Tehnica Necesara Proiectarii Constructive Si Tehnologice a Unui Model de Pantaloni de Barbati

Politehnica

Tehnica Necesara Proiectarii Constructive Si Tehnologice a Unui Model de Pantaloni de Barbati

Byadmin ianuarie 1, 2024

PROIECT

CUPRINS

Memoriu justificativ

CAP. 1. DATE INIȚIALE. PREZENTAREA PRODUSELOR

Analiza produselor și modelelor

Adoptarea design-ului produselor. Schițe cu date tehnice

Adoptarea materiilor prime. Caracteristici. Mostre

CAP. 2. PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ A PRODUSELOR

2.1. Proiectarea tiparelor de bază

2.2. Transformarea tiparului de bază. Schițe

2.3. Construcția șabloanelor. Desene

2.4. Multiplicarea șabloanelor. Desene

2.5. Încadrarea șabloanelor. Calculul indicilor tehnico-economici

CAP. 3. CALCULUL NECESARULUI DE MATERIE PRIMĂ

3.1. Stabilirea regimului de lucru

3.2. Determinarea consumului specific mediu

3.3. Calculul ncesarului de material de bază, materiale secundare și materiale auxiliare

3.4. Înmagazinarea materiilor prime. Calculul stocului de materii prime

CAP. 4. PROIECTAREA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE

4.1. Recepție. Scop. Aparatura și utilaje. Calculul necesarului de personal

4.2. Șablonarea. Calculul numărului de șpanuri, a necesarului de personal și mobilierul thenologic

4.3. Șpanuirea și secționarea țpanului. Calculul necesar de personal și utilaj

4.4. Decuparea reperelor. Calculul necesarului de personal si utilaj

4.5. Numerotarea reperelor. Calculul necesarului de personal

4.6. confeționarea și finisarea prosuselor

4.6.1. Elaborarea proceselor tehnologice. Stabilirea normai de timp, a normei de productie și a necesarului de personal pentru fiecare fază

4.6.2.Elaborarea grafurilor tehnologice. Desene

4.6.3. Cuplarea fazelor pe operații

CAP. 5. CONTROLUL TEHNIC DE CALITATE

CAP. 6. CENTRALIZAREA NECESARULUI DE MOBILIER ȘI UTILAJ TEHNOLOGIC

CAP. 7. CENTRALIZAREA NECESARULUI DE PERSONAL

CAP. 8. STABILIREA SUPRAFEȚELOR DE PRODUCȚIE

8.1. Amplasarea secțiilor și a dotărilor tehnice

8.2. Stabilirea suprafețelor magaziilor

CAP. 9. TRANSPORT INTERN

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

TEMA PROIECTULUI

Să se realizeze documentația tehnică necesară proiectării constructive și tehnologice a unui model de pantaloni de bărbați, destinate sezonului de vară, în cantitate totală de 6360 buc/ lună pe o singură linie tehnologică și două modele de vestă pentru bărbați în cantitate totală 11400 buc/ lună.

MEMORIU JUSTIFICATIV

Industria ușoară ocupă un rol important în viața oamenilor.

Principala sarcină a industriei ușoare constă în asigurarea populației cu producție calitativă și universală, producție ce ar mări nivelul material și cultural al vieții oamenilor.

Un loc aparte în industria ușoară îl ocupă industria de confecții – cea mai importantă ramură a industrie date.

Rolul principal în dezvoltarea industrie de confecții – realizarea rezultatului final și sporirea eficienței muncii – aparține reutilări tehnice, aplicării în practică a ultimelor realizări în domeniul tehnologiei, mecanizării și automatizării.

Calitatea confecției, efectul economic al producției și consumului ei e condiționat de proiectarea modelului, țesătura folosită, utilajul modern.

Creșterea situației materială și culturale are ca rezultat creșterea necesității unor vestimente frumoase, elegante, comode și la modă.

Îmbrăcămintea joacă un rol important de asemenea în comunicare și în relațiile dintre oameni.

Prin îmbrăcăminte omul se autocaracterizează, ea refectîndu-i gusturile și nivelul de cultură generală.

Modelele proiectate sunt pantalon bărbați destinat sezonului de vară, confecționat din bumbac 100%, design-ul fiind unul casual și două modele de veste pentru bărbați materialul de bază fiind lână 100%.

În proiect am redat schița modelelor cu date tehnice, calculele necesarului de materii prime, ale stocului și necesarului de utilaje și personal.

Parcurgând fiecare etapă a procesului tehnologic, am ajuns într-un final la realizarea produselor de îmbrăcăminte prezentate.

S-a ajuns într-un final de la recepția materiilor prime până la înmagazinare produselor finite.

Sursele de documentare au fost atat din fabrică cât și din îndrumarele unor profesori de specialitate din industria confecțiilor textile.

CAP. 1. DATE INIȚIALE. PREZENTAREA PRODUSELOR

Analiza produselor și modelelor

Îmbrăcămintea este un bun vestimentar care se confecționează in modele variate. Forma îmbrăcămintei este determinată de conformația corpului, de modă, de scopul pentru care a fost creat și de materialelel utilizate la confecționarea acestuia.

Pantalonul de bărbați este un produs de îmbrăcăminte cu spijin pe talie, adică îmbracă partea inferioară a corpului. Suprafața de sprijin este limitată la partea superioară de perimetrul taliei, lateral de proeminența șodurilor, anterior de proeminența abdomenului și posterior de proeminența feselor.

Vesta bărbătească este un produs cu sprijin pe umeri, înemnând că îmbracă partea superioară a corpului. Suprafața de sprijin este limitată de lățimea umerilor la partea superioară și lateral de proeminența bustului.

În întreprinderile de confecții stabilirea gamei de mărimi este determinată de modă, condițiile climatice și de destinație. În același timp costurile manoperei sunt determinate de forma prodului, linia modei și materialul din care se confecționează prototipul.

Gama de confecționare în carul proiectului la produsele pantalon bărbați și vestă bărbați este de la mărimea 44 la mărimea 52.

Conformația este strâns legată de conceptul de constituție, care reprezintp interdependența între forma corpului, funcțiile organismului și sistemul nervos central.

Tabel 1.1.

1.2. Adoptarea design-ului produselor. Schițe cu date tehnice

Pantaloni pentru bărbați

Aspect față Aspect spate

Fig. 1.1. Schița modelului cu date tehnice

Fig. 1.2. Modalitate de montare a buzunarelor față și spate

Fig. 1.3. Modalitate de montare a pungilor de buzunare la față și spate

Fig. 1.4. Modalitate de poziționare a întăriturilor pe produs

Vestă pentru bărbați

Fig. 1.5. Schița model 1 vestă cu date tehnice

Fig. 1.6. Schița model 2 vestă cu date tehnice

Adoptarea materiilor prime. Caracteristici. Mostre

În industria confecțiilor textile, pentru realizarea produselor de îmbrăcăminte se utilizează diferite categorii de materii prime, care se împart în:

Materii prime de bază;

Materiale secundare (căptușeli și întărituri);

Materiale auxiliare (ață de cusut, furnituri, garnituri, auxiliare pentru încheiat, etichete, materiale pentru ambalat, ș.a.).

