Taxe Si Impozite la Bugetul Local

LUCRARE DE LICENȚĂ

TAXE SI IMPOZITE LA BUGETUL LOCAL

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1

Organizarea și funcționarea Primăriei municipiului Baia Mare.

1.1. Cadrul organizatoric al Primăriei Municipiului Baia Mare.

I.B. Serviciul investiții și control investiții

1.2. Direcția economică din cadrul primăriei municipiului Baia Mare.

1.2.1. Serviciul de stabilire, încasare, urmărire și executare silită persoane fizice și juridice.

1.2.2. Serviciul buget-contabilitate (control financiar intern)

1.2.3. Serviciul concesionări, închirieri, vânzări și respectarea disciplinei contractuale.

1.3 Descentralizarea și autonomia locală

CAPITOLUL II

VENITURILE BUGETELOR LOCALE ȘI GESTIONAREA LOR

2.1. Structura veniturilor bugetelor locale

2.2 Impozitul și rolul lui

2.3. Caracteristicile taxelor.

2.4. Categoriile de impozite și taxe în țările UE.

2.5. Cadrul legislativ de reglementare a impozitelor și taxelor locale în România.

2.6. Conducerea contabilității veniturilor bugetului local.

Restituirea sumelor încasate în plus 28

DIRECTOR DIRECȚIA ECONOMICĂ

2.7. Etapele parcurse în procesul de colectare a impozitelor și taxelor locale.

2.8Proceduri de colectare a impozitelor și taxelor bugetului local.

CAPITOLUL III 36

SISTEMUL INFORMAȚIONAL PRIVIND IMPOZITELE ȘI TAXELE

3.1 Prezentarea generală a impozitelor și taxelor

3.2Impozitele și taxele locale

Caracteristicile impozitelor și taxelor locale

2. Stabilirea

Procedura de luare în debit

Procedura de declarare și stabilire a impozitului și taxei pe teren

Procedura de luare în debit

Procedura de declarare și stabilire a impozitului

Nr.

Tipul mijlocului de transport

Nivel de taxă an 2007

1

Autoturisme cu capacitate cilindrică de până la 2.000 cmc inclusiv

2

Autoturisme cu capacitate cilindrică de peste 2.000 cmc

3

Autobuze, autocare, microbuze

4

Autovehicule de până la 12 tone inclusiv

5

Tractoare înmatriculate

6

Motociclete, motorete și scutere

Pentru atașe taxa anuală se stabilește la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete și scutere.

Procedura de luare în debit

Procedura de declarare și stabilire a taxei asupra mijloacelor de transport

Procedura de luare în debit

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Biliografie

INTRODUCERE

Viața curentă a oamenilor presupune satisfacerea atât a nevoilor individuale procurate prin mecanismul pieței ( hrană, îmbrăcăminte, adăpost) cât ți a nevoilor sociale care sunt furnizate de autoritățile publice pe seama unor activități vizând asigurarea apărării naționale, ordinea publică, protecție socială, menținerea echilibrului ecologic, asistență sanitară , educație etc.

Finanțele publice constituie o componentă de mare importanță a vieții social-economice a fiecărei țări, iar impactul lor asupra economiei naționale are conotații atât în proporțiile redudistribuirii PIB cât și modul concret de realizare a acestui proces.

În societatea contemporană, în condițiile revoluției tehnico-științifice răspunderea socială a omului primește o semnificație deosebită. Răspunderea socială se referă la comportamentul pe care îl aleg membrii societății din multiple variante posibile în cadrul determinismului social. Acesta presupune o atitudine conștientă într-un comportament care corespunde cerințelor, necesităților sociale obiective, atitudine ce rezultă dintr-o hotărâre , act de conștiință și voință a individului.

Problemele fiscale joacă un rol esențial în economia de piață. În acest context, impozitul constituie un instrument cu caracter istoric și cu implicații asupra sferei economico-sociale, fiind întotdeauna un mijloc tradițional de consituire a veniturilor statului.

Descentralizarea serviciilor publice și promovarea principiului autonomiei locale în administrarea teritoriului țării au determinat transferarea tuturor atribuțiilor și obligațiilor de stabilire, urmărire, încasare și control a impozitelor locale de la administrațiilor locale. Acest proces, produs în baza legii administrației publice locale, legii finanțelor publice locale și a Hotărârii de Guvern nr. 333/1999, a dus la creșterea responsabilității consiliilor locale în asigurarea resurselor financiare prin creșterea ponderii veniturilor proprii în total venituri administrate prin bugetul de venituri și cheltuieli.

Crearea sistemului de gestiune a finanțelor publice locale și organizarea activității fiscale pe principiile descentralizării și autonomiei financiare constituie problema aflată în centrul atenției administrațiilor locale din România.

Din punct de vedere al autonomiei financiare a consiliilor locale, impozitele și taxele locale devin din ce în ce mai importante ca surse de venituri, întrucât diminuează mult dependența autorităților centrale de bugetul de stat.

Politica fiscală a jucat întotdeauna un rol important în realizarea programelor economice și sociale.Ansamblul reglementărilor referitoare la contribuabili, impozite și taxe și modalitățile de plată reprezintă sistemul fiscal.

În prezent, pentru România problemele fiscalității, a presiunii fiscale, a structurii fiscalității, a metodelor de stabilire și de percepere a veniturilor etc. au o importanță deosebită având în vedere existența: unui sistem fiscal încă nepus la punct și a unei legislații fiscale incoerentă, instabilă, cu multe lacune și ambiguități; unui grad redus de colectare a veniturilor; unei indiscipline financiare și a unui câmp larg de evaziune fiscală, fraudă fiscală și corupție.

Capitolul 1

Organizarea și funcționarea Primăriei municipiului Baia Mare.

1.1. Cadrul organizatoric al Primăriei Municipiului Baia Mare.

Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale, reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea, respectiv funcționarea autorităților administrației publice locale.

Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale și descentralizării serviciilor publice. Autonomia locală privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin municipiului.

În scopul asigurării autonomiei locale, autoritățile administrației publice locale au dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe locale, să elaboreze și să aprobe bugetele de venituri și cheltuieli ale comunelor, orașelor și județelor, în condițiile legii.

Primarul, viceprimarii, secretarul municipiului, împreună cu aparatul propriu al Consiliului local municipal și Serviciile publice de deservire constituie Primăria Municipiului, instituție publică cu activitate permanentă, care asigură ducerea la îndeplinire a prevederilor Constituției, a legilor țării, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor Guvernului, a actelor emise de ministere și alte autorități a administrației publice centrale, a hotărârilor Consiliului județean, ale Consiliului local și soluționează problemele curente ale colectivității și asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Primarul este autoritatea executivă a administrației publice prin care se realizează autonomia locală în municipiu,Conform Legii nr.215/2001, a administrației publice locale, și a Ordonanței de Urgență nr.45/2003, privind finanțele publice locale, asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției și ale legilor țării, ale decretelor Președintelui României, ale hotărârilor Guvernului, ale actelor emise de ministere și alte autorități ale administrației publice centrale, ale hotărârilor Consiliului Județean și asigură executarea hotărârilor Consiliului local municipal.

Primarul exercită funcția de ordonator principal de credite.

Viceprimarii sunt aleși de Consiliul local municipal și exercită atribuții delegate în numele primarului, prin dispoziția primarului.

Secretarul municipiului Baia Mare este funcționar public cu funcție publică de conducere, este subordonat primarului, se bucură de stabilitate în funcție și îndeplinește atribuții încredințate de către Consiliul local municipal sau de către primar.

Aparatul propriu al Consiliului local municipal cuprinde funcționarii publici și personalul contractual din direcții, servicii, birouri și compartimente, prevăzute în organigramă și în prezentul regulament. Acesta, împreună cu serviciile publice de deservire și salariații acestora, constituie Primăria. El își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile legii, a hotărârilor Guvernului și ale Consiliului local municipal.

Structura organizatorică a aparatului propriu al Consiliului local municipal

Baia Mare, direcțiilor, serviciilor, birourilor și compartimentelor cuprinde:

I. PRIMAR

I.A. Serviciul audit și corp control primar

I.B. Serviciul investiții și control investiții

I.1. Direcția strategie, comunicare și resurse umane

I.2.Direcția economică

I.3. Arhitect șef

II.1 Direcția activități sociale, culturale și patrimoniale

III.1. Direcția tehnică, urbanism și administrarea patrimoniului

IV.1. Direcția juridică, contencios administrativ și administrație publică

Atribuțiile direcțiilor, serviciilor, birourilor și compartimentelor aparatului propriu al Consiliului local sunt încredințate de către primar.

1.2. Direcția economică din cadrul primăriei municipiului Baia Mare.

Direcția Economică stabilește măsurile necesare și soluțiile legale pentru buna administrare, întrebuințare și executare a bugetului local, prin compartimentele de specialitate, propune pentru aprobare Consiliului local municipal, în urma analizelor efectuate pe baza unor studii de eficiență, virările de credite și soluții pentru utilizarea fondurilor din rezerva bugetară.Direcția Economică este compusă din următoarele servicii de specialitate:

1.2.1. Serviciul de stabilire, încasare, urmărire și executare silită persoane fizice și juridice.

În cadrul acestui serviciu se realizează constatarea și stabilirea impozitelor și taxelor locale, datorate de persoanele fizice și persoanele juridice.

Întocmește borderourile de debite și scăderi și urmărește operarea lor.

Personalul din cadrul acestui serviciu are următoarele atribuții:

1.Verifică, periodic, persoanele fizice și persoanele juridice aflate în evidență ca deținătoare de bunuri sau venituri supuse impozitelor și taxelor locale și a altor impozite sau taxe ce constituie venit al bugetului local, în legătură cu sinceritatea declarațiilor făcute, cu modificările intervenite operând, după caz, diferențele față de impunerile inițiale și ia măsuri pentru încasarea acestora la termen.

2.Urmărește, în vederea încasării, taxele și chiriile, contractele de închiriere a terenurilor aparținând domeniului public pentru amplasarea de chioșcuri, tonete, rulote, contracte de închiriere, care au fost încheiate cu persoane fizice, asociații familiale și persoane juridice.

3.Urmărește și răspunde de achitarea, de către persoanele fizice și persoane juridice, a taxelor pentru ocuparea legală a terenului aparținând domeniului public prin verificarea pentru fiecare caz în parte a documentelor primare doveditoare.

