Taxele și impozitele sunt prețul pe care -l plătim pentru o societate civilizată. inscripție pe [627412]

1

INTRODUCERE
„Taxele și impozitele sunt prețul pe care -l plătim pentru o societate civilizată.“ — inscripție pe
clădirea Internal Revenue Service, Washington, D.C.
Guvernele susțin că impozitele sunt un rău necesar — prețul unei „societăți civilizate“.
Indiferent că suntem sau nu de acord cu această afirmație, nu putem nega că, de obicei, prețul
este ridicat. Impozitele au fost folosite din trecut ca fiind un instrument de politică într -o
varietate de moduri, dar odată cu continuarea dificult ăților mediului economic, tensiunea între
nevoia de majorare a veniturilor fiscale și nevoia de a oferi un sistem care încurajează economia
este în creștere.
La momentul a ctual, organizarea și coordonarea oricărui domeniu economic sau social sînt
condiționate de cunoașterea realității, de informarea sigură asupra activității concrete. Din acest
punct de vedere, impunerea venitului persoanelor juridice apare ca o condiție si ne qua non a
activității autorităților administrației publice. Administrația publică are menirea de a realiza
anumite valori politice, economice, sociale și culturale, care exprimă interesele generale ale
societății formulate în conținutul legilor.
După cum se știe, pentru a finanța diversele servicii sociale necesare guvernele au nevoie de
foarte mulți bani. În Franța, de exemplu, una din patru persoane lucrează în sectorul public.
Printre acestea se numără cadrele din învățământ, funcționarii po ștali, personalul muzeelor și al
spitalelor, polițiștii și alți funcționari de stat. Salariile lor sunt plătite din taxele și impozitele
colectate de la populație. Tot de aici provin și banii necesari pentru drumuri, școli și spitale,
precum și pentru serv iciile de salubritate și serviciile poștale.
Prin urmare, administrația publică constituie un „mecanism de realizare a valorilor politice
pentru satisfacerea necesităților sociale” și este deosebit de important ca în acest proces de
realizare să nu se admită abateri de la prevederile normative de că tre înșiși reprezentanții
administrației. În acest scop, administrația publică este supusă diverselor forme de control, unul
dintre aceste forme fiind impunerea venitului persoanelor juridice.
Aici atragem atenție anume la această procedură, deoarece pentr u integrarea în Uniunea
Europeană e necesară adoptarea și aplicarea „acquis -ului” comunitar în domeniile esențiale ale
activității economice, controlul fiscal exercitat necesită a fi supus unor serii de reforme, în
rezultatul cărora în cadrul acestui siste m să prevaleze principiile recunoscute pe plan european în
domeniul constituirii, gestionării și utilizării resurselor publice. Astfel, în primul rînd, e necesară
utilizarea unei terminologii adecvate , în consens cu definițiile formulate de către instituți ile

2

europene; în al doilea rînd, e necesar un cadru juridic coerent și exhaustiv care să definească
principiile, structurile și funcționarea sistemului de control; în al treilea rînd, este esențială
reformarea structurilor, procedurilor și metodelor de con trol financiar public , obiectivul principal
fiind utilizarea fondurilor publice în mod legal, eficient și economic.
Astfel, un sistem eficient de impozitare a afacerilor nu e numai despre impozite atractive ci
și despre reguli care sunt simple și uș or de conformat. Confom studiului realizat de “Doing
Business 2017”, în Republica Moldova o companie de dimensiuni medii petrece 181 ore pe an în
scopul îndeplinirii obligațiilor sale fiscale. Intreprinderile din Emiratele Arabe Unite se confruntă
cu cea m ai ușoară povara administrativa în plata impozitelor. Aici intreprinzatorul trebuie să faca
doar 4 plăți pe an, petrecind 12 ore în acest scop.
Ca urmare, trebuie introdus un sistem de impunere modern, coordonat, clar și coerent care
să garanteze: instituirea unor structuri distincte pe diferite tipuri și nivele de impunere, atribuții și
domenii de competență, clar delimitate; asigurarea că toate domeniile de utilizare și gestionare a
patrimoniului public corespund standardelor europene; exercitarea unui control profesional și
independent funcțional; existența unui sistem de control capabil să prevină și să combată
fraudele și corupția.
Scopul proiectului constă în studierea esenței și a mecanismului de funcționare a sistemului
de impunerea venitului persoanelor juridice exercitat în Republica Moldova.
În scopul analizei eficiente a problemei expuse în alineatul anterior, mi -am propus
dezvoltarea următoarelor obiective: analiza din punct de vedere conceptual a termenului și
procedurii de impunere, pre zentarea cadrul normativ privind impunerea în Republica Moldova,
enumerarea sistemul organelor competente în exercitarea impunerii, caracterizarea principiilor de
organizare și tehnicile de efectuare a impunerii, analiza procedurii de impunere, studierea
perspectivelor perfecționării sistemului de impunere.
Metodologia cercetării se bazează pe utilizarea metodelor științifice generale și specifice de
cercetare: analiza logică și sistemică; sinteza; inducția și deducția; metoda dialectică; cercetarea
și comp ararea; abstracția științifică etc.
Rezultatele investigațiilor vor contribui la amplificarea și aprofundarea cunoștințelor
teoretice privind impunerea de stat, precum și a locului și rolului organelor abilitate în realizarea
impunerii venitului personelor juridice.
Concluziile și recomandările referitoare la perfecționarea și optimizarea activității
organelor abilitate în realizarea impunerii vor putea fi utilizate pe larg atît de teoreticieni, care
vor continua investigațiile în acest domeniu, cît și de p racticieni pe parcursul soluționării

3

problemelor legate de organizarea și funcționarea acestui sistem. Rezultatele investigațiilor vor
putea fi utilizate, de asemenea, în procesul de instruire juridico -profesională, lucrarea fiind o
sursă în actul de popul arizare a cunoștințelor juridice privind adevăratul rol pe care -l au organele
abilitate în realizarea impunerii.
Structura proiectului de master este întocmită în conformitate cu normele impuse în
realizarea unei lucrări științifice. Lucrarea conține intro ducere, la fel și ea structurată, subiectul
lucrării propriu -zis, alcătuit din 3 capitole, concluzii – atît la conținutul subiectului cît și la
actualitatea temei propusă spre cercetarela fel și lista bibliografică a surselor cercetate care au
servit drept bază teoretică pentru întocmirea lucrării, urmate de annexe.
Capitolul unu este întitulat generic – “Impunerea venitului persoanelor juridice -condiție
sine qua non a statului”. În cadrul acestui compartiment sunt analizate abordările conceptuale
privind venitul persoanelor juridice, cadrul normativ privind supunerea achitării persoanelor
juridice în Republica Moldova și sistemul organelor competente în exercitarea colectării
impunerii venitului persoanelor juridice.
Capitolul doi este întitulat „ Procedur a efectuării impunerii venitului persoanelor juridice”.
Acesta analizează baza legală și instituirea impunerii persoanelor juridice, princiipile de
organizare a impunerii persoanelor juridice și procedura de impunere a venitului persoanelor
juridice.
Capit olul trei este întitulat „Perfecționarea sistemului impunerii venitului persoanelor
juridice”. Acesta conține următoarele compartimente : instabilitatea sistemului impunerii national
prin prisma lacunelor activității de control international, perspectivele perfecționării sistemului
de impunere venitului persoanelor juridice și măsuri de implementare a practicilor internaționale.

4

I. IMPUNEREA VENITULUI PERSOANELOR JURIDICE -CONDIȚIE
SINE QUA NON A STATULUI
1.1 Abordări conceptuale privind venitul persoanelor juridice
Venitul reprezintă sumele încasate sau de încasat de la alte persoane juridice sau fizice sub
formă de majorare a activelor sau de micșorare a datoriilor, care conduc la creșterea capitalului
propriu, cu excepția sporurilor pe seama aportu rilor depuse de proprietarii întreprinderii. În
componența venitului nu se includ sumele încasate în numele persoanelor terțe, de exemplu, cum
sînt taxa pe valoarea adăugată, accizele , încasările globale obținute de întreprindere din
însărcinarea organizațiilor terțe de la comercializarea produselor sau mărfurilor acestora,
deoarece aceste sume nu constituie un avantaj economic al întreprinderii și nu influențează
capitalul al acesteia . 1
“Taxa pe valoarea adăugată și accizele nu se consideră ca venituri ale întreprinderii, întrucît
acestea sînt încasate în numele organelor de stat și se varsă în buget. „2
Sumele încasate la efectuarea operațiilor de intermediere în numele proprietarului de produse
(mărfuri) și transmise acestuia de asemenea nu constituie venitul intermediarului (agentului). În
aceste cazuri, venitul agentului cuprinde numai comisioanele. De exemplu, venitul persoane care
organizează licitații constă din sumele de comision scăzute din prețul de vînzare, încasate de la
cumpărător și alte c omisioane .
În dependență de sursele de intrare, veniturile se împart în două grupe:
 Venituri din activitatea operațională.
 Venituri din activitatea neoperațională.
Veniturile din activitatea operațională cuprind sumele rezultate din activitatea de bază a
întreprinderii, și anume:
 veniturile din vînzări – încasările din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea
serviciilor, operațiile de barter, contractele de construcție;
 alte venituri operaționale – sumele primite sau de primit din ieșirea (vînzarea, sc himbul)
activelor curente, cu excepția produselor finite și mărfurilor, arenda curentă, precum și
sub formă de amenzi, penalități, despăgubiri, recuperări de daune materiale rezultate de
modificări ale metodelor de evaluare a activelor curente.

1 Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 -XIII din 24 aprilie 1997.
2 Legea privind taxa pe valoarea adăugată, nr. 264 din 8 noiembrie 1994.

5

„Din venitu rile din activitatea neoperațională fac parte sumele primite sau de primit din alte
feluri de activități ale întreprinderii:
 veniturile din activitatea de investiții , în a căror componență intră sumele rezultate din
ieșirea și reevaluarea activelor pe term en lung ale întreprinderii, sumele încasate din
vînzarea activelor nemateriale, terenurilor, mijloacelor fixe, dividendele calculate,
dobînzile, sumele diferențelor din reevaluarea activelor pe termen lung ieșite, veniturile
din operațiunile cu părțile leg ate;
 veniturile din activitatea financiară , care cuprind sumele rezultate din transmiterea în
folosința altor persoane juridice și fizice, pe un termen mai mare de un an, a activelor
nemateriale și materiale pe termen lung, valoarea activelor intrate cu ti tlu gratuit, venituri
sub formă de diferențe de curs valutar, subvenții de stat, prime, premii și sume
sponsorizate, sume conform contractelor de neincludere în concurență etc.;
 venituri excepționale la care se referă sumele primite de la organele de stat, companiile
de asigurări, persoanele juridice și fizice sub formă de recuperare a pierderilor din
calamități, perturbări politice și alte evenimente excepționale.”3
La contabilizarea veniturilor apar două probleme principale:
 măsurarea venitului , adică determinarea mărimii (sumei) acestuia, care trebuie să fie
reflectată în contabilitate și rapoartele financiare;
 constatarea venitului , adică stabilirea perioadei de gestiune în care venitul trebuie să fie
reflectat în contabilitate și rapoartele financiar e
În conformitate cu cerințele S.N.C. 18 venitul se determină la valoarea venală a
compensațiilor primite sau care urmează a fi primite, cu excepție rabaturilor și reducerilor
admise de întreprindere. Valoarea venală care rezultă din tranzacții este negociată de vînzător și
cumpărător sau beneficiarul activului și cuprinde suma mijloacelor bănești la care poate fi
schimbat un activ sau poate fi achitată o datorie în cazul efectuării operației comerciale între
părți independente, interesate și care au consimțit tranzacția.
În cazuri distincte, suma venitului poate fi mai mică sau mai mare decît valoarea venală a
produselor, mărfurilor și serviciilor vîndute. Astfel, în cazul cînd mărfurile se vînd la prețuri
reduse, adică cu o sumă mai mică decît prețul obișnuit de vînzare, mărimea venitului va fi mai
mică decît valoarea venală.

3 Попонова, Н.А. О применении показателеа дохода ( прибыли) в целях налогового контроля в западных
странах / Н.А. Попонова // Финансы, 2014. – № 2 – с. 71 -74

6

Exemplul 1:
Prețul de vînzare obișnuit al mărfii constituie 10 lei pentru o unitate. Cumpărătorul a procurat
un lot de mărfuri în cantitate de 2 000 unități și s -a achitat în num erar, acordîndu -i-se pentru
aceasta o reducere de preț în mărime de 5% din votumul total de vînzări. În exemplul de față
vînzătorul constată venitul în sumă de 19 000 lei [20 000 – (2 000 x 5/100)], adică cu
diminuarea reducerii acordate.
La vînzarea mărfu rilor și serviciilor în credit, suma nominală a încasărilor viitoare și suma
venitului constatat va fi mai mare decît valoarea venală. In acest caz, venitul din vînzări constă
din:
 venitul din vînzarea mărfurilor și serviciilor care se evaluează prin scont area încasărilor
viitoare de mijloace bănești;
 venitul sub formă de dobînzi, care reprezintă diferența dintre venitul din vînzarea
mărfurilor și serviciilor și suma nominală a încasărilor viitoare de mijloace bănești.
Rata dobînzii estimativă, utilizată pe ntru scontarea încasărilor viitoare de mijloace bănești, se
determină luînd ca bază de calcul:
 rata dobînzii existentă pentru activele sau datoriile financiare, cu un nivel analog al
riscului în acordarea de credite;
 rata dobînzii care scontează valoarea n ominală a activului sau datoriei financiare pînă la
prețul curent al mărfurilor și serviciilor la vînzarea acestora contra mijloace bănești în
numerar.
Exemplul 2:
Firma "Y" vinde mărfuri pe credit cumpărătorului "X" în suma totală de 10 000 lei, cu
eșalonarea plății pe 6 luni. Dobînda anuală pentru creditul de mărfuri acordat constituie 20%.
În exemplul de față suma totală a venitului constatat va constitui 11 000 lei
(10000+{[10000*20*6]/[100*12]}), adică mărimea lui va fi mai mare decît valoarea ve nală a
mărfurilor la momentul vînzării acestora.
La schimbul de mărfuri sau servicii venitul se determină în felul următor: dacă se produce
schimbul cu mărfuri și servicii identice cu aceeași valoare, acesta nu se consideră tranzacție
aducătoare de venit. Schimbul de produse, mărfuri și servicii neidentice (operațiuni pe bază de
barter) se consideră o tranzacție aducătoare de venit.
În acest caz, venitul se evaluează la valoarea venală a mărfurilor și serviciilor primite pe calea
schimbului, corectată cu su ma mijloacelor bănești sau echivalentelor acestora virate (primite).

7

Dacă valoarea venală a produselor, mărfurilor și serviciilor primite nu poate fi determinată cu un
grad înalt de certitudine, venitul se evaluează la valoarea venală a produselor, mărfuri lor
transmise pe calea schimbului sau serviciilor prestate, corectată cu suma mijloacelor bănești sau
a echivalentelor acestora virate (primite).
Exemplul 3.
a) Firma "Y" efectuează schimbul produselor finite cu valoarea de bilanț de 30 000 lei, cu utilaje
la valoarea venală de 40 000 lei, cu plata suplimentară în sumă de 3 000 lei. Venitul se constată
în sumă de 37 000 lei (40 000 – 3 000).
b) Firma "Y" livrează produse finite în valoare de 15 000 lei și plătește suplimentar 6 000 lei
întreprinderii de rep arații pentru servicii de reparații prestate, în calitate de schimb, a căror
valoare venală nu poate fi determinată cu certitudine. În cazul de față venitul se constată la
valoarea venală a produselor predate, ținîndu -se cont de suma mijloacelor bănești vi rate, adică
21 000 lei (15 000 + 6 000).
Constatarea venitului:
„Venitul se constată numai atunci cînd întreprinderea are o certitudine întemeiată în obținerea
acestuia. În unele cazuri, o astfel de certitudine survine numai după primirea mijloacelor bănești
sau după înlăturarea incertitudinilor de natură diversă. „4
Majoritatea întreprinderilor obțin venit prin vânzarea produselor finite, a mărfurilor sau prestarea
serviciilor. Veniturile se constată în baza metodei exercițiului, în perioada de gestiu ne în care a
fost obținut, indiferent de momentul efectiv de încasare a mijloacelor bănești sau a altei forme de
încasare.
Astfel, mijloacele bănești pot fi primite de întreprindere nu numai în perioada în care a fost
constatat venitul , ci și în perioada p recedentă, și în cea ulterioară. De exemplu, o companie
editorială primește de la abonați mijloace bănești, de regulă, pînă la vânzarea și expedierea
(difuzarea) edițiilor corespunzătoare. în acest caz, dacă mijloacele bănești aferente abonării la
edițiile , care vor fi difuzate în anul următor, sunt încasate în anul curent, venitul trebuie să fie
constatat în anul următor. Banii primiți se înregistrează nu ca venit al anului de abonare, dar ca
datorii față de abonați.
„La vânzarea pe credit, valoarea produs elor, mărfurilor sau serviciilor se achită în rate, după
primirea efectivă a acestora. în acest caz, venitul se constată în timpul vânzării, adică în

4 Șaguna D. Drept financiar și fiscal. București: Editura All Beck, 2003. p.62

8

momentul transmiterii produselor cumpărătorului. Dacă clientul nu va efectua plata până la
finele perioade i curente, datoria lui se înregistrează în activul bilanțului contabil ca factură de
primit (creanță).
La încasarea mijloacelor bănești suma venitului nu se modifică, întrucât operațiunea menționată
diminuează suma facturilor neachitate și majorează mijloa cele bănești fără a influența mărimea
capitalului propriu.
La vânzarea prin consignații venitul se constată numai după comercializarea efectivă a mărfurilor
terților, întrucât până la acest moment mărfurile reprezintă proprietatea furnizorului și pot fi
restituite lui. „5
In afară de venitul rezultat din vânzarea produselor finite și prestarea serviciilor, întreprinderile
obțin, de asemenea, venituri sub formă de dobânzi, redevențe și dividende.
„Dobânzile reprezintă venitul obținut din transmiterea în folo sință altor persoane a mijloacelor
bănești sau a echivalentelor acestora. Acestea cuprind veniturile:
1. aferente conturilor de depozit și altor conturi bancare;
2. din acordarea împrumuturilor bănesti și de mărfuri altor persoane juridice si fizice;
3. din procur area titlurilor de datorii (obligațiunilor, cambiilor etc.)” 6
Dobînzile aferente conturilor de depozit și altor conturi bancare, precum și din acordarea
împrumuturilor bănești și de mărfuri altor persoane, se determina în baza cotei procentuale
stabilită de contractul încheiat între întreprindere și debitor.
Venitul aferent titlurilor de datorii se determină ca diferența dintre valoarea titlurilor la
momentul achitării și valoarea de intrare.
La calcularea dobânzilor neplătite până la procurarea titlurilor de valoare, suma totală a
dobânzilor calculată pentru perioada de gestiune se repartizează între perioade până la procurare
și după procurare. în acest caz, se constată ca venit numai partea dobânzilor aferentă perioadei
după procurare, iar cealaltă parte a dobânzilor aferentă perioadei până la procurare se raportează
la reducerea valorii de procurare a titlurilor de valoare.
„Redevențele reprezintă sumele primite pentru acordarea în folosința altor persoane juridice și
fizice a activelor nemateriale (brevetelor, licențelor, mărcilor de fabrică, drepturilor de autor,
programelor informatice, drepturilor de utilizare a resurselor naturale e tc.). Acestea se constată

5 Stratulat O. Impozitele: abordări teoretice. Chișinău: Evrica, 2004. p.100
6 Ulian G., Cuzmina O. Administrare fiscal: Curs de lecții. Chișinău: Centrul Editorial Poligrafic USM, 2007. p.134

9

ca venituri în baza principiului specializării exercițiilor, în conformitate cu contractul încheiat
între proprietarul și beneficiarul activelor nemateriale.” 7
Dacă activele nemateriale sunt transmise altor persoane pe un t ermen determinat, cu condiția
restituirii, mărimea venitului sub formă de redevențe se determină în baza metodei casării liniare.
În cazul transmiterii activelor nemateriale în folosința altor persoane pe un termen nelimitat și
contra plată, această operaț ie se consideră ca vînzare a acestora și redevențele se constată ca
venit în perioada de gestiune în care vor fi transmise aceste active.
Dividendele reprezintă veniturile rezultate din repartizarea profitului net după impozitare între
acționari (asociați) , în conformitate cu cota de participație în capitalul statutar.
Dividendele se constată ca venit în perioada de gestiune, când acestea au fost anunțate, adică
atunci când a fost stabilit dreptul acționarilor de a le încasa. La calcularea dividendelor nepl ătite,
în baza profitului net obținut, până la procurarea titlurilor de valoare ale companiei, suma totală a
dividendelor, anunțată pentru perioada de gestiune, se repartizează între perioada de pînâ și după
procurarea acestora.
In cazul dat se constată ca venit numai dividendele aferente perioadei după procurarea titlurilor
de valoare. Dividendele calculate până la procurare nu se constată ca venit, dar se raportează la
diminuarea valorii de intrare a titlurilor de valoare.
1.2 Cadrul normativ privind supunere a achitării pesoanelor juridice în
Republica Moldova
Două tipuri de norme legale reglementează impozitele și taxele:
 Normele materiale ce stabilesc drepturile, obligațiunile și responsabilitățile atât ale
contribuabililor, cât și ale administrației fiscale;
 Normele procedurale conțin reguli cu privire la metoda de calculare și colectare a
impozitelor și taxelor, căile de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare în cazul în care
contribuabilul nu reușește să -și onoreze obligațiunile sale fiscale, de a semenea, metodele
de aplanare a disputelor dintre contribuabili și administrația fiscală.
Constituția Republicii Moldova prevede o responsabilitate fundamentală a cetățenilor de a
contribui la cheltuielile publice prin impozite și taxe .