În alegerea materiilor prime utilizate șa realizarea produsului vestimentar, se ține cont: de anotimpul și perioada zilei în care se poartă acesta, de grupa de varstă a purtătorilor, de funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească vestimentația, de caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor în corelație cu particularitățile produsului, de compoziția fibroasă a materialelor în concordanță cu destinația produsului de îmbrăcăminte.

Produsul pantaloni bărbați este destinat sezonului de vară și este realizată din bumbac 100%.

Materialele din bumbac sunt rezistente atat în mediu umed cat și uscat, pot fi albite cu saluții chimice, au o capacitate mare de absorbție, nu creează electricitate statică și sunt facile la spălat.

Aceste proprietăți conferp produsului comoditate la purtare, masă redusă, capacitate de a realiza și menține condițiile de confort.

Caracteristici ale materialelor de bază:

Avantaje:

-fibră celulozică naturală cu conținut mare de celuloză (96%)

– rezistență specifică mare

-higroscopicitate bună ceea ce face să fie igienice, plăcute la purtare

-absorb transpirația

-rezistă la solvenți și aicalii în general, la acizi slabi

Dezavantaje:

-fibrele sunt inflamabile, se descompun la circa 160°C

-bumbacul este sensibil la acid sulfuric.

Produsul de vestă pentru bărbați este realizat din lână 100%.

Caracteristici ale materialelor secundare:

Suportul textil al întăriturilor material nețesut din bumbac cu masa 20-50 g/m2.

Lățimea întăriturii este de 90 cm iar grosimea de 0,6 mm.

Caracteristici ale materialelor auxiliare:

Ața de cusut este principala materie auxiliară folositț la confecționarea îmbrăcămintei textile. Procesul de coasere a îmbrăcămintei necesită diferite tipuri de ață în funzție de materialele ce se confecționează și natura fibrelor din care se produce ața de cusut.

Ața de cusut de alege in funcție de factorii ce determină calitatea cusăturii. Astfel, la coaserea țesăturilor colorate este indicat ca ața de cusut să fie aceeași culoare cu țesătura, însă cu o nuanță mai închisă.

Finețea aței de cusut de determină prin calcul sau prin comparație. Finețea firului în procesul coaserii este determinată de finețea materialelor si operațiilor la care se utilizează. Astfel, pentru materialele subțiri se folosește ață de finețe mare, iar pentru materialele groase, ață cu finețe mică.

Accesorii:

Din acestă categorie fac parte: nasturii, copcile, fermoarele etc., care se adaptează la produs in funcție de linia modei și tehnologia fabricației.

Din categoria accesoriilor pentru închiderea îmbrăcămintei fac parte:

Nasturii care au scop atat funcțional cat și ornamental. Industria confecțiilor folosește o varietate de nasturi ce se aleg în raport cuprodusul confecționat.

Fermoarele, la bucată sau metraj, au rol de închidere și deschidere a produsului si estetic.

CAP. 2. PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ A PRODUSELOR

2.1. Proiectarea tiparelor de bază

Proiectarea tiparului de bază pentru produsul pantaloni pentru bărbați

Dimensiuni preluate de pe corp

Pt= 46 cm

Pș= 54 cm

Dimensiuni proprii produsului

Lcext= 108 cm

Lcint= 85 cm

lg= 26 cm

lt= 24 cm

Adaosuri

Acus= 2,25 cm

At= 2,25 cm

Aș= 3,5 cm

Apf= 2 cm

Aps= 2,5 cm

Tabel 2.1.

Fig. 2.1. Tipar de bază pantaloni pentru bărbați

Proiectarea tiparului de bază pentru produsul vestă pentru bărbați

Dimensiuni preluate de pe corp

Îc= 178 cm

Pb= 48 cm

Pt= 44 cm

Pș= 52 cm

Dimensiuni proprii produsului

Lprt= 55 cm

Adaosuri

Acus= 1,5 cm

At= 2 cm

Ab= 2 cm

Apf= 2 cm

Aps= 2 cm

Tabel 2.2.

Fig. 2.2. Tipar de bază vestă penstru bărbați

Transformarea tiparului de bază. Schițe

CAP. 3. CALCULUL NECESARULUI DE MATERIE PRIMĂ

3.1. Stabilirea regimului de lucru

Regimul de lucru în întreprindere este dupa cum urmează:

Un schimb de 8 ore pentru secțiile de producție ( croit, confecționat, finisat);

Un schimb de 8 ore pentru secții neproductive (magazii, depozite, recepție).

Durata în care se va realiza întreaga cantitate de produse de îimbrăcăminte planificate este de o lună.

Se va ține cont de faptul că într-o lună sunt în medie 21 zile lucrătoare.

În cazul altor perioade neplanificate, calculele se vor efectua în conformitate cu acestea.

Astfel, producția zilnică (Nzi) se va calcula cu ajutorul relației:

Nzi= (2.1)

Unde: Nl = numărul de produse ce trebuie realizate lunar (buc/lună);

Nz = numărul mediu de zile lucrătoare pe lună (zile);

Nzi== 302 (buc/zi)

N== 302 (buc/8h) (2.2)

N= numărul de produse ce se realizează într-un schimb (buc/8h);

N’== 302 (buc/8h/linie tehnol.) (2.3)

N’= numărul de produse realizate îintr-un schimb, pe o linie tehnologică, (buc/8h);

Nlt= numărul de linii tehnologice de confecționare.

Nlt= 1.

Tabel 2.1

2.2. Calculul necesarului de material de bază,

materiale secundare și materiale auxiliare

Lansare în fabricație a produselor de îmbrpcpminte contractate, distribuite pe mărimi, talii și grupe de conformații, impune un calcul prealabil al necesarului de materii prime si materiale, bazat pe comenzi ferme. În plus în cazul în care comanda impune utilizarea unei game coloristice în cadrul aceluiași material, calculul trebuie particularizat și pentru fiecare culoare în parte.

În condițiile normale, la o comandă de volum mare, distribuția pe mărimi și talii trebuie să respecte curba lui Gauss-Laplace sau colpotul lui Gauss-Laplace.

În pratica curentă însă, pentru o comandă dată, care de regulă este de volum redus, distribuția pe mărimi și talii se abate de obicei de la normalitate, respectand totuși cerințele pieței de desfacere.

Produsul de îmbrăcăminte ce urmează a fi realizat respectă o repartiție normală pe talii si grosimi ( repatițisat);

Un schimb de 8 ore pentru secții neproductive (magazii, depozite, recepție).

Durata în care se va realiza întreaga cantitate de produse de îimbrăcăminte planificate este de o lună.

Se va ține cont de faptul că într-o lună sunt în medie 21 zile lucrătoare.

În cazul altor perioade neplanificate, calculele se vor efectua în conformitate cu acestea.

