Taxele Vamale

TAXELE VAMALE

CAP. 1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND TAXELE VAMALE

1.1 Caracterizarea generală a impozitelor indirecte

In practica financiară se intâlnește o diversitate de impozite atât din punct de vedere al formei, cât și al conținutului. Impozitele, indiferent de categoria din care fac parte, reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice si juridice la dispoziția statului. Prelevarea se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil și nu dau dreptul plătitorilor de a cere statului un contraserviciu de valoare egală. Impozitele in general cuprind: impozite propriu-zise, taxe si contributii.

Impozitele propriu-zise reprezintă prelevări bănești obligatorii către stat efectuate de persoane fizice si juridice pe seama averii sau veniturilor acestora cu caracter definitiv, nerambursabil si fară contraprestație directă (ex: impozitul pe salariu, pe profit, TVA).

Taxele reprezintă prelevări bănești obligatorii către stat efectuate de persoane fizice si juridice care beneficiază de unele servicii ale instituțiilor publice la cererea lor. Taxele au două caracteristici: nu reprezintă costul serviciilor pe care le fac instituțiile publice, ci reprezintă o mărime mult mai mare sau mult mai mică decat costul serviciilor și au caracter fiscal. Taxele sunt obligatorii numai pentru cei care solicită serviciile respective (ex: taxa de timbru, taxe consulare, administrative, pentru autorizații).

Contribuțiile reprezintă prelevări bănesti obligatorii către stat efectuate de persoane fizice și juridice care beneficiază de un serviciu al statului fără să-1 fi solicitat in mod expres (ex: pensia publică, ajutorul de șomaj, contribuția pentru sănătate, pentru urbanism (nu și in România).

Rolul impozitelor – rol financiar, economic și social. Rolul financiar – impozitele aduc cele mai importante mijloace bănești ale statului. Rolul economic – impozitele prin construcția lor reprezintă un mijloc de intervenție prin stimularea sau descurajarea unor activități, reorientează consumul, influențează schimburile economice. Rolul social -impozitele pot acționa și interveni in scopuri demografice, avantajând familiile căsătorite cu copii, față de celibatari sau de familiile căsătorite făra copii. Ansamblul impozitelor dintr-o țară alături de alte componente formează sistemul fiscal. Sistemul fiscal nu este static, ci in permanență se produc modificări, modernizări ale impozitelor si tehnicilor fiscale care se concretizează in reforme fiscale. Creșterea impozitelor se realizează prin creșterea numărului contribuabililor, extinderea bazei impozabile sau prin majorarea cotelor de impunere.

Impozitele si taxele constituie componente tot mai importante ale vieții economice, prin intermediul cărora statul isi procura resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice, de a căror realizare depind de îndeplinirea funcțiilor sale. Alături de impozitele directe orice țară apelează și la cele indirecte care îmbracă forma impozitelor pe cheltuieli (pe consum).

Conform dicționarului economic, impozitele indirecte reprezintă venituri fiscale care sunt mobilizate la bugetul de stat; ele sunt încasate de la contribuabil in mod indirect prin intermediul unor agenți cărora le revine aceasta obligație in temeiul unei reglementări legale. În categoria impozitelor indirecte se includ: accizele, taxele vamale, taxa pe valoarea adaugată, alte mișcări din impozite indirecte.

Pentru a pune in evidența conținutul si necesitatea impozitării indirecte se impune compararea diferențelor ce există, atât din punct de vedere științific, cât si juridic-administrativ, între cele două mari categorii de impozite: directe și indirecte.

Din punct de vedere științific, o primă deosebire reiese din aceea că, dacă in cazul impozitelor directe obiectul acestora il reprezintă existența venitului/averii, în cazul celor indirecte obiectul impunerii il constituie cheltuirea/consumul venitului/averii.

O a doua diferență între cele două tipuri de impozitare rezidă in incidența si repercursiunea lor, adică a modului în care impozitele afectează pe cineva si ceva. Impozitele directe au o incidență directă, adică plătitorul este aceeași persoană cu suportătorul și nu pot fi repercutate (de regulă) asupra altor persoane. În cazul impozitelor indirecte, incidența (sarcină fiscală) este indirectă, acest lucru fiind prevazut prin lege.

Din punct de vedere juridic-administrativ se distinge o altă diferență importantă intre cele două categorii de impozite. Astfel, in cazul impozitării directe a venitului sau averii există așa numitul rol nominativ (o poziție, un fișier in memoria calculatorului); orice plătitor are o poziție deschisă la fisc. Acest lucru nu se regăsește însă și la impozitele indirecte unde nu se cunoaște dinainte contribuabilul.

Printre avantajele impozitelor directe putem aminti echitatea fiscală si faptul că asigură statului venituri relativ stabile. Impozitarea directă are marele dezavantaj al perceperii lente, la mari intervale de timp a impozitului. De asemenea, impozitarea directă este vizibilă si, mai ales, iritabilă pentru contribuabili și, nu independent de acestea, prezintă un randament destul de scăzut.

Impozitarea indirectă prezintă marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un profit, un venit, o avere ci o circulație, o vânzare, o cumpărare, un consum. Un alt avantaj este rapiditatea perceperii impozitului și în același timp este și mai puțin costisitoare decât impozitarea directă. Marele inconvenient al impunerii indirecte il reprezintă inechitatea fiscală, pe de o parte, ca urmare a proporționalități cotei de impunere, iar, pe de altă parte, din cauza faptului că nu ține seama de situația personală a plătitorului.

Impozitele indirecte se percep de la toți cei care consumă bunuri din categoria celor impuse sau beneficiază de anumite servicii, indiferent de veniturile, averea sau situația personală a acestora. Fiind percepute in cote proporționate asupra valorii mărfurilor vândute și a serviciilor prestate ori in sume fixe pe unitatea de masură, impozitele indirecte creează impresia falsă ca ar fi suportate in aceeași măsură de toate păturile sociale, că ar asigura o repartiție echitabilă a sarcinilor fiscale. Chiar dacă cota impozitului indirect perceput la vânzarea unei anumite mărfi este mică, indiferent dacă cumpărătorul acesteia este muncitor, Jaran, industrial sau comerciant, raportat însă la întregul venit, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Așadar, cu cât o persoană realizează venituri mai mici, cu atât suportă pe calea impozitului pe consum, o sarcină fiscală mai mare.

Toate impozitele directe si indirecte contribuie la scăderea nivelului de trai al populației, dar în mod diferit. Astfel, în timp ce impozitele directe duc la scăderea veniturilor nominale ale diferitelor categorii sociale, impozitele indirecte micșorează, în schimb, puterea de cumpărare.

In țările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decat al impozitelor directe.

În țările in curs de dezvoltare, însa, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a impozitelor directe, în totalul veniturilor fiscale ale statului datorită:

– randamentului scăzut al impozitelor pe venit și a celor pe avere;

– comodității și costului relativ redus al perceperii acestora (reclamă, cheltuieli modice de așezare, percepere si urmărire);

– caracterului lor mai voalat – fiind cuprinse in prețul de vanzare a bunurilor și serviciilor, nemulțumirea cumparatorilor se indreapta asupra agentului economic si nu asupra statului, care 1-a instituit.

La impozitele indirecte nu este vorba de o constrangere politică, ca in cazul impozitelor directe, ci de una de ordin economic. In perioadele cand economia inregistrează un curs ascendent, impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat, in schimb in perioada de criza si de presiune, cand producția si consumul cresc mai lent incasările din impozitele indirecte urmează aceeasi evoluție, afectand echilibrul bugetar.

Realizarea veniturilor colectate de A.N.A.F. in trimestrul I 2009 – Romania

Agenția Naționala de Administrare Fiscală (ANAF) a realizat in primul trimestru din 2009 venituri bugetare in valoare de 32,65 miliarde lei, in scădere cu 7,06% față de perioada similară a anului trecut (2008) si cu 5,54% mai puțin față de programul orientativ comunicat de Ministerul Finanțelor Publice, informează Mediafax. In acest sens, intr-un comunicat emis de ANAF se arată ca din totalul veniturilor realizate la bugetul de stat, de 32,65 miliarde de lei, reprezentând 94,46% din suma prevazută in program, veniturile din impozitul pe profit cumuleaza 2,125 miliarde de lei, respectiv 82,85% din program. Totdată, veniturile din impozitul pe venit au totalizat 4,99 miliarde lei, fiind realizate integral, in timp ce taxa pe valoarea adăugata a general venituri de 8,53 miliarde lei, realizate in proporție de 95,06%, iar veniturile din accize au cumulat 3,2 miliarde euro, nivel peste cel prevazut in program. Veniturile din taxe vamale au totalizat 160,69 milioane de lei, fiind realizate integral.

1.2 Taxele Vamale. Definiție. Funcții.

Taxele vamale reprezintă acele prelevări banești, percepute de catre stat in momentul in care bunurile respective trec granitele țării respective in vederea importului, exportului sau tranzitului.

Deși la prima vedere taxele vamale par să intereseze doar din punctul de vedere al politicii financiare a statului, totusi implicațiile acestora sunt mult mai puternice in domeniile politicilor economice si comerciale. Trăsatura esențiala este dată de faptul ca ele fac parte din sistemul veniturilor bugetare. Sistemul veniturilor bugetare reprezintă totalitatea resurselor banești instituite prin lege, care contribuie la constituirea fondurilor banești ale statului. Acesta presupune o varietate de forme si metode pentru atragerea la bugetul statului a mijloacelor bănești necesare finanțării și indeplinirii sarcinilor sale. Complexitatea raporturilor juridice, economice, politice, comerciale și sociale in care sunt angrenate astazi statele, a dus la o nuanțare a utilizării acestor instrumente. Depășind politica fiscală, ele s-au dovedit a fi instrumente eficiente si in alte domenii, statul putându-le folosi pentru a-si exercita influență asupra dezvoltării sau restrângerii activității unor ramuri economice, pentru a stimula sporirea producției sau consumului unor anumite mărfuri, pentru a extinde sau a limita relațiile cu alte state.

Denumirea de "taxe vamale" trebuie considerată doar un arhaism lingvistic, datând din acea perioadă a relaților comerciale cand obligațiile financiare aveau un rol fiscal si diferențierea lor nu prezintă importanță. Cel care varsă la autoritățile fiscale suma de bani corespunzătoare nivelului taxelor vamale este importatorul. Dar importatorul trece taxele vamale asupra prețului de vânzare a mărfurilor sau serviciilor, așa incat taxele vamale sunt suportate in final de cumparator.

Funcțiile indeplinite de taxele vamale sunt de instrument fiscal si de instrument de politică comercială.

Taxa vamală a avut la început un caracter exclusiv fiscal. Astazi, acest caracter este mult atenuat, dar taxa vamală a ramas un important instrument fiscal. Taxa vamală e abordată in calitatea sa de impozit perceput asupra tranzacțiilor cu produse care trec frontiera, calitate in care, perceperea acesteia este avantajoasă pentru stat, ea contribuind la majorarea veniturilor statului. Taxa vamală devine pe parcursul evoluției sale unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru protejarea economiei naționale. Valențele taxei vamale, ca instrument de politica comerciala se conturează odata cu dezvoltarea industriei și a interesului statului de a proteja propria industrie. Asa apare protecționismul vamal, cu taxe mari la produsele manufacturate si taxe mici la materiile prime, urmarindu-se importul de materii prime si dezvoltarea noilor industrii.

1.3 Taxele vamale – principalele instrumente tarifare ale politicii comerciale a

unui stat

Politica comercială a unui stat este o parte a politicii economice ce vizează sfera relațiilor comerciale externe si care cuprinde totalitatea reglementarilor adoptate de catre acel stat (care au caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar etc.) in

scopul promovării sau al restrangerii schimburilor externe si al protejării economiei naționale de concurența straină, precum si de alte influențe nocive ale mediului economic internațional, in scopul promovării intereselor economice naționale.

Pe termen mediu sau scurt, prin parghiile de politică comercială, se urmaresc unele obiective derivate din cele pe termen lung, cum sunt:

Imbunatățirea structurii schimburilor comerciale externe;

Restrangerea sau stimularea exporturilor si importurilor anumitor grupe de mărfuri și servicii;

Anumite modificări in orientarea geografica a schimburilor comerciale;

Imbunatațirea raportului de schimb internațional;

Sporirea incasărilor la bugetul statului , etc.

In ultimii ani, in condițiile adancirii continue a interdependențelor economice, in afara reglementării relatiilor dintre state pe plan bilateral sau multilateral, regional sau mondial, a aparut tendința de instituționalizare a relațiilor economice dintre state prin intermediul unor acorduri care încearcă să statueze anumite principii si reguli in privința folosirii diverselor instmmente de politica comercială in relațiile reciproce dintre diferite state.

Principalele instrumente ale politicilor comerciale pot fi grupate, dupa caracterul lor, in trei mari categorii:

instrumente de natură tarifara (vamală);

instrumente de natură nontarifară;

instrumente de natură promotională.

Primele două categorii de instrumente urmaresc reglementarea importurilor si a exporturilor si tinerea lor sub control intr-o oarecare măsură, in timp ce a treia categorie vizeaza impulsionarea si stimularea exporturilor.

Politica vamală cuprinde totalitatea reglementarilor legale cu privire la formalitățile vamale, procedura de vamuire si sistemul de taxe vamale, aplicabile produselor care fac obiectul activității de comert exterior . Prin urmare instrumentele de politica vamala sunt urmatoarele:

legile, codurile și regulamentele vamale

tarifele vamale

taxele vamale

Principalele instrumente tarifare sunt taxele vamale. Acestea reprezintă impozite indirecte percepute de catre stat asupra mărfurilor, atunci cand acestea trec granițele țării respective. Taxele vamale sunt cea mai veche modalitate de control a statului asupra relațiilor economice externe.

Importanța taxelor vamale se desprinde din rolul pe care il au in procesul schimbului de mărfuri pe piața mondială:

reprezintă una din principalele modalități de influențare a schimburilor comerciale internaționale;

dețin un loc important in teoria si practica politicilor comerciale, in procesul de formare a uniunilor vamale sau al integrarii economice;

multe din instrumentele de politica comerciala se elaboreaza in funcție de regimul vamal al fiecarui partener;

reprezintă un instrument simplu de politica comercială, prin care se asigură venituri importante pentru bugetul de stat;

reprezintă un instrument eficient de formare a prețurilor (interne sau externe) si de orientare a comerțului;

regimul vamal produce repercursiuni asupra raportului de schimb, a competitivității, determină redistribuirea veniturilor intre ramuri, subramuri, clase sociale, influențează nivelul costurilor, structura și echilibrul (sau dezechilibrul) balanței comerciale și de plați externe.

Taxele vamale promovează – cu prioritate – interesele producției și consumului intern, prin urmare ele sunt un instrument de natura fiscala, constituind o sursa de venit la bugetul statului, cu o incidență directa asupra prețurilor produselor care fac obiectul comerțului exterior.

1.4 Clasificarea si caracterizarea taxelor vamale

Taxele vamale sunt un impozit indirect care apare ca urmare a intervenției statului in comerțul internațional. Ceea ce se impune este valoarea in vamă a produselor care fac obiectul tranzacției externe. Cota de impunere, adica nivelul taxei vamale, este prevazută prin lege.

Toate taxele vamale urmăresc, mai mult sau mai puțin, in funcție de nivelul concret al acestora, si un scop fiscal. In condițiile existenței unor taxe vamale multiple ca numar, ca mod de așezare și fiecare având efecte diferite, pentru a elabora o politică vamală corespunzatoare intereselor generate ale statului se impune o clasificare a lor. Multimea taxelor vamale poate fi ordonata după cel pufin patru criterii:

după obiectul impunerii vamale:

taxe vamale de export;

taxe vamale de import;

taxe vamale de tranzit (eliminate astăzi);

după modul de percepere:

taxe vamale "ad valorem";

taxe vamale specific;

taxe vamale mixte;

după modul de fixare:

taxe vamale autonome;

taxe vamale convenționale (contractual);

taxe vamale autonomo – convenfionale;

taxe vamale asimilate;

după scopul impunerii:

taxe vamale protecționiste;

taxe vamale preferențiale;

taxe vamale de retorsiune;

1.5 Clasificarea după obiectul impunerii vamale

Taxele vamale de import

Aceste taxe sunt cele mai frecvent folosite, se aplică asupra mărfurilor de import, si se platesc de catre importatori o data cu depunerea documentelor ce atesta efectuarea tranzacției.