4.Aplică sancțiunile prevăzute de actele normative tuturor contribuabililor care încalcă legislația fiscală și ia măsurile ce se impun pentru înlăturarea deficiențelor constatate.

5.Verifică modul în care agenții economici persoane juridice, calculează și virează la termenele legale sumele cuvenite bugetului local, cu titlu de impozite și taxe.

6.Execută, pe raza municipiului Baia Mare activitatea de urmărire silită a bunurilor și veniturilor persoanelor juridice și fizice pentru realizarea impozitelor și taxelor locale neachitate în termen a creanțelor bănești ale bugetului local.

7.Verifică respectarea condițiilor de înființare a popririlor pe veniturile realizate de debitorii bugetului local, urmărește respectarea popririlor înființate de către terțciență, virările de credite și soluții pentru utilizarea fondurilor din rezerva bugetară.Direcția Economică este compusă din următoarele servicii de specialitate:

1.2.1. Serviciul de stabilire, încasare, urmărire și executare silită persoane fizice și juridice.

În cadrul acestui serviciu se realizează constatarea și stabilirea impozitelor și taxelor locale, datorate de persoanele fizice și persoanele juridice.

Întocmește borderourile de debite și scăderi și urmărește operarea lor.

Personalul din cadrul acestui serviciu are următoarele atribuții:

1.Verifică, periodic, persoanele fizice și persoanele juridice aflate în evidență ca deținătoare de bunuri sau venituri supuse impozitelor și taxelor locale și a altor impozite sau taxe ce constituie venit al bugetului local, în legătură cu sinceritatea declarațiilor făcute, cu modificările intervenite operând, după caz, diferențele față de impunerile inițiale și ia măsuri pentru încasarea acestora la termen.

2.Urmărește, în vederea încasării, taxele și chiriile, contractele de închiriere a terenurilor aparținând domeniului public pentru amplasarea de chioșcuri, tonete, rulote, contracte de închiriere, care au fost încheiate cu persoane fizice, asociații familiale și persoane juridice.

3.Urmărește și răspunde de achitarea, de către persoanele fizice și persoane juridice, a taxelor pentru ocuparea legală a terenului aparținând domeniului public prin verificarea pentru fiecare caz în parte a documentelor primare doveditoare.

4.Aplică sancțiunile prevăzute de actele normative tuturor contribuabililor care încalcă legislația fiscală și ia măsurile ce se impun pentru înlăturarea deficiențelor constatate.

5.Verifică modul în care agenții economici persoane juridice, calculează și virează la termenele legale sumele cuvenite bugetului local, cu titlu de impozite și taxe.

6.Execută, pe raza municipiului Baia Mare activitatea de urmărire silită a bunurilor și veniturilor persoanelor juridice și fizice pentru realizarea impozitelor și taxelor locale neachitate în termen a creanțelor bănești ale bugetului local.

7.Verifică respectarea condițiilor de înființare a popririlor pe veniturile realizate de debitorii bugetului local, urmărește respectarea popririlor înființate de către terți popriți și stabilește, după caz, măsurile legale pentru executarea acestora.

8.Urmărește întocmirea și depunerea în termenele prevăzute de lege a declarațiilor de impunere de către persoanele fizice și persoane juridice.

9.Asigură gestionarea documentelor referitoare la impunerea fiecărui contribuabil

1.2.2. Serviciul buget-contabilitate (control financiar intern).

Acest serviciu asigră elaborarea și execuția bugetului local și realizează evidența contabilă la nivelul Primăriei Municipiului Baia Mare în conformitate cu prevederile legale în vigoare, răspunde de:

1.Fundamentează și întocmește anual, la termenele prevăzute de lege, a proiectului bugetului local al municipiului Baia Mare, asigurând prezentarea tuturor documentelor necesare ordonatorului principal de credite și Consiliului local municipal, în vederea aprobării bugetului anual; inclusiv dimensionarea veniturilor proprii pe capitole ale bugetului localpe capitole și subcapitole.

2.În cursul anului urmărește permanent realizarea bugetului local stabilind măsurile necesare și soluțiile legale pentru buna administrare, întrebuințare și executare a acestuia, cu respectarea disciplinei financiare.

3.Până la data de 31 mai a anului următor întocmește contul de încheiere a exercițiului bugetar și îl supune aprobării Consiliului local municipal, prin șefii ierarhici.

4.În cursul anului face propuneri de modificare a bugetului local, repartizarea pe trimestre, utilizarea fondului de rezervă și, dacă este cazul, realizează studiile necesare și supune aprobării Consiliului local municipal împrumuturile ce trebuie efectuate pentru realizarea unor acțiuni și lucrări publice, urmărind respectarea formelor legale pentru fundamentare, contractare, garantare și rambursare a acestora.

5.Întocmește lunar contul de execuție a veniturilor și cheltuielilor bugetare.

6.Ține contabilitatea mijloacelor fixe și evidența operativă la locurile de folosire, astfel încât să răspundă cerințelor privind asigurarea controlului gestiunii mijloacelor fixe;

7.Ține contabilitatea materialelor și obiectelor de inventar – contabilitatea sintetică a valorilor materiale se ține valoric cu ajutorul conturilor sintetice; contabilitatea analitică a materialelor și obiectelor de inventar se ține cantitativ și valoric;

8.contabilitatea mijloacelor bănești și contabilitatea deconturilor ;

9.contabilitatea cheltuielilor – se organizează pe clasificația bugetară (capitole, articole, paragrafe, alineate, precum și contabilitatea veniturilor bugetului local.

1.2.3. Serviciul concesionări, închirieri, vânzări și respectarea disciplinei contractuale.

Acest serviciu (în baza hotărârilor Consiliului local municipal, în colaborare cu unitățile specializate întocmesc documentele necesare) inițiază licitațiile pentru închirierea, concesionarea sau înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul municipiului și la licitațiile publice pentru astfel de situații.

De asemenea, în cadrul acestui serviciu se întocmesc, în baza proceselor verbale de licitație, contractele de concesionare și închiriere de bunuri în colaborare cu Serviciul juridic contencios.Acest serviciu ține evidența, asigură respectarea termenelor și realizarea lor în condițiile legii, privind plata și termenele de plată cu excepția urmăririi și efectuării plății.

Funcționarii fac propuneri de soluționare a problemelor legate de executarea unor lucrări, procurări de bunuri, darea în folosință sau concesionarea unor terenuri, în care scop:

-fac parte din comisiile de licitare a diferitelor lucrări, de analiză a ofertelor;

-întocmesc documentațiile necesare pentru licitație în colaborare cu compartimentele de specialitate din cadrul Primăriei;

-participă efectiv la desfășurarea licitațiilor;

-fac parte din secretariatul comisiei pentru licitație;

-rezolvă toate formalitățile și actele necesare după adjudecare.

Cererile de ofertă pentru executarea de lucrări și procurări de bunuri sunt întocmite în cadrul acestui serviciu și tot aici se fac propuneri pentru încheierea contractelor economice împreună cu serviciile de specialitate.

1.3 Descentralizarea și autonomia locală

Bugetele locale sunt definite în legea nr. 10/1991 ca fiind “ bugetele unităților administrativ –teritoriale care au personalitate juridică “ adică reprezintă totalitatea resurselor financiare de care dispune administrația publică locală, fiind utilizat pentru rezolvarea problemelor comunităților respective. Bugetele locale sunt stabilite de fiecare consiliu local în conduții de autonomie locală. În literatura de specialitate , unul dintre conceptele importante este acela de parteneriat social ( atât interinstituțional , cât și cu cetățenii ca membri ai comunității) “Parteneriatul social reprezintă o formă de dialog social și o relație de colaborare între mai mulți actori sociali la realizarea unor acțiuni , programe , politici sociale, la nivel național, regional sau local.”

Parteneriatul social poate fi o opțiune a comunității locale, dar poate fi și o măsură promovată de la nivel central pentru dinamizarea activității locale și a participării comunitare. Această măsură nu este însă întotdeauna eficientă, mai ales în condițiile în care vine în contradicție cu ostructură deja existentă și funcțională a parteneriatului local. În condițiile în care la nivel local s-au stabilit niște reguli respectate de actorii sociali implicați, reglementările venite de la nivel național le pot schimba și, astfel, ineficientiza aceste raporturi de parteneriat care până la momentul respectiv funcționau fără nici o problemă. Este vorba practic de o intervenție asupra unor reguli funcționale fără o cunoaștere detaliată a condițiilor , ceea ce poate conduce la o lipsă de eficieță.

Intenția de parteneriat social este intens promovată în condițiile în care se urmărește o descentralizare a serviciilor și a activității administrative, delegarea unor responsabilități de la nivel central la nivel local. Se urmărește astfel o mai mare participare a cetățenilor la viața comunității și la deciziile care afectează respectiva comunitate, dar și o resposabilitate a acestora . Astfel ei participă la luarea deciziilor și la implementarea acestora. Totodată cetățenii au rolul de a furniza autorităților informații cu privire la prioritățile existente la nivel local și pot avea un cuvât de spus în rezolvarea unor probleme care privesc comunitatea. Procesul de delegare a resposabilităților dinspre autoritățile centrale către cele locale este cunoscut in literatură sub denumirea de descentralizare.

Descentralizarea este un fenomen întâlnit la nivel mondial în ultimile două decenii. Intreaga Europă a intrat într-un proces de reformă încercându-se găsirea de soluții noi la problemele cu care se confruntă societatea. În Europa Centrală și de Est procesul de descentralizare marchează o opțiune a acestora în încercarea de reorganizare a statului, de trecere de la un sistem centralizat la o economie de piață. Deși acesta este în primul rând o decizie politică ea are consecințe în plan economic și social. Opțiunea pentru descentralizare nu poate fi catalogată ca fiind bună în sine deoarece este foarte important modul în care se construiește și de implementează programele care au ca țel realizarea acestui proces. Există desigur atât beneficii, cât și dificultăți ale acestui proces de descentralizare. “ Descentralizarea reprezintă un fenomen complex care implică , de obicei, transferul prerogativelor și/ sau resurselor financiare de la un nivel superior al administrației publice la unul inferior care merge de la simpla dispersare a responsabilităților guvernului care este transmisă organelor regionale ale acestuia- descentralizarea – până la privatizarea totală”

Pentru statele postcomuniste descentralizarea este o opțiune viabilă , care poate conduce la o mai bună furnizare a serviciilor sociale și la eficientizarea activității economice. Desigur în sfera socială această opțiune s-a dovedit eficientă printr-o mai bună distribuire și țintire a beneficiilor sociale.