Astfel, producția zilnică (Nzi) se va calcula cu ajutorul relației:

Nzi= (2.1)

Unde: Nl = numărul de produse ce trebuie realizate lunar (buc/lună);

Nz = numărul mediu de zile lucrătoare pe lună (zile);

Nzi== 302 (buc/zi)

N== 302 (buc/8h) (2.2)

N= numărul de produse ce se realizează într-un schimb (buc/8h);

N’== 302 (buc/8h/linie tehnol.) (2.3)

N’= numărul de produse realizate îintr-un schimb, pe o linie tehnologică, (buc/8h);

Nlt= numărul de linii tehnologice de confecționare.

Nlt= 1.

Tabel 2.1

2.2. Calculul necesarului de material de bază,

materiale secundare și materiale auxiliare

Lansare în fabricație a produselor de îmbrpcpminte contractate, distribuite pe mărimi, talii și grupe de conformații, impune un calcul prealabil al necesarului de materii prime si materiale, bazat pe comenzi ferme. În plus în cazul în care comanda impune utilizarea unei game coloristice în cadrul aceluiași material, calculul trebuie particularizat și pentru fiecare culoare în parte.

În condițiile normale, la o comandă de volum mare, distribuția pe mărimi și talii trebuie să respecte curba lui Gauss-Laplace sau colpotul lui Gauss-Laplace.

În pratica curentă însă, pentru o comandă dată, care de regulă este de volum redus, distribuția pe mărimi și talii se abate de obicei de la normalitate, respectand totuși cerințele pieței de desfacere.

Produsul de îmbrăcăminte ce urmează a fi realizat respectă o repartiție normală pe talii si grosimi ( repatiția Gauss-Laplace). Din acest motiv de vor lua în considerare următoarele condiții:

Mărimile simetrice, mai mari sau mai mici decat mărimea medie, să aibă pe cat posibil procente egale, pentru realizarea unor încadrări combinate de cate două mărimi; în caz contrar, se vor realiza și încadrări simple;

Procentul mărimii medii să fie ≤ 25%;

Numprul de bucăți pe mărimi se va repartiza astfel încat acestea să respecte clopotul lui Gauss-Laplace..

Totodată, cantitatea totală de produs se va defalca astfel încat numărul de bucăți pe culori să fie diferit.

Tabel 2.2.

În calculul necesarul de materiale se pornește de la elementele comenzii, precum și de la datele stabilite în urma elaborării docmentației tehnice, respectiv consumurile specifice pentru fiecare combinație de mărimi și/sau talii din încadrările realizate.

Necesarul de materii prime de bază (Nmb) se stabilește cu ajutorul următoarei relații:

Nmb= CsmxN (m, m2, kg) (2.4.)

Unde: Csm= consumul specific mediu pentru materialul de bază, (m, m2, kg);

N= numărul de produse ce se vor realiza într-o anumită perioadă, (8h, zi, lună).

Tabel 2.3.

La confecționarea produselor de îmbrăcăminte se folosesc pe langă materialul de bază si materiale secundare. Acestea se pot identifica fizic pe produsul finit, unde îndeplinesc diferite roluri, si anume:

Materiale pentru căptușeli- au rolul de a dubla detallile produsului de ămbrăcăminte, mărindu-le astfel rezistența la purtare, șifonare, păstrarea formei în timp și ducand totodată la îmbunătățirea valorii de prezentare a produselor finite si a parametrilor de confort. Materialele destinate căptușirii produselor de îmbrăcăminte trebuie să fie lucioase pentru ca produsele să alunece ușor pe corpul purtătorului.

Materialele pentru întărituri- au rolul de a dubla unele detalii ale produselor de îmbrăcăminte, cu scopul de a mării rezistența la purtare, la șifonare și conferă totodată o modelare corespunzătoare a produsului pe corpul purtătorului.

Materialele secundare se stabilesc în funcție de model, de normele de tehnoreprezentare, de modul de etichetare, ambalare, ș.a., si pot fi diferite de la un produs la altul de îmbrăcaminte.

Pentru stabilirea necesarului de materiale secundare (Nmsec.) se folosește relația:

Nmsec.=CsmxN (m, m2, kg) (2.5.)

Unde: Csm= consumul specific mediu pentru materialele secundare, (m, m2, kg);

N= numărul de produse ce se vor realiza într-o anumită perioadă (8h/zi/lună).

Tabel 2.4.

Materialele auxiliare se folosesc la realizarea produselor de îmbrăcăminte alături de materialul de bază și de materialele secundare. Din acestă grupă de materiale fac parte: ața de cusut, garniturile, furniturile, auxiliarele folosite la încheiat (nasturi, catarame, butoni, copci, fermoare, agrafe, capse, ș.a.), etichetele, materialele pentru ambalat, etc.

Necesarul de materiale auxiliare (Nmaux.) se va stabili astfel:

Nmaux=CsmxN (m, m2, kg, buc.) (2.6.)

Unde: Csm= consumul specific mediu pentru materialele auxiliare, (m, m2, kg, buc.)

N= numărul de produse ce se vor realiza într-o anumită perioadă, (8h, zi, lună).

Tabel 2.5.

2.3. Înmagazinarea materiilor prime.

Calculul stocului de materii prime

Materialele textile necesare confecționării îmbrăcămintei sunt achiziționate de către întreprinderile de confecții, în funcție de necesitățile producției. Pe baza necesităților, materialele se aproizionează ritmic, pentru a facilita o desfășurare continuă a procesului de producție. Aduse în întreprinderi, materialele se păstrează în încăoeri speciale numite magazii sau depozite, de unde sunt apoi transferate către secțiilesi atelierele de producție.

După intrarea în întreprindere, materialele se recepționează și păstrează în încăperi pană la transferul către producție.

Depozitarea în magazii se face pe rafturi separate, pe tipuri de materiale sau în încăperi separate.

Magaziile trebuie să fie astfel organizate încat să poată circula cu ușurință ( inculsiv cu cărucioare) în interiorul acestora și să asigure accesibilitatea la toate materialele depozitate.

La păstrarea materialelor se impune respectarea unor condiții tehnice, si anume:

Încăperile destinate ca magazii să fie uscate și fără posibilități de igrasie;

Amplasarea magaziilor se face în fluxul procesului de producție, și cat mai aproape de secțiile de croit;

Magaziile trebuie să asigure condiții optime de mediu: t=20±2ºC, φ=60÷65%, lumina naturală să fie indirectă;

Spațiul magaziei să corespundă cu volumul de materiale ce vor fi depozitate;

Să fie luate măsuri de prevenire a apariției rozătoarelor, moliilor sau a altor dăunători.

Pentru asigurarea continuității și a ritmicității proceselor de producție, întreprinderile de confecții textile își asigură stocuri de aprovizionare:

Stocuri curente- reprezintă contitatea de materiale destinate asigurării desfășurării normale a producției în intervalul dintre două livrări.

Volumul stocului curent (Sc) se poate calcula cu realția:

Sc=CsmzxT (m, m2, kg, buc.) (2.7.)

Unde: Csmz= consumul specific mediu zilnic, (m, m2, kg, buc.);

T= intervalul dintre două livrări, (zile).