Rolul taxelor vamale de import este de a proteja producția și consumul intern, de a diminua competitivitatea produselor străine și de a asigura venituri pentru bugetul de stat. Există situații cand taxele vamale au un nivel diminuat sau chiar sunt eliminate in scopul de a incuraja unele fluxuri comerciale la unele grupe de mărfuri sau cu unele țări.

In mod obișnuit cheltuiala cu taxa vamală este inclusă in prețul de vânzare catre consumatori, prin urmare taxele vamale de import sunt suportate de către consumatorul final al mărfurilor respective. In practica comercială se intâlnesc, mai rar, și situții in care taxele vamale de import sunt suportate parțial de exportatori – reduc prețul de oferta pentru a-si menține competitivitatea produselor proprii pe piața respectivă sau ca urmare a presiunilor facute de importator.

Efectele principale ale perceperii de taxe vamale de import:

efectul de productie: producatorii interni castiga de pe urma creșterii cantității de produse vândute și a prețurilor;

efectul de consum: consumatorii pierd și sunt nevoiți sa își restrangă consumurile;

efectul de venit sau de incasare: impunerea unei taxe vamale neprohibitive asigură un câștig pentru stat, prin încasări sub formă de taxe vamale pe importuri de marime egală cu volumul importurilor multiplicat cu cuantumul taxei vamale;

efectul redistributiv al producției tarifare: taxa tinde sa fie redistribuită de la consumator către stat și producatorii interni;

efectul competitiv: cele mai multe piețe prin intermediul taxelor vamale își protejează propria poziție pe piață națională pentru diminuarea competitivității produselor concurente.

Scopul principal al perceperii de taxe vamale de import este protejarea producției indigene.

Pentru determinarea mărimii taxelor vamale trebuie sa se asigure un raport optim între elementele ecuației:

Grpn – Gradul de protecție (nominală)
Pc.imp – prețul complet de import
Pc.int(aut) – prețul produselor indigene
tv – cuantumul taxei vamale

Se pot intâlni trei situații:

Caz l:Grpn>l

Taxa vamală de import are un rol protectionist. Cu cat gradul de protecție nominală este mai mare decat 1, cu atat e mai mare taxa vamală.

Caz 2: Grpn = 1

In acest caz se asigură prin intermediul taxei vamale de import, un echilibru intre prețurile produselor de import și cele ale produselor indigene. Există situatii in care importul se face pentru a completa oferta internă insuficientă.

Caz 3: Grpn <1

Atunci cand gradul de protecție tarifară este mai mic decat 1, taxele vamale de import au un nivel ineficient, produsul importat fiind mai competitiv prin preț decat produsul indigen. Aceasta situate poate aparea ca urmare a creșterii prețurilor interne, scaderii prețurilor externe sau a modificării cursului de schimb a monedei naționale.

Nivelul impunerii este direct proportional cu gradul de prelucrare a produselor, de aceea este necesar sa se detrmine și indicatorul de protecție efectivă:

Grpe – Gradul de protecție efectivă

Tf – taxa vamală la produsele finite (exprimată procentual ad valorem)
Tm – taxa vamală la materiile prime (exprimata procentual ad valorem)
Vf – prețul produselor finite
Vm – prețul materiilor prime

Gradul de protecție efectiva exprimă protecția asupra valorii adaugate si arată orientarea generală a sistemului taxelor vamale de import pentru comerț și producția indigenă: poate sa incurajeze importul de materie primă pentru a fi prelucrată în țara la unele produse sau importul de produse finite, la alte produse.

Taxele vamale de export

Taxele de export se intâlnesc rar, deoarece statele sunt interesate in general in incurajarea exporturilor. Aceste taxe sunt percepute asupra produselor destinate exportului și se plătesc de către firmele exportatoare, fiind suportate de catre consumatorul final al produsului respectiv.

In conditiile in care taxa vamală de export reprezintă o cheltuială in plus pentru exportator, aceste taxe vamale se folosesc doar in anumite situații speciale:

pentru descurajarea exporturilor la produsele neprelucrate (minereuri, bumbac, etc) in scopul prelucrarii acestora in țară sau pentru păstrarea unor rezerve;

pentru a limita exporturile in ramurile in care producția indigent nu acoperă nevoile de consum;

atunci când prețurile mondiale sunt mai mari decat cele de pe piața internă, astfel taxele vamale de export devin o pârghie de reglare a rentabilității obținute de exportatori;

in toate situațiile in care firmele autohtone, prin forță lor economică pot controla prețurile de pe piata externă.

Taxele vamale de tranzit

Taxele vamale de tranzit sunt introduse doar cu scop fiscal, deoarece nu afectează nici producția, nici consumul. Se percep asupra mărfurilor ce tranzitează teritoriul statului respectiv. Au fost folosite pe scara largă la inceputul utilizării taxelor vamale reprezentand surse importante de venituri pentru autoritățile locale, in prezent se folosesc foarte rar pentru utilizarea: unor amenajari speciale (canale, tuneluri, etc) sau a unor trasee care scurtează substanțial rutele tradiționale de transport. Au un nivel redus.

Statele sunt interesate in general in tranzitarea teritoriului lor, obținând diverse beneficii de pe urma acestui lucru. In prezent majoritatea țărilor au renunțat sa mai perceapă taxe vamale de tranzit deoarece consecinta utilizării acestora ar fi o incărcare generala si nejustificata a costurilor tuturor exporturilor. Acest proces de reducere a presiunii fiscale la frontiera determina, mai mult decat compensatoriu, obținerea altor categorii de venituri pentru bugetul de stat: taxe de autostrada, de depozitare, pentru prelucrări ușoare, etc.

1.6 Calsificarea dupa modul de percepere

Taxele vamale ad valorem. Acest tip de taxe vamale sunt cel mai des intâlnite. Taxele vamale ad valorem se percep asupra valorii declarate in vamă a produselor și sestabilesc in cote procentuale care se raportează la valoarea vamală a mărfurilor respective. Astfel, daca mărimea taxei vamale ad valorem este de 9% pentru un produs importat a carui valoare in vama este de 9 USD, marimea taxei vamale care se va percepe va fi de 1 USD. Dacă prețul internațional creat, din diferite cauze, la 20 USD, atunci in vamă se va percepe o taxa de 2 USD6. Taxa vamală ad valorem ajusteaza nivelul impunerii vamale in funcție de modificările ce au loc in marimea prețului bunului respectiv, datorate in primul rand inflației, dar și multor altor cauze.

Valoarea vamală este exprimată in moneda națională a țării importatoare si se calculeaza prin transformarea prețului mărfii importate, exprimat intr-o valuta străină, in moneda naționala la un curs dat de Fondul Monetar Internațional.

Avantaje

asigură o procedură de percepere foarte simplă deoarece lista vamală poate fi elaborată mai sintetic, pe grupe de produse.

Dezavantaje

influențele nefavorabile pe care le pot produce oscilațiile prețurilor de piața (scăderea prețurilor de pe piață internațională sau cresterea celor de pe piața internă) asupra eficacității taxelor vamale și asupra veniturilor bugetului de stat.

pericolul evaziunii fiscale – inscrierea in Declarația vamală a unor valori mai mici decat cele reale pentru mărfurile de import. Pentru a putea identifica practicile neloiale in stabilirea valorii in vamă (declarații vamale nesincere), organul vamal trebuie sa dispună de liste de prețuri (fie prețuri minimale care stabilesc valoarea in vama a produsului și care sunt fixate prin hotarâri de guvern, fie liste ale preturilor efective, practicate pe principalele piețe). Pentru eliminarea practicilor abuzive statele membre GATT stabilesc valoarea in vamă a mărfii de import pe baza valorii stabilite de piața mondială.

Taxele vamale specifice

Se percep sub forma unor cote fixe pe unitatea de masura a mărfii importate sau exportate (USD per kilogram, m2, litru etc.). Sunt exprimate sub forma unei cifre absolute in moneda (arii respective. Astfel, de exemplu, o taxă vamală specifică poate arata in felul urmator 25 USD per tona sau 77,2 cenți/kg. Impozitul este perceput in concordanță cu numarul total de unități de masură de marfă sosită in vamă și nu in funcție de prețul, sau valoarea in vamă a acesteia .

Avantajele perceperii taxelor vamale specifice:

asigură un nivel mult mai ridicat al protecției tarifare;

eficiența taxelor nu este influențată de oscilația prețurilor;

veniturile la bugetul de stat sunt mai puțin fluctuante;

inlătură posibilitatea apariției tentativelor de evaziune fiscală.

Dezavantajele perceperii de taxe vamale specifice

percepere se face cu mai multa dificultate, deoarece este necesară o detaliere foarte

analitică a listei vamale, iar aceasta lista trebuie actualizată foarte des.

In raport cu taxele vamale protecționiste, taxele vamale specifice au un efect protecționist mai puternic, iar efectul protecționist este cu atât mai mare cu cât prețurile sunt mai scăzute.

Taxele vamale mixte

In multe state sistemul mixt de percepere a inceput sa se bucure de o utilizare pe scara tot mai largă. Metoda se bazează pe doua moduri de combinare a utilizării taxelor vamale ad valorem cu taxele vamale specifice:

se utilizează taxele vamale ad valorem – ca formă principală pentru cele mai multe poziții, combinate cu cele specifice — care se percep doar la bunurile care este necesar un grad de protecție foarte ridicat.

se stabilesc atat taxe vamale ad valorem cat și taxe vamale specifice pentru același produs, organul vamal fiind abilitat sa aplice modul de percepere care asigură protecția cea mai ridicata.

De exemplu, pentru lână se poate percepe o taxă de 65,6 cenți/kg + 17% din valoarea in vamă. Astfel de combinații sunt menite a mări gradul de protecție in vamă si de a asigura stabilitatea acestuia vizavi de factorii care 1-ar putea vicia.

1.7 Clasificarea după modul de fixare

Taxele vamale autonome

Acest tip de taxe vamale sunt instituie de fiecare țară, in mod independent, pentru schimburile comerciale cu anumite state cu care nu sunt incă incheiate nici un fel de ințelegeri de natura vamală. Sunt fixate pe mai multe niveluri: maxime, minime si intermediare.

In practică se aplica taxe vamale diferențiate in funcție de interesele comerciale sau de altă natură dominante la produsul respectiv, ori in funcție de politica comercială promovată față de un stat sau altul. Taxele vamale autonome reprezintă o primă formă a taxelor vamale folosite de un stat independent, ca taxe vamale noi sau in urma restructurării radicale a regimului vamal vechi.

Taxele vamale autonome se aplică la importurile din țările cu care nu există acorduri privind "clauza națiunii celei mai favorizate". Această clauză presupune ca daca unul din statele contractante va acorda ulterior unui ai treilea stat condiții de tarif vamal mai avantajoase, aceste condiții noi se vor aplica de drept și schimburilor de mărfuri care vor interveni dupa aceasta data între primii contractanți.

Taxe vamale conventional (contractual)

Se aplică asupra relațiilor comerciale intre țările care fac parte din anumite uniunii vamale. Se mai numesc și taxe vamale contractuale.

Se percep asupra marfurilor provenind din tari care își acordă ,,clauza națiunii celei mai favorizate", astfel se pot desprinde cele doua trasaturi esențiale ale taxelor vamale convenționale:

sunt mult mai reduse decat cele autonome, pe care de regula le inlocuiesc sau impreună cu care pot coexista;

fac obiectul negocierilor tarifare in cadrul Acordului General pentru Tarife și Comerț (respectiv OMC).

Taxele vamale autonomo – convențional

Se bazează pe aplicarea simultană a taxelor vamale autonome și a celor convențional. Autoritatea vamală trebuie să asigure:

1. stabilirea originii mărfurilor. Țara exportatoare nu intotdeauna este una și aceeași cu ,,țara de origine" a produsului, de aceea pentru determinarea originii mărfurlor se folosește cel mai des criteriul valoarii adăugate. Astfel fără de origine a unei mărfi devine aceea in care bunul respectiv a incorporat cea mai mare parte din valoarea adaugată sau in care a suferit o transformare esențială.

2. stabilirea taxelor vamale corespunzătoare in funcție de regimul comercial practicat in relațiile cu statul respectiv.

Taxele vamale asimilate

In prezent nu se mai folosesc, insă s-au practicat pe scara largă, mai ales in primele două decenii postbelice. Ele presupuneau preluarea regimului vamal de la un alt stat. Au fost ulilizate indeosebi de țările care și-au câștigat independența de stat (fostele colonii). Aceste state nu aveau o experiență proprie relevantă pentru a-și defini un regim vamal autonom, de aceea au preluat regimul vamal al fostei melropole. După o perioada de experimentare, necesară defnirii unui regim comercial propriu, se abandonează aceste practici.

1.8 Clasificarea după scopul impunerii

Taxe vamale protecționiste

Sunl folosite pentru a reduce capacitatea concurențială a mărfurilor de import în raport cu produsele similare din producția indigenă, avantajând astfel ramurile proprii de producție și balanță comercială. Au niveluri relativ ridicate. Sunt aplicate in mod diferențiat, in funcție de natura și originea mărfurilor respecltive. Indiferent de scopul lor direct, toate restricțiile tarifare au un efect prolecționist implicit.

Taxe vamale preferențiale

Aceste taxe au un nivel mai redus, sunt aplicate tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din anumite țări în scopul de a stimula schimburile comerciale cu țările respective și nu se extind asupra mărfurilor provenind din alte țări. Regimul comercial preferențial nu se extinde în mod automat asupra tuturor mărfurilor sau partenerilor. Acesl regim este considerat o exceptie de la ,,clauză națiunii celei mai favorizate", făcând obiectul unor prevederi special.

în acordurile comerciale bilaterale sau a unor scheme de preferinte aplicate in mod nereciproc cum ar fi Sistemul Generalizat de Preferințe vamale (SGP).

Sistemul Generalizat de Preferințe vamale Nereciproce și Nediscriminatorii (SGP) a fost pus la punct in urma acordului UNCTAD și implică scutirea de taxe vamale sau diminuarea acestora la importul in țările dezvoltate a marfurilor provenite din state care fac parte din categoria celor in curs de dezvoltare. Aceste preferințe comerciale tarifare sunt:

generalizante – urmau a fi aplicate de catre toate statele industrializate semnatare și pentru ansamblul produselor manufacturate si semimanufacturate,

nediscriminatorii – se prevedea a fi acordate tuturor țărilor în curs de dezvoltare,

nereciproce – nu obligau statele beneficiare la nici o concesiune similara pe baze mutuale.

Sistemul Generalizat de Preferințe vamale Nereciproce si Nediscriminatorii (SGP) are cateva caracteristici generate:

conform statutului juridic, preferințele tarifare au un caracter temporar,

produsele incluse in SGP sunt in general manufacturate și semifabricate și ca excepție SGP nu este destinat produselor de baza – unele produse agricole si alimentare,

țările "donatoare" de preferințe prevăd anumite mecanisme – salvgardare – pentru a pastra controlul asupra unor eventuale implicații negative pentru economia proprie incluse de noile fluxuri de schimburi care iau naștere ca urmare a facilitafilor acordate. Practic aceste tari își rezervă dreptul de a modifica, dupa caz, modalitatea de aplicare sau amploarea concesiilor comerciale.

In practică se disting doua tipuri de strategii ale aplicării SGP:

1. strategia reducerii nivelului taxelor vamale folosind una din urmatoarele metode: produs cu produs, țara cu țara, reducere liniara sau armonizata;

2. strategia consolidarii sau mețtinerii taxelor vamale la un nivel constant impiedicandu-le sa crească, pe o perioadă de timp determinată.

In concluzie sarcinile vamale preferențiale reprezintă niveluri ale taxelor vamale de import diferențiate in funcție de sursă geografică a mărfurilor sosite in vamă. Țara căreia i se aplică, de catre alte state, un tratament preferențial beneficiază de taxe mai scăzute pentru diferite categorii de mărfuri, Un exemplu recent de astfel de fenomen este SGP-ul , prezentat mai sus, iar un exemplu istoric este Commonwealth-ul sau sistemul "imperial" britanic de preferințe. Astfel de sisteme de preferințe sunt, in ansamblul lor, dezavantajoase pentru multe state neincluse în lista preferințelor datorită însuși caracterului lor preferențial, implicit discriminatoriu în multe privințe.

Taxe vamale de retorsiune

Aceste taxe vamale sunt o formă a taxelor vamale sanctionate care apare ca replica la ridicarea nivelului taxelor vamale de catre un anumit stat fara a se fi convenit asupra acestei măsuri.

