. Technica Decontarilor Bancare Multilaterale In Perioada 1994 2003

INTRODUCERE

Sistemul de plăti realizat de BNR pentru România este consecinta instituirii intre anii 1992 si 1997, a unui cadru legal omogen ,bazat pe legile privind activitatea bancară din 1991.Printre altele ,aceste legi conferă societăilor bancare dreptul exclusiv de a emite si de a gestiona mijloacele de plată si definesc in mod explicit banca centrală-BNR-ca unica instituție cu funcție de reglementare in domeniul plătilor .

Incepând cu aprilie 1995,moment de la care a devenit operațional noul sistem al BNR –de fapt, până in prezent, singurul sistem de plăți interbancare de importanță si cumprindere natională-banca centrală a țarii a promovat in mod constant integrarea deplină intre toți participanții la acest sistem ,cărora le prestează servicii de decontare intermediară si finală -în calitate de clienți și cu scopul de a intensifica competitia intre aceștia , astfel incât să se obțină o imbunătățire a calității serviciilor bancare de plăți prestate de bănci agenților economici si populației si o sporire a utilizării fondurilor băncii centrale ca sursă a siguranței și stabilității intregului sistem financiar

Sistemul National de Plăti al BNR asigură rezolvarea , in aceasta formulă temporară si dictată de considerente istorice , a problemelor noncompetitive ale participanților , precum si satisfacerea unor interese publice majore , fara alternativă în a responsabiliza legal vreo altă instituție publică .

Realizările cele mai importante si fără precedent in istoria bancară a României, datorate Sistemului Național de Plăți al BNR , sunt:

Principalele instrumente de plată cunoscute pe plan mondial sunt accesibile utilizatorilor români într-o formă standardizată la nivelul contemporan;

Viteza decontărilor pe fiecare tip de instrument este normată comparabil cu legislația europeană si este efectiv egală ca medie cu realizările sistemelor similare occidentale

In anul 1997 ,rulajul anual al decontărilor finale si ultime prin BNR a fost echivalent cu de 4,59 ori PIB al țării,volum comparabil cu magnitudinea unor sisteme similare din economiile vest-europene ;

Plățile de mare valoare sunt decontate in ziua inițierii lor ;

Profesiunea bancară dispune de baze de date centralizate privind răuplatnicii si efectele activității frauduloase cu instrumente de plată , astfel încât Sistemul National de Plăți poate limita prin mecanismele sale de lucru, in orice moment al zilei , activitatea de decontări interbancare a agenților economici si altor persoane cu potențial de risc( în anul 1997s-au semnalat cca. 27 mii de incidente de plată , din care peste 5 mii cu cecuri refuzate la plată cu o valoare totală de 500 mld.lei, cauzate de 2300 persoane catalogate cu risc bancar , dintre acestea 1800 fiind puse în interdicție bancara

CAPITOLUL I

DIN TRECUTUL SISTEMELOR DE PLATI

Plățile fără numerar reprezintă principalul mod de existență a monedei fiduciare și probabil că de aceea cele două concepte se potențează asociativ în ultimele câteva sute de ani, fără a se putea disjunge totdeauna la nivelul simțului comun, dar contribuind la consolidarea mentalitații fiduciare a agentului economic și a fiecărui cetățean care devine investitor specializat în comerțul cu bani, asumându-și un risc pe care vrea și are elemente sociale să-l determine.

Este motivul pentru care s-a produs în ultimele decenii efectul globalizării si titrizării tranzactiilor si piețelor financiare, însoțit de o creștere relativă a funcționării acestora.

1.1.Din galeria strămoșilor

Preocuparea bancherilor pentru reducerea costului de operație este printre cele mai vechi și justificate, deoarece, alături de randamentul multiplicării fiduciare a depozitelor bănești , acesta reprezintă o a doua sursă principală de creștere a masei profitului. Costul transferului de fonduri în vederea finalizării plății are, pe de altă parte , o structură mai simplă decât acela al deciziei de plasament financiar, care presupune o doză mare de expertiză ,inovare și aport personal- elemente mai riscante ca efect asupra costului de operare al băncii.

Înființarea primelor case de compensație reprezintă o consecință a apariției și evoluției plăților fără numerar.

Apariția plăților fără numerar a avut loc din cele mai vechi timpuri utilizarea lor făcându-se sub diverse forme în cadrul diferitelor etape istorice.

Moneda,care la început a fost legată de o substanță, în decursul timpului a evoluat dematerializându-se în mod progresiv, ajungând sub forma monedei de hârtie, tinzând a deveni din ce în ce mai abstractă, înlocuind forma înregistrărilor în conturi și circulând prin transferarea sumelor între conturile respective, prin mijloace de plată fără numerar.

În economie se găsește deci, alături de moneda în numerar, o altă formă a monedei, mult mai importantă, care este moneda scripturală. Această formă a monedei, împreună cu moneda în numerar, constituie cele două sfere componente ale circulației monetare, aflate într-o strânsă și permanentă interdependență.

Existența și necesitatea monedei scripturale sunt confirmate și de importantul volum de plăți în continuă creștere ce se efectuează prin ea în toate țările. Se apreciează că în perioadele de prosperitate economică, în țările capitaliste, volumul plăților efectuate prin moneda scripturală a fost de 10 ori mai mare decât acela al plăților prin moneda în numerar.

Preocupările pentru aplicarea pe scară mai largă a compensării apar pe măsura amplificării vieții economice. Casele de compensații bancare se înființează mai târziu, pe măsură ce numărul băncilor și dimensiunile operațiunilor de decontări între agenții economici cresc, și anume la 1760 și 1773, ca asociații ale bancherilor din Edinburgh și Londra.

Amploarea vieții economice accelerează progresul manifestat prin angajarea în procesul de compensare a Băncii Angliei (1864) și în constituirea de case de compensație în principalele orașe : Manchester, Liverpool, Newcastle etc..

Și alte țări se angajează, paralel, pe acest făgaș al evoluției sistemului modern de plăți. Case de compensații se înființează în 1853 la New York, în 1872 la Paris, în orașele italiene (1881) și la Berlin (1883).

În țara noastră, zarafii, negustorii și cămătarii au fost aceia care au practicat pentru prima dată plățile fără numerar. Astfel, zarafii, pe lângă comerțul cu bani, se ocupau și cu primirea de depuneri spre păstrare, precum și cu efectuarea de plăți și transferuri de sume din ordinul deponenților.

De asemenea, și cămătarii dispuneau, pe lângă capitalul lor propriu, și de depunerile primite spre fructificare, pe care le foloseau pentru acordarea de împrumuturi, din care, în unele cazuri făceau și plăți la cererea celor care se împrumutau, sau chiar compensării de sume între ei.

Cu timpul, atât zarafii cât și cămătarii s-au transformat în bancheri care, ca urmare a creșterii producției capitaliste, au început să practice într-o mai mare măsură plățile fără numerar.

Cu toate acestea, caracteristic plăților fără numerar în țara noastră până în anul 1920 este faptul că acestea s-au folosit pe o scară restrânsă și nu a existat o preocupare în privința formelor de organizare și a extinderilor la nivel de economie.

După primul război mondial, creșterea inflației, cu greutățile și cheltuielile inerente transportului și manipulării cantităților mari de numerar, ridică în mod imperios restrângerea sferei circulației plăților în numerar și dezvoltarea sferei plăților fără numerar.

1.2. Casa de Compensatiuni din București la BNR

Ca urmare a reformei monetare din 1925 și a reorganizării BNR, în 1927 se reorganizează și Casa de Compensațiuni cu puncte de lucru /unități în sediile BNR de pe întreg teritoriul țării , dar fără o evidență centralizată a tranzacțiilor în documentele BNR, deoarece aceasta nu prelua nici un risc asupra sa atât în timpul zilei, cât și ulterior.

In esență, aranjamentul de compensare care a funționet din februarie 1920 până în 1 iulie 1927 presupunea un schimb bilateral de decontare de documente la sediile hotărâte de părți, soldul debitor net bilateral fiind acoperit printr-un cec tras asupra BNR decontat de acesta în 3 zile. Intervalul de decontare prea lung (deseori operațiunile trebuiau returnate și refăcute pentru unii membrii din cauza incapacității de plată ce se întâmpla în intervalul de decontare vreunui membru) iar pe parcursul celor 3 zile de fapt BNR era forțată să preia riscul de decontare al acestei virtuale “Case de compensațiuni a bancherilor din București”.

Reorganizarea prevăzută în noul regulament al “Casei de compensațiuni a băncilor din București “, aprobat de asociați la 17 mai și pus în aplicare la 1 iulie 1927, prevede mutarea lucrărilor la BNR într-un spațiu de întâlnire pus la dispoziția agenților de compensare de aceasta , cu decontare în aceeași zi, la sfârșitul ședinței conduse de un salariat al BNR . Practic s-a trecut la sistemul occidental modern de organizare a unor astfel de instituții sub autoritatea și de către banca centrală, sistem neschimbat și astăzi în cazul BNR.

Instituția fundamental modernizată în anul 1927 avea natura juridică –posibilă conform legislației timpului-de asociațiune de fapte fără personalitate juridică.

După cel de-al doilea război mondial, trecerea la sistemul monobancă a făcut să cadă în deseutitudine anumite mijloace de plată ( în special insrumentele de debit, precum cecul bancar), deoarece proprietatea unică de stat părea un mediu lipsit de riscuri de plată fiduciară . Creșterea exponențială a necesității serviciilor de decontărare bancară pe măsura refacerii economice postbelice și a industrionalizării într-o economie tot mai strict centralizată ca planificare și comandă , a determinat utilizarea în covârșitoare precădere a instrumentelor de credit (disoziția de plată ), uneori chiar fără inițiativa plătitorului , ci doar din deciziz unilaterală a statului ca organizator general al producției (dispoziția de încasare).

Circuiele de decontare, pentru a putea permite numeroase verificări și activitate pentru personalul birocratic în creștere, au fost preferate după modelul sovietic ca circuie de decontare brută , operație cu operație , în coverșitoarea majoritate prin BNR –agent de decontare al întregului sector de stat ,având în perioada 1946-1990 o rețea de sucursale și filiale de tip unică bancă comercială , destinată tuturor utilizatorilor în scop public, atât bugetar, cât și pentru economia productivă industrială , mai puțin investițiile .Banca centrală completa un careu de bănci specializate în finanțarea cheltuielilor curente dar mai ales, de investiții considerate aparte.

Examinarea activității băncilor membre cu continuitate în sistemul de compensare a subliniat un grad diferit de angajare în operațiuni.

Astfel, o parte din bănci reprezentând cca 50% din numărul lor se situează prin dimensiunile operațiunilor derulate la mai puțin de 1% din total. În același timp patru bănci mari: Banca Comercială Română, Banca Marmorosch-Blank, Banca de Credit Român și Banca Crissoveloni acopereau peste 2/3 din totalul operațiunilor Casei de Compensațiuni.

Aceste caracteristici exprimau deopotrivă diferența de potențial al băncilor, dar și un grad de bancarizare redus, în România de atunci, în sfera agenților economici și în special al populației.

Se poate aprecia că înființarea Caselor de Compensație în anul 1920, împreună cu crearea serviciului de viramente a pus bazele organizării sistemului de plăți fără numerar în România, înființarea Caselor de Compensație constituind începutul făcut în această direcție.

Compensarea descentralizată prezenta unele neajunsuri care afectau exercitarea controlului bancar prin leu, pe linia decontărilor – intreprinderile nu puteau accepta în prealabil plata, aceasta efectuându-se automat prin compensări reciproce pe seama unor credite acordate de către bănci fără posibilitatea evidențierii, controlului și remedierii cauzelor care au generat nevoie de credit.

In scopul resrumentele de debit, precum cecul bancar), deoarece proprietatea unică de stat părea un mediu lipsit de riscuri de plată fiduciară . Creșterea exponențială a necesității serviciilor de decontărare bancară pe măsura refacerii economice postbelice și a industrionalizării într-o economie tot mai strict centralizată ca planificare și comandă , a determinat utilizarea în covârșitoare precădere a instrumentelor de credit (disoziția de plată ), uneori chiar fără inițiativa plătitorului , ci doar din deciziz unilaterală a statului ca organizator general al producției (dispoziția de încasare).

Circuiele de decontare, pentru a putea permite numeroase verificări și activitate pentru personalul birocratic în creștere, au fost preferate după modelul sovietic ca circuie de decontare brută , operație cu operație , în coverșitoarea majoritate prin BNR –agent de decontare al întregului sector de stat ,având în perioada 1946-1990 o rețea de sucursale și filiale de tip unică bancă comercială , destinată tuturor utilizatorilor în scop public, atât bugetar, cât și pentru economia productivă industrială , mai puțin investițiile .Banca centrală completa un careu de bănci specializate în finanțarea cheltuielilor curente dar mai ales, de investiții considerate aparte.

Examinarea activității băncilor membre cu continuitate în sistemul de compensare a subliniat un grad diferit de angajare în operațiuni.

Astfel, o parte din bănci reprezentând cca 50% din numărul lor se situează prin dimensiunile operațiunilor derulate la mai puțin de 1% din total. În același timp patru bănci mari: Banca Comercială Română, Banca Marmorosch-Blank, Banca de Credit Român și Banca Crissoveloni acopereau peste 2/3 din totalul operațiunilor Casei de Compensațiuni.

Aceste caracteristici exprimau deopotrivă diferența de potențial al băncilor, dar și un grad de bancarizare redus, în România de atunci, în sfera agenților economici și în special al populației.

Se poate aprecia că înființarea Caselor de Compensație în anul 1920, împreună cu crearea serviciului de viramente a pus bazele organizării sistemului de plăți fără numerar în România, înființarea Caselor de Compensație constituind începutul făcut în această direcție.

Compensarea descentralizată prezenta unele neajunsuri care afectau exercitarea controlului bancar prin leu, pe linia decontărilor – intreprinderile nu puteau accepta în prealabil plata, aceasta efectuându-se automat prin compensări reciproce pe seama unor credite acordate de către bănci fără posibilitatea evidențierii, controlului și remedierii cauzelor care au generat nevoie de credit.

In scopul respectării principiilor de decontare fără numerar și a accelerării și simplificării operațiunilorde decontare se prevăd unele măsuri de îmbunătățire a utilizării formelor de decontare . Astfel, în cazul metodei de decontare prin acceptare se aduceau remedii în privința circulației documentelor și optimizării volumului de lucru și evidența , în sensul creșterii vitezei de circulație, economiei de imprimate și scăderii volumului exagerat de operațiuni efectuate de bancă sau de agenții economici:

Înlocuirea cererii de plată și a vechiului formular de factură , întocmite în patru , respectiv în șase până la zece exemplare, cu un singur document principal de decontare: factura-talon, urmând ca documentul de plată să fie utilizat însuși factura;

Prezentarea pentru decontare la bancă a documentelor de decontare era făcută obligatoriu în ziua expedierii/predării mărfii sau în cel mai târziu în ziua următoare( cu excepția unor cazuri reglementate special-banca se află în altă localitate sau alte motive bine justificate);

Acceptarea de decontare a facturilor de la 100 de lei în sus (față de 1000 lei anterior)prin solicitarea și a documentelor de expediție a mărfurilor în scopul accelerării circulației acestora , creditarea și debitarea conturilor de decontare efectuându-se într-o singură înregistrare indiferent de locul livrării ; în acest fel , plățile erau efectuate de către cumpărător numai după primirea și recepționarea mărfurilor, elimitându-se astfel posibilitatea anterioară , de a plăti în avans mărfuri necorespunzătoare,rducându-se astfel atât numărul litigiilor generate de astfel de situații , cât și , implicit numărul creditorilor și debitorilor din economie;

Legând plățile fără numerar de circulația mărfurilor și nu de circulația documentelor de plată, se prevăd măsuri clare și bine stabilite în ceea ce privește recepționarea mărfurilor, termenele de plată stabilite de acord cu banca, posibilitățile de amânare a plății , perioadele de păstrare a documentelor de decontare, posibilitățile de stornare a operațiunilor de creditare a documentelor de plată a documentelor de plată, metodologia refuzurilor totale sau parțiale de plată, metodele de înregistrare contabilă în conturile de decontare ținute la bănci, etc.

Pe linia aplicării principiului păstrării obligatorii la BNR a tuturor disponibilităților bănești ale intreprinderii, măsurile de organizare a decontărilor au dat băncii centrale posibilitatea exercitării unui control mai eficient asupra activității economice și financiare a intreprinderilor, întrucât a ușurat analiza acestei activități prin separarea în cont a fondurilor de producție de celelalte fonduri. Respectarea principiilor de bază ale decontărilor fără numerar, și anume primirea imediată de către furnizor a contravalorii mărfurilor livrate și efectuarea plății după verificarea de către cumpărător a modului cum furnizorul a respectat condițiile contractuale , duce , prin simplificarea operațiunilor bancare, la accelerarea operațiunilor de decontare, la eliberarea de resurse bănești în economie și dau băncii posibilitatea să folosească resurse în mai mare măsură pentru efectuarea analizei economice a intreprinderii.

1.3. Serviciul National de Viramente BNR

Inființată în 1880 ca bancă de emisiune, BNR nu s-a preocupat în primii ani și de perfecționarea circulației monetare. Erau mai importante regularizarea acesteia și impunerea semnului monetar al tânărului stat indepentent pe propiul său teritoriu, bântuit în exces de urmele trecerii atâtor culturi, civilizații și popoare care lăsaseră în urmă uzul monedelor lor și facuseră din echivalarea empirică și subiectivă a acestora o meserie aparte:zărăfia.

Prin înființarea Serviciului Național de Viramente la BNR- strămoșul legitim al întregii activități de decontări pe bază brută care se desfășoară astazi la nivel national de către BNR-autoritatea monetară și-a raționalizat și organizarea internă ,contul de virament devenind cont unic la BNR.Pe de altă parte , se ușura și serviciul de caserie și se diminuau cheltuielile cu fabricarea și controlul bancnotelor emise, scăzând uzura biltelor aflate în circulație. Este motivul pentru care s-a aplicat la început o politică simulativă constând în gratuitatea operației de virament în sine și acoperirea indirectă a cheltuielilor de funcționare a serviciului prin fructificarea disponibilului titularilor (care era permanent), precum și fructificarea fondului special de garanție minimă (sumă minimă pe care titularii erau obligați să o mențină în creditul contului de viramente, conform criteriului volumului de afaceri semestrial cu BNR și indecelui de bonitate a titularului).

Ulterior , din 1927, BNR menține gratuitatea numai pentru decontări în interiorul aceleași localități și introduce un comision pe tranșe între 0,1 și 0,5% ( dar reducând și garanția minimă la o sumă fixă care descrește după categoria de risc a titularului ) In principiu, volumul activității serviciuluiera nelimitat, atât din punct de vedere al operațiilor prezentate la plată, cât și al clientelei care cerea să deschidă conturi.

