Teatrul Spectacol In Arhitectura

TEATRUL SPECTACOL

in

ARHITECTURA

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. POLUL URBAN

I.1. Primele manifestări 6

I.2. Perioada de debut 7

I.3. Orașul teatru 10

I.4. Spectacolul opulentei – opulenta spectacolului 11

I.5. Criza și innoire 19

Capitolul II. – SPATIUL INTERIOR

II.1.Interiorul spațiului și rolul lui 22

Capitolul III. ILUZIE SI REALITATE

III.1. Teatru sau film 35

III.2. Cinematograful 36

Capitolul IV. SUNET SI LUMINI

IV.1. Acustica 38

IV.2. Iluminatul 41

IV.3. Exemple 42

Capitolul V. STUDII DE CAZ

V.1. The Big Concert Hall 47

V.2. Schauspielhaus – Teatrul Național Berlin 48

V.3. Teatrul Speelhuis 52

Capitolul VI. APLICAREA SUBIECTULUI

IN DEMERSUL PRACTIC

VI.1. Introducere 54

VI.2. Istoric și amplasament 54

VI.3. Alegerea temei 55

VI.4. Rezolvarea temei 56

Concluzii 57

Bibliografie 58

INTRODUCERE

„Arhitectura este marea carte a umanității”

Victor Hugo

Faptul că după douazeci și cinci de secole de la apariția teatrului, acesta este mai viu ca niciodată, este atestat de Festivalul de la Avignon, precedat de festivalul intitulat „ex-” unde trupe noi încearcă să se afirme în fața publicului prezent într-un număr foarte mare. De la inceputuri arta dramatică a coabitat în stransa legătura cu societatea în care se manifesta, iar când ne gândim la societate și economie. De-a lungul timpului, ca institutie dar si ca artă, teatrul cunoaște mai multe fete ale spunem politica istoriei, care își vor lasa amprenta asupra lui. Va suferi modificări de adaptare, în cea ce privește stilul, proportiile, modul de utilizare și interpretare, însă conceptia de baza ce defineste teatrul a rămane neschimbata pană in zilele noastre așa cum au lasat-o grecii.

Teatrul este : „ o ambianță la care participă publicul, actorii, scena și sala, tăcerea ce precede ridicarea cortinei se insoteste căderea ei.” in viziunea lui Mihail Sebastian, „este locul unde actorii se mișcă și vorbesc dialogat, înlăuntrul fanteziei unui autor“ in viziunea lui Petre Țuțea „locul de intalnire al operei si interpretilor cu publicul….Locul teatral cand nu este improvizat devine cladire teatrală.” Jean Jacquot

Aceasta lucrare reprezinta un studiu asupra evoluției spectacolului raportat la timp și locul unde s-a manifestat. In urma unei documentari aprofundate se va incercarea relatarea unor date cat mai corecte. In primul capitul subiectul principal va fi relatia „teatru-oras”, felul in care este perceput teatrul in societate dar și ce influente are acesta supra ei incepand cu comuna primitiva și pana astazi. In capitolul al II lea accentul se pune pe spatiul interior al teatrului. Modul in care societatea era influentata de teatru dar și invers. In capitolul al III-lea studiul se va indrepta asupra „marelui rival” al teatrului si anume cinematograful. In capitolul IV al studiului este prezentata importanta sunetului și a luminilor pentru spatile pentru spectacole. Importanta celor doua ramuri indispensabile este exemplificata in doua exemple. Urmatorul capitol va fi rezervat studiilor de caz. Vom observa cum teatrul se poate adapta unui spatiu care initial a avut o alta destinatie; Ultimul capitol se adreseaza intentiilor urmarite in proiectul de diploma și legatura acestuia cu programul studiat in aceasta lucrare.

Subiectul tratat in lucrare de disertatie reprezinta o documentare pe o scara mai larga a proiectului practic de diploma . Tema proiectului de diploma „ Centru de congres, conferinte si spectacole” este o tema complexa care uneste mai multe functiuni la un loc si care are ca punct central sala de spectacol inspirata dupa modelul teatrului in forma lui incipienta si adaptata la nevoile contemporane.

CAPITOL I

POLUL URBAN

POLUL URBAN

I.1.PRIMELE MANIFESTARI

„Teatrul este o masina de spectacole asociind doua instrumente – unul de vazut si auzit – si altul de prezentat ' ceva ' de vazut si auzit”

Jean Jacquot

Legătura dintre jocul scenic și viața reala apare încă din comuna primitiva , eroul dramatic facundu-si simtita prezenta cu mult inaintea teatrului. Religia a jucat un rol important in aparitia si evolutia spectacolului. Primele semne ale spectacoluilui apar sub o forma foarte primitiva in practicile magice. Se tineau ritualuri în care se dansa, se canta se rosteau rugaciuni și se ofereau jertfe zeilor. Termenul „ teatru ” își are izvoarele in Grecia Antica si se trage din grecescul „theatron” care inseamna „ cea ce este privit”. Se spune ca a aparut odata cu serbările organizate în cinstea zeului Dionysos (zeu al viței-de-vie). Serbarile erau organizate din dorința oamenilor de ai mulțumi zeului iubit, iar in shimb asteptau ca acesta sa ii resplateasca prin recolte bogate. Odată pe an, timp de trei zile consecutive, în cadrul acestor sărbători, se organiza un concurs unde fiecare participant trebuia sa prezinte trei tragedii și o comedie.

Ritualurile dedicate zeului erau diferite în funcție de zone. Unii se adunau noaptea tinand în mâini torte aprinse, îmbrăcați în piei de oaie, alergau și scoteau sunete ascuțite pana picau la pământ epuizati, acesta find considerat momentul în care intrau în contact cu divinitatea. Unii realizau scene de maxima cruzime sfasiind jertfa aleasa pe care o mancau la final, diferit de alte zone unde era exprimata multumirea bucuriei de a trai.

La poalele Acropolei, pe panta colinei, sub cerul liber, se săpase în semicerc în piatră un amfiteatru cu o capacitate de 17,000 de oameni, dedicat lui Dionysos. La Efes și Epidaur veneau până la patruzeci de mii de oameni și urmăreau cu încordare piesele jucate pe scena impozanta, menite să provoace în sufletul lor milă și groază.

Autorii înșiși (Eschil și Sofocle) într-o vreme, au jucat pe scenă ca actori, regizându-și propriile piese. Printre popoarele din afara Europei care au imbratisat arta teatrului se afla India, China, Indonezia, Japonia, fiecare avand un alt mod de a o aborda in functie de istorie, si cultura.

POLUL URBAN

I.2.PERIOADA DE DEBUT

In Grecia Antica primele spectacole de teatru se desfasurau în aer liber în cadrul serbarilor dedicate lui Dionysos. Erau organizate într-un spațiu deschis cunoscut sub numele de Târgul Vechi iar gradenele pentru spectatori erau realizate din lemn dupa care mai târziu vor fi sapate în piatra. Având o capacitate foarte mare teatrele, ofereau posibilitatea organizarii serbarilor religioase, care presupuneau prezenta în numar foarte mare a oamenilor și chiar a adunarilor cu rol politic.

Din punct de vedere urbanistic amplasarea acestor construcții era înfluentata de topologia terenului, care trebuia să fie obligatoriu în panta, atfel teatrele vor fi întâlnite atât în centrul orașului cât și la periferia acestuia. Teatrul era o funcțiune foarte importanta a urbei la fel ca agora, gimnazia și acropola .

Acropola Atenei

http://library.kiwix.org/wikipedia_ro_all/I/Plan-acropole.png

Dintre toate manifestarile artistice, teatrul a avut cel mai mare impact asupra cuvilizatiei greciei antice, acesta având puterea de a influența din punct de vedere cultural, educativ, dar și politic.

Teatrul lui Dionysos – Atena

http://www.moldovenii.md/resources/files/images/istoria/istoria_antica/Copy_of_Odeon_of_Herodes_Atticus_by_inObrAS.jpg

În Roma teatrul este inspirat după modelul celui grecesc, deosebindu-se doar prin mărimea monumentala și prin dorinta societății pentru manifestarile grandioase care uneori devin chiar barbare. Teatrele romane la fel ca și cele grecești erau realizate dintr-o structura de lemn iar mai tarziu din piatra. Datorită faptului ca romanii au descoperit cupola, le oferea acestora posibilitatea amplasarii teatrelor în orice parte a orasului. Teatrele romane ocupau un rol important în configuratia urbana, construcția monumentala find întotdeauna amplasata lângă un nod de circulatie majora.

„Panem et circenses” – Pâine si circ, ne aninteste de perioada de decadenta a imperiului Roman, expresia întâlnita în Satirele lui Iuvenal, exprima faptul ca oamenilor li se ofereau lucruri neinsemnate pentru ai distrage de la lucrurile reale.

Teatrul lui Marcellus – Roma Antica

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/36/Theatre_of_Marcellus-Rome2.JPG

Teatrul lui Pompeius – Roma Antica

http://vladimirrosulescu-istorie.blogspot.de/2012/11/roma-teatrul-lui-pompeius.html

Coloseum – Roma

http://www2.uni-erfurt.de/spp1080/0013.jpg

POLUL URBAN

I.3.ORASUL TEATRU

Exista asemanari intre teatrul Evului Mediu si cel antic, ambele manifestandu-se ca teatre citadine abordand teme din viața și grijile acelei epoci. Aceste teatre reuseau sa răspundă nevoilor sufletesti și morale ale populatiei.

Deși nu se poate stabili cu exactitate un interval de timp, cea mai întâlnită teorie ne arata ca intre secolele V-XI, în Europa, teatrul nu mai prezinta nici o forma de manifestare. Practica teatrului dar și notiunea în sine, dispar. In Evul Mediu, o lunga perioada de timp biserica a fost cel mai important factor de cultura, aceasta încercând sa detina controlul absolut asupra teatrului, în speranța de a face din acesta un instrument de propaganda. Episoadele din Evanghelii interpretate sub forma de dialog erau atât de apreciate de public încât au fost despărțite de liturghie și reprezentate separat. Catedrala apare ca un centru spiritual al orașului, silueta ei fiind vizibila din orice punct te aflai. Intregul oraș se dezvolta în jurul acestui edificiu, atât de important societății medievale, care indeplinea functiuni multiple : „locas de cult religios și de pelerinaje, adăpost pentru cei scosi de sub lege sau pentru urmăriții politici” 2 In Evul Mediu, în secolul al XIV-lea apar „misterele” – spectacole de dimensiuni uriașe care durau zile intregi și care punea în scena teme biblice imbinate cu cele din viața de zi cu zi, fiind adresate „imaginatiei celor mai naivi dintre fideli” .3 Impactul și numarul mare de spectatori, face ca spectacolul sa paraseasca spațiul interior al biserici, ocupand mai întâi spațiul din fata ei, iar apoi piața publica.