Nivelul taxelor vamale de retorsiune este prestabilit și este astfel calculat incat sa produca efectele urmarite: cand se dorește obținerea efectului prohibitiv, au niveluri foarte ridicate sau suficient de ridicat pentru a anihila avantajele pe care unii parteneri doresc sa și le creeze prin practici neloiale.

Taxele vamale de retorsiune cele mai cunoscute și folosite sunt taxele antidumping și taxele compensatorii, ambele având o natură atât tarifară cât si netarifară.

Taxele antidumping

Acest tip de taxe vamale de retorsiune se percep asupra produselor de import pentru a anihila efectele dumpingului comercial practicat de unii exportatori și se aplica numai la acele produse la care strategia de intrare pe piața internașională este dumpingul.

Practicarea dumpingului constă in folosirea unui pref de export mai scdzut decat cel normal-determinat de condițiile de producție sau de cele ale pieței respective. Astfel firma care folosește strategia dumpigului comercial este avantajată sa patrundă sau sa-și consolideze poziția pe o anumita piață, în dauna firmelor concurente.

Dumpingul este o formă a discriminarii prin prețuri si se bazeaza pe:

existența concurentei imperfecte și posibilitatea firmei de a-și stabili în mod autonom

propria politică, de prețuri, nefiind obligată la alinierea prețurilor,

segmentarea piețelor – operațiune ce poate genera efecte anticoncurențiale, astfel se află in atenția organismelor antitrust,

inexistența unei comunicații ușoare și rapide între piațae externă și cea internă divizate.

Dumpingul distrugator sau pradator se întalneste atunci cand prețul de vânzare la export este foarte mult diminuat, uneori sub costuri pe o perioada de timp determinata, scopul acestei practici fiind scoaterea de pe piață sau chiar falimentarea concurenfei și creșterea puternică a cotei de piață sau parții de piață deținută, pasul final fiind revenirea la prețuri normale sau crescute pentru a recupera pierderea anterioara.

Măsurile antidumping luate împotriva exportatorilor și cerute de grupuri de interes interne reprezentand industriile naționale, au un caracter pur protectionist. Marimea taxei antidumping nu poate fi mai mare decat marja de dumping – care se calculează ca diferența intre prețul normal, practicaț pe piața mondială, sau caracteristic unei anumite piețe, si prețul artificial diminuat in mod voit, prin politica de dumping.

Taxa antidumping = pret mondial – preț de dumping

Aceasta taxa contribuie la formarea prețului de vamă a produselor respective, a valoriiîn vamă, dupa care la aceasta se aplică celelalte elernente de fiscalitate.

Taxele compensatorii

Se percep asupra mărfurilor de import care au beneficiat, în față de origine, de subventii (sau prime de export, etc.) din partea bugetului de stat. Marimea taxei nu poate depași diferența de preț intre cel normal și cel diminuat pe seama subvențiilor primite din partea bugetului de stat de catre exportator.

Statele au decis interzicerea subvențiilor deoarece folosirea acestora la produsele destinate exportului poate aduce prejudicii partenerului. In mod exceptional sunt admise subvențiile folosite de statele cele mai sărace pentru a-și sprijini pătrunderea pe piața internațională a produselor ramurilor industriale in formare. Incelelalte cazuri, cand constată utilizarea de subventii la produsele pentru export, statul importator poate institui regimul sancționat prin perceperea de taxe compensatorii. Calculul și aplicarea lor se face ca și in cazul taxei antidumping: ca diferență între prețul mondial si prețul de ofertă subvenționat, apoi se stabilește valoarea in vamă și se aplică celelalte impozite și taxe aferente.

Prin aplicarea taxelor antidumping sau a taxelor compensatorii se urmarește reducerea costului total al importului produselor respective la un nivel cat mai apropiat de cel normal. După aplicarea taxelor in regim sanctional asupra valorii in vama, care cuprinde si cheltuielile cu taxele antidumping sau taxele compensatorii facute de importatori, se aplică regimul comercial obisnuit, adica se percep taxele vamale obișnuite, accizele sau alte elemente de fiscalitate prevazute pentru produsele respective.

Măsurile anti-dumping și compensatorii utilizate de țara noastră sunt cele create și folosite de Uniunea Europeană, întrucât România este membra UE; acestea au urmatoarele caracteristici:

1.Masurile anti-dumping și compensatorii sunt integrate in baza de date TARIC -Tariful Integrat al Comunității Europene dupa cum urmeaza:

DUMP P taxa anti-dumping provizorie

DUMP D taxa anti-dumping definitive.

COMP P taxa compensatoare provizorie

COMP D taxa compensatoare definitivă

2. Lista cu codurile tarifare a produselor la care se aplica taxe anti-dumping/compensatorii au la baza regulamentele de baza:

Regulamentul (CE) nr, 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția impotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunitatii Europene (J.O. L056/06.03.1996).

Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecția impotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunitatii Europene (J.O. L288/21.10.1997).

Conform art. 14 la Regulamentul (CE) nr. 384/96 se prevad urmatoarele dispoziții generale: ,,Taxele antidumping, provizorii sau definitive, se impun prin regulament și sunt percepute de statele membre in conformitate cu forma, rata de schimb si celelalte elemente stabilite de regulamentul care le impune. Aceste taxe sunt de asemenea percepute in mod independent de taxele vamale, de impozite și de alte taxe percepute in mod normal la import

Niciun produs nu poate fi supus in acelasi timp taxelor antidumping și taxelor compensatorii pentru a remedia o situație care rezultă in urma unui dumping sau a acordarii unei subvenții la export. Regulamentele care impun taxe antidumping provizorii sau definitive, regulamentele sau deciziile care prevăd acceptarea angajamentelor sau incheierea anchetelor sau a procedurilor sunt publicate in Jurnalul Oficial al Comunităților Europene" .

CAP. 2 ASPECTE LEGALE PRIVIND TAXELE VAMALE

Operatorul economic autorizat beneficiază de anumite facilități în ceea ce privește controlul vamal privind securitatea și siguranța și/sau anumite simplificări prevăzute de reglementările vamale.

Statutul de operator economic autorizat este acordat operatorilor economici la solicitarea acestora prin depunerea unei cereri înaintate autorității vamale.

Cererea este însoțită in mod obligatoriu de următoarele documente:

a) chestionarul AEO;

b) certifictul de înregistrare al operatorului economic, în copie;

c) actul constitutiv al operatorului economic, cu modificările și completările ulterioare, după caz, în copie;

d) cazierul judiciar al persoanei care îl reprezintă legal pe operatorul economic;

e) cazierul judiciar al angajatului operatorului economic, responsabil cu reprezentarea acestuia față de autoritatea vamală;

f) cazierul fiscal și certificatul de atestare fiscală eliberate de autoritatea fiscală competentă;

g) o declaratie pe propria răspundere, prin care operatorul economic se obligă:

– să notifice Autorității Naționale a Vămilor orice modificare survenită în activitatea pe care urmează să o desfășoare, legată de operatiunile pe care trebuie să le reglementeze certificatul AEO;

– să informeze Autoritatea Națională a Vămilor cu privire la evenimentelesemnificative care ar putea afecta autorizarea sa, inclusiv cu privire la cazurile în care apare o modificarea condițiilor de acces la informații sau la modalități prin care informațiile respective sunt făcute disponibile.

Situații respingere a cererii

-solicitantul se află in procedură de faliment în momentul prezentării sale;

-sloicitantul are un reprezentant legal în materie de vamă, care a suferit o candamnare penală definitiva,pentru încălcarea reglementărilor vamale legată de activitatea sa ca reprezentant legal.

Tipuri de certificate:

Certificatele de operator economic autorizat (AEO) sunt codificate astfel:

AEOC – certificat AEO pentru simplificări vamale;

AEOS – certificat AEO pentru securiatate și siguranță;

AEOF – certificat AEO pentru simplificări vamale, securitate și siguranță.

Certificatul AEOC pentru agenții economici care doresc sa beneficieye de simplificările prevazute in reglementările vamale;

Certificatul AEOS pentru agenții economici care doresc sa beneficieze de facilități in ceea ce privește controalele vamale de securitate și sigurață aplicate la intrarea sau ieșirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României;

Certificatul AEOF pentru agenții economici care doresc să beneficieze de ambele prevederi.

Certificatul AEO produce efecte juridice în cea de-a zecea zi lucrătoare de la emiterea sa.

În ceea ce priveste retragerea statutului de agent economic autorizat, aceasta produce efecte juridice din ziua următoare notificarii.

2.1. Regimurile vamale

Prin regim vamal se înțelege una din următoarele situații:

Punerea în liberă circulație ;

Tranzitul ;

Antrepozitarea vamală;

Perfecționarea activă sub forma unui sistem cu suspendare;

Transformarea sub control vamal;

Admiterea temporara;

Perfecționarea pasiva;

Exportul.

2.1.1. Punerea în liberă circulație

Prin punerea în liberă circulație, mărfurilor străine li se conferă statut vamal de mărfuri românești, cu tot ceea ce înseamnă aplicarea măsurilor de politică comercială și indeplinirea formalităților vamale pentru importul mărfurilor.

Pierderea statutului de mărfuri românesti are loc în una din următoarele situații:

declarația de punere în liberă circulație este invalidata dupa acordarea liberului de vamă;

drepturile de import sunt rambursate sau remise:

în cadrul regimului de perfecționare activă sub forma sistemului cu rambursare:

în cazul mărfurilor defecte sau al celor care nu respectă prevederile contractuale;

în situațiile în care rambursarea sau remiterea este supusă condiției ca mărfurile să fie exportate sau reexportate ori să li se atribuie o destinație vamală aprobată în condițiile prevazute de regulamentul vamal.

Valoarea în vamă

Valoarea în vamă a mărfurilor reprezintă valoarea data de prețul extern al mărfii.În măsura în care nu sunt cuprinse în prețul extern, în valoarea în vamă a mărfurilor se includ și:

cheltuielie de transport ale mărfurilor importate până la frontiera româna;

cheltuielile de încarcare-descărcare și de manipulare (conexe transportului) ale mărfurilor de import, aferente parcursului extern;

costul asigurarii pe parcursul extern.

În cazul existenței unei redevențe sau a dreptului de licență, acestea se adaugă la prețul efectiv plătit sau de plătit numai dacă aceasta plată se referă la mărfurile de evaluat si constituie o condiție a vânzării acestora.

O redevența sau dreptul de licență referitoare la dreptul de folosire a unei mărci de fabrică sau de comerț se adaugă pentru mărfurile importate numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

redevența sau dreptul de licență se referă la mărfuri care se vând în aceeași stare sau care sunt supuse numai unor prelucrări minore după import;

mărfurile se comercializează sub o marcă inregistrată, aplicată înainte sau dupa import, pentru care se plătește redevența sau dreptul de licență;

cumpărătorul nu are libertatea de a obtine astfel de mărfuri de la alte persoane care nu sunt legate de vânzator.

Dacă elementele utilizate pentru determinarea valorii în vamă sunt exprimate la data stabilirii acesteia în alta monedă decât în cea națională, transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul înregistrat în ultima zi de miercuri a lunii și publicat în aceeași zi. Cursul înregistrat în penultima zi de miecuri a lunii se folosește pe durata lunii calendaristice următoare.

Excepții

În situația în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni și publicat în aceeași zi diferă cu 5 % sau mai mult față de cursul stabilit conform celor precizate anterior pentru a intra în vigoare în luna următoare, cursul îl înlocuieste pe acesta din urmă începând din prima zi de miercuri a lunii respective;

Dacă în cadrul unei perioade de aplicare, cursul înregistrat într-o zi de miercuri și publicat în aceeași zi diferă cu 5 % sau mai mult, cursul îl înlocuiește pe acesta din urmă și intră în vigoare în următoarea zi de miercuri;

În situația în care cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacă a fost înregistrat, nu a fost publicat în aceeași zi, cursul înregistrat este cursul cel mai recent publicat anterior acelei zi de miercuri.

În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri sau, în cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în aceeași zi, ultimul curs înregistrat și publicat în precedentele 14 zile se consideră curs înregistrat pentru respectiva zi de miercuri.

Atunci când determinarea definitiva a valorii în vamă nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vamă, la cerere, cu condiția să constituie o garanție banească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală.

În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, imoportatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedeaza la executarea garanției, operațiunea de vămuire fiind considerată încheiată.

Valoarea în vamă se determină și se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vamă, însoțita de facuri sau de alte documente de plată a mărfii si a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia. Declaratia de valoare în vamă poate fi depusă și prin reprezentant, în acest caz răspunderea fiind solidară.

Taxele vamale aplicate sunt cele prevăzute la data inregistrării declarației vamale de import.

Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:

produsele de pescuit maritim și oceanic și alte produse extrase din marea teritorială a unei terțe țari de navele înmatriculate în România și care navighează sub pavilion românesc;

bunurile obtinute din produsele prevăzute mai sus la bordul unei nave-fabrică ce îndeplineste conditiile de înmatriculare în România și de navigație sub pavilion românesc.

2.1.2. Regimurile suspensive și vamale economice

Regimurile suspensive sunt urmatoarele:

tranzitul;

antrepozitarea vamală;

perfecționarea activă sub forma unui sistem cu suspendare;

transformarea sub control vamal;

admiterea temporară.

Regimurile vamale economice sunt următoarele:

antrepozitarea vamală;

perfecționarea activă;

transformarea sub control vamal;

admiterea temporară;

perfecționarea pasivă.

Plasarea mărfurilor sub un regim suspensiv poate fi condiționată de constituirea unei garanții care sa asigure plata datoriei vamale care sa-r naște pentru aceste mărfuri.

Regimul suspensiv economic se încheie când mărfurile plasate în acest regim sau, în anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obținute sub acest regim primesc o noua destinție vamală admisă.

2.1.3. Exportul

Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor românești de pe teritoriul României.

Sunt admise la export mărfurile produse în țară, precum și cele importate anterior, cu excepția mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiție sau de restricție în cadrul politicii comerciale.

Exportatorul de mărfuri scoase definitiv sau temporar din țară este obligat să depună o declarație vamală de export la biroul vamal în raza căruia se află sediul exportatorului sau la locul unde mărfurile sunt ambalate ori încărcate pentru a fi exportate.În cazuri temeinic justificate, declarația vamală poate fi depusă și la un birou vamal de frontieră.

La exportul de mărfur nu se încasează taxe vamale. Liberul de vamă la export se acordă cu condiția ca mărfurile în cauză să părăsească teritoriul României în aceiași stare în care acestea se aflau în momentul înregistrării declarației vamale de export.

Termene privind depunerea declerației vamale de export

în cazul transportului maritim, pentru transporturile containerizate, cu cel puțin 24 de ore înainte de încărcarea în portul de plecare a mărfurilor;

în cazul transportului maritim, pentru mărfuriile în vrac, cu cel puțin 4 ore înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României;

în cazul transportului maritim, când durata transportului este mai mică de 24 de ore, cu cel puțin 2 ore înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României;

în cazul traficului aerian, cu cel puțin 30 de minute înainte de plecarea din aeroportul internațional;

în cazul traficului pe calea ferată, cu cel puțin 2 ore înainte de a părăsi teritoriul vamal al României;

în cazul traficului pe calea rutieră, cu cel puțin o oră înainte de a părăsi teritoriul vamal al României;

cu cel puțin 15 minute înainte ca mijlocul de transport să părăsească teritoriul vamal al României pentru stocurile de piese de schimb și pentru reparații, precum și pentru alimentele necesare transportului aerian și maritim.

Atunci când exportul nu este permis decât cu preyentarea unei autorizații speciale sau a unei licențe, mărfurile sunt prohibite, dacă nu sunt însoțite de un astfel de titlu sau dacă acesta nu este valabil.

Licențele de export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atrăgând nulitatea lor absolută.

Regimul vamal aplicat călătorilo și altor persoane fizice

Călătorii și alte persoane fizice cu domiciliul în țară sau în străinătate pot introduce și scoate din țară bunurile aflate în bagajele personale sau ale persoanelor care le însoțesc, fără a fi supuși taxelor vamale, în condițiile și în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului.Această hotărâre va ține seama de acordurile și de convențiile internaționale la care România este parte.Trebuie subliniat în plus că pentru coletele primite sau trimise persoanelor fizice se aplică aceleași prevederi.

Pentru bunurile care nu se încadrează în limitele cantitative și valorice prevăzute în hotărârea

Guvernului se aplică,la import, tariful vamal de import.

Guvernul, la propunerea Ministerului Finanțelor, poate aproba reduceri sau exceptări de la taxele vamale prevăyute pentru bunurile introduse în țară de persoane fizice.