T= 10 zile

Tabel 2.6.

CAP. 3. PROIECTAREA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE

Procesul de producție al produselor de îmbrăcăminte reprezintă totatlitatea activităților ce au loc pentru transformarea materiilor prime cu ajutorul mijloacelor de muncă, activități organizate și conduse de personl uman. Acestea pot fi împărțite în:

Procese de pregătire,

Procese de prelucrare,

Procese de finisare.

În funcție de modul de realizare, procesul de producție poate fi manual sau mecanizat ( manual-mecanic, mecanic sau automatizat), activitatea executantului fiind astfel o muncă manuală, manual-mecanică sau de supraveghere a utilajului.

Elementele componenete ale procesului de producție, omogen din punct de vedere tehnologic, sunt reprezentate prin:

Operația de muncă- este acea parte a procesului de producție efectuată de un singur executant ce acționează asupra uno obiecte, în cadrul aceleiași tehnologii, la un loc de muncă prevăzut cu dotări tehnice; poate fi contituită din: operația tehnologică- de transformare directă cantitativă sau calitativă a obiectului muncii in semifabricat și apoi în produs finit, cu ajutorul mijloacelor manuale, manual-mecanice sau mecanice; sau alte elemente care nu reprezintă transformări ale obiectului muncii, dar care sunt necesare la realizarea produsului respectiv (CTC, transport interoperațional, depozitare, ș.a.);

Faza- este o parte a operației, caracterizată de utilizarea aceleiași dotări tehnice, în regim tehnologic, cu scopul efectuării unei singure tranformări yehnologice;

Manuirea- complex de manuiri;

Mișcarea- complex de mișcări.

În vedere întocmirii procesului de fabricație al unui produs vestimentar, respectiv al unui model al acestuia, se vor urmări etapele:

De stabilire a fluxului tehnologic specific;

De adoptare a tehnologiei de fabricație;

De calculare a necesarului de personal și de dotări tehnice, pentru diferitele operații ale procesului de producție.

Fig. 3.1. Schema fluxului de fabricație

3.1. Recepție. Scop. Aparatura și utilaje

3.1.1. Calculul necesarului de utilaje si personal

Recepția este operația din procesul de producție in care materialele sunt controlate pentru a stabili dacă crespund cu normele interne, standardele în vigoare și cu documentele de livrare.

Recepția de face prin sondaj sub aspect calitativ și cantitativ. Cantitatea recepționată din totalul materialelor sosite în înterprindere este de 10-20%. Dacă se constată defecțiuni inadmisibile, se dublează cantitatea de recepționat, iar în unele cazuri se recepționează întregul lot de marfă.

Recepția materialelor este organizată ca o secție de lucru, cu activitate permanentă, amplasată în imediata apropiere a magaziilor.

Mărfurile care coresund normelor tehnice sunt acceptate, iar cele necorespunzătoare se resping către furnizori.

Recepția cantitativă are drept scop verificarea materialelor intrate în întreprindere din punct de vedere al cantității cuprinse în documentele de livrare ca: număr de baloturi, lungime, lățime, etc. După efectuarea acesteia se intocmește un document de recepție în care se trec rezultatele controlului efectuat.

Recepția calitativă urmărește verificarea, respectiv confruntarea materialelor achiziționate cu colecția de mostre omologate, și efectuarea unor analize de laborator care să verifice parametrii fizico-chimici ai materialelor controlate. Verificările de comparare a materialelor cu colecția de mostre, și celelalte verificări asupra stării fizice, se fac cu mijloace organoleptice. Astfel se verifică aspectul materialelor privind tușeul, uniformitatea culorii, defectele existente pe material și provenite din fabricație sau din timpul transportului. Controlul organoleptic se efectuează în paralel cu controlul cantitativ pe cale manuală sau mecanizată.

Utilajele folosite pentru recepție sunt: mese de control manual sau mecanizat, mașini de metrat, sau rampe de control, în funcție de caracteristicile dimensionale ale materialelor.

În vederea stabilirii necesarului de utilaje, respectiv a necesarului de executanți, se vor porni de la stabilirea producției teoretice a rampelor de control (Pt):

Pt= v x T (m/8h) (3.1)

Unde: v= viteza cilindrului debitor, (v=10÷12 m/min),

T= durata unui schimb, (T=480 min).

Pt= 10 x 480= 4800 m/8h

și a producției practice (Pp), condiționată de opririle necesare pe durata unui schimb:

Pp= Pt x k (m/8h) (3.2.)

Unde: k= coeficientul al opririlor, (k= 0,7÷0.8).

Necesarul de material recepționat (Nmr) se stabilește ținandu-se cont de tipul materialului și de faptul că se lucrează într-un schimb, astfel:

Nmr= (m) (3.3.)

Nmr= 39,26 m

Unde: Nmb= necesarul de materii prime de bază (tabel 2.3.)

Numărul utilajelor, a rampelor de control (n) necesare se stabilește cu relația:

n= (rampe de control) (3.4.)

n= 0,010~0 (rampe de control)

Numărul de muncitori (m) necesari pentru efectuarea recepției este dată de relația:

m= 2n (muncitori) (3.5.)

m= 0,02 (muncitori)

3.2. Proiectarea sălii de croi

În cadrul sălii de croit, materiile prime de bază și unele materiale secundare sunt transformate în repere ale detaliilor produselor de îmbrăcăminte, ce urmează a fi asamblate în cadrul secției de confecționat. De corectitudinea operațiilor in cadrul secției de croit va depinde în continuare calitatea produselor de îmbrăcăminte, precum și prețul de cost al acestora.

Fig. 3.2. Modalități de realizare a operațiilor din cadrul secției de croit

3.2.1. Preparația pentru croit. Șablonarea

În cadrul acestei faze se execută lucrări pregătitoare croirii, constand în pregătirea materialelor, în sortarea acestora pe baloți în funcție de lățimea țesăturii, precum și în pregătirea atentă țsabloanelor în vederea utilizării lor în operația ulterioară de încadrare, conform combinațiilor și tabelelor de repartizare.

Șablonarea sau încadrarea este o operație importantă în procesul de croire, deoarece de modul de cum este realizată va depinde în continuare calitatea produselor și consumul specific de materiale. Pentru aceasta trebuie ținut cont de o serie de condiții tehnice de realizare a încadrărilor, si anume:

Respectarea firului drept;

Trasarea semnelor de referință și a crestăturilor marcate pe suprafața și conturul șabloanelor;

Așezarea șabloanelor mici între cele mari;

Încadrarea mărimilor mici cu mărimile mari, în cazul încadrărilor combinate;

Încadrarea tuturor șabloanelor fin fiecare complet de șabloane și realizarea încadrării astfel încat piesele cu aceeași denumire să fie perechi-în cazul încadrărilor pe material desfăcut (pe simplu);

Încadrarea șabloanelor perechi o singură dată pe suprafața foii de șablon, și a șabloanelor neperechi cu mijlocul (linia de simetrie) în dreptul marginii îndoite a materialului- în cazul încadrărilor pe material dublat (pe dublu);

Așezarea șabloanelor cu direcția nominală în același sens în cazul materialelor cu sens, a materialelor în carouri sau în dungi, a materialelor cu desene, a materialelor scămoșate sau plușate;

Respectarea rezervei tehnologice în cazul materialelor în dungi, în carouri sau în desene, în vederea reașezării șabloanelor și redecupării după contur;

Folosirea lățimii materialului în întregime;

Încadrarea în consumul specific planificat.