Autoritatea monetară se întrezărea însă și ea în toată această abordare tipică de bancă comercială pe o piață concurențială :nu trebuia arătat nici un motiv la respingerea cererii de deschidere a contului la BNR, cerere care “ în scopul de a împiedica pătrunderea între titulari a persoanelor cu activitate și intenții dubioase” era denumită declarație de participare și care cumprinde angajamentul de respectare a regulilor BNR și fișa specimenelor persoanelor împuternicite să semneze pentru titular. Inițial, contul funcționa atât pe bază de instrumente de transfer debit (denumite cecuri de casă ale BNR de culoare roșie), cât și pe bază de instrumente de transfer credit (denumite cecuri de virament de culoare albă). Similar procedeelor de control al riscului în activitatea cu cecuri de astăzi, titularul care primea blanchete de cecuri de casă exonera BNR de orice răspundere și avea obligația să declare orice pierdere și să acopere orice pagubă provenite din “manipularea lor neglijentă”.

Tot similar “interdicției bancare” aplicate astăzi prin Centrala Incidentelor de plăți(CIP) la BNR , în 1926 contul de virament putea fi închis dacă titularii “în mod intenționat și repetat ar dispune de sume mai mari decât disponibilul contului. Nefiind accesibile mijloacele de comunicare și informatice de astăzi, însă, după o vreme sistemul de centralizare a informației despre persoanele cu risc, a fost înlocuit cu cel de evidență la purtător conform înscrierii operate de titulerr pe bună credință pe cotor, certicicată la folosirea filei următoare la BNR (sistem care a funcționat pentru cecuri până la înființarea CIP în 1996).

Serviciul Național de Viramnte al BNR nu și-a întrerupt activitatea practic până astazi (spre deosebire de casa de compensații).El se înscrie pe filonul autentic al tradiției paternaliste a BNR ,de modernizare continuă a plaților fără numerar cu efect național, asupra întregii comunități financiare de la noi.

Reformată major în 1940, 1949,1980 și 1994-1995, activitatea de decontări pe baze brute a înregistrat totuși numărul cel mai redus de schimbări principale și de concept operațional, fiind aproape liniar dependentă de accesul la mijloace de comunicare și prelucrare a informației de și pentru plăți.

Concluzii:

Tehnica decontărilori bancare a trecut prin ample modificări datoriră evenimentelor ce au conturat și diversificat activitatea bancară și anume:

În urma reformei monetare din 1925 și a reorganizării BNR s-a reorganizat Casele de Compensații cu unități în sediile BNR, practic s-a trecut la sistemul occidental modern de organizare a unor astfel de instituții sub autoritatea și de către banca centrală, sistem neschimbat și astăzi în cazul BNR.

După cel de-al doilea război mondial , trecerea la sistemul monobancă a făcut să cadă anumite mijloace de plată, deoarece proprietatea unică de stat părea un mediu lipsit de riscuri de plată.

Circuitele de decontare ,pentru a permite numeroase verificari au fost circuite de decontare brută, operație cu operație ,majoritatea prin BNR

Inființarea Sistemului Național de Viramente BNR a reprezentat raționalizarea activității monetare, a organizării interne, contul de viramente devenind cont unic BNR, ușurându-se serviciul de caserie și controlul bancnotelor emise.

CAPITOLUL II

TRASATURI ESENTIALE ALE FUNCTIONARII SISTEMELOR DE PLATI

2.1.Banca Nationala a Romaniei- “banca bancilor”- supravegheaza si participă la reglementarea si operarea sistemelor de plăți a tarii.

Desfășurarea plăților în România înseamnă implicit vehicularea instrumentelor de plată între bănci, respectiv a informațiilor cuprinse în aceste documente.

În conformitate cu aceste informații, în fapt dispoziții privind disponibilul din conturi, devine posibilă operarea lor, adică trecerea sumelor dintr-un cont în altul.

Plățile care se realizează între societățile bancare se pot derula fie între unitățile aceleiași societăți bancare, fie între societăți bancare diferite.

Astfel, putem vorbi de :

plăți interbancare – care grupează atât plățile cât și încasările rezultate în urma unei operațiuni comerciale sau necomerciale, efectuate între două unități bancare ce aparțin aceleiași societăți bancare;

plăți interbancare – care grupează plățile și încasările efectuate între două unități bancare care nu aparțin aceleiași societăți bancare.

Plățile intrabancare se efectuează prin sistemul propriu de decontare al fiecărei societăți bancare, sistem dezvoltat ca urmare a numărului de unități bancare ce constituie în plan sectorial o anumită societate bancară, iar plățile interbancare constituie obiectul Regulamentului nr.10 din data de 14 noiembrie 1994 al Băncii Naționale a României privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie.

Sistemul de decontare prin intermediul caselor de compensație, a documentelor bancare emise de băncile comerciale, a devenit operațional începând cu data de 03 aprilie 1995.

În esență este vorba de înlocuirea vechiului sistem, când la sediul central și la sucursalele BNR erau operate documentele băncilor “bucată cu bucată”, cu un nou sistem al “soldării pe net”.

Astfel,se centralizează prin intermediul celor 42 case de compensație, care funcționează în fiecare județ și în București, toate documentele de încasări/plăți ale unei bănci, la sfârșitul zilei rezultând un sold, fie de încasat (când încasările sunt mai mari decât plățile), fie de plată (când plățile sunt mai mari decât încasările).

Casele de compensație s-au înființat în baza Legii nr.31/1990 și funcționează pe baza autorizației și a Normelor de lucru specifice aprobate de aceasta.

Alături de celelalte funcții îndeplinite de BNR în economie și societate (emite, pune și retrage din circulație numerarul; este banca băncilor, pe care le autorizează să funcționeze pe teritoriul României; este casier și bancher – împrumutator sau creditor al bugetului de stat -al Ministerului Finanțelor); stabilește și conduce politica monetară a țării, stabilește și conduce politica valutară a țării; BNR îi revine și funcția de a supraveghea și participa la reglementarea și operarea sistemului de plăți al țării.

Supravegherea sistemului de plăți al țării, în general, și al plăților bancare, în special, în primul rând al celor fără numerar, este o consecință și un mijloc important de a înfăptui politica monetară și de menținere a stabilității monedei naționale, precum și a încrederii publice în sistemul bancar național.

Cel mai mare volum de plăți se formează pe canalele circulației bancare : de la BNR la băncile comerciale (plăți bancare “cu ridicata”) și de la acestea la agenții economici și, așa cum se afirmă tot mai mult în ultimul timp, direct către milioane de persoane fizice având conturi deschise în bănci (plăți bancare “cu amănuntul”).

Alături de acordarea de credite, transferurile și decontarea între conturile clienților este principalul serviciu pe care băncile îl prestează societății.

Neefectuarea intocmai si in timp a unei plati scade increderea persoanei care a ordonat-o in Bancă, instituție de interes public care s-a angajat să efectueze această operație pe baza unui contract de servicii comerciale.

Asemenea multor altor bănci centrale contemporane, încă în 1991, BNR a preluat inițiativa reformei sistemului de plăți fără numerar al țării. În acest sens , BNR a pregătit și a pus la dispoziție propria rețea interbancară care acoperă întreg teritoriul țării în cadrul unui program intern de mobilizare a tehnologiilor clasice de decontare manuală a instrumentelor de plată pe suport susținut prin efort investițional propriu desfășurat exclusiv în interes public.

În cadrul acestei acțiuni, BNR urmărește scopuri strategice ca :

accesul la mijloace eficiente de gestiune al riscului de faliment al oricărei bănci din cauza efectului de neplată la sfârșitul zilei a datoriilor acumulate din partea celorlalte bănci către aceasta (riscul zilnic de sistem datorat plăților reciproce interbancare),

crearea și dezvoltarea unei platforme de înnoire a instrumentelor de plăți fără numerar și a tehnologiilor de decontare a acestora

BNR a acționat în acest fel în interesul publicului larg, al clienților băncilor astfel încât să poată beneficia, în perspectiva următorilor ani, de noi forme și mijloace de plată atât la nivelul întreprinderilor cât și al fiecărui individ (cecuri, cartele bancare de debit și de credit, etc) chiar dacă BNR nu își va putea probabil permite alocarea de fonduri publice pentru astfel de produse comerciale pentru bănci. Printr-o astfel de întemeiere și impulsionare a reformei plăților comerciale bancare, BNR urmărește, în final, să transforme România dintr-o societate a numerarului într-una intens bancarizată, unde majoritatea plăților să poată avea loc prin intermediul sau cu sprijinul masiv al informaticii și telecomunicațiilor bancare, al plăților electronice la nivelul milioanelor de cetățeni ai țării.

În acest scop, începând din 3 aprilie 1995, BNR a reluat, după 5 decenii (dar cu aportul masiv al tehnicii contemporane de telecomunicații și pe fondul unui remarcabil efort cultural al personalului propriu), tehnologia de decontare prin compensare multilaterală netă a plăților interbancare efectuate între băncile comerciale în case de compensații deschise în sucursalele BNR.

Conform Legii sale, BNR poate presta ea însăși servicii de compensare și decontare a plăților între societățile bancare (denumite decontări interbancare) implicându-se deci, nu numai ca arbitru dar și ca participant în sistemele de plăți fără numerar ale țării.

BNR a început în 1995 organizarea și operarea de Case de Compensații teritoriale, pe risc și cheltuiala proprie, utilizând rețeaua sa interbancară (sucursalele sale și dotările proprii de telecomunicații) pentru transmiterea de mesaje de plăți ale băncilor comerciale, la tarife modice. De asemenea, dacă o bancă rămâne datoare celorlalte la sfârșitul zilei de plăți și nici o altă bancă nu o împrumută pentru a-și stinge debitul (ceea ce este obligatoriu la sfârșitul fiecărei zile bancare de plăți), BNR poate acorda credite pe termen de o zi lucrătoare pentru închiderea zilnică a pozițiilor debitoare de plăți ale societăților bancare față de ceilalți participanți la acest sistem de decontări multilaterale.

Astfel, BNR organizează din aprilie 1995, ședințe zilnice de compensare ale instrumentelor de plată în locațiunile sale din București și din reședințele de județ. În cadrul acestora, unitățile bancare afiliate la sistem pe baza propriului consimțământ își reunesc reprezentanții în fiecare zi pentru a face schimbul de documente de plată pe care și le adresează reciproc. Prin această tehnică, denumită compensare multilaterală netă, sunt schimbate practic datoriile reciproce ale băncilor participante în scopul accelerării transferului de fonduri între multitudinea lor de deponenți (clienți) respectiv : instituții publice, agenți economici și persoane fizice, astfel încât ceea ce trebuie decontat efectiv pe plan central să nu reprezinte decât soldul acelor datorii.

O astfel, de operație, care nu este altceva decât o raționalizare în fluxul tehnologiei de decontare (care altfel ar trebui să fie efectuată bucată cu bucată), face obiectul recentelor dezvoltări din BNR pentru revitalizarea culturală pe scară largă a întregii sale rețele interbancare.

De asemenea, BNR constituie, pentru moment, singurul organizator și furnizor necontestat de credite pe piața interbancară a creditului pe termen ultrascurt ( o zi lucrătoare), piață pe care, alături de BNR, prezintă oferta de credit și societățile bancare care își închid ziua de plăți cu sold pozitiv la compensarea finală.

2.2 SISTEME DE DECONTARE

Transferurile interbancare de fonduri pot fi decontate individual pe bază brută. In scopul reducerii necesarului de fonduri și al simplificarii mesajelor de schimb de plăți , băncile , în mod tradițional, s-au sprijinit pe aranjamente de compensare și decontare pe bază netă.

2.2.1.Sistemul de compensare

In cazul unui sistem de compensare băncile schimbă mesajele de plăți într-o singură locație denumită de regulă , casă de compensație. De asemenea ele pot să fie de acord să nu deconteze imediat fiecare transfer interbancar de fonduri lăsându-și creanțele și obligațiile să se acumuleze de-a lungul unei perioade de timp(de regulă o parte a zilei lucrătoare) după care,

la momentul decontării, transferă numai valoarea netă a obligațiilor lor unele față de celelalte . Această decontare are loc la sfârșitul zilei în evidențele unui agent de decontare comun,de obicei banca centrală(decontare în aceeași zi). Decontarea poate să aibă loc însă la una sau mai multe zile lucrătoare după ce pozițiile nete au fost calculate (decontare în ziua următoare) sau prin evidențele unei alte bănci (decontare prin conturi de corespondent).

La origine , casa de compensație a fost doar un loc central de adunare al mesagerilor bancari care își schimbau cecurile trase asupra altor bănci . In anumite cazuri casele de compensații erau ceva mai mult decât un loc de întâlnire unde se produceau schimburile de instrucțiuni de transfer , în fapt fiind locul unde se înregistrau obligațiile și creanțele interbancare de plată și unde fiecărui participant I se calcula poziția netă bilaterală sau multilaterală la sfârșitul zilei. Numeroase cazuri de case de compensații actuale sunt conforme acestei descrieri , în timp de în altele instrucțiunile de transfer sunt livrate pe suport magnetic , cum ar fi benzile magnetice , dischete sau sub forma mesajelor electronice transmise prin mijloacele de telecomunicații. In acest ultim caz, calcularea poziției nete a fiecărui participant și înregistrarea în conturi sunt realizate de către un computer central , cunoscut sub denumirea de casă de compensație automată.

2.2.2.Sistemul de decontare pe bază brută

In sistemele de decontare pe bază brută mesajele de plăți sunt schimbate între fiecare pereche de bănci ,multiplicându-se de aceea numărul de canale de comunicație . Totodată băncile decontează independent fondurile bănești pe care le încasează. In cazul prezentat pentru cele nouă transferuri interbancare de fonduri sunt schimbate nouă mesaje de plăți cu o valoare totală de 450 unități de cont. Dacă decontarea are loc prin conturi de corespondent , fiecare bancă trebuie să deschidă în evidențele sale un cont pentru fiecare din celelalte bănci.

2.2.3. Sisteme de decontare pe bază netă

In cazul decontărilor pe bază netă multilaterală se poate observa că modificările privind numărul de canale de comunicație potențial necesar este foaarte puțin modificat față de canalele de comunicație din cazul decontării pe bază brută. Ceea ce se modifică , în cazul decontării pe bază netă bilaterală ca urmare a compensării obligațiilor rezultate din diferitele transferuri de fonduri efectiv înregistrate în conturi . In această situație ,reducerea valorii este semnificativă ,fiind echivalentă cu 250 unități de cont , ceea ce semnifică faptul că necesitățile de lichiditate ale sistemului bancar pentru decontarea respectivelor operațiuni s-au redus cu aproximativ 50%.

O reducere suplimentară a valorii transferurilor interbancare de fonduri care urmează a fi decontate este obținută prin compensarea multilaterală a acestora. In acest ultim caz , numărul de canale de comunicație se reduce semnificativ (4) ,deoarece fiecare bancă trebuie să fie reprezentată la casa centrală de compensație sau să deshidă o linie de comunicație cu aceasta . Băncile care înregistrează poziții multilaterale net debitoare își acoperă obligațiile prin transferul fondurilor corespunzătoare către contul casei de compensație aflat în evidența agentului de compensare , de regulă, banca centrală. La rândul său , casa de compensație plătește toate fondurile pe care le-a încasat către băncile aflate în poziții multilaterale net creditoare. In exemplul prezentat , valoarea totală a fondurilor transferate către bănci este 130, ceea ce reaprezintă încă o reducere de aproximativ 50 % a valorii pozițiilor care urmează să fie decontate comparativ cu compensarea bilaterală. In numeroase cazuri , reducerea totală a valorii fluxurilor decontate printr-un sistem de decontare pe bază multilaterală netă comparativ cu valoarea totală a acelorlași fluxuri decontate printr-un sistem de decontare pe bază brută este aproximativ 90%.

Exemplu de sistem de transfer interbancar de fonduri cu decontare bilaterlă pe bază netă

Exemplu de sistem de transfer interbancar de fonduri cu decontare mulilaterlă pr bază netă

Modul de calcul al înregistrărilor unui sistem de decontare multilaterală pe bază netă pentru ordine de transfer credit.

Deoarece băncile decontează prin conturile deschise la un agent de decontare comun și necesarul de conturi de corespondent este, de asemenea , redus. Tabelul de mai sus indică modul de întocmire a evidenței înregistrărilor de către o casă de compensație. După cum se poate observa, suma totală a obligațiilor de plată ale băncilor este egală cu suma totală a creanțelor asupre tuturor băncilor. Cu alte cuvinte,suma tuturor pozițiilor net debitoare într-un aranjament de compensare aste întotdeauna egală cu suma tuturor pozițiilor multilaterale net creditoare. Acest mod de înregistrare sau de evidență a fluxurilor de fonduri ilustrează cu claritate problemele cărora trebuie să le facă față participanții la operațiunile unei case de compensații multilaterale, în cazul în care un participant cu o poziție net debitoare este în imposibilitatea de a-și acoperi obligațiile de plată în momentul stabilit pentru decontare.

2.2.4 Sisteme de procesare pe pachete

Un sistem de procesare pe pachete implică transmiterea și procesarea instrucțiunilor de transfer de fonduri ca seturi , la un unic moment de timp. Operațiunile casei de compensație manuale determină încadrarea acesteia în categoria sistemelor cu procesare pe pachete.Casele de compensație automate, de regulă , primesc și transmit instrucțiunile în pachete pe suporți magnetici(benzi magnetice, dischete, pachete de date electronice transmise prin mijloacele de telecomunicație) pe care le procesează în computere , la un anumit moment a zilei. Procesarea pe pachete , deși , în mod normal, este o caracteristică a sistemelor de decontare pe bază netă, ea poate fi totuși utilizată și pentru sisteme cu decontare pe bază brută.

2.2.5.Sistemul de procesare în timp real

In cazul sistemelor cu procesare în timp real , transmiterea și procesarea instrucțiunilor de transfer de fonduri au loc pe o bază individuală, în momentul în care sunt inițiate.Informațiile conținute în instrucțiunile care intră și ies din sistem sunt disponibile pe o bază continuă.Pentru a obține procesarea în timp real este necesară utilizarea mijloacelor moderne de telecomunicații și a facilităților de prelucrare electronică a datelor.

Procesarea în timp real este, de regulă , utilizată în sisteme de decontare pe bază brută, dar ea poate fi întâlnită și în sistemele cu decontare pe bază netă.Deoarece instrucțiunile de plată sunt procesate pe o bază continuă concomitent cu înregistrările în conturi, participanții și agentul de decontare pot monitoriza pe parcursul zilei pozițiile din propriile conturi,respectiv din conturile întregului sistem.

Ceea ce este important de subliniat este faptul că această informație are o importanță capitală atât pentru fiecare participant în parte, cât și pentru administratorul de sistem, deoarece le permite să gestioneze eficient și judicios traficul de plăți pe parcursul zilei.

Concluzii:

Sistemul de decontare prin intermediul caselor de compensații reprezintă obiectul Regulamentului nr.10/1994 al BNR ,operațiune desfășurată sub supravegherea BNR care participă la reglementarea și operarea sistemelor de plăți.