7 Florescu D., Coman P., Bălașa, G. Fiscalitatea în România: doctrină, reglementare, jurisprudență. București: All
Beck, 2005. p. 648

10

Sistemul fiscal moldovenesc este reglementat, în primul rând, de Codul Fiscal și de normele
complementare ale altor acte ce include, care și până în prezent sunt în vigoare, cu modificări și
completări ulterioare:
 Legea cu privire la Banca Națională din 21 iulie 1995;
 Legea cu privire la Fondul rutier din 2 februarie 1996; [4].
 Legea cu privire la sistemul bugetar și procesul bugetar din 24 mai 1996;
 Legea cu privire la aplicarea Titlului I și II ale Codului Fiscal din 24 aprilie 1997; [7]
 Legea cu privire la tariful va mal din 20 noiembrie 1997;
 Legea cu privire la aplicarea Titlului III al Codului Fiscal din 17 decembrie 1997;[9]
 Legea cu privire la Patenta de întreprinzător din 15 iulie 1998; [10].
 Legea cu privire la aplicarea Titlului IV al Codului Fiscal din 16 iuni e 2000; [11]
 Legea cu privire la aplicarea Titlului VI al Codului Fiscal din 16 iunie 2000; [12]
 Legea cu privire la gospodăriile de fermieri din 3 noiembrie 2000; [14].
 Legea cu privire la cooperativele antreprenoriale din 12 aprilie 2001; [15].
 Legea cu privire la aplicarea Titlului V al Codului Fiscal din 26 iulie 2001;
 Legea cu privire la finanțele publice locale din 16 octombrie 2003;
 Legea cu privire la investiții în activitatea de întreprinzător din 18 aprilie 2004;
 Legea cu privire la aplicarea Titl ului VII al Codului Fiscal din 1 iulie 2004;
 Legea cu privire la impozitul unic în agricultură din 8 iulie 2004 ;
 Legea cu privire la aplicarea Titlului VIII al Codului Fiscal din 5 mai 2005;
 Legea cu privire la aplicarea Titlului IX al Codului Fiscal din 2 noiembrie 2006;
 Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și întreprinzătorilor
individuali din 19 octombrie 2007;
 Legea privind reglementarea valutară din 1 martie 2008;
 Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative, inc lusiv a Codului
Fiscal, din 17 decembrie 2009;
Făcând referire la sistemul actual de impunere, menționăm faptul că este ghidat de
multiple legi, menționate anterior cu completări și modificări ulterioare.
„Pentru a asigura corectitudinea determinării impozitului pe venit pentru anul 2017, agenții
economici trebuie să știe despre cele mai importante modificări în Codul fiscal. Astfel,
pentru agenții economici care au dreptul, în conformitate cu prevederile Legii contabilității,
să aplice o perioadă de g estiune diferită de anul calendaristic, entităților ale căror entități –

11

mamă aplică altă perioadă de raportare financiară, perioada fiscală reprezintă o perioadă de
oricare 12 luni consecutive. Totuși, înainte de aplicarea unei noi perioade fiscale agentul
economic este obligat:
 să informeze Serviciul Fiscal de Stat și să prezinte acestuia documentele privind
schimbarea perioadei fiscale, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat;
 să aplice perioada fiscală de tranziție și regulile stabilite în cap. 72 din titlul II al Codului
fiscal.
În privința regimului fiscal în cazul aplicării perioadei fiscale de tranziție privind impozitul
pe venit, agenții economici trebuie să știe că art. 121 din Cod a fost completat cu alin.(4) –
(6). Prin acestea s -a stabilit dreptul entităților din Republica Moldova de a aplica o perioadă
fiscală de gestiune diferită de anul calendaristic.
În același timp, perioada cuprinsă între sfârșitul perioadei fiscale curente și prima zi a noii
perioade fiscale reprezintă perioada fiscal ă de tranziție. Astfel, durata perioadei fiscale de
tranziție este cuprinsă între o lună și 11 luni.
Mai mult, obiectul impunerii este determinat conform regulilor prevăzute de titlul II din
Codul fiscal, cu excepția sumei uzurii proprietății care este ega lă cu suma uzurii calculate în
conformitate cu art. 26 și 27, împărțită la 12 luni și înmulțită cu numărul de luni al perioadei
fiscale de tranziție.
Cota impozitului pe venit este cota prevăzută la art. 15 lit. b) și d) din Codul fiscal.Achitarea
la buget a impozitului pe venit se efectuează în rate, până la data de 25 a fiecărei luni a
perioadei fiscale de tranziție, în sume egale cu 1/12 din:
 suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform capitolului 14 al titlului II
din Codul fiscal, pent ru perioada fiscală de tranziție; sau
 impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru perioada fiscală
precedentă.
Achitarea obligațiilor finale privind impozitul pe venit se efectuează nu mai târziu de
termenul stabilit pentru prezentar ea declarației cu privire la impozitul pe venit pentru
perioada fiscală de tranziție. Declarația cu privire la impozitul pe venit se prezintă, împreună
cu situațiile financiare pentru perioada fiscală respectivă, nu mai târziu de trei luni de la
sfârșitul perioadei fiscale de tranziție.
În ceea ce privește deducerea cheltuielilor, la art. 24 au fost operate modificări și completări
ce țin de deducerea cheltuielilor în scopuri fiscale, și anume:

12

 nu se permit la deducere în scopuri fiscale plățile efectuate î n folosul persoanelor fizice
ce desfășoară activități independente conform cap. 102 – activități independente (art. 24
alin. (11) din Codul Fiscal);
 se permite deducerea cheltuielilor efectuate de către contribuabili în decursul perioadei
fiscale, prevăzut e în planul de afaceri sau în devizul de cheltuieli, în scopurile stabilite în
contractul colectiv de muncă. Plafonul de deductibilitate a acestor cheltuieli constituie
0,15% din fondul de retribuire a muncii. (o nouă redacție, anterior erau reglementate
plățile pentru sindicate);
 deducerea cheltuielilor de reparație a mijloacelor de transport aerian internațional, în
mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operațional suportate pe parcursul
perioadei fiscale (se precizează baza) (art.27 alin.( 9) lit.b) din Codul Fiscal).

Regimul fiscal al organizațiilor necomerciale – modificarea operată la art.52 din Codul fiscal
a avut drept scop de a concretiza organizațiile necomerciale ce beneficiază de regimul fiscal
facilitar la impozitul pe venit, și an ume:
 asociația obștească – conform Legii nr.837 -XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociațiile
obștești;
 fundația – conform Legii nr.581 -XIV din 30 iulie 1999 cu privire la fundații;
 organizația filantropică – conform Legii nr.1420 -XV din 31 octombrie 2002 cu privire la
filantropie și sponsorizare;
 organizația religioasă – conform Legii nr.125 -XVI din 11 mai 2007 privind libertatea de
conștiință, de gîndire și de religie;
 partidele politice și organizațiile social -politice – conform Legii nr.294 -XVI din 21
decembrie 2007 privind partidele politice;
 publicațiile periodice și agențiile de presă – conform Legii presei nr.243 -XIII din 26
octombrie 1994 și Legii nr.221 din 17 septembrie 2010 privind deetatizarea publicațiilor
periodice publice.
Organizațiile neco merciale indiferent de obligația fiscală urmează să prezinte Declarația cu
privire la impozitul pe venit pentru organizațiile necomerciale (forma ONG17) aprobată prin
Ordinul Ministerului Finanțelor din 15 ianuarie 2018, care se prezintă nu mai târziu de 2 5
martie a anului următor perioadei fiscale de declarare.
De asemenea, beneficiarii care au primit mijloace financiare în urma desemnării procentuale,
prin intermediul formularului ONG17, vor declara veniturile obținute în urma desemnării

13

procentuale, prin completarea Raportului financiar privind modul de utilizare a sumelor de
desemnare procentuală (anexa 1D a formularului ONG17).

Impozitarea persoanelor care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției –
operarea modificărilor la ca pitolul 101 din Codul fiscal în anul 2017 a avut drept scop de a
crea un regim fiscal unic, bine definit, în partea ce ține de activitatea profesională în sectorul
justiției, astfel incit acesta să asigure o echitate fiscală între activitățile respective. Subiecți ai
impunerii sunt persoanele care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției.
Activitatea profesională în sectorul justiției este o activitate permanentă desfășurată în cadrul
formelor de organizare a activității prevăzute de lege de către avocat, avocat -stagiar, notar
public, executor judecătoresc, administrator autorizat, mediator, expert judiciar în cadrul
biroului de expertiză judiciară.
Obiect al impunerii este venitul impozabil obținut de subiectul impunerii din desfășurarea
activității profesionale în sectorul justiției în perioada fiscală de declarare. Contribuabilii
care aplică regimul de impozitare conform capitolului 101 din Codul fiscal utilizează
regulile de evidență prevăzute la cap. 6 din Titlul II al Codului fiscal.
Se permite deducerea cheltuielilor aferente activității profesionale în sectorul justiției,
achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale. Contribuabilii care
aplică regimul de impozitare conform prezentului capitol beneficiază de drep tul la scutiri și
alte deduceri conform prevederilor cap. 4 din Titlul II al Codului fiscal.
Achitarea impozitului la buget se efectuează în rate, trimestrial, până la data de 25 a lunii
următoare trimestrului corespunzător. Cota impozitului pe venit const ituie 18% din obiectul
impunerii.
Calcularea impozitului pe venit se efectuează anual. Achitarea impozitului la buget se
efectuează în rate, trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului
corespunzător. Declarația cu privire la impozitul pe venit pentru persoanele care desfășoară
activitate în sctorul justiției (forma DAJ17), aprobată prin ordinul Ministerului Finanțelor
din 15 ianuarie 2018, se prezintă nu mai târziu de 25 martie a anului următor perioadei
fiscale de declarare. În baza decl arației indicate urmează să își declare obligațiile fiscale
aferente impozitului pe venit pentru anul 2017 persoanele care desfășoară activitate
profesională în sectorul justiției cu statut de persoane fizice.

14

Contribuabilii cu statut de persoană juridică își declară obligațiile fiscale aferente
impozitului pe venit prin depunerea Declarației cu privire la impozitul pe venit (forma
VEN12).
Declarația cu privire la impozitul pe venit se prezintă utilizând, în mod obligatoriu, metode
automatizate de raportare electronică, în condițiile stipulate la art. 187 alin. (21) din Codul
fiscal.” 8

Cadrul instituțional în domeniul legislației și politicii fiscale a RM include un spectru
de instituții. Ministerul Finanțelor se axează, în primul rând, pe politic a și legislația fiscală.
În plus, există alte organe care se preocupă de administrarea fiscală și sunt abilitate cu
funcții relevante pentru a asigura încasarea deplină la bugetele de toate nivelurile a
impozitelor și taxelor, penalităților, amenzilor și a ltor sancțiuni, cât și a întreprinde acțiuni
penale în cazul unor acuzații criminale cu caracter fiscal. „În linii mari, cadrul instituțional
poate fi descris după cum urmează:
 Ministerul Finanțelor – atribuții vizând politica fiscală și responsabilitatea pentru
elaborarea proiectelor de acte bazate pe legislația fiscală;
 Serviciul Fiscal de Stat – acestea includ Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și
inspectoratele fiscale teritoriale. Ministerul Finanțelor efectuează ghidarea
metodologică a Inspectora tului Fiscal Principal de Stat, fără a interveni în activitatea
acestuia și în cea a inspectoratelor fiscale teritoriale;
 Organele vamale, care includ Serviciul Vamal; birourile și posturile vamale din
subordinea acestuia. Serviciul Vamal, până nu demult o rgan independent ce raporta
direct Guvernului, actualmente este subordonat Ministerului Finanțelor;
 Ministerul Afacerilor Interne și Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și a
Corupției prin subdiviziunile sale respective întreprinde acțiuni în cazu ri legate de
acuzații cu caracter penal;
 Ca parte a administrațiilor orășenești, cu excepția celor din Chișinău și Bălți, există
servicii dedicate colectării impozitelor și plăților locale și exercitării anumitor funcții
pentru administrarea impozitelor și plăților locale.”9

8https://www.bizlaw.md/2018/03/06/impozitul -pe-venit -ce-trebuie -sa-stie-agentii -economici -persoanele -din-justitie –
si-ong-urile/

9 Dobrotă N. Economie politică. București: Economică, 1997. p.592

15

Aceste autorități au funcții cheie în vederea inspectării contribuabililor, inclusiv dreptul de a
intra în edificii, de a verifica documentația și informația; de a aplica penalități și sancțiuni, de a
suspenda operațiuni bancare, de a confisca proprietatea, de a aresta etc.

Conform art. 13 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, subiecții impunerii sînt:
a) persoanele juridice și fizice rezidente ale Republicii Moldova, care desfășoară activitate
de întreprinzător, persoanele care de sfășoară servicii profesionale, precum și persoanele care
practică activitate profesională în sectorul justiției, care, pe parcursul perioadei fiscale, obțin
venit din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și din orice surse aflate în afara
Repub licii Moldova;
b) persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate
de întreprinzător și pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri impozabile din orice surse aflate
în Republica Moldova și din orice surse aflate î n afara Republicii Moldova pentru activitatea lor
în Republica Moldova;
b1) persoanele fizice rezidente care desfășoară activități independente și pe parcursul
perioadei fiscale obțin venit din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse afl ate
în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova;
c) persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate
de întreprinzător și obțin venit din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii
Moldova;
d) persoanele fizice rezidente cetățeni străini și apatrizi care desfășoară activitate pe
teritoriul Republicii Moldova și obțin venit din orice surse aflate în Republica Moldova și din
orice surse aflate în afara Republicii Moldo va pentru activitatea lor în Republica Moldova, cu
excepția venitului din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;
e) persoanele fizice nerezidente care nu desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul
Republicii Moldova și pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri conform capitolului 11 din
prezentul titlu.10

„La impozitul pe venit pentru persoane juridice obiectul impunerii fiscale îl constituie venitul
brut, care cuprinde:
a) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și din orice surse aflate în
afara Republicii Moldova, cu excepția deducerilor și scutirilor la care au dreptul, obținut de

10 Art. 13 Cod Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 -XIII din 24 aprilie 1997.

16

persoanele juridice și fizice rezidente ale Republicii Moldova care d esfășoară activitate de
întreprinzător, de persoanele care desfășoară servicii profesionale, precum și de persoanele care
practică activitate profesională în sectorul justiției;
b) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, inclusiv facilitățile acordate de
angajator, precum și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în
Republica Moldova, cu excepția deducerilor și scutirilor la care au dreptul, obținut de persoanele
fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova car e nu desfășoară activitate de întreprinzător;
b1) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și din orice surse aflate în
afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, obținut de persoanele fizice
rezidente care desfășo ară activități independente;
c) venitul din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova,
obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară
activitate de întreprinzător;
d) venitul din or ice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în afara
Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepția venitului din investiții
și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obținut de persoanele fizice
rezidente cetățeni străini și apatrizi care desfășoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova;
e) venitul obținut în Republica Moldova de persoanele fizice nerezidente care nu
desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Mo ldova.”11

La impozitul pe venitul persoanelor juridice se utilizează sistemul cotelor proporționale. Cotele
impozitului se modifică din an în an si se urmărește tendința de descreștere a lor.
În conformitate cu ultimele modificări ale legislației fiscale ( art. 15 Cod fiscal), impozitul pe
venitul anual obținut se percepe conform următoarelor cote:
a) pentru persoane fizice și întreprinzători individuali, în mărime de:
– 7% din venitul anual impozabil ce nu depășește suma de 33000 lei;
– 18% din venitul anual impozabil ce depășește suma de 33000 lei;
b) pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;
c) pentru gospodăriile țărănești (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil;
d) pentru agenții economici al căror venit a fost estimat în conformitate cu art.225 și 2251 – în mărime de
15% din depășirea venitului estimat față de venitul brut înregistrat în contabilitate de agentul economic. 12
În categoria întreprinzătorilor ce beneficiază de înlesniri fiscale putem menționa:
 Rezidenții zonelor economice libere;
 Autoritățile și instituțiile publice;

11 Art. 14 Cod Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 -XIII din 24 aprilie 1997.
12 Art. 13 Cod Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 -XIII din 24 aprilie 1997.

17

 Instituțiile de învățămînt publice și private
 Organizațiile necomerciale
 Întreprinderile create de societățile orbilor, surzilor și invalizilor
Înlesnirile fiscale pentru categoriile de contribuabili specificate sunt acordate în baza articolului
49 al Codului Fiscal.
“Impozitarea rezidenților zonelor economice libere reglementate de Legea nr.440 -XV din 27 iulie 2001 cu
privire la zonele economice libere are următoarele particularități:
a) impozitul pe venitul rezidenților obținut de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova al
mărfurilor (serviciilor) produse în zona ec onomică liberă sau obținut de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în
zona economică liberă către alți rezidenți ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre
export se percepe în proporție de 50% din cota stabilită în Re publica Moldova;
b) impozitul pe venitul de la activitatea rezidenților în zona economică liberă, cu excepția celei stabilite la
lit.a), se percepe în proporție de 75% din cota stabilită în Republica Moldova;
c) rezidenții care au investit în mijloacele fixe ale întreprinderilor lor și/sau în dezvoltarea infrastructurii
zonei economice libere un capital echivalent cu cel puțin un milion de dolari SUA sînt scutiți, pe o perioadă de 3
ani, începînd cu trimestrul imediat următor trimestrului în care a fost a tins volumul indicat de investiții, de plata
impozitului pe venitul de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova al mărfurilor (serviciilor)
produse în zona economică liberă sau de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona li beră către alți rezidenți
ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export;
d) rezidenții care au investit în mijloacele fixe ale întreprinderilor lor și/sau în dezvoltarea infrastructurii
zonei economice libere un capital ec hivalent cu cel puțin 5 milioane de dolari SUA sînt scutiți, pe o perioadă de 5
ani, începînd cu trimestrul imediat următor trimestrului în care a fost atins volumul indicat de investiții, de plata
impozitului pe venitul de la exportul în afara teritoriulu i vamal al Republicii Moldova al mărfurilor (serviciilor)
produse în zona economică liberă sau de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona liberă către alți rezidenți
ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre expo rt;
e) rezidenții care au beneficiat de scutirile prevăzute la lit.c) și d) și care investesc suplimentar în mijloace
fixe ale întreprinderilor lor și/sau în dezvoltarea infrastructurii zonei economice libere au dreptul să beneficieze în
mod repetat de scu tiri de plata impozitului pe venitul de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova
al mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă sau de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona
economică liberă către alți rezid enți ai zonelor economice libere începînd cu trimestrul următor în care a fost atins
volumul de investiții suplimentare, cu condiția că numărul mediu de angajați înregistrat în anul calendaristic următor
anului atingerii volumului de investiții suplimentar e va depăși cu 20% numărul mediu de angajați înregistrat în anul
calendaristic precedent atingerii volumului de investiții suplimentare;
f) facilitatea fiscală prevăzută la lit.e) se acordă în funcție de mărimea capitalului investit, după cum urmează:
– pentru un capital echivalent cu cel puțin un milion de dolari SUA – scutire pe un termen de un an;
– pentru un capital echivalent cu cel puțin 3 milioane de dolari SUA – scutire pe un termen de 3 ani;
– pentru un capital echivalent cu cel puțin 5 milioane de dolari SUA – scutire pe un termen de 5 ani.”13

Rezidenții zonei economice libere beneficiază de următoarele facilități privind impozitul pe
venit :
1. Scutire de 50% din cota impozitului stabilită în RM pentru venitul obținut din exportul
mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică liberă în afara teritoriului RM
2. Scutire de 25% din cota impozitului stabilită în RM pentru venitul obținut din alte activități
decît exportul de mărfuri (servicii)
3. Scutire totală timp de 3 ani de plata impoz itului pe venitul obținut din exportul mărfurilor
(serviciilor) originare din zona economică liberă în afara teritoriului RM, drept rezultat al
investirii în zona liberă a cel puțin un milion USD

13 Legea nr.440 -XV din 27 iulie 2001

18

4. Scutire totală timp de 5 ani de plata impozitului pe veni tul obținut din exportul mărfurilor
(serviciilor) originare din zona economică liberă în afara teritoriului RM, drept rezultat al
investirii în zona liberă a cel puțin cinci milioane USD
5. T.V.A. nu se aplică mărfurilor (serviciilor) livrate în interiorul zonelor libere
6. Cota zero a T.V.A. pentru mărfurile (serviciile) livrate în zona liberă din afara Republicii
Moldova, mărfurile (serviciile) livrate din zona liberă în afara Republicii Moldova, mărfurile
(serviciile) livrate în zona liberă din restul te ritoriului Republicii Moldova, mărfurile (serviciile)
livrate de către rezidenții diferitor zone libere din Republica Moldova unul altuia
7. Scutire de plata accizelor pentru mărfurile introduse în zona liberă din afara Republicii
Moldova, din alte zone li bere, din restul teritoriului Republicii Moldova, precum și mărfurile
originare din această zonă și exportate în afara Republicii Moldova
8. Nu sunt supuse accizelor livrările de mărfuri efectuate în interiorul zonei libere și livrările de
mărfuri dintr -o zonă liberă în alta.

Prezentarea declarației fiscale cu privire la impozitul pe venit forma VEN12 se efectuează de
următorii contribuabili, indiferent de prezența obligației fiscale privind achitarea impozitului:
 Persoane juridice rezidente: societăți pe acțiuni, societăți cu răspundere limitată,
cooperative, întreprinderi de arendă, întreprinderi de stat și municipale, fonduri de
investiții, instituții private din domeniul finanțelor, ocrotirii sănătății, învățămîntului,
științei și culturii , asociații obștești, asociații ale patronilor, fundații, organițații social –
politice, organizații sindicale, organizații religioase, organizații și uniuni ale avocaților și
notarilor, alte organizații prevăzute de legislație.
 Intreprinderile rezidente cu statut de persoană fizică: întreprinderile individuale,
gospodăriile țărănești.
 Reprezentanțele permanente ale nerezidenților Republicii Moldova.

Societățile, care desfășoară activitate de întreprinzător pe bază de parteneriat care are cel mult 20
de me mbri rezidenți și corepunde repartizării proporționale ale veniturilor și pierderilor între
proprietari. Termenul de prezentare a declarației fiscale cu privire la impozitul pe venit este
stabilit pînă la 31 martie a anului fiscal următor celui de gestiune .
În cazul depistării de către contribuabil , după 31 martie a unor informații sau a greșelilor și
omisiunilor prezentate în declarație la organele fiscale, contribuabilul are dreptul să prezinte o
dare de seamă corectată nu mai tîrziu de data stabilit ă pentru darea de seamă pentru perioada
fiscală următoare.
Agenții economici sint obligati sa faca urmatoarele retineri a impozitului pe venit la sursă:

19

1) Retineri din plăți salariale – fiecare angajator care plătește lucrătorului salariu (inclusiv primele și
facilitățile acordate) este obligat să calculeze, ținînd cont de scutirile solicitate de angajat și de deduceri, și să
rețină din aceste plăți un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern.
Pentru obținerea scutirilor, lucrătorul, nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea muncii ca angajat,
prezintă angajatorului o cerere semnată de el privind acordarea scutirilor la care are dreptul, anexînd la ea
documentele ce certifică acest d rept. Lucrătorul care nu -și schimbă locul de muncă nu este obligat să prezinte
anual angajatorului cererea privind acordarea scutirilor și documentele corespunzătoare, cu excepția cazurilor
în care angajatul obține dreptul la scutiri suplimentare sau pierd e dreptul la unele scutiri ( art. 88 Cod
fiscal );
2) în mărime de 15 % din dobînzi achitate în folosul persoanelor fizice ( cu excepția celor efectuate
în folosul întreprinzătorilor individuali și al gospodăriilor țărănești (de fermier ), (art. 89 Cod fiscal );
3) 7% din plățile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepția deținătorilor de patente de întreprinzător, a
întreprinzătorilor individuali și a gospodăriilor țărănești (de fermier), pe veniturile obținute de către aceasta
conform art.18. achitat de ori ce persoană care desfășoară activitate de întreprinzător, cu excepția deținătorilor de
patente de întreprinzător și persoanelor care desfășoară activități independente (art. 90, (1) Cod fiscal );
4) 10% din veniturile obținute de către persoanele fizice care n u desfășoară activitate de întreprinzător, de la
transmiterea în posesie și/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) a proprietății mobiliare și imobiliare, cu
excepția arendei terenurilor agricole. (art. 901, (3) Cod fiscal )
5) din dividende, cu exepția agenților economici rezidenți :
– 6% din dividende, inclusiv sub formă de acțiuni sau cote -părți, cu excepția celor aferente profitului
nerepartizat obținut în perioadele fiscale 2008 –2011 inclusiv;
– 15% din dividende, inclusiv sub formă de acțiuni sau cote -părți, aferente profitului nerepartizat obținut în
perioadele fiscale 2008 –2011 inclusiv;
– 15% din suma retrasă din capitalul social aferentă majorării capitalului social din repartiza rea profitului net
și/sau altor surse constatate în capitalul propriu între acționari (asociați) în perioadele fiscale 2010 –2011
inclusiv, în conformitate cu cota de participație depusă în capitalul social;
– 12% din royalty achitate în folosul persoan elor fizice. (art. 901, (31) Cod fiscal );
6) 18% din cîștigurile de la jocurile de noroc, cu excepția cîștigurilor de la loterii și/sau pariuri sportive si de la
campaniile promoționale în partea în care valoarea fiecărui cîștig depășește mărimea scutirii personale (art.
901, (33) Cod fiscal );
7) 7% din valoarea contractului. locațiune, leasing, uzufruct, darea în arendă a proprietății mobilare
și imobiliare Articolul 901 (34);
8) 5% din plățile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepția întreprinzătorilor individuali și a gospodăriilor
țărănești (d e fermier), pe veniturile obținute de către acestea aferente livrării producției din fitotehnie și
horticultură în formă naturală, inclusiv a nucilor și a produselor derivate din nuci, și a producției din zootehnie
în formă naturală, în masă vie și sacrifi cată, cu excepția laptelui natural. Articolul 901 (35).
9) 10% din plățile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepția întreprinzătorilor individuali și a gospodăriilor
țărănești (de fermier), pe veniturile obținute de către acestea aferente desfacerii prin unitățile comerțului de
consignație a mărfurilor. Articolul 901 (36).
De asemenea, se efectueaza rețineri din veniturile nerezidentului:
– 12% din plățile direcționate spre achitare nerezidentului aferente veniturilor de la art.71, cu excepția celor
specificate la liniuțele a doua, a treia și a patra din prezentul alineat;

20

– 15% din dividende, inclusiv sub formă de acțiuni sau cote -părți, aferente profitului nerepartizat obținut în
perioadele fiscale 2008 –2011 inclusiv;
– 15% din sumele specificate la art.901 alin.(31) liniuța a treia;
– 6% din dividendele specificate la art.71 lit.e). (art. 91, Cod fiscal ).

Impozitul reținut la sursa de plată de către agenții economici se achită la buget în termen de o
lună de la încheierea lunii în care au fost efectuate plățile. Agenții economici, care efectuează
reținerea impozitului la sursa de plată prezintă dări de seamă lunare și anuale privind plățile
efctuate și impozitul reținut.