Având în vedere faptul că principiul de baza este acela al subsidiarității, autoritățile locale pot fi mai eficiente în furnizarea serviciilor sociale , acestea fiind cel mai aproape de beneficiarii acestora. În plus , descentralizarea poate permite actorilor sociali să se organizeze în diverse parteneriate pentru mai buna soluționare a problemelor apărute la nivel local.

Există însă și o serie de aspecte negative . Unul dintre acestea ar fi pericolul monopolizării resurselor de către elitele locale. Alte aspecte problematice ar fi legate de programele de descentralizare și furnizare a bunastării sociale, precum și de capacitatea

autorităților locale de a –și asuma noile responsabilități și de a le face față din punct de

vedere managerial, instituțional, financiar. Dacă aceste programe nu sunt adaptate specificului local ele se pot dovedi ineficiente , iar beneficiarii nu vor resimți o îmbunătățire a condițiilor de viață.

Dincolo de aspectele negative, descentralizarea s-a dovedit a fi un principiu funcțional și, în măsura în care programele de descentralizare sunt corect realizate încă de la început acestea își pot dovedi eficiența în ce privește furnizarea bunăstării sociale.

Activitatea administrației publice locale este reglementată prin Legea nr. 215/2001” Legea Administrației Publice Locale”. Acest act legislativ modifică legea precedentă și elimină o parte din neajunsurile acesteia. Astfel , în noua lege se precizează că autoritățile centrale nu pot delega responsabilități la nivel local fără a exista și sursele de finanțare corespunzătoare pentru noile programe sau responsabilități . Legea afirmă că activitatea autorităților publice locale se bazează pe principiul descentralizării li autonomiei locale. " Autonomia privește atât organizarea și funcționarea administrației publice , cât și gestionarea , sub propria responsabilitate a intereselor colectivităților pe care le reprezintă” Consiliul local este autoritatea decizională, iar primarul este autoritatea executivă. Se poate observa astfel că responsabilitatea pentru anumite decizii revine mai degrabă Consiliilor Locale și nu Primarilor.

Autonomia este administrativă și financiară . Consiliul local este cel care construiește bugetul de venitul și cheltuieli și are dreptul să perceapă impozite și taxe locale. O problemă care apare este cea a comunității sărace. Autoritățile locale trebuie să ia în calcul la momentul stabilirii taxelor și impozitelor și capacitatea cetățenilor de a le suporta. Problema comunităților sărace este că există posibilitatea ca veniturile la bugetul local să fie foarte mici, bazate în principal pe transferuri guvernamentale din cauza incapacității cetățenilor de a participa prin taxe și impozite la constituirea bugetului local.

Legea 189/1998 privind finanțele publice locale definește termenii cu care se operează ,precizează care sunt normele pentru care alcătuirea bugetelor locale elimină o serie de aspecte care scăpaseră reglementărilor anterioare dintre care cea mai importantă este aceea referitoare la precizarea surselor de finanțare pentru diferite servicii care sunt în sarcina autoritățile locale ( ajutorul social) .

“ Trecerea de către Guvern , în administrarea și finanțarea autorităților administrației publice locale , a unor cheltuieli publice ca urmare a descentralizării acestora și a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora”

Sunt precizate de asemenea , modalitățile de constituire a bugetelor locale: “Resursele financiare ale unităților administrativ- teritoriale se constituie din impozite , taxe și alte venituri fiscale , venituri nefiscale, venituri din capital, cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiționale la unele venituri locale,transferuri cu destinația specială de la bugetul de stat și venituri cu destinație specială.”

Din impozitul pe salarii datorat bugetului de stat , unitatea plătitoare vira , la data plății salariului , o cotă de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităților administrativ teritoriale în a căror rază se desfășoară activitatea și 10 % la bugetul județului respectiv. În anul 2001 este emisă o ordonanță de urgență care modifică articolul privitor la constituirea bugetelor locale din impozitul pe venit. Astfel , sumele care trebuie virate către bugetele locale se modifică “ din impozitul pe venit , încasat la bugetul de stat la nibelul fiecărei unități administrativ – teritoriale , se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 36,5% la bugetele locale, pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea plătitorii de impozit , 10% la bugetul propriu al județului și 15% la dispoziția consiliului județean pentru echilibrarea bugetelor comunelor, orașelor, municipiilor și județului. Aceste cote pot fi modificate annual prin legea bugetului de stat. Operațiunile de alocare și de virare la bugetele locale a cotelor cuvenite din impozitul pe venit se efectuează de Ministerul Finanțelor Publice prin serviciile publice descentralizate “

Prin H.G.din octombrie 2001 Guvernul a aprobat “ Stategia privind accelerarea reformei în administrația publică “strategie care este valabilă atât pentru nivelul central , cât și pentru cel local de guvernare. O serie din obiectivele pe care și le propune această strategie au în vedere : restructurarea administrației locale și centrale, schimbarea raportului dintre administrație pe de o parte și cetățean pe de alta, descentralizarea serviciilor publice ( Poliție, serviciul de pașapoarte, de evidență a populației), stoparea birocrației, perfecționarea managemantului administrativ. Principiile care stau la baza acestei stategii sunt :

– separarea funcțiilor politice de cele administrative

-cearea și consolidarea unui corp de funcționari publici de carieră , profesionist și neutru politic, definirea clară a rolului , responsabilităților și relațiilor între instituții

-adoptarea deciziilor de către autoritățile bcare sunt cel mai aproape de cetățeni

-autonomie decizională

-transparența actului de guvernare

-respect față de cetățeni etc.

O serie din obiectivele propuse de “Strategia privind accelerarea reformei în administrația publică “ sunt reglementate prin legea adminitrației publice locale. Actuala lege a administrației publice locale elimină o serie de probleme ale legislației anterioare însă acestea nu sunt total rezolvate. Astfel se menționează că nu pot participa la ședințele publice, printre alții, consilierii care “ fie personal, fie prin soț sau soție are interes patrimonial în problema supusă dezbaterii” , dar nu se interzice explicit participarea la licitații publice a celor care au un interes patrimonial în respectiva problemă. Observăm astfel că nu este interzisă implicarea decidenților( consilieri locali) în activități conexe activităților Primăriei. Un efect ce poate rezulta din din această prevedere este apariția unor firme care intermediază activități ale Primăriei, societăți comerciale care aparțin chiar celor care dețin puterea decizională. Se ceează astfel premisele pentru concurență neloială dar și pentru o posibilă suplimentare a costurilor pentru unele acțiuni ale Primăriei. Deși legea afirmă faptul că autoritățile locale sunt autonome și între diversele nivele de guvernare nu există relații de subordonare, între atribuțiile Consiliului Județean se găsește și cea referitoare la coordonarea activității Consiliilor Locale în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Având rol de coordonator la nivel județean aparea posibilitatea exercitării controlului asupra consiliilor locale. Este posibil să se întâmple acest lucru deoarece consiliul județean este cel care ia decizia pentru o problemă existentă la nivel județean și nu se menționează nicăieri în lege obligativitatea consultării consiliilor locale. Astfel poate exista o diferență de agendă între cele două nivele – județean și local. În plus aceleași responsabilități pe care la au Consiliile Locale le are și Consiliul Județean.Se realizează în acest fel o încărcătură a sistemului administrativ cu structura existentă la nivelul județean. În condițiile în care la nivelul fiecărui județ există o comisie consultativă, formată din reprezentenții autorităților locale, cred că era mai eficient ca această comisie să capete și putere decizională și să elimine astfel structura care încarcă aparatul administrativ.

Este de preferat ca specialiștii care activează în cadrul Consiliilor Județene să contribuie la activitatea din teritoriu, însă la nivel local.

Legea finanțelor publice locale se bazează pe câteva principii ale descentralizării și anume :

1.Responsabilități pentru autoritățile locale în stabilirea ,colectarea și administrarea taxelor;

2.Transferuri de la nivel central către autoritățile locale ;

3.Capacitatea de a se împrumuta a autorităților locale ;

4.Autorii studiului “România – Studiu asupra furnizării serviciilor sociale locale “ ( M. Șandor și alții , din 2002) amintesc ca evoluții pozitive clarificarea în mai mare măsură a rolurilor și obligațiior fiscale ale diferitelor niveluri ale administrației publice, precum și întărirea responsabilității fiscale a administrației publice locale. În ultimul deceniu administrația publică locală a căpătat tot mai multe responsabilități de furnizare a serviciilor sociale.

Gradul cel mai mare de descentralizare poate fi observat la nivelul programelor de asistență socială. Un alt sector în care autoritățile locale au căpătat în ultimii ani responsabilități este acela al învățământului. Astfel, administrația publică locală avea obligația de a finanța cheltuielile capitale necesare pentru buna funcționare a școlilor. La acestea se adaugă o serie de cheltuieli de personal. Problema apare în momentul în care autoritățile locale dintr-o anumită zonă nu fac față responsabilităților care la revin în acest domeniu și astfel este îngreunat procesul de învățământ.

În cazul sectorului sanitar , odată cu apariția casei asigurărilor de sănătate rolul autorităților locale constă în finanțarea unui număr limitat de servicii și la administrarea clădirilor care sunt proprietatea consiliului local. O problemă actuală este cea a privatizării spitalelor, domeniu în care lucrurile nu sunt deloc clare.

Dacă o serie de probleme au fost rezolvate , rămân anumite aspecte pentru care nu s-a găsit o soluție.Alte responsabilități care li s-au dat autorităților locale au fost preluarea în personaluilui creșelor , preluarea însoțitorilor persoanelor cu handicap, preluarea copiilor și adulților instituționalizați, asigurarea a 85% din necesarul de energie termică pentru populație. Pentru a face față acestor noi responsabilități autoritățile locale trebuie să aibă în vedere și resursele necesare, iar pentru aceste probleme aspectul financiar ramăne unul problematic. La aceste responsabilități se adaugă unele noi și anume: preluarea poliției comunitare, preluarea serviciului de evidență a populației, a serviciului de pașapoarte, a serviciilor de urgență, implicarea autorităților locale în activitatea asociațiilor de proprietari.

CAPITOLUL II

VENITURILE BUGETELOR LOCALE ȘI GESTIONAREA LOR

2.1. Structura veniturilor bugetelor locale

Veniturile bugetelor locale se pot împărți în două mari categorii: ordinare și extraordinare.