Sunt scutite de la plata taxelor vamale, conform reglementărilor legale în vigoare, următoarele:

efectele personale și medicamentele necesare, în mod rațional, pe durata călătoriei sau șederii în străinătate sau în țară;

bijuteriile de uz personal;

cărțile, publicațiile, înregistrările de orice fel, diapozitivele, altele asemenea, necesare uzului personal;

bunurile obținute ca premii sau distincții în cadrul unor manifestări oficiale;

băuturile alcoolice, țigările, țigaretele și tutunul, în următoarele cantități: 2 litri de băuturi alcoolice peste 22 grade, 4 litri de vin, 4 litri de bere, 200 bucăți țigarete, 50 bucăți țigări de foi, 250 grame tutun; alte bunuri de orice fel, care se încadrează în limitele valorice care sunt în vigoare la data tranzitării frontierei.

Bunurile enumerate mai sus se scutesc de la plata taxelor vamale dacă se înscriu în anumite limite valorice, limite care se stabilesc pentru bunurile tranzitate de o persoană în interval de o lună, la o singură trecere a frontierei (dus-întors). Pentru alte eventuale călătorii în luna respectivă, cuantumul valoric al bunurilor care sunt scutite de la plata taxelor vamale se diminuează.

Sunt de asemenea scutite de la plata taxelor vamale la introducerea în țară:

obiectele de artă, de colecție și antichitățile;

protezele, instrumentele, aparatele, cărucioarele și triciclurile cu sau fără motor, inclusiv piesele de schimb ale acestora, pentru uyul bolnavilor sau invalizilor, cu avizul organelor sanitare;

bunurile introduse în țară care se înapoiază ca nefiind admise la destinație;

Nu sunt supuse taxelor vamale bunurile mobile care formează masa succesorală, dobândite prin succesiuni deschise în țară sau în străinătate, dovedite pe baza unor documente oficiale, precum și monumentele funerare.

Reglementări în vederea scutirii de la plata taxelor vamale există și în cazul persoanelor fizice care își stabilesc domiciliul în România sau în străinătate.Astfel, persoanele fizice care își stabilesc domiciliul în România pot introduce în țară, fără plata taxelor vamale, orice bunuri, inclusiv două mijloace de transport. Pentru ca aceste bunuri să nu fie vămuite trebuie ca persoanele care le introduc să prezinte o adeverință de la Ministerul de Interne prin care să se ateste faptul că ele își stabilesc domiciliul în România.

Aceste scutiri de taxe vamale cu privire la stabilirea domiciliului se aplică o singură dată, în termen de maxim 9 luni de la data stabilirii domiciliului.

Prevederile cu privire la introducerea bunurilor în țară fără plata taxelor vamale care sunt în vigoare pentru persoanele care își stabilesc domiciliul în România se aplică și persoanelor fizice trimise în misiune permanentă în străinătate, pe o perioadă de cel puțin 24 de luni, după expirarea acestei perioade.

Persoanele fizice care își stabilesc domiciliul în străinătate pot să scoată din România, fără plata taxelor vamale, următoarele:

ca bagaj însoțit: efecte personale și alte obiecte necesare pe durata călătoriei;

ca bagaj neînsoțit, însoțit sau colet poștal, o singură dată, pe baza adeverinței emise de Ministerul de Interne: orice bunuri prezentate la vămuire, inclusiv două mijloace de transport auto, indiferent de categoria acestora.

Persoanele fizice care își stabilesc domiciliul în România, trimise în străinătate în interes de serviciu sau de studii, pot scoate din țară, fără a fi supuse taxelor vamale, următoarele:

efecte personale, precum și materiale de studiu și documentare;

obiecte de folosință îndelungată, respectând condiția ca acestea să fie înscrise într-un formular de inventar, completat în dublu exemplar, vizat de autoritatea vamală.

Pe toată durata șederii în străinătate, persoanele respective pot primi de la membrii lor de familie colete, obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, necesare pe durata șederii, fără plata taxelor vamale.

2.2. Zonele libere și antrepozitele libere

Zonele libere și antrepozitele libere sunt părți din teritoriul vamal al României sau incinte situate pe acest teritoriu, separate de restul acestuia, în care:

mărfurile străine sunt considerate, în ceea ce privește aplicarea drepturilor de import și a măsurilor de politică comercială la import, că nu se află pe teritoriul vamal al României, atât timp cât nu sunt puse în liberă circulație, nici plasate sub un alt regim vamal, nici utilizate sau consumate în alte condiții decât cele prevăzute de reglementările vamale;

mărfurile românești, în temeiul prevederilor legale ce reglementează domenii specifice, beneficiază, pe baza plasării lor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, de măsurile legate de exportul mărfurilor.

Mărfurile românești pot fi introduse în zonele libere, cu respectarea condițiilor stabilite pentru exportul de mărfuri.

Staționarea mărfurilor în zonele libere nu este limitată în timp.

Intrarea și ieșirea di zonele libere sunt permise numai prin punctele stabilite de autoritatea vamală.

Perimetrele zonelor libere, punctelor de intrare și de ieșire ale acestora, precum și persoanele și mijloacele de transport care intră sau ies, sunt supuse controlului și supravegherii vamale.Efectuarea de construcții de orice fel în zona liberă este condiționată de autorizația prealabilă a autorității vamale.

Accesul într-o zonă liberă poate fi interzis de autoritatea vamală, dacă persoanele fizice sau juridice nu justifică interesul lor de a desfășura o activitate licită în acea zonă.

Autoritatea vamală are dreptul de a controla mărfurile care intră în zonele libere sau care staționează ori ies din acestea, pe baza documentelor de transport însoțitoare.Marfa se prezintă autorității vamale, la cererea acesteia, de către titularul operațiunii.Mărfurile periculoase,mărfurile a căror deținere sau circulație este stabilită prin reglementări speciale, mărfurile susceptibile de a se altera , precum și cele care necesită instalații speciale de depozitare sunt admise în zonele libere numai cu condiția să existe spatii sau incinte special echipate pentru primirea și depoziotarea lor.

Mărfurile străine introduse în zonele libere, precum și mărfurile românești și sttrăine aflate în zonele libere și care se scot din țară nu sunt supuse obligației de depunere a declarației vamale.

Pentru mărfurile românești care se introduc în zonele libere, precum și pentru mărfurile românești sau străine aflate în zonele libere și care intră în țară se depun declarații vamale.

Administrația zonelor libere este obligată:

să comunice autorității vamale mărfurile aflate în zona liberă care sunt supuse drepturilor de import sau de export ori care fac obiectul unor reglementări privind politica comercială;

să informeze autoritatea vamală despre activitățile industriale, comerciale și despre orice altă activitate care se desfășoară în zonele libere, în condițiile prevăzute de lege.

Pe durata staționării într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, mărfurile străine pot:

să fie plasate puse în liberă circulație;

să facă obiectul manipulărilor uzuale pentru a asigura conservarea, ameliorarea aspectului sau vandabilitatea acestora ori pentru a le pregăti pentru distribuție sau revânzare, fără autorizare;

să fie plasate sub regimul de perfecționare activă;

să fie plasate sub regimul de transformare sub control vamal;

să fie plasate sub regimul de admitere temporară;

să fie abandonate în favoarea statului;

să fie distruse, pe cheltuiala deținătorului, cu condiția ca persoana interesată să furnizeze autorității vamale toate informațiile pe care aceasta le consideră necesare.

Persoana fizică autorizată sau persoana juridică care exercită o activitate de prelucrare, de transformare, de vânzare, de cumpărare sau de stocare de mărfuri este obligată să înființeze și să țină o evidență operativă a mărfurilor, în forma aprobată de autoritatea vamală și să o pună la dispoziția acesteia pentru control. Mărfurile se înregistrează în această evidență în momentul în care sunt introduse în locurile sau în incintele deținute de o astfel de persoană.

Pentru mărfurile străine care se introduc în porturile libere sau pentru cele aflate în astfel de porturi și care se scot din țară nu se depun declarații vamale.

Pentru mărfurile străine aflate în porturile libere, care urmează să fie introduse în țară, se depun declarații vamale, conform reglementărilor în vigoare.

Pentru mărfurile românești care se introduc în porturile libere și sunt destinate exportului, consumului sau utilizării în astfel de porturi, se întocmesc formalități simplificate de evidență operativă, stabilite de autoritatea vamală. Aceste mărfuri se pot reintroduce în țară după efectuarea unor formalități simplificate de evidență operativă similare.

Pentru mărfurile românești aflate în porturile libere și care sunt destinate exportului se depun la biroul vamal din port declarații vamale de export, după încărcarea acestora pe mijlocul de transport cu excepția mărfurilor românești vămuite pentru export la un birou vamal de interior.

CAP 3. TARIFUL VAMAL ȘI CLASIFICAREA TARIFARĂ A MĂRFURILOR

3.1 Definirea Tarifului Vamal

Tariful vamal reprezintă nomenclatorul produselor supuse taxelor vamale, care cuprinde lista mărfurilor supuse impunerilor vamale, expuse pe grupe și categorii, insoțite de nivelul taxelor percepute asupra fiecarui produs sau grupă de produse in parte. Uneori in tariful vamal sunt surprinse și mărfurile scutite de taxa, precum și o serie de reglementări existente in raporturile comerciale ale unui stat cu altele.

Tariful vamal reprezintă, în practică, componenta principală a regimului vamal al unei țări. Regimul vamal reprezintă statutul juridic pe care îl va primi marfa în procesul vîmuirii; acesta indică pe de-o parte, dacă și unde se vor plati taxele vamale, iar pe de altă parte, dacă și in ce condiții marfa va fi supusă controlului vamal.

Regimurile vamale sunt de doua feluri:

1. Regim vamal comun — se aplică automat in conformitate cu legea vamală și privește majoritatea mărfurilor de import – export;

2. Regimurile vamale suspensive – au ca efect suspendarea plății anumitor taxe vamale sau a aplicării unor măsuri de control; ele trebuie să fie solicitate in mod expres. în practica vamală a Uniunii Europene principalele regimuri suspensive sunt legate de operațiunile de tranzit, de importul pentru producția de export (regimul de drawback), de importul temporar, de depunerea mărfii in antrepozitele vamii, etc.

In funcție de clasificarea taxelor vamale tariful vamal poate fi: tarif vamal convențional, tarif vamal preferețial, tarif vamal autonom, tarif vamal sancțional.

Redactarea tarifului vamal presupune utilizarea unuia sau mai multor criterii de clasificare a mărfurilor. Aceste criterii servesc la ordonarea mărfurilor înscrise în lista vamală.

Principalele criterii utilizate in prezent sunt:

originea mărfurilor (produse vegetale, minerale sau animale);

gradul de prelucrare (materii prime, semifabricate sau produse finite);

destinația mărfurilor (bunuri pentru consum sau pentru investiții)

Pe plan internațional s-au facut eforturi in vederea uniformizării sistemelor de clasificare a mărfurilor, astfel în prezent se utilizează urmatoarele sisteme:

1. Clasificarea tip pentru comerț internațional a fost elaborata de Comisia de statistică ONU în 1950 și revizuită în 1975. Conform acestui sistem mărfurile sunt ordonate in 1924 de poziții tarifare, fiind o clasificare pe cinci cifre (volum valoric, dinamică, structură pe mărfuri, orientare geografică a exportului și importului etc.). Se foloseste pentru perceperea de taxe vamale doar de Japonia si Australia, restul țărilor folosesc această clasificare doar la elaborarea de statistice solicitate de ONU.

2. Nomenclatorul vamal de la Bruxelle a fost elaborat de Consiliul de Cooperare Vamală in anul 1950 (ultima revizuire in 1978). Mărfurile sunt grupate in 99 de capitole, ce cuprind in total 1011 poziții, clasificarea făcându-se dupa gradul de prelucrare combinat cu cel al originii mărfurilor. Primele 24 de capitole cuprind produsele de baza, iar capitolele de la 25 la 99 cuprind produsele manufacture. Acest nomenclator este utilizat de 135 de țări, inclusiv de unele grupări economice cum ar fi Uniunea Europeană.

Folosirea in paralel a mai multor sisteme de clasificare a mărfurilor determină o serie de inconveniențe, ceea ce a determinat Consiliul de Cooperare vamală sa adopte "Convenția cu privire la sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor". Documentul a intrat in vigoare in 1987, procesul de ratificare fiind accelerat dupa finalizarea Rundei Uruguay de negocieri GATT. Este considerat un sistem polivalent de clasificare deoarece:

facilitează negocierile comerciale,

ușurează acordarea și gestionarea preferințelor tarifare,

asigură colectarea, prelucrarea și analiza datelor statistice,

permite simplificarea și standardizarea documentelor comerciale,

determină accelerarea procesului de transmitere a informațiilor.

Are o structura cu nivele progresive de detaliere, alcatuita din 21 secțiuni, 96 capitole si 1241 poziții, identificabile prin codificări de 4 cifre, si 5019 grupe de mărfuri pentru clasificarea cărora se utilizează codiflcarea cu șase cifre.

In practica schimburilor comerciale Internaționale, se întalnesc doua tipuri de tarife vamale:

1. tariful vamal simplu

2. tariful vamal compus

Tariful vamal simplu are o singură coloană de taxe vamale pentru toate mărfurile, indiferent de provenienta acestora. Este folosit foarte rar si doar de unele țări in curs de dezvoltare cum ar fi Tunisia sau Etiopia. Acest tarif presupune de fapt, nediferențierea pe parteneri a regimului vamal.

Tariful vamal compus are cel puțin două coloane de taxe vamale, diferențiate pe mărfuri în funcție de proveniența acestora. Fiecare coloană de taxe vamale fixează regimul vamal pentru o anumită țara sau grup de tari. Unele state cum ar fi Rusia sau China folosesc doar doua coloane in care sunt stabilite taxele vamale minime și maxime, pentru fiecare produs. Cele mai multe țări utilizează trei coloane de taxe vamale: pentru taxele autonome, taxele aferente CNF ~ Clauza națiunii celei mai favorizate, și taxele preferențial. Un numar mai mic de state folosesc tarife vamale avand mai mult de trei coloane; de exemplu SUA utilizează patru coloane, iar Canada 5 coloane de taxe vamale.

Tariful vamal poate fi definit ca fund un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum si taxele vamale percepute asupra fiecărui produs sau grupă de produse. Tariful vamal reprezintă principalul instrument pentru reglementarea schimburilor comerciale externe (art. XI GATT).

3.2 Tariful vamal al României

3.2.1 Componenta Tarifului vamal al României

Tariful vamal al României cuprinde:

1) Nomenclatura combinata a mărfurilor;

2) orice alta nomenclature care se bazează parțial sau integral pe Nomenclature combinată a mărfurilor sau care adaugă la aceasta orice subdiviziuni și care este stabilită prin dispoziții legale naționale care reglementează domenii specifice in vederea aplicării măsurilor tarifare legate de schimbul de mărfuri;

3) taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale aplicabile mărfurilor cuprinse in Nomenclatura combinată a mărfurilor, precum și cele instituite în cadrul politicii agricole sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri care rezultă din transformarea produselor agricole, daca este cazul;

4) măsurile tarifare preferențiale cuprinse in acordurile încheiate de România cu anumite țări sau grupuri de țări si care stipulează acordarea tratamentului tarifar preferențial;

5) măsurile tarifare preferențiale care pot fi acordate unilateral de Romania pentru anumite țări sau grupuri de țări;

6) măsurile tarifare care prevăd o reducere sau o exonerare a drepturilor de import aferente unor anumite mărfuri;

7) alte măsuri tarifare prevazute in legislația României.

3.2.2 Taxele vamale percepute de autoritatea vamală română

Taxele vamale percepute de autoritatea vamală română se pot clasifica in:

• taxe vamale de bază;

• taxe vamale preferențiale.

Taxele vamale de bază sunt stabilite potrivit politicii comerciale a Romaniei și/sau acordurilor Internaționale la care România este parte semnatară (Acordul privind aplicarea art.VII al Acordului General pentru Tarife si Comer} (GATT), parte integranta a Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizatiei Mondiale a Comertului, pe care România il aplica fară rezerve, ratificat prin Legea nr. 133/1994).

Taxele vamale preferențiale fac obiectul unor acorduri de liber schimb Tncheiate de România cu țărn (Moldova, Turca, Lituania, Israel) sau grupuri de țări (Uniunea Europeana -UE, Asociatia Europeana a Liberului Schimb – AELS, Acordul Central European al Comertului Liber – CEFTA etc.) pentru unele mărfuri sau categorii de mărfuri.

Pentru a se putea aplica o taxă preferențiala este necesară prezentarea și depunerea unui certificat de circulație a mărfurilor valid (de exemplu de tip EUR) împreuna cu Declarția vamală de import și a celorlalte documente prevazute de Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României.