Pentru realizarea încadrărilor trebuie să se cunoască următoarele date: modelul, mărimile și taliile care rmează a fi încadrate, numărul de încadrări necesare pentru fiecare tip de material, consumul specific normat pentru fiecare încadrare, lățimea pentru care trebuie să se efectueze fiecare încadrare, caracteristicile materiei prime utilizate și metodele de șpănuire.

Am adoptat metoda încadrării pe simplu deoarece produsul de îmbrăcăminte pantaloni bărbați nu prezintă repere dintr-o singura bucată, astfel utilizand metoda pe dublu ar fi cauzat pierderi de materii prime considerabile.

3.2.1.1. Calculul necesarului de personal si de mobilier tehnologic

În vederea stabilirii necesarului de personal se va porni de la exprimarea capacității sălii de croi în număr de șpanuri necesare realizării producției pe 8 ore, ținandu-se cont totodată, că fiecărui șpan i se atașează cate o încadrare.

Tabel 3.1.

Unde:

nbi- numărul de bucăți de produse din încadrarea ”i”, (încadrarea I, II, III), (buc/8h);

npi- numărul total de produse din mărimile care se croiesc la încadrarea ”i” (încadrarea I,II,III), (buc);

nfi- numărul de foi de șpan pentru șpanul corespunzător încadrărilor I, II, III:

nfi= (foi) (3.6.)

nfmax- numărul de foi admise într-un șpan. Se stabilește funcție de caracteristicile materiei prime ( grosime, comportare la suprapunerea straturilor), ținandu-se cont totodată că înălțimea maximă a unui șpan este de 12 cm;

nș- numărul de șpanuri de același tip, corespunzător încadrărilor I, II, III;

nș= (șpanuri) (3.7.)

Numărul total de șpanuri pentru sortiment va fi:

Nș= (șpanuri) (3.8.)

Nș mb= 5 șpanuri

Nș pungi= 6 șpanuri

Nș înt.= 6 șpanuri

Unde: i= tipul încadrării (I, II, III).

Pe baza numărului total de șpanuri se determină numărul mediu de foi dintr-un șpan ( pentru fiecare sortiment, cu relația:

= (foi) (3.9.)

nf mb=48 foi

nf pungi= 30 foi

nf înt.= 30 foi

Necesarul de timp (Nt) pentru realizare încadrărilor corespunzătoare producției/8h se stabilește în funcție de:

Consumul specific de materii prime;

Numărul de repere componente ale unui produs;

Numărul de produse încadrate pe aceeași suprafață.

Nt= k x tînc x nb (min) (3.10.)

Unde: k= coeficient al opririlor calculat cu relația:

k= (3.11.)

T= durata unui schimb (480 min);

tpî= timp de pregătire-încheiere (20 min);

tdl= timp de deservire tehnico organizatorică a locului de muncă (60 min);

ton= timp pentru odihnă și necesități fiziologice (15 min);

tînc= timp pentru încadrarea unui produs fără a ține cont de opriri. Se adoptă în funcție de valoarea consumului specific mediu si de modul de realizare a încadrării, din tabelul 3.3. (23,9 min).

k= 1,24

Nt= 59,27 min

Producția practică (Pp) stabilită la operația de încadrare se calculează cu relația:

Pp= (înc/8h) (3.12.)

Pp= 8,09 (înc/8h)

Necesarul de personal (m) pentru operația de șablonat este dată de realția:

m= (muncitori) (3.13.)

m= 2,1~2 muncitori

Necesarul de mobilier tehnologic (n) se calculează cu relația:

n= m= 2,1 mese de încadrat (3.14.)

3.2.2. Șpanuirea și secționarea șpanului

Șpănuirea sau stratificarea materialelor este operația prin care țesăturile se așează în straturi suprapuse de lungime corespunzătoare încadrării, și împreună cu tăierea, respectiv secționarea șpanului și decuparea după contur a reprelor, reprezintă fazele principale din cadrul secției de croit.

Pentru asigurarea unei calități superioare a producției, precum și pentru o productivitate înaltă a muncii, trebuie să se respecte unele condiții tehnice de stratificare, și anume:

Stabilirea cu exactitate a lungimii șpanului, corespunzătoare foii de încadrare;

Stabilirea unei înălțimi optime a șpanului, dependentă de caracteristicile mașinii de tăiat, de compoziția fibroasă a materialelor, precum și de finisajul acestora;

Realizarea unui perete drept de la unul din capetele șpanului, față de care se așează ulterior foaia de încadrare;

Așezarea materialelor scămoșate sau plușate astfel încat fibrele lungi să fie orientate în aceeași direcție;

Așezarea grupată în șpan a materialelor pe culori, nuanțe sau desene, pentru evitarea schimbării prea dese a aței de cusut în operațiile de confecționare;

Așezarea într-un șpan a materialelor cu aceleași caracteristici, pentru a nu fi influențate negativ procesele ulterioare de confecționare și finisare;

Eliminarea din șpan a foilor cu defecte majore.

Operația de șpănuire se realizează parcurgand următoarele etape:

Derularea foii de material din balot;

Așezarea materialului pe masa de șpănuit, în straturi mai mari cu cca. 1 cm față de lungimea foii de încadrare;

Fixarea capătului liber al foilor de șpan;

Tăierea celuilalt capăt al fiecărei foi;

Fixarea straturilor de material cu ajutorul unor cleme sau cu ajutorul unor greutăți.

Adoptarea metodei de șpanuire.

Calculul necesarului de utilaje si personal

După modul de depunere a foilor în șpan, metodele de șpănuire pot fi:

Cu depunere continuă cu/fără tăierea marginilor acestuia;

Cu depunere discontinuă a materialului, cu fața în același sens sau în straturi perechi.

Metoda aleasă pentru șpănuirea materialelor este continuă cu tăierea marginilor acestuia, fiind considerată optimă pentru materialul pe desfăcut.

Pentru determinarea necesarului de personal și de dotări tehnice se pornește de la stabilirea normei de timp (Nt) ale cărei componente sunt: timpul pentru realizarea unui șpan (tșp) și timpul pentru secționarea șpanului (tsc).

Nt= k x (tșp+tsc) x Nș (min) (3.15.)