Conform site -ului https://servicii.fisc.md/formulare.aspx persoanele juridice lunar prezintă darea
de seamă privind suma venitului achitat și impozitul pe venit reținut din acesta ( forma IRV
14), unde se indică impozitul reținut total pentru toate peroanele dintr -o categor ie de
contribuabili (peroane fizice, persoane juridice, rezidenți, nerezidenți) pe tipuri de plăți efectuate
(total din plățile salariale, total din dobînzi, total din royalty) etc. Darea de seamă lunară se
prezintă nu mai tîrziu de 25 zi a lunii următoare lunii de gestiune.
Anual se prezintă :
 Nota de informare privind salariul și alte plăți efectuate de către patron în folosul
angajaților, precum și plățile achitate rezidenților din alte surse de venit decît salariul și
impozitul pe venit reținut din aces te plăți (Forma IALS14 ). Termenul de prezentare –
anual, nu mai tîrziu de 25 ianuarie a anului următor anului fiscal de gestiune.
 Nota de informare privind platile achitate rezidentilor din sursele de venit altele decit salariul si privind
impozitul pe ven it retinut din aceste plati (Forma IAS08).
 Nota de informare privind impozitul reținut din alte surse de venit decît salariul achitate
persoanelor nerezidente (Forma INR14 ).
1.3 Sistemul organelor competente în exercitarea colectării impunerii
venitului pe rsoanelor juridice
La momentul actual, impunerea venitului persoanelor juridice este realizat de către
autorități ale administrației publice, instituții publice și organe special constituite prin lege, care
au atribuții de control financiar -fiscal, la nivel central și local. Conform alin 1 art 131 al Codului
Fiscal al Republicii Moldo va, organe care exercită atribuții de administrare fiscală sînt: Serviciul
Fiscal de Stat, organele vamale, serviciile de colectare a impozitelor și taxelor locale din cadrul
primăriilor și alte organe abilitate, conform legislației.

21

Organele cu atribuții de administrare fiscală sînt în drept să prezinte informațiile de care
dispun referitor la un contribuabil concret:
a) funcționarilor fiscali și persoanelor cu funcție de răspundere ale organelor cu atribuții de
administrare fiscală, în scopul îndepliniri i de către ei a atribuțiilor de serviciu;
b) autorităților administrației publice centrale și locale, în scopul îndeplinirii de către
acestea a atribuțiilor;
c) instanțelor de judecată, în scopul examinării cazurilor ce țin de competența acestora;
d) organelor de drept – informația necesară în cadrul urmăririi penale și/sau privind
încălcările fiscale;
e) Comisiei Electorale Centrale și Curții de Conturi, în scopul îndeplinirii funcțiilor
acesteia;
f) Serviciul Fiscal de Stat al altor țări, în con formitate cu tratatele internaționale la care
Republica Moldova este parte;
g) executorilor judecătorești, pentru executarea documentelor executorii;
h) coordonatorilor oficiilor teritoriale ale Consiliului Național pentru Asistență Juridică
Garantată de Stat, pentru verificarea veniturilor solicitanților de asistență juridică garantată de
stat;
i) organelor abilitate cu funcții în domeniul migrației – informația despre obiectele
impozabile ale imigranților, în scopul îndeplinirii de către acestea a atri buțiilor;
j) organelor cu atribuții de aprobare a prețurilor și tarifelor, în scopul îndeplinirii de către
acestea a atribuțiilor;
k) contribuabilului – informația cu caracter personal despre acesta privind obligațiile
fiscale și alte plăți la bugetul pu blic național, a căror evidență este ținută de Serviciul Fiscal de
Stat;
l) mijloacelor de informare în masă – informația despre sumele de plăți achitate la bugetul
public național și/sau încălcările fiscale dacă acest fapt nu este în detrimentul interese lor legale
ale organelor de drept și judiciare;
m) administratorilor autorizați, în conformitate cu prevederile legislației insolvabilității și
administratorilor autorizați.
Sarcina de bază a Serviciului Fiscal de Stat constă în asigurarea administrării fi scale, prin
crearea de condiții contribuabililor pentru conformare la respectarea legislației, aplicarea
uniformă a politicii și reglementărilor în domeniul fiscal. Serviciul Fiscal de Stat este autoritate
administrativă care își desfășoară activitatea în subordinea Ministerului Finanțelor. Ministerul

22

Finanțelor exercită dirijarea metodologică a Serviciului Fiscal de Stat, fără ingerințe în
activitatea acestuia.
Serviciul Fiscal de Stat este o structură organizațională separată în sistemul administrativ al
Ministerului Finanțelor, constituită pentru prestarea serviciilor publice administrative
contribuabililor, pentru supravegherea, controlul în domeniul fiscal și constatarea infracțiunilor
în cazurile prevăzute de Codul de procedură penală . 14
Conform art. 134 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, modificat prin prin Legea
nr.281 din 16.12.2016 , în vigoare 01.04.2017, Serviciul Fiscal de Stat și funcționarii fiscali, în
cadrul acțiunilor de exercitare a funcției, au următoarele drepturi:
 să efectueze controale asupra modului în care contribuabilii, serviciile de colectare
a impozitelor și taxelor locale, alte persoane respectă legislația fiscală;
 să ceară și să primească gratuit de la orice persoană informații, date, documente
necesare pentru exercitarea atribuțiilor în limitele funcționale, cu excepția
informațiilor care constituie secret de stat, precum și copiile de pe ele, dacă acestea
se anexe ază la actul de control, de asemenea să ceară explicațiile și informațiile de
rigoare asupra problemelor identificate în procesul exercitării atribuțiilor;
 să efectueze vizite fiscale conform prevederilor codului fiscal;
 să deschidă și să examineze, să si gileze, după caz, indiferent de locul aflării lor,
încăperile de producție, depozitele, spațiile comerciale și alte locuri, cu excepția
domiciliului și reședinței, folosite pentru obținerea de venituri sau pentru
întreținerea obiectelor impozabile, altor o biecte, documentelor;
 să aibă acces la sistemul electronic/computerizat de evidență al contribuabilului și
să ridice mijloacele tehnice care conțin aceste sisteme pentru a obține probe ale
încălcărilor și infracțiunilor date în competența sa. Contribuabil ul este în drept să
obțină de la Serviciul Fiscal de Stat, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, o copie
a sistemului electronic/computerizat de evidență al contribuabilului ridicat de
Serviciul Fiscal de Stat etc. 15
Pentru diminuarea restanțelor cetățe nilor și gospodăriilor țărănești atît la impozitele pe
proprietate, cît și la contribuțiile asigurărilor sociale de stat în perioada octombrie – decembrie

14 Stratulat O. Impozitele: abordări teoretice. Chișinău: Evrica, 2004. p.100

15 art. 134 al Codului Fiscal al Republicii Moldova

23

2017 de comun cu colaboratorii Casei Teritoriale de asigurări sociale și Comisariatului de Poliție
au avut loc ieșiri în 16 primării, scopul fiind informarea restanțierilor cu prevederile legislației
fiscal, cît și aplicarea măsurilor de incasare a restanțelor. În urma acțiunilor întreprinse au fost
acumulate datorii la BASS în sumă de 52498 lei.
Refer itor la executarea silită a obligațiilor fiscale, conform prevederilor titlului V al
Codului Fiscal, colaboratorii inspectoratului au întreprins următoarele măsuri:
 au fost ridicate mijloace bănești din casieriile agenților economici restanțieri în 278
cazuri în sumă de 903,0 mii lei;
 au fost încasate mijloace bănești de pe conturile bancare ale contribuabililor în sumă
de 11268,4 mii lei, sau cu 3046,1 mii lei mai mult față de a anul precedent;
 au fost sechestrate bunuri materiale 43 agenți econo mici în sumă de 3709,3 mii lei,
sau cu 2880,4 mii lei mai mult decit în anul precedent;
 la situația actuală în stocuri se află bunuri materiale cu drept de comercializare în
sumă de 3895,8 mii lei;
 au fost sechestrate și ulterior restituite, în legătură cu achitarea benevolă a restanțelor
bunuri materiale în sumă de 439,7mii lei la 19 agenți economici.
 au fost incasate datorii debitare în sumă de 200,6 mii lei.
Sarcinile pentru anul 2018 la capitolul dat:
1. Finaliarea completării dosarelor agențilo r economici insolvabili și înaintarea materialelor
în instanțele judecătorești în termen cît mai restrînși.
2. Activizarea acțiunilor de ridicare a mijloacelor bănești în numerar.
3. Depunerea eforturilor pentru urgentarea evaluării bunurilor sechestrate ș i expunerea lor la
licitație. 16
Organele vamale exercită atribuții de administrare fiscală potrivit Codului fiscal și Codului
vamal. Potrivit legislației în vigoare, activitatea vamală a statului este realizată de un grup de
organe ce poartă denumir ea organele vamale ale statului. Aici vom menționa că organele vamale
ale statului fac parte din sistemul organelor puterii executive. 17
În opinia autorului V. Guțuleac, „ statutul juridic -administrativ al organelor puterii
executive (administrării de stat, administrației) este determinat de Constituția Republicii
Moldova și de alte legi, regulamente cu privire la organe…”. Statutul juridic administrativ al

16 http://www.fisc.md/PlanuriPrograme.aspx?file=8946
17 Codul Vamal, nr. 1149 -XIV din 20 iulie 2000.

24

organului puterii executive este determinat, de asemenea, de destinația lui concretă, de locul și
rolul ce -i revine în sistemul de administrare.
În literatura de specialitate există diferite opinii referitor la conținutul statutului juridic al
organului statal. Așa, spre exemplu, unii autori consideră că statutul organului conține elemente
ca: scopul pen tru care a fost creat organul, sarcinile, funcțiile, atribuțiile și responsabilitatea
acestuia. Iar I. Santai este de părerea că „sarcinile, atribuțiile, competența și capacitatea juridică
definesc statutul propriu al unei autorități publice”. 18
Reieșind d in doctrină și legislația în vigoare, considerăm că elemente ale statutului juridic
al organelor vamale ale statului sunt următoarele: modul de organizare, conținutul competenței,
capacitatea juridică specială, interacțiunea organelor vamale cu alte autori tăți publice, formele și
metodele de activitate, responsabilitatea.

Pentru început, trebuie de menționat că organul vamal al statului este independent din
punct de vedere organizatoric . Ca și celelalte organe ale puterii executive, „el nu intră în
componența oricărei alte organizații, nu reprezintă o subdiviziune structurală a acesteia”. Toate
organele vamale ale statului sunt, după natura lor juridică, organe unipersonale. Totodată,
denumirea conducătorului, precum și modul de desemnare a acestuia în funcție diferă de la un
organ la altul. Astfel, spre exemplu, Serviciul Vamal este condus de un director general și de un
vicedirector general, numiți în și eliberați din funcție de Guvern.
Aparatul directorului general este o subdiviziune a Serviciului Vamal care își desfășoară
activitatea în domeniul analizei politicilor, planificării strategice și elaborării propunerilor de
perfecționare și dezvoltare a activității acestuia, asigură asis tență organizatorică, informațională
și tehnică a activității directorului general, în vederea exercitării de către acesta a prerogativelor
prevăzute de legislația în vigoare. Organul consultativ al Serviciului Vamal este Consiliul
colegial. Componența Con siliului colegial se aprobă de Guvern. Regulamentul Consiliului
colegial este aprobat de către directorul general.
La baza realizării atribuțiilor de către organele vamale se află regula: „Este permis tot ceea
ce este strict prevăzut de lege”. De fapt, ac eastă regulă constituie legea de aur a activității tuturor
organelor executive. Cunoscutul cercetător V. Manohin a menționat într -o monografie a sa că
„competența constituie factorul determinant în comparație cu alte elemente componente ale

18 Grigorie N. Lăcriță. Pincipii de politică fiscală. În: Impozite și taxe, 2002, nr. 4, p.17 -22.

25

statutului orga nului statal”. Competența organelor administrației publice, în general, și a
organelor vamale, în special, determină limitele legale ale activității acestora. În dependență de
caracterul competenței, volumul drepturilor și obligațiilor ce formează conținut ul acesteia se
stabilește structura organului, se determină formele și metodele de activitate, se evidențiază
hotarele responsabilității în cazul încălcării normelor în vigoare. Iată de ce anume competența
constituie elementul de bază al statutului adminis trativ -juridic al organelor vamale a Republicii
Moldova.
Legislația în vigoare a Republicii Moldova nu utilizează formula capacitatea juridică
administrativă a organului vamal . Faptul că normele juridice prevăd atribuțiile organului în cauză
deja presupune înzestrarea acestuia cu capacitatea de drept corespunzătoare. Capacitatea juridică
administrativă a organului vamal al statului se realizează în procesul activității practice a
acestuia. Ea iși găsește exprimare în efectuarea diverselor acțiuni cu caracte r juridic și
organizatoric.
Capacitatea juridică administrativă reflectă volumul împuternicirilor organului. De regulă,
se face diferență între capacitatea juridică administrativă generală și cea specială: prima
semnifică posibilitatea de a realiza activit atea de administrare în general, iar cea de -a doua – de a
soluționa unele sarcini ce nu sunt specifice tuturor organelor administrative, ci doar unor organe
concrete (de exemplu, dreptul de a aplica constrangerea administrativă). [34, p. 134]
Organele vama le exercită drepturi ce țin de asigurarea stingerii obligațiilor fiscale aferente
trecerii frontierei vamale și/sau plasării mărfurilor în regim vamal.
Organele vamale au următoarele obligații:
 de a informa contribuabilul despre impozitele și taxele în vi goare, despre modul și
termenele lor de achitare a acestora;
 de a informa contribuabilul despre drepturile și obligațiile lui; de a elibera
contribuabilului certificate privind stingerea obligației fiscale;
 de a nu divulga informațiile care constituie se cret fiscal; de a prezenta organului
fiscal documente și informații privind respectarea legislației fiscale, calcularea și
vărsarea la buget a impozitelor și taxelor percepute pentru trecerea frontierei
vamale și/sau plasării mărfurilor în regim vamal;
 de a ține evidența obligațiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale și/sau
plasării mărfurilor în regimul vamal respectiv.

26

Organele vamale trag la răspundere persoanele care au încălcat legislația fiscală la trecerea
frontierei vamale și/sau la plasa rea mărfurilor în regim vamal. Organul vamal are următoarele
atribuții de bază în domeniul fiscal: lupta împotriva contrabandei, a încălcării legislației fiscale
care se referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală; contribuie la prevenirea și
comb aterea spălării banilor etc.
Deci, conform art 154 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, organele vamale exercită
atribuții de administrare fiscală potrivit prezentului cod, Codului vamal și altor acte normative
adopta te în conformitate cu acestea. Organele vamale exercită drepturi ce țin de asigurarea
stingerii obligațiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale și/sau plasării mărfurilor în regim
vamal potrivit Codului vamal , prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum și altor
acte normative adoptate în conformitate cu acestea.

În cadrul primăriilor funcționează serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale cu
atribuții de administrare a impozitelor și taxelor. Serviciul de colectare a impozitelor și taxelor
locale exercită, corespunzător domeniului de activitate, atribuțiile de popularizare a legislației
fiscale și de examinare a petițiilor, cererilor și reclamațiilor contribuabililor, de asigurare a
evidenței integrale și conforme a contribuabililor ale căror obligații fiscale sînt calculate de
serviciul respectiv și a evidenței acestor obligații, alte atribuții prevăzute expres de legislația
fiscală. Atribuțiile privind compensarea sau restituirea sume lor plătite în plus, privind efectuarea
controlului fiscal sînt exercitate, conform prezentului cod, în comun cu Serviciul Fiscal de Stat.
[27,p.624]
Conform, art 157 al Cod Fiscal al Republicii Moldova19, modificat prin Legea nr.281 din
16.12.2016 , în vigoare 01.01.2017, serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale este
învestit, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art. 156 al Codului Fiscal al Republicii
Moldova, cu dreptul de a efectua de sine stă tător:
a) calcularea obligațiilor fiscale în raport cu plățile și contribuabilii administrați;
b) ținerea evidenței contribuabililor și obligațiilor fiscale administrate;
c) aplicarea majorărilor de întîrziere (penalităților);
d) încasarea în numerar a imp ozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităților) și/sau
amenzilor;
e) alte drepturi prevăzute expres de legislația fiscală.

19 art 157 al Cod Fiscal al Republicii Moldova

27

Serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale exercită împreună cu Serviciul Fiscal de Stat
următoarele drepturi:
a) controlează autenticitatea datelor din documentele de evidență și din dările de seamă
fiscale ale contribuabilului;
b) efectuează controale asupra modului în care contribuabilul respectă legislația fiscală,
conform competenței de administrare;
c) cere explicațiile și informațiile de rigoare asupra problemei identificate în timpul
controlului;
d) cere și primește gratuit, în procesul controalelor fiscale, de la orice persoană informații,
date, documente necesare în exercitarea atribuțiilor, cu e xcepția informațiilor care constituie
secret de stat, precum și copiile de pe ele, dacă acestea se anexează la actul de control;
e) compensează și/sau restituie sumele plătite în plus.

În continuare vom elucida particularitățile realizării controlului fi scal de către IFS r. Criuleni. În
cadrul evenimentelor de control fiscal realizate în 2016 -2017, acțiunile ce sau efectuat au avut o
triplă semnificație, fiind în același timp un control pentru sine (un control intern), un control
pentru alții (un control extern) și un control pentru stat (un control public). De către Inspectoratul
Fiscal de Stat pe raionul Criuleni au fost întreprinse un șir de proceduri de abordare, față de acest
grup de agenți economici și anume:
 s-au expediat scrisori – tip cu exprimar ea solicitării de conformare voluntară la 127
agenți economici (7 agenți economici nu activează);
 s-au organizat întîlniri cu conducătorii pentru a sugera ideea conformării
voluntare la 107 agenți economici;
 s-au efectuat vizite fiscale la 84 agenți economici;
 s-au efectuat inventarierea stocului de mărfuri supuse comercializării la 11
agenți economici, în rezultatul cărora divergențe dintre datele inventarierii și
datele din evidența contabilă nu s -au stabilit;
 s-au efectuat controale operative în număr de 61,cu calcularea sancșiunilor
fiscale în mărime de 145,6mii lei;
 s-au întocmit 34 procese verbale contravenționale;
 s-au efectuat controale totale la 8 agenți economici cu calcularea suplimentară a
obliga țiilor fiscale în mărime de 311,4mii lei;

28

Monitorizînd calculele contribuabililor selectați pentru conformare din cele 3 genuri de
activitate pentru anul 2017, sa constatat o majorare a contribuțiilor calculate cu 1874,2 mii lei
sau 11% comparat iv cu anul 2016, constituind 16467,0 mii lei( dintre care numai la genul de
activitate G – comerț 11436,0 mii lei sau 70% din suma totală. )
Întru combaterea evaziunilor fiscale și extinderea bazei impozabile, în anul 2017, au fost
efectuate controale fiscale la 413 agenți economici în numar total de 597 controale fiscale.
Numărul controalelor fiscale la fața locului, în procesul cărora au fost stabilite încălcări este de
– 384/597 (64,3%), inclusiv: în cadrul controalelor documentare totale – 79/111 (71%),
planificate – 40/40 (100%) și neplanificate – 39 /71 (55%), și în cadrul controalelor operative
– 267/324 (82,4%). Suma impozitelor, taxelor și sancțiunilor calculate suplimentar în rezultatul
controalelor fiscale constituie 3237,8 mii lei ( inclusiv plăți de bază 884,6 mii lei, sancțiuni –
2353,2 mii lei, cota sancțiunilor în suma total calculată constituie 72,7%).20
Spre deosebire de anul 2016, în perioada 23.09 – 27.09.2017, colaboratorii Direcției control
fiscal au efectuat controale fisca le operative la agenții economici care prestează servicii de
reparații auto, precum și la agenții economici care desfășoară activitate în piețele din satele
Sănătăuca și Cunicea. În cadrul controalelor operative fiscale au fost constatate 2 cazuri de
activ itate de întreprinzător fără înregistrarea la Camera Înregistrării de Stat și 5 cazuri de
activitate ilicită în domeniul comerțului cu amănuntul în piețe autorizate. În urma controalelor
efectuate au fost întocmite procese verbale cu privire la desfășurare a activității ilegale de
întreprinzător (vezi anexa II).
La fel, vom menționa că în ziua de 24 septembrie 2017, în sala de ședințe al Consiliului
raional Criuleni a avut loc o întrunire cu primarii din raion, la care Inspectoratul Fiscal de Stat pe
raionul Criuleni a pus în discuție executarea planului de venituri la impozitele și taxele
administrate de Serviciile de Colectare a Impozitelor și Taxelor Locale din cadrul primăriilor.
Totuși, lucrătorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni urmeaz ă în anul 2018 să
depună toate eforturile pentru asigurarea executării planului managerial prin:
1: Popularizarea legislației fiscale prin acordarea consultațiilor, petrecerea seminarelor de
instruire,discuțiilor individuale,la efectuarea vizitelor fiscale.
2. Îmbunătățirea calității tuturor controalelor efectuate.

20 Valah C., Controlul financiar asupra administrației publice locale. Delimitare de competențe, Agenda
descentralizării în Republica Moldova. Conferință națională (26 -27 februarie 2003). Chișinău: Editura TISH, 2003,
pag 25

29

3. Conformarea agenților economici la calcularea și achitarea impozitelor și taxelor.
3.Neadmiterea creșterii restanțelor la BPN, aplicînd toate măsurile de incasare silită.
4. Conlucrarea permanentă cu APL și alte servici desconcentrate.