Scena religioasa din Evul Mediu

În același timp în Europa mai exista un tip de spectacol cu un caracter profan, „farsa comedie” care avea un umor accesibil dar grosier iar uneori devenea obscen, tipul acesta de teatru fiind inspirat din serbarile cavaleresti. Caracterul spectacolului care pana acum trata teme religioase, începe sa devină tot mai profan. La sfârșitul Evului Mediu apare un nou mod de abordare al spectacolului, teatrul devine ambulant, apare scena simultana, publicul și actorii find în continua miscare. Centrul orașului v-a fi perceput ca o întreaga scena unde vor fi amplasate decoruri, statui, picturi dedicate printului sau oaspetelui așteptat. Odată cu aparitia acestui nou concept al spectacolului, orașului ii este uzurpata identitatea de scena a dramelor civile (inmormantari, casatorii, etc.) iar protagonistii, de alta data devin simplii spectatori.

In Londra și Paris in secolul al XVII-lea cladirile teatrelor erau situate la periferia orașului sau ascunse prin orase desfasurandu-si activitatea în anonimat. În Renastere și în Evul Mediu imaginea teatrului de monument public dispare.

Teatrul in Evul Mediu dupa ce paraseste spatiul interior al bisericii

http://www.lapunkt.ro/wp-content/uploads/2014/09/Picture2.jpg

POLUL URBAN

I .4. spectacolul opulentei – opulenta spectacolului

''Spiritul renascentist este dinamic, provocând schimbarea, căutând noul; în contrast cu spiritul medieval, care este static, păstrător al tradiției . '' 4

”Teatrul renascentist e caracterizat de laicizare și individualizarea expresiei dramatice . Având ca obiect principal cunoasterea omului și a raporturilor cu semenii săi, teatrul perioadei renascentiste devine tot mai umanist, ceea ce nu împiedica dispariția simtamantului de solidaritate spectator – spectacol în doua genuri: liric(muzical) și dramatic (literar)” 5

Din punct de vedere istoric această separare a genurilor este o realizare foarte importantă, acum se definitiveaza bazele teatrului așa cum îl cunoaștem astăzi, este momentul in care apare un nou stil universal . Serbarile populare ( sec. XV-lea ) erau spectacole ce se tineau pe scene improvizate, la curtile princiare in cartiere orasenesti sau diferite asociatii, scopul organizarii acestora fiind evenimentele laice ( vizitele princiare, casatoriile, aniversarile politice, intrarile triufale). Aceste serbari erau un amestec de arta si risipa, sumele investite pentru a epata erau colosale. Serbarile religioase erau cele mai vechi si ne amintesc de serbarile medievale. Se incepea cu un dialog teologic, dupa care urmau episoadele biblice, comice si se incheia cu scene de balet.

Nevoia tot mai mare de divertisment a persoanelor din inalta societate, va cauza cresterea numarului spectacolelor, care ajung intr-un punct in care daca nu exista „scopul” atunci, era inventat. Italia este locul de debut al Renasterii, totusi ca si arta dramatica nu cunoaste o ascensiune insemnata in comparatie cu celelalte arte. Italia sustine si contribuie la materializarea ideii de institutie permanenta si autohtona a teatrului. Cel mai important pol al operei lirice si comediei dell`arte a fost considerat orasul Venetian, aici ridicandu-se in secolul XVII – lea nu mai putin de zece sali de teatru acestea avand cate sase nivele destinate publicului.

Teatrele acestor vremuri „ nu se mai construiesc numai pentru receptionarea mesajului de pe scena ci si pentru spectacolul salii care devine scop in sine.” imaginea acestor sali erau imaginea perfecta al acelei societati .

,,Abia in secolul al XVIII-lea prin miscarea initiata si condusa de Goldoni, vom asista la regenerarea efectiva a creatiei dramatice nationale . Pana atunci teatrul italian va starui in forme si manifestari locale constand dintr-un amestec inegal de clisee clasice, de supravietuiri medievale si de bufonerii contemporane,,6

Teatrul Regio – Parma

http:// www.lorenoconfortini.it/images/disegni/Parma_Teatro_Regio.jpg

Teatrul Olimpic – Vincenza

http://www.italia.it/fileadmin/src/img/cluster_gallery/arte_cultura/vicenza_teatro_olimpico/Vicenza_-_Teatro_Olimpico_-_Interno.jpg

Teatrul Farnese – Parma

http://www.operanews.com/uploadedImages/Opera_News_Magazine/2012/5/Features/Open%2520House%2520in%2520parma%2520FarneseExt%2520hdl%25202%2520512.jpg

Teatrul renasterii engleze (teatrul Elisabetan) este considerat ca fiind unul dintre cele mai importante pentru Europa și își are apogeul în timpul domniei reginei Elisabeta a II-a. Din lipsa spatiilor pentru spectacole, piesele de teatru vor fi jucate la curtile nobiliare, sau in incinta curtilor unor hanuri, în locurile accesibile unui numar mai mare de spectatori. Teatrului Elisabetan v-a rămâne marcat de configuratia planimetrica dar și a spatialitatii hanului.

Teatrul Globe – Londra

http://www.mozalearn.eu/ro/mozaikVideo/3D/TOR/globe_3d/en/globe_3d_pre.jpg

Harta cu teatrele si spatiile folosite pentru spectacolul dramatic din Londra in anul 1600

http://faculty.up.edu/asarnow/324/324sylSpring2010_files/image004.jpg

Au existat manifestari umaniste si reprezentatii teatrale organizate la curtile franceze, inspirate dupa stilul italian si faceau parte doar din moda vremii fiind lipsite de un caracter cultural. Teatrul instalat in hotelul Bourgogne era sigurul teatru din Franta care functiona ca institutie recunoscuta la inceputul secolului al XVI- lea . In comparatie cu renasterea Italiana, in Franta, influenta exercitata de curtile princiare si senioriale, a fost mult mai redusa.

La fel ca si in Spania, trecerea de la teatrul medieval la cel renascentist nu a fost brusca, o lunga perioada de timp cele doua au activat paralel . Traditia comediei a continuat sa existe si dupa Evul Mediu, insa teatrul religios nu este agreat, in perioada renasterii, in Franta.

Teatrul Spaniol Renascentist are un aer diferit de cel din Italia si Franta, caracterizat ca fiind un teatru activ, capabil sa cuprinda si sa exprime viata nationala a poporului. Inceputurile teatrului renascentist spaniol, au un caracter modest, reprezentatiile avand loc pe scene improvizate in aer liber in piete si locuri publice, care mai tarziu se muta in curtile interioare ale unor hanuri asa numitele ,,corrales,, . Aceasta schimbare spera sa aduca o scena stabila, intr-un final dovedindu-se la fel de nesatisfacatoare. In Madrid intalnim doua teatre stabile la sfarsitul secolului al XVI-lea iar in timp incep sa mai apara si altele, toate realizate in mare parte dupa dispozitivul din ,, corrales,, (in aer liber). Teatrul acoperit in Spania apare abia in timpul domniei lui Filip al IV-lea, prima sala find consruita chiar in interiorul palatului sau,Buen Retiro.

In Spania s-a evitat ,,moda livreasca si artificile academice,, 7 prin impunerea stilului local.

Scena improvizata in aer liber – Inceputurile teatrului renascentist spaniol

http://catedu.es/IESLiteratura/segundo%2520ciclo/imagenes/Teatro_sigloXVI.jpg

Corrales

http://1.bp.blogspot.com/-A-Si_XNZiMY/UVLvfzysPFI/AAAAAAAAARY/OPBOk7muDog/s1600/466f746f67726166c3ad61735f436f7272616c5f64655f436f6d6564696173.jpg

Palatul Buen Retiro – Spania

https://vramon1958.files.wordpress.com/2014/10/1-jusepe-leonardo-vista-del-palacio-y-jardines-del-buen-retiro-1637-16381.jpg

Planimetria palatului Buen Retiro (si planul teatrului )

https://vramon1958.files.wordpress.com/2014/10/1-jusepe-leonardo-vista-del-palacio-y-jardines-del-buen-retiro-1637-16381.jpg

Dintre Tarile de Jos, Olanda este prima care detine un teatru permanent. (in Amsterdam construit in anul 1637 ). Mai tarziu se va construi inca unul la Haga, dupa care in anul 1664 un mosier bogat isi transforma sala unde practica jocul cu mingea, intr-o opera de dimensiuni normale .

Atunci cand piesele nu erau jucate in sali de teatru, acestea erau organizate in sali inchiriate, corturi, hangare, intr-un poligon de tir, etc. In Olanda, secolul al XVII-lea este important pentru dramaturgie, incep sa apara primele cladiri de teatru .(realizate din piatra)

Teatrul, privit ca institutie publica in contextul urban, pana la sfarsitul secolului XVII-lea nu reprezinta un landmarkt. In italia teatrul este privit mai de graba ca un instrument de etalare a puterii . La sfarsitul secolului XVII-lea si pana la inceputul secolului al XIX-lea vom vorbi despre ,,epoca teatrului burghez,, , epoca ce va veni cu rezolvari importante pentru cladirile teatrelor. In anul 1780 se finalizeaza proiectul primului teatru cu program complet. Arhitectul Victor Louis va desena planurile Teatrul Bordeaux, care v-a servi drept model pentru Opera din Paris si pentru toate teatrele ce vor fi realizate in secolelel XVII, XIX si inceputul secolului XX .

Teatrul Bordeaux – Franta

http://en.wikipedia.org/wiki/Grand_Th%C3%A9%C3%A2tre_de_Bordeaux#/media/File:GrandTheatreBordeaux.jpg

Victor Hugo, fondatorul esteticii dramei romantice defineste perfect bazele dramaturgiei romantice franceze, in prefata propriei piese ,,Cronwell,, prin ,,eliberarea de principiile neoclasice si sdezvoltarea realismului si naturalismului,, .8

Ridicata in a doua jumatate a secolului XIX-lea Opera din Paris este realizata intr-o arhitectura stralucitoare, atat la exterior cat si la interior, tipic acelor vremuri, cand insasi constructia in sine trebuia sa reprezinte o opera de arta. Cunoscuta si sub numele de Opera Garnier (dupa numele arhitectului Charles Garnier), a fost considerata cea mai indrasneata realizare din acele vremuri. Din punct de vedere al rezolvarii urbanistice observam ca nimic nu este la voia intamplarii, este amplasata strategic pe axe de circulatii importante, dupa perspectivele riguros studiate, intr-o zona cu o valoare politica si culturala, ridicata. Aceasta constatare ne duce cu gandul la impactul urbanistic pe care il avea teatrul in perioada antichitatii in Roma.