Inlocuirea vechiului sistem sistem (decontare bucată cu bucată) cu noul sistem al “soldării pe net” a reprezentat acțiunea BNR de a veni în interesul publicului larg, al clienților băncilor a.î. să poată beneficia de noi forme și mijloace de plată, urmărind să transforme Romania dintr-o societate a numeralului într-una intens bancarizată

Printre trăsăturile esențiale ale funcționării sistemelor de plăți se pot reda următoarele:

prin compensarea multilaterală netă, sunt schimbate datoriile reciproce ale băncilor participante în scopul accelerării transferului de fonduri ,după care la momentul decontării să se transfere numai valoarea netă a obligațiilor băncilor participante, urmând ca la sfârșitul zilei soldurile debitoare să fie acoperite fie împrumutându-se de la altă bancă, fie de la BNR..

transferurile pot fi decontate individual pe bază brută, dar în scopul reducerii necesarului de fonduri și al simplificării mesajelor de schimb, băncile s-au orientat pe aranjamente de compensare

în cadrul sistemelor de decontare brută și de decontare bilaterală netă , mesajele sunt schimbate între fiecare pereche de bănci, multiplicându-se canalele de comunicație, avantajul în cazul sistemului de decontare bilaterală netă în comparație cu sistemul de decontare pe bază brută fiind micșorarea necesarului de lichiditate ale sistemului bancar pentru decontarea respectivelor operațiuni, acesta reducându-se la jumătate.

CAPITOLUL III

MONOGRAFIA SISTEMULUI NATIONAL DE PLATI

3.1.Sub-sistemul de compensare multilaterală a plaților interbancare cu decontare netă.

După cum s-a arătat, efectuarea plăților în economie implică un amplu număr de participanți angajați în cadrul unor circuite sau subcircuite monetare tipice.

Efectuarea plăților înseamnă, în unele cazuri, ruperea circuitelor sau subcircuitelor respective, necesitând acte de transfer sau conversiune.

În condițiile extinderii generalizate a bancarizării, a cuprinderii agenților economici și persoanelor în sistemul bancar ca titulari de cont, efectuarea plăților între subiectele economice nu poate fi desfășurată decât prin cooperare între bănci prin sistemul de compensare a plăților.

Astfel, sistemele de compensare centralizează zilnic întregul circuit de plăți în întreaga economie națională și asigură stingerea acestora, primordial prin procedeul de compensare.

Compensarea reprezintă astfel, pe de-o parte, singura modalitate de a satisface relațiile de plăți între parteneri aflați în diferite părți ale țării și incluși în unul sau altul din circuitele sau subcircuitele monetare.

Compensarea tuturor sau majorității plăților monetare printr-un singur proces centralizat este forma cea mai economică de a asigura derularea plăților la modul operativ.

Compensarea desfășurată în sisteme centralizate organizate oferă condiții optime pentru încheierea circuitelor de plăți declanșate în mod spontan de titularii de cont răspândiți în întreaga țară. Încheierea normală a compensării înseamnă implicit stingerea tuturor plăților intrate în compensare. Se încheie astfel, un circuit al circulației monetare scripturale care a fost declanșat în etapa initializarii plăților. Viitoarea compensare va centraliza si va finaliza de asemenea, prin stingere un alt circuit al monedei scripturale.

Circuitele de compensare ale instrumentelor de plată, indiferent dacă acestea sunt de debit sau de credit, prevăd durate de timp diferite , în funcție de localizarea unităților bancare ale clienților plătitori și ale cliențilori beneficiari.

Evoluția numărului de ordine de plată compensate pe diferite circuite , luând drept exemplu perioada 1995-1998 cumprizând datele compensărilor multilaterale a plăților interbancare cu decontare netă demonstrează că circuitele cele mai des utilizate privind ordinele de plată sunt circuitele locale 53,33% și cele interjudețene 33,14%.

Circuitele de compensare ale instrumentelor de plată de debit, categorie în care sunt incluse cecurile,cambiile și biletelor la ordin prezintă o particularitate suplimentară față de cele privind instrumentele de plată de credit. Această particularitate derivă din necesitatea aplicării pentru acest tip de instrumente , a unor proceduri bancare care pornesc de la specificitatea ciclului de viață al acestora și pun accent pe verificarea nivelului disponibilităților bănești existente în contul clientului plătitor, anterior momentului stingerii creanței prin efectuarea plații. Pentru aceste instrumente aplicarea procedurilor bancare speciale determină circuite de compensare mai lungi decât cele privind instrumentele de plată de credit. Astfel, duratele maximale ale circuitelor de compensare ale cecurilor,cambiilor si biletelor la ordin variază de la trei zile cele cu circuit local, la nouă zile pentru cele cu circuit național.

Analizând ponderea utilizării circuitelor instrumentelor de plata de debit in perioada 1995-1998,se observă,că și in cazul instrumentelor de plată de credit,că cele mai frecvent folosite sunt circuitele locale 46,73% și cele interjudețene 37,37%.

Valoarea totală a instrumentelor de plată compensate în această perioadă , a fost de 318243 miliarde lei , cu o medie zilnică de apoximativ 300miliarde lei . Este evident că , în România , încă de la începutul perioadei de punere în aplicare a procedurilor bancare specifice compensării multilaterale a plăților cu decontare netă , preferința clienților bancari s-a îndreptat către utilizarea instrumentelor de plată de credit, fapt confirmat atât de ponderea numărului de instrumente de plată de credit , cât și valoarea acestora 86,95% , în totalul valorii instrumentelor de plată compensate, evoluția valorii instrumentelor de plată compensate fiind configurată în următorul tabel:

Un aspect interesant rezultat din analiza valorii medii a unui instrument de plată compensat relevă tendința clienților bancari de a utilza pentru efectuarea transferurilor cu valoare mai mare, ordinele de plată și nu cecurile. Astfel, se constată că valoarea medie a unui ordin de plată compensat, în această peroadă, s-a situat în jurul valorii de 8 milioane lei față de cea a unui cec care a fost de aproximativ 4 milioane lei. Acest fapt își găsește explicația în luarea în considerare, de către clienții bancari, a gradului de risc pe care îl are de suportat beneficiarul unui transfer bănesc în cazul utilizării instrumentelor de plată de debit, precum și a duratelor de timp mai mari necesare efectuării plăților prin intermediul acestora.

Evaluarea eficienței și calitații procedurilor de compensare multilaterală poate fi făcut și prin compararea numărului și valorii instrumentelor de plată refuzate la compensare care,exprimate prin alte cuvinte, reprezintă numărul și valoarea erorilor sau omisiunilor semnalate în timpul ședințelor de compensare. Analiza acestui indicator atât în valoare absolută, cât și ca nivel relativ, rezultat prin raportarea numărului și valorii refuzurilor la totalul numărului și valorii instrumentelor de plată compensabile pune în evidență un nivel extrem de scăzut atât al numărului de erori și omisiuni (0,43%) ,cât și al valorii acestora (0,41%) .

Se observă că in totalul numărului și valorii instrumentelor de plată compensabile refuzate , ponderea cea mai mare o dețin , în toți anii de funcționare a sistemului de compensare multilaterală a plaților interbancare cu decontare netă , instrumentele de plată de debit , ceea ce constituie încă un argument în favoarea afirmațiilor anterioare privind gradul sporit de risc al beneficiarilor acestui tip de instrumente.

Decontarea operatiunilor de compensare multilaterală ale celor 42 case de compensații ale băncii centrale, se desfășoară pe baza regulei conform căreia soldurilor nete ale conturilor unităților bancare participante, calculatela sfârșitul fiecărei ședințe de compensare de către fiecare casă de compensații în parte , sunt înregistrate zilnic, în conturile curente pe care acestea le su deshise la sucursalele Băncii Națioanle a României.Aceste solduri nete sunt apoi transferate în contul curent pe care fiecare bancă îl are deshis la Direcția Decontarii Operațiunilor Bancare din cadrul centralei Băncii Naționale a României , care în urma aplicarii unei a doua proceduri de compensare a pozițiilor nete bilaterale ale fiecărei bănci față de sub-sistemul de compensare multilaterală a plaților interbancare cu decontare netă, determină și decontează final și irevocabil soldurile nete ale compensării din ziua respectivă.

3.2. Sub-sistemul de compensare bilaterală a plaților cu decontare netă

Punerea în funcțiune la data de 3 aprilie 1995 a sistemului de compensare bilaterală a plăților cu decontare netă , constituie încă un rezultat firesc al exercitării , printr-o diversitate de forme , de către BNR, a funcției de “bancă a Băncilor și a Trezoreriei Generale a Statului “ , în cadrul legal stabilit pentru desfășurarea activității sale .

Datorită obiectivelor operațioanle pe care le urmărește zilnic sistemul de compensare bilaterală a plăților cu decontare netă constituie mecanismul prin care banca centrală pune efectiv în aplicare trei dintre principalele coordonate stabilite de Legea privind Statutul Băncii Nationale a României respectiv:

asigurarea emisiunii regulate a bancnotelor și a monedelor metalice,în vederea satisfacerii nevoii de numerar a țării;

ținerea în evidențele sale a contului curent a Trezoreriei Statului;

efectuarea operatiunilor de plăți si încasări între bănci.

Sistemul de compensare bilaterală a plăților cu decontare netă a fost constituit încă de la începutul perioadei sale de funcționare din următoareltrei componente principale:

operațiunile cu numerar ale băncilor în relația lor cu BNR

colectarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor Trezoreriei Generale a Statului;

decontarea finală și ultimă a soldurilor conturilor de corespondent menținute între anumite unități bancare cu acordul băncii centrale.

In plus față de aceste trei componente principale, prin sistemul de compensare bilaterală a plăților cu decontare netă sunt decontate plățile și încasările în care plătitorului sau beneficiarul sumei unui cec sau al unui ordin de plată este însăși BNR.

Derularea operațiunilor de încasări și plăți curente prin contul general al Trezoreriei Statului se efectuează de către BNR prin intermediul Direcției Decontării Operațiunilor Bancare, pentru contul Trezoreriei Centrale din Ministerul Finanțelor și de către toate sucursalele băncii centrale pentru conturile curente ale trezoreriilor județene din cadrul serviciilor pubilce descentralizate ale Ministerului Finanțelor.

3.3.Sub-sistemul de decontare finală în regim special

Sub-sistemul de decontare finală în regim special a fost conceput să funcționeze prin două componente principale , prima fiind destinată decontării fianale și irevocabil, în conturile curente ale băncilor , a operațiunilor de plăți și încasări interbancare,compensate multilateral de către casele de compensații , iar a doua fiind alocată efectuării decontărilor interbancare ale instituțiilor financiar-bancare al căror obiect de activitate este de importanță națională , sau a unor bănci aflate într-un regim special de supraveghere a plăților.

Procedurile bancare privind cele două componente menționate au fost concretizate prin emiterea , de către BNR , în luna octombrie 1996, a Regulamentului nr.8/1996 privind regimul de decontare specială și autorizarea caselor de compensații interbancare, al cărui obiectiv de bază l-a constituit asigurarea stabilității Sistemului Național de Plăți în condițiile în care urma, în principal,să deconteze final operațiuni de plăți compensate multilateral de către alte instituții , sau operațiuni ale unor bănci aflate în situații critice privind lichiditatea.

Procedurile bancare instituite prin Regulamentulnr 8//1996 privind regimul de decontare specială și autorizarea caselor de compensații interbancare,urmăresc evitarea producerii de oscilații imprevizibile în procesul de decontare finală și ultimă prin conturile curente , aflate în evidența băncii centrale, aparținând băncilor implicate în efectuarea plăților și încasărilor clienților lor, parteneri de tranzacționare în piețele secundare de capital. Necesitatea evitării producerii unor astfel de situații datorită efectelor negative pe care acestea le pot avea asupra exercitării în bune condiții a funcției băncii centrale de împrumutător de ultimă instanță pentru sistemul bancar și respectiv, periclitarea punerii în aplicare a obiectivelor politicii sale monetare.

Băncile participante au obligația să fie de acord , ca pe baze contractuale , să intre în scheme comune de împărțire a riscurilor , care sunt puse în funcțiune în cazul apariției imposibilității acoperirii de către o bancă participantă la o anumită casă de compensație interbancară , prin disponibilități bănești sau prin garanții proprii constituite la BNR , a soldului debitor al contului său de rezultat din decontarea acestor operațiuni.

3.4. Acoperirea datoriilor reciproce între bănci

Compensarea implică, cu necesitate, utilizarea creditului și desfășurarea unor operațiuni tipice pe piața interbancară.

Pentru a înțelege procesul trebuie să analizăm unele din momentele deja parcurse.

Să examinăm condițiile în care băncile participante la compensare sunt puse în situația de a-și procura resurse pentru a satisface cerințele rezultate din compensare.

În primul rând, soldul din compensare nu decurge dintr-un act de voință a băncii, ci este rezultatul operațiunilor dispuse de clienții băncii ,în corelare cu deciziile de plăți operate de partenerii clienților băncii, care își au conturi deschise la alte bănci.

O bancă cu același nivel al depozitelor,in funcție de dimensiunile monetare ale încasărilor și plăților clienților săi poate fi excedentară sau deficitară, în ziua respectivă, vis-avis de celelalte bănci.

Dacă notăm cu I și P încasările și plățile unei bănci putem avea :

fie o situație excedentară, când I > P ;

fie o situație deficitară, când I < P.

Pentru fiecare zi situația poate fi alta,în funcție de fluxurile de încasări și plăți ale băncii respective.

Deci, deficitul și excedentul este un fenomen monetar ce decurge din actele normale, dar necorelate cu banca, ale clienților băncii, și actele partenerilor clienților băncii, pe care de asemeni banca nu le poate prevede.

Deci banca trebuie să facă față în cazul unei situații deficitare, unui fenomen conjunctural trecător. Si situațiile inverse au, de fapt, același caracter.

Astfel, în mod firesc izvorul resurselor necesare băncilor deficitare pot fi chiar, băncile participante la compensare, care au devenit și ele, pe neașteptate excedentare, în aceleași condiții conjuncturale.

Este firesc să se constituie aici o piață a creditului cu funcționare tipică, zilnică, specifică unde apar :

pe de o parte, băncile deficitare din compensație ca solicitanți, și

pe de altă parte băncile excedentare de compensație, ca ofertanți.

Astfel, se va proceda la redistribuirea resurselor excedentare prin credite pe termene foarte scurte și scurte, în condiții de piață :

cu dobânzi negociate zilnic in funcție de jocul cererii și al ofertei;

cu intermediari specifici denumiți curtieri;

cu influența substanțială a Băncii de Emisiune care joacă adesea un rol regulator.

Rolul Băncii de Emisiune este de a asigura o redistribuire a resurselor între bănci, normală, fără tensiuni. Funcție de această cerință și funcție de orientările privind dezvoltarea economiei, Banca de Emisiune își va formula o proprie politică monetară și de credit, respectiv își propune să determine diminuarea sau expansiunea creditului în economie.

Astfel, Banca de Emisiune poate să-și exercite intervenția sa în economie:

fie prin nivelul dobânzii la care ea este dispusă să acorde credit, și prin care influențează într-un sens evoluția de piață a dobânzii;

fie prin stabilirea unui anumit volum de credit care îl acordă economiei, contribuind astfel la majorarea nivelului ofertei și implicit la stabilirea unui preț al creditului, în funcție de oferta majorată și nivelul dat al cererii.

Astfel, rezultă că o parte importantă a creditelor contractate e băncii cu partenerele lor (alte bănci comerciale sau Banca de Emisiune) sunt credite decurgând din operațiunile de plăți dispuse de clienți. Aceste credite devin necesare pentru a asigura încheierea și stingerea circuitelor de plăți într-un moment dat (o zi operativă) în economie.

În condițiile în care toate datoriile între bănci determinate de stingerea operațiunilor de plăți dispuse de client au fost acoperite, a fost parcursă o etapă distinctă a raporturilor valorice între subiectele economice. Efectuarea, respectiv stingerea plăților către diferiți beneficiari, asigură acestora reconstituirea fondurilor avansate pentru derularea proceselor de producție și distribuție.

În acest cadru în care relațiile de plăți între subiecții economici au fost satisfăcute, ca o consecință a acoperirii datoriilor reciproce între bănci, întreaga economie națională este în măsură să inițieze noi procese economice și în consecință noi plăți, care vor avea o rezolvare succesivă similară și care vor sprijini și facilita, în consecință, continuitatea proceselor economice.

3.5. Cadrul legal privind funcționarea caselor de compensație în România

Reglementările BNR privind modalitățile de transfer și proceduri de operare ale sistemelor de plăți.

Legea care stă la baza funcționării caselor de compensație din România este: Regulamentul nr.10/1994 al Băncii Naționale a României modificat prin Circulara nr.34/04.08.1995 al Băncii Naționale a României.

Obiectul acestui regulament îl constituie compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie.

Termeni utilizați în cuprinsul acestui regulament:

Plata reprezintă orice operațiune atât de plată cât și de încasare, rezultată în urma unei operațiuni comerciale sau necomerciale realizată de o unitate bancară pentru contul unui client al său.

Plata fără numerar reprezintă orice plată efectuată prin dispoziție, cesiune, virament în unitatea monetară națională ( leu ), fără însă a întrebuința moneda în forma sa concretă ( bilete de bancă și monedă metalică ).

Plata intrabancară reprezintă o plată efectuată între două unități bancare care aparțin aceleiași societăți bancare.

Plata interbancară reprezintă o plată efectuată între două unități bancare care nu aparțin aceleiași societăți bancare.

Plata locală reprezintă o plată efectuată între două unități bancare situate în aceeași localitate.

Plata intrajudețeană reprezintă o plată efectuată între două unități bancare situate pe teritoriul aceluiași județ, dar nu în aceeași localitate.

Plata interjudețeană reprezintă o plată efectuată între două unități bancare situate pe teritoriul a două județe.

Compensarea multilaterală interbancară reprezintă modalitatea de calcul a obligațiunilor și creanțelor fiecărei societăți bancare față de toate celelalte societăți bancare participante la compensare, modalitate care stă la baza decontării pe bază netă.

Societatea bancară reprezintă orice societate bancară autorizată de Banca Națională a României.

Unitatea bancară reprezintă o subunitate a unei societăți bancare, unitate autorizată de Banca Națională a României.

Unitatea bancară inițiatoare reprezintă unitatea bancară care ordonă o plată fără numerar pentru contul unui client al său, sau în numele și pe contul său propriu, având astfel inițiativa începerii unei operațiuni de plată fără numerar.

Unitatea bancară prezentatoare reprezintă unitatea bancară care introduce în compensare instrumente de plată pe suport de hârtie primite de la o unitate bancară inițiatoare aparținând aceleași societăți bancare.

Unitatea bancară primitoare reprezintă unitatea bancară care primește din compensare instrumente de plată pe suport de hârtie, care sunt destinate unei alte unități bancare aparținând aceleași societăți bancare.

Unitatea bancară destinatară reprezintă unitatea bancară care primește din partea unei unități bancare inițiatoare o plată fără numerar ( prin ordin de plată ) sau care primește ordinul de a efectua o plată fără numerar ( prin CEC ); unitatea bancară destinatară finalizează o operațiune de plată fără numerar.

Instrumentul de plată de debit reprezintă instrumentul de plată care circulă de la unitatea bancară a beneficiarului către unitatea bancară a plătitorului, având ca efect debitarea contului plătitorului și creditarea contului beneficiarului.

Instrumentul de plată de credit reprezintă instrumentul de plată circulă de la unitatea bancară a plătitorului către unitatea bancară a beneficiarului, având ca efect debitarea contului plătitorului și creditarea contului beneficiarului.

Ziua de compensare (c) reprezintă ziua lucrătoare în care se desfășoară ședința de compensare și pe baza căreia se calculează intervalele obligatorii de procesare a plăților interbancare.