30

II. PROCEDURA EFECTUĂRII IMPUNERII VENITULUI
PERSOANELOR JURIDICE
2.1 Baza legală și instituirea impunerii asupra persoanelor juridice
Deși, impunerea venitului persoanelor juridice este o procedură recunoscută, în prezent
sistemul perfecționării ei presupune o procedura bazată în cadrul integrarării în UE și preluarea
acquis -ului comunitar. Astfel, în contextul eforturilor Republici i Moldova orientate spre o mai
amplă integrare în UE, armonizarea legislației și a sistemelor fiscale este de o importanță
specială. “Procesul de armonizare are loc în două etape – eliminarea tuturor tipurilor de bariere
fiscale pentru schimbul de mărfuri, stabilirea, plasamentul și, eventual, alinierea normelor și
procedurilor fiscale naționale la normele și procedurile comune adoptate în Uniunea Europeană.
La baza acestor două etape se află dezvoltarea treptată a unei administrații fiscale moderne și
obiectiv echitabile. Această logică reprezintă fundamentul pentru angajamentele Republicii
Moldova vis -à-vis de Uniunea Europeană în domeniul impozitări. „21
În cadrul Acordului de Parteneriat și Cooperare Moldova –UE (APC), care a intrat în vigoare
în iul ie 1998 și continuă să fie în vigoare, „Republica Moldova trebuie să lucreze în vederea
asigurării că legislația țării, în peste 17 domenii diferite (inclusiv impozitul pe venitul
persoanelor juridice și impozitele indirecte), va fi gradual armonizată, în ce privește
compatibilitatea cu legislația Uniunii Europene”. 22Acordul, de asemenea, conține prevederi cu
privire la evitarea dublei impuneri și evaziunii fiscale în contextul prevederilor comerciale din
Acordul de Parteneriat și Cooperare Moldova –UE, refe ritoare la națiunea cea mai favorizată, iar
prevederile cu privire la subvențiile de stat interzise sunt relevante, în măsura în care acestea sunt
sau pot lua forma unor măsuri fiscale. Cerințele ulterioare, din cadrul Planului de Acțiuni privind
Politica Europeană de Vecinătate (PA PEV) din 2005, deși mai puțin obligatorii, din punct de
vedere juridic, în comparație cu prevederile Acordului de Parteneriat și Cooperare Moldova –UE,
elaborează detalii specifice și creează priorități specifice pentru angajamen tele generale privind
armonizarea treptată în domeniul impozitării din cadrul APC. 23Aceste cerințe se axează, printre
altele, pe compatibilitatea deplină a legislației fiscale a Republicii Moldova cu normele

21 Mejinschi V., Prevenirea și combaterea co rupției o prioritate în activitatea Guvernului // Buletin informativ al
Guvernului Republicii Moldova, 2006, nr.8, pag 26
22 Valah C. Autoritățile publice supuse controlului financiar parlamentar. În: Revista Națională de Drept", 2003,
nr.4, pag.49

23 http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/3394/1/Amarfi -Railean_impozitare.pdf

31

Acordului de Parteneriat și Cooperare Moldova –UE, consolidarea sistemelor de colectare a
impozitelor și de control, adoptarea și conformitatea cu principiile Codului de Conduită al
Uniunii Europene în Impozitarea Afacerilor și finalizarea unui șir de acorduri bilaterale dintre
Republica Moldova și State le Membre ale UE privind evitarea dublei impuneri. Alte cerințe
similare apar în cadrul Acordului CEFTA 2006 – Acordul de Liber Schimb Central -European ,
care a fost ratificat de Republica Moldova în mai 2007. 24
Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova, sunt percepute și colectate atât impozite și
taxe generale de stat, cât și impozite și taxe locale . În 2017, veniturile bugetului de stat au ajuns
la 51 5 93,3 mil. lei, înregistrând o creștere cu 5 120, 5 mil lei (11%) în comparație cu anul 2016.
Ponderea impozitelor indirecte în veniturile bugetului de stat a constituit aproape 74% în 2017,
ponderea TVA -ului fiind de 56,7%. Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova este responsabil
de finanțele publice, inclusiv de procesul bugetar, impozitare și evidența contabilă. Ministerul,
de asemenea, are câteva organizații subordonate, inclusiv Inspectoratul Fiscal Principal de Stat
(IFPS). Impactul evolutii lor economice asupra cresterii veniturilor de stat se datoreaza in special:
impactului masurilor politicii fiscale: +0,7 MLD lei25

Republica Moldova a coborât o poziție, până pe locul 32 în clasamentul global PwC Paying
Taxes 2018, care măsoară ușurința plății taxelor și impozitelor pentru o companie tipică în 190
de economii din întreaga lume – 10 taxe în 181 de ore.
Raportul însă relevă că de fapt în ultimul an nu s -au atestat progrese în privința ușurării
procesului de plată a taxelor și nic i o reducere a sarcinii fiscale totale.
Astfel după numărul numărul de taxe Moldova a rămas la cota 10, dintre care un impozit pe
profit, trei impozite pe forța de muncă și alte șase tipuri de taxe. Media regională (Asia Centrală
și Europa de Est) este de 16,2 de plăți, arată clasamentul citat de Mold -Street . Totodată
companiile din Republica Moldova au nevoie în prezent de aproape 181 de ore pe an pentru a -și
calcula taxele și pentru a -și completa și depune declarațiile la Fisc, comparativ cu o medie a
regiunii de 230 de ore și un nivel global de 240 de ore.Pentru comparație în UE media este de
164 de ore.Una dintre cele mai înalte rate de impozitare

24
http://www.mfa.gov.md/gae/CEFTA.ANEXA%201.%20Versiunea%20Consolidata%20a%20Acordului%20Central
%20European%20de%20Comert%20Liber%20(CEFTA%202006).html
25 http://mf.gov.md/sites/default/files/bugetul_pentru_cetateni_2017_0.pdf

32

În același timp rata totală de impozit are, care măsoară ponderea taxelor și contribuțiilor suportate
de către o firmă ca procent din profit, a fost de 40,5%, în creștere cu 0,1 puncte procentuale față
de anul trecut.
La acest capitol Moldova are unul dintre cei mai înalte rate de impozitare di n regiune, unde
media este de 33,4%. Doar Turcia, Belarus și Rusia aplică cote mai mari.
Cele mai puține taxe în regiune sunt plătite anual în Georgia și Ucraina, doar cinci, după care
urmează Azerbaijan cu șase, Polonia, Belarus, Rusia și Macedonia cu cât e șapte, urmată de
Slovacia și Cehia, cu câte 8 taxe, Moldova și Kosovo – 10 taxe, Ungaria și Turcia – 11 taxe,
România și Bulgaria – câte 14 taxe, Serbia – 33, Albania și Croația – câte 35, iar Kârgâzstan
tocmai 51.
Mai mult decât atât, sunt preco nizate schimbări importante în politica și legislația fiscală în
anii care urmează, inclusiv o posibilă cota unică de impozitare a venitului persoanei fizice,
reformele TVA și, în special, implementarea deplină a sistemului de restituire a TVA pentru
perso anele fizice nerezidente, creșterea impozitului pe venitul corporativ și stabilirea unei cote
unice reduse, completarea Codului Fiscal cu noi titluri privind contribuțiile sociale și taxele
vamale, precum și majorarea cotelor principale la accize. 26
Concluzia generală este că, în timp ce Republica Moldova are un sistem fiscal coerent,
elementele de bază ale impozitării directe și indirecte sunt compatibile cu normele Uniunii
Europene și țara continuă să depună eforturi conjugate în vederea modernizăr ii administrației
sale fiscale. Cu toate acestea, noul progres al reformelor și soluționarea anumitor probleme cheie
vis-à-vis de angajamentele actuale față de Uniunea Europeana au fost stingherite de voința
politică limitată și lipsa de responsabilitate f ață de aceste angajamente din partea Ministerului
Finanțelor. Actuala agendă de armonizare europeana în domeniul legislației și politicii fiscale
rămâne a fi importantă pentru economia Moldovei, investitori și climatul său de afaceri. În timp
ce dezvoltare a deplină a administrației fiscale la standarde moderne va necesita ceva timp și
eforturi suplimentare (inclusiv suportul internațional), anumite aspecte, în special refinanțarea
TVA, pot fi obținute destul de repede și, desigur, unele aspecte ce țin de im pozitarea în Uniunea
Europeana sunt lăsate pentru o etapă mai târzie a procesului de integrare .
Guvernul Republicii Moldova a reiterat angajamentul privind conformarea și alinierea
legislației și practicii fiscale la standardele europene. Deși, până acum, nu s -a acordat atenția
necesară cerințelor europene privind legislația și politica fiscal ă, în prezent există o perspectivă

26 http://jurnal.md/ro/economic/2018//30/cate -taxe-achita -o-companie -din-moldova/

33

realistă pentru Ministerul Finanțelor, în colaborare cu Inspectoratul Fiscal de Stat, de a -și asuma
o responsabilitate proactivă în procesul de armonizare pentru următorii ani – în paralel cu
respectarea angajamentelor fa ță de FMI – Fondul Monetar International și imperativele fiscale
naționale. În timp ce au demarat deja primele etape ale discuțiilor între Republica Moldova și UE
privind noul acord de schimb comercial/asociere la începutul anului 2010, încă nu există
informație detaliată disponibilă cu privire la detaliile unui astfel de acord cu privire la legislația
și politica fiscală. 27

In contextul instituirii impunerii venitului este necesar de definit o serie de notiuni, Codul
Fiscal al Republicii Moldova spune:
Persoană juridică – orice societate comercială, cooperativă, întreprindere, instituție, fundație,
asociație, inclusiv cr eată cu participarea unei persoane străine, și alte organizații, cu excepția
subdiviziunilor organizațiilor nominalizate ce nu dispun de patrimoniu autonom și a formelor
organizatorice cu statut de persoană fizică, potrivit legislației. Ca persoană juri dică se definește
și orice nerezident care are prezență economică pe teritoriul Republicii Moldova.
Conform art. 18 al Codului Fiscal, în venitul brut se includ:
a) venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din a lte
activități similare;
b) venitul de la activitatea societăților obținut de către membrii societăților și venitul
obținut de către acționarii/deținătorii de unități (titluri) emise de organismele de plasament
colectiv în valori mobiliare;
c) plățile pent ru munca efectuată și serviciile prestate (inclusiv salariile), facilitățile
acordate de angajator, onorariile, comisioanele, primele și alte retribuții similare;
d) venitul din chirie (arendă); În conformitate cu Legea cu privire la arendă, de dr eptul de a
da bunuri în arendă beneficiază orice proprietar din Republica Moldova cu statut de persoană
fizică sau juridică.
Arenda se admite în toate ramurile economiei naționale. Pot fi arendate bunurile
întreprinderilor de toate formele organizato rico-juridice și tipurile de proprietate.

27 Stoica C. Principii și metode de administrare fiscală în economia concurențială. În: Conferința națională cu
participare internațională „Strategii și politici de management în ec onomia contemporană”, Ediți a a III -a, din 28 -29
martie 2016 . Chișinău: ASEM, p.34

34

Se pot da în arendă: pămîntul și alte resurse naturale, întreprinderi, organizații, unități ale
întreprinderilor și organizațiilor, clădiri, instalații, încăperi, utilaje, tehnica agricolă și de altă
natură, mi jloace de transport, inventar, instrumente, alte valori materiale.
Conform art. 7 al Legii cu privire la arendă, documentul de bază, care reglementează relațiile
dintre arendator și arendaș, este contractul de arendă, care se încheie în scris pe un ter men
anumit, dar nu mai mare de 99 ani;
e) creșterea de capital definită la art.40 alin.(7);
f) venitul aferent provizioanelor neutilizate conform art.24 alin.(16), art.31 alin.(6);
f1) suma diminuărilor reducerilor pentru pierderi la active și la angajamen te condiționale în
urma îmbunătățirii calității acestora pe parcursul perioadei fiscale;
f2) suma diminuărilor provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce țin de
nerestituirea împrumuturilor și a dobînzilor aferente în urma îmbunătățirii c alității și/sau
rambursării acestora pe parcursul perioadei fiscale;
g) venitul obținut sub formă de dobîndă; Dobinda – venitul în contrapartida utilizării de
către alte persoane a mijloacelor bănești sau a echivalentelor acestora.
Venitul sub formă de dob îndă poate fi obținut în urma:
– acordării creditelor;
– deținerii obligațiunilor sau altor hîrtii de valoare;
– depunerii mijloacelor bănești în conturile de depozit și alte conturi bancare;
– supraplăților la impozite, taxe și alte obliga țiuni față de buget.
h) royalty (redevențe); – recompensă regulată (plată) obținută de la darea în folosință a
activelor nemateriale sau din dreptul de folosință a acestora, precum și din dreptul de folosință a
resurselor naturale.
Venitul sub formă de dobînzi si redevențe se constată pe următoarele baze:
– dobînzile – pe baza corelației temporale (în funcție de timpul scurs), care ia în considerare
venitul real din activ;
– redevențele – prin metoda specializării exercițiilor în c onformitate cu conținutul
contractului încheiat între întreprindere și utilizatorii de active;
i) anuitățile, inclusiv primite în baza tratatelor internaționale la care Republica Moldova
este parte; sumele și despăgubirile de asigurare primite în baza cont ractelor de asigurare și
coasigurare și neutilizate conform art.22. Excepție fac cele prevăzute la art.20 lit.a);
j) venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepția cazurilor
cînd formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilității contribuabilului;

35

k) dotațiile de stat, primele și premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile
prin care se stabilesc aceste plăți;
l) sumele obținute de pe urma acordului (convenției) de neangajare în activitatea de
concurență; n) veniturile obținute, conform legislației, ca urmare a aplicării clauzei penale, în
formă de despăgubire pentru venitul ratat, precum și ca urmare a reținerii arvunei sau restituirii
arvunei; De exemplu, la acest tip de venit poate fi a tribuit venitul obținut de către contribuabil
pentru acordul de a limita activitatea de întreprinzător sau de a lichida întreprinderea conform
contractului (acordului), încheiat cu concurenții (partenerii);
o) alte venituri care nu au fost specif icate la literele menționate și care nu sînt
neimpozabile conform legislației fiscale. De exemplu, la aceste tipuri de venituri se referă
cîștigurile obținute de către contribuabil (cu excepția cîștigurilor de la loterii și premiilor obținute
la compet ițiile sportive internaționale). Cîștiguri – orice tipuri de venit, obținute de către
contribuabil la concursuri, competiții, festivaluri.

Venitul brut obținut sub formă nemonetară se evaluează la prețuri de piață conform
prevederilor Codului și î n ordinea stabilită de Guvern.
Prețul de piață, valoare de piață este prețul mărfii, serviciului, format prin interacțiunea cererii
și ofertei pe piața comerțului cu ridicata a mărfurilor, serviciilor identice, iar în cazul lipsei
mărfurilor, serviciil or identice – în urma tranzacțiilor încheiate între persoanele ce nu sînt
coproprietari sau persoane interdependente pe piața respectivă a comerțului cu ridicata.
Tranzacțiile între coproprietari sau între persoanele interdependente pot fi luate în conside rație
numai cu condiția că interdependența acestor persoane nu a influențat rezultatul tranzacției.Drept
mărfuri identice sînt considerate mărfurile care au aceleași caracteristici: aspectul fizic, calitatea,
țara de proveniență și producătorul etc.
La determinarea prețului de piață al mărfurilor, lucrărilor, serviciilor (în continuare – activelor)
se ține cont de informația despre tranzacțiile efectuate cu activele identice în condiții
comparabile, care includ următorii factori:
– cantitatea (volu mul) mărfurilor livrate;
– termenii executării obligațiunilor;
– condițiile achitării;
– reducerile din preț condiționate de expirarea termenului de garanție sau apropierea acestui
termen;

36

– alți factori influențați de existența pieței cu reducere, ce urmează a fi confirmați în mod
documentar.
Piața cu reducere – tip de piață în cadrul căreia oferta depășește cererea ori se comercializează
mărfuri, servicii, ce nu corespund standardelor de calitate sau sînt deteriorate în urma
calamităților naturale, catastrofelor, a altor evenimente excepționale care au avut loc ori
vînzătorul are dificultăți financiare condiționate de insolvabilitate temporară, de lichidare sau de
faliment, ori există alte situații similare cînd mărfurile, servic iile se oferă spre vînzare la un preț
mai mic decît cel stabilit de piață.
Drept surse de informație despre prețurile de piață la momentul încheierii tranzacției, servesc:
a) informația organelor de stat de statistică și a organelor care reglemen tează formarea
prețurilor, iar în cazul lipsei acesteia –
b) informația despre prețurile de piață, publicată în presă sau adusă la cunoștința opiniei
publice prin intermediul mijloacelor de informare în masă; iar în cazul lipsei acesteia –
c) infor mația oficială și/sau dată publicității despre cotările bursiere (tranzacțiile, care au avut
loc) la bursa cea mai apropiată de sediul (domiciliul) vînzătorului (cumpărătorului), iar în cazul
lipsei tranzacției la bursa menționată ori comercializării (proc urării) la o altă bursă – informația
despre cotările bursiere ce au avut loc la această altă bursă, precum și informația despre cotările
hîrtiilor de valoare de stat și ale obligațiunilor de stat. În cazul, în care se realizează active,
considerate drept p roduse ale activității de bază, venitul brut obținut sub formă nemonetară se
evaluează la valoarea contractuală, care nu trebuie să fie mai mică decît valoarea de piață a
activelor transmise, determinată în conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr. 340 din 26.04.99 "Cu privire la măsurile urgente de restructurare și redresare
financiară a întreprinderilor industriale". Prin hotărîrea nominalizată s -a stabilit, că valoarea de
piață a livrărilor constituie valoarea medie a prețului de desf acere a mărfurilor și de prestare a
serviciilor pe luna precedentă lunii în care este necesară aprecierea valorii de piață. Drept
produse ale activității de bază sînt considerate activele producerea și/sau realizarea cărora este
scopul activității de bază a întreprinderii.Dacă schimbului se supun activele, care nu sînt
considerate ca produse ale activității de bază, venitul brut obținut sub formă nemonetară se
evaluează reieșind din valoarea contractuală, care nu trebuie să fie mai mică decît prețul de piaț ă
ale activelor primite. Dacă la achitarea pentru activele livrate, valoarea de piață ale activelor

37

primite în schimb se modifică, venitul brut se recalculează reieșind din valoarea de piață ale
acestor active în momentul primirii lor. 28

2.2 Principiile de organizare a impunerii asupra persoanelor juridice
Prin principiile organizării impunerii venitului persoanelor juridice urmează a înțelege
cerințele fundamentale față de construirea sistemului administrării fiscale, realizarea cărora
permite a sigurarea eficacității necesare și rentabilității măsurilor planificate, de reglementare și
control, prin urmare, sporirea prelevărilor plăților fiscale în buget. 29
În literatura de specialitate încă nu au fost întreprinse tentative de determinare în complex a
principiilor impunerii venitului persoanelor juridice, astfel cele de impunere se egalizează cu cele
ale administrării fiscale. De obicei, se examinau doar principiile unor elemente de gestionare a
impozitelor. Astfel, propunem de a diviza pr incipiile în două grupe mari:
 principiile generale caracteristice nemijlocit administrării fiscale;
 principiile particulare, care includ în sine principiile administrării conform funcțiilor
acesteia, deoarece administrarea fiscală este formă de gestionar e a raporturilor fiscale.
Înainte de formularea principiilor generale ale administrării fiscale urmează să remarcăm, că
și în legislație nu este specificată nici însăși noțiunea, nici principiile caracteristice ei. Totuși în
literatura de specialitat e sunt prezentate nemijlocit principiile fiscalității, ale impozitelor și
taxelor care se bazează pe următoarele principii:
 neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri,
cu forma de proprietate, asigurând condiții egale investitorilor, capitalului român și
străin;
 certitutinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la
interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite
pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le
revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar
asupra sarcinii lor fiscale;
 echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impuner ea diferită a veniturilor, în

28 Vostricov D. Aspecte teoretice și practice privind controlul financiar de stat la nivel micro și
macroeconomic. AUTOREFERAT al tezei de doctor în economie, Chișinău, 2017
29 Stratulat O. Impozitele: abordări teoretice. Chișinău : Evrica, 2016 . p.100

38

 funcție de mărimea acestora;
 eficiența impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului
fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru
persoane fizic e și juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către
acestea a unor decizii investiționale majore. 30
În Bazele Codului Mondial Fiscal (BCMF) sunt stabilite principiile de bază ale construirii
sistemului fiscal în ceea ce privește a dministrarea fiscală.
 unificarea organelor fiscale;
 calcularea de sine stătătoare a impozitelor, precum și executarea legilor de către
contribuabili din cont propriu în ceea ce privește:
 informarea calitativă și instruirea contribuabililor;
 abordarea u nică la aplicarea legislației;
 sporirea nivelului de competență a lucrătorilor organelor fiscale (selectarea
lucrătorilor se propune de a se efectua în baza procedurilor elaborate de către
administratorul fiscal, inclusiv organizarea examenului de concurs );
 lista strict reglementată a sancțiunilor fiscale (aplicate atît contribuabililor, cît și
organelor fiscale);
 construirea unui „sistem transparent” de percepere a plăților fiscale din contul:
– reținerii impozitelor la sursă (în măsura posibilităților);
– deținerii numerelor de identificare a contribuabililor nu doar pentru plățile fiscale,
dar și pentru operațiuni vamale;
– confirmării documentare a operațiunilor economice; – aplicării soft -urilor pentru
prelucrarea datelor;
– distribuirii verificărilor de audit în scopul confirmării calculelor fiscale de bază;
– centralizarea informației ce ține de operațiunile de comerț extern și intern ale
contribuabililor (crearea bazei unice de date).
În literatura juridico -economică contemporană lipsește abordarea unică privind determinarea
principiilor administrării fiscale. Bazîndu -ne pe studiile științifice existente, putem evidenția
următoarele principii, care se bazează pe principalele prevederi o rganizatorice privind
funcționarea sistemului fiscal:

30 Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit și pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal
nr.1164 -XIII din 24.04.1997;

39

 principiul legității, care înseamnă necesitatea respectării cu strictețe a actelor normativ –
juridice în desfășurarea activității de către organele fiscale;
 principiul derulării administrării fiscale d e către subiecții special împuterniciți în aceste
scopuri (persoane oficiale ale organelor fiscale
 principiul realizării controlului fiscal în calitate de element funcțional de bază al
administrării fiscale, în forme stabilite strict de legislație;
 principiul exercitării controlului asupra tuturor contribuabililor;
 principiul continuității administrării fiscale;
 principiul respectării secretului fiscal de către funcționarii serviciului fiscal;
 principiul răspunderii pentru contravențiile comise atît d e către contribuabili, cît și de
către organele fiscale;
 principiul prevalării măsurilor orientate pentru prevenirea contravențiilor și a
sancțiunilor;
 principiul plenitudinii, multilateralității și obiectivității activității administrative;
 principiul realizării administrării fiscale sub controlul concomitent de stat și public (de
stat – controlul din partea serviciului fiscal asupra structurile subordonate; public –
controlul în persoana organizațiilor publice ale ordinii de drept).
 Reieșind din cele expuse, pot fi formulate principiile generale ale administrării fiscale,
care reprezintă prima grupă în clasificarea prezentată de autor. În opinia autorului, cele
mai importante pot fi:
 Principiul legăturii reciproce și interdependenței elementelor funda mentale ale
administrării fiscale, care includ planificarea fiscală, reglementarea fiscală și controlul
fiscal. În cazul funcționării incorecte a unei dintre aceste componente se perturbează
activitatea rațională a întregului sistem al administrării fiscal e.
 Principiul unității, care presupune existența abordării unice din partea tuturor subiecților
administrării fiscale a aplicării normelor legislației fiscale. Respectarea acestui principiu
contribuie la executarea completă și totală a legilor fiscale, sp orind totodată nivelul
conducerii și claritatea conlucrării organelor respective. Încălcarea principiului duce,
viceversa, la aplicarea de către subiecții administrării fiscale a normelor legislative în
mod arbitrar, ceea ce se reflectă negativ asupra cali tății administrării fiscale și contribuie
la reducerea perceptibilității impozitelor.

40

 Principiul neutralității și independenței în raport cu obiectele administrării, care
presupune imposibilitatea influențării obiectelor verificate asupra activității sub iecților
administrării fiscale. Respectarea principiului menționat se asigură datorită lipsei
subordonării organizaționale nemijlocite a obiectelor față de subiecții administrării.
 Principiul generalității, care presupune, că administrării fiscale se sup un toți
contribuabilii, fără excepții.
 Principiul răspunderii, care prevede răspunderea materială și administrativă atît a
organelor administrării fiscale, cît și a contribuabililor pentru nerespectarea legislației
fiscale, actelor normativ -juridice, regu lamentelor și regulilor.
 Principiul rentabilității și eficienței administrării fiscale. Cea mai răspîndită metodă de
determinare a rezultatului în organizațiile de stat este evaluarea volumului de lucrări
executate. Evaluarea eficacității se efectuează prin raportarea rezultatului la cheltuieli sau
resurse consumate. În ceea ce privește fiscalitatea în România, rezultatul activității ei se
reflecta în volumul veniturilor fiscale mobilizate. Pe lângă aceasta, despre rezultatele
lucrărilor executate vorbește și numărul de contravenți i fiscale, numărul de declarații
prezentate la timp organelor fiscale și alți indicatori. Rezultatul activității organelor
fiscale este legat nu doar de volumul total de venituri fiscale, dar și de profilaxia
contravențiilor fiscale, sporirea disciplinei f iscale (de asemenea se exprimă prin indicatori
cantitativi).
 Principiul centralizării, care presupune stricta gestionare a veniturilor fiscale, bazată pe
specificul structurii județene. Dezvoltarea finanțelor regionale și locale nu trebuie să
conducă la d ecentralizarea completă a gestionării veniturilor fiscale, deoarece aceasta
poate atrage după sine încălcarea unității spațiului fiscal al țării.
 Principiul divizării autorizațiilor între organele administrării fiscale. Stabilitatea structurii
funcționale a organelor fiscale permite fortificarea unui cerc de drepturi și obligații în
funcție de sfera de competență a fiecărei verigi administrative. Deoarece lista funcțiilor
administrative depinde de caracteristicile verigii administrative concrete, soluționa rea de
către persoana oficială a subiectului administrării fiscale a unei întrebări la proprie
latitudine nu se admite. Principiul menționat abordează problema corespunderii structurii
organizaționale nivelului concret, soluționarea căreia contribuie la pe rfecționarea
aparatului administrării de stat. Realizarea acestui principiu este orientată spre
distribuirea funcțiilor între organele sistemului administrării fiscale, în care fiecare
element este în stare să realizeze sarcini locale și indicații țintă, i ar totalitatea lor

41

(elementelor) – să acționeze eficient asupra obiectului administrării în complex.
Orientarea spre țintă a administrării fiscale de stat urmează a fi examinată de pe poziția
realizării sarcinilor de plan privind veniturile fiscale, precum și realizării politicii fiscale
de stat orientate pentru sporirea eficacității sistemului fiscal.
 Principiul stimulării financiare a salariaților organelor administrării fiscale, orientat
 către sporirea rentabilității și eficienței administrării fiscal e.
 Deoarece administrarea fiscală reprezintă în sine forma de gestionare a raporturilor
fiscale, apare necesitatea concretizării principiilor generale ale administrării fiscale în
forma grupei a doua de principii caracteristice ei – particulare. În cadrul acestei grupe
urmează a evidenția principiile planificării fiscale și prognozării, reglementării,
controlului, evidenței și analizei .
 Prognozarea și planificarea sunt bazate pe următoarele principii, care într -o măsură
oarecare sunt caracteristice plani ficării și prognozării fiscale:
 alternativă (efectuarea studiilor de pronostic alternative);
 sistematizare (crearea sistemului de indicatori, metode și modele, corespunzătoare
fiecărui obiect, care permite construirea tabloului integru al dezvoltării lui );
 continuitate (elaborarea pronosticurilor și planurilor pe perioade de timp și ajustarea lor);
 complexitate (se realizează în legătură strînsă cu principiul priorității și presupune
examinarea tuturor laturilor obiectului studiului în legătură reciproc ă și interdependență
cu alte procese și fenomene);
 caracterul adecvat (reflectarea proceselor reale în economie);
 orientare și prioritate (fiecare plan trebuie să fie orientat pentru atingerea unui anume
scop, iar în calitate de priorități trebuie să fie evidențiate cele mai acute probleme din
sfera concretă);
 optimalitate (se realizează prin dezvoltarea planificării optimale în baza diferitor metode);
 echilibrare și proporționalitate (ajustarea a indicatorilor, stabilirea proporțiilor și
asigurarea res pectării lor);
 orientarea socială (prioritatea rezolvării problemelor sociale);
 îmbinarea aspectelor de ramură și județene ale planificării (presupune necesitatea
elaborării planurilor de ramură, ținînd cont de teritoriu concret și utilizarea rațională a
resurselor locale).