Teatrul Bordeaux – Franta

http://www.bonjourparis.com/static/img/images-destinations/opera-garnier-1900.wikimedia.jpg

La sfarsitul secolului al XIX-lea in teatru ca reactie impotriva ,,teatrului iluzie,, se contureaza un nou stil, cel „naturalist”. Teatrul lui Wagner din Bayreuth, destinat doar spectacolului liric, ne propune un alt fel de abordare a acestei institutii din punct de vedere urbanistic cat si al rezolvarii spatiale. In timp ce alte monumente mondene continuau cautarea unei pozitii cat mai centrale in tesutul urban, Wagner isi construieste propriul teatru pe colina Grüner Hügel in Baeyeruth . Gustul pentru teatrele impunatoare grandioase, opulente, ne reamintesc de antichitate.

Teatrul lui Wagner din Bayreuth – Germania

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/16/Staatsoper_(ca.1898).jpg

Teatrul lui Wagner din Bayreuth – Germania

http://www.dw.de/image/0,,16244547_404,00.jpg

Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea teatrul avea ca punct de atractie foaierul, devenit loc de socializare, pentru diversele categorii sociale, care va fi delimitat prin structura salii de pectacol . Etajul cu lojeje era rezervat personalitatilor si persoanelor cu rang iar parterul era ocupat de restul societatii.

POLUL URBAN

I.5.CRIZA SI INNOIRE

In secolul al XX-lea ierarhizarea persoanelor nu mai prezinta o importanta la fel de mare ca pana atunci. Teatrele isi vor pierde caracterul festiv si vor primi un aspect de „laborator de creatie”9

La inceputul primelor patru decenii teatrul intampina mari probleme din cauza lipsei spatiilor de joc adecvade astfel. Oamenii teatrului recurg la improvizarea spatiilor in incercarea obtinerii teatrului ideal, in functie de viziunile dramatice pe care doresc sa le puna in scena. Un exemplu al acestor intamplari este teatrul Lucia Sturza Bulandra din Bucuresti unde „se acuza scindarea prea neta a spatiului scenei de spatiul publicului” 10 avand ca efect o spaba conexiune intre spectatori si spectacol. La una din salile acestui teatru s-a putut obtine trecerea de la configuratia de tip italian la una de tip arena acest lucru permitand scenei sa treaca de portal inspre sala, iar restul spatiilor obtinute sa fie ocupate de spectatori. Rezultatul obtinut aduce faima teatrului Bulandra, iar spectacolele realizate in sala acestuia au devenit „adevarate evenimente estetice”.11 In 1972 arihitectul Antoine Vitez transforma un hambar de fructe abandonat in Theatre des Quartiers d’ivry. Transformarea a constat in realizarea unui planseu din beton armat pentru sectionarea pe verticala a spatiului astfel obtinand doua nivele fiecare cu cate o sala de spectacol. La parter s-a realizat o fosa adanca de 2m pentru obtinerea unui spatiu adecvat care sa permita „un contact facil cu viata locala si care va fii utilizat pentru mici spectacole teatrale (papusi si marionete) pentru copii, expozitii, repetitii, conferinte…” 12. La urmatorul nivel s-a obtinut o sala pentru spectacole pentru teatru si muzica. Sarpanta a fost consolidata, iar fatada dinspre strada nu a suferit nici o modificare din dorinta de a pastra aspectul initial al cladirii. Reconversia unui rezervor de gaz in sala de spectacole uimeste prin modul de abordare lipsit de prejudecati a spatiului contemporan si transforma Teatrul-auditoriu din Copenhaga in cea mai reprezentativa cladire a acestor timpuri. In anii ’70 ,reconversia cladirilor abandonate a devenit un „fenomen”, originalitatea spatiilor folosite „mai devreme ar fi oripilat pe cel mai liberal om de teatru” 13..

Adevarata problema a teatrului in secolul al XX-lea o reprezinta cinematograful, care a devenit o atractie intrun timp foarte scurt si incepe sa-i fure tot mai mult publicul. In consecinta un numar mare de teatre vor fi dezafectate isi vor schimba destinatia in cinematografe, fapt ce va impulsiona arhitectii sa aduca idei noi, inovative pentru noile teatrele ce se vor realiza. Unul dintre acestea va fil teatrul Pigalle din Paris, realizat dupa rigorile timpului. In Finlanda se ridica teatrul Malma, acesta se deosebeste prin faptul ca vine cu functiuni noi pe langa cea de spectacol. Vor aparea spatiile destinate expozitiilor si adaugarea unui restauran, inovatii ce vor fi des intalnite in Statele Unite si Europa . Se fac mari eforturi pentru a nu lasa publicul sa se indeparteze de teatru, in Franta Andre Malraux in timpul cand era ministru al culturii a construit numeroase case de cultura in provincii pentru a servi trupelor teatrale aflate in turnee. In occident teatrul era vazut ca un simplu divertisment pe cand in est era un instrument de propaganda. Se poate spune ca in aceste momente de criza, cauzate de lipsa publicului, teatrul in aer liber are un impact destul de mare.

Teatrul secolului al XX-lea poate fi caracterizat ca fiind o „ perioada paradoxala de criza si innoire” . 14

Chiar daca in timpul ultimului razboi mondial majoritatea teatrelor germane sunt distruse tiparului teatrului italian continua sa existe si in perioada postbelica. In urma eforturilor facute pentru a sparge acest arhetip se va obtine studioul experimental in cadrul marilor teatre realizat in sala secundara a acestora.

Modul de abordare al teatrelor din secolul XX demonstreaza fapul ca orice loc din oras se poate transforma intr-o sala pentru spectacol.

Teatrul modern a fost influentat de fortele care au schimbat lumea, revolutia industrial-tehnologica, revolutia intelectuala si revolutia democratica. Acestea au modificat perceptia timpului, spatiului, psihologiei umane, a divinului si a clasei sociale. In consecinta a aparut ca si contrareactie teatrul care provoca si experimenteaza. Una dintre miscarile cele mai influente si de lunga durata care au influentat teatrul modern este realismul. A fost conceput ca un experiment in care au fost exprimate ''obiectiv'' problemele societitii, probleme de familie si natura relatiilor umane, in ochii critici ai publicului. Scopul a fost acela de a copia o scena extrasa din viata reala si interpretata cu cat mai multa asemanare cu realitatea , folosind ca decor o camera , la care un perete a fost indepartat.15

CAPITOL II

SPATIUL INTERIOR

SPATIUL INTERIOR

II.1.INTERIORUL SPATIULUI SI ROLUL LUI

„ Spatiul interior insusi este realitatea constructiei. „

Frannk Lloyd Wright

Intreaga evolutie arhitecturala a teatrului a cunoscu de-a lungul timpului diferite modificari de stil si de proportii dar in esenta conceptia de baza a ramas acelasi de la greci si pana in zilele noastre. Primele teatre aparute au fost cele in aer liber si erau impartite in trei zone bine definite : orkestra, koilon si skene

Koilonul – era zona destinata spectatorilor si avea o forma semicirculara. Pentru ca accesul publicului sa fie mai usor, era impartit pe verticala prin niste scari care porneau radiar de jos in sus. La inceput koilonul era provizoriu din lemn, iar mai tarziu bancile erau taiate in piatra.

Orchestra se afla in centrul teatrului la partea de jos a koilonului si reprezenta zona de unde evolua corul (actorii), cantau si dansau . Orchestra era realizata pe o ridicatura de pamant batuta in forma circulara cu un diametru de aproximativ 25m . In centrul orchestrei se inalta altarul in jurul caruia evolua corul.

Skene era o estrada pozitionata in spatele Orkestrei. La inceput era o structura de lemn unde apareau si jucau actorii atunci cand doreau sa se detaseze mai bine de cor. Era pozitionata putin mai sus decat orchestra, si reprezenta fundalul pentru decor oferind in acelasi timp si intimitate actorilor pentru a se costuma, astfel vor aparea culisele. La civilizatiile din est , din Skene se auzeau vocile zeilor. 16

Planul teatrului grecesc

https://classconnection.s3.amazonaws.com/538/flashcards/477538/jpg/308b34169d5f1b8f7c275f04824ed35cwix_mp1332799515569.jpg

La sfarsitul secolului al IV-lea se renunta la acest tip de constructie si incep sa apara constructii moderne, pentru acea perioada, cu scene realizate din piatra „ cu un etaj destul de inalt. In fata parterului, langa orchestra se afla un portic doric … are in loc de acoperis, un fel de podea de lemn … Este planseul pe care joaca actorii si serveste de acum de scena … porticul din fata se numea proskenion … servea doar ca decor in fata culiselor si nu de estrada pentru actori” 17

Teatrele grecesti aveau o acustica impresionant de buna. Teatrul roman inspirat dupa modelul teatrului grecesc, nu a reusit sa il echivaleze niciodata prin creatia dramatica.Teatrele romane prezentau dimensiuni monumentale astfel teatrul lui Marcellus avea douazeci si doua de mi de locuri pentru spectatori si era considerat cel mai mic din Roma . Teatrul de la Pompei (primul teatru ridicat din piatra in anul 61 i.e.n.) avea partuzeci de mii de locuri pentru spectatori. Coloseumul construit in anul 80 d.Hr. , cunoscut inițial sub numele de Amfiteatrul Flavian, (simbol al cresterii si decaderii imperiului roman) era cea mai mare construcție din acea vreme si avea o capacitate de optzeci de mii de spectatori. Ramane model pentru stadioanele din ziua de astazi.

La spectacolele romane dispare sentimentul de traire comuna dintre spectator si actor, tipica spectacolului grecesc. Apare initiativa de protejare, a spectatorului dar si a scenei , de soare si ploi astfel se recurge la varianta folosirii unei panze ornate pentru acoperirea amfiteatrului .Nevoia pentru grandios se simtea si pe scena, astfel ornamentul devine un aspect foarte important . Scena era structurata pe trei nivele asemeni unei fatadei unui palat sau a unui templu, ornata cu stalpi , statui si decoruri bogate . Zidul scenei se curba putin spre centru si avea trei usi la parter. Locul care la greci era destinat orchestrei isi schimba destinatia ( corul nu va mai exista ) urmand ca in acest spatiu sa fie amplasate fotolile de cinste ale senatorilor. Existau si doua loji de onoare la extremitatiile proscenium-ului, si erau ocupate de imparat si iparateasa si suita acestora.