Compartimentele organizatorice din cadrul Băncii Naționale a României competente să efectueze compensare multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie sunt Oficiul Central de Plăți și Decontări Bancare din centrala Băncii Naționale a României și Oficiile Teritoriale de Plăți și Decontări Bancare situate în fiecare județ.

Pentru efectuarea operațiunilor de compensare, fiecare societate bancară va fi reprezentată de o singură unitate bancară și va avea deschis un singur cont în fiecare loc de desfășurare a compensării, conform principiului “un cont – o bancă”.

Concluzii:

Pe baza situațiilor reprezentând datele compensării multilaterale în perioada 1995-1998 s-au concluziont următoarele:

Documentele de credit-ordinele de plată-cele mai frecvent folosite sunt pe circuite locale(43,73 %) și interjudețene (37,37%)

Documentele de debit-cecuri,ordine de plată, bilete la ordin-cele mai frecvent folosite sunt pe circuite locale (43,73 %) și interjudețene (37,37%)

Comparând instrumentele de plată compensate, ponderea instrumentelor de credit cât și valoarea acestora este mai mare(86,95%), instrumentele de debitt reprezentând doar 13,05% ceea ce demonstrează că agenții economici au o mai mare încredere în instrumentele de credit

Comparând instrumentele de plată refuzate, ponderea cea mai ridicată o reprezintă instrumentele de debit-61,9%.

CAPITOLUL IV

ANALIZA FUNCȚIONARII CASELOR DE COMPENSAȚIE

4.1 Obiectul compensării multilaterale.

Obiectul compensării multilaterale îl constituie plățile interbancare fără numerar pe suport de hârtie care au o valoare mai mică de 500.000.000 lei exclusiv. Fac excepție plățile interbancare efectuate cu cecuri care, indiferent de valoarea lor, sunt introduse în mod obligatoriu în compensarea multilaterală.

Termenele și intervalele de timp stabilite pentru efectuarea, compensarea și decontarea plăților interbancare sunt obligatorii și se calculează în funcție de ziua de compensare ( c ).

Termenele și intervalele sunt maximale și sunt exprimate în zile lucrătoare.

Instrumentele de plată compensabile sunt:

ordinul de plată;

cecul barat, denumit în continuare cec;

cambia;

biletul la ordin.

Unitățile bancare prezentatoare au obligația prezentării în compensare a instrumentelor de plată compensabile primite prin rețeaua intrabancară.

Pentru a fi acceptate în compensare, este obligatoriu ca toate instrumentele de plată compensabile să conțină și să aibă completate toate elementele obligatorii de pe față și verso-ul acestora prevăzute de reglementările în vigoare.

Pot fi incluse în compensarea multilaterală, ca urmare a verificării lor în ședința de compensare, de către agenții de compensare a unității bancare primitoare (destinatari ), instrumentele de plată aflate în una din situațiile de mai jos:

instrumentele de plată compensabile al căror conținut și/sau formă sunt contrare prevederilor legii și reglementărilor în vigoare și/sau care nu au completate toate rubricile.

instrumentele de plată compensabile care reprezintă modificări sau adăugiri privind:

suma plății;

numele și/sau numărul contului plătitorului și/sau beneficiarului;

numele și/sau numărul codului unității bancare a plătitorului și/sau unității bancare a beneficiarului;

data plății ( p ), în cazul ordinelor de plată.

instrumente de plată compensabile care reprezintă diferite condiționări privind efectuarea plății ( dobânzi, penalități );

instrumente de plată compensabile de debit ( cecuri ) care nu sunt însoțite de borderouri de încasare a cecurilor.

4.2 Pregătirea ședinței de compensare

Pregătirea ședinței de compensare se realizează prin efectuarea a patru etape de operațiuni:

etapa a I-a

Instrumentele de plată sunt grupate, de către unitățile bancare inițiatoare (prezentatoare), pe unități bancare destinatare (primitoare), și în cadrul acestora, pe instrumente de plată compensabile, de debit și de credit.

Instrumentele astfel grupate alcătuiesc pachete de instrumente de plată compensabile iar numărul maxim al instrumentelor care compun un pachet este de una sută (100).

În vederea prezentării la compensare se pregătesc plicuri în care se vor introduce pachetele de instrumente compensabile după care ele se vor sigila.

Fiecare pachet este însoțit, în mod obligatoriu, de o bandă de control totalizatoare a sumelor înscrise pe instrumentele pe care le conține. Totalul fiecărei benzi de control este preluat într-o dispoziție centralizatoare.

Dispoziția centralizatoare poate fi de două tipuri:

dispoziție centralizatoare de încasare(anexa 1), care totalizează sumele înscrise pe cecuri;

dispoziție centralizatoare de plată (anexa 2), care totalizează sumele înscrise pe ordinele de plată;

Dispoziție centralizatoare de încasare se întocmesc în patru exemplare, având același conținut, destinația fiecărui exemplar fiind următoarea:

exemplarul vernil (nr.4) este păstrat de unitatea prezentatoare, constituind document justificativ pentru operațiunile sale;

exemplarul roz (nr.3) este remis, în cadrul ședinței de verificare, unității bancare primitoare, constituind document justificativ pentru operațiunile sale;

exemplarul roz (nr.2) este remis, în cadrul ședinței de compensare, unității bancare primitoare, în vederea compensării instrumentelor de plată compensabile de debit (cecuri) prezentate anterior;

exemplarul alb (nr.1) este remis, în cadrul ședinței de compensare, inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate în borderourile dispozițiilor centralizatoare sau în formularul de compensare ale unității bancare prezentatoare.

Dispozițiile centralizatoare sunt, în mod obligatoriu, dactilografiate sau editate și completate pe calculator.

Documentele componente ale unui plic remis unității bancare primitoare (destinatare) sunt prezentate în mod obligatoriu, în următoarea ordine:

dispoziția centralizatoare de plată sau încasare,

banda de control,

instrumentele de plată compensabile.

etapa a II-a

Pe baza dispozițiilor centralizatoare, unității bancare prezentatoare (inițiatoare) complectează câte un borderou al dispozițiilor centralizatoare pentru o unitate bancară primitoare (destinatară).

În cazul în care unitatea bancară prezentatoare (inițiatoare) întocmește o singură dispoziție centralizatoare pentru o unitate bancară primitoare (destinatară), nu este necesară completarea borderoului dispozițiilor centralizatoare.

Borderoul dispozițiilor centralizatoare se întocmește în trei exemplare, având același conținut, destinația acestora fiind următoarea:

exemplarul vernil (nr.3) este păstrat de unitatea prezentatoare, constituind document justificativ pentru operațiunile sale;

exemplarul roz (nr.2) este remis, în cadrul ședinței de compensare, unității bancare primitoare (destinatare), constituind document justificativ pentru operațiunile sale;

exemplarul alb (nr.1) este remis, în cadrul ședinței de compensare, inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate în borderourile dispozițiilor centralizatoare sau în formularul de compensare ale unității bancare prezentatoare.

Borderoul dispozițiilor centralizatoare de încasare (anexa 3) cuprinde dispozițiile centralizatoare de încasare ale instrumentelor de plată compensabile de debit (cecuri) prezentate anterior în vederea verificării.

Borderoul dispozițiilor centralizatoare de plată (anexa 4) cuprinde dispozițiile centralizatoare de plată ale instrumentelor de plată compensabile de credit (ordine de plată) prezentate în vederea compensării.

Borderoul dispozițiilor centralizatoare sunt, în mod obligatoriu, dactilografiate sau editate și completate pe calculator.

etapa a III-a

Instrumentele de plată compensabile primite de la unitățile bancare prezentatoare sunt analizate de către unitățile bancare destinatare (primitoare) în vederea acceptării sau refuzării lor.

Acceptarea unui CEC, cambie sau bilet la ordin poate fi parțială și poate fi făcută în limita disponibilului existent în contul plătitorului (trăgătorului).

Refuzul instrumentelor de plată compensabile poate interveni în urma:

faptului că nu au fost completate toate rubricile sau al căror conținut și/sau formă sunt contrare prevederilor legii și reglementărilor în vigoare;

unor situații când prezintă modificări sau adăugiri privind suma plății, numele și/sau numărului contului plătitorului și/sau beneficiarului;

faptului că unitatea bancară respectivă nu este destinatara (primitoarea) unuia sau a mai multor instrumente incluse în pachetele adresate ei;

unor situații diverse legate de natura plății sau încasării ca: numere de conturi greșit înscrise, cecuri, cambii sau bilete la ordin false, lipsa sau neconcordanța semnăturilor;

inexistenței disponibilului în contul clientului plătitor (în cazul cecurilor, cambiilor sau a biletelor la ordin).

Refuzul unui cec, cambie sau bilet la ordin poate fi parțial și poate fi făcut numai pentru diferența dintre suma cecului, cambiei sau biletului la ordin și disponibilul existent în contul plătitorului (trăgătorului).

Refuzul instrumentelor de plată compensabile se face, în funcție de ziua de compensare (c), astfel:

instrumentele de plată compensabile de debit (cec, cambie sau bilet la ordin) sunt refuzate de către unitățile bancare primitoare (destinatare) în ziua introducerii lor scriptice în compensare de către unitățile bancare prezentatoare (inițiatoare), deoarece ele au fost prezentate anterior în vederea verificării;

instrumentele de plată compensabile de credit (ordinele de plată) sunt refuzate în ziua imediat următoare a datei compensării sau în maximum cinci zile lucrătoare de la data compensării lor.

Refuzul unor instrumente de plată compensabile se consemnează în formularele denumite:

Refuz la plată (anexa 5) – în cazul refuzului cecurilor, cambiilor sau biletelor la ordin;

Refuz la încasare(anexa 6) – în cazul refuzului ordinelor de plată.

Fiecare formular de refuz este însoțit, în mod obligatoriu, de o bandă de control totalizatoare a sumelor înscrise pe instrumentele de plată compensabile refuzate.

Refuzul se întocmește în trei exemplare având același conținut, destinația lor fiind următoarea:

exemplarul vernil (nr.3) este păstrat de unitatea bancară prezentatoare (inițiatoare) a refuzului, constituind document justificativ pentru operațiunile sale;

exemplarul roz (nr.2) este remis, în cadrul ședinței de compensare, unității bancare primitoare (destinatare) a refuzului, constituind document justificativ pentru operațiunile sale;

exemplarul alb (nr.1) este remis, inspectorului de compensare, în cadrul ședinței de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele refuzate și preluate în formularul de compensare.

Pentru fiecare instrument de plată refuzat se completează, fără abrevieri, formularul de justificare al refuzului (anexa7) care se completează într-un singur exemplar și este remis împreună cu instrumentul de plată refuzat.

În cazul refuzului parțial al unui CEC, cambie sau bilet la ordin, formularul de justificare a refuzului se completează în două exemplare, cu următoarea destinație:

exemplarul 1 – se remite unității bancare prezentatoare (inițiatoare) împreună cu cecul, cambia sau biletul la ordin refuzat parțial;

exemplarul 2 – se păstrează de către unitatea bancară primitoare (destinatară) a respectivului cec, cambie sau bilet la ordin.

În această situație, pe ambele fețe ale formularului de justificare a refuzului, cât și pe cecul, cambia sau biletul la ordin respectiv se va menționa suma acceptată la plată în cifre și litere.

Refuzurile se grupează pe unități bancare primitoare (destinatare) și pe tipuri de refuz (la plată sau la încasare). Refuzurile se introduc în plicuri care trebuie să conțină următoarele:

refuzul la plată sau la încasare;

banda de control;

instrumentele de plată compensabile refuzate;

formularele de justificare a refuzurilor.

etapa a IV-a

După pregătirea instrumentelor de plată compensabile și a refuzurilor, unitățile bancare prezentatoare (inițiatoare) completează formularul de compensare (anexa 8)astfel:

pe baza borderourilor dispozițiilor centralizatoare, se completează rubricile “Sume de încasat” și “Suma de plătit”;

pe baza refuzurilor, se completează rubricile “Sume de încasat refuzate” și “Suma de plătit refuzate”.

Formularul de compensare se întocmește în două exemplare, având același conținut, destinația fiind următoarea:

exemplarul vernil (nr.2) este păstrat de unitatea bancară, constituind document justificativ pentru operațiunile sale;

exemplarul alb (nr.1) este remis, la sfârșitul ședinței de compensare, inspectorului de compensare, constituind document justificativ și de control pentru sumele totale preluate în formularul de compensare centralizator.

4.3. Desfășurarea ședinței de compensare

În fiecare zi lucrătoare se ține o ședință de obligatorie de compensare a plăților interbancare în centrala Băncii Naționale a României, în sucursalele acesteia si în Oficiile Teritoriale de Plăți și Decontări Bancare, în săli special amenajate și echipate în acest scop.

Ședința de compensare este condusă de un inspector de compensare sau de înlocuitorul acestuia, și se desfășoară între orele 1000 – 1100.

Fiecare societate bancară este obligată să delege, dintre angajații săi, pentru ședințele de compensare, câte un reprezentant pentru fiecare unitate bancară proprie care participă la compensare. Acest reprezentant se numește agent de compensare. Odată cu desemnarea agenților de compensare, societățile bancare vor stabili și câte un înlocuitor pentru fiecare dintre aceștia.

În caz de forță majoră, directorul unității bancare are dreptul să dea o împuternicire expresă de reprezentare, la ședința de compensare din ziua respectivă, unei alte persoane decât cei doi agenți de compensare.

Ședința de compensare este împărțită în două părți, fiecare parte cuprinzând mai multe etape.

PARTEA A I-A

Agenții de compensare ai fiecărei unități bancare se prezintă în sala de compensare cu pachetele de instrumente compensabile, borderourile dispozițiilor centralizatoare, refuzurile și formularul de compensare.

Inspectorul de compensare deschide ședința de compensare prin anunțarea datei compensării (c) și face prezența unităților bancare care participă la compensare.

În cazul în care constată lipsa reprezentantului uneia sau mai multor unități bancare, amână începere ședinței de compensare cu maximum 15 minute. Dacă și după trecerea acestui interval de timp constată lipsa reprezentantului uneia sau mai multor unități bancare, inspectorul de compensare anunță numele unității bancare absentă și dispune refacerea formularelor de compensare ale unităților bancare prezente prin eliminarea pozițiilor aferente unității bancare absentă.

Intre agenții de compensare ai tuturor unităților bancare care participă la ședință se realizează schimbul reciproc de plicuri conținând:

pachetele de instrumente compensabile de credit (ordine de plată);

dispozițiile centralizatoare și borderourile acestora, aferente pachetelor de instrumente de plată compensabile de debit (cecuri, cambii, bilete la ordin) prezentate anterior.

După primirea plicurilor cu pachetele de instrumente compensabile care sunt destinate unității bancare pe care o reprezintă, fiecare agent de compensare le desigilează și are următoarele obligații:

să verifice dacă unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea (destinatara) de drept a instrumentelor de plată compensabile;

să numere instrumentele de plată compensabile de credit pe care le conține fiecare pachet;

să verifice cu maximum de operativitate exactitatea totalurilor de pe benzile de control ale acestor pachete;

să verifice sumele preluate în borderourile dispozițiilor centralizatoare de încasare și de plată și totalurile acestora.

În situația în care unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea (destinatara) de drept a instrumentelor de plată compensabile de credit, numărul instrumentelor consemnat pe dispoziția centralizatoare de plată, exemplarul nr.2 (roz), corespunde cu numărul de instrumente de plată compensabile de credit existent fizic în pachet, totalul benzii de control este exact și corespunde cu totalul consemnat pe dispoziția centralizatoare de plată, agentul de compensare al unității bancare primitoare (destinatare) are obligația să verifice acest fapt, prin semnătură și ștampilă, agentului de compensare al unității bancare prezentatoare (inițiatoare), pe exemplarul nr.3 (vernil) al dispoziției centralizatoare de plată.

În situația în care unitatea bancară pe care o reprezintă nu este primitoarea (destinatara) de drept a instrumentului de plată de credit, numărul acestora existente fizic în plic nu corespunde cu numărul înscris pe dispoziția centralizatoare de plată, totalul benzii de control este eronat, prezintă omisiuni sau nu corespunde cu numărul înscris pe dispoziția centralizatoare de plată, agentul de compensare al unității bancare primitoare (destinatare) trebuie să consemneze acest fapt agentului de compensare al unității bancare prezentatoare (inițiatoare), acesta fiind obligat să facă modificările necesare pe toate cele trei exemplare ale dispoziției centralizatoare de plată și să semneze în dreptul modificărilor făcute.

În cazul modificării unor date pe o dispoziție centralizatoare de plată, agentul de compensare al unității bancare prezentatoare (inițiatoare) are obligația să opereze, în mod similar, respectiva modificare, atât pe cele trei exemplare ale borderoului dispozițiilor centralizatoare de plată, cât și pe cele două exemplare ale formularului de compensare, să refacă totalurile respective și să semneze în dreptul modificărilor făcute.

În cazul în care există posibilitatea ca, în cadrul aceleiași ședințe de compensare, un instrument de plată compensabil de credit dirijat greșit să poată fi redirijat către unitatea bancară care este primitoarea (destinatara) sa de drept, operațiunea se efectuează sub directa supraveghere a inspectorului de compensare, cu respectarea procedurilor de modificare a datelor cuprinse în formularistica de compensare.

în situația în care sumele preluate în borderoul dispozițiilor centralizatoare de încasare și totalurile acestora sunt corecte, agentul de compensare al unității bancare primitoare (destinatare) are obligația să certifice acest fapt, prin semnătură și stampila unității bancare pe care o reprezintă, agentului de compensare al unității bancare prezentatoare (inițiatoare) pe exemplarul nr.4 (vernil) al dispoziției centralizatoare de încasare, în partea dreaptă a rubricii “certificat”.

Să certifice exactitatea datelor preluate în borderourile dispozițiilor centralizatoare de plată și de încasare și totalurile acestora pe exemplarul nr.3 (vernil) al acestor borderouri aparținând unității bancare prezentatoare (inițiatoare)

După primirea pachetelor de instrumente de plată compensabile, agenții de compensare sunt obligați să înscrie sumele existente pe borderourile dispozițiilor centralizatoare care le sunt destinate, în formularul de compensare al unității bancare pe care o reprezintă.

Inspectorul de compensare preia de la fiecare agent de compensare totalurile obținute prin adunarea sumelor de încasat și a sumelor de plătit, înscriindu-le în formularul de compensare centralizator.

Inspectorul de compensare calculează totalul general al sumelor de plătit în compensare și totalul general al sumelor de încasat în compensare. Pentru ca prima parte a ședinței de compensare să se încheie, este obligatoriu ca aceste două totaluri generale să fie identice.

În situația în care cele două totaluri generale diferă, inspectorul de compensare solicită fiecărui agent de compensare, să refacă operațiunile matematice efectuate până în acest moment, urmărindu-se depistarea greșelii și modificarea datelor eronate înscrise în formularele de compensare și în formularul de compensare centralizator.

PARTEA A II-A

Între agenții de compensare ai unităților bancare participante se realizează schimbul reciproc de plicuri conținând:

refuzurile aferente instrumentelor de plată compensabile de credit (ordin de plată) care au fost compensate într-oi ședință de compensare anterioară;

refuzurile aferente instrumentelor de plată compensabile de debit (cec, cambie sau bilet la ordin) care au fost prezentate anterior și care sunt compensate în ședința respectivă de compensări.