42

 Planificarea și prognozarea fiscală de stat este activitatea sistematică desfășurată în
vederea elaborării veniturilor fiscale planificate și altor indicatori, pregătirea deciziilor
legate de viitorul sistemului impozitelor, impozită rii și mecanismului fiscal. Datorită
planificării și prognozării fiscale la nivel macro are loc determinarea bazei fiscale pe
fiecare impozit și taxă, monitorizarea dinamicii vărsării lor în câteva perioade, calcularea
nivelului vărsămintelor acestor plăți , evaluarea stării datoriilor la plăți fiscale, precum și
rezultatelor schimbării legislației fiscale. Scopul planificării fiscale este atingerea
nivelului maxim posibil al vărsămintelor de impozite și taxe în sistemul bugetar al țării. 31

Principiile plan ificării fiscale după conținut se împart în:
 juridice (principiul „prezumției nevinovăției” contribuabilului, principiul legității,
principiul utilizării în complex a legislației);
 economice (principiul fundamentării economice, principiul calculării în complex a
economiei și pierderilor fiscale);
 de organizare (principiul îmbinării perspectivei și operativității, principiul
profesionalismului, principiul confidențialității).
Deoarece planificarea fiscală este strîns legată de politica fiscală, îi sunt caracteristice unele
dintre principiile acesteia:
 contribuirea la creșterea economică reală (creșterea PIB -ului, veniturilor subiecților
economiei);
 asigurarea ritmurilor stabi le de creștere a veniturilor de stat nu din contul amplificării
poverii fiscale, ci în baza creșterii indicatorilor economic;
 unitatea strategiei și tacticii fiscale, politicii fiscale federale și teritoriale într -un spațiu
fiscal unic al întregii țări;
 integrarea în spațiul mondial economic și fiscal.
În legătură strînsă cu planificarea fiscală și prognozarea se efectuează reglementarea fiscală de
stat, care reprezintă în sine activitatea cu scop determinat în vederea acționării asupra economiei,
ramur ilor ei aparte, asupra sferei sociale, promovate doar cu ajutorul diferitor metode și
instrumente fiscale (tipurile de impozite, metodele impozitării, înlesniri fiscale etc.), în scopul
creării condițiilor pentru creșterea veniturilor fiscale în sistemul b ugetar al țării. Reglementarea

31 Minea M. Șt., Regi mul juridic al finanțelor publice din România, Editura „Argonaut”, Cluj -Napoca 1998, p. 103 -104.

43

fiscală are strategie macroeconomică clară și influențează nu asupra întreprinderilor concrete, ci
asupra economiei în întregime.
Reieșind din funcțiile de bază, care intră în componența reglementării, precum și din sarcini le
acesteia, pot fi formulate principiile fundamentale ale construirii reglementării fiscale de stat:
1. principiul continuității, care înseamnă acțiunea permanentă asupra economiei prin
aplicarea diferitor metode de reglementare. Respectarea acestui princip iu este necesară
pentru echilibrul permanent al proceselor, care au loc în economie, și în particular, în
sfera fiscală. Încălcarea acestuia, se reflectă negativ asupra funcționării întregului stat;
2. principiul atotcuprinderii, care presupune că, reglement area fiscală cuprinde nu doar
unele întreprinderi, ci economia în întregime;
3. principiul diversității formelor și metodelor reglementării de stat, aplicarea rațională și
raportarea optimală care garantează construirea unui sistem fiscal ca indicator al cal ității
politicii fiscale a statului;
4. principiul orientării sociale, care se manifestă prin orientarea maximă spre asigurarea
financiară a intereselor sociale;
5. principiul asigurării siguranței fiscale realizate datorită respectării legității, echilibrului
intereselor vitale ale personalității, societății și statului, precum și răspunderii reciproce.
Este cunoscut faptul că, o condiție necesară pentru administrarea fiscală eficientă este controlul
fiscal, al cărui scop constă în combaterea sustragerii de l a plata impozitelor, precum și asigurarea
remiterii stabile a veniturilor în bugetul statului.
Controlul fiscal este activitatea organelor competente reglementată de normele dreptului fiscal
care asigură respectarea legislației fiscale și corectitudinea calculării, plenitudinea și
oportunitatea defalcării impozitelor și taxelor la buget.
Principiile organizării controlului fiscal pot fi împărțite, de asemenea, în generale și specifice. În
componența celor generale intră:
 nerambursarea (gratuitatea) efectuării (se realizează din contul mijloacelor bugetului, și
nu a contribuabililor);
 competență (controlul se efectuează doar de către organele respective ale statului, care
acționează strict în limita atribuțiilor stabilite și conform competenței);
 profesionalism (pregătirea corespunzătoare a inspectorilor și respectarea cerințelor față de
calificarea profesională);
 obiectul controlului este determinat ;

44

 coordonarea și interacțiunea organelor de control (imposibilitatea în deplinirii sarcinilor
care nu sunt atribuite organului concret; interacțiunea permanentă cu alte organe,
schimbul de informații necesare);
 plenitudine (controlul cuprinde toți contribuabilii , indiferent de volumul plăților fiscale);
 preventivitate (prev enirea contravenienților fiscali).
Principiile specifice ale controlului fiscal includ în sine:
1. respectarea formei procesuale (vinovăția trebuie să fie demonstrată în modul prevăzut de
lege);
2. prezumția nevinovăției contribuabilului (contribuabilul este nevinovat până ce vina lui nu
va fi stabilită prin decizia instanței de judecată întrată în vigoare);
3. prezumția dreptății contribuabilului (tratarea neclarităților neelucidate și contradicțiilor în
folosul contribuabilului);
4. respectarea secretului fiscal (prevede răspunderea pentru divulgarea secretului fiscal);
5. asigurarea îmbinării optime a orientării fiscale și reglementării controlului fiscal
6. (neadmiterea provocării de daune contribuabilului în rezultatul acțiunilor incompetente
ale persoanelor ofici ale).
Pe lângă aceasta, controlul fiscal se bazează și pe unele principii stabilite de Constituția
Republicii Moldova,32 cum sunt: legitatea, stima și respectarea drepturilor omului și cetățeanului,
umanismul, egalitatea drepturilor omului și cetățeanului față de lege. Controlul asupra încasărilor
fiscale se exercită prin ținerea evidenței operativ -contabile de către organele fiscale pe fiecare
contribuabil prin calcularea și defalcarea fiecărui tip de impozit și altor plăți obligatorii. În cadrul
evidenței are loc înregistrarea și evidența contribuabilului, evidența defalcării impozitelor și
datoriilor, primirea și prelucrarea declarațiilor și rapoartelor, evidența utilizării mijloacelor
pentru întreținerea organelor fiscale, precum și analiza și controlul. Principiile fundamentale ale
evidenție în calitate de elemente ale administrării fiscale sunt:
1. continuitatea;
2. utilizarea datelor unice pentru planificarea și evidența unităților de măsură;
3. continuitatea și utilizarea multiplă a informației intermediare;
4. obiectivitatea, plenitudinea și analiticitatea, care asigură informația exhaustivă despre
obiectul de evidență;
5. periodicitatea;

32 Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994.

45

6. evaluarea rezultatelor activității organului fiscal;
7. corespondența veniturilor și cheltuielilor în baza caracterului determinat provizoriu al
faptelor activității economice. 33
În baza evidenței încasărilor fiscale se formează rapoartele despre veniturile fiscale (pe tipuri de
impozite și taxe), se creează baze de date, care conțin indicatorii activității economice a
contribuabililor. De aceea trebuie examinat elementul indispens abil al evidenței – analiza.
Analiza veniturilor fiscale presupune studierea și evaluarea volumelor, dinamicii și structurii
veniturilor fiscale în sistemul bugetar și fondurile extrabugetare.
Analiza veniturilor fiscale trebuie să corespundă anumit or principii metodologice
caracteristice analizei economice: caracterul științific, complexitate și abordare sistemică,
obiectivitate, eficacitate, caracterul sistematic și rentabilitate.
2.3 Procedura de impunere a venitului persoaneleor juridice
Impozi tul pe venit din activitatea de întreprinzător se calculează și se achită în conformitate cu
titlul II „Impozitul pe venit” al Codului Fiscal 34
Modul de determinare și de evidență a impozitului pe veniturile persoanelor juridice se
reglementează de Codul f iscal, Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale
aferente impozitului pe venit aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 77 din
30.01.2008 și STANDARDUL NAȚIONAL DE CONTABILITATE „VENITURI”.
În această ordine de idei, este necesar să constatăm că impunerea venitului persoanelor
juridice în general (ca sistem și număr de taxe, și ca mărimea cotelor de impunere) reprezintă un
sistem supradimensionat și, respectiv, unul nu generator de ven ituri bugetare sustenabile, ci mai
degrabă o „bază socială de amplificare a fenomenului evazionist. Studiile indică la faptul că
premise de ordin economic, social și politic pentru realizarea a.n. model de impozitare maximă
nu există. Faptul, că antrepreno riatul fiind sufocat de mediul presant în mod constant
abandonează regulile statului în favoarea zonei neformale, trebuie să fie un avertisment pentru
autorități. S -a ajuns pînă în situația cînd mediul de afaceri și -a pierdut orice speranță într -o
relaxar e fiscală pe măsură și cere măcar reguli clare și previzibile pentru a -și administra afacerile
într-un mod predictibil și fără efecte retroactive. Evident, această evaziune de proporții, la
origine avînd, inclusiv și „reguli de joc controversate – pe de o parte, precum și ținînd cont de
experiența altor țări – pe de alta, ne sugerează să reflectăm asupra unui model orientat spre

33 Armeanic A., Fiscalitatea în statele contemporane, Editura „CE USM”, Chișinău 2003, p. 9 -27.

34 Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 -XIII din 24 aprilie 1997.

46

creștere economică, competitivitate și export, susținerea consumului intern, extinderea pieței de
muncă și pieței financiare. Un model cu reguli clare și coerente, care să genereze premise pentru
stabilitate macroeconomică și sustenabilitate financiară. De regulă, orice criză economică, iar cea
pe care o traversăm este una mai deosebită și mai profundă, este urmată de măsuri complex e în
materie de modele economice, monetare și fiscale. În această ordine de idei, politica fiscală
trebuie resetată întru realizarea unui echilibru dintre interesele economiei și interesele societății.
În acest sens, fiscalitatea capătă conotația imperativ elor etatistă (doctrină politică care
preconizează extinderea atribuțiilor și a răspunderilor statului în toate domeniile vieții sociale și
economice) și economică. 35
Imperativul etatist presupune prioritățile statului în organizarea și funcționare a sistemului
fiscal, politica de impozitare fiind focalizată întru realizarea priorităților publice. Imperativul
economic reprezintă sistemul propriu -zis de distribuire a veniturilor dintre contribuabili și stat.
Aici, statul are de ales între a urma o pol itică de austeritate fiscală sau o politică care să
stimuleze creșterea economică. Să recunoaștem, nu este deloc ușor să faci o asemenea alegere,
dar nici imposibil. În acest sens, experții în materie semnifică nevoia ca autoritățile să -și asume o
strategi e fiscală pe termen mediu și lung, asigurînd astfel coerența, predictibilitatea și stabilitatea
în materie de politici și de reguli. Important a se respecta atît „cele 4 principii” ale lui A.Smith
– echitate, certitudine, confort și economicitate, cît și logica economică privind sarcina fiscală în
spiritul teoriei curba Laffer. În acest context, știința economică susține modelul Pareto – ceea ce
presupune o convergență a fiscalității cu redistribuirea optimală a resurselor.
In acest sens e necesara defi nirea notiunii de procedura fiscală, adica totalitatea
procedeelor, mijloacelor și metodelor stabilite de legislație, care determină modul de executare a
obligațiilor fiscale de contribuabili sau alte persoane, constând în calcularea și plata impozitelor
și taxelor în bugetul de stat.
Procedura fiscală se împarte în două faze: 1. calcularea impozitelor rezidă într -o totalitate
de acte (acte juridice și acțiuni) ale persoanei care calculează impozitul sau taxa, vizând
determinarea sumei impozitului sau taxei , care urmează a fi plătite; 2. plata impozitelor constă în
totalitatea acțiunilor întreprinse de contribuabil sau alt subiect al raporturilor juridice fiscale, în
scopul achitării reale (efective) a impozitelor și taxelor în contul bugetului de stat. 36

35 Șaguna D. D., Iliescu S., Șova D. C., Procedura fiscală, Editura „Oscar Print”, București 1996.

36 Armeanic A., Volcinschi V., Rotaru A., Palade Iu., Gujuman T., Tetelea E., Drept fiscal , Editura „Museum”, Chișinău
2001, p. 23 -41.

47

Din perspectiva unei reconfigurări a sistemului de taxe și impozite este imperios necesar a
se conceptualiza impunerea directă , prin taxarea forței de muncă, profitului și averii și
impunerea indirectă, prin aplicarea taxelor asupra consumului pentr u a identifica o opțiune mult
mai relevantă – un model convergent de fiscalitate rezonabilă. Astfel, sistemul fiscal urmează a
fi regîndit prin prisma redimensionării raportului dintre impunerea directă și impunerea indirectă;
ajustarea cotelor de impozita re; revizuirea categoriilor de taxe și impozite; restructurarea și
uniformizarea bazei de impozitare; reconsiderarea facilităților și optimizarea deducerilor fiscale;
delimitarea și redefinirea taxelor/ impozitelor de stat și celor locale. Spre exemplu, da că baza de
impunere este aceiași (salarii, profit, proprietate), de ce o parte din taxele existente nu pot fi
combinate? De remarcat, că existența unui număr exagerat de taxe sporește sarcina fiscală atît
pentru contribuabili, cît și pentru autoritățile fi scale. În acest sens, drept exemplu vizibil, pot
servi impozitul pe venitul persoanelor fizice și contribuțiile/primele sociale în bugetul
asigurărilor sociale de stat și fondurile obligatorii de asigurare medicală care au o bază de
impunere similară – fondul de salarizare. În această ordine de idei și reieșind din faptul, că
contribuțiile actuale sunt de natură fiscală, precum și ținînd cont de experiența internațională,
relevanța redefinirii acestora în „taxe sociale” și includerea în Codul Fiscal este una
indiscutabilă.
Referitor la mărimea impunerii în scopul finanțării fondurilor menționate, trebuie de specificat ca
in contextul în care nivelul actual al contribuțiilor de rigoare reprezintă unul dintre cele mai
importante costuri pentru compani i, reducerea graduală a acestora ar descuraja, în primul rînd,
practica salarizării „în plic” și, implicit ar spori colectările în bugetul respectiv, ar stimula,
totodată, atragerea forței de muncă calificată. Evident, operarea comportă un impact negativ p e
termen scurt pentru fondul de pensii, respectiv, un asemenea scenariu impune măsuri adecvate de
precauție sub forma unei ,,centuri de siguranță”. În asemenea situație, veniturile posibil ratate ar
necesita o compensare pe măsură din contul bugetului de s tat, totodată intensificînd lupta
eficientă împotriva evaziunii fiscale. Planul de măsuri ar trebui să aibă un orizont de 2 -3 ani și
continuarea sa este necesară să fie condiționată de creșterea conformării la plata taxelor în
ansamblu.
Cu certitudine, u n sistem fiscal cu un număr redus de taxe și impozite, fiecare categorie din
acestea cu cote restrînse la număr, cu facilități nesemnificative și bază de impozitare largă este
unul eficient administrat și generează un grad sporit de disciplină și onorare a obligațiilor fiscale.
În acest sens, exemple elocvente pot servi sistemele fiscale naționale ale Albaniei și Georgiei

48

care includ cca 5 -7 categorii – sisteme recent restructurate și recunoscute drept modele de
succes. Și organismele financiare internațion ale, în urma multiplelor studii, au ajuns la concluzia
că chintesența conformării voluntare a contribuabililor obligațiilor fiscale rezidă, preponderent,
în numărul de taxe și impozite, sistemul de administrare a acestora, precum și timpul necesar
onorări i plăților respective.
Una din condițiile stringente pentru îmbunătățirea mediului fiscal este componenta de
administrare fiscală . Aceasta reprezintă un domeniu operațional de implementare a politicilor,
un sistem de instrumente reglementate pentru gest iunea taxelor și impozitelor – pe de o parte. Pe
de alta – este vorba de procedurile pe care contribuabilii le au la îndemînă și pe care trebuie să le
urmeze pentru a -și îndeplini obligațiile fiscale. De la momentul înregistrării fiscale pînă la
încetarea activității, companiile trebuie să urmărească un ciclu continuu de conformitate
delimitat pe mai multe componente, dintre care cele mai importante sunt cele declarative și de
plată. Experiența avansată sau a.n. bunele practici în materie de administrare fiscală specifică 4
elemente -cheie caracteristice unui model performant:
 structura organizatorică de funcționare (bazată pe principii de organizare: pe categorii de
taxe; pe genuri de activități și pe grupuri de contribuabili);
 independență operațională și departamentală;
 modernizarea și integrarea sistemelor informaționale și bazelor de date, implementarea
sistemelor electronice de comunicare cu contribuabilii;
 calitatea serviciilor publice prestate contribuabililor.
Prin urmare, o administrare fiscală autentică trebuie să corespundă unor criterii, reguli și
instrumente sistemice, precum și metode ce nu contravin principiului neutralității concurențiale.

49

III. PERFECȚIONAREA SISTEMULUI IMPUNERII VENITULUI
PERSOANEL OR JURIDICE
3.1 Instabilitatea sistemului impunerii național prin prisma experienței
României
În Republica Moldova ca și în altă țări este asigurat sistemul de impunere a venitului
persoanelor juridice, asigurându -se de bază principiile : legalitatea, transparența, claritatea,
teritorialitatea (etc.). Ca de exemplu, dacă facem comparație cu Ro mânia, atunci menționăm
următoarele:
1) Principiul prevalenței economicului asupra juridicului – Conform principiului prevalenței
economicului asupra juridicului, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care
nu are scop economic, sau să reclasifice o tranzacție pentru a reflecta conținutul economic al
acesteia.
2) Tranzacții artificiale – incepând cu 1 februarie 2013, s -a introdus noțiunea de tranzacție
artificială. Tranzacțiile artificiale sunt cele care nu au un conținut economic ș i care nu pot fi
utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora
fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi
acordate.
Tranzacțiile artificiale nu vor fi c onsiderate ca făcând parte din domeniul de aplicare al
convențiilor de evitare a dublei impuneri.
3) Teritorialitatea – o societate este considerată rezidentă fiscal în România dacă are în această
țară sediul social înregistrat sau locul de exercitare a c onducerii efective.
Entitățile supuse impozitului pe profit:
 persoanele juridice române;
 persoanele juridice străine care își desfășoară activitatea în România prin intermediul
unui sediu permanent;
 persoanele juridice străine care obțin venituri din sau în legătură cu proprietăți imobiliare
situate în România, sau din vânzarea -cesionarea titlurilor de participare deținute la o
persoană juridică română;
 persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activitate în România într -o asociere
cu sau fără personalitate juridică;

50

 persoanele fizice române care formează cu persoane juridice române asocieri fără
personalitate juridică, pentru veniturile obținute din această asociere pe teritoriul
României sau în afara acestuia;
 persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile
obținute pe teritoriul României sau în afara acestuia din asocieri fără personalitate
juridică.
 persoanele juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legisl ației europene.

Cota standard a impozitului pe venit este de 16%.
Impozitul pe venit datorat de către contribuabilii care desfășoară activități de natura
cluburilor de noapte, a discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive nu poate f i mai mic de
5% din veniturile obținute din aceste activități.
Cota de impozit aplicată asupra veniturilor microîntreprinderilor este de 3%.
Anul fiscal este anul calendaristic sau durata de existență a entității, dacă aceasta a fost
înființată sau desființată în timpul anului respectiv. Anul contabil este de regulă anul
calendaristic, însă societățile pot să opteze pentru un an financia r care să nu coincidă cu anul
calendaristic. Fac excepție instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare, entitățile
autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare,
companiile de asigurare reasigurare și de reasigurare, precum și companiile de pensii private,
care nu au posibilitatea de a -și stabili un an financiar care să nu coincidă cu anul calendaristic.
Baza de impozitare – profitul impozabil al unei companii se calculează ca diferența dintre
venit urile realizate din orice sursă și cheltuielile înregistrate pentru obținerea veniturilor
impozabile pe durata unui an fiscal, ajustate din perspectivă fiscală prin scăderea veniturilor
neimpozabile și adăugarea cheltuielilor nedeductibile. La calculul pro fitului impozabil se pot lua
în considerare și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor.
Pentru contribuabilii care aplică IFRS – International Financial Reporting Standards există reguli
fiscale specifice în ceea ce privește determinarea valo rii fiscale, ajustările pentru depreciere,
amortizarea, tratamentul fiscal al impozitului pe profit amânat și plățile anticipate.
Cele mai relevante tipuri de venituri neimpozabile prevăzute de Codul fiscal al României
sunt:
– dividendele primite de la o persoană juridică română sau de la o persoană juridică străină care
plătește impozit pe profit sau un impozit similar impozitului pe profit, situată într -un stat terț,

51

cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, dacă per soana
juridică română care primește dividendele deține, la persoana juridică română sau la persoana
juridică străină din statul terț, la data înregistrării acestora, pe o perioadă neîntreruptă de un
an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridic e care distribuie dividende;
– dividendele primite de o persoană juridică rezidentă de la o filială dintr -un stat membru UE,
dacă sunt îndeplinite anumite condiții: societatea românească să fie plătitoare de impozit pe
profit și să dețină minimum 10% din ac țiunile filialei pentru o perioadă neîntreruptă de
minimum un an, care se încheie la data plății dividendelor;
– dividendele primite de o persoană juridică rezidentă de la o filială dintr -un stat membru UE,
dacă sunt îndeplinite anumite condiții: societatea românească să fie plătitoare de impozit pe
profit și să dețină minimum 10% din acțiunile filialei pentru o perioadă neîntreruptă de
minimum un an, care se încheie la data plății dividendelor;
– veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s -a acordat deducere, veniturile din
reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s -a acordat deducere, veniturile din
recuperarea cheltuielilor nedeductibile, precum și veniturile din restituire a sau anularea unor
dobânzi și / sau penalități de întârziere pentru care nu s -a acordat deducere;
– veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la
capitalul altor persoane juridice;
– veniturile provenind din im pozitul pe profit amânat;
– veniturile din modificarea valorii juste a investițiilor imobiliare / activelor biologice deținute
de contribuabilii care aplică IFRS;
– veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau a unei persoane juridice
străine situate într -un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei
impuneri, dacă la data începerii operațiunii de lichidare contribuabilul a deținut pe o perioadă
neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei ju ridice supuse
operațiunii de lichidare.
– veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică
română sau la o persoană juridică străină situată într -un stat cu care România are încheiată o
convenție de evitare a dubl ei impuneri, dacă la data vânzării / cesionării inclusiv
contribuabilul a deținut pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social
al persoanei juridice la care are titlurile de participare;
– veniturile neimpozabile prevăzute explicit î n acorduri și memorandumuri, aprobate prin acte
normative.

