potențator – cele cu polaritate negativă – sau frenator – cele cu polaritate pozitivă pentru apariția stresului.

Deoarece trăsăturile voliționale sunt solicitate de orice fel de acțiune ele favorizează instalarea stresului atunci când elevul aflat într-o stare de „conflict între doua tendințe”, nu dispune de o forță suficientă pentru a rezista tentației de a abandona activitatea începută.

Stresul poate apărea în orice moment al interacțiunii organismului cu agenții stresori. El își are geneza în supradimensionarea problemei, în incapacitatea de adaptare a organismului, în sentimentul de insecuritate sau în conștientizarea caracterului nociv al unei adaptări dificile. Sacrificarea unor pulsiuni, trebuințe instinctuale creează conflicte la nivelul inconștientului sau subconștientului, iar presiunea exercitată de aceste conflicte spre nivelul conștient al psihicului poate da naștere stresului psihic. Agenții stresori au un caracter provocator, agresiv, neașteptat, neobișnuit care amenință persoana.

În școală există numeroase solicitări, situații conflictuale, ecuații cărora elevul este chemat să le facă față. Atunci când acestea sunt prea intense și persistente nu lasă timp suficient pentru refacerea și restabilirea echilibrului psihic; pot învinge rezistența organismului si astfel fac posibilă manifestarea stresului.

Stresul apare atunci când menținerea echilibrului organismului în situații conflictuale cere eforturi prea mari. Situațiile stresante și agenții stresori presează permanent asupra noastră și noi încercăm să ne adaptăm în mod corespunzător la acțiunea lor. Esențial este să cunoaștem modalitățile de a reduce efectele negative pe care le determină. Ceea ce trebuie să reținem este ca adaptarea la tensiuni depinde în mare măsura de noi și ca reacțiile individuale se manifesta în timp deoarece se produce adaptarea la stres. Hans Selye arată ca stresul este suferința și lupta. Este o luptă pentru ca organismul trebuie să mențină echilibrul homeostatic, chiar și atunci când se produc vătămări.

Situațiile stresante și agenții stresori generați de activitatea școlară acționează asupra organismului prin intermediul cuvântului, adică prin sistemul de semne verbale. Pe această cale structurile nervoase intrate în acțiune pot descifra semnificația amenințătoare a agenților stresori. Desigur, tensiunea psihică face ca activitatea mentală sau gândirea să depășească stereotipiile și să dobândească un caracter creator. De aceea Ausubel susține ca un anumit nivel al stresului este benefic pentru activitatea umană.

f) Un alt factor stresant este poziția pe care o ocupa elevul în colectivitatea clasei sau a școlii ,aceasta putând reprezenta o sursă de satisfacții sau nemulțumiri. Satisfacțiile se oferă elevilor mai ușor modelabili și mai repede adaptabili la exigențele vieții de grup, iar insatisfacțiile îi însoțesc pe elevii cu o configurație psihică mai rigidă și care rămân adesea la periferia clasei. Intervenția profesorului îi poate feri pe elevi de consecințele stării de stres sau poate preîntâmpina apariția acestuia.

g) Atitudinea discriminatorie a profesorilor, manifestările de severitate abuziva fata de unii si tolerantă față de alții acționează ca factor de stres pentru cei din prima categorie. Elevii trebuie sa aibă statut egal in raporturile lor cu educatorii, indiferent de posibilitățile lor intelectuale și de particularitățile psihopedagogie.

h) Prelungirea unei activități didactice peste durata optimă de menținere a atenției se termină prin instalarea stării de stres care se manifestă, la elevi, prin semne de oboseala, de plictiseala, de agitație psihomotorie, de nerăbdare, de nemulțumire, de nervozitate. Soluția nu este dezangajarea elevilor, adică trecerea la starea de repaus total, ci din când în când, schimbarea activității intelectuale cu altele cu efect deconectant, regenerator – probleme distractive, jocuri didactice, cântece, audiții.

i) Eșecul repetat reprezintă unul dintre stresorii cu consecințele cele mai devastatoare pentru elevi .Atunci când elevul gustă din fructul amar al înfrângerii, psihicul lui intra intr-o stare de alarmă. Dacă în continuare insatisfacțiile se acumulează, elevul se simte din ce in ce mai aproape de epuizare totală. Este momentul cel mai critic al deciziei sale când elevul abdică de la obligațiile școlare, adoptând o atitudine repulsivă față de profesor și obiectul sau de învățământ. In asemenea cazuri, nu de puține ori, concluzionam că elevul este răuvoitor, nepăsător, obraznic și indolent ți luăm chiar măsuri de constrângere împotriva lui.