După primirea plicurilor cu instrumentele de plată compensabile refuzate, fiecare agent de compensare desigilează plicurile și are următoarele obligații:

să verifice dacă unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea (destinatara) de drept a refuzurilor;

să verifice exactitatea totalurilor de pe benzile de control ale refuzurilor.

În situația în care unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea (destinatara) de drept a unui refuz, numărul de instrumente refuzate consemnate pe refuz, (exemplarul nr.2 – roz) corespunde cu numărul de instrumente refuzate existente fizic în plic și totalul benzii de control este exact și corespunde cu totalul consemnat pe formularul de refuz, agentul de compensare al unității bancare primitoare (destinatare) a refuzului are obligația să certifice acest fapt prin semnătură ți ștampilă, agentului de compensare al unității bancare care refuză pe exemplarul nr.3 (vernil) al refuzului.

În situațiile în care unitatea bancară pe care o reprezintă nu este primitoarea (destinatara) de drept a unui refuz, numărul de instrumente de plată compensabile refuzate existente fizic în plic nu corespunde cu numărul înscris pe formularul de refuz, totalul benzii de control este eronat, prezintă omisiuni sau nu corespunde cu cel înscris pe formularul de refuz, agentul de compensare al unității bancare primitoare (destinatare) a refuzului trebuie să semnaleze acest fapt agentului unității bancare prezentatoare (inițiatoare) a refuzului, acesta fiind obligat să facă modificările necesare pe toate cele trei exemplare ale refuzului și să semneze în dreptul modificărilor făcute.

după primirea refuzurilor, agenții de compensare ai unităților bancare primitoare (destinatare) ale refuzurilor sunt obligate să înscrie sumele existente pe acestea în formularul de compensare.

Inspectorul de compensare preia de la agenții de compensare totalurile sumelor de plătit refuzate, totalurile sumelor de încasat refuzate și soldurile din formularele de compensare, înscriindu-le în formularul de compensare centralizator.

Inspectorul de compensare calculează totalul general al sumelor de plătit refuzate, totalul general al sumelor de încasat refuzate, totalul soldurilor debitoare și totalul soldurilor creditoare obținute în urma compensării.

Pentru ca a doua parte a ședinței de compensare să se încheie, este obligatoriu ca, pe formularul de compensare centralizator totalul general al sumelor de plătit refuzate să fie identic cu totalul general al sumelor de încasat refuzate și totalul soldurilor debitoare să fie identic cu totalul soldurilor creditoare.

După stabilirea acestor egalități, agenții de compensare completează rezultatele finale pe formularele de compensare ale unităților bancare pe care le reprezintă.

Fiecare unitate bancară participantă prezintă un sold unic ca urmare a compensării, sold care poate fi debitor în cazul în care totalul sumelor de plătit este mai mare decât totalul sumelor de încasat sau creditor în cazul în care totalul sumelor de încasat este mai mare decât totalul sumelor de plătit.

Formularul de compensare al fiecărei unități bancare participante este semnat pe ambele exemplare de către agentul de compensare și certificat de inspectorul de compensare.

După certificarea rezultatelor compensării, inspectorul de compensare declară închisă ședința de compensare.

4.4.Prezentarea instrumentelor de debit (cecuri,bilete la ordin, cambii)

Prezentarea instrumentelor de plată compensabile de debit se face în sala de compensare după închiderea ședinței de compensare, între orele 1100 – 1130.

În vederea verificării lor, instrumentele de plată de debit sunt obligatoriu prezentate, anterior zilei de compensare, de către unitățile bancare prezentatoare (inițiatoare), unităților bancare primitoare (destinatare) și se desfășoară după următoarea procedură:

Plicurile conținând instrumentele de plată de debit și dispozițiile centralizatoare de încasare ( exemplarul nr.3 – roz) sunt înmânate de către agenții de compensare ai unităților bancare prezentatoare (inițiatoare), agenților de compensare ai unităților bancare primitoare (destinatare);

După primirea formularelor, fiecare agent de compensare le desigilează și are următoarele obligații:

să verifice dacă unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea (destinatara) de drept a instrumentelor de plată de debit;

să numere instrumentele de plată compensabile de debit pe care le conține fiecare pachet;

să verifice cu maximum de operativitate sumele preluate în dispozițiile centralizatoare de încasare (exemplarul nr. 3 – roz) și totalul acesteia;

să verifice existența borderourilor de încasare atașate la fiecare instrument de plată compensabil de debit.

În situația în care unitatea bancară pe care o reprezintă este primitoarea (destinatara) de drept a instrumentelor de plată compensabile de debit, numărul instrumentelor consemnat pe dispoziția centralizatoare de încasare (exemplarul nr.3 – roz), corespunde cu numărul de instrumente existent fizic în pachet, totalul benzii de control este exact și corespunde cu totalul consemnat pe dispoziția centralizatoare de încasare, agentul de compensare al unității bancare primitoare (destinatare) are obligația să certifice acest fapt, prin semnătură, agentului de compensare al unității bancare prezentatoare (inițiatoare), pe exemplarul nr.4 (vernil) al dispoziției centralizatoare de încasare, în partea stângă a rubricii “Certificat”.

În situația în care unitatea bancară pe care o reprezintă nu este primitoarea (destinatara) de drept a instrumentului de plată de debit, numărul de instrumente existente fizic în plic nu corespunde cu numărul înscris pe dispoziția centralizatoare de încasare, totalul benzii de control este eronat sau nu corespunde cu cel înscris pe dispoziția centralizatoare de încasare, agentul de compensare al unității bancare primitoare (destinatare) trebuie să consemneze acest fapt agentului de compensare al unității bancare prezentatoare (inițiatoare), acesta din urmă fiind obligat să facă modificările necesare pe toate cele patru exemplare ale dispoziției centralizatoare de încasare și să semneze în dreptul modificărilor făcute.

În cazul în care există posibilitatea ca, în cadrul aceleiași ședințe de verificare, un instrument de plată compensabil de debit dirijat greșit să poată fi redirijat către unitatea bancară care este primitoarea (destinatara) a sa de drept, această operațiune se efectuează cu respectarea procedurilor de modificare a datelor cuprinse pe formularistica de compensare.

După închiderea ședinței de compensare, într-un interval maxim de o oră (până la orele 1230), inspectorul de compensare are obligația să transmită către centrala Băncii Naționale a României, Direcția Plăți și Decontări Bancare, conținutul formularului de compensare centralizator.

4.5.Penalizări privind nerespectarea de către unitățile bancare a reglementărilor privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie.

Inspectorii de compensare stabilesc penalități unităților bancare, în următoarele cazuri:

întârzierea agentului de compensare la ședința de compensare până la 15 minute;

Neprezentarea sau întârzierea agentului de compensare cu mai mult de 15 minute determină, în mod obligatoriu, excluderea în ziua respectivă din compensare a unității bancare pe care o reprezintă;

Solicitarea modificării orarului ședinței de compensare, de către o unitate bancară sau de către o societate bancară, din motive care, ulterior, se dovedesc a fi nejustificate;

Trimiterea la ședința de compensare a unei alte persoane decât cele autorizate ca agent de compensare sau având o împuternicire expresă determină excluderea în ziua respectivă din compensare a unității bancare respective;

Încălcarea prevederilor privind pregătirea ședinței de compensare;

Completarea și/sau modificarea de către unitățile bancare a unor elemente sau rubrici ale instrumentelor de plată compensabile alocate completării de către plătitor (trăgător), fără a avea împuternicire scrisă din partea acestuia;

Completarea eronată a formularisticii de compensare, în afara ședinței de compensare și în cadrul acesteia, având drept consecință obținerea unor rezultate greșite și prelungirea ședinței de compensare;

Refuzul, din motive nejustificate, a instrumentelor de plată compensabile;

Nerespectarea de către unitățile bancare a prevederilor privind circuitele, termenele și intervalele de timp obligatorii ale plăților interbancare exprimate în zile lucrătoare;

Dirijarea greșită către o unitate bancară care nu este primitoarea (destinatara) de drept a unor instrumente de plată compensabile sau a unor refuzuri de peste patru ori într-o lună calendaristică.

Nerespectarea de către o unitate bancară care participă la compensare a reglementărilor privind compensarea multilaterală a plăților interbancare se constată de către inspectorul de compensare, care are obligația consemnării acestui fapt într-un proces verbal întocmit în cadrul ședinței de compensare respective. Procesul verbal se întocmește în trei exemplare, destinația lor fiind următoarea:

primul exemplar rămâne în arhiva sucursalelor Băncii Naționale a României sau a Oficiilor Teritoriale de Plăți și Decontări Bancare;

al doilea exemplar este transmis la centrala Băncii Naționale a României – Direcția Operațiuni Bancare

al treilea exemplar este înmânat agentului de compensare al unității bancare care a încălcat prevederile privind compensarea multilaterală a plăților interbancare pe suport de hârtie.

Unitatea bancară căreia I s-a întocmit proces verbal are dreptul de a face contestație în scris, depunerea acesteia urmând a se face în termen de zece zile calendaristice de la data întocmirii procesului verbal. Contestația se va depune la Direcția Operațiuni Bancare care o va analiza și va da o rezoluție în timp de cinci zile lucrătoare de la data depunerii sale.

După expirarea termenului de depunere a contestației sau a celui de analiză a acestuia, sumele rezultate din penalități sunt debitate automat din conturile curente ale unității bancare in cauză și sunt vărsate la bugetul de stat de către Banca Națională a României.

Concluzii:

Pregătirea sedinței de compensare se realizeză de către fiecare unitate bancară participantă la compensare, aceasta contând în:

centralizarea instrumentelor de plată pe unități beneficiare și pe tipuri de instrumente de plată;verificarea instrumentelor primite în compensare în vederea acceptării sau refuzării acestora;editarea dispozițiilor centralizatoare; borderourilor centralizatoare;refuzurilor și a formularului de compensare

Desfășurarea ședinței de compensare are loc la sediile BNR realizându-se în doua părți și anume:

în prima parte au loc schimburile reciproce de documente, verificarea acestora de către agenții de compensare,corectarea eventualelor neconcordanțe sau erori,centralizarea încasărilor și plăților de către inspectorul de compensare, această primă parte considerându-se finalizată dacă totalurile generale sunt identice.

în a doua etapă se realizează schimbul de refuzuri și stabilirea soldurilor unice ale fiecarei bănci.

după încheierea sedinței de compensare se trece la schimbul documentelor de debit.

Avantaje:

in cadrul sedintei de compensare se pot rezolva diverse nereguli privind dirijarea greșită a documentelor, prelucrarea eronată a documentelor sau refuzarea anumitelor instrumente greșit întocmite. In cazul unor situații de neînțelegeri, BNR funcționează în calitate de arbitru, având dreptul de a amenda băncile care au săvârșit încălcări ale Regulamentelor BNR.

Dezavantaje:

instrumentele de plată sunt prezentate doar a doua zi lucrătoare, prelungindu-se astfel decontarea respectivelor documente. Astfel , debitarea contului plătitor are loc cel puțin cu o zi înainte de executarea tranzacției , acest lucru reprezentând un dezavantaj atât pentru plătitor cât și pentru beneficiar.

CAPITOLUL V

ANALIZA CIRCUITELOR BANCARE

5.1. Circuitele ordinului de plată

5.1.1. Circuitul intrabnacar al ordinului de plată

În cadrul circuitului intrabancar al ordinului de plată putem avea următoarele situații:

5.1.1.1. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la aceeași unitate bancară situată în reședința de județ și care aparțin aceleași societăți bancare.

SC ”AUTONOVA” SA cu cont deschis la BCIT Sucursala Satu Mare, județul Satu Mare, emite un ordin de plată în data de 25.03.2004 in favoarea SC “COMAT” SA cu cont deschis la BCIT Sucursala Satu Mare,în valoare de 50.000.000 lei.

Ordinul de plată din acest circuit nu face obiectul compensării multilaterale a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie, etapele de decontare a acestuia fiind următoarele:

Clientul pătitor SC “AUTONOVA” SA remite ordinul de plată unității bancare BCIT Satu Mare la care are deschis cont curent, în data de 25.03.2004;

Unitatea bancară BCIT Satu Mare debitează contul clientului plătitor SC “AUTONOVA” SA și creditează contul clientului SC “COMAT” SA în data de 25.03.2004 cu suma aferentă ordinului de plată: 50.000.000 lei.

PREZENTAREA CIRCUITULUI INTRABANCAR LOCAL

5.1.1.2. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la unități bancare situată în județe diferite și care aparțin aceleași societăți bancare.

SC ”AUTONOVA ” SA cu cont deschis la BCIT Satu Mare, emite un ordin de plată în favoarea SC “ANTIBIOTICE” SA cu cont deschis la BCIT Iasi, în valoare de 100.000.000 lei.

Ordinul de plată din acest circuit nu face obiectul compensării multilaterale a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie, etapele de decontare a acestuia fiind următoarele:

Clientul pătitor SC “AUTONOVA” SA remite ordinul de plată unității bancare la care are deschis cont curent: BCIT Satu Mare, în data de 25.03.2004

Tot în data de 25.03.2004 unitatea bancară BCIT Satu Mare debitează contul clientului plătitor SC “AUTONOVA” SA și crediteaza contul beneficiarului SC”ANTIBIOTICE” Iasi. Aceasta operatie se realizeaza automat odată cu operatiunile de inregistrarea si autorizare (operatiune de supervizare) in sistemul propriu al BCIT.

PREZENTAREA SCHEMATICA A CIRCUITULUI INTRABANCAR INTERJUDETEAN

5.1.2. Circuitul interbancar local al ordinului de plată

În cadrul circuitului intrajudețean al ordinului de plată putem avea următoarele variante :

5.1.2.1. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în reședința de județ și care aparțin unor societăți bancare diferite

SC „AUTONOVA” SA au cont deschis la BCIT Satu Mare, emite un ordin de plată în 25.03.2004 în favoarea SC „UNIO” SA cu cont deschis la BCRO Satu Mare, în valoare de 130.000.000 lei.

Operațiunile din acest circuit al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii, astfel :

Clientul plătitor SC „AUTONOVA “ SA remite ordinul de plată unității bancare BCIT Satu Mare la care are deschis cont curent.

Termen obligatoriu : (c-1); adică 25.03.2004

Unitatea bancară inițiatoare – prezentatoare BCIT Satu Mare debitează contul clientului plătitor SC „AUTONOVA” SA.

Termen obligatoriu : (c -1), adică 25.03.2004

Unitatea bancară inițiatoare – prezentatoare BCIT Satu Mare introduce în compensare ordinul de plată la Oficiul Teritorial de Plăți și Decontări Bancare din județul Satu Mare-adica la BNR Centrala Jud.Satu Mare

Termen obligatoriu : (c), adică 26.03.2004

Unitatea bancară primitoare – destinatară BCRO Satu Mare creditează contul clientului beneficiar SC „UNIO” SA cu suma aferentă ordinului de plată : 130.000.000 lei

Termen obligatoriu : (c), adică 26.03.2004

REZENTAREA SCHEMATIACA A CIRCUITULUI LOCAL AL ORDINULUI DE PLATA (OP1A)

5.1.2.2. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în acelasi județ și care aparțin unor societăți bancare diferite;BANCA BENEFICIARA ESTE ALTA DECAT BANCA DESTINATARA.

SC „AUTONOVA” SA cu cont deschis la BCIT Satu Mare, emite un ordin de plată în 25.03.2004 în favoarea SC „ASTRA ” SRL cu cont deschis la BCRO Negresti, județul Satu Mare, în valoare de 150.000.000 lei.

Operațiunile din acest circuit al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii, astfel :

Clientul plătitor SC „AUTONOVA “ SA remite ordinul de plată unității bancare BCIT Satu Mare la care are deschis cont curent.

Termen obligatoriu : (c-1); adică 25.03.2004

Unitatea bancară inițiatoare – prezentatoare BCIT Satu Mare debitează contul clientului plătitor SC „AUTONOVA” SA.

Termen obligatoriu : (c -1), adică 25.03.2004

Unitatea bancară inițiatoare – prezentatoare BCIT Satu Mare introduce în compensare ordinul de plată la BNR Centrala Jud.Satu Mare

Termen obligatoriu : (c), adică 26.03.2004

Unitatea bancară primitoare BCRO Satu Mare remite prin sistem proriu ordinul de plata ,creditand totodata contul SC ,,ASTRA” SRL cu contravaloarea ordinul de plata,adica 150.000.000 lei.Conform Reg.nr 10 al BNR ,creditarea contului beneficiar poate avea loc și în (C+1) dar datorită programelor informatice performante, creditarea contului beneficiar se realizează odată cu înregistrarea contabilă.

Termen obligatoriu : (c), adică 26.03.2004

BCRO Negresti accepta sau refuza oprdinul de plata (in cazul neconcordantei intre contul si denumirea beneficiarului,sau a sumei inscrise in litere cu cea in cifre)

PREZENTAREA SCHEMATICA A CIRCUITULUI INTRAJUDETEAN AL

ORDINULUI DE PLATA (OP2B)

5.1.3. Circuitul interjudețean al ordinului de plată.

În cadrul circuitului interjudețean al ordinului de plată putem avea următoarele posibilități :

5.1.3.1. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare dispune de o unitate bancară în județul de destinație;

SC „AUTONOVA” SA cu cont deschis la BCIT Satu Mare emite un ordin de plată în data de 25.03.2004 în favoarea SC „RUBIN” SRL cu cont deschis la BTRA Brașov, în valoare de 60.000.000 lei.

Operațiunile din cadrul acestui circuit al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor și intervalelor obligatorii, astfel :

Clientul plătitor SC „AUTONOVA” SA remite ordinul de plată unității bancare BCIT Satu Mare unde are deschis cont curent.

Termen obligatoriu : (c – 3), adică 25.03.2004.

Unitatea bancară inițiatoare BCIT Satu Mare debitează contul clientului plătitor SC „AUTONOVA” SA.

Termen obligatoriu : (c – 3), adică 25.03.2004.

Unitatea bancară inițiatoare BCIT Satu Mare trimite ordinul de plată, prin rețeaua intrabancară, unității bancare prezentatoare BCIT Brașov.

Termen obligatoriu : [(c – 2), (c – 1)], adică 26 – 27.03.2004.

Avand in vedere ca Banca Tiriac dispune de un sistem informatic performant,

ordinele de plata sunt remise pe cicuit interjudetean in aceeași zi .(adica in data

25.03.2004)

Unitatea bancară prezentatoare BCIT Brașov introduce ordinul de plată în compensare la BNR Centrala Jud. Brasov.

Termen obligatoriu : (c ), adică 28.03.2004.