Veniturile ordinare ale bugetelor locale se pot împărți la rândul lor în: impozite locale, taxe locale și venituri locale diverse.

a)Impozitele locale au fost introduse și reglementate pornind de la clasificarea impozitelor directe în: impozite personale și impozite reale. Dintre acestea, impozitele personale pe venituri sau profituri au fost apreciate ca venituri cu caracter general revenind bugetului de stat, urmând ca impozitele pe clădiri și terenuri să revină bugetelor locale, devenind venituri ordinare ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale.

b)Taxele locale reprezintă categoria cea mai numeroasă și mai variată a veniturilor bugetelor locale, dintre cele mai des întâlnite fiind: taxa asupra mijloacelor de transport, taxele pentru afișaj și publicitate, taxa asupra profesiunilor exercitate liber, taxele hotelire, taxe pentru ocuparea temporară a unor spații stradale etc.

c)Veniturile locale diverse sunt o categorie eterogenă, din care, cele mai importante, sunt cele realizate de la întreprinderile locale, de servicii publice locale de gospodărie comunală și de exploatare a unor resurse naturale locale, veniturile ocazionate de vânzarea unor bunuri de interes public local.

Veniturile din impozitele locale, taxele locale și veniturile diverse sunt considerate ca venituri ordinare fiindcă ele sunt reglementate prin norme cu aplicabilitate nelimitată în timp, constituindu-se ca venituri cu caracter permanent pentru bugetele locale.

Veniturile extraordinare ale bugetelor locale sunt cele care, spre deosebire de veniturile ordinare, sunt reglementate cu aplicabilitate temporară, pentru unul sau mai multe exerciții bugetare. Aceste venituri se realizează prin procedee financiare specifice, precum:

-atribuirea, în folosul bugetelor locale, a unor impozite și taxe cu caracter general;

-cote defalcate în folosul bugetelor locale din anumite impozite cu caracter general;

-adiționale la anumite impozite cu caracter general percepute în folosul bugetelor locale;

-subvenții acordate bugetelor locale din bugetul statului;

-înprumuturi contractate sau lansate de autoritățile locale.

Concret, sursele de venit al bugetului de stat sunt următoarele

A. Venituri ordinare (curente).

1.Impozite directe:

– reale – impozit financiar, impozit pe clădiri, impozit pe activități industriale și prefesii libere, impozit pe capitalul mobiliar

– personale – impozit pe venit, – impozit pe avere, impozit pe succesiuni, impozit pe donațiuni, impozit pe suflet( capitație)

2. Impozite indirecte:

– taxe de consumație( accize) – pe bunuri de consum,pe obiecte de lux, pe alte bunuri , impozit pe cifra de afaceri

– monopoluri fiscale – asupra producției, asupra vânzării, asupra producției și vânzării

– T.V.A.

– taxe vamale – de import, de export, de tranzit,

– taxe – de timbru, de înregistrare, pe circulația averilor, alte taxe.

3. Venituri de la întreprinderile și proprietățile statului:

– proprietăți cu afectație neproductivă;

– proprietăți și întreprinderi cu caracter economic:

– terenuri agricole;

– întreprinderi industriale, transporturi, telecomunicații, bănci etc.

B. Extraordinare.

1. Împrumuturi de stat:

– după locul de plasare a obligațiunilor – interne, externe.

în funcție de durata pentru care se contractează – pe termen scurt: până la un an , pe termen mijlociu, pe termen lung de peste 5 ani,

– după forma sub care se achită: cu dobândă, cu câștiguri,cu dobândă și câștiguri.

2. Emisiunea de bani de hârtie

C. Alte venituri.

1. O parte din fondul de amortizare a capitalului fix aparținând întreprinderilor sale productive;

2. Rezervele de aur și disponibilitățile valutare;

3. Lichidarea participanților de capital în străinătate;

4. Valorificarea unei părți din bunurile sale mobile și imobile aflate peste graniță;

5. Alte resurse materiale și bănești.

În România (în prezent), veniturile bugetelor locale sunt preponderent ordinare și se pot completa cu venituri extraordinare. Veniturile ordinare ale bugetelor locale sunt formate din impozite, taxe și alte venituri stabilite de lege, astfel:

-impozitul pe profitul regiilor autonome de interes local,

-impozitul pe clădirile populației,

-impozitul pe terenurile populației,

-impozitul pe veniturile agricole ale populației,

-taxa asupra mijloacelor de transport persoane fizice și juridice,

-taxele de timbru asupra succesiunilor și alte taxe de timbru de la populație,

-taxe pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură,

-impozitul pe clădirile aparținând persoanelor juridice,

-impozitul pe spectacole,

-penalități și majorări pentru venituri neachitate la termenele legale,

-disponibilități bănești ale instituțiilor publice și activităților autofinanțate,

-venituri din cesiuni,

-venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice ș.a.

Ca venituri extraordinare, Legea finanțelor publice locale nr. 189/1998, cu modificările ulterioare, prevede transferurile din bugetul de stat și împrumuturile interne. Cuantumul acestor transferuri este prevăzut prin legea de adoptare a bugetului public național pentru bugetele județelor, diferențiat, în funcție de necesitățile lor de completare a veniturilor proprii.

Contractarea de împrumuturi e reglementată de Legea finanțelor publice locale și de Legea administrației publice locale, prin emisiuni de titluri de împrumut, rambursabile în termenul prevăzut de lege.

2.2 Impozitul și rolul lui

“Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, de către persoanele fizice și juridice pentru veniturile pe care le obțin sau pentru bunurile pe care le posedă cu titlu de proprietate” .

Cu toate că impozitele sunt cunoscute încă din antichitate, și s-au menținut și până în prezent, ele au o serie de trăsături specifice ce le-au caracterizat în toate epocile istorice și societățile umane care le-au practicat, printre care:

Impozitul este o contribuție bănească, în sensul că contribuabilii sunt obligați săsuporte din venitul sau averea lor anumite sume de bani destinate acoperiri nevoilor generale ale societății.

Achitarea impozitului nu este urmată de o ”contraprestație” din partea statului sau a altor agenți publici.

Impozitul este o contribuție obligatorie, în sensul că persoanele fizice și juridice

trebuie să participe necondiționat la acoperirea cheltuielilor generale ale statului, acesta apelând la procedee de constrângere în cazul în care sumele respective nu sunt vărsate la buget.

Impozitul este o prelevare cu titlu nerambursabil, în sensul că odată făcute la dispoziția bugetului, statul nu se obligă să efectueze vreo contraprestație specifică și de valoare egală, ci finanțează nevoi comune întregii colectivități.

Impozitul este datorat, conform dispozițiilor legale, în sensul că instituirea acestuia se poate face numai prin lege, statului revenindu-i, în exclusivitate, dreptul de a impune și percepe impozite, prin reglementări unitare aplicabile pe întreg teritoriul național.

Impozitul este o obligație pecuniară de utilitate publică, întrucât sumele puse la dispoziția statului sunt destinate acoperirii cheltuielilor publice, care se efectuează în interesul general al societății.

Impozitul se datorează pentru veniturile realizate și bunurile deținute, în sensul că subiectele impozabile datorează contribuția numai în cazul în care realizează venituri prevăzute de lege ca impozabile sau dobândesc/posedă bunuri care au același caracter.

2.3. Caracteristicile taxelor.

Taxele reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora de către instituțiile publice.

Taxele (de timbru, de înregistrare, de arbitrare, de metrologie, consultare etc.) constituie, alături de impozite, cea de-a doua categorie importantă de venituri ale bugetelor de stat sau locale.

Prin urmare, taxele sunt reglementate ca obligații bugetare datorate de persoane fizice sau juridice, ce solicită o anumită prestație din partea instituțiilor statului. Conform principiului după care taxele sunt plătite ca un contra echivalent direct și imediat, cuantumul bănesc al acestora ar trebui să fie egal cu valoarea economică a serviciului prestat. În absența acestei echivalențe (și aceasta este regula generală) dacă cuantumul bănesc al unei taxe depășește valoarea serviciului prestat, această taxă cuprinde și un element de impozit, fiind instituită în scopuri fiscale de realizare a unor venituri pentru bugetul statului. De regulă, cuantumul taxei nu se stabilește pornind de la costul sau valoarea serviciului prestat, ci independent de criteriile de ordin economic.

Sub acest aspect taxele se deosebesc radical de tarifele percepute pentru serviciile executate de întreprinderi, organizații sau liber profesioniști.

Spre deosebire de impozite, taxele se caracterizează prin anumite trăsături specifice, și anume:

-subiectul plătitor e precis determinat, din momentul în care acesta solicită efectuarea unui serviciu din partea unui organ sau instituție de stat.

-taxele reprezintă o contribuție pentru acoperirea parțială a cheltuielilor ocazionate de serviciile prestate, pe când impozitele se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor generale ale societății.

-taxele reprezintă plăți făcute pentru servicii prestate în mod direct și imediat beneficiarilor de către instituțiile statului.

-plata efectivă a taxelor se realizează numai în măsura în care se solicită un anumit serviciu public, pe când plata impozitelor are un caracter imperativ, obligatoriu.

În stabilirea și aplicarea taxelor se au în vedere anumite principii, printre care:

-unicitatea taxării, în sensul că, pentru un anumit serviciu prestat în favoarea unei persoane, aceasta nu datorează taxă numai o singură dată.

-răspunderea pentru neîndeplinirea obligației de plată a unei taxe revine funcționarului public și nu debitorului.

-nulitatea actelor nelegal taxate.

-taxele sunt anticipative, în sensul că ele se datorează și se achită în momentul solicitării serviciilor, ce urmează a fi efectuate de organe sau instituții de stat.

2.4. Categoriile de impozite și taxe în țările UE.

Categoriile cele mai frecvente de impozite și taxe utilizate în sistemele fiscale europene sunt următoarele:

A. Impozitele pe venit, cuprinzând:

-impozitul(ele) pe venitul/profitul întreprinderilor/societății/companiei;

-impozitul(ele) pe veniturile persoanelor fizice.

B. Contribuții pentru asigurări sociale (denumite, în general, contribuții pentru securitate socială).

C. Impozite pe avere, cum sunt:

-impozite pe bunuri imobile/terenuri;

-impozite pe capital/valoare;

-impozite pe succesiuni și donații;

-impozite pe transferul capitalului.

D. Impozite și taxe pe bunuri/mărfuri, cum sunt:

-impozite pe circulația bunurilor sau pe vânzări (în special taxa pe valoare adăugată);

-impozite-taxe de consumație;

-impozite asupra producției;

-impozite pentru protecția mediului înconjurător.