Practica a demonstrat ca nu există elevi care nu vor să învețe, ci elevi care pot sau nu pot să învețe. Nimic nu are darul de a descătușa energiile și pune în mișcare ambițiile de reușită ca sentimentul succesului, oricât de vag ar fi el la început. Orice elev poate fi adus în situația de reușită școlara – el nu trebuie neapărat să fie cel mai bun din clasă pentru a încerca starea de bucurie.

J) Nota ca factor de stres

Exista o mare diversitate de modalități de examinare, determinată de un anumit grad de subiectivitate, de deosebiri temperamentale, de supraevalurea obiectului de învățământ sau de pretențiile unor sisteme personale validate de experiența la catedră.

Așa zisa varietate a stilurilor personale ascunde adeseori forme discrete ale arbitrarului, ale unor practici aberante. În aceste situații nota devine un fel de scut al autorității didactice, un instrument al afirmării cu orice preț si de intimidare a elevilor.

Nota sancțiune incriminează fapte care nu țin de calitatea sau de cantitatea cunoștințelor deținute de elev, ci de unele abateri, mai mult sau mai puțin intenționate. Aceste note sunt cuprinse între 4 si 1,iar efectul lor traumatizant se resimte puternic asupra elevului.

Nota speculație surprinde o greșeală în cunoștințele elevului, sancționând-o prompt. Mobilul ei îl constituie cel mai adesea o perturbare temporara a raportului și climatului dintre unii elevi, cu rezultate în general bune, și profesor, perturbare care se datorează unor ieșiri necontrolate sau insuficient înțelese. Dacă incidentul nu se repete poate trece drept un simplu accident și se stinge fără urmări, dar dacă se repetă periodic și este simțit ca o pornire deliberată a profesorului, lasă răni aproape de nevindecat.

Nota eticheta marchează și atestă lipsa de discernământ a unor examinatori sau intenția lor de a-i menține pe elevi în zona valorica în care s-au încadrat la începutul unei perioade. Aceasta optica este resimțita de elev ca un blam, ca o eticheta de care nu se poate lepăda, in ciuda oricărui efort rezultatul fiind modificarea întregii conduite școlare, slăbirea capacității de munca și pierderea încrederii în posibilitățile de autodepășire.

Nota influenta nu exprimă o apreciere obiectivă asupra muncii elevului, ci puterea de influențare exercitată de notele obținute la celelalte discipline de învățământ. Răspunsurile bune sau foarte bune ale elevilor aflați sub incidența unei astfel de judecați sunt considerate ca fapte accidentale, motiv pentru care sunt notate sub valoarea lor.

Nota strategie nu atinge niciodată nivelurile de 9 sau 10, pe motiv că excesul de obiectivitate duce la automulțumire și la slăbirea dorinței de autodepășire. Aceasta optica îi frustrează pe elevi de aprecierea reală a rezultatelor lor și îi poate împinge pe panta primejdioasa a înstrăinării de sine și de școală.

Erorile în apreciere și notare îmbracă forme mult mai nuanțate, dar toate au ca element comun lipsa de obiectivitate si principialitate, care constituie nu numai nedreptatea cea mai dura fata de elevi, ci și învinuirea cea mai severa care poate fi adusa cadrelor didactice.

In procesul evaluării și notarii trebuie să urmam cu fidelitate câteva linii de conduită:

Nota este dreptul exclusiv al elevului, iar valoarea ei nu depinde de bunăvoința dascălului, ci de volumul, calitatea si acuratețea răspunsurilor. Elevul nu cere ci pretinde nota, iar aceasta nu este primita, ci obținută.

Nota trebuie acordata cu obiectivitate, de fiecare dată când este îndreptățită, si elevilor care au încetat să spere că vor atinge vreodată acest nivel.

Nota nu marchează lipsa cunoștințelor ci prezenta lor in diferite grade de precizie, profunzime si aplicabilitate creatoare. Elevul trebuie lăsat sa expună ceea ce știe și nu trebuie oprit atunci când ezită, ci ajutat sa iasă din impas.

Notele mici trebuie însoțite de explicații corespunzătoare.