Spectacolele se vor tine numai pe scena. Aparitia cortinei atrage dupa sine impartirea pieselor in acte. Decorurile si masinile scenei sunt la fel ca si la greci.

Teatrul din Pompei – reconstituire

https://cursarhitectura.files.wordpress.com/2014/08/teatruldinpompei-studybluecom.jpg.

Teatrul din Pompei – plan

http://www.theaterofpompey.com/auditorium/imagines/maps/fur-new-002.jpg

Teatrul lui Marcellus – plan

http://www.theatrum.de/uploads/pics/Rom-Marcellus-Theater-Grundriss-800.jpg

Coloseum – reconstituire amfiteatru

http://romancolosseum.org/gfx/colosseum-model.jpg

Incepand cu secolul al IX-lea dupa cum am mai spus biserica a dat viata spectacolului dramatic , insusi interiorul institutiilor bisericesti reprezentau spatiul unde se desfasurau actele dramarice inspirate din Vechiul si Noul Testament. Corul, navele laterale, amvonul si altarul reprezentau scena , iar sacristia indeplinea rol de culise. In timp din lipsa spatiului s-a ridicat un podium in centrul corului astfel cei care urcau aici se puteau distinge mult mai bine. Spectacolele in zilele de sarbatoare faceau ca incinta biserici sa nu mai face fata numarului ridicat de participanti, asfel reprezentatiile dramatice se mutau in fata bisericii, catedralei piete si chiar si in cimitire.

In momentul in care spectacolul iese in afara bisericii intreaga situatie se schimba. Scena va fi in continua miscare, actorii si publicul vor fi nevoiti sa se deplaseze , iar decorurile se vor monta unele in continuarea celorlalte.

Scena simultana din Evul Mediu (dupa o miniatura)

La inceputul secolului al XVI – lea interiorul teatrului primeste o alta infarisare. Arhitectul Serilio proiecteaza o scena lunga de douazeci si unu de metrii egala cu lungimea salii. Spatiul de joc va fi compus din doua parti avanscena cu o adancime de trei metrii si arlescena , usor inclinata. Decorurile rezolvate in perspectiva vor simboliza piata orasului, iar loggia ducala simboliza al palatul, avand intotdeauna o pozitie privilegiata, asemeni locului rezervat printului in randul publicului. Aparitia culiselor este rezultatul rezolvarii decorului scenic, acesta oferind posibilitatea actorilor de a se retrage din vizorul publicului.

Teatrul Olimpic din Vincenza, realizat dupa modelul amfiteatrelor grecesti , propune o avanscena de sase metrii , „asadar spatiul scenic s-a marit; apoi actorul joaca nu numai pe avanscena ci si in anvelopele portilor ce reprezinta locuri diferite, caci acustica din – orice punct al scenei s-ar gasi actorul – este uimitoare…cele cinci intrari permit o mai mare varietate in deplasarea actorilor si deci in miscarea scenica… plantatia decorurilor concepute de Paladio creaza un spatiu larg si real – o alta realizare a Renasterii italiene„18

Teatrul Olimpic din Vincenza

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/05/Veneto_Vicenza1_tango7174.jpg

In secolul al XVII – lea apare loja , iar teatrul incepe sa reflecte tot mai mult imaginea societati ierarhizate. Publicul era impartit pe mai multe nivele, fiecare nivel simbolizand o clasa sociala diferita. Primele doua nivele de loje erau ocupate de personalitatile cele mai importante din patura sociala. La ninelul al III–lea urmau intelectualii si nobilii iar la utimele nivele burghezia si restul societatii. Mai tarziu, ultimele nivele devin galerii in locuind lojele , fenomen des intalnit in Franta. Decorurile fixe vor fi inlocuite cu altele mobile oferind o mai mare libertate de dimensionare a scenei, astfel, teatrul Farnese din Parma, va avea o scena de douazeci de metrii adancime si o latime impresionanta. Separarea scenei de sala este mai vizibila ca niciodata, apare fosa pentru muzicieni, estrada este inaltata iar scena este incadrata intr-un portal, tipic perioadei burgheze, ce anunta „portalul scenei” , in forma de arc de cerc si decorat cu draperii sau pictat. Numarul mare de spectatori va aduce si el o importanta schimbare spatial – functionala , parterul care initial era destinat doar scenei v-a fi impartit in doua spatii cel al scenei si cel al salii care v-a fi ocupat de spectatori. Astfel ia nastere „teatrul de tip italian” In Franta, Opera din Paris avea spatiile auxiliare mai generoase decat sala de spectacol, rezultate din nevoile acelei societati. Foaierul se transforma intr-un salon oficial devenind locul unde se desfasura „adevaratul spectacol”, un loc de intalnire indiferent de clasa sociala . Bazele acestei opere de arta au fost puse odata cu aparitia teatrului din Bordeaux, care uneste toate elementele unui „teatru cu program complet” – scara monumentala, foaierul, cabine pentru actori, scena etc.

Teatrul Bordeaux – Franta

http://images.france-for-visitors.com/images/supersize/18_hd.jpg

Teatrul Bordeaux

Opera din Paris -planul

http://www.dpcdsb.org/NR/rdonlyres/B2A85C63-8C8F-48DB-A948-DF732C425963/71496/garnieroperaplan.jpg

Opera din Paris – sectiunea

Opera din Paris – o parte din foaier

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/27/Op%25C3%25A9ra_Garnier_-_le_Grand_Foyer.jpg

Opera din Paris -sala de spectacol

https://c2.staticflickr.com/8/7129/7081422923_b4c70a92f3_b.jpg

Opera din Paris –parte din foaier cu scara monumentala

In epoca romantica, scena isi reduce adancimea largindu-si portalul, intra in folosinta tot mai mult „practicabilele”(panouri din lemn de diferite marimi cu ajutorul carora e posibila montarea scarilor pe scena sau diferite constructii , terase, balcoane etc.)

Curentul naturalist aparut in secolul al XIX- lea, spre sfarsit, contribuie si el la conturarea portretului teatrului : „in infatisarea si miscare scenica, actorii fiind incurajati sa transpuna cu exactitate viata pe scena … planul spatiului scenic dinspre public va fi considerat opac"19 .Raportul sala – foaier se schima, sala devine mai spatioasa.

Richard Wagner sustinea idea ca operele existente in acea perioada nu reuseau sa puna in evidenta piesele compuse de el, astfel dupa mai multe ezitari in Baeyeruth isi construeste propriul teatru, intr-un stil romantic-elenistic pe colina Grüner Hügel .

Teatrul lui Wagner din Baeyeruth -interior (in zilele noastre)

http://www.andalan.es/wp-content/uploads/Bayreuth_interior.jpg

Teatrul lui Wagner din Baeyeruth era destinat exclusiv stilului liric . Arhitectura teatrului aduce schimbari numai in zona publicului scena isi pastreaza portalul . Planul rezolvat in genul amfiteatrului antic se desfasoara pe un sector de cerc , dispar lojele. Pentru Wagner sala unde se desfasoara actul artistic, era punctul principal , foaierul trece in plan secund.

Teatrul renasterii engleze ramane marcat de rezolvarea functional-spatiala a hanului, cunoscut sub numele de „teatrul elisabetan” Scena se imparte in trei zone caracteristice teatrului englez . Prima zona este avanscena urmata de ariescena (scena) de unde este accesata si a treia reprezentata printr-un balcon sau o terasa lunga. Teatrele „ semanau cu niste turnuri imense. In interiorul zidului, de forma circulara, o serie de galerii, balcoane, galerii sau loji, suprapuse si acoperite, erau rezervate spectatorilor mai de vaza care puteau plati un pret de intrare mai ridicat. publicul de rand se inghesuia la mijloc , in picioare, la parter in spatiul ramas descoperit . Scena sprijinindu-se pe o latura a cladirii , inainta mult spre centrul parterului, incat o parte din public trebuia sa ii urmareasca pe actori din profil, ba chiar din spate …” 20

Avanscena era descoperita , avansa mult in zona publicului . Ariescena (scena) avea un acoperis ce se sprijinea pe doi stalpi de care se prindea o panza, cortina, ce juca rolul de fundal pentru avanscena – reprezenta alta arie de joc. A treia parte era o constructie prevazuta la parter cu doua usi laterale folosite de actori pentru a intra si a iesi si una centrala acoperita cu opanza (usa centrala putea primi aspect

de chilie , celula et. ) reprezenta si ea un spatiu de joc . La etaj era un balcon sau o terasa

lunga accesibile pe doua scari chiar din arlescena, erau si ele un alt spatiu de joc.

Teatrul Globe – sectiune a spatiului interior

http://www.costumesupercenter.com/images/SEO/resources/globe.jpg

Teatrul Swan – vederea spatiului interior

http://s3-eu-west-1.amazonaws.com/lookandlearn-preview/M/M072/M072090.jpg

a. b. c.

Teatrul Globe a. Plan parter b. plan etaj 1 c. plan etaj 2

http://www.londontheatre.co.uk/londontheatre/seatingplans/images/globe.gif

Secolul al XX- lea inseamna schimbare in cea ce priveste configuratia spatiala a teatrelor, renuntand tot mai mult la carecterul festiv . De exemplu in Londra, in urma renovarii teatrului Old Vic in anul 1983 , vechiul labirint s-a inlaturat iar intrarea persoanelor in sali nu se mai facea in functie de clasa sociala . Foaierele isi pierde vizibil din marime.

In Paris la teatrul Pigalle, diminuarea suprafetelor si axelor scenei sunt influentate de conditiile de amplasament si de tipul spectacolului produs. Prin urmare „expresia plastica a fatadelor isi pierde caracterul monumental primind unul comercial dupa modelul cinematografelor” 21 care in aceasca perioada castiga tot mai mult teren influentand constructia urmatoarelor teatrelor.

Idee inovatoare pentru acele vremuri este sala de spectacol in forma circulara care isi pastreaza lojele si balconul amplu.

„Mecanoscena” propusa de W. Gropius si Erwin Piscator este o inovatie adusa in ideea de a realiza cele trei tipuri de scene ( arena, elisabetan si italian) in una singura . Sistemul propus era realizat dintr-un sector central turnat care in urma rotirii permitea modificarea tipului de scena dorit. In nordu european, in Finlanda teatru din Malma introduce in zona de receptie a publicului spatii expozitionale,si creaza legatura cu restaurantul. Apare ideea celei de-a doua sali de spectacol de tip studio . Planul salii principale ofera o flexibilitate mare. Prin dispunerea unor pereti despartitori poate fi impartita in sali cu suprafete diferite in functie de necesitate iar cu ajutorul unor cai rulante peretii pot fi usor transportati si depozitati.