De mentionat faptul ca circuitele impuse de B.N.R sunt circuite maximale,

având termene limită ,astfel în cadrul Băncii Tiriac ordinele de plata pe circuit

interjudetean sunt introduse in compensare a doua zi de la debitarea contului

plătitor, sau cel târziu a treia zi in functie de cerințele de urgentarea a platii din

partea platitorului-ceea ce presupune prezentarea O.P. în data de 27.03.04 (cel

târziu)

Unitatea bancară primitoare – destinatară BTRA Brașov primește ordinul de plată prin compensare la BNR Centrala Jud.Brasov si creditează contul clientului beneficiar SC „RUBIN” SRL cu suma aferentă ordinului de plată: 60.000.000lei

Termen obligatoriu ( c) 28.03.2004.In cazul circuitelor interjudetene a BCIT fiind scurtat cu cel putin o zi adică 27.03.04 . Exemplul redat mai jos se va referi la circuitul interjudețean (scurtat cu cel puțin o zi ) folosit momentan de băncile participante la compensare( circuit scuratat datorită modificării programelor informatice în comparație cu cele existente în anul 1995 când pentru transmiterea unui ordin de plată de la o sucursală la alta se folosea mijloace de transmitere ca fax, telex, sau chiar prin circuit poștal, acest lucru nemaifiind utilizat decât în cazul instrumentelor de debit)

PREZENTAREA SCHEMATICA A CIRCUITLUI INTERJUDETEAN A ORDINULUI DE PLATA(OP3A)

5.1.3.2. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație, iar societatea bancară destinatară dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

SC „AUTONOVA” SA cu cont deschis la BCIT Satu Mare emite un ordin de plată în data de 02.03.2004 în favoarea SC„ AUTOMOBILE” SRL cu cont deschis la BCR Resita, în valoare de 110.500.000 lei.

Operațiunile din cadrul acestui circuit al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor și intervalelor obligatorii, astfel :

Clientul plătitor SC „ AUTONOVA” SA remite ordinul de plată unității bancare BCIT Satu Mare, unde are deschis cont curent.

Termen obligatoriu : (c – 1), adică 02.03.2004.

Unitatea bancară inițiatoare – prezentatoare BCIT Satu Mare debitează contul clientului plătitor SC „ AUTONOVA” SA

Termen obligatoriu : (c – 1), adică 02.03.2004.

Unitatea bancară inițiatoare – prezentatoare BCIT Satu Mare introduce ordinul de plată în compensare la BNR Județul Satu Mare.

Termen obligatoriu : (c ), adică 03.03.2004.

Unitatea bancară primitoare BCR Satu Mare primește ordinul de plată prin compensare la BNR Satu Mare

Termen obligatoriu : (c ), adică 03.03.2004.

Unitatea bancară primitoare BCR Satu Mare trimite ordinul de plată, prin rețeaua intrabancară, unității bancare destinatare BCR Reșița.

Avand in vedere ca posibilitatile de decontare pe retea intrabancara sunt mai rapide, creditarea contului beneficiar are loc in ziua compensarii odata cu introducerea ordinului de plata in sistemul de decontarea a bancii beneficiare.

Conform Regulamentului BNR nr.10 acest circuit are termen obligatoriu 4 zile, acesta scurtandu-se la 2 zile bancare datorita perfectionarii sistemului de decontare.

PREZENTAREA SCHEMATICA A CIRCUITLUI INTERJUDETEAN A ORDINULUI DE PLATA(OP4A)

5.1.3.3. Clientul plătitor și clientul beneficiar au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societatea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație, iar societatea bancară destinatară nu dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

SC „AUTONOVA” SA cu cont deschis la BCIT Satu Mare, emite un ordin de plată în data de 02.03.2004 în favoarea SC„ GAMA” SRL cu cont deschis la BANCA CARPATICA Baia Mare,județul Maramureș în valoare de 100.000.000lei.

Operațiunile din cadrul acestui circuit al ordinului de plată se efectuează cu respectarea strictă a termenelor și intervalelor obligatorii, astfel :

Clientul plătitor SC „ AUTONOVA” SA remite ordinul de plată unității bancare BCIT Satu Mare, unde are deschis cont curent.

Termen obligatoriu : (C – 3), adică 02.03.2004.

Unitatea bancară inițiatoare BCIT Satu Mare debitează contul clientului plătitor SC „ AUTONOVA” SA

Termen obligatoriu : (C – 2), adică 02.03.2004.

Unitatea bancară inițiatoare BCIT Satu Mare transmite ordinul de plată la BCIT Centrală prin sistemul propriu.

Termen obligatoriu : (C-2 ), adică 02.03.2004.

Unitatea bancară przentatoare BCIT Centrala editează ordinul de plată transmis prin sistemul propriu în vederea introducerii în compensare

Termen obligatoriu : [(C-2 ),(C-1)] adică 02-03.03.2004.

BCIT Centrala introduce în compensare OP

Termen obligatoriu ( C) adică 04.03.2004

Banca Carpatica Centrala primește ordinul de plată în compensare și creditează contul beneficiarului.

Termen obligatoriu ( C) adică 04.03.2004

Banca Carpatica Baia Mare acceptă sau refuză O.P.

Avand in vedere ca posibilitatile de decontare pe retea intrabancara sunt mai rapide, creditarea contului beneficiar are loc in ziua compensarii odata cu introducerea ordinului de plata in sistemul de decontarea a bancii beneficiare.

Conform Regulamentului BNR nr.10 acest circuit are termen obligatoriu 7 zile, acesta scurtându-se la 3-4 zile bancare în funcție de cererile de urgentare din partea plătitorului (existând posibilitatea introducerii în compensare a OP în ziua următoarea debitării contului ).

PREZENTAREA SCHEMATICA A CIRCUITLUI NATIONAL AL ORDINULUI DE PLATA(OP5)

5.2 CIRCUITELE CECULUI

5.2.1 Circuitul intrajudețean al cecului

În cazul circuitului intrajudețean al cecului putem avea următoarele situații:

5.2.1.1. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în reședința de județ și care aparțin unor societăți bancare diferite.

S.C. ”COMAT” S.A. cu cont deschis la BCIT Satu Mare, emite la Satu Mare în data de 05.03.2004 o filă de CEC seria BB306 Nr. 55342 în favoarea SC “PALMA” SRL cu cont deschis la BANC POST Satu Mare, județul Satu Mare, în valoare de 90.000.000 lei.

Se consideră că cecul a fost depus spre încasare în ziua în care a fost emis, adică în data de 05.03.2004, calculul termenelor obligatorii pentru decontarea și încasarea cecului făcându-se începând cu această dată, astfel:

Clientul beneficiar SC “PALMA” SRL remite cecul împreună cu borderoul de încasare al acestuia, unității bancare BANCPOST Satu Mare, la care are deschis cont curent:

Termen obligatoriu: (C-2) -> 05.03.2004

Unitatea bancară inițiatoare-prezentatoare BANCPOST Satu Mare completează cecul, la rubrica “ Compensabil la………..” cu numele județului Satu Mare, județ unde are loc compensarea multilaterală.

Termen obligatoriu: (C-2) -> 05.03.2004

Unitatea bancară inițiatoare-prezentatoare BANCPOST Satu Mare prezintă cecul,însoțit de dispoziția de încasare, unității bancare primitoare-destinatare BCIT Satu Mare, nefiind incluse în rulajele zilei de compensare respective.

Termen obligatoriu: (C-1) -> 06.03.2004

Unitatea bancară primitoare-destinatară BCIT Satu Mare, debitează contul clientului plătitor S.C. ”COMAT” S.A. cu suma aferentă cecului: 90.000.000 lei.

Termen obligatoriu: (C-1) -> 06.03.2004

Unitatea bancară inițiatoare-prezentatoare BANCPOST Satu Mare introduce scriptic în compensare cecul la BNR Centrala Jud. Satu Mare, cecul prezentat anterior de unitatea bancară inițiatoare-prezentatoare BANCPOST Satu Mare.

Termen obligatoriu: (C) – 07.03.2004 Unitatea bancară inițiatoare-prezentatoare BANCPOST Satu Mare, creditează contul clientului beneficiar SC “PALMA” SRL cu suma aferentă cecului acceptat: 90.000.000lei.

Termen obligatoriu: (C) – 07.03.2004

REZENTAREA SCHEMATIACA A CIRCUITULUI LOCAL AL CECULUI (C1A)

5.2.1.2. Clientul beneficiar si clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în acelasi judet și care aparțin unor societăți bancare diferite; unitatea bancară inițiatoare este alta decât unitatea bancară prezentatoare.

S.C. ”GEPETO” S.A. cu cont deschis la BCIT Sucursala Satu Mare, emite la Satu Mare în data de 17.03.2004 o filă de CEC seria BB306 Nr. 43324 în favoarea SC “S.G.LUX” SRL cu cont deschis la BCR agenția Carei, județul Satu Mare, în valoare de 14.000.000.lei

Se consideră că cecul a fost depus spre încasare în ziua următoare celei emiterii, adică în data de 18.03.2004

Operațiunile din cadrul acestui circuit al cecului se efectuează cu respectarea strictă a termenelor obligatorii, astfel:

Clientul beneficiar SC “S.G.LUX” SRL remite cecul împreună cu borderoul de încasare al cecului, unității bancare BCR agenția Carei, la care are deschis cont curent:

Termen obligatoriu: (C-4) -> 18.03.2004

Unitatea bancară inițiatoare- BCR agenția Carei, completează cecul, la rubrica “ Compensabil la………..” cu numele județului Satu Mare, județ unde are loc compensarea multilaterală.

Termen obligatoriu: (C-4) -> 18.03.2004

Unitatea bancară inițiatoare BCR agenția Carei trimite cecul, împreună cu borderoul de încasare al acestuia, prin rețeaua intrabancară, unității bancare prezentatoare BCR Satu Mare.

Termen obligatoriu: (C-3,C-2) -> 19.03.2004 –20.03.2004

Unitatea bancară prezentatoare BCR sucursala Satu Mare prezintă cecul, însoțit de dispoziția de încasare, unității bancare primitoare-destinatare BCIT Sucursala Satu Mare, fără a fi introduse efectiv in compensare.

Termen obligatoriu: (C-1) -> 21.03.2004

Unitatea bancară primitoare-destinatară BCIT sucursala Satu Mare, debitează contul clientului plătitor S.C. ”GEPETO” S.A. cu suma aferentă cecului: 124.133.500 lei.

Termen obligatoriu: (C-1) -> 21.03.2004

Unitatea bancară prezentatoare BCR sucursala Satu Mare introduce scriptic în compensare cecul la BNR Centrala Jud.Satu Mare.

Termen obligatoriu: (C) -> 22.03.2004

Unitatea bancară primitoare-destinatară BCIT Sucursala Satu Mare acceptă, prin compensare la BNR Centrala Județul Satu Mare cecul prezentat anterior de unitatea bancară prezentatoare BCR sucursala Satu Mare.

Termen obligatoriu: (C) -> 22.03.2004

Unitatea bancară prezentatoare BCR Sucursala Satu Mare trimite prin rețeaua intrabancară unității bancare inițiatoare BCR agenția Carei, borderoul de încasare al cecului acceptat la compensare de către unitatea bancară primitoare-destinatară BCIT Sucursala Satu Mare.Termen obligatoriu: (C) -> 22.03.2004

Unitatea bancară BCR Satu Mare, creditează contul clientului beneficiar SC “S.G.LUX” SRL cu suma aferentă cecului acceptat: 14.000.000lei.

Termen obligatoriu: (C) -> 22.03.2004

PREZENTAREA SCHEMATIACA A CIRCUITULUI INTRAJUDETEAN AL CECULUI (C2B)

52.2 Circuitul interjudețean al cecului

În cadrul circuitului interjudețean al cecului putem avea următoarele situații:

6.2.1.1. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societarea bancară inițiatoare dispune de o unitate bancară în județul de destinație; societatea bancară destinatară dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

S.C. ”Comat” S.A. cu cont deschis la BCIT Satu Mare, județul Satu Mare, emite la Timișoara în data de 14.03.2004 o filă de CEC seria BK306 Nr.32256 în favoarea SC “RULMENTUL” SA cu cont deschis la BANCA ROMANEASCA Timișoara, în valoare de 110.000.000 lei.

Se consideră că cecul a fost depus spre încasare cu două zile după data emiterii, adică în data de 16.03.2004, calculul termenelor și intervalelor obligatorii pentru decontarea și încasarea cecului făcându-se începând cu această dată astfel:

Clientul beneficiar SC “RULMENTUL” SA remite cecul împreună cu borderoul de încasare al cecului, unității bancare BANCA ROMANEASCA Timișoara, la care are deschis cont curent:

Termen obligatoriu: (C-4) – 16.03.2004

Unitatea bancară inițiatoare BANCA ROMANEASCA Timișoara completează cecul, la rubrica “ Compensabil la………..” cu numele județului Satu Mare, județ unde are loc compensarea multilaterală.

Termen obligatoriu: (C-4) – 16.03.2004

Unitatea bancară inițiatoare BANCA ROMANEASCA Timișoara trimite cecul, împreună cu borderoul de încasare al acestuia, unității bancare prezentatoare BANCA ROMANEASCA Satu Mare.

Interval obligatoriu: (c-3),(C-2) – 17,18.03.2004

Unitatea bancară prezentatoare BANCA ROMANEASCA Satu Mare prezintă cecul, însoțit de dispoziția de încasare unității bancare primitoare-destinatare BCIT Satu Mare, fără a le introduce în compensare la BNR Centrala Județul Satu Mare.

Termen obligatoriu: (C-1) – 19.03.2004

Unitatea bancară primitoare-destinatară BCIT Satu Mare, după verificarea cecului, debitează contul clientului plătitor S.C. ”Comat” S.A. cu suma aferentă cecului: 110.000.000 lei.

Termen obligatoriu: (C-1) – 19.03.2004

Unitatea bancară prezentatoare BANCA ROMANEASCA Satu Mare introduce scriptic în compensare cecul la BNR Centrala Județul Satu Mare.

Termen obligatoriu: (C) – 20.03.2004

Unitatea bancară primitoare-destinatară BCIT Satu Mare acceptă cecul prezentat anterior de unitatea bancară prezentatoare BANCA ROMANEASCA Satu Mare.

Termen obligatoriu: (C) – 20.03.2001

Unitatea bancară prezentatoare BANCA ROMANEASCA Satu Mare trimite prin rețeaua intrabancară, unității bancare inițiatoare BANCA ROMANEASCA Timișoara, borderoul de încasare al cecului acceptat la compensare de către unitatea bancară primitoare-destinatară BCIT Satu Mare.

Termen obligatoriu: (C) – 20.03.2004

Unitatea bancară BANCA ROMANEASCA Satu Mare, creditează contul clientului beneficiar SC “RULMENTUL” SA cu suma aferentă cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară: 110.000.000 lei.

Termen obligatoriu: (C) – 20.03.2004

PREZENTAREA SCHEMATIACA A CIRCUITULUI INTERJUDETEAN AL CECULUI (C3A)

5.2.1.2. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societarea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație iar societatea bancară destinatară dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

S.C. ”RUMLENTUL” S.A. cu cont deschis la BCIT Craiova, emite la Satu Mare în data de 14.04.2004 o filă de CEC seria BB306 Nr. 85829 în favoarea SC “SIGMA” SA cu cont deschis la SPIM Satu Mare, în valoare de 17.500.000 lei.

Se consideră că cecul a fost depus spre încasare la două zile de la data celei emiterii, adică în data de 16.04.2004, calculul termenelor și intervalelor obligatorii pentru decontarea și încasarea cecului făcându-se începând cu această dată astfel:

Clientul beneficiar SC “SIGMA” SA remite cecul împreună cu borderoul de încasare al cecului, unității bancare SPIM Satu Mare, la care are deschis cont curent.

Termen obligatoriu: (C-6) – 16.04.2004

Unitatea bancară inițiatoare-prezentatoare SPIM Satu Mare completează cecul, la rubrica “ Compensabil la………..” cu numele județului Satu Mare, județ unde are loc compensarea multilaterală.

Termen obligatoriu: (C-6) – 16.04.2004

Unitatea bancară inițiatoare-pezentatoare SPIM Satu Mare prezintă cecul, însoțit de dispoziția de încasare, unității bancare primitoare-destinatare BCIT Satu Mare, fără a le introduce în compensare la BNR Centarala Județul Satu Mare.

Termen obligatoriu: (C-5) – 17.04.2004

Unitatea bancară primitoare BCIT Satu Mare trimite cecul, prin rețeaua intrabancară, unității bancare destinatare BCIT Craiova.

Interval obligatoriu: (c-4),(C-3) – 18,19.04.2004

Unitatea bancară destinatară BCIT Craiova, după verificarea cecului, debitează contul clientului plătitor S.C. ” RUMLENTUL” S.A. cu suma aferentă cecului: 17.500.000 lei.

Termen obligatoriu: (C-3) – 19.04.2004

Unitatea bancară destinatară BCIT Craiova , transmite unității bancare primitoare BCIT Satu Mare, date privind cecul care urmează a fi acceptat în compensare. (accept sau refuz) Interval obligatoriu: (C-2),(C-1) – 20,21.04.2004

Unitatea bancară inițiatoare-prezentatoare SPIM Satu Mare introduce scriptic în compensare cecul la BNR Centrala Județul Satu Mare.

Termen obligatoriu: (C) -> 22.04.2004

Unitatea bancară primitoare BCIT Satu Mare acceptă cecul prezentat anterior de unitatea bancară prezentatoare-inițiatoare Satu Mare .

Termen obligatoriu: (C) -> 22.04.2004

Unitatea bancară inițiatoare-prezentatoare SPIM Satu Mare, creditează contul clientului beneficiar SC “SIGMA” SA cu suma aferentă cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară BCIT Craiova ,în valoare de: 17.500.000 lei.

Termen obligatoriu: (C) -> 20.04.2004

PREZENTAREA SCHEMATIACA A CIRCUITULUI INTERJUDETEAN AL CECULUI (C4A)

5.2.1.3. Clientul beneficiar și clientul plătitor au conturi curente deschise la unități bancare situate în județe diferite și care aparțin unor societăți bancare diferite; societarea bancară inițiatoare nu dispune de o unitate bancară în județul de destinație iar societatea bancară destinatară nu dispune de o unitate bancară în județul de inițiere.

S.C. ”AUTONOVA” S.A. cu cont deschis la BCIT Satu Mare, județul Satu Mare, emite la Satu Mare în data de 15.04.2004 o filă de CEC seria BG306 Nr. 323886 în favoarea SC “AUTOMOB” SA cu cont deschis la ABN AMRO BANK Baia Mare, județul Maramureș, în valoare de 118.500.000 lei

Se consideră că cecul a fost depus spre încasare în ziua următoare celei emiterii, adică în data de 16.04.2004, calculul termenelor și intervalelor obligatorii pentru decontarea și încasarea cecului făcându-se începând cu această dată astfel:

Clientul beneficiar SC “AUTOMOB ” SA remite cecul împreună cu borderoul de încasare al cecului, unității bancare ABN AMRO BANK Baia Mare, la care are deschis cont curent.

Termen obligatoriu: (C-8) -> 16.04.2004

Unitatea bancară inițiatoare ABN AMRO BANK Baia Mare completează cecul, la rubrica “ Compensabil la………..” cu numele municipiului București , localitatea unde are loc compensarea multilaterală.

Termen obligatoriu (C-8)->16.04.4004

Unitatea bancară inițiatoare ABN AMRO BANK Baia Mare remite cecul, însoțit de borderoul de încasare, unității bancare prezentatoare ABN AMRO BANK Centrala.