Examinările trebuie sa fie in număr cât mai mare și într-o anumită ritmicitate, știut fiind că există o relație de condiționare între frecvența notelor și tendința de creștere a mediei acestora.

Nu exista elev care să nu aibă în suflet aspirația către o notă mare. Daca nu reușește înseamnă ca nu i-am pus la îndemna toate pârghiile pe care să se sprijine. Indiferența de care sunt acuzați unii elevi reprezintă o forma disimulată a stării de handicap.

Reacțiile disprețuitoare ale profesorilor la greșelile elevilor acționează ca un factor de inhibiție, de aceea trebuie frânate cu orice preț.

Amânarea notarii in cazul unui răspuns aflat sub posibilitățile reale ale elevului se dovedește de cele mai multe ori deosebit de stimulatoare si încurajatoare

k) Un alt factor de stres în mediul școlar îl poate constitui neconcordanta dintre felul in care profesorul îl apreciază pe elev și părerea pe care o are elevul însuși despre sine, atitudinea pe care acesta o manifesta în general față de sine, față de activitatea sa, de posibilitățile sale.

Autoaprecierea copilului se formează sub influenta aprecierii adulților și a rezultatelor propriei sale activități. Pe măsură ce se formează, autoaprecierea începe să influențeze în mod activ conduita copilului și să determine reacțiile sale față de acțiunile adulților. Dacă aceasta autoapreciere este confirmată de cei din jur vreme mai îndelungata și daca este făcută la un nivel înalt, asigurându-i copilului o poziție bună în ierarhia clasei, menținerea unei asemenea autoaprecieri trebuie in mod necondiționat să devină în cele din urmă, o necesitate pentru acesta.

Necesitatea unei anumite autoaprecieri care să-l satisfacă pe om reprezintă baza nivelului exigentelor sale. După ce nivelul exigentelor s-a constituit, fiecare apreciere pe care adulții o fac asupra cunoștințelor, priceperilor si posibilităților copilului este confruntata de el cu propria apreciere, iar atitudinea fata de adult începe să depindă într-o măsura considerabilă de gradul în care aprecierea adultului a fost corecta. O asemenea atitudine fata de sine, formarea autoaprecierii și nivelului exigentelor încep să determine relațiile copilului cu ceilalți oameni. Astfel, reacția copilului față de aprecierea adultului începe să fie determinată nu numai de măsura în care aceasta apreciere este obiectiv corectă, ci și de măsura în care ea corespunde cu autoaprecierea. Dacă, de exemplu, copilul se supraapreciază, o apreciere pe deplin îndreptățită și obiectivă adultului începe să-i apară ca nedreaptă. Faptul acesta provoacă la copil o reacție emoțională negativă care tulbură adesea contactul dintre el și adult. Copilul manifestă o atitudine negativă, neobiectivă fata de adult, atitudine care duce la rândul sau la neascultare, la dezinteres fata de învățătura, la conflicte și stres.

Din cele arătate reiese limpede că pentru a exercita o influență educativă justă asupra elevului este importantă nu numai simpla cunoaștere a meritelor și lipsurilor sale și aprecierea lor obiectivă, ci și luarea în considerare a atitudinii elevului fata de ele, autoaprecierea sa. Dar pentru ca acest lucru să devină posibil trebuie analizate mai corect trăirile elevului legate de autoaprecierea sa și de nivelul exigentelor sale; de asemenea trebuie urmărit modul în care aceste trăiri influențează conduita copilului, atitudinea sa față de oameni, față de tot ceea ce îi înconjoară.

Pentru corectarea autoaprecierilor nejuste și pentru educarea atitudinii corecte față de sine, este foarte important să se cunoască dependența dintre atitudinea copilului fata de ceea ce îl înconjoară, reacțiile sale față de aprecierile adulților și nivelul exigentelor sale.

Cunoașterea acestei dependente este necesară pentru ca în cazurile când la elevi apar reacții neadecvate sau reacții emoționale la prima vedere nemotivate să se poată înțelege cauzele lor și să se găsească modalități juste de acțiune asupra copilului.