Unde:

k= coeficient al opririlor (1,1÷1,3);

tșp= timpul pentru realizarea unu șpan, (min);

tșp= x (t1xL+t2xl+t3xL) (min) (3.16.)

tșp= 79,776 min

= numărul mediu de foi în șpan, calculată ca medie ponderată a datelor din tabelul 3.1., cu relația 3.9., (36 foi);

t1= timpul pentru depunerea unui metru de material, (0,234 min);

L= lungimea șpanului, (4 m);

t2= timpul pentru fixarea și tăierea capetelor șpanului, (0,1 min);

l= lățimea șpanului, (0,8 m);

t3= timpul pentru orientarea stratului de șpan la materialele plușate, cu desene, sau cu sens, (0,3 min);

tsec= timpul pentru secționarea șpanului, (min);

tsec= l x nsec x t’sc (min)

tsec= 0,96 min

nsc= numărul de secționări;

t’sc= timpul pentru o secționare, (0,55÷1,30 min/m)

t’sc= 0,6 min/m

Nș= numărul total de șpanuri, pentru un sortiment, preluat din tabelul 3.1. și calculat cu relația 3.8.

Nt mb= 444,048 min

Nt pungi= 526, 521 min

Nt înt.= 526,521 min

În funcție de metoda de șpănuire adoptată se va stabili necesarul de dotări tehnice (n) si necesarul de personal (m) astfel:

În cazul șpănuirii manuale:

n= (mese de șpănuit) (3.17.)

unde n= mese de șpănuit dotate cu dispozitive de fixare și tăiere a materialului, și derulatorilor de baloturi;

nmb= 0,925 mese de șpănuit

npungi/înt.= 1,096 mese de șpănuit

m=2 x n (muncitori) (3.18.)

mmb= 1,85 muncitori

mpungi/înt.= 2,192 muncitori

n’= (mașini de secționat) (3.19.)

n’mb= 0,462 mașini de secționat

n’pungi/înt.= 0,548 mașini de secționat

În cazul șpănuirii mecanizate:

n= (mese cu mașini de șpănuit) (3.20.)

nmb= 0,925 mese cu mașini de șpănuit

npungi/înt.= 1,096 mese cu mașini de șpănuit

m=n (muncitori) (3.21.)

n’= (mașini de secționat) (3.22.)

n’mb= 0,462 mașini de secționat

n’pungi/înt.= 0,548 mașini de secționat

3.2.3. Decuparea reperelor după contur

Decuparea constă în separarea totală, prin tăiere după contur, a unei părți de material, care reprezontă de fapt un reper al produsului. Tăierea se produce ca urmare a interacțiunii instrumentului de tăiere cu materialul textil. Cea mai des utilizată în croire este tăierea mecanică, apărută ca o necesitate ăn creșterea productivității muncii și a ușurării condițiilor de muncă, aplicandu-se atat pentru tăierea țesăturilor, tricoturilor, cat și a materialelor nețesute.

Metoda folosită pentru decuparea reperelor din proiect este cu mașini fixe de croit și cu mașini automate de croit.

3.2.3.1. Calculul necesarului de utilaje și de personal

Decuparea reperelor se face cu ajutorul mașinii fixe de tăiat si atunci norma de timp (Nt) se va calcula cu relația:

Nt= k x td x x Nș (min) (3.23.)

Unde:

k= coeficient al opririlor, (1,15÷1,2), k=

td= timpul pentru decuparea reperelor de pe o foaie de șpan, (min);

td= L x l x t’d (min) (3.24.)

L= lungimea șpanului, (4 m);

l= lățimea șpanului, (0,8 m);

t’d= timpul pentru decuparea reperelor de pe 1 m2 al unei foi de șpan sau timpul teoretic necesar tăierii unui m2 de material, fără a ține cont de opriri, (min);

t’d=Cr x x k2 (min) (3.25.)

t’d mb= 0,333 min

t’d pungi= 0,844 min

t’d înt.= 1,686 min

CT= constantă generală specifică tipului de material;

CT= 27,855

Csm= consumul specific mediu, (m2);

Csm mb= 1,92 m2

Csm pungi= 0,64 m2

Csm înt. = 0,07 m2

= numărul mediu de foi în șpan, calculat ca medie ponderată a datelor din tabelul 3.1. cu relația 3.9.;

k1= constantă= -0,346;

k2= constantă= -1,07;

Nt= 8969,47 min

Necesarul de utilaje (n) se determină cu relația:

n= ( mașini de tăiat) (3.26.)

n= 18,68 mașini de tăiat

Necesarul de personal (m) se stabilește ținandu-se cont de faptul că la operația de decupare contribuie două persoane (una taie și una preia reperele tăiate), astfel:

m= 2n (muncitori) (3.27.)

m= 37,37 muncitori

Numerotarea reperelor

Operația de numerotare a reperelor croite se face cu scopul împerecherii corecte a acestora, ăn vederea asamblării lor ulterioare, pentru evitarea apariției diferențelor de culori sau nuanțe în cadrul aceluiași produs de îmbrăcăminte. Fiecare reper component al unui produs va primi aceeași codificare, numerotarea făcandu-se pe dosul reperelor, în locuro bine determinate, cu cretă de croitorie, cu creioane sau cu etichete Metto.

3.2.4.1. Calculul necesarului de personal, de mobilier

tehnologic și de dispozitive

Norma de timp (Nt) stabilită pentru numerotarea reperelor este influențată de numărul acestora, de timpul aferent numerotării unui reper, precum și de numărul total de șpanuri pentru producție, astfel:

Nt= k x nr x tn x x npi x Nș (min) (3.28.)

Unde: k= coeficient al opririlor, (1,20);

nr= numărul total de repere al unui produs, care se numerotează;

nr= (nrp mb x 2 + nrs mb)+(nrp c x 2 + nrs c) (repere) (3.29.)

nr= 17 repere

npi= 2;

nrp mb= numărul reperelor perechi ale unui produs, din material de bază, (5);

nrs mb= numărul reperelor simple ale unui produs, din material de bază, (1);

nrp c= numărul reperelor perechi ale unui produs, din căptușeală, (0);

nrs c= numărul reperelor simple ale unui produs, din căptușeală, (4);

tn= timpul pentru numerotarea unu reper, (0,03÷0,07 min/reper), (0,5 min/reper);

= numărul mediu de straturi în șpan;

Nș= numărul total de șpanuri, pentru un sortiment.

Nt mb= 367,2 min

Nt pungi= 440,6 min

Nt înt.= 440,6 min

Necesarul de personal (m) se va stabili cu relația:

m= (muncitori) (3.30.)

m= 2,6 muncitori

Necesarul meselor de lucru destinate numerotării (n), precum si a dispozitivelor de numerotat (n’), se vor stabili relațiile:

n= m (mese de lucru) (3.31.)

n= 3 mese de lucru

n’= n= m (dispozitive) (3.32.)

n’= 3 dispozitive

3.2.5. Termolipirea reperelor și formarea pachetelor

Termolipirea se folosește în industria de confecții textile ca una dintre principalele forme de asamblare neconvențională, ca urmare a avantajelor pe care le prezintă și anume:

Îmbunătățirea calității produselor, prin realizarea unei bune legături pe întreaga suprafață de contact a reperelor;

Simplificare operațiilor și a tehnologiilor, creșterea productivității muncii și posibilitatea de mecanizare și automatizare a unor operații;

Înlocuirea coaserii acolo unde aceasta nu se poate utiliza.