52

Cheltuielile se împart în trei categorii: cheltuieli deductibile, cheltuieli cu deductibilitate
limitată și cheltuieli nedeductibile.
De regulă, cheltuielile sunt deductibile numai da că au fost efectuate în vederea obținerii de
venituri impozabile. Cheltuielile menționate explicit de Codul fiscal ca fiind efectuate în vederea
obținerii de venituri impozabile includ:
– cheltuielile pentru marketing și publicitate;
– cheltuielile de cerceta re și dezvoltare care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi recunoscute ca
active necorporale din punct de vedere contabil;
– cheltuielile cu protecția mediului și conservarea resurselor;
– cheltuielile pentru perfecționarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea,
întreținerea și perfecționarea sistemelor de management al calității, obținerea atestării
conforme cu standardele de calitate;
– pierderile înregistrate la scoaterea din gestiune a creanțelor neîncasate, în una dintre
următoarele situații: dacă procedura de faliment împotriva debitorului a fost închisă pe baza
hotărârii judecătorești; dacă există un plan de reorganizare admis și confirmat printr -o sentință
judecătoreas că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura
insolvenței; dacă debitorul a decedat, iar creanțele nu pot fi recuperate de la succesori; dacă
debitorul este dizolvat sau lichidat; dacă debitorul are dificultăți financiare majore, c are îi
afectează întregul patrimoniu; cheltuielile cu ajustarea pentru aducerea la costul de achiziție a
creanțelor preluate prin cesionare și înregistrate anterior la valoarea nominală;
– cheltuielile de transport și cazare aferente călătoriilor de afaceri efectuate în România sau în
străinătate de angajați și administratori, precum și de persoanele fizice asimilate acestora
(administratori pe bază de mandat și persoane detașate ale căror c osturi sunt suportate de
companie);
– cheltuielile efectuate cu transportul angajaților la / de la locul de muncă;
– cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a angajaților;
– cheltuielile cu beneficiile acordate salariaților în instrumente de capitaluri cu decontare în
numerar la momentul acordării efective a beneficiilor, dacă acestea sunt supuse impozitului pe
venit; • cheltuielile efectuate pentru protecția muncii, prevenirea accidentelor de muncă și a
bolilor profesi -onale, contribuțiile pentru asigurarea împotriva accidentelor de muncă și
bolilor profesionale și primele de asigurare contra riscurilor profesionale;
– cheltuielile efectuate pentru achiziționarea ambalajelor, pe durata de viață utilă a acestora
stabilită de către contribuabi l;

53

– cheltuielile cu amenzile, dobânzile, penalitățile sau majorările datorate în cadrul contractelor
comerciale.
Beneficiarii care achiziționează bunuri și / sau servicii de la contribuabilii inactivi, după data la
care aceștia au fost declarați inactivi, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor
aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de
executare silită și / sau a achizițiilor de bunuri / servicii de la persoane impozabile aflate în
procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. [41,p.133].

Deductibilitatea anumitor cheltuieli este limitată astfel:
– cheltuielile cu dobânzi și pierderile nete din diferențele de curs valutar
– cheltuielile cu provizio ane și rezerve în limitele prevăzute mai jos;
– amortizarea și pierderea de valoare a mijloacelor fixe;
– produsele perisabile în limita stabilită de organismele competente;
– cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita a 2% aplicată asupra diferențe i rezultate
dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile,
altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;
– cheltuielile sociale sunt deductibile în limita a 2% din cheltuielil e cu salariile;
– primele de asigurare voluntară de sănătate sunt deductibile pentru angajator în limita sumei de
250 euro pe an pe angajat, iar cheltuielile pentru pensiile facultative în limita sumei de 400
euro pe an pe angajat;
– taxele și cotizațiile pl ătite organizațiilor neguvernamentale sau asociațiilor profesionale care
au legătură cu activitatea contribuabilului sunt deductibile în limita sumei de 4.000 euro pe
an;

O serie de cheltuieli sunt considerate nedeductibile, de exemplu:
– cheltuiala cu impozitul pe profit;
– cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;
– cheltuielile cu impozitul pe veniturile nerezidenților suportate de contribuabilii români în
numele nerezidenților;
– dobânzile, amenzile și penalitățile datorate autorităț ilor române sau străine;
– cheltuielile cu servicii de management, consultanță, asistență și alte servicii, dacă nu s -au
în-cheiat contracte scrise sau alte acorduri valide și dacă beneficiarii nu pot justifica

54

prestarea efectivă a acestor servicii, prin do cumente justificative, precum și necesitatea
acestor servicii pentru activitatea pe care o desfășoară;
– cheltuielile de sponsorizare și mecenat și cheltuielile privind burse private.
– alte cheltuieli cu salariile și / sau asimilate acestora (dacă acestea nu sunt impozitate la
nivel de persoană fizică), cu excepția celor scutite expres de la plata impozitului pe venit;
– cheltuielile cu beneficiile acordate salariaților în instrumente de capitaluri cu decontare în
acțiuni. Acestea reprezintă elemente similar e cheltuielilor la momentul acordării efective a
beneficiilor, dacă acestea sunt supuse impozitului pe venit;
– cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele sau activitatea companiei, cu
ex-cepția celor pentru bunuri care reprezintă garanți e pentru împrumuturi bancare utilizate
pen-tru desfășurarea activității, sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere ori de
leasing;
– cheltuielile care nu au la bază documente justificative;
– cheltuielile în favoarea acționarilor, altele decât cel e aferente bunurilor sau serviciilor
primite de la acționari la valoarea de piață;
– cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare
a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreștere a valorii acesto ra;
– cheltuielile cu impozitul pe profit amânat și cele reprezentând modificarea valorii juste a
investițiilor imobiliare la contribuabilii care aplică IFRS;

În general, provizioanele și rezervele sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.
Totuși, există provizioane și rezerve a căror constituire este deductibilă după cum urmează:
 constituirea sau majorarea rezervei legale în limită de 5% din profitul contabil brut
(înainte de determinarea impozitului pe profit) cu anumite ajustări și până la atingerea a
20% din capitalul social;
 provizioanele pentru garanții de bună execuție acordate clienților;
 provizioanele de risc pentru tranzacții efectuate pe piețele financiare, constituite
conform reglementărilor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare;
 provizioanele și ajustările pentru deprecierea creanțelor preluate de persoane juridice de
la instituții le de credit în vederea recuperării acestora, în limita diferenței dintre
valoarea creanței preluate și suma de achitat cedentului, în anumite condiții;
 rezervele din reevaluări ale mijloacelor fixe și terenurilor, efectuate după 1 ianuarie
2004 și care s unt deduse prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind

55

activele cedate și / sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării
fiscale, respectiv la momentul scoaterii din gestiune a acestor mijloace fixe.

Codul fiscal face o distincție explicită între amortizarea contabilă și amortizarea fiscală.
Pentru mijloacele fixe, amortizarea fiscală trebuie calculată pe baza regulilor prevăzute de Codul
fiscal. Amortizarea fiscală va fi o cheltuială deductibilă la calculul prof itului impozabil, în timp
ce amortizarea contabilă va fi tratată ca o cheltuială nedeductibilă. [42,p.3]
La calculul amortizării mijloacelor fixe se va utiliza valoarea fiscală, care include reevaluările
contabile.
Dacă valoarea de piață stabilită la ree valuarea mijloacelor fixe scade sub valoarea de intrare
(egală cu costul de achiziție, costurile de producție, valoarea de piață a mijloacelor fixe
achiziționate gratuit sau care reprezintă contribuție la capitalul social, ajustată cu reevaluările
contabil e), valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe se recalculează pe baza valorii
de intrare în patrimoniu.
Aceeași regulă se aplică reevaluării terenurilor, dacă se înregistrează o scădere a valorii acestora
sub valoarea de intrare. Astfel, nou a valoare recunoscută din perspectivă fiscală este valoarea
fiscală la data intrării în patrimoniu.
În cazul mijloacelor fixe amortizabile / imobilizărilor necorporale la care se înlocuiesc părți
componente, valoarea fiscală rămasă neamortizată se recalcu lează prin diminuarea cu valoarea
fiscală rămasă neamortizată aferentă părților înlocuite și majorarea cu valoarea fiscală aferentă
părților noi. Această nouă valoare fiscală se va amortiza pe durata normală de utilizare rămasă.
Cheltuielile reprezentând v aloarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părților înlocuite sunt
cheltuieli deductibile.
Amortizarea fiscală trebuie calculată pe baza valorii fiscale a activului și a duratei de viață utile
din punct de vedere fiscal, prin aplicarea uneia dintre meto dele de amortizare permise: i. metoda
liniară, ii. metoda accelerată, și iii. metoda degresivă.
Cheltuielile aferente achiziționării de brevete, de drepturi de autor, licențe, mărci de comerț sau
fabrică și alte imobilizări necorporale recunoscute din pun ct de vedere contabil se recuperează
prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de
utilizare, după caz.

Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențele de curs valutar, în
legătură cu împrumuturile, se supune celor două reguli de mai jos. Excepție fac dobânzile și

56

diferențele de curs valutar aferente creditelor contractate de la instituții de credit, instituții
financiare nebancare sau alte entități ce acordă credite potrivit legii, precum și cele aferente
obligațiunilor tranzacționate pe o piață reglementată: Regula privind rata maximă a dobânzii
Regula privind rata maximă a dobânzii limitează deductibilitatea dobânzii la maximum 6%
pentru împrumuturile în valută, și respect iv la rata de referință a dobânzii comunicate de Banca
Națională a României pentru împrumuturile în lei. Cheltuielile cu dobânda înregistrată peste
această limită sunt nedeductibile și nu pot fi reportate în perioadele următoare.
Regula privind gradul de îndatorare
Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile și cu pierderile nete din diferențele de curs valutar, în
legătură cu împrumuturi pe termen lung (cu scadența de peste un an), se supune testului referitor
la gradul de îndatorare. Capitalul împrumuta t inclus la calculul gradului de îndatorare este
reprezentat de toate împrumuturile cu o perioadă de maturitate de peste un an. Capitalul propriu
cuprinde capitalul social, primele de emisiune / fuziune, rezervele, profitul nerepartizat, profitul
pe anul c urent și alte elemente de capital propriu. Atât capitalul împrumutat cât și capitalul
propriu sunt calculate ca medie a valorilor existente la începutul și la sfârșitul perioadei pentru
care se calculează impozitul pe profit. [43,p.26].

3.2 Perspectivele perfecționării sistemului de impunere a venitului persoanelor
juridice a Republicii Moldova comparativ cu Romania
Experții Centrului de Analize Economice "RIA -Analitika" în baza unor informații publice
oficiale au realizat un clasament al țărilor europene privind plata impozitului pe profit sau a;a
zisul vrnit al persoanelor juridice.
Potrivit studiului, cel mai mic impozit pe profit este în Republica Moldova. În țara noastră acesta
este egal cu 0%. Cu toate acestea, experții nu observă careva progrese remarcabile în dezvolt area
afacerilor în Moldova. La coada clasamentului, de asemenea se află Cipru și Bulgaria cu rata
impozitului pe profit de 10%.
Pe primul loc s -a poziționat Malta cu aproximativ 35%. Aceasta este urmată de Franța cu
34,4% și Belgia cu 34%. Impozitul pe pro fit în Ucraina este de 23%, în România de 16%, iar în
Federația Rusă de 20%.
În general, rating -ul demonstrează că impozitul pe venit, cel puțin, nu este un "obstacol" pentru
economia statului. Astfel, în țările europene dezvoltate acesta este cu mult m ai mare decât
în țările cu economia mai slabă.

57

Cota impozitului pe profit nu poate fi considerată o caracteristică a poverii fiscale, sau a
stimulării dezvoltării unei afaceri într -un alt stat sau altul, deoarece oamenii de afaceri pot avea
presiunii fisca le prin intermediul altor impozite.
Potrivit autorilor studiului, la coada clasamentului se află, în mare parte țări cu economii
emergente, unde stimulente fiscale pentru companii sunt foarte importante, iar creșterea poverii
fiscale ar putea conduce la tr ecerea considerabilă a afacerilor în segmentul "tenebru" al
economiei.
Reforma fiscală reprezintă un proces continuu. Reieșind din experiența internațională a
reformelor în domeniul fiscal, există necesitatea ajustării regulate a impozitelor și taxelor chiar și
în cele mai dezvoltate sisteme fiscale a țărilor înalt industrializate. În procesul de adaptare la
influența factorilor interni și externi, a schimbărilor în obiectivele și prioritățile statului, apare
necesitatea efectuării reformelor. În țările dezvoltate, are loc tranziția la metode noi calitative de
organizare a muncii, unde rolul principal al resurselor de produție îl dețin informațiile și
cunoștințele. [44,p.49].
În Republica Moldova și România, veniturile fiscale ale persoanelor juridice contribuie esențial
la suplinirea bugetului de stat, având o importanță majora în asigurarea programelor de
dezvoltare sociale și economică a țării. Administrațiile fiscale din ambele țări (Serviciul Fiscal
de Stat și Agenția Națională de Administrare Fis cal) își concentrează eforturile atît în asigurarea
unui nivel corespunzator de colectare a impozitelor și taxelor, cât si în implementarea masurilor
moderne, corecte și coerente de administrare fiscală.
Reforma administrațiilor fiscale din Republica Mold ova și România este un obiectiv strategic,
fiind dictată de progresul tehnologiilor de organizarea și managementul activităților mediului de
afaceri, diversificarea relațiilor și formelor de cooperare, perfecționarea mecanismelor de
administrare a procesel or tehnologice, dezvoltarea tehnologiilor informaționale și comunicațiilor
multimedia. În pofida eforturilor autorităților de a îmbunătăți situația administrarea fiscală din
Republica Moldova și România continuă să rămână o problemă serioasă, care afecteaz ă procesul
de colectare a impozitelor, dar și calitatea mediului de afaceri. [45,p.25].
Totodată, multiplele scandaluri în care au fost implicați factori de decizie din cadrul
administrației fiscal și mai mulți contribuabili, dar și metodele de lucru utilizate de angajații
instituțiilor fiscale au știrbit imaginea acesteia. Acest lucru distor sionând puternic comunicarea
cu principalii contribuabili din țară, comunitatea de afaceri și persoanele fizice. Totodată, în
ultimii ani, reformele instituționale au încetinit.

58

Astfel, în prezent, este foarte important de a determina direcții concrete le gate de dezvoltarea
tehnologiilor avansate pentru suportul proceselor de muncă cheie ale managementului fiscal din
Republica Moldova și România în baza serviciilor informaționale. Aceste acțiuni sunt menite să
asigure o organizare calitativ diferită al org anizării muncii angajaților autorităților fiscale.

Tabel 2
Sistemul actual al Serviciul Fiscal de Stat din Republica Moldova și Agenția Națională de
Administrare Fiscal a României trebuie să asigure concomitent: creșterea nivelului de colectare a
impozitelor și taxelor pentru asigurarea finanțării totale și în termen a cheltuielilor bugetare de
toate tipurile; minimizarea costurilor contribuabililor și crearea condițiilor maximal favorabile
pentru îndeplinirea obligațiilor de plată a impozitelor ș i taxelor; respectarea principiului echității
pentru toate agențiile economice; dezvoltarea dialogului public -privat și micșorarea cheltuielilor
statului pentru realizarea controlului fiscal [46, p.24 -25].
În rezultatul analizei principalelor direcții de dezvoltare a sistemelor fiscale din statele europene
și ținînd cont că autoritățile române prognozează obiectivul intrării în spațiul euro la 1 ianuarie
2019, conform programului de convergență a Comisiei Europene, unde se arată ca angajamentul
de adoptare a monedei euro este menținut "pentru o data la care va fi atins obiectivul privind
indeplinirea criteriului nominal și real de convergenta", sistemul fiscal a
României trebuie ajustat conform normelor europene. Astfel, în România, a apărut necesitatea
organizării activității organelor fiscale, precum și implementarea formelor progresive de
management fiscal. Modernizarea administrației fiscale este o componentă importantă a
programului Guvernului pentru reforma economică. Pe parcursul ultimilor ani, s -au efectuat
lucrări orientate spre perfecționarea managementului fiscal, pentru colectarea deplină și la
termen a plăților rezultate din impozite și taxe în bugetul consolidat al staului.
Potrivit Băncii Mondiale, progresele inregistrate în perioada de creș tere economică din anii
2010 -2014 privind îmbunătățirea performanței veniturilor au fost modeste.
Sondajului efectuat la Persoane Fizice Autorizate (PFA) a evidențiat că conformarea fiscală este
puternic legată de sănătatea business -ului. Cercetarea canti tativă arată în continuare că nivelul de
conformare fiscală este mai înalt la Persoane Fizice Autorizate (PFA –urile) care își
caracterizează situația financiară a afacerii lor ca fiind “Bună” decât în rândul celor care spun că
situația afacerii este “Proas tă”. Acest rezultat este crucial. El arată că, aproape jumătate dintre
toate PFA, în jur de 44% din 175.610 (adică aprox. 77.000) prezintă un risc pentru colectarea
eficientă a taxelor, deoarece afacerile lor sunt într -o stare proastă.

59

Tabel 3
Analizând structura internă a indicelui de conformare, putem observa că sustragerea de la plata
impozitelor este atât o problemă legată de întârzierea plății, cât și una legată de opinia că taxele
pot fi evitate. Mai mult de jumătate din contribuabili (51%) sunt de acord cu eventuale „portițe”
(adică modalități de evitare a plății impozitelor). Aceasta se traduce prin faptul că
disponibilitatea de a risca sustragerea de la plata impozitelor sau plata unor sume mai mici este
larg răspândită, cel puțin la nivelul evalu ării cognitive a opțiunilor.
În figura 3.1, de mai jos, se arată că aproximativ jumătate dintre Persoanele Fizice Autorizate
(54%) își caracterizează situația financiară că fiind “Bună”. Numai 2% spun că este “Foarte
bună”. Ceilalți 44% o consideră “Proas tă”.
Tabel 4

Situația proastă de asemenea a fost cauzată de recesiune, în timpul căreia pierderile înregistrate
ale veniturilor publice au fost severe, raportul taxe -PIB revenind la 27,2% în 2010.
Indicele de eficiență fiscală al României este printre cele mai reduse din UE, la 54% pentru TVA,
respectiv 61% pentru contribuțiile sociale.Investitiile in institutii guvernamentale cheie sunt o
preconditie importanta pentru ca Romania sa -si continue convergenta la UE, mentioneaza
institutia.
Astfel, la începutul anului 2013, Banca Mondială a aprobat proiectul de 70 milioane euro pentru
modernizarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF), care are ca scop creșterea
eficienței în colectarea impozitelor și a contribuțiilor sociale, a d isciplinei fiscale și reducerea
birocrației,
Anexa 2.
În același timp, prin Hotărârea Guvernului Nr. 520 din 24 iulie 2013 [43] privind organizarea și
funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală publicată în Monitorul Oficial al
României, nr. 473 din 30 iulie 2013 în sarcina Agenției pentru Administrare Fiscală, ANAF, sunt
puse scopuri de gestiune a modernizărilor organelor fiscale și Conform Strategiei ANAF 2017 –
2020 aceasta are ca obiective:
– Creșterea conformării voluntare
– Reducerea eva ziunii fiscale și a economiei subterane
– Îmbunătățirea relației cu contribuabilii
– Creșterea eficienței colectării

60

-organizarea activității structurilor instituțiilor fiscale;
– Modernizarea agenției și implementarea RAMP
În competența ANAF se include și controlul instituțiilor regionale fiscale în domeniul
implementării noilor tehnologii și procese de management fiscal și organizarea activității în
conformitate cu regulamentele în vigoare.
Atfel, procesul de refor mare al administrației fiscale a avut ca obiectiv o abordare modernă a
problemei interacțiunii dintre administrația fiscală și contribuabilii săi.
Strategia de modernizare se bazează pe experiența proprie, dar și pe soluțiile adoptate de
administrațiile fiscale de referință din țările dezvoltate. Noua abordare, adoptată în majoritatea
statelor comunitare, constă în echilibrarea funcțiilor de servicii și de control, realizarea punctului
de optimum, evitându -se generarea unei atitudini de respingere din par tea contribuabililor
excesiv verificați.
Programul de convergență 2017 -2020 continuă procesul de reforme în special al celui de
consolidare fiscală, în baza acordului de finanțare de tip preventiv încheiat cu UE, FMI și BM.
Guvernul României se obligă să asigure o consolidare fiscală favorabilă creșterii economice și să
pună în aplicare strategia bugetară și pentru perioada ulterioară conform calendarului prevăzut,
asigurând astfel atingerea obiectivu lui pe termen mediu până în 2015. Să îmbunătățească
sistemul de colectare a impozitelor prin aplicarea unei strategii cuprinzătoare de asigurare a
conformității fiscale și să combată munca nedeclarată. În paralel, să exploreze modalitățile prin
care să recurgă într -o mai mare măsură la taxele de mediu; să continue reforma pensiilor
începută în 2010 prin egalizarea vârstei de pensionare pentru femei și pentru bărbați și prin
promovarea șanselor de angajare a angajaților vârstnici. 37
Potrivit mesajului președintelui ANAF, realizarea obiectivelor strategice va conduce la creșterea
nivelului conformării voluntare la declarare și plată. În consecință, veniturile bugetare colectate
de ANAF vor crește treptat, ajungând în anul 2018 la 30,5% din PIB (cu 3,3 puncte procentuale
mai mult decât în anul 2017).
Program ul de convergență în sistemul fiscal a fost parțial implementat din ultimele actualizări
rezultând că încă nu s -a finalizat realizarea acestuia. În continuare, se efectuează modernizarea
structurilor organizatorice ale instituțiilor fiscale la toate nivelu rile de management fiscal.
Lucrările privind modernizarea se efectuează la două niveluri: nivelul aparatului central ANAF și
nivelul instituțiilor regionale și locale. Principalele obiective ale reorganizării funcționale la
primul nivel sunt creșterea efi cienței, intensificarea controlului intern, standardizarea regulilor și

37 https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Strategia_ANAF_20032017.pdf

61

proceselor respectate de fiecare direcție funcțională de activitate unice pe întreg teritoriul
României
Al doilea nivel de modernizare cuprinde direcțiile fiscale regionale al căror scop principal constă
în sporirea eficacității și eficienței activității cum ar fi înregistrarea și evidența contribuabililor,
prelucrarea declarațiilor privind veniturile realizate în România, controlul fiscal, suport
informațional, etc.
Se menționează c ă ANAF urmărește trecerea de la arhitectura distribuită la o arhitectură
centralizată a informațiilor, care duce la agregarea datelor, la cresterea capacității de prelucrare și
analiză a informațiilor la nivel național, în scopul optimizării deciziilor la nivelul conducerii și
creșterii rapidității cu care se rezolvă problemele în relația cu contribuabilii. Principiul indicat de
organizare, influențează favorabil utilizarea eficientă a tehnologiilor informaționale,
sistematizarea activității interne al inst ituțiilor fiscale, modificarea și ameliorarea relațiilor
contribuabililor cu autoritățile fiscale [47,p.3 -5].
Astfel, obiectivele pe termen mediu ale ANAF , conform strategiei de administrare fiscală sunt:
1) Combaterea fraudei multinaționale, în special a ce lei intracomunitare:
2) Combaterea fraudei carusel,
3) Colaborarea cu administrațiile fiscale și organismele europene în vederea prevenirii și
combaterii fraudei transfrontaliere, îmbunătățirii și perfecționării tehnicilor,
metodelor și abilităților de control ; creșterea numărului de controale multilaterale în
colaborare cu administrațiile fiscale europene la contribuabili din România implicați
în lanțuri de fraudare.
4) Implementarea controlului electronic;
5) Verificarea persoanelor fizice foarte bogate.
6) Creșterea numărului de acțiuni în inopinate
7) Monitorizarea si interventia operativa in domeniile cu risc fiscal ridicat (produse
accizate, achizitii intracomunitare, operatiuni de import / export).
8) Dezvoltarea și implementarea aplicației informatice de monitorizare a mișcărilor de
produse accizabile în regim suspensiv de accize, inclusiv a mișcărilor intracomunitare
cu accize plătite în statul membru de expediție – EMCS (Excise Movement and
Control System) faza 3;
9) Intensificarea supravegherii mișcării produselor acci zabile și a antrepozitelor fiscale,
inclusiv în zonele limitrofe.