După cum putem observa factorii stresanți din mediul școlar sunt variați și pot avea prin impactul lor repercusiuni dintre cele mai grave in condițiile necunoașterii modalităților de contracarare. De aceea, in continuare ne vom referi la strategiile cele mai eficiente de diminuare a factorilor stresanți in mediul școlar

III. 2. Modalități de combatere a stresului în mediul școlar

In cadrul procesului de învățământ elevii se confruntă cu o serie de factori stresanți dintre care amintim: monotonia în sistemul de predare a materiei școlare, ruptura dintre teorie si practică, sistemul de notare care se bazează in mare parte pe reproducere și nu pune prea mare accent pe latura creativă, agresivitatea verbala manifestată de unii profesori la intrarea în clasa s continuând cu deschiderea catalogului, lipsa de interes a profesorilor pentru înclinațiile elevilor către latura umanista sau realista, fiecare considerând materia sa ca fiind cea mai importantă sistemul de evaluare bazat înmare parte pe extemporale, fără a se ținecont de stilul de învățare al elevilor, perioadele prea aglomerate de notare generate de noul sistem de semestre șiperioade de evaluare.

Exista situații când pregătirea pentru teste sau extemporale ăpește elevului multe nopți sau îl obligă să doarmă insuficient, acest fapt conducând la instalarea stresului. Privarea de somn induce stres pentru că sunt blocate procesele de refacere care au loc în celulele nervoase.

Un rol deosebit în prevenirea și evitarea stresului generat de procesul de învățământ îl are anticiparea acțiunii situației stresante sau agenților stresori și cunoașterea consecințelor pe care le poate exercita influenta acestora asupra elevilor.

Anticiparea și conștientizarea consecințelor îi poate orienta pe elevi spre înlăturarea sau evitarea situației amenințătoare, iar când nu pot fi evitate sau înlăturate, ei pot fi învățați să-și mobilizeze forțele pentru a reduce sau slăbi tensiunea emoționala produsa de ele. Anticiparea eșecului la un test îl determină pe un elev să se mobilizeze și, printr-o pregătire temeinică, să poată obține o notă mare, putând ieși învingător din starea de stres care nu mai are astfel obiect.

Un alt mijloc prin care se poate face față stresului sau prin care se poate reduce tensiunea psihică este obișnuirea elevului de la vârste fragede de a înfrunta diferite situații care uneori pot fi stresante – competiția, eșecul. Copiilor trebuie să li se stimuleze încrederea în forțele proprii, astfel încât să-și structureze o personalitate puternică, asertivă, să fie familiarizați cu variate împrejurări care pot dobândi caracter stresant. Instalarea unui climat de încredere în relațiile interpersonale contribuie la evitarea stresului în echipă, astfel încât să poată împărți responsabilitățile, acest lucru ducând la îmbunătățirea comunicării si reducerea tensiunii psihice. Exersarea în acestsens în cadrul familiei șial grupului de elevi poate asigura condițiile ca elevul să fie pregătit pentru cazurile potențiale stresante.

Comutarea atenției de la o situație care are un caracter stresant la o altă situație care poate provoca emoții pozitive este un procedeu util pentru slăbirea, atenuarea și chiar înlăturarea efectului agenților stresori. Este recomandabil să învățăm elevii să se concentreze pe activitățile plăcute, interesante, utile, deoarece ele pot atenua efectul tensional al unor agenți .

Un alt mijloc de luptă împotriva stresului este acela de a evalua corect aptitudinile elevului pentru o disciplină sau alta de învățământ, conform posibilităților reale ale fiecăruia.

Profesorul trebuie să constituie un model pentru elevii săi prin tot ceea ce ginește și realizează. Capacitatea de instruire constă în posibilitatea de a organiza materialul de învățat și de a-l preda într-o forma accesibilă, dependentă și de priceperea profesorului de a-l forma pe elev ca personalitate, de a îi dezvolta activitatea mintală, operațiile intelectuale, stilurile individuale de gândire, structura cognitivă necesara asimilării ulterioare a sistemului de cunoștințe și abilități.

O dimensiune a aptitudinii pedagogice este empatia. S. Marcus arăta ca există doua componente ale empatiei – empatia emoțională și empatia predictivă mpatia emoțională rezida în capacitatea profesorului de a participa la emoțiile și sentimentele elevilor, la trăiri alături de ei. Ea constă în apropierea fata de elevi, în pătrunderea în universul lor lăuntric. Empatia predictivă se referă la capacitatea profesorului de a se tanspune în psihologia elevului de a îndeplini rolul lui și de a-i prevedea, în limitele unei erori admise, comportamentul ulterior. Acei profesori care sunt apreciați de către elevi ca fiind buni au indici superiori de empatie predictivă. Ea facilitează găsirea posibilităților de a menține concentrată atenția elevilor la lecții, de a echilibra relațiile cu elevii, asigurând astfel condiții favorabile pentru procesul de predare – învățare.