Scopul utilizării termolipirii în procesul de confecționare este:

De a conferii o stabilitate dimensională mai bună, prin întărirea marginilor detaliilor sau dublarea întregului detaliu;

De a înlocui unele cusături ascunse;

De a da o formă spațială unor subansamble, în scopul modelării pe corp;

De a conferii o flxibilitate asemănătoare materialului de bază precum și o rezistență crescută față de acțiunea unor factori externi;

De a crește unele caracteristici fisico-mecanice și de confort a produselor.

Procesul de îmbinare a detaliilor se realizează într-un timp bine precizat, la temperatură și presiune bine stabilite, regimul de lucru depinzand de tipul și caracteristicile materialelor textile și de adezivul utilizat.

Etapele de realizare a termolipirii constau în:

Preluarea reperelor din material de bază, căptușeală și întpritură;

Așezarea reperelor de întăritură pe reperele ce urmează a se termolipi;

Alimentarea utilajului cu reperele astfel pregătite;

Preluarea detaliilor termolipite;

Așezarea în ordine a reperelor și formarea reperelor.

3.2.5.1. Calculul necesarului de utilaje și personal

În condiții industriale, termolipirea se realizează cu ajutorul utilajelor de termolipit, cu acționare continuă sau discontinuă, respectandu-se parametrii de termolipire stabiliți pentru fiecare tip de material. În cazul în care reperele vor suferi modificări dimensionale sau modificări de nuanță, se vor trece prin presă și reperele care nu necesitț termolipire. Reperele pregătite pentru termolipire pot trece prin presă bucată cu bucată sau perechi.

În vederea stabilirii normei de timp (Nt) pentru un schimb, pentru operația de termolipire, este necesară determinarea numărului de repere ce urmează a fi termolipite, precum și timpul de termolipire al fiecărui reper.

Nt= k x x T (min) (3.33.)

Unde: k= coeficient al opririlor, (1,15÷1,18), (1,15);

N= numărul de produse ce se realizează într-un schimb, (repere/8h);

nrt= numărul total de repere ce urmează a se termolipi într-un schimb, (repere/8h);

nrt= (repere/8h) (3.34.)

nrt= 400 repere/8h

T= durata unui schimb, (480 min);

ti= timpul de termolipire a unui reper, funcție de suprafața ce urmează a fi termolipită, (1,2 min).

Nt= 416,76 min

Necesarul de utilaje (n) se determină cu relația:

n= (prese de termolipit) (3.35.)

n= 0,86~1 prese de termolipit

În determinarea necesarului de personal (m) se va ține cont de faptul că un utilaj de termolipit este deservit de 3 sau 6 muncitori, astfel: 2 sau 4 pentru etapele 1, 2 și 3 ale termolipirii, și 1 sau 2 muncitori pentru etapele 4 și 5 ale operației.

m= a(2+1) x n (muncitori) (3.36.)

unde: a= coeficient de stabilire a numărului de muncitori/presă de termolipit, (1 sau 2).

m= 3 muncitori

Proiectarea tehnologiior de confecționare și finisare

3.3.1. Elaborarea proceselor tehnologice.Stabilirea

normei de timp, a normei de producție și a

necesarului de personal pentru fiecare fază

Procesele tehnologice se utilizează pentru realizarea unui model de produs existent, în condișiile retehnologizării sistemului de fabricație și a necesității adoptării altor termene de livrare a produselor, sau pentru lansarea unui nou model.

Punctele de plecare în vederea elaborării proceselor tehnologice de confecționare și finisare, constau în:

Analiza documentației tehnice;

Efectuarea seriei ”zero” și întocmirea propriu zisă a procesului tehnologic;

Implementarea procesului tehnologic și realizarea comenzii de serie;

Pentru aceasta este necesar a se parcurge următoarele etape:

Stabilirea fazelor tehnologice, grupate pe tipuri de repere, pe realizarea subansamblelor și pe asamblarea produsului;

Stabilirea normei de timp, a normei de producție și a necesarului de personal pentru fiecare fază;

Stabilirea dotărilor tehnice necesare.

Pentru a stabili fazele necesare se pornește de la descompunerea produselor de îmbrăcăminte în elementele componente, respectiv a elementelor în repere sau detalii.

Se vor stabili apoi fazele de prelucrare a detaliilor, urmate de fazele de asamblare a acestora și de finisare a produsului.

Prin definiție norma de timp (Nt) reprezintă timpul stabilit unui executant cu calificarea corespunzătoare, pentru efectuarea unei lucrări, în condițiile tehnico-organizatorice precizate ale locului de muncă. În cazul confecțiilor textile se exprimă în min/buc.

Metodele de stabilire a normei de timp pot fi realizate:

Prin înregistrări directe- cronometrare, fotografiere, fotocronometrare;

Prin ănregistrări indirecte- observări instantanee, măsurarea timpului pe microelemente.

Etapele parcurse pentru fiecare metodă sunt:

Pregătirea măsurătorii;

Efectuarea măsurătorii;

Prelucrarea datelor.

Norma de producție (Np) se calculează cu relația:

Np = (buc/8h) (3.37.)

Necesarul de personal (M, m sau c) se calculează pentru munca desfășurată în colectiv, stabilindu-se astfel numărul de executanți care trebuie să execute o anumită operație, lucrare sau serviciu, în anumite condiții tehnico-organizatorice. Se calculează cu relația:

M,m,c = (muncitori) (3.38.)

Unde: M,m,c= numărul de muncitori ce realizează faze mecanice (M), manuale (m) sau de călcare, presare (c);

N’= capacitatea unei linii tehnologice, (302 buc/8h).

N’= muncitori

Proces tehnologic de confecționare – Tabel 3.2.

Proces tehnologic de finisare – Tabel 3.3.

3.3.2. Elaborarea grafurilor proceselor tehnologice

Graful procesului tehnologic cuprinde totalitatea fazelor necesare realizării unui produs. Fiecare fază va fi reprezentată de un nod care vo furniza informații referitoare la:

Conținutul fazei – prin numărul de ordine din procesul tehnologic de confecționare sau de finisare;

Utilajul sau mobiliarul tehnologic cu care se realizează faza respectivă – evidențiat prin simboluri grafice;

Relațiile de precedență între faze.

3.3.3. Cuplarea fazelor pe operații

Cu scopul de a se folosi întreaga capacitate a utilajelor și a executanților se va realiza o cuplare a fazelor în operații. Pentru acesta este necesar a se respecta următoarele indicații:

Fazele cuplate să se realizeze cu același utilaj, dispozitiv sau mobilier tehnologic, în cadrul aceluiași loc de muncă;

Numărul de muncitori însumat prin cuplare să fie un număr întreg sau să se apropie foarte mult de un număr întreg;

Fazele cuplate să nu necesite întoarcerea în flux a detaliilor și/sau a subansamblelor pe distanțe foarte mari;

Fazele manuela ce urmează a fi cuplate să aparțină aceleași zone de confecționare a produsului;

Se admit cuplări ale fazelor manuale cu faze de călcat interfazic;

Se admit cuplări ale anumitor faze manual-mecanice ce se desfășoară la una sau două mașini de cusut învecinate în fluxul tehnologic (ex: la o mașină de cusut nasturi și la o mașină de cusut butoniere).