Atat taxele vamale de baza cat și taxele vamale preferențiale sunt stabilite pe fel de marfă a carei clasificare se face în funcție de regulile generale și notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevazute in Tariful vamal de import al României, specifice Convenției Internaționale a Sistemului armonizat de descriere si codificare a mărfurilor, incheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România este parte.

Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, in funcție de felul mărfii sau de destinația lor specifică, potrivit reglementarilor vamale sau acordurilor si convențiilor Internaționale la care Romania este parte. Prin tratament tarifar favorabil se ințelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată și in cadrul unui contingent tarifar. De exemplu un autovehicul fabricat în Uniunea Europeană, pentru care a fost eliberat un certificat de circulație a mărfurilor EUR1 valid, beneficiază de tratament tarifar favorabil la momentul intocmirii formalităților vamale de import in România.

3.2.3 INTRASTAT – o declarație recapitulativă

Intrastat este numele dat sistemului de colectare a datelor statistice privind comerțul cu bunuri între țările din Uniunea Europeană.

Incepând cu data de 01.01.2007 comertul internațional, al societăților comerciale romanești, cu alte companii din țările membre U.E, nu mai necesită formalități vamale. Cu toate acestea conform Regulamentelor nr. 638/2004 si 1982/2004 ale Consiliului Europei, toate societățile comerciale care efectuează comerț intracomunitar trebuie să depună prin sistemul statistic intracomunitar – INTRASTAT – o declarație recapitulativa pentru fiecare lună.

Declarația statistică INTRASTAT este completată de toti operatorii economici ale caror importuri și/sau exporturi din/catre statele membre ale Uniunii Europene depășesc pragurile valorice stabilite pentru anul de referință.

Obligația furnizării datelor Intrastat revine operatorilor economici care îndeplinesc urmatoarele condiții:

sunt înregistrați in scopuri de taxă pe valoare adaugata (au cod de identificare fiscală);

realizează schimburi de bunuri cu alte state membre ale Uniunii Europene;

valoarea totală anuală a schimburilor de bunuri pentru fiecare din cele doua fluxuri, introduceri respectiv expedieri, depașește pragul valoric Intrastst stabilit pentru fiecare an. Există doua categorii de operatori:

operatorii economici care in anul anterior au depășit pragurile valorice stabilite pentru anul în curs vor transmite declarația Intrastat pentru toate lunile anului;

operatorii economici care depășesc pragurile valorice în cursul anului, transmit declarația Intrastat incepand cu luna în care au fost depașite pragurile valorice.

Pragurile reprezintă limita valorica a schimburilor intracornunitare sub care operatorii economici sunt scutiți să transmita declarația Intrastat. Pragurile statistice se stabilesc separat și pot avea valori diferite pentru introduceri și respectiv expedieri intracornunitare de bunuri.

Informațiile privind pragurile valorice INTRASTAT se publica anual, in Monitorul Oficial al României, la sfarșitul anului anterior celui pentru care pragurile valorice sunt in vigoare.

Pragurile valorice INTRASTAT stabilite pentru anul 2009 sunt:

• pentru introduceri intracomunitare: 300.000 RON

• pentru expedieri intracomunitare: 900.000 RON

Operatorii economici furnizori de date Intrastat trebuie să transmită lunar la INS, în format electronic, o declarație statistică în care sunt folosite urmatoarele noțiuni specifice:

introducere de bunuri: sosirea bunurilor in România din Statele Membre ale Uniunii Europene;

expediere de bunuri: ieșirea bunurilor din România catre Statele Membre ale Uniunii Europene.

Declarația Intrastat se depune numai electronic prin utilizarea uneia din urmatoarele metode:

online utilizând aplicația pusă la dispoziție de INS;

offline-utilizand softul pus la dispozitie de INS.

Termenul limita de transmitere a datelor Intrastat la INS il reprezintă intotdeauna data de 15 a lunii urmatoare celei de referință. Intarzierea, refuzul sau comunicarea de date incorecte sau incomplete se pedepsește cu amenzi cuprinse 7500 si 15.000 lei.

Declarația Intrastat – Declarația recapitulativă se prezintă ca o declarație vamală având insă mai puține date decat actuala declarațle vamală in detaliu. Totuși aceasta declarație trebuie sa conțină informatii despre:

1 . fluxul (introduceri/expedieri)

2. perioada de referință

3. date de identificare ale firmei

4. țara de destinație țara de expediție

5. cod marfa (8 cifre conform Nomenclatorului Combinat)

6. natura tranzacției

7. modul de transport

8. termenii de livrare

9. cantitatea în kg

10. cantitatea în unitate de masură suplimentară

11. valoarea facturată

12. valoarea statistică.

3.2.4 Valoarea in Vamă

Valoarea in vamă a mărfurilor importate este, conform Acordul privind punerea in aplicare a articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale si cornerț (GATT)1994, valoarea de tranzacție, respectiv prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export pe teritoriul vamal al Comunității.

Valoarea de tranzacție poate fi ajustată atunci cand anumite elemente specifice care sunt considerate ca facând parte din valoarea in vamă sunt in sarcina cumparatorului, dar nu sunt incluse in prețul efectiv platit sau de platit pentru mărfurile importate (de exemplu, cheltuielile de transport si costul asigurării mărfurilor importate, precum si cheltuielile de incărcare și manipulare legate de transportul mărfurilor importate pană la punctul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunității, redevente și drepturi de licența, etc.). In valoarea de tranzacție se includ și anumite prestații făcute de cumparator în favoarea vanzatorului sub formă de mărfuri sau de servicii determinate, altele decat sub forma de bani.

Sunt prevazute 51 elemente care nu se includ în valoarea în vamă a mărfurilor, cu condiția să fie evidențiate separat de prețul efectiv plătit sau de platit ( de exemplu: cheltuielile de transport pentru mărfuri după sosirea lor la locul de intrare pe teritoriul Comunității, comisioane de cumparare, etc.).

Atunci cand valoarea in vama nu poate fi determinată pe baza preualui de tranzacție, ea se determină prim parcurgerea succesivă a urmatoarelor regulilor de evaluare până la prima in conformitate cu care aceasta valoare poate fi stabilită:

(a) valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vandute pentru export in Comunitate si exportate in acelaș sau aproximativ acelasi moment cu mărfurile care se evaluează;

(b) valoarea de tranzacție a mărfurilor similare vandute pentru export in Comunitate și exportate în acelasi sau aproximativ același moment cu mărfurile care se evaluează;

(c) valoarea bazată pe prețul unitar care corespunde vanzărilor in Comunitate de mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate totalizand cantitatea cea mai mare, către persoane care nu au legatura cu vanzătorii;

(d) valoarea calculată egala cu suma:

• costului sau valorii materialelor și fabricării sau altor transformări in procesul de fabricare a mărfurilor importate;

• valorii profitului și cheltuielilor generate egale cu cele care se reflectă in mod obișnuit in vanzările de mărfuri de aceeași natură sau tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de producatori in țara exportatoare pentru a fi exportate în Comunitate;

• cheltuielilor de transport și costul asigurării mărfurilor importate, precum și cheltuielile de încarcare și manipulare legate de transportul mărfurilor importate pană la punctul de întroducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunitații. Determinarea valorii in vamă nu trebuie să se bazeze pe anumite elemente, cum ar fi: prețul de vanzare in Comunitate pentru marfuri produse în Comunitate, prețul mărfurilor de pe piața internă a țării exportatoare, valori in vama minime, arbitrare sau fictive, etc.

3.2.5 Prezentare TARIC – RO ( Tariful Integral al Comunității Europene – România )

TARIC a fost stabilit in baza Articolului 2 al Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE de la 2 iulie 1987 privind nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun. Acest tarif este o bază de date destinată să indice dispozițiile legale comunitare aplicabile (măsuri tarifare și netarifare) pentru un anumit produs, atunci cand acesta este importat pe teritoriul vamal al UE sau, dupa caz, cand acesta este exportat catre țări terțe.

TARIC se bazează pe Nomenclatura Combinata (NC – codificare la 8 cifre) care constituie nomenclatura de bază pentru Tariful Vamal Comun, utilizată în procesul de vamuire a mărfurilor precum si pentru intocmirea statisticilor de cornerț al Comunității cu țări terțe (EXTRASTAT) și a statisticilor de comerț între Statele Membre (INTRASTAT).

Baza de date TARIC este utilizată de administrațiile vamale din Statele Membre pentru procesarea declarațiilor vamale de import / export din / catre țări terțe; totodata, el este un instrument util de informare pentru operatorii economici.

TARIC cuprinde dispozițiile referitoare la domeniul vamal, conținute în legislația comunitară specifică privitoare la: Sistemul armonizat de denumire si codificare a mărfurilor (S.A.), Nomenclatura combinată (N.C.), taxe vamale aplicabile; suspendări de taxe vamale; contingențe tarifare; regimul tarifar preferențial (inclusiv pe bază de contingențe tarifare preferențiale); sistemul generalizat de preferințe tarifare (SGP) aplicabil țărilor în curs de dezvoltare; taxe antidumping sau de compensate (antisubvenție); prohibijii la import și la export; restricții la import și la export; coduri adiționale; restituiți la export; referiri cu privire la reglementările comunitare care au introdus o masură tarifară sau netarifară; alte măsuri tarifare si netarifare aplicabile in procesul de vamuire a mărfurilor.

Baza de date TARIC-RO conține, în plus față de baza de date TARIC, măsurile naționale referitoare la restricțiile impuse prin diverse acte normative raționale cu implicații în activitatea vamală.

Pentru fiecare masură (tarifară și netarifară) este prezentat actul normativ comunitar sau național care instituie masura respectivă, eventualele documente cerute, note de subsol explicative.

3.2.6 Originea mărfurilor

Originea este "naționalitatea" economica a mărfurilor în comerțul internațional. Există două tipuri de origine, preferențială și nepreferențială.

Regulile de origine nepreferențială sunt folosite pentru a determina originea produselor supuse măsurilor de politica comercială, cum ar fi, taxe anti-dumping și de compensație, embargouri comerciale, măsuri de protecție și compensatorii., restricții cantitative, dar și pentru cote tarifare, pentru statistici comerciale, pentru achiziții publice.

Pentru marcarea originii etc. In plus, restituirile la export in UE In cadrul Politicii Agricole Comune se bazează de cele mai multe ori pe originea nepreferențială.

Originea preferențială conferă anumite beneficii pentru mărfurile comercializate între diferite țări, în special taxe vamale reduse sau chiar zero.

In ambele cazuri un element important în determinarea originii este clasificarea lor tarifară. Mărfurile comercializate sunt identificate in Comunitate printr-un cod numeric in Nomenclatura Combinata și înainte de a determina originea este esențial sa se determine codul CN.

Originea preferențială este atribuita mărfurilor din diverse țări care respectă anumite criterii de origine. În scopul obținerii originii preferențiale, în general regulile prevăd ca mărfurile sa fie obținute în întregime sau sa fie supuse unor prelucrări sau transformări specifice.

Originea preferențială conferă anumite beneficii tarifare (taxe reduse sau zero) pentru mărfurile comercializate între țări care au un astfel de acord între ele, sau atunci cand o țară acordă unilateral astfel de beneficii.

Pentru a obține origine preferențiala mărfurile dintr-o țară trebuie sa respecte condițiile specifice prevazute de protocolul de origine al acordului incheiat de Comunitate cu țara în cauză sau regulile de origine ale acordurilor autonome care prevad tratamentul tarifar acordat unilateral de Comunitate. Asta înseamna ca mărfurile fie (1) sunt fabricate din materii prime care au fost produse sau obținute în țara beneficiara fie (2) au suferit o anumita prelucrare sau transformare în țara beneficiara. Astfel de mărfuri sunt considerate "ORIGINARE".

În toate acordurile există o listă de prelucrări sau transformări ce trebuie aplicate materialelor neoriginare pentru a obține statutul de produs originar. Aceste reguli sunt deseori numite "reguli de lista". Ele stabilesc prelucrarea sau transformarea minimi ce trebuie aplicată materialelor neoriginare astfel încât produsul rezultat să obtină statutul de produs originar. Prelucrări sau transformări care le depașesc pe cele prevazute în lista pot fi efectuate și nu afectează statutul de produs originar deja obținut.

Structura listei cu prelucrari sau transformări ce trebuie aplicate materialelor neoriginare se bazează pe structura Sistemului Armonizat. Deci pentru a putea stabili ce prelucrari sau transformari sunt necesare pentru un produs anume este necesar sa se cunoasca clasificarea tarifara a acestuia.

Origine nepreferențială – doua criterii de baza sunt utilizate pentru determinarea originii și anume produse "obținute în întregime" și produse care au suferit o ''ultimă transformare substanțială". In cazul în care este implicată doar o țară se va aplica criteriul "obținut în întregime". In practică, acesta este limitat la produsele obținute in stare naturală și produse derivate din acestea. Daca sunt doua sau mai multe țări implicate in procesul de producție al bunurilor, criteriul "ultima transformare substanțială" determină originea acestor bunuri.

In general criteriul ultimei transformări substanțiale este exprimată în trei feluri:

– Prin regula schimbării (sub) poziției tarifare în Sistemul Armonizat;

– Prin lista de prelucrari și transformări asupra bunurilor, care conferă sau nu originea țării in care aceste operațiuni sunt realizate;

– Prin regula valorii adăugate prin care creșterea valorii datorata operațiunilor de asamblare și incorporarea de materiale reprezintă un anumit nivel din prețul de uzină al produsului

Informații de origine obligatorii (IOO)

Sunt decizii emise în România de Autoritatea Națională a Vămilor, care sunt obligatorii pentru autoritățile vamale din toate Statele Membre în ceea ce priveste originea mărfurilor importate sau exportate dupa emiterea lor, cu condiția ca marfurile și circumstanțele în care acestea au obtinut statutul de produs originar să fie identice cu cele descrise in IOO.

Informațiile sunt valabile 3 ani de la data emiterii.

Cererea pentru emiterea unei astfel de informații se face in scris catre autoritățile competente din Statul Membru în care aceasta informație va fi folosită sau catre autoritățile competente din Statul Membru în care solicitantul își are sediul. Informațiile sunt emise in cel mult 150 zile de la data acceptării cererii.

Prin prezentarea unei IOO nu se elimina necesitatea prezentăirii unei dovezi de origine.

Cererea pentru IQQ trebuie sa includa urmatoarele date:

numele și adresa titularului;

numele și adresa solicitantului în cazul n care persoana nu este titularul;

temeiul juridic , în sensul art. 22 sj 27 din Codul Vamal Comunitar;

descrierea mănunțita a mărfurilor și încadrarea lor tarifară;

compoziția mărfurilor și metodele de examinare folosite pentru stabilirea acesteia și prețul lor de uzin, dacă este necesar;

condițiile care permit identificarea originii, materiile prime folosite și originea acestora, încadrarea tarifară, valorile corespunzătoare și descrierea circumstanțelor (reguli de schimbare a poziției tarifare, valoarea adaugată, descrierea operațiunii sau transformării, sau orice alta regula specifică) ce permit intrunirea condițiilor; trebuie menționate în mod special regula exacta de origine aplicata și originea mărfurilor;

mostrele, fotografiile, planurile, cataloagele sau alte documente disponibile privind compoziția mărfurilor și materialele componente și care pot ajuta la descrierea procesului de fabricate sau transformare suferit de materiale;

acordul de a pune la dispoziție o traducere a oricărui document anexat în limba oficiala (sau una dintre limbile oficiale) a statului membru interesat, dacă se cere acest lucru de catre autoritățile vamale;

orice date ce urmeaza a se consideră confidențial, fie față de public, fie față de administrații;

indicarea de catre solicitant dacă, după cunoștințele sale, în Comunitate s-au solicitat deja ori s-au eliberat informații obligatorii privind tarifele sau originea pentru mărfuri sau materiale identice sau similare cu cele menționate la (4.) sau (6.);

acceptul ca informațiile furnizate sa poata fi stocate intr-o bază de date a Comisiei cu acces public; totuși, în afara art. 15 din Codul Vamal Comunitar, se aplică dispozițiile ce reglementează protecția informațiilor în vigoare în statele membere.

Orice persoană poate solicita autoritații vamale atat informații privind aplicarea reglementarilor vamale în ceea ce privește clasificarea mărfurilor, cat și informații tarifare obligatorii.

3.2.7 Declarația vamală

Mărfurile de export/import trebuie să facă în România obiectul unei declarații vamale, indiferent dacă acestea sunt sau nu supuse conform reglementărilor in vigoare impunerii vamale.