Profesorul nu trebuie să trasmită levilor doar informații, ci să stabilească cu clasa un contact psihologic o comunicare cognitivă și afectivă Profesorul ideal trebuie să aibă permanent un feedback al activității sale instructive și educative pentru a păstra permanent sub control bunul mers al acesteia. Pentru a reduce stresul psihic generat de activitatea școlara profesorul trebuie sa dea dovada de măiestrie și tact pedagogic manifestate prin capacitatea de a ști să-i învețe și s își dezvolte personalitatea, astfel încât activitatea școlară să se bazeze pe relații socio-afective pozitive bazate pe respect și înțelegere.

înțelegerea stresului școlar ca proces presupune un flux de evenimente care se succed, odată cu schimbarea patternurilor emoționale și activităților pe care elevii le au de înfruntat. Confruntarea eficientă presupune o schimbare a strategiilor și procedeelor de la o etapă la alta.același proces de înfruntare care este eficient iîtr-o situație poate fi ineficient in alta. Antrenamentul cognitiv de adaptare la stres își propune ca scop diminuarea sau eliminarea senzației, prin învățarea elevului de a apela la modele de analiza rațională.

Înainte de examenele școlare se poate realiza încadrul orelor de consiliere educațională sau acasă, un model de analiză prin intermediul căreia să se conștientizeze factorii stresori șimodalitatea de a leface față Acesta poate fi formulat astfel:

ce gânduri îmi trec acum prin minte?

de ce am aceste gânduri?

unde mă conduc aceste gânduri? Care sunt consecințele lor imediate, pozitive sau negative, pentru emoțiile mele, pentru starea mea interna si pentru comportamentul meu exterior?

sunt gândurile mele îndreptățite – care argumente sunt pentru si care sunt împotriva?

in cazul in care gândurile mele nu sunt rezonabile, ce gânduri par a fi îndreptățite? Exprima gândurile revizuite in câteva cuvinte si verifica ce este pro si ce este contra!

spre ce comportament mă conduc noile mele gânduri? Deci pe viitor ce comportament concret voi adopta când voi fi confruntat cu o situație asemănătoare? La ce consecințe imediate si îndepărtate, pozitive si negative, mă voi aștepta in urma comportamentul meu schimbat?

Modelul de antrenament mintal poate fi schimbat, adaptat la problemele cu care se confrunta elevii in fiecare moment, la nivelul cultural si la capacitatea de introspecție a fiecăruia.

Procesul instructiv educativ trebuie sa ne învețe, încă din timpul primelor confruntări cu diverse situații stresante sa le suportam mai bine si sa ne incite la depășirea lor. Problemele trebuie rezolvate pe rând, in ordinea importantei lor, începând cu cea mai semnificativa in ierarhia proprie de valori si terminând cu cea mai puțin importanta, dar neplăcuta.

Stresul constructiv (eustresul), in proporție potrivita, poate fi provocator pentru individ si poate determina crearea unei motivații puternice pentru gândirea si rezolvarea unei sarcini. Recunoscând stresul ca pe un factor normal al vieții facem cel mai mare si cel mai important pas in depășirea pozitiva a acestuia.

Resurse personale de a face fata factorilor stresori:

căutarea suportului social (a prietenilor, a familiei, a specialiștilor);

rezolvarea de probleme;

căutarea de informații;

tehnici de relaxare;

umorul;

religia;

reevaluarea pozitiva.

Modalități privind managementul stresului:

informarea privind sursele de stres si strategiile de adaptare;

conștientizarea reacțiilor la stres (identificarea si exprimarea emoțiilor și a reacțiilor comportamentale, fiziologice șicognitive);

dezvoltarea unor abilitați și comportamente de management al stresului (relaxare, asertivitate, comunicare pozitiva, rezolvare de conflicte, luarea deciziilor intr-un mod responsabil;

stabilirea si menținerea unui suport social adecvat (dezvoltarea si menținerea relațiilor de prietenie);

dezvoltarea unui stil de viata sănătos;

dezvoltarea stimei de sine;

managementul timpului (scopuri, număr de activități, ordinea, standardele, consecințele).