Teatrul Old Vic – Londra

Teatrul Old Vic – Londra

http://www.studioandrewtodd.com/repository/projects/full/3-20f07fd8.jpg

CAPITOL III

ILUZIE SI REALITATE

ILUZIE SI REALITATE

III.1.TEATRU SAU FILM

Aparitia cinematografelor castiga tot mai mult teren in fata teatrului dar evident nu reuseste sa-l inlocuiasca. Daca pana la sfarsitul sec al XlX – lea teatrul era perceput ca loc de intrunire a claselor sociale, aparitia cinematografului face ca publicul de teatru sa se micsoreze ca numar astfel incat, mersul la teatru devenise o practica burgheza.

Tehnica in teatrul utilizeaza cele trei dimensiuni spatiale in timp ce filmul este reprezentat de imaginea care ne ofera o iluzia reliefului in doua dimensiuni. Teatrul este un spatiu real, complet insa destul de simplu, publicul avand in fata un cadru fix, cel al scenei, unde se intampla actiunea. In cinematografie nu exista contactul vizual direct cu actorii, acesta e oferit prin intermediul unui ecran. Cadrul cinematografic este manevrabil si creaza mai multe posibilitati decat cel al teatrului. Se poate apropia sau indeparta oferind imaginea din mai multe puncte de vedere. Teatrul poate fi definit ca arta a prezentei iar filmul ca arta a absentei. In teatru „creatia (jocul actorilor) si comunicarea (publicul spectator) exista simultan” 22 , momentul artistic ar fi imposibil in cazul in care unul dintre cei doi participanti nu a fi prezent. In cinematografie cei doi nu se intalnesc niciodata datorita decalajului in timp. Prezenta vie face diferenta intre cele doua arte , fapt subliniat si de termenii folositi in Anglia pentru a le defini: „living palace”-teatru viu si „picture place” palat al imaginii.

Cinematograful Universum construit in anul 1927 de arhitectul german Erich Mendelson. Constructia a suferit mai multe transformari functionale in peroada posbelica. A indeplinit de cinematograf, magazin si in final teatru pentru Schaubühne Berlin. Lumina folosita ca instrument in arhitectura poate sa dematerializeze o cladire sau o suprafata in asa fel incat sa nu mai putem percepe marginile ei sau poate da senzatia de plutire. Schimbarile aduse au constat in : „realizarea a doi pereti despartitori neportanti care sa divizeze spatiul mare omogen in trei volume distincte utilizabile simultan; realizarea unor elemente pentru dispozitivul de modificare a topografiei pardoselii care sa permita configurarea de scene podiumuri, gradene, rampe, planuri inclinate

etc ; asigurarea planului tehnic (gril-ul) omogen pe intreaga suprafata a spatiului de spectacol si asigurarea posibilitatilor de utilizare simultana in cazul separarii pe volume distincte”. 23

Cinematograful Universum – Schaubüne Berlin

http://www.bab-architekten.com/07%20Sanierung/Bauwerksanierung_Berlin_sal.htm

ILUZIE SI REALITATE

III. 2.CINEMATOGRAFUL ::::

„Punerea la punct a instrumentului fotografic la sfarsitul anilor 1870 deschide calea catre redarea miscarii. Inspirandu-se din experientele lui Muybrigde, Marey realizeaza in 1882 o pusca fotografica care permitea realizarea a 12 fotografii pe secunda…incepand cu primii ani ai sec XX aparatele capata alura definitiva : camera va fi de acum inainte separata de aparatul proiectiei. Toate aparaturile ulterioare ( ca inlocuirea manivelei cu un motor) nu sunt altceva decat ameliorari ale dsipozitivului original. Cinematografului nu-i lipsea decat sonorul si culoarea. Foarte repede a aparut ideea de a colora filmele, la inceput manual si mai apoi mecanic; dar abia in 1934 odata cu punerea la punct a Tehnicolorului trichrom, va incepe cariera cinematografului color. Sonorul va fi introdus in 1927.” 24

Noua descoperire este una dintre formele artistice care va avea cea mai rapida traictorie ascensoriala in procesul care se continua cu aceiasi viteza impresionanta si in zilele noastre. In cinematografie spectacolul realizat este unul indirect si transmite un mesaj artistic cu ajutorul unor instalatii specializate, proiectate pe un suport. Cinematografele pot fi intalnite ca si cladiri independente sau inglobate in alte cladiri alaturi de alte functiuni culturale sau comerciale etc. Cinematografele prevazute cu o singura sala de proiectii erau cele specifice perioadei interbelice.

Cele mai avantajoase din punct de vedere economic sunt considerate cinematografele cu doua sali deoarece spatiile de primire pentru public sunt exploatate intensiv. Cinematogrefele in aer liber sunt cel mai des sunt intalnite in Statele Unitesi se mai numesc si drive-in. Dejavantajul acestor cinematografe este faptul ca sunt conditionate de perioadele de timp favorabil si de locul unde sunt construite, motivul fiind zgomotul produs in jur, astfel amplasarea se face in natura avand in apropiere o statie de benzinarie, moteluri, un nod de circulatie, e.t.c.

Dimensionarile salilor de cinema sunt conditionate de doi factori vitali pentru aceste constructii : vizibilitatea in sala si acustica . Raportul este dat de formula h/l/L = 2/3/5. Formele salilor de cinematograf sunt determinate de o serie de conditii date de tehnologia proiectarii filmelor si unghiul de vizibilitate al ultimelor randuri de scaune. Formele dreptunghiulare si trapezoidale ce formeaza un unghi de 24 de grade intre laturile lungi, sunt cele mai uzuale in proiectarea cinematografelor, conditia de vizibilitate fiind factorul cel mai important. Rezultatul altor forme in proiectarea salilor de cinematograf a venit in urma incercarilor de a realiza proiectii circulare care sa acopere unghiul de 360 de grade dar, datorita dificultatilor de filmare si vizionare aceste incercari au ramas la stadiul experimental. Cinematograful din Bruxelles „Circarama” prezinta acest tip de sala prezentat mai sus . Vizinarea filmelor in aceasta sala este destul de greoaie si obositoare datorita modului complicat de proiectare al imaginilor. O imagine este compusa din juxtapunerea a 11 imagini cu ajutorul a 11 aparate de proiectare in sincron.

Cinematograful Panrama este ridicat in interiorul unui fost cinematograf traditional din Paris. Teatrul este compus din doua sali, una mica traditionala si una mai mare cu plan in forma circulara. Sala in forma circulara prezinta un ecran sub forma de semisfera. Imaginea fiind proiectata in interiorul ei. Imaginea este proiectata cu ajutorul unui obiectiv ce acopera un camp cu o raza de 180 de grade in forma de ochi de peste si care asigura imaginii o deformare substantiala. „proiectia filmului se face din afara volumului semisferei, catre o oglinda concava amplasata in centrul ei care o reflecta pe ecran ( intradosul semisferei )” 25 tehnica este utilizata pentru simulatoarele de zbor.

Planetariul din Londra este realizat dupa acelasi mod de functionare.

Locurile pentru spectatori sunt impartite in doua pachete si sunt aranjate dupa a celasi principiu ca in cazul salilor de teatru. In functie de tipul ecranului pe care vor fii redate imaginile vor rezulta distantele minime ale fotolilor fata de ecran. Suprafata destinata unui fotoliu in sala va fi de 0,55 si 0,8 m. Fotoliul are sezutul rabatabil si este fixat de pardoseala in panta cu inclinatie inspre ecran de 1/10. Un aspect important pentru salile de proiectie este modul de dispunere a fotolilor in sala. Dispunerea decalata a fotolilor este cea mai buna solutie in cazul salilor cu o panta mai mica, varianta dispunerii axata a fotolilor este acceptabila doar in cazul salilor cu gradene sau cu pante mari.

CAPITOL IV

SUNET SI LUMINI

SUNET SI LUMINI

IV. 1.ACUSTICA ::::

„ …nimic nu este mai neplacut decat o proasta sonorizare a unui spectacol, fie el de cinematograf sau teatru, sau audierea unui vorbitor … ” 26

Acustica este o parte a fizicii, ce trateaza toate aspectele legate de sunet, producerea si propagarea , modul de interactionare a cu alte materiale, perceptia si efectele asupra mediului inconjurator. Calitatea mediului acustic este oferita de proprietatile de absorbtie al materialelor, caracteristicile geometrice ale volumului si de nivelul de presiune al volunului.

Inca din Antichitate arhitectura a cochetat cu “acustica”, fapt dovedit de amfiteatrele grecesti, preluate mai tarziu intr-o faza incipienta si perfectionate de romani . Undele sonore emise din scena intalneau plafonul pozitionat cu partea curbata in jos, dupa care erau reflectate spre gradenele amfiteatrului.

Propagarea sunetului in atmosfera se realizeaza cel mai bine daca are o traiectorie ascendenta, iar sunetul rezulta in urma vibratiei unui corp. Atunci cand unda sonora intalneste o suprafata, o parte a sunetului strapunge suprafata trecand prin ea iar cealalta e reflectata. (La teatrele grecesti zidul aflat in spatele scenei, avea si rolul de propagare a undelor sonore. )

Un spatiu cu o acustica corecta trebuie sa indeplineastca urmatoarele conditii:

– propagare cat mai uniforma a sunetului in sala; -claritatea sunetului ; -calitatea timbrului salii

suprafetele concave – suprafetele convexe

Propagarea sunetului

https://html1-f.scribdassets.com/6rf3jtnv7k4brymo/images/32-e953ecb623.jpg

Suprafetele concave concentreaz asunetele pe cand suprafetele convexe le difuzeaza.

– Reverberatia este „ persistența a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, dupa ce sursa sonoră și-a încetat emisia” 27

Timpul de reverberatie a sunetului intr-un spatiu creste odata cu marimea spatiului. In functie de destinatia spatiilor, reverberatia trebuie sa fie diferita, acest lucru putind fi controlat prin dimensiunea spatiului, materialele folosite la realizarea peretilor, pardoselii, plafonului dar si in functie de pozitia acestora . Salile de conferinta si teatrele de drama si comedie trebuie sa aiba acelasi tip de reverberatie. In alta categorie se incadreaza operele si salile de concerte insa decorurile salilor de opera impiedica acest fapt, datorita proprietatilor fonoabsorbante astfel in cazul operelor sa pus problema de a lungi reverberatia. Se poate intampla ca timpul reverberatiei sa varieze usor, insa acest fapt nu va fi motivul pierderii valorii acustice acelei sali. Timpul de reverberatie este o componenta din intregul de piese ce alcatuiesc acustica unei sali.