Echilibrarea încărcării liniilor tehnologice depinde de corectitudinea cuplării fazelor în operații.

CAP. 4. CENTRALIZAREA NECESARULUI DE

MOBILIER ȘI UTILAJ TEHNOLOGIC

Stabilirea necesarului de dotări tehnice pentru secțiile productive se va face diferențiat, în funcție de tipul acestora, alegerea lor făcandu-se în paralel cu elaborarea tehnologiilor de fabricație.

Tabel 4.1.

CAP. 5. CENTRALIZAREA NECESARULUI DE PERSONAL

Avand la bază procesele tehnologice, precum și întreaga capacitate de producție pe perioadă dată, se va stabili necesarul de personal direct productiv în secțiile de bază (croit, confecționat și finisat) urmand ca în funcție de acesta să se stabilească apoi și alte categorii de personal.

Tabel 5.1.

Tabel 5.2.

CAP. 6. CONTROLUL CALITĂȚII PRODUSELOR

În funcție de modul de desfășurarea a activităților care participă la realizarea unui produs de îmbrăcăminte, se poate vorbi despre calitatea acestuia.

De-a lungul fluxul de fabricație al unui produs vestimentar se vor amplasa diferite puncte de verificare/control, și anume:

La recepția materiilor prime;

În cadrul secției de croi, după realizarea unor operații specifice;

În cadrul secției de confecționat, după asamblarea produsului;

În cadrul secției de finisat, verificat produs finit, etichetat, ambalat.

Nivelul calității produsului depinde de:

Compoziția fibroasă și calitatea materiilor prime si materialelor utilizate;

Tehnologia utilizată;

Calitatea execuției;

Cantitatea de produse executate;

Modul de tehnoprezentare a produsului.

CAP. 7. STABILIREA SUPRAFEȚELOR DE PRODUCȚIE ȘI DEPOZITARE

7.1. Amplasarea secțiilor și a dotărilor tehnice

Amplasarea dotărilo tehnice se face respectand succesiunea etapelor din cadrul fluxului tehnologic pentru secțiile de croit, confecționat și finisat.

Planșa de amplasare conține următoarele date:

Tipul dotării tehnice ( a utilajului, mobilierului tehnologic) notat prin simboluri si prezentate în cadrul unei legende;

Identificarea fazei sau operației din cadrul procesului tehnologic (pentru confecționare sau finisare).

Locurile de muncă se vor amplasa astfel:

În secția de croit – paralel cu direcția fluxului;

În secția de confecționat și finisat – perpendicular sau înclinat față de direcția fluxului.

Suprafețele secțiilor de producție se stabilesc ținand cont de dimensiunile standardizate ale clădirilor destinate întreprinderilor de confecții textile [8÷12]. Acestea pot fi prevăzute cu unul sau mai multe niveluri, forma lor fiind de tipul I, L, T sau U.

Distanțele de deservire a locurilor de muncă urmează a se stabili luand în considerare normele departamentelor întocmite în acest scop, din tabel:

Tabel 7.1.

Unde: Ltmax= lățimea maximă a mijlocului de transport, (800 mm);

ds= distanță de siguranță, (200 mm).

7.2. Stabilirea suprafețelor magaziilor

CAP. 8. ORGANIZAREA TRANSPORTULUI INTERN

Transportul intern se realizează în vedere asigurării locurilor de muncă din secțiile productive, cu materii prime sau semifabricate necesare conform schemei întocmite în fig.3.1. din acest punct de vedere este necesar a se stabili:

Traseele de deplasare care pot fi:

În cadrul magaziilor;

Între magazii și secțiile de producție;

Între secșiile de producție;

Între secțiile de producție și magazii;

Mijloacele de transport necesarem precum și tipul acestora, în funcție de materialele sau produsele ce urmează a se transporta, de cantitatea, dimensiunea și forma acestora, de lățimea culoarelor de trecere:

Cu acționare continuă – transportoare suspendate, benzi rulante, ș.a.;

Cu acționare discontinuă – cărucioare, electrocare, electrostivuitoare, ș.a.;

Pe orizontală/verticală – topogane, ascensoare.

Traseele stabilite sunt:

magazia de materii prime →sala de croit→secția de confecționat→secția de finisat→magazia de produse finite.

Mijloacele de transport adoptate în proiect sunt cu acționare atat continuă (tranportoare suspendate) cat și discontinuă (cărucioare).

CONCLUZII

Proiectul realizat arată cum se lucrează într-o întreprindere de confecții textile și care sunt toți pașii premergători realizării unui produs de îmbrăcăminte, în acest caz cel de pantaloni bărbați.

Se pleacă de la analiza produsului și a modelului, la adoptarea materiilor prime din care se realizează produsul vestimentar, calculul necesarului de materii atat prime cat și secundare și auxiliare, și la stabilirea regimului de lucru.

Odată facută recepția materiilor prime, am calculat necesarul de personal, utilaj si mobolier tehnologic in vederea întocmirii procesului tehnologic pentru confecționarea produsului. Și nu în ultimul rand stabilirea suprafețelor de producție și a magaziilor, și organizarea transportului intern.

BIBLIOGRAFIE

Mitu, S., Mitu, M. – Bazele tehnologiei confecțiilor textile, Ed. ”Gh. Asachi” Iași, 1998.

Mitu, S., Pintilie, E., Mitu, M. – Bazele tehnologiei confecțiilor textile, înrumar de lucrări practice, Ed. Performantica, Iași, 2003.

Neagu, I., Mitu, S. – Tehnologii de confecționare a îmbrăcămintei, Ed. Univ. ”L. Blaga”, Sibiu, 2000.

Neagu, I. – Studiul muncii în industria de confecții textile, Ed. Univ. ”L. Blaga”, Sibiu, 2001.

Neagu, I. – Mașini și instalații pentru croit și confecționat, Ed. Univ. ”L. Blaga”, Sibiu, 2002.

Papaghiuc, V., Nicolaiov, P. – procese, utilaje și instalații în confecții textile, îndrumar pentru proiectul de an, Ed. Rotaprint, Iași, 1986.

Ștefănuță, I. – Procese și mașini pentru industria confecțiilor textile, Ed. Universității ” Lucian Blaga” din Sibiu, 2001.

*** – Normativ departamental pentru proectarea depozitelor specifice întreprinderilor din industria ușoară, indicativ P.D. 47 (revizuit 1976).

*** – Norme departamentale privind stabilirea distanței de deservire a utilajelor în industria ușoară, Indicativ P.D. 186-78.

*** – STAS 8635-70 – Dimensionarea paletelor.

*** – STAS 1686-79 – Dimensionarea clădirilor în industria ușoară.

*** – Prospecte și cataloage ale firmelor prezentate.