Un rol important înprevenirea combaterea efectelor factorilor stresanți cărora le este supus înmod cotidian organismul și îndeosebi sistemul nostru nervos, îl au culorile. Terapia cromatica sau cromoterapia practicată înmod spontan sau organizată în natură fie în laboratoare speciale, are efecte deosebit de deconectante și tonifiante îndeosebi asupra sistemului nervos șipsihicului nostru. Starea de confort ,relaxarea psihică poate fi ușor indusă rintr-o ambianta cromaticăplăcută

Coloristica mediului ambiant în care trăim (loc de muncă, cămin, locuința, strada, mijloace de transport, etc) este în mare măsură răspunzătoare pentru efectele conștiente sau inconștiente pe care le exercită asupra psihicului, de tonusul și starea noastră interioara, de gradul nostru de echilibru și deconectarea nervoasă sau dimpotrivă de încărcătura de anxietate pe care o manifestăm uneori.

Un mediu acromatic, rece, sumbru, ostil, cu un grad scăzut de luminozitate are efecte descurajatoare predispunând spre stări de tristețe, pesimism, izolare, neîncredere si frica, retragere in sine si renunțare la acțiune chiar declasarea reacțiilor de spaima si apărare.

Dimpotrivă, un mediu cromatic bine iluminat, cu nuanțe cromatice puternice și predominant spre roșu are efecte mobilatoare, incită la acțiune, inspiră încredere, creează un nivel de aspirație înalt. Un mediu cu nuanțe cromatice predominant spre oranj inspira optimism și veselie, nevoia de comunicare, apropiere, intimitate, confort interior, etc.

Dar efectele terapeutice ale culorilor depind în primul rând de o serie importantă de particularități psihoindividuale: temperament si structură psihică, experiența, preferințe și simt estetic, profesie i tip de activitate, grad de sănătate psihică, etc. Astfel, o fire vioaie, activă, neliniștită, cu un mare consum energetic și ritmuri inegale în activitate este de preferat și indicat să se expună cu precădere nuanțelor cromatice calmante, relaxante, echilibrante, liniștitoare, cum sunt cele de verde și albastru. Dimpotrivă,o fire retrasă interiorizată, slab sociabilă și puțin activă este de dorit să cuprindă în câmpul vizual, pe perioade mai mari de timp, căt mai multe nuanțe de roșu și portocaliu care vor avea efecte mobilizatoare, o vor face mai sociabilă, cu mai multă încredere în sine, conferindu-i deschidere, exteriorizare, comunicare și acțiune.

Eficiența învățării , activității desfășurate este determinată de asemenea de culori. Astfel, pentru muncile intelectuale ce implică o mare concentrare cognitivă sunt indicate tonurile verzi, calmante, care să reducă încordarea nervoasă, să deconecteze și să reîmprospăteze potențialul intelectual susținând rezistența la încordare și tensiune nervoasă. In cazul muncilor productive cu ritm accentuat și nu necesită o competenta sau o atenție specială sunt indicate nuanțele de ocru.

Albastrul și verdele liniștesc vederea, o influențează pozitiv în timp ce roșul este obositor pentru privire, are efecte negative.

Capitolul IV

IV. 1. Concluzii

Putem remarca la finalul acestui proiect că stresul a devenit o componentă zilnică a vieții noastre și de aceea se impune cunoașterea metodelor prin care îl putem combate într-un mod eficient.

In mediul școlar factorii stresanți sunt extrem de diferențiați, ei căpătând nuanțe specifice în funcție de personalitatea fiecărui elev acunoaște fiecare elev în parte și a-i pune la dispoziție tehnici pertinente de combatere a stresului reprezintă o sarcină importantă a consilierului școlar. Simplu fapt că reușesc să comunice cu cineva, că știu că o anumita persoana îi asculta și le acceptă particularitățile specifice vârstei, îi ajuta să depășească anumite momente de disconfort psihic și să să adapteze mai bine mediului școlar.

In urma discuțiilor cu elevii dar și cu cadrele didactice, am constatat că mulți dintre ei au probleme destul de grave, ce par la prima vedere insurmontabile; a le înțelege aceste probleme, a le discuta împreună reprezintă pentru ei un factor motivant, benefic, care îi stimulează să își îndeplinească sarcinile școlare într-un mod corespunzător, acest lucru fiind în avantajul tuturor.