-Forma si volumul salii participa si ele in cursa pentru obtinerea unei sali cu o acustica buna, astfel rapotul l/L va fi cuprins intre 1:4 si 1:2 iar volumul va fi intre 3,3 m3 si 6m3 / persoana.

In cazul in care sala are o alta forma se poate recurge la rezolvari cum sunt, tratamentele acustice sau prin impartirea suprafetelor interioare in fasii absorbante si reflectante. 28

-Modul de tratare al peretilor pentru obtinerea unei bune acustici :

Peretele opus scenei va fi realizat in totalitate din materiale fonoabsorbante la fel ca si la cinematografe. Peretii laterali vor fi tratati diferit, prin alternanta materialelor absorbante cu cele reflectante. In zona scenei este bine sa predomine materialele reflectante Iar in partea peretelui opus scenei materiale absorbante. Tavanul este tratat si el in prima treime dinspre scena cu materiale cu proprietati reflectante. Formele in plan de gen „patrat” sau prea lungi nu sunt recomandate, din motive de estetica dar si dificultatea rezolvarii unei bune sonorizari . Forma ideala in plan a salilor este cea trapezoidala, in partea dinspre scena sa se apropie iar inspre peretele opus scenei sa se indeparteze . Pozitia ultimelor randuri de scaune pozitionate sub balcoanele iesite in afara, este determinata de posibilitatea raspandirii undelor sonore, iar suprafetele din sala care produc mai mult de o reflexie sau raze reflectate prea lungi, vor fi rezolvate cu materiale absorbante. Salile unde s-au obtinut cele mai bune efecte acustice, in privinta frecventelor medii si foarte inalte au fost acele sali unde suprafetele care delimitau spatiile, s-au fragmentat cu elemente ce contineau striatii cu o adancime de 0,50m … 1,00 m si latimea de 1,00…2,00 m, iar elementele rezultate au fost si ele fragmentate cu profile curbilinii. Fragmentarile s-au realizat cu grinzi si stalpi sau cu ajutorul unor structuri speciale pentru acustica . Izolarea fonica este importanta pentru ca reduce nivelul zgomotelor care pot sa impiedice activitate in spatiile interioare. Pereti izolati fonic trebuie etanseizati bine si sa prezinte o greutate suficient de mare care sa nu permita propagarea sunetelor prin vibrarea lor.

-Tipuri de tratamente absorbante

Tratamentele subtiri sunt eficiente in cazul sunetelor inalte , iar tratamentele groase sunt eficiente in cazul sunetelor joase si medii, astfel  eficienta tratamentului creste in functire de distanta fata de perete.

Absorbantii porosi prin frecarea cauzata de vascozitatea aerului, transforma energia sonora in caldura. Materialele care prezinta aceste proprietati sunt: saltelele din vata minerala, fasii din vata minerala, placi din vata minerala ,P.F.L. , poros, pluta expandata etc…

In cazul absorbantiilor cu placi oscilante energia acustica incidenta este absorbita partial de panourile vibrante intalnite . Absorbtia acustica poate fi maxima in cazul in care sistemul absorbant coincide cu frecventa undelor sonore. Materialele folosite sunt cartonul , panouri de lemn ,cadre din lemn prevazute cu materiale poroase, metal , etc…

Absorbantii cu cu aer(rezonatori) din punct de vedere constructiv sunt la fel ca si cei descrisi mai sus doar ca elementul ce intra in vibratie este inlocuit cu un strat de aer.

-Materialele folosite

Materialele cu proprietati izolante bune trebuie sa opreasca sunetele, indiferent de frecventa lor si sa isi pastreze proprietatile in timp. Multe materiale isi pierd din calitati in timp datorita eforturilor la care sunt supuse sau datorita efectelor mecanice pe care le are cladirea asupra lor.

-Proprietatile acustice ale materialelor de constructie

Caramida plina este proprietati izolante foarte bune in comparatie cu caramida gaurita. De obicei peretii din structuri usoare sunt mai sonori, insa exista si exceptii. De exemplu caramida poroasa realizata dintr-un material spongios are calitatile izolante ridicate in comparatie cu greutatea . Mortarul pe baza de var gras este un izolant fonic mai bun decat cea pe baza de ciment. Datorita faptului ca betoanele armate transmit foarte usor sunetele , necesita izolarea lor.

Lemnul este un material bun insa trebuie sa i se se acorde multa atentie modului in care este folosit, deoareace placile subtiri de placaje folosite fara masuri de izolare pot vibra foarte tare, totul raportandu-se la modul in care este folosit.

Vata de sticla este un bun izolant si datorita faptului ca rezista foarte bine in timp. Se foloseste la izolarea peretilor , sub forma unor saltele izolante . 29

„Cu ajutorul materialelor speciale se pot realiza indici de reductie fonica egali si eventuali mariti, micsorand greutatea elementelor constructive si deci a constructiei in general” 30, astfel cel mai important factor de decizie pentru folosirea acestor materiale va fi factorul economi.

„Placile din doua straturi absorb sunetele prin porii peretilor perforati. Cele din trei straturi absorb in plus si prin miscarea vibratorie a primului strat, care comprima stratul al doilea foarte elastic, prin aceasta vibratie absorbind energie.” 31

In cadrul sistematizarii oraselor, atenuarea sonora este unul dintre cei mai importanti factori de luat in considerare. Atunci cand se stabileste sistematizarea planurilor se stabilesc si primele masuri de protectie impotriva zgomotului exterior, avand in vizor retragerea cladirii la o distanta convenabila sau plantarea arborilor cu rol de bariera vegetala etc… in cazul in care conditiile de mai sus nu pot fi respectate se poate recurge si la solutii in genul pavilionului „21 Mini Opera Space”:

SUNET SI LUMINI

IV. 2. ILUMINATUL

In secolul al XVll – lea lumanarile sunt folosite la iluminatul artificial al salilor de spectacol. Zona de scena era mai luminata decat restul salii. Modul in care erau iluminate salile de spectacole in acea perioada a dus la incendirea mai multor teatre.

Urmatorul secol marcheaza un progres remarcabil in iluminatul salilor, lumanarile fiind inlocuite cu lampioane cu ulei care ofereau o lumina mai puternica si mai sigura, iar spre sfarsitul secolului aceste lampioane cu ulei vor fi inlocuite de lampa cu flacara. Aceasta noua metoda de iluminat era mult mai sigura datorita sticlei care proteja flacara. „scena si sala erau iluminate in mod egal ceea ce ingrreuna mult creerea iluziei scenice …..Abia spre sf sec al XVlll – lea se tinde spre inlocuirea luminii puternice din sala printr o iluminatie indirecta, discreta” 32

Cu ajutorul electricitatii si infinitele sale moduri de utilizare, arhitectul detine un mijloc eficace de iluminat cu care poate obtine cele mai diverse si impresionante rezultate .

Mijloacele de iluminat, atît cele din exterior cat si cele din interior, fac parte acum din vocabularul valorilor plastice oferite arhitectilor . Structura si plastica spatial-arhitecturala depind de existenta luminii, de intensitatea si stralucirea ei. Iluminatul natural este unul dintre factorii importanti care influenteaza arhitectura in mare masura in pozitionarea constructiei.

SUNET SI LUMINI

IV. 3. EXEMPLE 

Pavilion 21 MINI Opera Space  este un concept de pavilion temporar pentru festivalul de operă din München. Proiect realizat de Firma australiană Coop Himmelb(L)AU, este realizat pe o structură din aluminiu, mobilă, care va avea posibilitatea de a găzdui 300 de spectatori. Clădirea este compusă din mai multe forme piramidale care măresc suprafata de reflexie a sunetului exterior. Este o clădire temporară care va deservi Festivalului de Operă din Munchen. Desi pavilionul este unul dintre cele mai mici proiecte la care lucrează echipa de proiectare, este unul dintre cele mai interesante. Există o dispută pentru a impăca două probleme importante cu care se confruntă acest proiect, structura usoară, demontabilă si rezolvarea unei acustici foarte bune.

Pavilion 21 Mini Opera Space 

Acastă problemă a fost studiată si la alte 3 proiecte realizate de Coop Himmelb (L)AU in China, Danemarca si Spania. Proprietatile de acustică a unui spatiu pot fi inbunătătite prin placarea peretiilor si mărirea suprefetei. O altă strategie pentru imbunatatirea experientei pavilionului este stopatea accesului de sunete provenite din exterior. Pavilionul are o latime de 17m si o lungime de 21 si cu o inatime variată intre 6 si 8m . Va fi pozitionat in ''Marstallplatz'' , zonă cu un trafic auto intens, astfel find nevoie de o clădire cu proprietăti ridicate de reflexie a sunetului. Aceste forme piramidale au fost generate parametric prin suprapunera a mai multe frecvente sonore. Aranjarea acestor elemente creează o clădire ''ionic building'' care impacă forma si functiuniile acustice pe care trebuie să le indeplinească acest pavilion temporar. 33

Pavilion 21 MINI Opera Space 

http://www.coop-himmelblau.at/uploads/made/uploads/images/Projects/0802_OPM/P_0802_F21_DM_1400_934_90.jpg

Chamber Music Hall / Zaha Hadid Architects

Zaha Hadid a creat o sală de spectacole solo inspirată de capodoperele muzicale ale lui Johann Sebastian Bach. Ideea de bază a proiectului porneste de la muzica faimosului Johann Sebastian Bach, transpusă printr-o panză translucidă ultrausoară ( 150 g/m2 ) suspendată, forma este asigurată de o structură articulată interioară de otel, traducand relatiile complicate de armonii ale lui Bach intr-un spatiu arhitectural. Directorul festivalului Alex Poots a exclamat: "Zaha Hadid Architects’ vin în mod constant cu idei provocatoare și inovatoare. A fost minunat să văd realizarea acestui proiect și experiența unor astfel de spectacole intime oferite de cei mai importanti muzicieni de concert în cadrul acestuia."

Designul sălii de muzică sporește complexitatea operi lui Bach, printr-o integrare coerentă a formei și logicii structurale. O singură bandă continuă de material se roteste în jurul său, creeand spații stratificate care creează un spatiu intim intre audienta și scena. Suprafata ondulată a materialului in ritm constant dar schimbator creeaza un efect de unduire. Atunci cand sala nu este utilizată, o serie de lumini programate și o muzica ambientală vor activa spatiile dintre panglici. Pe langa ideile inovatoare de arhitectură, spatiul creeat asigură o acustica clară pentru specatori.