E. Taxe vamale.

F. Taxe de timbre.

G. Alte impozite sau taxe.

2.5. Cadrul legislativ de reglementare a impozitelor și taxelor locale în România.

Primul act normativ de mare importanță în reglementarea impozitelor și taxelor locale, de după anul fost Legea nr. 27/1994, privind impozitele și taxele locale.

Acest act normativ a suferit, de-a lungul timpului, o serie de modificări, astfel legea a fost modificată prin O.G. nr. 61/1997, O.U.G. nr. 84/1997, O.U.G. nr.62/1998, O.U.G. nr. 15/1999, O.U.G. nr. 27/1999 și Legea nr. 149/1999.

În procesul de modernizare și de adaptare a legislației privitoare la impozitele și taxele locale, Legea nr. 27/1994 a fost abrogată prin O.G. nr. 36/2002, privind impozitele și taxele locale. Prin acest nou act normativ s-a încercat sistematizarea legislației în domeniu și crearea unei noi baze legislative în materia impozitelor și taxelor locale.

O.G. nr. 36/2002 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 522/2002.

În perioada scursă de la apariția OG nr. 36/2002, această reglementare a suferit, la rândul ei mai multe modificări și completări, fiind modificată și completată prin OG. nr. 36/2003, O.U.G. nr. 3/2003, O.U.G. nr. 12/2003, Legea nr. 95/2003, Legea nr.232/2003.

În aplicarea O.G. nr. 36/2002 a fost emisă H.G. nr. 1278/2002, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale, care, la rândul său, a fost modificată prin H.G. nr. 561/2003.

Un act normativ de o mare importanță crucială o reprezintă O.G. nr.36/2003. Prin acest act normativ se reglementează, în principal, următoarele:

1.Impozitele și taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale, constituind surse de finanțare pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetele proprii ale acestor unități (art. 1 și 2).

2.Modalitatea de așezare și percepere a impozitelor și taxelor locale, respectiv:

-Baza de impozitare,

-Cotele de impunere,

-Termenele de plată,

-Stabilirea contribuabililor,

-Exigibilitatea și termenele de plată,

-Modul de percepere a impozitelor și taxelor locale.

3.Competența autorităților publice deliberative locale de a stabili:

– Cotele de impozite și taxe precum și majorarea sau diminuarea acestora în limitele prevăzute de lege;

– Instituirea de noi taxe pentru serviciile publice create la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor;

– Posibilitatea de acordării de eșalonări de plată, amânări, precum și de reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor și taxelor locale neachitate la scadență;

– Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale se efectuează de către organele de specialitate ale consiliilor locale, care au obligația organizării de compartimente de specialitate (art. 53);

– Aplicarea procedurilor de executare silită, în cazul neachitării la termen a impozitelor și taxelor locale.

Legea privind taxele și impozitele locale, republicată, a fost modificată ulterior prin O.U.G. nr. 62/1998, O.U.G. nr. 15/1999, O.U.G. nr. 16/1999, O.U.G. nr. 27/1999, Legea nr. 22/1999, Legea nr. 149/1999.

Legea finanțelor publice locale nr. 189/1998 stabilește cadrul juridic care reglementează modul de formare și utilizare a resurselor financiare aparținând unităților administrativ-teritoriale. Principalele reglementări conținute vizează:

4.Nominalizarea resurselor financiare ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale constituite din:

– Impozite, taxe și alte venituri fiscale,

– Venituri nefiscale,

– Venituri din capital,

– Cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,

– Cote adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor locale,

– Transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat,

– Venituri cu destinație specială.

5.Răspunderea autorităților administrației publice locale privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, precum și a altor venituri, prin compartimentele proprii de specialitate, în condițiile legii;

6.Cheltuielile bugetelor locale;

7.Responsabilitatea ordonatorilor principale de credite (președinți ai consiliilor locale, primari) privind elaborarea proiectului de buget propriu, urmărirea modului de încasare a veniturilor, angajarea cheltuielilor, asigurarea integrității bunurilor, ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a bilanțurilor și a conturilor de execuție;

8.Efectuarea execuției de casă prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului

9.Elaborarea metodologiei de întocmire și execuție a bugetelor locale de către Ministerul Finanțelor;

10.Finanțele instituțiilor și serviciilor publice;

11.Contractarea împrumuturilor pentru unitățile administrației publice locale.

Începând cu data de 01.01.2004, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 45/2003 , privind finanțele publice locale, Legea finanțelor publice locale nr.189/1998, va fi abrogată.

2.6. Conducerea contabilității veniturilor bugetului local.

Conform Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității veniturilor bugetare: Drepturile constatate și veniturile încasate reprezentând impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalități și penalități de întârziere, definite de Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare și de alte reglementări în vigoare, se înregistrează în contabilitate, potrivit acestor norme metodologice începând cu data de 1 ianuarie 2003.

Prin drepturi constatate se înțelege veniturile bugetare pentru care există obligații declarative, sau pentru care s-au emis decizii ori alte documente de stabilire de către creditorul bugetar sau alte entități abilitate de lege.

Dacă un venit bugetar urmează a fi încasat în tranșe succesive în cursul exercițiului bugetar curent sau al mai multor execuții bugetare, aceasta se înregistrează în contabilitate în momentul datorării cu întreaga sumă.

În cazul încasărilor fără debit, dreptul constatat este egal cu suma din documentul de plată.

Graficul evidenței și raportării veniturilor proprii de către

Executivul Primăriei Baia Mare.

2.7. Etapele parcurse în procesul de colectare a impozitelor și taxelor locale.

Pe parcursul colectării impozitelor și taxelor locale trebuie respectate următoarele proceduri:

1.Pregătirea listelor contribuabililor

În această fază se realizează confruntarea datelor actuale cu cele din anii precedenți.

2.Pregătirea listelor de înștiințare de plată.

Lista trebuie să includă numele contribuabililor, adresa, suma totală a noilor impozite, suma totală a celor vechi, toate penalitățile și majorările adăugate înștiințării, numărul contului și baza de impozitare.

De exemplu, în stabilirea plății pentru consumul curent de energie electrică, înștiințarea trebuie să cuprindă citirea veche a contorului, noua citire, iar diferența este baza de impunere pentru înștiințarea curentă.

Reprezentanții autorității locale ce au în sarcină pregătirea listei de înștiințări, trebuie să o semneze și să o dateze pe ultima pagină, indicând aprobarea sa, pentru ca lista să fie trimisă la inspectorii colectori.

3.Pregătirea înștiințărilor de plată.

În momentul de față, se utilizează ”Înștiințarea de plată” numai pentru înștiințarea contribuabililor privind obligațiile de plată restante.

Înștiințarea trebuie să conțină două exemplare, din care una să rămână clientului, iar cealaltă inspectorului colector.Fiecare factură trebuie să conțină toate informațiile descrise mai sus și data emiterii, data scadenței și suma de plată. Trebuie să conțină și instrucțiuni clare de plată (numerar, ordin de plată, card), orarul de plată și telefonul pentru informații. Este important ca contribuabilul să-și cunoască atât obligațiile, cât și drepturile. De aceea, e foarte util ca înștiințarea de plată să conțină informații și despre modalitățile de contestare. Se poate face un duplicat de factură, care să se păstreze la biroul de colectare pentru clienții care pierd originalul, dacă nu există posibilitatea generării rapide la comandă a unui nou set de înștiințare.

Informatizarea procesului de facturare ajută la emiterea rapidă și corectă a acestora. Este foarte eficient să se utilizeze același calculator pentru facturarea curentă, pregătirea listei și înregistrarea în contabilitate. Acest lucru înseamnă o singură aplicație și o singură bază de date. O aplicație eficientă de facturare trebuie să fie capabilă să păstreze înregistrările din timpul facturării și activității de colectare, să pregătească listele cu înștiințările de plată, să păstreze toate schimbările intervenite în contul clienți, și să genereze o nouă înștiințare, fără a fi necesară reintroducerea sau găsirea informațiilor aferente.

4.Încasarea sumelor și depunerea lor în conturi.

Încasarea sumelor se realizează prin următoarele mijloace și proceduri: încasări în numerar la ghișeu sau la contribuabil, încasări prin virament (ordine de plată, stopaj la sursă, cărți de credit, decontări din conturi personale, popriri), stingerea obligației prin compensare (compensarea cu alte obligații virate în plus, compensare cu obligații datorate de unitatea administrativ-teritorială cu contravaloarea unor servicii: energie electrică, gaz, reparații, etc.), aplicarea de timbre fiscale, încasarea prin executare silită.

5.Rezolvarea cererilor de scutire și reduceri.

Este important să fie stabilite clar procedeele standard de operare în rezolvarea cererilor de scutire sau reduceri a impozitelor și taxelor facturate. Este important, de asemenea, să existe garanția ca personalul ce încasează și acceptă plata facturilor, să nu aibă competența sau posibilitatea de a diminua sau majora suma din înștiințările de plată. Ar fi ușor pentru o persoană fără scrupule să accepte foloase pentru a reduce suma facturată, sau să accepte plata, apoi să diminueze suma cu reduceri și să păstreze pentru el diferența, fără ca nimeni altcineva să sesizeze operația făcută.

Este de competența autorității locale care semnează lista înștiințărilor de plată, să acorde scutiri sau reduceri de impozite, să efectueze ajustări la plată datorate unor erori de citire etc.

Dacă persoana a achitat deja suma inițială, se emite o înștiințare corectoare.

6. Programarea scadențelor și a activității.

Este important să se stabilească o planificare în timp, un calendar cu indicarea termenelor pentru pregătirea listei înștiințărilor de plată, întocmirea lor și scadența plăților. În vederea îmbunătățirii trebuie avute în vedere reducerea perioadei de timp necesare întocmirii listei înștiințărilor de plată, emiterea înștiințărilor și transmiterea lor către contribuabili. O facturare promptă pe baze riguroase poate duce la mărirea sumei disponibile pentru plata obligațiilor autorității locale și de necesitățile procesului investițional. Poate ajuta la diminuarea rău-platnicilor, stabilirea unor date regulate, fixe de facturare și de scadențe, astfel încât contribuabilii să-și poată planifica veniturile și să poată plăti.