După cum constatăm la un moment dat în lucrare, prima condiție, esențială am putea spune de combatere a stresului este acceptarea lui; pentru ca educația necorespunzătoare, o atitudine neglijenta din partea profesorilor îi poate transforma pe elevi în niște indivizi neadaptați care nu vor ști să se confrunte într-un mod pertinent cu greutățile vieții de adult.

Sarcina noastră este să-i obișnuim de mici să combată stresul și să se bazeze în primul rând pe încrederea pe care o auini înșiși, pe o atitudine corespunzătoare fata de problemele zilnice și pe o personalitate puternică.

Așadar, putem conchide spunând că viata noastră este caracterizată de o permanenă înșiruire de reacții de stres, trupul și spiritul nostru negăsindu-și decât cu dificultate momentele de liniște; a găsi metodele necesare pentru a ne asigura aceste momente de liniște reprezintă o dovada de înțelepciune spre care toți tindem.

IV. 2. Anexe

Chestionar aplicat elevilor pentru a evalua gradul de stres. Cu ajutorul acestui chestionar elevii au aflat care este capacitatea lor de rezistenta la solicitări, in special in ceea ce privește condițiile de stres de durata din viata de zi cu zi.

Elevii au răspuns pe rând la următoarele întrebări:

sufăr de permanente modificări de greutate?

mă străduiesc în permanenta să fiu mai bun decât ceilalți?

pentru mine contează foarte mult să fiu lăudat și să mi se recunoască meritele?

uneori piatonez cu degetele pe tabla de lucru ori îmi legăn picioarele?

am adeseori dureri de cap?

îmi place să fac mai multe lucruri deodată?

din ce in ce mai des am bătăi sau dureri de inima?

îmi vine foarte greu să mă relaxez, chiar și după ce dorm mai mult?

de multe ori nu pot să adorm noaptea cu toate că sunt foarte obosit?

când mă ridic brusc mă cuprinde amețeala?

adeseori sunt cuprins de deprimare?

simt o ciudata stare de neliniște?

nu am pofta de mâncare?

la sfârșit de săptămâna îmi place să mă duc în parcurile de distracții?

îmi vine greu să nu-mi întrerup partenerul de discuții înainte ca acesta să termine ce are de spus?

în ultima vreme îmi vine din ce în ce mai greu să respect termenele fixate pentru întâlniri sau terminarea unei lucrări?

aglomerația sau ambuteiajele mă enervează la culme

nu suport sa fiu criticat?

uneori nu îmi pot stăpâni nervii?

când sunt prins la strâmtoare devin agresiv?

mă enervez daca sunt lăsat să aștept?

în ultima vreme orice fleac mă scoate din sărite?

mă înroșesc când discuțiile ating subiecte penibile?

după un conflict mă simt încă o bucata de vreme prost dispus?

odată ce am pornit pe o direcție nu pot renunța?

de obicei privesc cu neîncredere ceea ce fac?

nu mă simt bineîn prezențacopiilor și devin nervos?

am tendința de a-mi ascunde sentimentele?

îmi fac adesea griji nejustificate cu privire la multe lucruri?

uneori intru in panica foarte ușor?

Se acorda pentru răspunsuri următoarele puncte:

pentru „ totdeauna „ = 1

pentru „ aproape totdeauna „ = 2

pentru „ uneori „ = 3

pentru „ niciodată „ = 4

Analiza rezultatelor

30 – 52 pcte. Aveți un mod de a trai pașnic, echilibrat, și satisfăcut de sine. Tratați cu calm problemele de viata și nu sunteți animat de ambiții false. Cei din jur va invidiază pentru seninătatea și superioritatea de care dați dovadă. Cu toate acestea ar trebui să vă analizați cu seriozitate atitudinile; vă paște primejdia de a tinde să vedeți viața în culori prea roze.

53 – 75 pcte. Priviți viata ca pe o provocare pe care o acceptați cu interes, în mod activ și fără resentimente. Factorii de stres negativi și pozitivi acționează asupra dumneavoastră in mod echilibrat. Pentru moment controlați situația si evenimentele dar, nu veți face fata cu succes deplin solicitărilor extreme. Aveți nevoie de a va verifica in permanenta atât pe dumneavoastră înșivă cit si pe cei din jur, constituenții cadrului vieții sociale proprii. Nu va lăsați antrenat in situațiile in care vi s-ar cere prea mult.