"Pentru conditii optime de utilizare trebuie ca timpul de reverberatie sa nu fie prea lung deoarece acesta estompeaza individualitatea notelor pierzand din complexitatea continului" explica Howarth. Daca Zaha Hadid ar fi adăugat prea multe materiale fonoabsorbante calitatea sunetului s-ar fi diminuat. Astfel, o varietate de materiale au fost investigate, cum ar fi țesături diferite, metale și materiale plastice, pentru a se asigura că elementele arhitecturale nu ar reduce experiența muzicală. Zaha Hadid Architects si Sandy Brown Associates au lucrat impreuna pentru a perfectiona acustica salii , intr-un program de modelare acustica ce testaza diferitele finisaje și forme ale spatiului propus. Prin aceasta colaborare, panglica ondulata ajuta sa imprastie reflexiile de sunet pentru a elimina ecourile si pentru a spori experienta acustica a concertului 34

Chamber Music Hall

Chamber Music Hall

Acustica a fost si v-a ramane in continuare problematica salilor dedicate spectacolelor. O sala de spectacol cu o arhitectura frumoasa nu isi v-a indeplini scopul atata timp cat nu are o acustica buna.

Cele doua exemple de cladiri studiate impresioneaza prin modul in care au tratat spatiul arhitectural, interior dar si exterior, avand ca scop rezolvarea unei acustici impresionante. Inovatiile aduse in rezolvarea acustici, sunt rezultatul unor studii aprofundate. Primul exemplu inpresioneaza prin modul in care este rezolvat exteriorul iar cel de-al doilea exemplu impresioneaza prin interiorul neconformist.

Problema „zgomotului exterior” este o provocare pentru orice constructie a perioadei contemporane. Arhitectura exterioara a pavilionului „21 Mini Opera Space”  impresioneaza prin modul in care trateaza bruierea zgomotelor exterioare, iar Chamber Music Hall, propune rezolvarea unei acustici perfecte cu ajutorul unui material neconventional folosit intr-un mod la fel de neconventional.

de

CAPITOL V

STUDII DE CAZ

STUDII DE CAZ

V. 1.THE BIG CONCET HALL

Este o dovada de integrare extraordinara intre acustica si arhitectura, cu ajutorul tehnologiei moderne. Se doreste transformarea experientei practice, de studiu si de vizionare a sali. Programl de arhitectura are o sala principala de 842 de locuri, studio de repetitii, vestiare, librarie muzicala, sala de depozitarea instrumentelor cu functiune dublata ca sala de practica. Sala de concert a fost special construita pentru a putea primi o varietate mare de artisti cu stiluri diferite. Ofera o iluminare de ultima ora, acustica variabila, izolare fonica, proiectie video si zone de inregistrare. Centrul de interes al caldiri este ocupat de sala de concerte care este inconjurata de un zid de 25 cm din beton armat si este izolata de sunete exterioare. Sala de forma ovala a fost proiectata pentru o acustica excelenta indiferent de pozitia scaunului. Fiecare zona de scaune are o tenta aparte de intimitate , in special zona centrala de scaune care incepe la acealas nivel cu scena . Peretii josi ce inglobeaza fiecare zona de vizionare sunt directionati si articulati cu lemn de fag a carui densitate, suprafata si texturata reflecta si disperseaza sunetul strategic . Scena are sase platforme mobile ce este construita din Cedru Alaska galben datorita texturii si a proprietatiilor acustice . In contrast cu materialele folosite la scena si gradene sunt peretii si plafonul textil care au rol de reflectie a sunetului si absorbtie, de asemenea peretii nu au doar rol arhitectural si fonic, sunt folositi si pe post de ecran de proiectii . 35

The Big Concert Hall

The Big Concert Hall

http://www.archdaily.com/335092/bing-concert-hall-ennead-architects/51265a83b3fc4b32ca000079_bing-concert-hall-ennead-architects_ennead_bingconcerthall_004-jpg/

STUDII DE CAZ

V. 2. SCHAUSPIELHAUS -Tetrul National Berlin

Teatrul National din Berlin este construit in 1801 de Karl Gotthard Langhans in Gedanmermarkt. Constructia de forma alungita era amplasata intre bisericile cu cupole simetrice din parohiile germana si franceza,asezate cumva mai in spate. Cladirea era aspru criticata de berlinezi, ei find de parere ca aceasta cladire arata destul de stearsa in comparatie cu arhitectura cladirilor contemporane din oras. Dupa aproape doua secole de la constructia teatrului, mai precis in 1817, cladirea teatrului a ars pana in temelii. Acest fapt a atras atentia numerosilor arhitecti. S-au depus numeroase proiecte pentru reconstituirea lui, insa Schinkel a fost cel care a castigat acest prestigios proiect. Nu doar schitele sale au fost foarte convingatoare, dar si conceptia sa a combinat latura practica, frumosul si protectia in caz de incendiu intr-o solutie cat mai economica. Noul teatru urma sa devina "o opera de arta desavarsita din toate punctele de vedere,care sa armonizeze perfect atat interiorul cat si exteriorul". O asemenea tinta nu era deloc usor de atins, deoarece nu era vorba de o cladire noua. Coloanele si zidaria care nu fusesera mistuite de flacari trebuiau refolosite pentru a reduce costurile. La comanda regelui, trebuia sa se tina cont de creearea mai multor spatii pentru depozitare, dotari de restaurant, o sala de concert, una pentru banchete si o scena pentru repetitii.

Schauspielhaus

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cf/Berlin_-_Gendarmenmarkt_-_around_1900.jpg

Pentru a se conforma, Schinkel a stiut cum sa se adapteze in proiectul sau cu maiestrie dorinteleor regale ,chiar daca aceasta a insemnat reducerea dimensiunii salii de spectacol. El a intors cu 90 % sala de spectacol, pozitionata anterior pe latimea cladirii .In spatiul astfel eliberat din cadrul peretilor laterali ai fundatiei, el a putut include o sala de 2 etaje in partea nordica si celelalte sali comandate de rege in partea sudica.rezultatul a fost impartirea cladirii in 3 corpuri , ale caror pereti masivi au redus pericolul de incendiu. Atat teatrul cat si scena au trebuit reduse semnificativ ca dimensiuni in cadrul marginit de peretii existenti; scena insasi avea doar 12 m latime. Schinkel a incercat sa ofere o vedere buna si o acustica de calitate unui numar cat mai mare de spectatori din sala. Cele 3 balcoane erau sustinute de coloane de fier ,astfel incat sa nu obstructioneze vederea acolo unde acest lucru era cu putinta. Folosirea suprafetelor netede era evitata astfel. Dimensiunea mica a salii si decoratiile sculptate erau menite sa imbunatateasca acustica. Sala de banchet din partea sudica era decorata cu coloane ionice si sculpturi ornamentale pentru a oferi "aerul vesel "dupa cum spunea Schinkel. Tavanul pictat, busturile compozitorilor, precum si detaliile decorative ilustrau rolul salii, cel de sala de concert. In partea exterioara ,scena si auditoriul aveau acelasi acoperis, detasandu-se asadar de restul cladirii, care era organizata pe niveluri, precum o piramida. Parterul si podiumul inaltau tetrul deasupra nivelului arhitecturii din oras, facandu-l sa para asezat pe un piedestal. Deoarece intrarea in cladire se facea prin podium, scarile din exterior, neacoperite, aveau doar rolul de a conferi tetrului demnitatea unui templu al artei asa cum Schienkel chiar asa isi dorea sa fie privita cladirea .

Schauspielhaus – Plan

http://www.angelfire.com/de2/angelushome/images/schauspielhausgrundrissb.jpg

Sculpturile, reliefurile si formele arhitecturale subliniaza originile teatrului in Grecia antica. Drept conceptie arhitectonica de baza in proiectul pentru peretii teatrului – un proiect, nu foarte comun in arhitectura clasica, in care fatada este articulata prin pilastrii Schinkel a promovat motivul arhitectural al mormantului lui Trasyllos ( dirijorul corului din Grecia antica). Peretii exteriori nu pareau a fii simplii pereti cu deschizaturi pentru ferestre ; dimpotrica, lasau impresia ca se dizolva in suporti de sustinere si in antablamentul masiv . Coloanele porticului , pe care autorul a trebuit sa le pastreze ,sunt singura exceptie din acest punct de vedere. Teatrul national a fost distrus in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cladirea a fost redeschisa ca sala de concerte abia in 1984. In timp ce constructia exterioara a fost in mare masura refacuta dupa original,Sala de concerte nu a mai fost reconstituita ,luandu-i locul astazi ,o copie mult mai mare a micii sali de concerte a lui Schienkel. Astazi doar partea exterioara a Teatrului National mai sta marturie ideiilor arhitecturale ale lui Schinkel. Sala de concert, realizata pe doua etaje (distrusa in 1945) a fost reinlocuita la reconstructie de o sala relativ mica.

Schauspielhaus

Cladirea Teatrului National realizat de Schienkel, cu templul de la intrare si treptele neacoperite , domina si astazi Gedarmenmarkt. Distrusa in razboi, constructia nu mai functioneaza ca sala de teatru, ci, ca sala de concerte. 36

STUDII DE CAZ

V. 3. TEATRUL SPEELHUIS

Un experiment inovativ a fost facut in Olanda de grupul ''Cepezed Arhitects ''. Biserica monument ''Lady of the Assumption '', in stil neo bizantin, este proprietate privata ce a fost abandonata. Inteventiile asupra cladirii sunt cat se poate si minore si trebuie sa fie reversibile. Aspectul original al cladirii este exteam de sugestiv si bogat in ornamente care au fost asimilate de programul actual pe cat posibil. Spectatorii au o vedere foarte buna asupra domului, sculpturilor, desenelor si a vitraliilor.