7.Recuperarea sumelor restante

Mai întâi, trebuie identificate restanțierii și trebuie întocmite listele care le evidențiază și le grupează. Dacă metodele amiabile de încasare nu dau rezultate, se transmit somațiile și se trece la utilizarea instrumentelor legale de constrângere și anume, executarea silită.

Figure 1.1. Procesul de colectare a impozitelolor și taxelor locale

Colectarea și administrarea veniturilor autorităților publice locale reprezintă una din componentele cele mai importante ale activității acestora, deoarece asigură resursele financiare indispensabile îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege și a obiectivelor stabilite.

Din ansamblul veniturilor autorităților administrației publice locale impozitele și taxele locale reprezintă componenta majoritară, astfel că, pe lângă stabilire, control și administrare, activitatea de colectare a impozitelor are o importanță deosebită, reprezentând, totodată, ultima etapă a procedurii fiscale .

Colectarea impozitelor și taxelor reprezintă un proces complex care îmbină acțiuni voluntare ale subiectului raportului juridic bugetar și ale altor persoane, cu acțiuni autoritare, administrative, exercitate de organele de specialitate ale statului

2.8Proceduri de colectare a impozitelor și taxelor bugetului local.

Odată ce înștiințările au fost pregătite și expediate contribuabililor, începe încasarea plăților. Aceste încasări vor fi operate în registrele de rol și în conturile de venituri ale primăriei.

În cursul colectării, pentru a obține un nivel ridicat de operativitate, siguranță și eficiență, se utilizează următoarele proceduri de colectare:

1.Încasări în numerar:

-La ghișeu,

-La contribuabili, prin salariații proprii, prin comisionari sau prin societăți private.

2.Încasarea prin virament:

-Ordine de plată,

-Stopaj la sursă,

-Cărți de credit,

-Decontări din conturi personale,

Popriri.

3.Stingerea obligației prin compensare:

-Compensarea cu alte obligații virate în plus,

-Compensarea cu obligații datorate de unitatea administrativ-teritorială cu contravaloarea unor servicii: energie electrică, gaz, reparații etc.

4.Aplicarea de timbre fiscale;

5.Încasarea prin execuție silită.

Dintre aceste proceduri, cele mai des utilizate sunt procedura plății la ghișeu, a plăților prin poștă și a plății prin virament.

1.Procedura plății la ghișeu.

Procedura încasării impozitelor și taxelor la ghișeu prin prezentarea contribuabililor la sediul unității colectoare este cea mai răspândită, fiind mai comodă pentru administrația publică locală și preferată de unii contribuabili.

Astfel, plata se face la casierul din primărie. Chitanța completată de casier va avea înscrisă pe ea denumirea venitului pentru care s-a făcut plata. La sfârșitul zilei, casierul va înregistra în registrul de casă toate încasările și va completa borderoul de încasări pe categorii de venituri, în două exemplare, din care unul va fi înaintat serviciului de impozite și taxe sau compartimentului vânzări, închirieri, concesiuni și alte venituri pentru operare în roluri.

2.Procedura plății prin poștă.

În acest caz se pot utiliza mai multe modalități de plată:

a)Trimiterea sumelor prin mandat poștal, în conturile corespunzătoare ale bugetelor locale deschise la trezorerie.

b)Contractarea serviciilor de colectare a impozitelor și taxelor locale cu oficiile poștale, situație în care baza de date, cuprinzând evidența contribuabililor și a obligațiilor de plată, va fi trimisă oficiilor poștale, iar contribuabilii vor achita obligațiile la ghișeele acestora.

c)Plata prin CEC, cu trimiterea prin poștă a înștiințărilor de plată și a formularului de CEC completat.

Acest procedeu oferă o serie de avantaje:

-degrevează ghișeul primăriei de aglomerație, mai ales în perioada când debitele devin scadente la termene stabilite de lege;

-poșta este zilnic prezentă pe trasee, stabilind cu contribuabilii modul în care aceștia dispun de posibilități financiare pentru plata impozitelor și taxelor locale;

-se vine în sprijinul contribuabilului pentru evitarea de către acesta a deplasărilor și pierderii timpului la ghișeu.

Contractul încheiat cu poșta va cuprinde termenele scadente de plată a impozitelor și taxelor locale, modalitățile și termenele de înaintare de câtre compartimentele de specialitate a primăriei a listelor nominale cu debite de plată, modalitățile de depunere a încasărilor și a borderourilor de încasare pe contribuabili de câtre poștă, alte cauze.

Pentru informarea cetățenilor privind termenele scadente de plată a impozitelor și taxelor locale, primăria poate da anunțuri în presa locală și poate difuza fluturași prin unitățile publice.

3.Procedura plății prin cont (virament).

În fiecare zi, personalul înregistrează toate încasările în conturile debitorilor. Dacă se respectă cartoteca, plățile pot intra la grămadă, iar calculatorul le aranjează în ordinea scadenței.

CAPITOLUL III

SISTEMUL INFORMAȚIONAL PRIVIND IMPOZITELE ȘI TAXELE

3.1 Prezentarea generală a impozitelor și taxelor

Resursele bugetului constau în : impozite , taxe alte venituri stabilite prin lege .

Impozitul este o categorie financiară , cu caracter istoric a cărui apariție este legată de existența statului și a banilor. De la apariția lor împozitele au fost concepute și aplicate diferit în funcție de dezvoltarea economico sociala și de cheltuielile publiceacceptate în fiecare stat. Informații despre impozitele, taxele și cheltuielile publice din antichitate provin în special din istoria statelor antice, roman și grec.

În Grecia Antică erau considerate publice cheltuielile pentru organele de conducere ale statului pentru întreținerea și dotarea forțelor armate și de ordine publică, pentru construirea și înarmarea corăbiilor de război, pentru temple, serbări religioase și distracții publice, pentru construirea de drumuri și lucrări de utilizare comunală. Pentru acoperirea cheltuielilor publice se foloseau atât resursele domeniale obținute prin exploatarea unor bogății naturale aflate în patrimoniul statului cum ar fi minele de argint, carierele de marmură; cât și diferitele impozite ordinare și extraordinare cum ar fi: impozitul pe terenuri, pe veniturile meseriașilor, taxele pentru vânzarea în piață a produselor agricole, impozitul extraordinar pe veniturile catățenilor bogați peceput în timp de război, ca o îndatorire de onoare a acestor cetățeni. În statul roman antic în toate etapele evoluției principalul impozit a fost tributum. Inițial acest impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, fie pe valoarea pământului stăpânit în mod individual , fie ca zecime din produsul brut obținut.

Ulterior tributum a fost generalizat și permanentizat , el fiind perceput obligatoriu de la toți cetățenii statului roman care dețineau proprietăți imobiliare și mai târziu bunuri mobile. În afară de acest impozit se mai percepeau un impozit asupra vânzărilor de bunuri, un impozit pe meșteșuguri, temporar un impozit datorat de celibatari și un impozit pe numărul scavilor.

În Evul Mediu, datorită dezvoltării organizării statale , impozitul trebuie să finanțeze o administrație tot mai complexă.. Astefel în Anglia , favorizată de conjunctură era o țară cu puține frământări sociale , prin Magna Charta Libertatum , din 1215 s-a interzis instituirea impozitelor fără aprobarea poporului.Alături de impozitul perceput proprietarilor de pământ în funcție de venitul obținut prin expoatarea proprie și în arendă,

În Anglia sec. XIII și în cele următoare se mai percepeau impozit pe venit diferențiat pentru nobili , clerici și țărani , impozite pe clădiri, pe venituri meșteșugarilor ca și impozitele incluse în prețurile de vânzare ale sării, cărbunilorși altor buniri.

În Principazele Române șirul mare al dărilor ordinare includeau birul așezat ca “ cisla” asupra localităților și perceput cu denumirea de “ sferturi”,văcăritul,vinăritul, tutunăritul, oierutul, etc. Acestora li s-au adăugat dări extraordinare cum erau ploconul steagului la urcarea pe tron a domnitorului, ajutornice etc.Deseori , stabilirea și perceperea acestor dări erau arbitrare și abuzive.

În perioada contemporană , exercitarea dreptului parlamentelor de a institui și modifica impozitele a fost dominată de creșterea permanentă a cheltuielilor publice în toate statele. De aceea parlamentele statelor contemporane au fost și sunt nevoite să sporească impozitele și taxele, iar consimțământul cetățenilor la aceste impozite se consideră exprimat prin votarea de către reprezentanții lor în parlamenta legilor referitoere la impozite și taxe.

3.2Impozitele și taxele locale

Impozitele reprezintă o formă de prelevare obligatorie la dispoziția statului, fără contraprestație directă și cu titlu nerambursabil a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice în scopul acoperirii cheltuielilor publice.

În funcție de trăsăturile de fond și formă , impzitele se grupează în :

1.impozite directe

2. impozite indirecte

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau/și juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere și se percep direct de la subiectul impozitului la anumite termene precis stabilite. De regulă în cazul acestor impozite , subiectul și suportatorul impozitului sunt una și aceeași persoană. Împozitele directe prezintă următoarele avantaje: constituie venituri sigure pentru stat, cunoscute din timp și pe care se poate baza la anumite intervale de timp; îndeplinesc obiective de justiție fiscală deoarece sunt exonerate veniturile necesare minimului de existență; se calculează și se percep relativ ușor.

Totuși impozitele directe prezintă și anumite dezavantaje : nu sunt agreabile plătitorilor, se apreciază că nu sunt productive, deoarece conducerile statelor nu ar avea interes să devină nepopulare, prin creșterea acestor impozite; pot genera abuzuri în ceea ce privește așezarea și încasarea impozitelor.

Pe baza criteriilor care stau la baza așezării impozitelor directe acestea se grupează în impozite reale și impozite personale.

a) Impozitele reale : au fost larg utilizate în perioada capitalismului ascendet. În primele stadii de dezvoltare a capitalismului cînd pământul reprezintă principalul mijloc de producție, în anumite țări a fost introdus impozitul funciar( pe pământ). În afară de pământ impozitul real s-a calculat și pentru clădiri în funcție de destinația lor ( locuințe, magazine, birouri, etc.). Stabilirea impozitului pe clădiri avea bază criterii ca : nr. și destinația camerelor, suprafața construită, nr. ușilor, ferestrelor, și al coșurilor ;suprafața curții mărimea chiriei, etc. La nivelul municipiului Baia Mare limitele impozitului pe clădiri este reglementat prin lege de către organele centrale, și stabilit prin hotărâre de consiliu local.