Declarația vamală este un document prin care declarantul:

solicită un regim vamal pentru marfa prezentată (export, import, reexport, etc.)

se angajează să își îndeplinească obligațiile ce îi revin potrivit regimului vamal (de exemplu: să platească taxele vamale aferente mărfii)

furnizează informațiile necesare pentru stabilirea obligatiilor fiscale, asigurarea urmăririi curente a operațiunilor de comerț exterior, precum și pentru scopuri statistice.

Documentele care însoțesc declarația vamală pentru punerea in libera circulate sunt urmatoarele:

> factura în baza căreia se declară valoarea in vama a mărfurilor;

> declarația cu elementele necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor declarate;

> documentele necesare pentru aplicarea unui regim tarifar preferențial sau a altor măsuri de derogare de la regimul de drept comun aplicabil mărfurilor declarate;

> toate celelalte documente cerute pentru aplicarea dispozițiilor ce reglementează punerea in libera circulaie a mărfurilor declarate;

> documentele de transport sau, dupa caz, documentele aferente regimului vamal precedent;

> lista coletelor sau un document echivalent indicand conținutul fiecărui ambalaj în cazul în care în vamă se prezintă o singură marfă în mai multe ambalaje.

Introducerca sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat. În punctele de trecere a frontierei de stat și pe teritoriul țării sunt organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii. La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport si orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal și aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.

3.2.8 Teritoriul vamal al României

Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum si marea teritorială a Romaniei, delimitata conform normelor dreptului internațional și legislației române in materie. Teritoriul vamal al României include și spațiul aerian al teritoriului țării și al mării teritoriale .

Reglementările vamale se aplica in mod uniform pe intreg teritoriul vamal al Romăniei, in masura in care nu există dispoziții contrare prevazute in acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

Atunci cand apare o datorie vamală, drepturile legal datorate, se determină pe baza Tarifului vamal al României. Dispozițiile, prevazute în alte acte normative, care reglementează domenii specifice schimbului de mărfuri se aplică, dupa caz, potrivit clasificării tarifare a acelor mărfuri.

CAP. 4 PROTECȚIA TARIFARĂ INSTRUMENT AL POLITICII COMERCIALE

4.1 Efectele unei taxe vamale

Barierele tarifare, cele mai simple măsuri de politică comercială, sunt reprezentate de taxe vamale percepute cu ocazia importului unui bun. Taxa vamală specifică apare sub forma unei sume, fixată pe unitatea de măsură fizică (de exemplu, 3 dolari pe barilul de petrol). Taxele ad valorem sunt taxe percepute sub forma unui procent din valoarea bunului importat (de exemplu, 25% pentru importul de camioane). Și într-un caz și în celălalt, efectul taxelor vamale este de a ridica prețul de vânzare al bunurilor importate.

Tarifele vamale reprezintă cea mai veche formă de politică comercială, fiind ades utilizate ca sursă de venituri pentru bugetul statului. Adevărata rațiune pentru care ele au fost însă folosite a fost aceea de a proteja anumite sectoare economice. Astfel, la începutul secolului al XIX-lea, Anglia folosea taxele vamale (faimoasele legi asupra grâului) pentru a-și
proteja agricultura contra concurenței străine, în vreme ce, la sfârșitul aceluiași secol, Germania și SUA apelează la măsurile tarifare pentru a-și proteja noile sectoare industriale. În epoca recentă, importanța taxelor vamale a scăzut, guvernele preferând să protejeze industriile naționale prin măsuri de natură netarifară. Cu toate acestea, înțelegerea corectă a
efectelor produse de o taxă vamală reprezintă o condiție esențială pentru înțelegerea celorlalte măsuri de politică comercială.

Figura 1 Efectele unei taxe vamale

În figura 1 sunt ilustrate efectele unei taxe vamale specifice, de x dolari pe unitatea de grâu. Astfel, în absența taxelor vamale, prețul grâului ar fi egal cu prețul mondial, atât în țara importatoare cât și în cea exportatoare. O dată cu apariția taxei vamale, exportatorii nu vor mai fi de acord cu vânzarea bunului decât în cazul în care prețul pe piața țării importatoare
depășește prețul de pe piața țării exportatoare cu cel puțin X dolari. Prin urmare, prețurile în țara importatoare cresc, iar cele din țara exportatoare scad până la nivelul la care diferența de preț este de X dolari. Introducerea taxei vamale creează deci un ecart între prețurile de pe cele două piețe. Taxa vamală duce la creșterea prețului în țara importatoare și reducerea
lui în țara exportatoare. Producătorii din țara importatoare pot produce mai mult grâu, la un preț mai ridicat, în vreme ce consumatorii vor cere mai puțin. Ca urmare a scăderii cererii, importurile necesare vor fi și ele mai mici.

În străinătate, prețul mai scăzut va determina o creștere a cererii și o reducere a ofertei, ceea ce va duce la apariția unei oferte pentru export mai mici. Astfel, volumul schimburilor scade, de la nivelul înregistrat în condiții de liber schimb, la nivelul corespunzător aplicării de taxe vamale. La acest nivel al schimburilor, cererea de import este egală cu oferta de export.

Protecția tarifară, instrument al politicii comerciale

Creșterea prețurilor în țara importatoare, de la P1 la P2, este mai mică decât nivelul taxei vamale: într-adevăr, o parte a taxei vamale este absorbită prin reducerea prețului de export și nu este deci trecută consumatorilor din țara importatoare. Regăsim aici una din consecințele normale ale unei taxe vamale și a tuturor politicilor comerciale care limitează importul. Totuși, în
practică, acest efect este redus. Când o țară impune un tarif vamal, ponderea importurilor sale pe piața mondială este limitată astfel încât reducerea importurilor sale nu are decât un efect foarte slab asupra prețului mondial.

Figura 2 ilustrează efectul unei taxe vamale în cazul unei țări mici, situație în care tariful vamal al acesteia nu poate afecta prețurile de export.

În momentul inițial, importul este liber: prețul pieței este P1, producția internă (oferta) este OO1 iar importul O1C1. Din diferite considerente, autoritățile din țara respectivă iau decizia impunerii unor taxe vamale asupra bunurilor importate, valoarea absolută a taxei vamale fiind P1P2. În aceste condiții, prețul la care pot fi vândute bunurile pe piață este P2.
Producătorii interni reacționează prin mărirea producției interne de la OO1 la OO2. În același timp, importurile scad de la O1C1 la O2C2. Efectul asupra consumatorilor se reflectă în reducerea consumului de la OC1 la OC2. Figura 2 oferă și informații despre costurile și beneficiile impunerii tarifului. Astfel, creșterea prețului face ca, pentru aceeași cantitate achiziționată,
cumpărătorii să plătească mai mult. Prin urmare, în termeni de utilitate, datorită creșterii valorii marginale a ultimei unități cumpărabile, satisfacția consumatorului, pe unitatea monetară cheltuită, scade. O parte din “supraprețul” suportat de consumator revine guvernului, sub forma prelevărilor vamale la bugetul statului. Acest transfer nu reprezintă un cost pentru societate pentru că se presupune că administrația va folosi banii
publici în folosul cetățenilor.

Figura 2 Efectele unei taxe vamale asupra unei țări mici

Taxa vamală a dus la creșterea prețului la bunul importat, de la P1 la P2. Producția va crește de la OO1 la OO2, iar consumul scade de la C1 la C2.

4.2 Costuri și beneficii ale introducerii de taxe vamale

În figura 3 sunt reprezentate costurile și beneficiile unei taxe vamale pentru țara importatoare.

Figura 3 Costurile și beneficiile unei taxe vamale

Costurile și beneficiile diferitelor grupări pot fi reprezentate prin suma suprafețelor a, b, c, d și e.

Taxa vamală determină creșterea prețurilor interne de la P1 la P2 și reducerea prețului extern de export de la P1 la P3 (vezi figura 1). Producția internă crește de la O1 la O2, în vreme ce consumul intern scade de la C1 la C2. Costurile și beneficiile pentru diferite grupe de persoane sunt exprimate prin suma suprafețelor corespunzătoare celor cinci zone denumite a, b, c, d și e.

Să ne oprim mai întâi asupra câștigurilor înregistrate de producătorii autohtoni. Aceștia primesc un preț mai ridicat, care se traduce într-un câștig suplimentar (a). În schimb, consumatorii autohtoni, care se confruntă cu prețuri mai mari, constată că situația lor economică se deteriorează. Pierderea consumatorilor este egală cu suma a + b + c+ d. Al treilea actor al acestui joc este guvernul. Câștigul său este proporțional cu nivelul încasărilor vamale colectate, respectiv c + e.

Cum câștigurile și pierderile afectează grupe de persoane diferite, evaluarea costurilor și beneficiilor globale depinde de modul în care evaluăm efectul asupra fiecărui grup.

Dacă, de exemplu, surplusul producătorului revine în cea mai mare parte unui grup de proprietari de resurse cu venituri ridicate, în vreme ce puterea de cumpărare a consumatorilor scade, efectul generat de taxa vamală va fi diferit în raport cu situația în care taxa vamală este impusă asupra unor bunuri de lux, achiziționate de cei cu venituri ridicate, dar produse de cei cu venituri mici. Rolul jucat de guvern introduce o ambiguitate suplimentară: încasările vamale vor fi folosite pentru finanțarea serviciilor publice sau vor merge să acopere deficitele bugetare ?

În ciuda acestor probleme, specialiștii caută să calculeze efectul net al unei taxe vamale aupra bunăstării naționale, pornind de la ipoteza că valoarea marginală a câștigului sau pierderii pentru o unitate monetară (exemplu: dolar) are aceeași valoare socială pentru fiecare grupă.

Costul net al unei taxe vamale este: pierderea consumatorilor – câștigul producătorilor – încasările guvernamentale sau, înlocuind în relația de mai sus simbolurile prezentate în figura 3, obținem:

(a+b+c+d) – a – (c+e) = b+d-e

Există deci două triunghiuri, care măsoară pierderile și un dreptunghi, care măsoară câștigurile compensatorii. Aceste câștiguri și pierderi se pot interpreta astfel: triunghiurile pierderilor reprezintă piederea de eficiență care derivă din faptul că o taxă vamală provoacă distorsiuni în evoluțiile economice; dreptunghiul reprezintă câștigurile în termeni de schimb care rezultă din faptul că taxa vamală duce la reducerea prețurilor de export.

Figura 4 Efectele nete ale unei taxe vamale

Zonele b și d reprezintă pierderile de eficiență, iar dreptunghiul e câștigurile

în termeni de schimb.

Graficul din figura 4 sintetizează efectele nete generate de folosirea taxelor vamale. Efectele negative sunt reprezentate de triunghiurile b și d. Primul triunghi reprezintă pierderea din distorsionarea producției: ea derivă din faptul că o taxă vamală îi incită pe producătorii naționali să producă o cantitate mult prea mare de bunuri. Al doilea triunghi reprezintă pierderea din distorsionarea consumului: ea rezultă deoarece consumatorii autohtoni consumă o cantitate mai scăzută de bunuri. Câștigurile sunt măsurate prin dreptungiul e: el rezultă din reducerea prețurilor de export provocată de taxa vamală. În cazul țărilor mici, care nu pot influența semnificativ prețurile externe, acest ultim efect dispare, astfel încât costurile generate de introducerea taxelor vamale depășesc fără echivoc beneficiile.

4.3 Protecția nominală și protecția efectivă

În mod evident, cu cât taxele vamale au un nivel mai ridicat, cu atât protecția asigurată de tarife industriilor naționale este mai mare. Taxa vamală aplicată asupra unui produs protejează nu numai industria, respectiv firma producătoare de asemenea produse, dar și salariile muncitorilor și alte elemente de cost, incluse în ceea ce se cunoaște ca fiind “valoare adăugată”.

În afara acestora (firma producătoare și muncitorii săi), taxa protejează și veniturile altor ramuri industriale, furnizoare de inputuri pentru firma /industria protejată. Așa de pildă, taxele vamale percepute asupra bicicletelor au un efect pozitiv nu numai asupra firmei și asupra salariaților firmei producătoare de biciclete, dar și asupra firmelor care produc roți, cauciucuri și alte componente care se constituie în imputuri pentru industria de biciclete. Acest lucru demonstrează faptul că efectul taxelor vamale trebuie măsurat în integralitatea lui.

În plus, firmele dintr-o anumită ramură industrială nu sunt afectate numai de taxa vamală percepută asupra produsului finit, ci și de taxele asupra inputurilor. De exemplu, firma care produce biciclete va fi influențată negativ de taxele percepute asupra oțelului pentru roți sau asupra cauciucului. Acest lucru complică și mai mult încercarea de măsurare a
efectului taxelor vamale, percepute atât asupra produselor finite cât și asupra materiilor prime, efect exercitat asupra unei firme individuale.

Măsurarea cantitativă a efectelor pe care întregul set de taxe vamale le are asupra valorii adăugate pe produs, într-o anumită industrie, se realizează cu ajutorul ratei protecției effective.

Efectul protecționist al taxelor vamale îmbracă două forme:

Protecția nominală, care se referă la valoarea integrală a produsului finit supus impunerii vamale, egală cu nivelul taxelor vamale (de aceea, taxele vamale cuprinse în tariful vamal se mai numesc și taxele vamale nominale).

Protecția efectivă, care vizează numai sporul valorii adăugate, în condițiile impunerii vamale. Rata protecției efective este egală cu procentul cu care întregul set de taxe vamale, utilizat la un moment dat, determină creșterea valorii adăugate.

Vom ilustra efectele pe care le generează o taxă vamală asupra diferitelor stadii ale producției unui bun prin două exemple.

Exemplul nr.1:

Considerăm că o firmă națională produce biciclete, cu un preț unitar de 200 u.m. ( 60 u.m. reprezintă cheltuielile salariale și 140, cele materiale). Introducerea unei taxe vamale de 10% asupra bicicletelor permite creșterea prețului unei biciclete cu 20 u.m. În cazul în care cheltuielile materiale nu se modifică, cheltuielile salariale pot crește cu 20 u.m. Acest lucru înseamnă că taxa de 10% a dus la modificarea valorii adăugate cu 33%:

Rpe = (80 – 60)/60 = 20/60 = 33%

Presupunem că se introduc taxe vamale și asupra importurilor de oțel, cauciuc etc, de 5%. În acest caz, valoarea cheltuielilor materiale crește de la 140 u.m. la 147 u.m., deci valoarea adăugată scade la 73 u.m. În acest caz, cele două taxe, asupra produsului finit și asupra materiilor prime, a determinat modificarea valorii adăugate cu 21,7%:

Rpe = (73 – 60)/ 60 = 13/60 = 21,7%

Exemplul nr.2:

Să presupunem că prețul unui autoturism pe piața mondială este de 8000 dolari și că valoarea componentelor și pieselor de schimb este de 6000 dolari. Considerăm două țări: una din ele dorește să promoveze o industrie de asamblare în vreme ce cealaltă țară, care are deja o asemenea industrie, vrea să dezvolte producția de componente și piese de schimb.

Pentru a încuraja industria autohtonă de automobile, prima țară stabilește o
taxă vamală de 25% asupra mașinilor importate, permițând astfel producătorilor națioanlisă fixeze un preț de 10.000 dolari față de 8.000 ca până acum. Ar fi, privind doar aceste cifre, eronat să credem că industria națională a primit o protecție de 25%. Înainte de introducerea taxei vamale,
asamblarea automobilelor se putea realiza în țară numai dacă costul acesteia nu depășea 2.000 dolari (diferența între prețul de 8.000 pentru automobilul asamblat și 6.000 pentru piesele componente); după introducerea taxei, asamblarea se poate face la un cost careajunge la 4.000 dolari (diferența între prețul de 10.000 dolari și costul pieselor detașate). Aceasta înseamnă că taxa vamală de 25% a asigurat producătorilor o rată a protecției efective de 100%.

Să presupunem acum că a doua țară dorește să încurajeze producția internă de piese de schimb și impune o taxă vamală de 10% asupra importului acestora: costul pieselor de schimb se modifică de la 6.000 dolari la 6.600 dolari. Chiar dacă țara nu face nici o modificare în taxele vamale asupra mașinilor asamblate, de acum devine mai puțin
avantajos pentru industria autohtonă să asambleze local componentele. Înainte de introducerea taxei vamale, asamblarea locală a componentelor se putea face la un cost de 2.000 dolari ( 8.000 – 6.000), în vreme ce, după introducerea taxei vamale, valoarea acestei activități scade la 1.400 dolari (8.000 – 6.600). În consecință, taxa vamală asupra componentelor asigură
o protecție pozitivă pentru producătorii de componente și una negativă, de -30% (-600/2.000), la nivelul industriei de asamblare.