Toate elementele introduse in programul de arhitectura au fost gandite si plasate pentru a putea fi demontate rapid si fare urme. Pentru a creea o atmosfera intima, scena a fost adusa cat mai aproape de public fara a necesita sprijin structural in zona de interes. Sistemul de scari a fost suspendat de sistemul se proiectie si lumini. Tratarea luminii este precum propagarea undelor sonore. Lumina este integrata in rampa care are si functie structurala. Zona de intrare, foaierul este situat sub locurile spectatorilor si un bar care poate fi inchis pentru a creea o zona speciala destinata echipajului. 37

Teatrul Speelhuis

Teatrul Speelhuis

Cele trei exemple alese sunt din perioade diferite ale istoriei, au moduri diferite de abordare dar cu un scop comun „sala de spectacol”. Primul exemplu este o constructie a perioadei contemporane si impresioneaza prin marime si modul in care sala principala reuseste sa ofere o acustica variabila. Cea de-a doua cladire este construita in 1801, initial a indeplinit functiunea de teatru, in timp a suferit mai multe schimbari iar in final isi schimba destinatia in sala de concerte. Cea de-a treia cladire face legatura intre trecut si prezent, lucrul interesant find modul in care o functiune aparuta in antichitate abordata intr-o maniera moderna are ca suport o biserica in stil neo-bizantin.

CAPITOL VI

APLICAREA SUBIECTULUI IN DEMERSUL PRACTIC

APLICAREA SUBIECTULUI IN DEMERSUL PRACTIC

VI.1. INTRODUCERE

Situat in centrul tarii orasul Sibiu inchide asemeni unei fortarete maginea sudica a Transilvaniei. Oras plin de traditii isi are inceputurile sub semnul colonizarilor sasesti. Aceste colonii germanice au fost aduse aici in sec Xll de regii unguri din dorinta de a pune stapanire pe Transilvania. Sasii au adus cu ei traditiile si obiceiurile pe care le-au promovat cu staruinta in locurile care mai tarziu vor deveni infloritoare.

Cetatea Sibiului cunoscuta sub denumirea ’Hermannstadt’ a fost dintotdeauna cel mai important oras din Transilvania al populatiei germane. Din punct de vedere al complexitatii urbanistice si al elementelor arhitecturale pastrate, putem spune ca Sibiul este polul cel mai important din tara ce detine cea mai mare rezervatie de arhitectura nationala. in perioada Epocii Moderne dupa Viena, Sibiul era al doilea oras al Imperiului Habzburgic, una dintre cauze fiind pozitia strategica la „Portile Orientului”. Astfel valorosi oameni au fost trimisi aici pentru a ocupa posturi in administratie si functii inalt fapt ce v-a influenta mult evolutia orasului. Sibiu a reprezentat in timp, locul mai multor premiere ale romaniei in materie de arhitectura si nu numai. Aici a aparut prima biblioteca in, prima librarie, farmacie, primul spita, prima manufactura, primul tramvai electric, respectiv cel mai mare muzeu in aer liber. Sibiul, prin farmecul sau dobandit in timp reuseste sa atraga prin sarmul irezistibil al vietii sale culturale, influentele exercitate de-al lungul veacurilor de alte popoare, prin farmecul sau medieval si traditia milenara daco-romana.

APLICAREA SUBIECTULUI IN DEMERSUL PRACTIC

VI.2. ISTORIC SI AMPLASAMENT

In anul 1868 Andreas Rieger și-a transformat casa într-un atelier pentru repararea uneltelor si mașinilor agricole simple. Comercializa mașini agricole pentru firma unde și-a făcut turneul de ucenic, iar mai apoi a inceput sa fabrice chiar el masini agricole simple. Mai tarziu , isi construite noile hale pentru realizarea cărora s-au folosit materiale de construcții dintre cele mai noi, iar planurile erau proiectate de arhitecti din Viena. Seria extinderilor și îmbunatățirilor continuă si in același timp gama de produse de o calitate competitiva se diversifică . Fabrica a fost naționalizată in anul 1948, in anul in urma cu partu ani, dupa desfintarea filialei din Timisoara ansamblul constructiilor ramase primeste numele ”Uzinele Independența” . Imaginea infloritoare de altadata a fabricilor s-a transformat astazi intrun trist tablou cu „niste hale” care au incetat sa mai functioneze de mult .

Situl propus se afla pe o portiune din platforma industriala a fostelor uzine Indepenenta din Sibiu care a incetat sa mai functioneze si care joaca rolul unei bariera intre centrul orasului si cartierele de locuinte aflate de partea cealalta a raului Cibin. Amplasamentul propus se remarca printr-o pozitie privilegiata in cadrul urbanistic, aflat in centrul orasului adiacent Raul Cibin in partea de nord, in vest cu cartierul de locuinte private, in est cu fostele ateliere Riegen iar in sud este marcat de granita centrului instoric.

APLICAREA SUBIECTULUI IN DEMERSUL PRACTIC

VI. 3. ALEGEREA TEMEI

In urma mai multor discutii si studii s-a observat necesitatea unui spatiu care sa deserveasca o gama de activitati cum ar fi :proiectii de film, arta si scurt metraj, expozitii , conferinte, congrese si spectacole. In sibiu exista cladiri si spatii care indeplinesc cerintele de mai sus , dar nu suficient de multe iar in unele cazuri spatiul nu este suficient de mare. Printre acestea enumeram :

Teatrul National Radu Stanca care joaca un rol extrem de important pentru viata culturala a Sibiului, Casa de cultura a sindicatelor , Filarmonica , salile de conferinte din incinta hotelurilor etc.

Prin urmare tema aleasa este “Centru de congres conferinte si spectacole”

Importanta majora pentru buna functionare a acestui tip de constructie o are amplasamentul, pozitia traditionala fiind centrul orasului.

Un rol importan joaca si prezenta aeroportului international si autostrada A1 (Bucuresti-Nadlac) aflata in imediata apropiere a amplasamentului propus, reprezinta o oportunitate majora in realizarea proiectului .

În anul 2007 a fost Capitala Culturală Europeană, alaturi de Luxemburg.

Teatrul Radu Stanca simbol al culturii in orasul Sibiu gazduieste in fiecare an spectacole de teatru locale dar si internationale.

APLICAREA SUBIECTULUI IN DEMERSUL PRACTIC

VI.4. REZOLVAREA TEMEI

Prin implementarea acestui program in zona “platformei industriale” se urmareste revitalizarea zonei care a capatat in timp un aspect de „ margine a orasului” acest fapt rezultand si din pozitia neconventionala a functiunilor industriale in centrul orasului.

Constructia gazduieste doua sali de congres . Sala mare este prevazuta cu o capacitate de 1000 de persoane (tipica unui oras de marime medie ), iar sala mica cu o capacitate de 450 de persoane. Se propun si o serie de sali de conferinte, sali de proiectii, o cafenea, un restaurant cu acces din interior dar si din exterior. Salile de spectacole sunt prevazute cu garderobe si grupurile sanitare in imediata apropiere. Circulatiile pe verticala sunt rezolvate prin pachete de scari si ascensoare, exista si o scara monumentala pozitionata in imediata apropiere a acceselor principale. Spatiile de primire spatioase vor putea gazdui expozitii in functie de cerinta.

Sala mare de congres este prevazuta cu scena si buzunare, buzunarul din spatele scenei poate fi folosit si pentru sala de conferinte proiectata in oglinda. Se doreste o rezolvare a celor doua sali principale astfel ca acestea sa poate functiona impreuna dar si separat. Spatiile administrative vor fi rezolvate la ultimul nivel al cladirii. Spatiile tehnice se vor afla la subsol impreuna cu parcarea subterana rezolvata pe doua nivele. Peste ultimul nivele se propune o terasa circulabila si spatii amenajate pentru relaxare, loc de unde se poate observa frumusetea centrului vechi .

Accesele principale sunt marcate prin perforatii ale fatadei care devin tot mai dese si mai mari cu cat ne apropiem de golul intrarii, accentuand vizibilitatea acesteia.

Jocul de lumini si forme vor genera o cladire dinamica simpla si totusi sofisticata .

CONCLUZII

Teatrul este una dintre cele mai vechi forme de divertisment si cultura ale oamenirii, care a supravietuit pana in prezent. Reprezinta punctul de pornire si inspiratie a multor programe arhitecturale folosite in prezent , de la programele culturale la cele economice si terminand cu cele sportive. Acest lucru ma face sa cred ca tema teatrui trebuie tratata cu multa atentie si consideratie, deoarece este in permanenta schimbare si evolutie in functie de modificarile care apar in societate. In prezent teatrul ramane o forma de divertisment pentru oamenii care apreciaza talentul munca si arta pe care persoanele din spatele cortinei o prezinta. Pozitia in cadrul urban a teatrului a suferit schimbari in timp, de la unica forma de cultura a unei societati la situatia in care a fost interzis si totusi, teatrul nu a putut fi ignorat, pozitia lui a devenit una centrala cu rol activ in evolutia culturala.

"A face din ceva util ,practic si functional ceva frumos-aceasta este indatorirea arhitecturii"

Friedrich Schinkel

Bibliografie

Cărți:

Berlogea, Ileana (2000) – Teatrul românesc în secolul XX, Editura fundației culturale române, București

Cavendish, Marshall (2000) – Enciclopedia Arborele Lumii, Editura Marshall Cavendish România, Bucuresti, secțiunea – Arta și Omul

Cărbunaru, Stelian (1988) – Tehnica în teatru, ghid pentru regizorul tehnic, Editura tehnică, București

Chelaru, Carmen (2007) – Cui i-e frică de Istoria muzicii ?!, vol.1 (Strămoșii. Povestea operei), Editura Artes, Iași

Iorga, Alexandru (1999) – Pagini din istoria baletului românesc, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Ivan, Nicolae (2006) – Istoria a două secole de teatru liric la Timișoara, Studiu monografic, Editura Marineasa, Timișoara

Martin Seffnes (2004) Editura taschen

Massoff, Ioan (1961) – Teatrul românesc, Privire istorică, vol.1 (De la obîrșire pînă la 1860), Editura pentru literatura, București.

NEUFERT (2004) – Manualul arhitectului, Elemente de proiectare si de construcție, Ediția a 37-a, Editura Alutus, Miercurea Ciuc

N.N. Sosunov (1962) – Macheta decorului de teatru Editura Meridiane

Ricci, Mihail si Tiberiu (1974) – Introducere în acustica arhitecturală, Editura tehnică, București

Vais, Gheorghe (2008) – Programe de arhitectură, Editura: U.T. Press, Cluj-Napoca

Viegnes, Michel (1999) – Teatrul, Problematică esențială, Editura Cartea românească, București

Zamfirescu, Ion (1958) – Istoria universală a teatrului, vol.1 (Antichitatea), Editura de stat pentru literatură si artă, București

Zamfirescu, Ion (1966) – Istoria universală a teatrului, vol.2 (Evul mediu; Renașterea (I), Editura pentru literatură universală, București

Potra, George (1985) – Istoricul Hanurilor Bucure, Editura științifică și enciclopedică, București

http://www.archdaily.com

http://www.wikipedia.org