62

10) Achiziția de echipamente/sisteme de monitorizare și securitate a transporturilor
rutiere de mărfuri și dispozitive mobile de scanare în vederea diminuării fenomenului
de evaziune fiscală și întărirea controlului fiscal și vamal, în orice loc unde analiza de
risc impune efectuarea unui control nedistructiv.
Obiectivele de modernizare menționate mai sus, fără a face diferențierea lor, sunt legate reciproc
și se soluționează simultan. Ele sunt o rientate spre atingerea axelor prioritare ale politicii de
administrare fiscală, care constau în:
 combaterea evaziunii fiscale, precum și a oricăror alte forme de evitare a declarării și
plății obligațiilor fiscale;
 creșterea eficienței și dinamicii col ectării, concomitent cu reducerea costului unui leu
colectat;
 încurajarea conformării voluntare, pentru asigurarea unei colectări rapide, la costuri
reduse.
Pentru aceasta, instituțiile fiscale trebuie să redistribuie eforturile de la acțiunile în masă, la
programe mai restrânse care deja au demonstrat eficiența.
În prezent, se poate constata faptul că pentru optimizarea structurilor organizaționale și a
lucrărilor tehnologice a instituțiilor fiscale s -au făcut pași importanți: unificarea proceselor de
gestiune, creșterea productivității muncii (din contul personalului specializat), intensificarea
blocului de control a contribuabililor, reducerea factorilor su biectivi (neutralitatea sistemei), etc.
În urma convenirei Guvernului cu Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca
Mondială, ANAF a început reorganizarea ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluării
activității Autorității Naționale a Vămilor, structurilor regionale și anume în locul celor 42
existente până la 1 august 2013, la nivel teritorial sunt operaționale 8 structuri. Obiectivul de
bază al acestora este îmbunătățirea performanțelor ANAF și diminuarea costului colectării
venituril or.
Autorul menționează că, în urma aplicării unui program de restructurare al administrației
financiare finanțat de Banca Mondiala în Bulgaria, care a durat circa cinci ani și a vizat printre
altele simplificarea structurii administrației fiscale prin r educerea numărului filialelor la cinci
unități regionale, efectul obținut a fost creșterea gradului de colectare a impozitelor și taxelor cu
5-6% din PIB [48, p.64].
Implementarea strategiei ANAF în domeniul resurselor umane și simplificarea procesului
decizional a contribuit pe de o parte la realocarea personalului agenției spre domeniile deficitare

63

(antifraudă, inspecție fiscală, IT, juridic) sau spre organele fiscale cu cel mai mare nivel de
încărcare, iar persoanele care nu corespund din punct de vede re profesional și al integrității cu
profilul funcției deținute, au fost eliberate din funcție
Aceste măsuri au dus la creșterea eficienței utilizării resurselor destinate întreținerii organelor
administrației fiscale prin scăderea cheltuielilor administr ative și a personalului de serviciu și
majorarea cotei cheltuielilor necesare pentru efectuarea inspecțiilor de control.
Optimizarea structurii organizaționale al organelor fiscale nu a creat dificultăți și inconveniențe
adiționale pentru contribuabili. C rearea noilor direcții în cadrul organelor fiscale a dus la
asigurarea unui nou nivel de deservire.
Scopul principal în creșterea calității serviciilor fiscale oferite contribuabilelor, constă în
realizarea obiectivului principal care constă în spargerea stereotipurilor negative a
contribuabililor față de administrațiile fiscale, majorând în același timp disciplina fiscală.
Principiul de bază constă în acela că, interacționând cu autoritățile fiscale, contribuabilul să nu
simtă un sentiment de inferiorita te sau iritare, chiar și în cazul aplicării măsurilor corective.
Indiferent dacă contribuabilul depune o declarație fiscală, efectuează plata impozitului sau este
supus inspecției (controlul) fiscale, el trebuie să fie deservit în mod calificat și să obți nă
informații în timp util.
Pe parcursul ultimilor ani, ANAF, în baza ”Strategiei de administrare fiscală” efectuează
reengineering (reproiectarea radicală a tuturor proceselor de activitate al administrației fiscale,
orientată spre obținerea efectelor be nefice) a proceselor tehnologice de activitate, orientat spre
crearea unui sistem eficient de administrare fiscală în România, creșterea ratei de colectare a
impozitelor, depistarea operativă a fraudelor fiscale și deservirea calitativă a contribuabililor.
Remodelarea proceselor tehnologice a fost determinată de descrierea acestora, de recomandările
grupurilor de lucru și a experților independenți, de documentele normative a legislației fiscale și
documentația tehnică [49,p.33]. Pentru urmărirea schimbărilo r în componentele sistemului,
testarea lor, schimbarea cerințelor față de acesta, este nevoie de suportul automatizat a procesului
de proiectare, avantajul căruia este utilizarea unui set de instrumente pe durata întregului ciclu de
viață a proiectului. În procesul de reengineering al activității organelor de gestiune statală, una
din problemele principalele, care prezintă interes, este luarea în considerare a legislației care
reglementează aspecte separate de activitate al administrației fiscale, contribua bililor și
interacțiunea lor.
Crearea contribuabililor de condiții maximal confortabile în vederea exercitării obligativității de
plată a impozitelor și taxelor, reprezintă principala direcție de modernizare.

64

În ”Strategia ANAF privind serviciile oferite contribuabililor” sunt stabilite serviciile oferite de
către organele fiscale contribuabililor, termenele de realizare, formatul de prezentare, precum și
aspectele legislative și normative în baza cărora se realizează aceste servicii .
Potrivit documentul ui, ANAF oferă în prezent următoarele servicii:
 Îndrumarea și asistența contribuabililor în domeniul fiscal (la sediu, pe email, telefon,
audiențe)
 Servicii oferite contribuabililor prin intermediul portalului ANAF (informare)
 Servicii de depunere a decl arațiilor fiscale prin mijloace electronice de transmitere la
distanță (depunere online)
 Servicii specializate, furnizate pe categorii de contribuabili (asistență pentru
contribuabilii mari, asistență pentru contribuabilii mijlocii, persoane fizice cu ave ri mari)
 Servicii oferite contribuabililor în domeniul vamal.
Obiectivele strategice ale ANAF în domeniul serviciilor acordate contribuabililor sunt:
 Orientarea spre servicii la distanță;
 Extinderea comunicării în relația cu contribuabilii;
 Asigurarea de asistență și îndrumare specializată, pe categorii de contribuabili;
 Îmbunătățirea activităților interne ale structurilor care asigură asistența și îndrumarea
contribuabililor.
Totodată se menționează că va fi introdus un catalog de servicii pentru con tribuabili și standarde
de calitate în domeniul asistenței acestora. ANAF se angajează să revizuie acest catalog de
servicii curente oferite contribuabililor, inclusiv totalitatea publicațiilor realizate de personalul
care oferă asistență contribuabililor, precum și canalele de distribuire existente (ghișee, call –
center, site web, solicitari scrise, etc.).
Prin Ordinul nr. 1.154/2014 privind Procedura de comunicare prin mijloace electronice de
transmitere la distanță între Agenția Națională de Administrare Fiscală și persoanele fizice,
publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 646 din 2.9.2014, se aprobă Procedura de
comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanță între Agenția Națională de
Administrare Fiscală și persoanele fizice, pr evăzută în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin, elaborate cu scopul de creștere a calității de executare a funcțiilor statale, crearea
condițiilor confortabile pentru contribuabili, precum și îmbunătățirea interacțiunii cu organele
fiscale .
Ordinul nr. 1.338/2008 pentru aprobarea Procedurii privind indrumarea si asistența
contribuabililor de către organele fiscale , publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 706 din

65

17.10.2008, cu ulterioare actualizări, determină sfera de cuprindere al activității de indrumare și
asistență a contribuabililor, principalele direcții de organizare ale asistenței contribuabililor, etc.
Tododată este necesar de menționat că organele fiscale pot refuza de a răspunde solicitărilor
contribuabililor, dacă aces tea nu au fost formulate corect, despre acest lucru informând în scris
solicitanții în termen de 5 zile de la primirea solicitării. Inspectorii răspund la acele solicitări care
intră în competența acestora (informează despre impozitele și taxele existente, legislația fiscală,
ordinea de calculare și plată a impozitelor și taxelor, drepturile și obligațiile contribuabilului,
atribuțiilor autorităților fiscale și îndeplinirea declarațiilor fiscale). Cât privește explicarea
prevederilor legislației în vigoare, aceasta intră în competența Ministerului Finanțelor. Limita
între procesul de informare și explicare este mai greu de înțeles de către contribuabil, în schimb
trebuie respectată de către organele fiscale,iar atunci când nu se respectă generează nemulțumir i
în rândul contribuabililor.
Nerespectarea prevederilor legale înseamnă abatere, iar contribuabilul poate face reclamații.
Legea nr. 544/2001 prevede că refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităț
constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat. Dacă după cercetarea
administrativă reclamația se dovedește intemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în
termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public
solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat [56].
În plus, se poate înainta o plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei
rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritor ială se află sediul autorității, iar instanța
poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate
și să plătească daune.
În acest sens, intensificarea controlului asupra acțiunilor ilegale ale angajaților administrației
fiscale, va permite îmbunătățirea situației contribuabililor și schimbarea atitudinii acestora față
de obligațiile sale.
Astăzi în județele României s -a for mat o anumită practică de răspuns la cererile (reclamațiile)
contribuabililor în cazul unor abateri din partea autorităților fiscale. Cele mai răspândite metode
de comunicare sunt:
 Linia fierbinte, unde se primesc plângeri din partea contribuabililor;
 E-maill -urile persoanelor de răspundere (Președinte ANAF, Vicepreședinte, Secretar
General, etc);
 Anchete privind calitatea serviciilor prestate de către autoritatea fiscală, efectuate pe
siteul ANAF, sau la sediile administrațiilor fiscale regionale.

66

Consiliul Național al Intreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România a realizat în perioada:
29 noiembrie – 10 decembrie 2017 o consultare privind problemele pe care le întâmpina
întreprinzătorii în relația cu ANAF, sub forma unui sondaj .
Firmele care au fost chestionate sunt în proporție de 73,3% microintreprinderi și 26,7%
întreprinderi mici.
La întrebarea, „Cum apreciați activitatea ANAF în rel ația cu dvs. în ultimele 12 luni?”, peste
66% din intervievați consideră interacțiunea cu ANAF ca fiind bună, în timp ce 33,3% indică
deficiențe majore în activitatea ANAF din ultimele 12 luni.
La întrebarea, „Ați avut blocări de conturi și executări sili te în ultimele 12 luni?”, 20% au avut
blocări de conturi sau executări silite, în timp ce 80% nu indică astfel de incidente în ultimele 12
luni.
La întrebarea, „Ați depistat rețineri duble/multiple a sumelor din cont pentru aceeași datorie, în
ultimele 12 luni?”, 20% au indicat existența unor rețineri duble/multiple a sumelor din cont
pentru aceași datorie, în timp ce 80% nu au identificat astfel de situații în ultimele 12 luni.
La întrebarea, „Ați avut controale ANAF în ultimele 12 luni ?”, 27% din respo ndenți au fost
supuși unor controale din partea ANAF, în timp ce 73% au declarat că nu au avut nici un control
în ultimele 12 luni.
În ceea ce priveste propunerile întreprinzatorilor cu privire la îmbunătățirea relației cu ANAF,
40% din respondenți au ind icat necesitatea asigurării funcției de îndrumare și informare a
întreprinzătorilor, 27% – eliminarea subiectivismului și a unor interese în activitatea de control,
13% – eliminarea executării duble/multiple pentru aceeași datorie, iar cca. 7% dintre IMM -uri
propun: îmbunatatirea comportamentului funcționarilor cu atribuții de control, reducerea
atribuțiilor ANAF, retragerea statului din economie, și limitarea penalitatilor si dobanzilor in
limite rezonabi le.
Ținând cont de toate tendințele pozitive care au loc în procesul de modernizare al ANAF, este
necesară și în continuare soluționarea sarcinilor ce au drept scop asigurarea unui echilibru
rezonabil al drepturilor contribuabililor și competențele org anelor de control fiscal, precum și
scăderea posibilităților de evaziune fiscală. Insuficient este studiată problema asigurării științifice
și metodice al realizării analizei complexe al activității contribuabililor. Este necesar de a se
majora eficiența f uncționării sistemului fiscal, care depinde nu doar de dezvoltarea sistemului
administrării fiscale și a bazei legislative, ci și de atitudinea conștiincioasă a contribuabililor față
de obligațiile de plată a impozitelor și taxelor. [50,p.71 -74].

67

O bună p arte a contribuabililor efectuează infracțiuni din cauza cunoașterii insuficiente a actelor
normative, interpretarea lor eronată, complexitatea de întocmire a declarațiilor fiscale. În acest
context este necesară continuitatea implementării strategiilor A NAF care vizează informarea
cetățenilor cu privire la reglementările fiscale. În plus, este necesară instruirea continuă a
inspectorilor, în special a celor din serviciile de lucru cu contribuabilii, prin implementarea
noilor tehnologii informaționale în p rocesul de învățământ. Respectarea eticii profesionale,
respectarea relațiilor de corectitudine și imparțialitate cu contribuabilii, acordarea unui spectru
larg de servicii informaționale, va duce la scăderea confruntărilor dintre organelle fiscal și
contr ibuabil, stabilirea relațiilor de respect și binevoitate, fapt ce va contribui la creșterea
nivelului de conformare voluntară la declarare și plată a impozitelor și taxelor.
Ținând cont de cele menționate mai sus, autorul consideră necesar de introdus ter menul ”tehnici
de control fiscal” – un ansamblu al metodelor și tehnicelor (mecanism) de activitate cu
contribuabilii, orientat spre majorarea calității managementului fiscal în țară. Modalitățile de
bază ale îmbunătățirii calității relațiilor dintre orga nele fiscale și contribuabili sunt:
 Implementarea inovațiilor în activitatea de control fiscal;
 Îmbunătățirea condițiilor pentru contribuabili, atunci când vizitează autoritatea fiscală
(eliminarea cozilor, crearea de condiții confortabile în inspecție);
 Atitudine prietenoasă față de contribuabil;
 Îmbunătățirea calității de informare a contribuab ililor;
 Creșterea numărului de activități pentru îmbunătățirea cunoștințelor contribuabililor în
domeniul legislativ;
 Atragerea personalului bine instruit pentru acordarea asistenței contribuabililor vis -a- vis
de problemele apărute;
 Intensificarea controlului cu privire la respectarea normelor de conduită al autorităților
fiscale în ceea ce privește contribuabilii, în conformitate cu legislația în vigoare,
reglementările interne, standardele internationale și naționale;
 Stabilirea u nui sistem de stimulare al activității inspectorilor fiscali.
Relația contribuabililor față de obligațiile lor și structura fiscală, se va schimba doar atunci când
vor simți, în baza acțiunilor concrete ale autorităților fiscal, că toate standardele și le gile care
vizează îmbunătățirea poziției lor, nu sunt doar create, ci și puse în aplicare, și sunt orientate spre
efecte pozitive. Această situație va contribui la îmbunătățirea relațiilor între autoritățile fiscale și
contribuabili, la creșterea colectări i voluntare a impozitelor prin majorarea numărului de
contribuabilii onești și la atestarea calității înalte a administrării fiscale în țară.

68

3.3 Măsuri de implementare a practicilor internaționale
La evaluarea măsurii în care legile și politi cile identificate în această publicație au fost/
necesită a fi armonizate în Republica Moldova, problemele cheie cu privire la impozitarea
directă, impozitarea indirectă și dezvoltarea administrației fiscale a Republicii Moldova sunt
analizate în detaliu. Comentarii și recomandări cu caracter consultativ sunt prezentate pe fiecare
aspect.
În ceea ce privește impozitarea directă , Codul Fiscal al Republicii Moldova este apreciat ca fiind
compatibil, în mare parte, cu cerințele UE, necesitând ajustări doar pe câteva aspecte. Problemele
principale țin de impozitarea persoanelor nerezidente și necesitatea de a prevedea scutiri de la
impozitare prin reținerea la sursă aplicabilă dividendelor remise de sucursalele, cu sediul în
Moldova, companiilor –mame din Statel e Membre ale UE. Unele prevederi ale Codului sunt
considerate, de asemenea, recomandabile în ceea ce privește cooperarea cu Statele Membre ale
UE în domeniul impozitării dobânzilor și asistenței reciproce privind colectările forțate și auditul
și controlul transfrontalier. De asemenea, este recomandabil, în interesul clarității legale și
certitudinii contribuabililor, ca principalele prevederi de procedură generală să fie incluse în
Codul Fiscal. Mai mult decât atât, se consideră important ca să se depună e forturi în vederea
asigurării că, în următorii ani, nu va exista nici o regresie vis -à-vis de Codul de Conduită al UE
în Impozitarea Afacerilor. De asemenea, se subliniază faptul că armonizarea deplină nu este
obligatorie din punct de vedere juridic până l a o eventuală aderare a Moldovei la Uniunea
Europeană. Acest lucru, oricum, nu ar trebui să distragă atenția de la faptul că mișcarea, în mod
constant, în direcția armonizării are alte avantaje. Desfășurarea procesului, pas cu pas, va avea
avantaje politic e, deoarece ar putea fi mai ușor a obține suportul public pentru reforme, în cazul
în care ele sunt conduse pas cu pas. În plus, această abordare poate fi utilă, deoarece ea oferă
posibilitatea de a planifica procesul de implementare a schimbărilor. Mai mu lt decât atât, în
măsura în care este posibil, ținând cont de perioada oarecum dificilă din punct de vedere
economic, Moldova poate semnala disponibilitatea sa pentru reforme prin întreprinderea unor
pași suplimentari spre armonizare, astfel permițând să f ie văzută ca o țară care ar trebui să fie
luată în serios în procesul de integrare în UE și în contextul unei eventuale aderări.
Evaluarea impozitării indirecte scoate în evidență o serie de aspecte problematice referitoare atât
la sistemul TVA din Moldova , cât și la legislația cu privire la accize. În ceea ce privește TVA -ul,
recomandările specifice se axează pe scutiri suplimentare de la TVA existente în Moldova,
sistemul cotei zero, operațiile de restituire a TVA și facturilor, definiția juridică a locul ui de

69

furnizare a serviciilor, combaterea fraudei TVA și îmbunătățirea aplicării TVA. În domeniul
accizelor, problema principală constă în cotele, baza de impozitare pentru unitatea de acciz,
necesitatea unei legislații suplimentare (în special cu privire la momentul apariției obligației
fiscale și depozitare), precum și în tratarea zonelor libere. O abordare pe etape a acestor
probleme este recomandată, axându -se, în primul rând, pe aspectele ce țin de sistemă și doar apoi
pe armonizarea cotelor/cotelor mi nime de impozitare indirectă.
Ținând cont de importanța unei administrații fiscale eficiente și moderne în procesul general de
armonizare a legislației și politicii fiscale, sunt prezentate o serie de recomandări, care, în mare
parte, susțin recomandările recente făcute de alți donatori internaționali și FMI. Una din
recomandările cheie se referă la urgența modernizării până la un nivel de funcționare deplin a
sistemului TI și a proceselor IFS. Reformele necesare continue ale IFS trebuie să fi inițiate cât
mai curând posibil, pentru a îmbunătăți atât starea de lucruri curentă în administrația fiscală, cât
și a pregăti administrația pentru a face față provocărilor europene. În special, ar trebui de
proiectat un nou sistem TI, având în vedere că sistemul ar tr ebui, de asemenea, să fie capabil să
facă față cerințelor UE.
În contextul unei abordări strategice generale a armonizării în domeniul impozitelor, este de
menționat faptul că, deși, din punct de vedere legal, responsabilitatea pentru armonizarea
legislaț iei cu UE cu privire la impozitare este, în principal, a Ministerului Finanțelor, necesitatea
armonizării cu standardele UE nu este încă stabilită în procesul de dezvoltare și de determinare a
politicii fiscale și elaborare a reglementărilor legale. Acest proces creează riscul că se poate
depune mult efort și resurse în procesul de dezvoltare a noii legi care, ulterior, poate să fie
incompatibilă cu normele UE și cerințele acordurilor UE – Moldova. În această privință, se
recomandă ca Ministerul Finanțelor să pregătească o Strategie privind armonizarea legislației
UE pe termen mediu și lung (sau un plan relevant de acțiuni ), pe baza analizei făcute în prezenta
publicație.
Această abordare ar trebui să atragă o atenție specială unei serii de principii de baz ă, în special
stabilității bugetare, recunoașterii necesităților mediului de afaceri, asigurării că sistemul fiscal al
Republicii Moldova rămâne competitiv în ceea ce privește nivelul impozitării directe, finalizării
legislației privind impozitarea indirec tă, ținând cont de normele UE corespunzătoare, precum și
funcționarea eficientă și eficace a sistemelor de impozitare indirectă, continuarea și accelerarea
procesului de modernizare a administrării fiscale din Republica Moldova și consolidarea
cooperării i nternaționale. De asemenea, trebuie de acordat o atenție corespunzătoare oricăror
obligațiuni noi sau actualizate, preluate de Republica Moldova în contextul unui acord viitor de

70

asociere împreună cu realitățile în evoluție privind dezvoltarea economiei in terne – inclusiv
intensitatea și durata actualei recesiuni și recuperări. [51,p.324].
CEJ se implică în litigiile statului membru unde instanțele naționale de judecată referă
problemele legate de legislația UE pentru diferite tipuri de decizii ale CEJ sau contribuții legale.
Aceasta îi permite CEJ să interpreteze Tratatul CE în contextul cazului trimis (și mai general în
unele cazuri) și să evalueze dacă Tratatul sau legislația UE a fost sau poate fi încălcată într -un
caz specific. Deciziile CEJ sunt obliga torii numai pentru cazul prezentat, iar o măsură într -un stat
membru ce contravine legislației UE trebuie să fie exclusă. În același timp, dezvoltarea deciziilor
de către CEJ în multe cazuri formează o culegere de legi de constrângere pe parcursul timpului .
Principiile de bază aplicate de către CEJ sunt:
• Cetățeanul se poate referi în mod direct la legislația UE care trebuie să fie implementată
complet și fără rezerve;
• Legislația UE este superioară legislației naționale;
• Legislația națională a statelor membre este legată de principiile pieței comune și celor patru
libertăți fundamentale de circulație stabilite în Tratatul CE ;
• O restricție a drepturilor de bază ale cetățenilor UE care nu trebuie fie tolerată de serviciul
public cuprinde direct restricția actuală sau potențială;
Referitor la impozitarea directă, decizia judiciară a CEJ nu se poate referi la multe Directive ale
UE, deoarece numărul lor este foarte limitat și, până în anii 1990, nu existau Directive ale UE
vizând impozitarea direc tă. În consecință, instanța de judecată a demonstrat o tendință construită
pe principiile generale ale legislației UE, axate pe un concept al pieței comune și libertățile
garantate de către Tratat fiecărui cetățean, fiecărei persoane juridice, întreprinder e etc.
Deoarece interpretarea CEJ se bazează pe ideea unei piețe comune și a celor patru libertăți,
instanța de judecată a avut de a face cu cazuri unde discriminarea persoanelor sau întreprinderilor
este sau ar putea fi implicată. În al doilea rând, une le cazuri au implicat mai mult de un stat
membru. Astfel, instanța de judecată a luat o poziție esențială în care Tratatul interzice unele
tratamente discriminatoare într -o situație unde persoanele, întreprinderile sau capitalul sunt
diferite, deoarece ace stea sunt dintr -un alt stat membru. Pentru a ilustra importanța rolului
instanței de judecată, următoarele exemple indică efectele pe care unele cazuri principale le -au
avut la dezvoltarea problemelor legate de impozitarea directă și a sistemelor din UE.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