Datorită dezvoltării manufacturilor, a fabricilor, a comerțului și a altor activități libere, numărul meșteșugarilor fabricanților, comercianților, și liber profesioniștilor a crescut. Prin impunerea acestora a fost instituit impozitul pe activități industriale , comercile și profesiile libere care avea la baza stabilirii lui anumite criterii ca de exemplu: mărimea localității în care se desfășoară activitatea, natura intreprinderii, mărimea capitalului, nr. lucrătorilor, capacitatea de producție , forța motrică folosită, etc.

b) Impozitul personal privește în mod direct persoana contribuabilului. Impozitele personale de întâlnesc sub forma :

impozitul pe venit

impozitul pe avere

Introducerea impozitului pe venit a fost posibilă când muncitorii și funcționarii realizau venituri sub forma salariilor, când industriașii , comercianții și bancherii realizau venituri sub forma profitului, iar proprietarii funciari sub forma rentei .

La plata impozitului pe veniturile persoanelor fizice sunt supuse persoanele fizicecare au domiciliul sau rezidența în țară, precum și persoanele nerezidente care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul țării. Se impozitează veniturile obținute din industrie,

agricultură, comerț, bănci, asigurări, profesii libere, de către proprietari, intreprinzători , mici meșteșugari, muncitori, funcționari, liber profesioniști. Venitul impozabil reprezintă suma care rămâne după ce se efectuează anumite scăzăminte din venitul brut cum ar fi : cheltuielile de producție , sumele prelevate la fondul de amortizare și la cel de rezervă, primele de asigurare plătite, dobânzile plătite pentru creditele primite, cotizațiile la asigurările de boală, de accidente și de șomaj precum și la casele de pensii, pierderi provocate de calamități naturale etc. Incepând cu 1 ianuarie 2005 în România a fost introdus impozitul pe venit în cotă unică de 16% și se supun impozitului pe venit următoerele categorii de venit : venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, pensii( sume ce depățesc un anumit plafon pe lună), unele activități agricole, jocuri de noroc, alte venituri. Din totalul veniturilor de mai sus se scad deducerile personale și pierderile fiscale reportate , deducerile personale ce reprezintă o sumă neimpozabilă de care beneficiază contribuabilul : 2.000.000 lei în 2004 , 2.500.000 lei în 2005.

Contribuabilii care realizează venituri din activități independente , din salarii și din cedarea folosinței bunurilor trebuie să completeze și să depună la organul fiscal central o declarație de venit global precum și declarații speciale. Acestea , se depun în prima jumatate a anului următor celui de realizare a venitului. Organul fiscal competent calculează impozitul aferent prin aplicarea cotelor prevăzute de lege, cote care se actualizează semestrial prin hotărâre de Guvern în funcție de indicele de infleție realizat pe 6 luni comunicat de Comisia Națională de Statistică. După calcularea impozitului organele fiscale emit decizie de impunere vîn care se menționează și diferențele de impozit annual rămase de plată sau impozitul anual de restituit.

În România după decembrie 1989 sistemul de impozitare a persoanelor juridice care realizează profit a cunoscut o evoluție continua, în stânsă legătură cu schimbările intervenite în derularea reformei economice și sociale. Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea cotei de 16%( de la 01.01.2005) asupra diferenței ce rezultă din scăderea din veniturile contribuabilululi și cheltuielile aferente acestor venituri realizate cu excepția cheltuielilor nedeductibile.

În ceea ce privește impozitul pe avere ,în România el se întâlnește sub forma unor impozite pe averea propriu zisă dar și sub forma impozitelor pe circulația averii. Dintre impozitele pe averea propriu zisă mai importante sunt impozitul pe clădiri, impozitul pe

terenuri care se plătesc atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care dețin clădiri și terenuri.

Potrivit legii nr. 215/2001 privid administrația publică locală, autoritățile administrației publice locale sunt organizate și funcționează pe baza principiilor eligibilității și autonomiei locale, principii prevăzute de altfel și de Constituția României.

În virtutea acestor principii , locul și rolul administrației publice în sistemul statului de drept au înregistrat modificări profunde asigurându-se consiliilor locale și județene o largă competență ți responsabilitate în dezvoltarea problemelor de interes local. Astfel consiliul local trebuie să organizeze și să execute lucrările edilitare și de gospodărie comunală , să dezvolte rețeaua de învățământ, sănătate, cultură și artă , să crească gradul de urbanizare a orașului, etc. Aceste obiective nu pot fi îndeplinite în lipsa unor fonduri bănești care să fie gestionate de aceste autorități publice locale. De aceea în Constituția noastră se prevede constituirea bugetelor locale aflete la dispoziția consiliilor locale și județene și a căror sursă de constituire o reprezintă impozitele și taxele locale.

Impozitele și taxele locale sunt reglementate prin lege și dețin locul principal în cadrul venituriloe bugetelor locale. Totodată Constituția permite consiliilor locale să instituie și alte taxe în afara celor reglementate prin lege pentru serviciile publice nou create pe raza lor teritorială în scopul satisfacerii unor nevoi ale locuitorilor.Aceste taxe speciale se gestionează în regim de extrabugetar de către consiliul local iar disponibilitățile rămase la sfârșitul anului se reportează în anul următor cu aceeași destinație.

Domeniile în care pot fi instituite taxe sunt delimitate de lege și reprezintă venituri ale bugetelor locale destinate finanțării acestor bugete. Ele provin atât de la persoane fizice cât și de la persoane juridice. Deși există un număr apreciabil de impozite și taxe locale totuși cunatumul lor se situează permanent sub necesarul de resurse financiare ale bugetelor locale. De aceea în scopul echilibrării lor, bugetelor locale li se transferă fonduri , sume defalcate din impozitul pe salarii și din impozitul pe venit mobilizate la bugetul de stat. Impozitele , taxele și celelalte venituri locale precum și acdtele normative care le reglementează, sunt prevăzute în anexa nr. Legii 189/1999 privind finanțele publice locale, in Legea 27/1994 privind impozitele și taxele locale până la 31.12.2002, începând cu anul 2003 în O.G. nr. 36/2002 privind procedurile de administrare a creanțelor bugetare locale și în legile bugetare anuale și începând cu anul 2004 în Codul Fiscal și Codul de Procedură Fiscală.

Principalele impozite și taxe locale sunt:

1. impozitul pe clădiri

2. impozitul pe teren

3. taxa asupra terenurilor proprietate de stat folosite în alte scopuri decât pentru agricultură și silvicultură

4. taxa asupra mijloacelor de transport

5. taxe pentru eliberarea certificatelor , avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor

6. taxă pentru folosirea mijloacelor de afișaj, reclamă și publicitate

7. impozitul pe spectacole

8. taxă hotelieră

9. impozitul pe profitul regiilor autonome de importanță locală și cel datorat de societățile comercile în care consiliul local este acționar majoritar

10. alte taxe locale cum ar fi : taxa zilnică pentru utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, a caselor mamoriale sau a monumentelor istorice, destinate în scopul obținerii de venit, taxă anuală pentru vehicule lente ș.a.

Pentru apărarea și promovarea intereselor de ordin general statul acționează prin pârghii specifice, cum sunt: impozite și taxe, subvenții, licențe de export-import, garanții guvernamentale de credite, etc.

În acest sens articolul 53 din Constituție dispune:

Art. 53 (1) ’’ Cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale. ’’

Pentru aducerea la îndeplinire a acestor prevederi, cetățenii, persoane fizice, cât și persoane juridice au această obligație. În acest sens, chiar dacă, persoana juridică este subiect al impozitului, sau plătitoare directă de impozite, în mod indirect suportatorul final al acestor cheltuieli este persoana fizică, cetățeanul.

Contribuția este obligatorie și nu benevolă deoarece prin calitatea de beneficiari ai cheltuielilor publice efectuate de către stat, sau de către autoritățile administrației publice locale, se regăsesc în mod direct, sau indirect toți cetățenii țării. Așezarea justă a sarcinilor fiscale, principiu deosebit de important instituit prin legea fundamentală, presupune ca repartizarea sarcinilor fiscale între membrii societății nu trebuie să favorizeze sau să dezavantajeze nici un plătitor de impozite.

Contribuția cetățenilor la cheltuielile publice poate fi stabilită, numai prin lege, iar în cazul impozitelor și taxelor locale de către consiliile locale și județene în limitele și în condițiile legii, ca expresie a respectării principiului autonomiei locale în adoptarea de hotărâri însă, în cadrul legii statul fiind unitar și legea trebuie să fie unică.

Administrarea veniturilor autorităților administrației publice locale reprezintă una din componentele cele mai importante ale activității acestora deoarece asigură resursele financiare indispensabile îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege și a obiectivelor stabilite.

Din ansamblul veniturilor autorităților administrației publice locale impozitele și taxele locale reprezintă componența majoritară, astfel că activității de administrare a acestora trebuie să i se acorde importanța cuvenită.

Administrarea impozitelor și taxelor locale cuprinde o serie de activități care concură în mod unitar la obținerea unei eficiențe sporite în cadrul acestei componente. Buna cunoaștere a componentelor și a principiilor care guvernează administrarea veniturilor permite persoanelor cu funcții de conducere să organizeze mai eficient compartimentele care concură la realizarea acesteia.

Impozitele și taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale ale unităților administrativ teritoriale. Informațiile referitoare la impozitele și taxele locale sunt de interes public, autoritățile administrației publice locale având obligația să asigure accesul liber și neîngrădit la acestea.

Resursele financiare constituite din impozitele și taxele locale se utilizează pentru cheltuielile publice a căror finanțare se asigură de la bugetele locale, în condițiile legii.

Plătitorii impozitelor și taxelor locale sunt: persoanele fizice și persoanele juridice, denumite prin legislația fiscală contribuabili.

Sunt asimilați persoanelor fizice, contribuabilii care desfășoară activități economice pe baza liberei inițiative ori exercită în mod individual sau prin asociere orice profesie liberă.

Prin persoane juridice, se înțelege acele entități reprezentate de persoanele fizice, înregistrate legal, ce au un patrimoniu distinct, în scopul desfășurării unei activități, precum:

comercianții și filialele acestora, inclusiv unitățile economice ale persoanelor juridice de drept public, precum și cele ale organizațiilor politice, sindicale, patronale și cooperatiste, instituțiilor publice, asociațiilor și fundațiilor, cultelor religioase și altora asemenea.

sucursalele și reprezentanțele autorizate să funcționeze pe teritoriul României, aparținând persoanelor fizice sau juridice străine.