Pe baza unor raționamente asemănătoare, au fost puse la punct formule de calcul, menite să măsoare rata protecției efective.

Astfel, o primă modalitate de calcul reține faptul că rata protecției efective reprezintă:

Rpe = (Vat – Va)/Va

unde: Vat reprezintă valoarea adăugată în cazul introducerii de taxe vamale, iar Va, valoarea adăugată realizată înainte de introducerea taxelor vamale.

Fundamentele comerțului internațional

Rpe se mai poate determina și după formula:

Rpe = (Vf x Tf – VmpTmp) / Vf – Vmp, unde Vf reprezintă valoarea produsului finit, Tf taxa vamală asupra produsului finit, Vmp valoarea materiei prime, Timp taxa vamală asupra materiei prime.

Factorii care influențează Rpe:

1. Rpe variază direct proporțional cu taxa vamală asupra produsului finit și invers proporțional cu taxele vamale asupra materiilor prime.

Exemplu practic:

Produsul finit importat are o valoare de 100 dolari. Materia primă reprezintă 20%. Taxa vamală asupra produsului finit este de 10%, iar asupra materiilor prime de 0%. Rpe = ( 100 x 10% – 20 x 0%) / 100 – 20 = 10/ 80 = 12,5%  Materiile prime se taxează cu 5%.

Rpe = (100 x 10% – 20 x 5%) / 100 – 20 = 11,25%

2. Dacă taxele vamale asupra materiei prime depășesc taxele vamale asupra produsului finit ( caz extrem de rar în practica internațională), Rpe va fi mai mică decât rata protecției nominale sau chiar nulă.

Taxa vamală asupra materiei prime crește la 20%. Rpe = (100 x 10% – 20 x 20%) / 100 -20 = 7,5%

3. Dispersia tarifară ( diferența între nivelul taxelor vamale pe grupe de produse, în funcție de gradul lor de prelucrare: materii prime, semifinite, produse finite) influențează direct proporțional Rpe (crește dispersia, crește și pe invers).

Taxa vamală asupra produsului finit scade de la 10% la 8%, iar asupra materiilor prime de la 5% la 0%.

Dispersia tarifară în to: Do = 10% – 5% = 5%

Dispersia tarifară în t1: D1 = 8% – 0% = 8%

Rpe 1 = (100 x 8% – 20 x 0%) / 100 -20 = 8/80 = 10%

Ponderea manoperei (gradul de prelucrare) influențează invers proporțional Rpe.

În exemplele anterioare, manopera reprezenta 80%. Să considerăm că manopera reprezintă 60%, taxa vamală asupra produsului finit fiind tot de 10%. Constatăm că în formula folosită de noi, valoarea numitorului scade, deci valoarea câtului va crește.

Rpe = ( 100 x 10% – 40 x 0%) / 100 – 40 = 10 – 0/ 60 = 16,6%

Astfel, prin modificarea ponderii manoperei, în sensul scăderii/creșterii gradului de prelucrare la produsul respectiv, în condițiile menținerii acelorași taxele vamale asupra produsului finit, sporul valorii adăugate, deși este același în valoare absolută, se compară cu o valoare mult mai mică/mare decât în perioada precedentă, ceea ce determină creșterea/reducerea Rpe.

4.4 Crearea și deturnarea de comerț

Crearea unui bloc regional (uniune vamală și, în mai mică măsură, zonă de liber schimb) generează anumite modificări ale fluxurilor comerciale.

Îi revine lui Jacob Viener meritul de a fi elaborat teoria uniunilor vamale, arătând că apariția uniunilor vamale poate determina atât apariția unor efecte pozitive, cât și negative pentru fluxurile comerciale internaționale. Asemenea predecesorilor săi, Viener a trebuit să simplifice realitatea, pornind de la ipoteze extrem de simplificatoare.

Ulterior teoria sa a fost completată. În viziunea altor economiști (R.G. Lipsey și K. Lancaster), generalizarea liberului schimb la scară mondială poate duce la realizarea unui “optim economic deplin”, în timp ce, liberalizarea comerțului internațional numai la scară regională sau subregională, prin crearea de uniuni vamale, la realizarea așa-zisului “optim de gradul doi”, reprezentând “răul cel mai mic”.

Contribuția esențială a lui I.Viener constă în introducerea noțiunilor de “creare” și “deturnare” de comerț. Abordarea sa este una statică, care nu ține cont de reacțiile cererii și ale ofertei și nu ia în calcul decât un singur produs, independent de altele.

Crearea de comerț reprezintă efectul benefic al creării de uniuni vamale. Ea apare în cazul în care o țară, care producea ineficient un anumit produs (costuri mari), ajunge, ca urmare a apariției unei uniuni vamale, să importe produsul respectiv dintr-o țară membră, în condiții de eficiență ridicată. Deoarece produsul nu era importat din afară înainte de crearea uniunii vamale, țările care nu sunt membre ale acesteia nu sunt afectate.

Prin creare internă de comerț, Iacob Viner înțelege apariția de noi fluxuri comerciale în cadrul uniunii vamale, prin care sunt înlocuite sursele mai puțin eficiente cu unele mai avantajoase sub raportul costurilor. Atunci când fluxurile mai puțin eficiente din interiorul uniunii vamale sunt înlocuite cu fluxuri mai eficiente din afară, fenomenul poartă numele de creare externă de comerț.

Deturnarea de comerț reprezintă efectul nedorit al apariției uniunilor vamale. Apare atunci când o țară, care importa anterior un produs de la una din țările rămase în afara spațiului integraționist, se reorientează către una din țările membre, țară ale cărei produse au devenit eficiente în urma includerii în uniunea vamală. Prin reducerile discriminatorii de taxe vamale, țările ne-membre pierd piețe în favoarea unor producători mai puțin eficienți dintr-o țară membră, ceea ce duce la reducerea eficienței la scară mondială, ca urmare a faptului că a apărut o deturnare a comerțului, de la surse care aveau costuri mai reduse spre altele, care au costuri mai mari.

Deturnarea sau devierea sau reorientarea de comerț reprezintă înlocuirea surselor mai eficiente (sub aspectul costurilor) din afara uniunii vamale cu surse mai puțin eficiente din interior. Acest lucru a devenit posibil prin liberalizarea schimburilor în interiorul uniunii vamale și instituirea unor măsuri protecționiste față de terți.

I.Viener a arătat faptul că apariția uniunilor vamale generează atât efecte de creare, cât și de deturnare de comerț, efectul net fiind dat de diferența dintre acestea. Astfel, dacă uniunea vamală domină efectele de creare de comerț, acest lucru contribuie în mod pozitiv la liberalizarea comerțului internațional, iar dacă domină efectele de deturnare, acest lucru va avea o influență nefavorabilă asupra fluxurilor comerciale internaționale.

Ipotezele simplificatoare

Teoria lui Viener pornește de la următoarele ipoteze simplificatoare:

Trei țări, A, B și C; A și B formează o uniune vamală, C reprezintă terții;

Țara C este și cea mai eficientă;

Costurile de producție sunt constante și oferta nelimitată;

Nu se precizează nivelul taxelor vamale suprimate.

Raționamentul vizează o piață cu un singur produs, considerat ca independent de piețele altor produse, deci în echilibru parțial. Prețul mondial este P1.

Se disting două situații:

Cazul în care nu există relații comerciale cu alte țări

Înainte de crearea UV, prețul (incluzând taxa vamală) era P2 în țara B și P4 în țara A. Prețurile coincideau cu prețurile de echilibru, deci nu se realiza import.

După realizarea UV, consumul crește în țara A de la C3 la C2, iar producția scade. În țara B, se produce cantitatea Ob, se consumă Cb și se exportă CbOb către țara A. Acesta este efectul de creare de comerț, care se descompune în efectul asupra producției, x, și asupra consumului, z. Efectul total este x+u+z, suprafață egală cu importul Q3C3 multiplicat de scăderea prețului P4P3.

În țara B, se produce o creștere de preț, de la P2 la P3, care determină o pierdere pentru consumatori, e. Există și un efect asupra producției și asupra consumului, dar, pentru țara B, pierderea consumatorilor este mai mult decât compensată de încasările din exportul producătorilor și astfel țara B câștigă.

În total a existat: o compensare pentru A, câștig pentru B, iar restul lumii nu este afectat, pentru că nu existau relații cu cele două țări, nici înainte, nici după crearea UV. Efectul de creare este deci covârșitor.

• Cazul în care există relații comerciale cu țări terțe

Presupunem că prețul inițial (inclusiv taxa vamală) în A este P’4, mai mic decât P4, iar în B rămâne tot P2. În vreme ce situația din țara B rămâne aceeași, cea din țara A se modifică. Astfel, cantitatea consumată, OC’4, este furnizată în parte de producția internă, OO’4 , și în parte de importurile din restul lumii, O’4C’4, încasările vamale fiind O’4C’4 x P1P’4 .

Formarea UV generează un dublu efect:

• un efect de producție, producția internă scăzând de la O4 la O3 (triunghiul X);

• un efect de consum, consumul crește de la OC’4 la OC3 (triunghiul Z).

Cele două triunghiuri, X + Z, reprezintă efectul de creare de comerț.

Dar țara A nu mai importă din restul lumii, unde prețurile sunt mai mici, ci de la partenerul său B, cu prețuri mai mari decât prețurile mondiale, dar devenite competitive prin dispariția taxelor vamale. Acest lucru implică o cheltuială suplimentară, reprezentată prin O’4C’4 x P1P3, această zonă corespunzând deturnării de comerț.

Pentru țara A trebuie comparată amploarea celor două efecte. Pentru țara B, ca și în situația anterioară, există numai un efect de creare de comerț. Pentru restul lumii, crearea uniunii duce la o restrângere a schimburilor comerciale (vezi figura 4).

În concluzie, se înregistrează următoarea situație:

suma algebrică a celor două efecte pentru A;

câștig pentru B;

pierdere pentru restul lumii.

Zona de liber schimb

Înainte de formarea zonei de liber schimb:

B produce și consumă OQ la prețul P2 și nu face nici un fel de importuri;

A produce OO4 și consumă OC4 la prețul P4, A va importa diferența O4C4 din restul lumii, la prețul P1; încasările fiscale sunt z + u.

După formarea zonei de liber schimb:

Oferta zonei, OQ + OO2 la prețul P2, este inferioară cererii din
zona OQ+OC2, dar diferența O2C2 este mult mai mică decât capacitatea de ofertă a țării B la acest nivel de preț, deci B va exporta spre A această diferență, O2C2, la prețul P2 și va importa
pentru sine OQ, din restul lumii, la un preț mai mic, P1. Cu alte cuvinte, prețul de echilibru în zonă va fi egal cu prețul cel mai mic al celor doi parteneri, înainte de formarea ZLS.

În țara A, expansiunea comercială, respectiv crearea de comerț (trade creation), se regăsește în efectul pentru producție, reprezentat prin triunghiul x și în efectul pentru consum,triunghiul z.

Efectul de deturnare este reprezentat de y, reprezentând deturnarea importului O4C4 în favoarea partenerului. În țara B, creșterea încasărilor vamale este reprezentată de dreptunghiul a, care corespunde câștigului înregistrat de țara B, care reexportă spre A ceea ce importă la un preț scăzut de pe piața mondială.Restul lumii câștigă de asemenea, pentru că exportă spre B mai mult decât înainte spre A (OQ este mai mare decât O4C4), iar țara A importă la un preț mai scăzut. Prin urmare, toată lumea are de câștigat.

Uniunea vamală

În cazul în care A și B formează o uniune vamală, prețul corespunzător
tarifului vamal comun reprezintă o medie a prețurilor anterioare. În cazul
nostru, considerăm că P3 reprezintă media aritmetică a prețurilor P2 și P4.

Efectele de creare, X + Y, (efectul de producție și efectul de consum) sunt superioare efectului de deturnare, Z, dar inferioare situației înregistrate în cazul zonei de liber schimb.

Consumatorii din B înregistrează o mică pierdere, (triunghiul f), iar producătorii, o alta, (triunghiul e). În plus, uniunea nu are nevoie să recurgă la importuri.

În concluzie, câștigul total este mai mic decât în cazul precedent.

Pentru a realiza și mai bine diferențele între conceptele de mai sus, prezentăm în continuare un prim exemplu în care consumatorii francezi, în urma creării unei uniuni vamale între Franța și Germania, vor prefera să achiziționeze biciclete germane, produse mai eficient.

Producătorul cu cele mai ridicate costuri sunt SUA, care nici nu au pătruns pe piața franceză sau germană, unde prețurile sunt mai mici. Prin crearea unei uniuni vamale între Franța și Germania, taxele vamale aplicate de francezi asupra bicicletelor germane devin zero, consumatorii francezi preferând aceste biciclete, de 70 dolari, bicicletelor locale, de 80 dolari. Între Franța și Germania este astfel evident efectul de creare de comerț; SUA nu au fost afectate negativ de apariția acestei uniuni vamale, deoarece nici anterior nu aveau în Europa o piață de desfacere, deci nu au pierdut nimic.

În exemplul următor este prezentat efectul fenomenului de deturnare de
comerț.

Conform datelor din tabel, în perioada to, când fiecare țară aplica taxe vamale față de terți, în mod nediscriminatoriu, consumatorii francezi achiziționau biciclete americane ( 110 dolari față de 120). În t1, prin crearea uniunii vamale între Franța și Germania, producătorii americani pierd piața, în fața bicicletelor germane (100 dolari față de 110). Acest lucru înseamnă că producătorul cel mai eficient a fost eliminat de unul mai puțin eficient prin efectul discriminatoriu al taxelor vamale. Se înregistrează astfel o deturnare de comerț dinspre SUA spre Germania. În concluzie:

cele mai bune situații de creare comerț se întâlnesc atunci când cererea de import are o elasticitate ridicată, iar costurile țărilor membre sunt la fel de joase ca și în restul lumii;

situațiile de deturnare de comerț se întâlnesc atunci când cererea de import este inelastică, iar costurile în interiorul noii uniuni vamale sunt mai ridicate decât în restul lumii.

Probleme pentru reflecție

1. Țara Pământurile natale este gata să încheie un acord privind realizarea unei zone de liber schimb cu țara Pământurile străinătății.

Înainte de realizarea uniunii, Pământurile străinătății importau 10 milioane tranzistoare din afara țării, cu 100 dolari și un tarif de 30 dolari pentru fiecare tranzistor. Prețurile interne pentru realizarea unui tranzistor erau de 110 dolari în Pământurile străinătății și 130 dolari în Pământurile natale.

a. După realizarea zonei de liber schimb, care va fi costul, pentru Pământurile natale, a deturnării de comerț către Pământurile străinătății?

b. Care ar trebui să fie nivelul importurilor realizate de Pământurile natale din alte zone, pentru a compensa costul deturnării de comerț ?

2. La un moment dat, într-o anumită țară, se importă televizoare, taxa vamală fiind de 30%. În interior, televizorul se realizează cu un preț de 6 milioane lei, din care 45% reprezintă componentele, iar restul manopera (se consideră profitul egal cu zero).

a. Să se determine rata protecției efective în cazul în care taxa vamală la importul de televizoare crește la 50%.

b. Care va fi rata protecției efective în cazul în care se introduc taxe vamale și asupra componentelor, de 10%?

3. Construiți un exemplu pentru a demonstra influența dispersiei tarifare asupra ratei protecției efective.

4. În situația aderării României la UE, comentați efectele de creare și deturnare de comerț care se vor manifesta, pentru fiecare din cele două părți.

5. Construiți un exemplu pentru a demonstra efectele de creare și deturnare de comerț. Comentați situația aleasă.

CAP 5 . STUDIU DE CAZ: O ACHIZITIE INTRACOMUNITARĂ ȘI UN IMPORT DIN AFARA UE LA SC SEWS ROMANIA SRL

5.1. Prezentarea societății SC SEWS ROMANIA SRL

Societatea Comercială SEWS Romania S.R.L este organizată conform Legii 31/1990, ca o companie cu capital privat 100% străin, înregistrata la Oficiul Registrului Comeitului Hunedoara la data de 4 August 2000, J20/468/2000, GUI 13276556.