71

Realizarea investigațiilor teoretice, metodologice și aplicative asupra impunerii venitului
persoanelor juridice în domeniul fiscal mi -a permis formularea concluziilor după examinarea a
trei grupe de probleme.
Prima grupă de probleme este dedicată analizei teoretice a administrării fiscale în sistemul de
relații fiscale, inclusiv a problemelor întreținerii economice a administrării fiscale în calitate de
formă de gestiune a impozitelor, evaluarea experienț ei istorice în dezvoltarea administrării
fiscale, principiilor și metodelor administrării fiscale.
În urma celor expuse în cadrul cercetării, constatăm că impozitele constituie prețul specific și de
monopol al serviciilor funcționale a statului, la baza c ărora se află cheltuielile de stat legate de
reproducerea acestora, însă mărimea egală a impozitelor, ca noțiune de preț, se formează prin
influența cererii la impozite și ofertei surselor de achitare al acestora (veniturilor și obiectelor
pentru impozitar e) în cadrul nivelului atins de dezvoltare a economiei.
A doua grupă de probleme este legată de procesul de reglementare în Comunitatea Europeană
a relațiilor fiscale în care, pe măsura ce procesul de integrare se dezvolta, sarcinile politicii
fisca le europene – pentru atingerea scopurilor tratatelor de fondare -se schimba treptat.
În măsura dezvoltării procesului de integrare, sarcinile politicii fiscale, în atingerea scopurilor
tratatelor de fondare, se schimbă treptat. Managementul fiscal integrați onist și reglementările
fiscale europene sunt un instrument eficient de asigurare a stabilității și justiției relațiilor
reglementate doar în baza principiilor proporționalității și subsidiarității.
Sistemul fiscal al statelor -membre UE, indiferent de cl asificarea aleasă, constă din tipuri de
impozite comune pentru state și impozite, care constituie specificul național și există fie în
virtutea tradiției, fie în virtutea specificului economiei țării. Împărțirea impozitelor în directe și
indirecte, central e și locale este cea mai semnificativă pentru clarificarea bazelor juridice ale
sistemelor fiscale ale statelor concrete. Aceasta este legat de faptul că, clasificarea impozitelor în
funcție de obiectul impunerii și modul achitării acordă o imagine mai com pletă despre povara
fiscală, care este pusă pe seama plătitorilor de către stat. Impozitarea egală (în conformitate cu
posibilitățile contribuabilului), echitabilă – aceste și alte principii ale dreptului fiscal și politicii
fiscale se desfășoară mai compl et prin analiza impozitelor directe și indirecte, evidența completă
a cărora determină povara fiscală reală. Cea mai dificilă parte este cea de formare a condițiilor
comune de reglementare, unde posibilele conflicte legate la reglementarea națională și
integrațională reprezintă o problemă de ordin tehnic și nu efectuarea unei alegeri.
A treia grupă de probleme este legată de elaborările metodologiei orientate pentru asigurarea
ulterioară a dezvoltării sistemului managementului fiscal în Republica Mo ldova. În urma celor

72

expuse în cadrul cercetării, constatăm că modernizarea administrației fiscale este o componentă
importantă a programului Guvernului Republicii Moldova pentru reforma economică stipulate în
strategiile de modernizare a organelor fiscale . Modernizarea organelor fiscale din Republica
Moldova se efectuează prin restructurarea sistemului fiscal în direcția transferării accentului de
pe impozitele indirecte, care prevalează în Republica Moldova, în direcția celor directe ce
corespund mai mult relațiilor de piață, ținând cont de caracterul inflaționist și regresiv al
impozitării indirecte. Necesitatea de restructurarea a sistemului moldovenesc de impozite este
condiționată de faptul că, structura lui se deosebește considerabil de structura impo zitelor în
majoritatea țărilor europene.
De asemenea, este necesară examinarea sistemului privind remunerarea muncii și stimularea
angajaților organelor fiscale locale și regionale, conform căruia suma generală de remunerare a
muncii angajatului include în sine o valoare constantă care se compune din salariul de funcție și
adaosuri pentru gradul de calificare, stabilit la nivelul salariului mediu, precum și adaosului
variabil de stimulare în conformitate cu sistemul de evaluare propus pentru stimularea
inspectorilor, orientat spre rezultate calitative.
Generalizând toate cele expuse, trebuie remarcat faptul că, astăzi, eficiența impunerii
venitului persoanelor juridice se apreciază doar după nivelul colectării impozitelor. Se consideră
că nivelul plăților fiscale și operativitatea achitării acesto ra este un indicator de bază ce
caracterizează calitatea funcționării sistemului managementului fiscal. Totodată, celui mai
important indicator – calitatea deservirii contribuabilului – i se acordă atenție insuficientă. În
etapa contemporană de dezvoltare un accent deosebit trebuie să se pună pe protecția drepturilor
contribuabililor. Tentativele repetate de a perfecționa, la nivel legislativ, relațiile dintre organele
fiscale și contribuabili nu se îndeplinesc pe deplin cu asigurarea protecției intereselor ultimilor.
Cu toate că în ultimii ani organele fiscale au adoptat câteva standarde și regulamente care au
scopul de a perfecționa în continuare interacțiunea cu contribuabilii, încrederea ultimilor față de
organele fiscale nu a crescut. Destul de mare est e numărul de contribuabili nemulțumiți de
acțiunile inspectorilor, o mare parte a acestor pretenții fiind justificată. Din această cauză, în teză,
sunt determinate direcțiile principale de sporire a calității relațiilor reciproce dintre organele
fiscale și contribuabili. Perfecționarea managementului fiscal trebuie să se bazeze pe principiul
priorității intereselor contribuabililor, care constau în prestarea de către organele fiscale a
serviciilor calitative în sfera impozitelor și taxelor. Aceasta înseamnă că accentul trebuie pus pe
funcția informațională, care permite sporirea eficienței organizării raporturilor de parteneriat
între contribuabili și organele fiscale.

73

În urma studierii temei abordate în lucrare se pot evidenția o serie de recomandă ri, și anume
crearea unui sistem optim de impunere a venitului persoanelor juridice, care va permite
asigurarea balanței intereselor publice și private în domeniul fiscal. Formarea unui astfel de
sistem depinde de stabilitatea legislației fiscale, precum ș i de determinarea bazei metodice și
legislative de interacțiune ale organelor fiscale și autorităților de reglementare internă;
De asemenea, se evidențiază importanța dezvoltarea tehnologiilor avansate pentru suportul
proceselor cheie al impunerii în baza serviciilor informaționale, care va asigura organizarea
calitativ diferită al muncii angajaților autorităților fiscale. Sistemul modern al administrării
fiscale, trebuie să asigure concomitent creșterea nivelului de colectare a impozitelor și taxelor
pentru asigurarea finanțării totale și în termen a cheltuielilor bugetare; minimizarea costurilor
contribuabililor și crearea condițiilor maximal favorabile la îndeplinirea obligațiilor de plată a
impozitelor și taxelor; respectarea principiului echității pent ru toți agenții economice; micșorarea
cheltuielilor statului pentru realizarea controlului fiscal;
O altă recomandare evidențiată ține de elaborarea sistemului de măsurare a rezultatelor
activității organelor fiscale, care include în sine lista crite riilor eficiențeii activității de control
după trei direcții (calitatea controlului fiscal, calitatea lucrului ce vizează contribuabilii, calitatea
proceselor administraționale în administrația fiscală regională) și modul de aplicare a acestora
pentru anal iza activității de control a organelor fiscale ce va spori rentabilitatea activității de
control a organelor fiscale regionale;
Pedepsirea în formă de suspendare sau necalculare al adaosurilor stimulatoare pentru inspectorii,
care încalcă normele legislaț iei. Pentru aceste scopuri este propusă elaborarea criteriilor pentru
fiecare direcție a subdiviziunii structurale a organului fiscal, precum și întărirea răspunderii
efectuării evaluării calității lucrului executat de direcția concretă sau de grupul ind ependent de
persoane, ceea ce va permite excluderea factorului subiectiv la determinarea punctajului
acumulat de către inspectori conform rezultatelor activității. Totodată, va fi necesară întărirea
obligatorie normativă a sistemului de măsurare prin elab orarea indicațiilor metodologice sau
actelor normative juridice analogice.
BIBLIOGRAFIE
ACTE NORMATIVE
1. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994.
2. Legea privind taxa pe valoarea adăugată, nr. 264 din 8 noiembrie 1994.
3. Legea privind Banca Națională din 21 iulie 1995.
4. Legea privind Fondul Rutier din 2 februarie 1996.

74

5. Legea privind sistemul bugetar și procesul bugetar din 24 mai 1996.
6. Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 -XIII din 24 aprilie 1997.
7. Legea privind aplicarea Titlului I și II ale Codului Fiscal din 24 aprilie 1997.
8. Legea privind tariful vamal din 20 noiembrie 1997.
9. Legea privind aplicarea Titlului III al Codului Fiscal din 17 decembrie 1997.
10. Legea privind patenta de întreprinzător din 15 iulie 1998.
11. Legea privind aplicarea Titlului IV al Codului Fiscal din 16 iunie 2000.
12. Legea privind aplicarea Titlului VI al Codului Fiscal din 16 iunie 2000.
13. Codul Vamal, nr. 1149 -XIV din 20 iulie 2000.
14. Legea privind gospodăriile de fermieri din 3 noiembrie 2000.
15. Legea privind cooperativele de întreprinzători din 12 aprilie 2001.
16. Legea privind aplicarea Titlului V al Codului Fiscal din 26 iulie 2001.
17. Legea privind anumiți agenți economici, nr. 144 -XVI din 27 iunie 2008.
18. Legea privind scutirea de TVA, nr.172 -XVI din 10 iulie 2008.
19. Legea pentru mo dificarea și completarea unor acte legislative, nr. 108 -XVIII din 17
decembrie 2009.
20. Directiva Consiliului 2001/44/CE din 15 iunie 2001 de modificare a Directivei
Consiliului 76/308/ECEE din 15 martie 1976 privind asistența reciprocă în vederea
recuperă rii creanțelor ce țin de anumite încasări, taxe, impozite și alte măsuri OJ L 175
din 28 iunie 2001.
21. Instrucțiunea Nr.3 MINISTERUL FINANȚELOR din 29.01.2001 cu privire la modul de
calculare și achitare a impozitului pe venit de către persoanele ce practic ă activitate de
antreprenoriat
MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI
22. ARMEANIC A., CODREANU A., POPOVICI E. Drept Fiscal, Suport didactic Ciclul I
(Licență). Chisinau. Departamentul Editorial -Poligrafic al ASEM. 2013 ISBN 978 -9975 –
75-645-7.
23. Dobrotă N. Economie politică. București: Economică, 1997. p.592
24. Dwivedi D.N. Macroeconomics. USA: Tata McGraw -Hill Education, 2010. p.603
25. Florescu D., Coman P., Bălașa, G. Fiscalitatea în România: doctrină, reglementare,
jurisprudență. București: All Beck, 2005. p. 648
26. Grigorie N. Lăcriță. Pincipii de politică fiscală. În: Impozite și taxe, 2002, nr. 4, p.17 -22.
27. Kant I. Critica rațiunii practice (Kritik der praktischen Vernunft). Königsberg, 1788.

75

28. Corina Mădălina Haita. București: Editura Publica, 2009. p.487
29. Șaguna D. Drept financiar și fiscal. București: Editura All Beck, 2003. p.624
30. Șaguna D. Drept financiar și fiscal. București: Editura Mihai Eminescu, 2000. p.184
31. Stoica C. Principii și metode de administrare fiscală în economia concurențială. În:
Conferința națională cu participare internațională „Strategii și politici de management în
economia contemporană”, Ediția a III -a, din 28 -29 martie 2014. Chișinău: ASEM,
p.344350
32. Conferenția de dezvoltare socio -economica a societații în conditiile globariz arii din 15 -16
octombrie 2012, Chisinau: ULIM, p.239 -242.
33. Stratulat O. Impozitele: abordări teoretice. Chișinău: Evrica, 2004. p.100
34. Stratulat Oleg. Impozitele directe. Chișinău: Evrica, 2004. p .72
35. Stroe R. Finanțe societăților comerciale. București: E conomică, 2000. p.389
36. Ulian G., Cuzmina O. Administrare fiscal: Curs de lecții. Chișinău: Centrul
EditorialPoligrafic USM, 2007. p.134
37. Vernimment P. Finance d’entreprise, Analyse et gestion. Paris: Dalloz, 4em edition,
1988. p.629.
38. Proudhon P.J. De la justice dans la revolution et dans Peglise. Nouveaux principes de
philosophie pratique ,Tome 1. Paris: Librairie de l'Office de Publicité, 1858. p.544 .

ARTICOLE DIN EDIȚII PERIODICE
39. Stoica C. Colectarea impozitelor și taxelor în proc esul de administrare fiscală a agențiilor
economice din România. În: Revistă științifică Studii Economice, an.7, 2013, nr. 1 -2,
p.184 -194.
40. Cioban N. Controlul financiar: concept, esență și forme de manifestare. În: Legea și
viața”, 2011, nr.7, p.43
41. Cojuhar i, A. Particularitățile finanțelor publice ale Republicii Moldova în contextul
cerințelor „Cartei Europene / A. Cojuhari, T. Manole // Racordarea sistemului financiar la
exigențele integrării europene: conferința internațională: (2004, ASEM). – Chișinău,
2004.- p.20-27
42. Горшков, Д.А. Сбор налогов как инструмент управления реальной экономикой /
Д.А. Горшков // Налоговый вестник, 2012. – № 4. – с. 3-5
43. Musgrave R.A., Musgrave P.B. „Public Finance in Theory and Practice”. – New York:
McGraw -Hill Book Company, 198 4, p.133

76

44. Vostricov D. Aspecte teoretice și practice privind controlul financiar de stat la nivel
micro și macro economic. AUTOREFERAT al tezei de doctor în economie, Chișinău,
2010, p. 3
45. Mejinschi V., Prevenirea și combaterea corupției o prioritate în acti vitatea Guvernului //
Buletin informativ al Guvernului Republicii Moldova, 2006, nr.8, pag 26
46. Valah C. Autoritățile publice supuse controlului financiar parlamentar. În: Revista
Națională de Drept", 2003, nr.4, pag.49
47. Valah C., Controlul financiar asupra a dministrației publice locale. Delimitare de
competențe, Agenda descentralizării în Republica Moldova. Conferință națională (26 -27
februarie 2003). Chișinău: Editura TISH, 2003, pag 25
48. Гаджиев Р. О соотношении прямого и косвенного налогов. Финансы. 2000, № 3, c.
24 – 25
49. Горшков, Д.А. Сбор налогов как инструмент управления реальной экономикой /
Д.А. Горшков // Налоговый вестник, 2012. – № 4. – с. 3-5
50. Конюхова Т., Гармаева М., Горева А., Правовое обеспечение финансового
контроля в Российской Федерации, Право и экономика № 6, 2006, c 64
51. Пискунов, Н.И. Организация работы налоговых органов США / Н.И. Пискунов //
Финансы, 2007. – № 3. с.33
52. Попонова, Н.А. О применении показателеа дохода ( прибыли) в целях налогового
контроля в западных странах / Н.А. Попонова // Финансы, 2014. – № 2 – с. 71 -74
53. Dezvoltarea constituțională a Republicii Moldova la etapa actuală. Materialele
conferinței internaționale științifico -practice din 23 -24 septembrie 2004, Chișinău: F.E. –
P. „Tipografia Centrală”, 2004, pag 324
Siteruri WEB
54. https://conspecte.com/Contabilitate -financiara/continutul -si-structura -veniturilor.html
accesat la 01.04.2018
55. https://www.bizlaw.md/2018/03/06/impozitul -pe-venit -ce-trebuie -sa-stie-agentii –
economici -persoanele -din-justitie -si-ong-urile/
56. http://www.fisc.md/
57. http://www.fisc.md/PlanuriPrograme.aspx?file=8946
58. https://gov.md/ro
59. http://justice.md/
60. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Strategia_ANAF_20032017.pdf

77

78

ADNOTARE
la teza de master cu tema
ANALIZA IMPUNERII VENITULUI PERSOANELOR JURIDICE,
Chișinău, 2018

Teza de master elaborată de Guzun Rodica este perfectată pe pagini formatul A4 și cuprinde
introducere, trei capitole, nouă paragrafe, concluzii și recomandări, bibliografie cu 54 titluri, 2
anexe, 92 pagini text de bază.
În te ză au fost utilizate cuvinte -cheie, cum ar fi: impunere, venit, persoana juridică, cod
fiscal (etc.).
Scopul și obiectivele tezei constău în studierea esenței și a mecanismului de funcționare a
impunerii venitului persoanei juridice, exercitat în Republica Moldova.
În scopul analizei eficiente a problemei expuse în alineatul anterior, s -a propus dezvoltarea
argumentativă a următoarelor obiective, și anume:
 de a analiza din punct de vedere conceptual termenul și procedura de impunere;
 de a prezenta cadrul normativ privind impunerea venitului persoanelor juridice;
 de a enumera sistemul organel or competente în eprocedura impunerii;
 de a caracteriza principiile de organizare a impunerii venitului asupra persoanelor
juridice;
 de a analiza pe deplin procedura de impunere a venitului asupra persoanelor juridice;
 de a argumenta perspectivele perfecți onării sistemului de impunere.
Noutatea și originalitatea științifică a lucrării este dovedită de conținutul acesteia care este
împregnat de multiple interpretări, opinii și viziuni proprii, deseori diferite de cele oferite de
doctrină în analiza p roblematicii impunerii venitului aupra persoanelor juridice.
Semnificația și valoarea lucrarii este reprezentată de rezultatele investigațiilor care vor fi
benefice dezvoltării continue a științei dreptului fiscal și, în special, vor contribui la a mplificarea
și aprofundarea cunoștințelor teoretice privind impunerea venitului persoanelor juridice, precum
și a locului și rolului organelor abilitate în realizarea impunerii.

79

SUMMARY
to master thesis on subject
THE ANALYSIS OF IMPUNICATION OF THE INCOME OF LEGAL
PERSONS, Chișinău, 2018
This master thesis is made on pages A4 format and includes introduction, three chapters, nine
paragraphs, conclusions and recommendations, bibliography with 54 titles, 2 annexes, 92 basic
text pages.
Key word s that were used in the thesis are, for example: taxation, income, legal person, tax
code (etc.).
The purpose and objectives of the thesis are to study the essence and mechanism of
functioning of the income taxation of the legal person exercised in t he Republic of Moldova.
For the purpose of effectively analyzing the problem outlined in the previous paragraph, we
have proposed the development of the following objectives, namely:
 to conceptually examine the term and the taxation procedure;
 to present the normative framework on taxation of the income of legal persons;
 to list the system of competent bodies in the process of taxation;
 to characterize the principles of organizing the taxation of income on legal persons;
 to fully analyze the proced ure for taxation of income on legal persons;
 to argue the prospects for improving the taxation system.
The novelty and scientific originality of the work is evidenced by its content, which is
impregnated by its many interpretations, opinions and vi sions, often different from those offered
by doctrine in the analysis of the issue of taxation of income over legal entities.
Significance and value – The results of the investigations will be beneficial to the continuous
development of the science of tax law and, in particular, will contribute to the amplification and
deepening of the theoretical knowledge of taxation of the income of legal persons as well as of
the place and role of the bodies empowered to carry out the taxation.

Tabel 1.1

80

Determinarea venitului impozabil și a impozitului pe venit pentru agenții economici
SRL „X” în anul 2017 a realizat următoarele venituri:
Indicatori Suma, mii lei
Venit din vînzarea mărfurilor
Venit din prestarea serviciilor 10460,0
830,0
Alte venituri operaționale,
Inclusiv din darea în chirie a patrimoniului 265,0
240,0
Dividende de la agenți economici rezidenți
Venit din vinzarea terenului de pamint
Venit din vinzarea actiunilor 148,0
430,0
550,0
Venituri financiare,
Inclusiv:
Diferențe pozitive de curs valutar
Dobînzi de la depunerile bancare cu termen de 48 luni
Dobinzi de la valorile mobiliare de stat 470,0
202,0
214,0
54,0
Sursa: elaborat de autor

Tabel 1.2
Probleme majore și direcțiile de bază ale modernizării managementului fiscal în
România și Republica Moldova

81

Probleme majore Direcțiile de modernizare Efecte obținute
1. Nerespectarea termenelor de
colectare depilină a impozitelor
și taxelor.
2.Abilități limitate ale
personalului care activează în
domeniul fiscal
3.Insuficiența dialogului
public -privat în domeniul
politicilor fiscale 1.Intensificarea disciplinei
fiscale.
2.Creșterea eficienței
activității organelor fiscale
3.Optimizarea metodelor
de activitate cu persoanele
juridice
4.Creșterea alificării
angajaților instituțiilor
fiscale 1.Majorarea contribuțiilor în bugetul
de stat de la colectarea impozitelor și
taxelor de la persoanele juridice
2.Reducerea cheltuielilor
administrative.
3.Reducerea cheltuielilor pentru
controlul asupra respectării legi slației
fiscale.
4.Reducerea numărului angajaților din
instituțiile fiscale, simplificarea
procedurilor fiscale.
5. Transparență și cooperare cu
mediul de afaceri și
contribuabili
Sursa: Elaborat de autor în baza Strategiei Agenției Naționale de Administrare Fiscală a
Romaniei
Tabelul 1. 3
Zone de risc de non -conformare, %
Indicatori Medie Agricult ura Industrie Constru cții Transp ort Comerț Servicii
Nu sunt la zi cu
plata impozitilor 18 13 13 26 13 17 17
Nu au plătit la
timp impozitile
in ultimii 2 ani 40 38 41 54 44 39 35
De acord cu
eventuale
„portițe” de
evitare a plăților
din sistem 55 56 54 52 67 54 46
Plătesc
impozitele în rate 32 44 28 39 46 31 27

82

Datorează plata
dobânzilor
aferente
neconformării 19 19 17 29 21 18 17
Procent
cumulativ 164 170 153 200 191 159 142
Baze 763 32 96 90 61 296 188
Sursa: Elaborat de autor în baza sondajului PFA cu privire la zonele de risc

Fig. 1.1
Situația financiară PFA în 2017

Dificila Buna
Sursa: Elaborat de autor în baza sondajului PFA

Fig 1.2 2 54
36
8 0 10 20 30 40 50 60
Foarte
buna Buna Dificila Foarte
dificila Dificila Buna

83

Organizația actuală a IFPS

Tabel 1.4
Argumente pro și contra unui sistem de impozitare directă mai armonizat în cadrul UE
Serviciul Fiscal de
Stat

84

Argumente în favoarea unei armonizări mai avansate Argumente împotriva unei armonizări
mai avansate
UE este constituită pe principiile de coeziune (strânsă
cooperare și solidaritatea între statele membre) și de
convergență (a se vedea Tratatul CE Articolele 2, 3 și 159).
Această idee este susținută de eforturile de a dezvolta zonele
cel mai puțin dezvoltate prin intermediul fondurilor de
dezvoltare regională.
UE este constituită pe dezvoltarea unei piețe comune, pe care
întreprinderile pot concura, nu pe concurența dintre țări.
Legislația privind ajutoarele de stat interzice guvernelor să
întreprindă acțiuni specifice excesive pentru a susține
industriile sale, dar sistemele fiscale naționale care
concurează pot avea acest efect.
Ratele joase ale impozitului pe dividende și dobânzi
ademenește capitalul din țările mai mari orientate pe
producție spre locuri cu rate scăzute.
Aceste „paradisuri fiscale” sunt adesea legate de lipsa de
transparență protejată de legile bancare stricte care în mare
măsură apără secretul bancar.
Există de multe ori o lipsă de cooperare cu autoritățile fiscale
din alte state membre.
În unele țări există proceduri fiscale, care oferă avantaje
fiscale companiilor, fără nici un motiv justificat. Aceste țări
apoi atrag oportunități de afaceri pentru a reamplasa, în
special în sectorul serviciilor, funcționarea oficiului central al
marilor companii și holdingurilor. Aceste măsuri sunt de
multe ori neloiale și nu sunt în conformitate cu tratatele UE.
Măsurile de concurență fiscală, care reduc baza pent ru
impozitarea directă în alte țări mai mari, forțează aceste țări Tratatele nu prevăd nici o autorizație mai
largă a UE de a reglementa sistemul de
impozitare directă.
Armonizare în continuare a impozitelor
directe ar produce un sistem ineficient, cu
rate de impozitare ridicate.
Concurența fiscală fo rțează guvernele să -și
perfecționeze sistemele.
Concurența instituțiilor și sistemelor poate
fi dezirabilă în mod inerent.
Concurența fiscală previne escaladarea
nelimitată a impozitelor și acest lucru
limitează rolul statului, ceea ce este bun
pentru economiile de piață.
Într-o oarecare măsură, există o nevoie să
se decidă cu privire la unele limitări și să se
convină asupra unor norme de impozitare a
venitului din capital pentru cetățenii altor
state membre.
Nu este nevoie de a adapta economiile din
cadrul UE la situația reală într -o lume
globalizată.
UE trebuie să devină mai competitivă
pentru a asigura viabilitatea sa ec onomică.
Economia de piață nu are alternativă.

85

să mărească povara impozitului pe venit, în special pe piața
muncii. În consecință, concurența nelimitată fiscală nu poate
fi acceptată de către aceste țări și nu este justificată din punct
de vedere social.

Tabel 1.5
Dinamica cotelor impozitului pe venit aplicate agenților economici
1998 1999 –
2001 2002 2003 2004 2005 2006 –
2007 2008 –
2011 2012 –
2018
32% 28% 25% 22% 20% 18% 15% 0% 12%

Fig 1.3
Structura impozitelor si taxelor pe anii 2016 -2017

Sursa: Raportul privind executarea buetului de stat pe anul 2017
http://mf.gov.md/ro/co ntent/raport -privind -executarea -bugetului -de-stat-la-situa%C8%9Bia –
din-31-decembrie -2017