Interval obligatoriu: [(C-7(;C-6) -> 17-18.04.2004

Unitatea bancară prezentatoare ABN AMRO BANK Centrala prezintă cecul în compensare cecul, unității bancare primitoare BCIT Centrala București

Termen obligatoriu: (C-5) -> 19.04.2004

Unitatea bancară primitoare BCIT Centrala remite prin circuit poștal cecul unității bancare destinatare BCIT Satu Mare

Interval obligatoriu [(C-4);(C-3)]->20.21.04.2004

Unitatea bancară destinatară BCIT Satu Mare, după verificarea cecului, debitează contul clientului plătitor S.C. ”AUTONOVA S.A. cu suma aferentă cecului:118.500.000 lei.

Termen obligatoriu: (C-3) -> 21.04.2004

Unitatea bancară destinatară BCIT Satu Mare , transmite unității bancare primitoare BCIT Centrala, date privind cecul care urmează a fi acceptat în compensare. (accept sau refuz) Interval obligatoriu: (C-2),(C-1) -> 22,23.04.2004

Unitatea bancară prezentatoare ABN AMRO BANK Centrala introduce scriptic în compensare cecul la BNR Centrala București

Termen obligatoriu: (C) -> 24.04.2004

Unitatea bancară primitoare BCIT Centrala acceptă cecul prezentat anterior de unitatea bancară prezentatoare ABNR AMRO BANK Centrala.

Termen obligatoriu: (C) -> 24.04.2001

Unitatea bancară prezentatoare ABNR AMRO BANK Centrala, creditează contul clientului beneficiar SC “AUTOMOB” SA cu suma aferentă cecului acceptat de către unitatea bancară destinatară BCIT Satu Mare ,în valoare de: 118.500.000 lei.

Termen obligatoriu: (C) -> 24.04.2001

PREZENTAREA SCHEMATIACA A CIRCUITULUI NATIONAL AL CECULUI (C5)

Conluzii:

Circuitele bancare sunt reglementate prin Regulamentul BNR nr.10 , fiind diferite în foncție de felul instrumentului și de circuitul în care se încadrează tranzacția respectivă.Astfel:

În cazul instrumentelor de credit-termenele de decontare prevăzute de BNR sunt maximale,modificîndu-se în funcție de destinația băncii beneficiare.Dacă pe circutul local termenul de decontare este de două zile,pe circuitul intrajudețean se prelungește la trei zile,iar pe circuitul interjudețean la 4 zile , în cazul circuitului național termenul de decontare este de 7 zile.

In cazul instrumentelor de debit termenul de decontare este reglementat astfel: pentru circuitul local-3 zile,circuitul intrajudețean 5 ,circuitul interjudețean 5– 7 zile, ajugându-se la termenul de 9 zile pentru circuitul național.Termenele de decontare sunt maximale, orice întârziere de decontare sunt amendate de BNR.

Avantaje:

Circuitele instrumentelor de credit au fost scurtate datorită perfecționării sistemelor informatice, a căilor de transmitere. Dacă în 1995-dată la care s-a pus în aplicație sistemul de compensare-documentele se decontau pe bază de fax, telex , sau circuit poștal acum toate documentele se decontează pe rețeaua intrabancară prin sistem de decontare electronic.

Dezavantaje:

Circuitele de decontare a instrumentelor de credit prevăzute în Regulamentul nr.10 ,nu au fost modificate din 1995, chiar dacă au fost numeroase realizări în modul de decontare.Astfel, băncile nu sunt obligate să urgenteze finalizarea tranzacțiilor, fiind în interesul lor să țină sumele în sistemul popriu, singurul lucru care le presează fiind concurența.

Circuitele de decontare a instrumentelor de debit nu au fost modificate ,datorită faptului că acestea trebuiesc prezentate fizic în compensare. Transmiterea documentelor de debit de la o bancă la alta (în cadrul aceleași rețele bancare) se realizează prin circuite poștale, acestea prelungind finalizarea decontarii cu cel puțin 2 zile în cadrul circuitului intrajudețean și interjudețean și de 4 zile în cadrul circitului național.

CAPITOLUL VI

ANALIZA INSTRUMENTELOR DE PLATA

Din punct de vedere al caracteristicilor legale, așa cum s-a mai menționat, orice instrument de transfer de fonduri face parte dintr-una din următoarele două categorii: ordin de transfer credit sau ordinul de transfer debit.

In cazul ordinelor de transfer de credit –denumite și instrucțiuni giro (ordinul de plată)- plătitorul este cel care instructează un itermediar să transfere fonduri către beneficiar. Spre deosebire de ordinele de transfer credit, în cazul ordinelor de transfer debit (cecul, cambia, biletul la ordin) decontarea este solicitată de către benefiar.

Din punct de vedere al tehnologiei implicate, transferurile de fonduri pot fi clasificate fie după modul în care sunt prezentate –pe suport hârtie sau fără suport hârtie-fie pe canalele de transmisie ale acestora-manual,telefonic,telex, electronic sau prin alte forme de telecomunicații.

Distincțiadintre instrumentele de plată pe suport hârtie și instrumenre de plată pe alte suporturi nu este întotdeauna foarte clară, anumite instrumente putând să aparțină ambelor categorii

In linii generale, însă , cu cele două tipuri de suporturi sunt asociate următoarele instrumente de plată :

Instrumente de plată pe suport hârtie sunt cele mai mute ordine de transfer credit,cecurile, biletele la ordin, cambii și anumite plăți prin carduri

Instrumentele de plată pe suport nonhârtie sunt câteva tipuri de ordine de transfer credit,debitele directe, cele mai multe plăți prin carduri și cele privind activitatea bancară electronică.

6.1. ORDINUL DE PLATA

Ordinele de transfer credit sunt ordinele de plată prin care banca plătitorului este instructată să pună, la dispoziția beneficiarului, fonduri bănești cu o anumită valoare. De regulă, aceste instrumente de plată implică două bănci : banca inițiatorului plății și banca la care beneficiarul deține un cont. Ordinele de transfer de credit pot fi utilizate pentru toate categoriile de plăți. In această situație generală denumirea instrumentului este ordinul de plată

Exemplu de ordin de plată:

Mențiuni obligatorii.

Modul de completare și folosire a ordinului de plată sunt cumprinse în Regulamentului nr .8 /19.08.1994 al BNR privind ordinul de plată , Normelor –cadru nr.15/19.08.1994 privind ordinul de plată pe suport hârtie și Normele –tehnice nr.16/19.08.1994 privind ordinul de plată pe suport hârtie . Astfel, se consideră ordin de plată orice dispoziție neconsiționată dată unei societăți bancare de a plăti o anumită sumă de bani , unui beneficiar , care conține următoarele mențiuni obligatorii:

Ordinul necondiționat de a plăti o sumă de bani;

Numele sau denumirea beneficiarului și , după caz, numărul contului acestuia deschis la societatea bancară destinatară;

Numele sau denumirea plătitorului, numărul contului scestuia deschis la societatea bancară inițiatoare

Denumirea societății bancare inițiatoare;

Denumirea societății bancare receptoare;

Elementul sau elementelecare să permită autentificarea emitentului de către societatea bancară inițiatoare.

In cazul în care ordinul de plată indică exprea o anumită dată a plățiimai îndepărtată , societatea bancară receptoarea îl va executa în așa fel încât acea dată să poată fi respectată .

In cazul în care ordinul de plată indică expres drept o anumită zi viitoare când fondurile trebuie să fie puse la dispoziția beneficiarului , iar societatea bancară destinatară a aceeptat astfel ordinul de plată , acesta va fi executat de către societatea bancară destinatară la acea dată

Obligațiile emitentului.

Un emitent este obligat printr-un ordin de plată numai dacă acesta a fost emis de el sau de către o altă persoană care are mandatul de a-l reprezenta.

Un emitent este obligat printr-un ordin de plată, în termenii în care s-a făcut recepția la societatea bancară receptoare. Plata obligației emitentului față de societatea bancară receptoare, se consideră a fi făcută:

În momentul în care s-a făcut debitarea contului emitentului, în cazul în care acesta are un cont deschis la societatea bancară receptoare

În momentul în care societatea bancară emițătoare creditează un cont al societății bancare receptoare deschis la ea și aceasta din urmă folosește fondurile desemnate de suma respectivă, sau, dacă nu folosește fondurile, în ziua bancară următoare zilei în care fondurile au fost făcute disponibile și societatea bancară receptoare cunoaște acest lucru

In momentul în care societatea bancară emițătoare creditează contul societății bancare receptoare deschis la o altă societate bancară și aceasta folosete fondurile sau, dacă nu folosește fondurile, în ziua bancară următoare zilei în care fondurile au fost făcute disponibile și societatea bancară receptoare cunoaște acest lucru

În momentul în care decontarea finală a fost făcută prin creditarea contului societății bancare receptoare deschis la BNR

Acceptarea sau refuzul unui ordin de plată de cate societatea bancară receptoare

Se consideră că o societate bancară receptoare a acceptat ordinul de plată emis de către emitent:

La recepționarea sa de la emiteny , în cazul în care între emitent și societatea bancară receptoare există un acord în acest sens , recunoscut de părți și în vigoare la începutul perioadei de executare a ordinului de plată

În momentul în care l-a înștiințat pe emitent privind acceptarea

În momentul în care procedează la executare

În momentul în care a debitat un cont al emitenrtului deshis la ea,ca plată pentru ordinul de plată respectiv.

O societate bancară receptoare care nu acceptă un ordin de plată este obligată să facă o comunicare cu privire la neexecutarea acestuia, nu mai târziu de ziua bancară următoare ultimei zile a perioadei de executare.

Constituie excepții de la această regulă următoarele cazuri:

Atunci când plata trebuie făcută prin debitarea unui cont al emitentului deschis la societatea bancară receptoare și acesta nu are disponibil suficient în cont pentru onorarea ordinului de plată

Atunci când nu există suficientă informație pentru identificarea emitentului

Un ordin de plată își încetează efectele dacă nu este nici acceptat , nici refuzat , înaintea încheierii celei de-a doua zile bancare, următoare momentului recepției inclusiv.

O societate bancară receptoare care acceptă un ordin de plată este obligată să-l execute.

Acceptarea sau refuzul unui ordin de plată de către societatea bancară destinatară

Momentul acceptării unui ordin de plată de către societatea bancară destinatară este:

La recepția sa de la emitent, în cazul în care între emitent și societatea bancară destinatară există un acord în acest sens,recunoscut de părți și în vigoare la începutul perioadei de executare a ordinului de plată

În momentul în care l-a înștiințat pe emitent privind acceptarea

În momentul în care a debitat un cont al emitentului deschis la ea ca plată pentru ordinul de plată respectiv

În momentul în care a creditat contul beneficiarului sau a pus , în alt mod , fondurile bănești la dispozișia accestuia

În momentul în care a comunicat beneficiarului că are dreptul să retragă sau să utilizeze fondurile provenite în urma acceptării ordinului de plată

În momentul în care societatea bancară destinatară a folosit pentru acoperirea unei datorii a beneficiarului față de ea însăși sau le-a folosit în conformitate cu hoatărârea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități competente.

O societate bancară destinatară care nu acceptă un ordin de plată este obligată să facă o comunicare cu privire la refuzul acestuia cel târziu în ziua bancară următoare sau în termen de maximum 5 zile de la data compensării ordinului de plată.

O societate bancară destinatară refuză un ordin de plată în următoarele condiții:

Dacă beneficiarul nu are cont deschis la respectiva societate bancară destinatară

Dacă există neconcordanță între suma în litere și cea în cifre

Dacă există neconcordanță între denumirea beneficiarul indicat, și contul acestuia înscris pe ordinul de plată

Dacă nu există suficientă informație privind identificarea beneficiarului

Dacă beneficiarul are contul închis la societatea bancară destinatară

6.2. CECUL

Cecul este un instrument de plată de debit utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi . Disponibilul este creat printr-un depozit bancar , din operațiuni de încasări sau prin acordarea unui credit bancar.

Modul de completare și utilizare a cecului sunt cumprine în Normele –cadru nr.7/08.03.1994 privind comerțul făcut de societățile comerciale și celelalte societăți de credit cu cecuri, pe baza Legii nr.59/1934 asupra cecului, modificată prin Legea nr.83/1994 și Normele tehnice nr.9/ 20.04.1994 privind cecul.

Cecul este un instrument de plată care pune în legăturăîn procesul creării sale trei persoane : trăgătorul, trasul și beneficiarul . Instrumentul este creat de către trăgător care, în baza unui disponibil costituit în prealabil la o societate bancară , dă un ordin necondiționat acesteia, care se află n poziție de tras, să plătească la prezentare , o sumă determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului emitent aflat în poziție de beneficiar. Cecul trebuie să indeplinescă condițiile de formă și fond obligatorii . Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac operațiile legate de acest instrument in nume propiu :trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl plătește. Cecul este un istrument de plată , prin care trăgătorul dispune de fondurile pe care le are o societate bancară, trasul, aceasta obligându-se să-I facă serviciul de caă. In acest scop, societatea bancară eliberează clientului său, trăgătorul, mai multe formulare necompletate , pe care acesta le va putea transforma în cecuri , în limita disponibilităților proprii.

Inainte de a elibera cotorul de cecuri în favoarea unui client, societatea bancară are obligația de a verifica situația acestuia în Centrala Incidentelor de Plați . In vederea realizării acestui lucru , societatea bancară , prin persoana desemntă ca persoană acreditată la CIP, va completa “Cererea de consultare” (anexa 9), care la momentul actual se execută electronic. Persona acreditată poate să acceseze ori de câte ori este necesar prin intermediul Internetului , pe bază de parolă, Centrala Incidentelor de Plăți obținând toate informațiile necesare privind situația societăților comerciale privind incidentele de plăți cu instrumentele de debit.

In toate redactările cecul trebuie să cuprindă mențiunile obilgatorii dispuse de lege care să satisfacă cerințele suficientei informații, precum și cerimțele reflectării garanției date de trăgător privind plata prin inscrisul respectiv.

Exemplu de completare a cecului:

Cecul este un înscris formal care, pentru a fi valabil, trebuie să satisfacă anumite condiții exprimate în formule consacrate de redactare a textului care exprimă clauze cu valoare juridică strictă.

In toate redactările cecul trebuie să cuprindă mențiunile obligatorii dispuse de lege care să satisfacă cerințele suficientei informații, precum și cerințele refectării garanției date de trăgător privind plata prin înscrisul respectiv.

Mențiuni obligatorii.

Cecul cuprinde:

Denumirea de cec trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba română întrebuințatț pentru redactarea acestui titlu;

Ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani;

Numele celui care trebuie să plătească(tras);

Arătarea locului unde plata trebuie făcută;

Arătarea datei și locului emiterii

Semătura celui care emite cecul (trăgătorul)

Indicarea numelui trasului, societate bancară , este obligatorie . Lipsa acesteia duce la nulitatea cecului.

Cecurile vor purta mețiuni clare privind ziua, luna și anul emiterii pentru a putea permite:

Calcularea de către tras a termenului de prezentare la plată , termen după expirarea căria posesorul decade din drepturile sale de regres;

Constatarea capacității legale a trăgătorului în momentul aplicării demnăturii sale pe instrument

Data emiterii trebuie să fie unică, posibilă și certă. Cecul care are înscrisă ca dată a emiterii sale o dată ulterioară datei prezentarii la plată se numește cec postdatat. Cecul postdatat este plătit în ziua prezentarii , data menționată ca dată a emiterii considerându-se ca și cum nu ar fi scrisă.

Acceptarea sau refuzul unui cec de către societatea bancară plătitoare.

Acceptarea sau refuzul unui cec poate fi integrală sau parțială. Lipsa unor mențiuni obligatorii poate fi unul dintre motivele de refuz. De regulă cecurile se refuză în cazul lipsei de disponibil în contul plătitorului.In acest caz calcularea termenul de prezentare este esențial.

Termenul de prezentare la plată a unui cec,este de 8 zile , dacă este plătiil în localitatea unde a fost emis , iar în celelalte cazuri în termen de 15 zile.

Astfel, după expirarea termenului de prezentare expiară și termenul de regres împotriva giranților sau garanților , trăgătorul putând da ordin trasului de a nu plăti suma menționată pe cec după expirarea termenului de prezentare. In cazul în care se constată lipsă disponibil în contul trăgătorului la data prezentării la plată a cecului, motivele de refuz vor fi următoarele:

Lipsă totală de disponibil (lipsă parțială de disponibil) în cazul prezentarii la plată înaine de expirarea termenului de prezentare . In acest caz, trăgătorul va fi înregistrat în Centrala Incidentelor de Plăți cu motiv major , editându-se “Cerere de înscriere în Fișierul Național a Cecului” (anexa 10). In acest caz, trăgătorul va intra în interdicție bancară de a emite cecuri pe o perioadă de un an de la data înregistrării . Se va întocmi “Somație” (anexa 11) , prin care se înștiințează plătitorul că a intrat în interdicție bancară de a emite cecuri. De asemenea trăgătorul are obligația de a restitui filele de cec rămase nefolosite în termen de 15 zile calendaristice de la data intrării în interdicție bancară. In cazul în care trăgătorul nu-și restituie filele de cec, trasul (societatea bancară) va anula filele de cec neutilizate ,( respectându-se obligatoriu, termenul de 15 zile calendaristice) editându-se “ Cerere de anulare/furt/distrugere a cecurilor “ (anexa 12). In cazul în care trăgătorul aflat în interdicție bancară continuă să emită cecuri, atunci perioada de interdicție bancară se prelungește (calculându-se câte un an de la ultima înregistrare în CIP ), avînd ca motiv de refuz , alături de “lipsa dispoibil in cazul prezentarii la plată înainte de expirarea termenului de prezentare” și alt miv major “cec emis de către un trăgător aflat în interdicție bancară”.

In cazul în care, se prezintă un cec emis de către un trăgător aflat în interdicție bancară , iar în contul trăgătorului există disponibil pentru acoperirea cecului, iar data emiterii este anterioară datei intrării în interdicție bancară, atunci acel instrument de plată poate fi decontat. In cazul în care data emiterii este ulterioară datei intrării în interdicție bancară, atunci instrumentul de plată se refuză , motivul refuzului fiind major, fiind “cec emis de către un trăgător aflat în interdicție bancară”.

Deci,dacă motivul unui refuz a unui cec este major atunci trăgătorul intră în interdicție bancară de a emite cecuri, iar dacă se refuză din motive minore (ex: vicii de completare, cec retras din circulație, cecul aparține unui set de instrumente neavizate de BNR etc.), trăgătorul nu va intra în interdicție bancară.

Lipsă totală de disponibil (lisă parțială de dsiponibil) în cazul prezentarii la plată după expirarea termenului de prezentare. In acest caz se editează “ Cererea de înscriere în FNC”, înscriindu-se în CIP cu motiv minor. Astfel, trăgătorul nu va intra în interdicție bancară de a emite cecuri.

Locul emiterii trebuie să figureze alături de data emiterii. Cecul care nu arată unde a fost emis se socotește aemnat la locul arătat lângă numele trăgătorului. In lipsa unei arătări privind locul plății , locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată

Lipsa ștampilei nu afectează valabilitatea cecului. Simpla ștampilă a unui trăgător, persoană juridică, neînsoțită de semnătura reprezentantului autorizat al acestuia anulează cecul.