76 – 97 pcte. Viata va devenit o continua lupta pentru respectarea scadentelor, a termenelor, pentru câștigarea șanselor si a succeselor. Uneori vi se întâmpla sa va simțiți ca prins in strâmtoare. Ambiția, presiunea exercitata de concurenta altora si dependenta de deciziile lor va fac sa luptați din greu.

Simțiți din plin provocările vieții, ceea ce deja a început sa va marcheze d.p.d.v. al sănătății. Daca toate vor merge tot așa, veți putea sa realizați multe lucruri dar va fi din ce in ce mai greu sa va bucurați de roadele muncii dumneavoastră. Nu va mai implicați atât de mult chiar si atunci când nu este câtuși de puțin cazul; încercați sa evitați certurile, supările, si situațiile de intensa solicitare. Acordați toata atenția schimbării, deoarece acest punctaj va este defavorabil.

98 – 120 pcte. Pentru dumneavoastră viața nu este altceva decât un lung sir de eforturi si necazuri. Trupește și sufletește sunteți aproape de limita rezistentei. Ieșirea din aceasta stare de calvar trebuie sa fie un imperativ pentru dumneavoastră cantitatea de stres la care sunteți supus sau la care va supuneți, va periclitează sănătatea direct proporțional cu creșterea numărului de puncte acumulate, așa ca telurile pe care vi le-ați propus a le atinge de acum încolo sunt practic de nerealizat. Poate ca prin adoptarea unor procedee de relaxare veți reuși totuși sa diminuați influenta factorilor de stres.

In urma aplicării acestui chestionar pe un eșantion de 82 de elevi, cu vârste cuprinse intre 16 – 18 ani, am obținut următoarele rezultate:

10% dintre ei au avut un punctaj cuprins intre 30 si 52 puncte

55% au avut un punctaj cuprins intre 53 si 75

34% au avut un punctaj cuprins intre 76 si 97

1% au avut un punctaj cuprins intre 98 si 120

In concluzie se poate observa ca stresul își pune amprenta și asupra elevilor, afectându-le viata de zi cu zi șimplicit rezultatele școlare. De aceea se impune cu necesitate luarea in considerare a tehnicilor de diminuare a factorilor stresanți amintiți anterior in proiect.

Factori stresanți din mediul școlar identificați de elevi

neînțelegerile cu colegii

zgomotul produs de sonerie

atitudinea profesorilor

atitudinea colegilor mai mari

anumite materii

lipsa echipamentelor necesare în laboratoare

colegii prea infatuați care îi deranjează pe cei mai liniștiți

orele prea lungi

faptul ca nu avem muzică în pauza

lipsa de comunicare cu unii profesori

prea multe ore pe săptămână

lipsa unor seri distractive

lipsa de înțelegere a unor profesori

materiile prea grele

exigența exagerată a unor profesori

timpul prea scurt pentru învățat (materiile prea grele)

notele proaste date pe nedrept (favoritisme)

morala părinților

atitudinea unor elevi (colegi) față de profesori

trecerea de la gimnaziu la liceu

faptul ca avem prea multe lucrări și foarte multe lecții de învățat într-un interval de timp prea scurt

certurile între elevi

faptul ca suntem obligați să facem anumite lucruri care nu ne plac

faptul ca unii colegi vorbesc vulgar

faptul ca sunt ignorat/a ,nu mi se dă dreptate și nu mi se recunosc meritele

faptul că nu ni se respectă pauza

profesorii cer mult de la elevi iar unele lucruri nu le înțelegem

corigențele, absențele

lipsa banilor

pauzele mici

regulamentul școlar

faptul ca stau singur în banca

faptul ca sunt primii la catalog

problemele familiale care se repercutează si asupra comportamentului meu de la scoală

faptul ca nu ne putem adresa psihologului școlar decât la ora de dirigenție sau după ore

atitudinea părinților

lipsa unor locuri unde sa ne putem distra mai bine

IV. 3. Bibliografie

dr. Constantin Paunescu : „ Agresivitatea si condiția umana „ – Editura Tehnica, București 1994

Jean Benjamin Stora : „ Stresul „ – Editura Meridiane, București 1999

Valeriu Ceaușu, Horia Pitariu, Mircea Toma : „ Psihologia si viata cotidiana „ – Editura Academiei Romane, București 1988

L. I. Bojovici, L. V. Blagonadejina : „ Psihologia personalității școlarului „ – Editura Didactica si Pedagogica, București 1963

A. Toffler : „ Socul viitorului „ – Editura Politica, București 1973