S.C. SEWS Romania S.R.L. cu sediul in Deva, Calea Zarandului nr.166 (DN7), județul Hunedoara (denumită în continuare "SEWS" sau "Societatea"), este o societate de drept român cu personalitate juridică fiind imatriculată la Regsirul Comerțului sub nr. J468/2000. Societatea a fost inflințată în 4 august 2000. La 31 decembrie 2008 Societatea are un capital social de 78.473.231 lei împarțit in 100 parți sociale, definut în proporție de 100% de Sumitomo Electric Wiring Systems-Europe Ltd.(SEWS-E).

Obiectul de activitate al Societății este fabricarea de articole din fire metalice (cabluri electrice pentru autoturisme).

Societatea are încheiate contracte în regim de perfecționare activă cu suspendare (importă materia primă în regim de suspendare a taxelor vamale și exportă produsul finit catre beneficiarul perfecționării) cu urmatorii parteneri străini, membrii ai grupului:

• Sumitomo Electric Wiring Systems (Europe) Ltd. din Marea Britanie (principalul furnizor de materii prime si beneficiar al produsului Unit)

• SEWS Polska Sp.Z.o.o. din Polonia.

Printre principalii parteneri de afaceri ai societății se regăsesc:

• Sumitomo Electric Industries Ltd Japan (furnizor)

• SEWS Slovakia s.r.o. (furnizor)

• Leoni Kabel Polska Sp.z.o.o. (furnizor)

• Leoni Wiring Systems UK Ltd. (furnizor)

• Sofanou Franta (furnizor)

• Molex Elektronik GmbH Germania (furnizor)

• Yazaki Europe Ltd.Belgium (furnizor)

• TRW Carr France SNC (furnizor)

• FCI Automotive France (furnizor)

• Robert Bosh Germany (furnizor)

• Tyco Electronics Germany (furnizor)

• DELPHI Packard Austria GMBH & CO KG (furnizor).

5.2 Achiziție Intracomunitara între societatea română SEWS ROMANIA SRL și societatea austriacă DELPHI PACKARD AUSTRIA GMBH & CO KG

La introducerea în România a unor bunuri dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene NU se intocmesc formalităti vamale. În ceea ce privește TVA-ul de import, tranzacțiile intracomunitare sunt supuse TVA prin sistemul taxării inverse.

Achizițiile intracomunitare reprezintă dreptul de a dispune, în calitate de proprietar, de bunuri mobile corporate expediate sau transportate la destinația indicată de cumpărător, de către furnizor sau o altă persoană în numele furnizorului, dintr-un stat membru al Uniunii Europene în alt stat membru.

Societatea comerciala SEWS ROMANIA SRL înregistrată în scopuri de TVA cumpară mărfuri în valoare de 455.70 EUR de la societatea austriacă DELPHI PACKARD

AUSTRIA GMBH & CO KG, factura aferentă acestei operațiuni de vânzare-cumpărare are numărul 980017736 din data de 08.04.2009 (anexa Al). Pentru ca această tranzacție să fie considerată intracomunitară și să beneficieze de regimul de taxare inversa, trebuie îndeplinite urmatoarele condiții:

– ambele societăți trebuie să comunice coduri valabile de TVA înregistrate la organele fiscale din (arile lor: SEWS ROMANIA SRL – ROI3276556, DELPHI – ATU57838914, rubrica (2) a facturii 980017736/08.04.2009

– obiectul tranzacțiilor trebuie să fie numai bunuri economice corporate: conectori avand incadrarea vamala 85389099;

– pentru aceasta tranzacție trebuie să se facă dovada transportului: condiția de livrare este CPT Alba (carriage paid to Alba) – transport platit pana la Alba – înseamnă că vanzătorul livrează și trebuie să platească costul transportului pana la destinație – Alba lulia, iar cumpărătorul suportă toate riscurile, precum și orice alte cheltuieli care apar după ce mărfurile au fost livrate.

Neândeplinirea unei condiții din acest set atrage după sine impozitarea cu TVA a tranzacției din partea furnizorului, adica partea care este obligata la plata TVA.

Fluxul informațional contabil al unei astfel de tranzacții este urmatorul:

1. cumpărătorul SEWS ROMANIA SRL comunica un cod valabil de TVA RO13276556 vanzătorului DELPHI, pe care acesta 11 va verifica pe rețeaua europeana in vederea confirmării valabilității lui – daca acest cod de TVA nu este valabil, furnizorul va intocmi factura de vânzare cu TVA aferent țării sale de origine;

2. transportul trebuie să fie facut de către furnizor CPT Alba sau un alt terț în numele acestuia – dacă nu se face dovada transportului, furnizorul va întocmi factură de vânzare cu TVA aferent țării sale de origine;

3. existența bunurilor economice corporale face diferențierea acestor tranzacții fără de cele care au ca obiect prestarile de servicii derulate intre doua entități economice europene din doua state membre diferite, care au un alt regim de impozitare din punctul de vedere al TVA.

Dacă societatea română SEWS ROMANIA SRL a înregistrat o achizijie intracomunitară, atunci în mod automat societatea austriacă DELPHI trebuie sa inregistreze o livrare intracomunitară pentru a avea un circuit informațional complet la nivel european. Astfel pe factură se specifică faptul ca este vorba despre o achizitie intracomunitară Jntracommunity delivery-VATexemption, art 138(1) of dir, 2006/112/CE of 28 Nov 2006".

In aceste condi’ii:

1. furnizorul – societatea austriacă DELPHI va contabiliza o vânzare de bunuri economice prin evidențierea creanței față de societatea română si a unui venit impozabil față de statul austriac. Aceasta tranzacție este scutită de TV A, deoarece se îndeplinesc toate condițiile circuitului european al achizițiilor si livrarilor intracomunitare;

2. cumpăratorul – SEWS ROMANIA SRL va contabiliza o achiziție de marfă concomitent cu datoria față de furnizorul austriac, fără a deduce TVA, deoarece, daca sunt îndeplinite condițiile unor astfel de tranzacții, se va contabiliza prin sistemul taxării inverse, prin cota de TVA din Romania.

Respectând condițiile enunțate, aceste tranzactii nu sunt impozabile cu TVA în cele doua state membre, utilizandu-se pentru informare și urmarire sistemul taxării inverse.

5.3 Import din afara UE între societatea romană SEWS ROMANIA SRL și societatea japoneza SUMITOMO ELECTRIC INDUSTRIES, LTD JAPAN

La introducerea in România a unor bunuri dintr-un stat care nu este membru al Uniunii Europene se întocmesc formalitți vamale.

Societatea comercială SEWS ROMANIA SRL cumpară materii prime pentru fabricarea de cabluri electrice pentru autoturisme în valoare de 61911.14 EUR, de la societatea japoneză SUMITOMO ELECTRIC INDUSTRIES LTD, factura aferentă acestei operațiuni de vanzare – cumparare are numarul SEC08SA134/12.11.2008 (anexa A3).

In momentul în care marfa a ajuns la destinație – Alba lulia, a fost preluata de comisionarul vamal SC RCS COMISIONAR SA care a indeplinit în numele și în contul importatorului SEWS ROMANIA SRL declararea în detaliu a mărfurilor prin depunerea la autoritățiile vamale a declarației scrise pentru importul, depozitarea și alte operațiuni de vamuire, prezentarea mărfurilor declarate la controlul vamal și achitarea la vama a drepturilor cuvenite bugetului de stat. Declarația vamală de import aferent acestei operațiuni este DVI nr 60/07.01.2009 (anexa A2) și prezintă detaliat bunurile importate, valoarea transportului pentru aceste bunuri separate, valoarea vamală a mărfurilor și valoarea TVA.

Pe langă declarația vamală, importatorul a depus la organele vamale și o serie de alte documente:

• factură de marfă – SEC08SA134/12.11.2008 care reprezintă documentul primar de evidență, identificare și evaluare în vamă a mărfurilor de import;

• dovada de origine – pe factură de marfă există o declarație care atesta orgina japoneză a mărfurilor "ALL GOODS ARE ORIGIN OF JAPAN";

• lista de colisaj – PACKING LIST (anexa A4) care cuprinde numarul coletelor: 44 paleți în ordinea marcării lor, denumirea reperelor de marfă care se găsesc în fiecare colet, specificandu-se denumirea, cantitatea fără indicarea valorii;

• documentele de transport, prin care se face dovada cantității livrate,

Scrisoare de transport maritim – waybill NXXEU801630 (anexa A5) – în care se precizează: – numele vasului NYK TERRA

– locul de încărcare a vasului portal NAGOYA, Japonia

– locul de descărcare a vasului portul CONSTANTA, Romania

– locul de livrare a mărfurilor Alba lulia, Romania

– numele containarului TRLU6294595

Scrisoare de transport — CMR (anexa A6) în care se precizează ca mărfurile vor fi încarcate în data de 05.01.2009 din AG1GEA și vor fi transportate cu tirul CT73GBT/CT666BT pană la Alba lulia.

• factura de transport nr 816511/16.12.2008 (anexa A7), întrucat condiția de livrare este FOB NAGOYA (FREE ON BOARD) – FRANCO LA BORD Nagoya (portul de incărcare convenit), vânzătorul își indeplinește obligația de livrare după ce marfa a trecut de balustrada vasului, în portul convenit, și a fost vămuită de acesta pentru export, moment din care riscurile si costurile se transfera cumparatorului SC SEWS-R.

Calculul Taxelor Vamale

Declarția vamală de import DVI nr 60/07.01.2009 cuprinde 13 poziții tarifare, stabilite conform Tarifului vamal al României pentru bunurile importate. Pentru deteminarea valorii în vamă a mărfurilor s-a transformat în lei valorea in EUR, care trebuie aplicata în scopul determinării încadrării tarifare a mărfurilor și a drepturilor de import. Cursul de schimb folosit-la determinarea acestei valori este cursul de schimb stabilit si comunicat de Banca Natională a României în penultima zi de miercuri a lunii anterioare lunii în care se utilizeaza – în cazul nostru cursul de schimb este 3.9649 (din penultima zi de miercuri din decembrie 2008 mai precis din data de 24.12.2008).

VV = (PE + T + A)*CS

VV – valoarea in vamă, respectiv prețul franco frontiera romana, exprimat în lei

PE – prețul mărfii exprimat în valută (EUR), condiția FOB

T – prețul transportului pe parcurs extern

A – prețul asigurării, în valută

CS – cursul de schimb al leului, în cazul nostru CS este 1 EUR = 3.9649 RON

În tabelul de mai jos este calculată suma totală datorata de SC SEWS-R bugetului de stat la acest import, acest tabel reprezinta un rezumat al declarației vamale aferente acestui import.

DVI 60/07.01.2009

Pentru a întelege modul în care s-a ajuns la cifrele din tabel voi prezenta pașii care s-au parcurs în scopul determinarii taxelor vamale în cazul primului articol – "mastic" , modul de calcul este același și pentru restul articolelor.

PE Mastic = 479.55 EUR (rubrica 42 din DVI)

T Mastic = 67 RON (rubrica 44 din DVI) ~ 16.81 EUR

VV Mastic = (479,55 + 17) * 3.9649 1968 RON

VV Mastic = 1968 RON

Conform Tarifului vamal a României încadrarea tarifară aferentă acestui bun este 32141010 cu un procent al taxei vamale de 5 % ( 0,05 ). Taxa vamală care trebuie platită este determinată astfel:

TV-VV* 0.05-1968* 0.05

TV = 98 RON.

Se percepe și o taxă asupra valorii adaugate de 19% astfel:

TVA = 0.19 * (1968+98) – 0,19 * 2066

TVA = 393 RON

Suma totală datorata la bugetul de stat pentru importul acestui articol este egală cu:

TV+TVA = 98 + 393

Suma datorată = 491 RON

Cuantumul taxei vamale aferent fiecărui bun importat este diferit, fiind dat de incadrarea tarifară care i s-a stabilit.

Pentru efectuarea acestui import de materii necesare fabricării de cabluri electrice pentru autoturisme în valoare de 61911.14 EUR, societatea SEWS ROMANIA SRL a avut o datorie totală la bugetul de stat de 59307 RON (Cuantumul impozitarilor – Total General), din care 8670 RON reprezintă valoarea taxelor vamale și 50637 RON reprezintă TVA import.

După ce s-a depus declarația vamală și celalalte documente, serviciul vamal din Alba Iulia a procedat la validarea declarației vamale. In acest sens, s-au efectuat urmatoarele activități: controlul documentelor, confruntarea datelor din declaratie cu cele din documentele anexate, controlul fizic al mărfurilor, verificarea calculelor drepturilor și impozitelor.

După încheierea controlului și a verificărilor, s-au achitat drepturile și taxele vamale, iar serviciul vamal a aplicat semnatura și ștampila pe declarația vamală, act ce confirmă validarea acesteia. Din acest moment SC SEWS-R a putut dispune de marfurile ce au facut obiectul declarației vamale DVI 60/07.01.2009, mărfurile fiind libere de vamă.

CONCLUZII

Taxele vamale sunt un impozit indirect care apar ca urmare a intervenției statului în comerțul internațional. Aceasta intervenție a statului în economic se realizează pe doua cai: direct și indirect.

Pe cale directă statul poate interveni, fie prin măsuri cantitative asupra importurilor sau exporturilor (este vorba de contingentari, prohibiții etc), fie prin reglementarea schimburilor. Intervenția directă ridica probleme destul de delicate, deoarece poate conturba relațiile dintre state și poate avea efecte păguboase asupra raporturilor economice în perioadele urmatoare.

Intervenția indirecta se realizează prin taxele vamale, adică prin impozitarea schimburilor internaționale. Ceea ce se impune este valoarea în vamă a produselor care fac obiectul tranzacției externe. Cota de impunere, adică nivelul taxei vamale, este prevazută prin lege.

Utilizarea taxelor vamale produce asupra funcționarii economiei o serie de efecte pozitive, dintre care cele mai importante sunt:

protecția vamală prin care se limitează sau chiar se elimina concurența nedorită a

firmelor și produselor străine si se încurajează ramurile și subramuriile proprii;

reducerea importurilor și stimularea produției indigene, protejând astfel forța de

muncă indigenă și locurile de muncă;

un regim vamal propriu permite adoptarea de masuri cu caracter sancțional față de

acei parteneri comerciali care promovează o politica discriminatorie sau care instituie,

în mod unilateral si nejustificat, masuri protecționiste;

permite statului respectiv sa participe la negocierile internaționale și să beneficieze de

consecințele pozitive ale reducerilor tarifare reciproce sau de măsurile cu caracter

preferențial;

folosirea de taxe vamale de import genereaza insă, pentru consumatori, pierderi

importante ca urmare a fenomenului de creștere a prețurilor pe piața internă ceea ce

determina și o reducere generala a consumului.

Ansamblul taxelor vamale ale unei țări se constituie în tariful vamal. Tariful vamal stabileste modul concret de aplicare al taxelor vamale pe fiecare produs in parte. Practic este reprezentat de o listă vamală care cuprinde toate produsele ce fac obiectul comerțului internațional și conține precizări precise privind modul de percepere al taxelor vamale.

Bibliografie

Acordul general asupra tarifelor și comerțului (GATT – General Agreement on Tariffs

and Trade)

Ciobanu, Gheorghe, Tranzactii economice internațional, Ed. Imprimeria ,,Ardealul” Cluj-Napoca, 2004

http://eur-lex.europa.eu/ro/accords/accords.htm

http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/fmante-publice/

KRUGMAN, P., Economie Internationale, Ed. Du Boeck, 1997

Legea nr 86/2006 privind Codul vamal al României

LIPSEY, R.G., The Theory of Custom Unions. A General Equilibrium Analysis, Weidenfeld and Nicolson, 1970

MEADE, J., The Theory of Custom Union, Allen and Unwin, 1953

MIRON, D., Politici comerciale, București,Editura Luceafărul, 2003

NEME, C., Economie internationale. Fondements et politiques, Litec, 1996

OBSTFELD, M., LINDERT, P.H., International Economics, Ed. Irwin, 1986

Postelnicu, Cătălin, Economic Internațională, Cluj-Napoca, 2002

Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23

aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat)

RUJAN, O., Teorii și modele în comerțul internațional, București, Editura All, 1995

SUTĂ, N., Comerț internațional și politici comerciale

SUTĂ-SELEJAN, S., contemporane, București, Editura Economică, 2003

Teodor Hada, Radu Barbuta, Fiscalitatea §i contabilitatea firmeL Alba lulia 2003

VIENER, J., The Custom Union Issue, New York, Carnegie Endowment for International Peace, 1950

www.anaf.ro

www.customs.ro

www.declaratie-intrastat.ro

www.euroavocatura.ro/dictionar/

www.insse.ro

www.intrastat.ro

www.mfinante.ro

www.wto.org