Cecul nu poate fi tras decât asupra asupra societății bancare. Trăgătorul poate emite un cec în condițiile existenței prealabile la tras a unor fonduri proprii, în momentul emiterii instrumentului, care să-i facă posibilă trasului efectuarea plății. Emiterea unui cec de către trăgător , fără ca acesta să dispună de fonduri necesare la tras în momentul emiterii cecului, atrage sancțiuni civile și penale.

Prin expresia “cec cerificat”se înțelege cecul pe care o societate bancară aflată în poziție de tras confirmă , înaintea remiterii cecului către beneficiar, existența fondurilor necesare efectuării plății ordonate prin respectivul instrument de plată. Prin certificarea cecului, trasul nu se obligă direct , însă are obligația în caz de neplată să despăgubească pe posesor care a suferit o daună din acest motiv. In cazul cerficării unui cec, de obicei, societățile bancare blochează sumele înscrise pe cec, pentru a avea garanția că în momentul prezentării la plată, trăgătorul va dispune de respectivele sume, moment când se vor debloca sumele pentru plata efectivă.

Din punct de vedere al persoanei către care este plătibil, cecul poate fi:

Cec plătibil unei anumite persoane cu sau fără clauza la ordin( cec girabil) . Clauza “la ordin” nu este obilatoriu să figureze pe instrument, deoarece simpla înscriere a cuvântului “cec “ implicăprin ea însăși posibilitatea transmiterii prin gir. Cecul girabil se poate transfera prin gir cu toate drepturile care decurg din sceasta;

Cec plătibil unei persoane cu clauza “nu la ordin”. Acest tip de cec nu poate fi transmis prin gir , ci numai pe calea cesiunii ordinare;

Cec la purtător. Cecurile care fac parte din acestă categorie, în momentul emiterii, nu indică expres beneficiarul sau poartă mențiunea “la purtător. Acest cec va fi plătibil fie persoanei desemnate ca beneficiar, fie purtătorului instrumentului.

Cecul la purtător se transmite prin simpla remitere a titlului de la un purtător la altul.

Dacă într-un cec suma de plată este scrisă în litere și în cifre, în caz de deosebire , suma de plată este cea înscrisă în litere. Dacă suma de plată este înscrisă de mai multe ori, fie în litere, fie în cifre , în caz de deosebire , suma de plată este cea mai mică.

Girul.

Girul este un act prin care posesorul cecului numit girant transferă altei persoane numită giratar, printr-o declarație scrisă și subscrisă pe instrument odată cu predarea acestuia, toate drepturile decurgând din cecul astfel redactat și completat. Cecul poate fi girat în folosul trăgătorului sau al oricărui alt obligatt prin instrumentul respectiv. Aceste persoane care devin astfel giratari pot să gireze la rândul lor cecul.

Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia (allonge) ; el trebuie semnat de girant.

Trebuie să conțină: numele girantului și data girării.

Deținătorul unui cec transmisibil prin gir este socotit legitim, dacă justifică dreptul său printr-o serie neîntreruptă de giruri, chiar dacă ultimul gir este în alb. Girurile șterse se socotesc în acestă privință nescrise. Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir, semnatarul acestuie este socotit că a dobândit cecul prin gir în alb.

Avalul.

Plata unui cec poate fi garantată printr-un aval, pentru întraga sau numai pentru parte din sumă. Această garanție pote fi dată de un terț,altul decât trasul sau chiar de un semnatar al cecului. Persoana care dă un aval trebuie să aibă capacitate juridică necesară pentru a realiza acest act juridic.

Avalul se dă pe cec sau pe adaos. El se exprimă prin cuvintele “pentru aval” sau orice altă formă echivalentă , el este semnat de avalist. Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. In lipsa acestei arătări el se socotește dat pentru trăgător.

Avalistul , fiind garantul unui semnatar al cecului, are o obligație identică , cu aceeași întindere ca și cea garantată.

Când avalistul plătește cecul , el dobndește drepturile rezultând din cec împotriva persoanei pentru care a garantat și împotriva acelora care sunt ținuți către acesta din urmă , în temeiul cecului.

6.3. CAMBIA SI BILETUL LA ORDIN.

Metodologia de completare și folosire a cambiilor și biletelor la ordin sunt reglementate de Normele –cadru nr.6/08.03.1994 privind comerțul făcut de societățile comerciale și celelalte societăți de credit ,cu cambii și bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, modificată prin legea nr.83/1994 și Normele tehnice nr.10/20.04.1994 privind cambia și biletul la ordin .

CAMBIA-este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legăturăîn procesul creării sale trei persoane:trăgătorul,trasul și beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor care dă ordin debitorului său , numit tras , să plătească o sumă fixată la o dată determinată în timp , fie unui beneficiar, fie le ordinul acestuia din urmă.

Cambia cuprinde:

Denumirea de cambie trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu;

Ordinul necondiționat de a plăti o sumă determinată;

Arătarea scadenței;

Arătarea locului unde plata trebuie făcută;

Numele acelui căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută;

Arătarea datei și a locului emiterii;

Semnătura celui care emite cambia (trăgător).

In cazul camniei, trasul care a acceptat cambia este obligatul principal și nu trăgătorul.

Cambiile vor purta mențiuni clare privind ziua, luna și anul emiterii pentru a putea permite:

Calculul datei scadenței (în cazul scadenței la o anumită perioadă de la data emiterii);

Constatarea capacității legale a semnatarilor în momentul aplicării semnăturii pe titlu;

Determinarea drepturilor semnatarilor privind acțiunea cambială împotriva obligaților cambiali(protest, regres etc.).

Data emiterii trebuie să fie unică, posibilă și certă, chiar dacă pe cambie figurează mai mulți trăgători. Titlu căruia îi lipsește vreuna din condițiile arătate în aliniatele precedente nu are valoare unei cambii, afară de următoarele cazuri:

Cambia fără arătarea scadenții este socotită plătibilă la vedere;

Dacă nu este indicat locul plății, atunci locul arătat lângă numele trasului este socotit ca loc de plată;

Cambia care nu arată locul unde a fost emisă se socotește semnată în locul arătat lângă numele trăgătorului;

Dacă într-o cambie suma în litere este scrisă în litere și cifre, în caz de deosebire, suma de plată este cea înscrisă în litere.

Termenul de valabilitate a unei cambii este de trei ani de la data emiterii, lucru valabil și în cazul unei cambiei în alb (necompletată la emitere cuprinzând doar semnărura trăgătorului și o parte din mențiunile obligatorii), dacă nu este completată în termenul de trei ani nu poate fi introdusă în circuitul interbancar.

BILETUL LA ORDIN este un titlu de credit , sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale două persoane :subscriitorul sau emitentul și beneficiarul. Titlul este creat de subscriitor sau emitent în calitate de debitor care se obligă să plătească o sumă de bani fixată , la un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane , denumită beneficiar care are calitate de creditor.

Biletul la ordin cuprinde:

Denumirea de bilet la ordin trecută în insuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu;

Promisiunea necondiționată de a plăti o sumă determinată ;

Arătarea scadenței;

Arătarea locului unde plata trebuie făcută;

Numele aceluia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută;

Arătarea datei și locului emiterii;

Semnătura emitentului.

Exemplu de completare a biletului la ordin:

In cazul emiterii unui bilet la ordin emitentul (subscriitorul) debitor se obligă în mod necondiționat să plătească o sumă de bani.Titlul căruia îi lipsește vreuna din condițiile menționate în aliniatele precedente nu va fi socotit bilet la ordin în afară de cazurile :

Biletul la ordin fără arătarea scadenții este socotită plătibilă la vedere;

Dacă nu este indicat locul plății, atunci locul arătat lângă numele trasului este socotit ca loc de plată;

Biletul la ordin care nu arată locul unde a fost emisă se socotește semnată în locul arătat lângă numele trăgătorului;

Dacă într-un bilet la ordin suma în litere este scrisă în litere și cifre, în caz de deosebire, suma de plată este cea înscrisă în litere.

Girul.

Cambia și biletul la ordin , chiar dacă nu au fost expres trase la ordin sunt transmisibile prin gir Interdicția de a fi transmisibilă prin gir se realizeză prin mențiunea “nu la ordin”.Mențiunile privind circulația acestor instrumente de plată prin gir se fac de regulă pe spatele (verso) titlului, ceea ce face ca operația de girare să mai poarte și denumirea de andosare.Girul trebuie semnat de girant. Girul este valabil chiar dacă girantul a pus numai semnătura (gir în alb). In acest caz girul pentru a fi valabil trebuie să fie scris pe dosul instrumentelor.

Girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie sau blilet la ordin, girantul răspunde de acceptare și plată. Pentru ca deținătorul unei cambii sau unui bilet la ordin să fie socotit posesor legitim al titlului este necesar să existe o serie neîntreruptă a girurilor menționate pe instrumente sau pe adaos.Ultimul gir poate fi în alb; înacest caz, posesorul instrumentelor nu mai trebuie să-l completeze , deoarece există prezumția că el este giratar.Dacă șirul girurilor este întrerupt, posesor legitim este ultimul girant dinaintea întreruperii.

Acceptarea.

Cambia și biletul la ordin plătibil la un anumit timp de la vedere, trebuie prezentată spre acceptare în termen de un an de la data emisiunii. In restul cazurilor, este facultativa cu excepția cazurilor când acest lucru este stipulat ca o cerință impusă de trăgător, fixând sau nu un termen de prezentare.Acceptarea se exprimă pe cambie prin cuvântul “acceptat” iar pe bilet la ordin prin cuvântul “văzut”, fiind semnată de tras sau subscriitor în cazul biletului la ordin.Prin acceptare, trasul se obligă a plăti cambia la scadență.

Avalul.

Plata unei cambii sau unui bilet la ordin poate fi garantată printr-un aval, pentru întraga sumă sau numai pentru o parte din ea.Această garanție poate fi dată de un terț sau chiar de un semnatar al cambiei.Avalul nu poate fi dat de trăgător sau acceptane, deoarece aceștia s-au obligat deja față de persoanele față de care s-ar putea obliga încă o dată prin aval. Pentru a putea da un aval, avalistul trebuie să aibă capacitate juridică deplină.

Avalul se dă pe cambie sau pe adaos. El se exprimă prin cuvintele “pentru aval” , fiind socotit valabil în condiția în care este semnat și indicată persoana pentru care s-a dat avalul, iar dacă aceasta din urmă nu este indicat ,se consideră dat pentru trăgător.

Cambiile și biletele la ordin pot fi trase:

La vedere;

La un anumit timp de la vedere;

La un anumit timp de la data emisiunii;

La o zi fixă.

Posesorul unei cambii sau unui bilet la ordin plătibile la o zi fixă sau la un termen de de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să prezinte instrumentul la plată , fie în ziua în care este plătibilă,fie în următoarele doua zile lucrătoare .

Acceptarea sau refuzul unui bilet la ordin sau unei cambii de către societatea bancară plătitoare.

Acceptarea sau reuzul unei cambii sau unui bilet la ordin poate fi totală sau parțială. Astfel în cazul insuficienței disponibilului necesar acoperirii instrumentului, banca plătitoare va refuza instrumentele respective.

In cazul rezului datorat lipsei de disponibil în cazul unui bilet la ordin se consideră:

Motiv major de refuz în cazul unui refuz din lipsă parțială sau totală de disponibil în cazul prezentarii la plată la termen (ziua indicată ca dată a plății sau următoarele două zile lucrătoare). In acest caz se editează “Cererea de înscriere a refuzului bancar în Fișierul Național al Biletelor la Ordin “(anexa13) ,emitentul instrumentului fiind înregistrat automat în FNBO cât și în Fișierul Național al Persoanelor cu Risc.

Motiv minor de refuz în cazul unui rezul din lipsă parțială sau totală în cazul prezentării la plată după expirarea termenului de prezentare. In acest caz se editează “Cererea de înscriere a refuzului bancar în Fișierul Național al Biletelor la Ordin “ ,emitentul instrumentului fiind înregistrat automat în FNBO .

In cazul unui refuz datorat lipsei de disponibil în cazul cambiei se consideră:

Motiv major de refuz în cazul unui refuz din lipsă parțială sau totală de disponibil în cazul prezentarii la plată la termen (ziua indicată ca dată a plății sau următoarele două zile lucrătoare). In acest caz se editează “Cererea de înscriere a refuzului bancar în Fișierul Național al Cambiilor “(anexa14) ,emitentul instrumentului fiind înregistrat automat în FNCB cât și în Fișierul Național al Persoanelor cu Risc.

Motiv minor de refuz în cazul unui rezul din lipsă parțială sau totală în cazul prezentării la plată după expirarea termenului de prezentare. In acest caz se editează “Cererea de înscriere a refuzului bancar în Fișierul Național al Cambiilor “ ,emitentul instrumentului fiind înregistrat automat în FNCB .

Popuneri de perfecționare a tehnicii decontărilor bancare multilaterale

Recentele dezvoltări tehnologice de amploare demonstrează că este posibilă și perfect fezabilă construirea la prețuri rezonabile a unor sisteme de plăți cu mult mai eficiente și mai sigure decât sistemele de plăți tradiționale bazate pe suport hârtie. Dat fiind faptul că în ultimii ani volumul și valoarea plăților au crescut, devine absolut imperativ ca noile tehnologii avansate să fie aplicate în domeniul sistemelor de plăți . De aceea este necesar ca și în țara noastră , banca centrală, din poziția sa de vârf al piramidei sistemului de plăți, să își asume rolul promotor al utilizării acestor noi tehnologii, pentru dezvoltarea de noi mijloace și modalități de transfer al fondurilor bănești, facilitând și impulsionând astfel, în sectorul financiar –bancar, dezvoltarea efectuării plăților fără numerar ,compensarea și decontarea pe baze electronice.

Pornind de la realitatea că sistemul de plăți constituie în orice țară rețeua de legătură între activitatea economică și cea financiară și luând în considerare pe de-o parte, tendința de globalizare a acestor sisteme, iar pe de altă parte aspirațiile declarate ale țării noastre de integrare deplină în structurile economice puse în funcțiune, pe baze înoite, este deosebit de important de subliniat că orice inițiativă în direcția dezvoltării Sistemului Național de Plăți, precum și a altor sisteme de plăți fără numerar în România, va trebui să ia în considerare coordonatele proceselor de dezvoltare a sistemelor de transfer de fonduri bănești aflate în deplină desfășurare pe plan europen și internațional.

Din această perspectivă ,în conținutul strategiei de dezvoltare a Sistemului Național de Plăți este absolut necesar să fie cuprins demersul hotărât al BNR și al întregului sector bancar în direcția asigurării unei infrastructuri tehnice performante ,la nivelul standardelor internaționale privind capacitatea de cuprindere , viteza, acuratețea și siguranța în operare .

O evoluție necesară față de stadiul actual de dezvoltare al sub-sistemelor de decontare , dar posibilă numai cu condiția implementării noilor tehnologii de transmisie de date și procesare pe bază electronică , este aceea a transformării celor trei sub-sisteme cu decontare într-o entitate unică:”sub-sisteme de transfer de fonduri bănești în timp real”.Acest nou-sistem ar urma să proceseze toate operațiunile decontate în prezent de cele trei sub-sisteme ,la care ar trebui să se adauge transferurile urgente, transferuluile de numerar între bănci pe rețeaua interbancară, Acest nou sub-sistem va trebui să prezinte facilități în direcția reluării procedurilor de decontare a instrucțiunilor de plată respinse inițial prin aplicarea metodei “așteptării la coadă”

Toate operațiunile de plăți vor fi derulate prin conturile de corespondent deschise la BNR, operațiuni ce vor fi acoperite fie din încasările zilnice, fie din angajamente contractuale. Soluție de ieșire din astfel de situații ar constitui acceptarea de comun acord, de către toate băncile participante , ca pe baze contractuale, să fie pus în funcțiune un sistem de calcul al limitelor creditoare pe care aceste instituții și le acordă unele altora, în funcție de care banca centrală să realizeze acceptarea participării lor la operațiunile acestui sub-sistem și de care să țină cont în calculul garanțiilor necesare a fi constituite de către ele . Altă soluție de acoperire a necesarului de lichiditate ar fi fie creditarea de către alte bănci, fie împrumut de la BNR.

Pentru trecerea la sistemul de decontare electronică este absolut necesară modificarea legislației în domeniul bancar, prin introducerea unor reguli stricte privind modul de operare, programul de operare a datelor , datorită faptului că unitatea centrală a fiecări banci participante la acest sistem fiind legată de unitatea principală a BNR. Conturile clienților va trebui să conțină diferite coduri de identificare(codul băncii, codul sucursalei sau a județului, codul clientului, codul valutei etc.). In cazul instrumentelor de debit, introducerea lor în sistemul de decontare electronică, se va putea realiza prin scanarea acestora, deoarece pentru a putea fi acceptate la plată de către banca plătitoare, este nevoie de imaginea documentului, pentru verificarea specimenului , corectitudinii înregistrări etc., riscul de decontare aparținând băncii plătitoare, urmând ca instrumentul să fie transmis ulterior prin circuit poștal.

O mutație deosebit de importantă care va trebui să fie realizată o constituie intrarea în rândul participanților la operațiunile de compensare multilaterală , a Trezoreriei Generale a Statului. Această acțiune va putea fi întreprinsă odată ce rețeaua de unități teritoriale aparținând Trezoreriei Statului va fi completată și la nivelul municipiului București. O condiție de fond, ca Trezoreria Generală a Statului să potă participa la operațiunile de compensare o constituie , fie punerea în funcțiune a unui mecanism de transfer al operațiunilor între sedii, în cadrul întregii sale rețele de unități la nivel teritorial și central, fie utilizarea în continuare a mecanismului de transfer al operațiunilor între sedii aparținând BNR, dar a căror proceduri operaționale vor trebui completate în acest scop. Această modificare va determina obținerea unei reduceri substanțiale a necesarului de lichiditate pentru efectuarea acestor categorii de plăți, atât pentru sistemul bancar, cât și al sistemului Trezoreriei Generale ale Statului.

BIBLIOGRAFIE

VASILE,SAVOUI In trecere prin Banca Nationala a Romaniei

MARIANA,DIACONESCU

VASILE,SAVOIU Sistemul Național de Plăți al BNR

BNR- D.G.P.U.R.B. Strategia Reformei sistemului de plăți în România

Noiembrie,1991

MARIANA,DIACONESCU Bănci.Sisteme de Plăți.Riscuri,Editura Economică,1999

VASILE,SAVOIU Colecția “Biblioteca BNR “

Banca Centrală și sistemele de plăți de interes național

Editura Enciclopedică,București, 1998

BASNO,CEZAR Operațiuni bancare,instrumente și tehnici de plată-Editura DARDAC,NICOLAE Didactică și Pedagogică, București,1996

COLECTIA “BIBLIOTECA BNR “ Banca Națională a României 1880-1995”-Editura PROF.DR.MUGUR ISARESCU Enciclopedică, București ,1995

BASNO,CEZAR MONEDA,CREDIT,BANCI, Editura Didactică și

DARDAC,NICOLAE Pedagogică ,București,1995

FLORICEL,CONSTANTIN

KIRIITESCU,COSTIN MONEDĂ,MICĂ ENCICLOPEDIE,Editura Stiințifică și

Enciclopedică,București,1982

NEGRUS,MARIANA MIJLOACE SI MODALITĂȚI DE PLATĂ

INTERNAȚIONALE,Editura Academiei,București,1986