Sunt exceptate instituțiile și unitățile care funcționează în subordinea sau în coordonarea Ministerului Educației și Cercetării.

Caracteristicile impozitelor și taxelor locale

1.sunt o sursă stabilă de venituri

2.fac parte dintre cele mai deschise și transparente impozite

3.sunt elastice, pot ține pasul cu veniturile, inflația

4.povara fiscală poate fi distribuită în mod proporțional și echitabil având în vedere 5.diferite nivele de venituri

6.cele colectate la nivel local au șanse mai mari pentru a se realiza

7.de obicei instituirea de către guvern a unui nou sistem echitabil și eficient de impozitare, determină ca acesta să fie nepopular

Impozitul pe clădiri se datorează de către contribuabili, persoane fizice și juridice pentru clădirile aflate în proprietatea acestora. Impozitul pe clădiri se percepe și se determină atât pentru clădirile aflate în funcțiune cât și pentru cele care se află în rezervă sau în conservare. De asemenea se impun și clădiri aflate în funcțiune și amortizate integral, impozitul calculându-se pe baza valorii înscrisă în contabilitate. Clădirile noi , dobândite în cursul anului indiferent sub ce formă se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândită. În acest caz impozitul se calculează pe numele noului proprietar , contribuabil, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului.

Procedura de declarare și stabilire a impozitului

1. Declararea

Impozitul pe clădiri se calculează pe baza declarației de impunere (vezi Anexa nr. 1), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale pe raza cărora se află clădirile. Începând din acest an, persoanele juridice sunt obligate să depună aceste declarații anual, data limită fiind 31 ianuarie.

Persoanele juridice își calculează impozitele datorate prin propriile servicii financiar-contabile.

Declarațiile de impunere, se depun în termen de 30 de zile de la dobândire sau atunci când au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului datorat.

Persoanele juridice completează formularul de declarație pentru stabilirea impozitului pe clădire, (cod 70.13.01.06), care în mod obligatoriu trebuie să conțină următoarele elemente:

1.datele de identificare ale contribuabilului

-denumirea plătitorului (contribuabilului)

-sediul acestuia

-telefon

-nr. și data de ,

-banca și contul

-codul fiscal

2.datele de identificare ale imobilului care se declară

-denumirea imobilului

-localitatea în care se situează imobilul

-strada și numărul

3.informații pentru stabilirea impozitului pe clădiri

-număr curent

-specificarea clădirii

-valoarea de inventar actualizată (înregistrată în contabilitate)

-cota de impozitare

-impozitul de plată

4.informații privind persoanele și data la care s-a întocmit declarația

-data completării declarației

-semnăturile persoanelor care au întocmit declarația și ștampila unității

5.avizul organului de specialitate

-numărul și data înregistrării

-semnătura inspectorului care a efectuat verificarea și înregistrarea

-ștampila instituției

Documente anexate solicitate

La declarația de impunere se solicită în mod obligatoriu în funcție de modul de dobândire a clădirii următoarele acte :

1.pentru clădirile dobândite prin cumpărare

– contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzător și cumpărătorul clădirii

– extras de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

2.pentru clădirile construite în regie proprie de către contribuabil

– procesul-verbal de recepție pe care să figureze în mod obligatoriu data la care s-a făcut recepția lucrărilor și valoarea finală a construcției

– autorizația de construcție

– certificat de urbanism

– plan de situație

– extras de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

3.pentru clădirile dobândite prin donație respectiv ca aport la capitalul social

-actul adițional care să reflecte mărirea capitalului social

-actul de donație

-acceptul de donație

-extras de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

4.pentru clădirile reevaluate

-procesul-verbal de reevaluare

2. Stabilirea

Impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice se calculează prin aplicarea cotei de 1,5% asupra valorii de inventar a clădirilor, înregistrată în contabilitatea acestora, la care se aplică o majorare de 25%.

În cazul în care persoanele juridice nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor începând cu anul 1998 până la data de 01 ianuarie 2003, cota impozitului pe clădiri este de 5% aplicată pe valoarea de inventar al clădirii, până la data primei reevaluări, înregistrată în contabilitatea acestora, la care se aplică o majorare de 25%.

Impozitul pe clădirile și anexele acestora, în cazul ONG-urilor, fundațiilor și asociațiilor non-profit care desfășoară activități social-culturale, de educație și învățământ prin autofinanțare, care nu necesită fonduri care grevează bugetul local, se calculează prin aplicarea cotei de 0,5% asupra valorii de inventar.

Procedura de luare în debit

Există două modalități principale de declarare pentru persoane juridice:

1.deplasarea contribuabilului la sediul serviciului de specialitate în vederea depunerii declarației

2. transmiterea prin poștă a declarației

1. Contribuabilul se prezintă la ghișeul inspectorului de serviciu.

Inspectorul va verifica din punct de vedere al conținutului și al formei documentele depuse, autenticitatea acestora, precum și corectitudinea datelor înscrise în declarație, după care se introduce în baza de date informatică, conform modelului de matricolă anexat, cu următoarele date :

1.mediul în care este amplasată clădirea: urban – U, rural – R

2.tipul clădirii :

fără subsol, fără mansardă

cu subsol, fără mansardă

fără subsol cu mansardă

cu subsol și cu mansardă

3.natura pereților

cărămidă arsă, piatră, BCA

lemn, cărămidă nearsă, chirpici, vălătuci

structura de beton

4.grosimea pereților:

1 < de

2 > de

5. număr etaje

-6.număr lift pe scară

7. destinație

pentru locuit

pentru alte scopuri

cu orice altă destinație

6.scara

lift serviciu DD, dacă există ambele condiții,

ND sau DN dacă există sau nu simultan cele două condiții

7.încălzire centrală și instalații electrice/sanitare

DD dacă se îndeplinesc simultan cele două condiții

DN, ND, NN în raport de condițiile existente

8.ategoria locuință

nu deține încăperi de locuit la mansardă sau la subsol

deține

deține și la mansardă și la subsol

mod de dobândire

apartamentele care au avut scutire 10 ani, din 1999 nu mai există scutire

pentru celelalte clădiri

recepție – data la care s-a efectuat recepția clădirii

9.data dobândirii

10.data modificării – la clădirile la care se fac modificări

11.clase

impus

scutit

12.procentual

501500 – 50% impus și 50% scutit,

1 – impus 100%

După introducerea datelor privind clădirile conform documentației prezentate, declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri, împreună cu documentele anexe se înregistrează în registrul de intrare-ieșire, numărul dat din registru se înscrie și în declarație, după care se constituie dosarul fiscal și apoi se introduc documentele într-un dosar și se arhivează. Un exemplar din declarația înregistrată, verificată, semnată și ștampilată de inspector se înmânează contribuabilului.

2. Actele sunt transmise prin poștă

Documentele intră prin registratura principală unde i se atribuie un număr de înregistrare. Se repartizează la conducerea instituției unde se trece pe fiecare act o rezoluție care trebuie respectat. Ajungând la nivelul serviciului de specialitate modalitatea de verificare, corectare și înregistrare este aceeași. Un exemplar din declarația contribuabilului împreună cu o adresă oficială semnată de șeful direcției și șeful serviciului se expediază contribuabilului de către registratura principală, unde totodată se efectuează și descărcarea adresei (în termen de 30 de zile de la data înregistrării).

Introducându–se datele în calculator, automat se creează debitul în sarcina noului contribuabil. Depunerea peste termen sau nedepunerea (30 de zile de la data dobândirii) a declarației de impunere se sancționează cu amendă contravențională privind combaterea evaziunii fiscale. Procesul-verbal de contravenție se întocmește în două exemplare. Exemplarul original se va înmâna contribuabilului, iar exemplarul al doilea se va anexa documentației depuse. Contribuabilul are posibilitatea să achite pe loc contravaloarea amenzii la casieria serviciului, sau să vireze suma în contul Trezoreriei după care prezintă documentul de plată inspectorului care a întocmit procesul-verbal.

Procedura scăderii din evidență a impozitului pe clădiri

Scăderea din evidență a impozitului pe clădiri se efectuează în cazul înstrăinării prin vânzare sau în cazul demolării clădirii. In cazul înstrăinării prin vânzare actele prezentate sunt:

-adresă (cerere) de radiere a imobilului înstrăinat pe care să figureze valoarea de inventar a clădirii și data scăderii din evidențele contabile

-contractul de vânzare-cumpărare autentificat la un notar public

In cazul demolării imobilului

-adresă (cerere) de radiere a imobilului înstrăinat pe care să figureze valoarea de inventar a clădirii și data scăderii din evidențele contabile

-autorizația de demolare emisă de autoritatea locală pe raza căruia se află construcția respectivă

După verificarea actelor de către inspector se fac operări în baza de date, prin modificarea matricolei de clădiri, cu specificarea datei încetării impozitului, după care se scad automat debitele. Se aduce la cunoștința contribuabilului obligația de plată rămasă, dacă este cazul, printr-un aviz de plată.

Modificări de impozit pot apare în următoarele cazuri :

-înstrăinarea unei părți a clădirii

-demolarea unei părți a clădirii

Persoane fizice

Procedura de declarare și stabilire a impozitului

Declararea

Contribuabilii, persoane fizice sunt obligați să depună declarațiile de impunere (vezi Anexa nr. 2) la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale pe a căror rază teritorială se află clădirile, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora sau în cazul modificării masei impozabile, în vederea determinării valorii impozabile, precum și a impozitelor aferente.

Persoanele fizice care dețin mai multe clădiri cu destinația de locuință, au obligația să depună și “Declarația specială de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat, în cazul persoanelor fizice pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat, în cazul persoanelor fizice deținătoare a mai multor clădiri cu destinația de locuință”, atât la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială își au domiciliul, precum și la cele în a căror rază teritorială sunt situate clădirile respective.

Persoanele fizice completează formularul de declarație pentru stabilirea impozitului pe clădire (cod 70.13.01.04), care în mod obligatoriu trebuie să conțină următoarele elemente:

1.datele de identificare ale contribuabilului

-numele plătitorului

-adresa acestuia

2.datele de identificare ale imobilului care se declară

-denumirea imobilului

-localitatea în care se situează imobilul

-strada și numărul

-anul construcției clădirii

3.informații pentru stabilirea impozitului pe clădiri

-specificarea clădirii

-tipul clădirii

4.informații privind persoanele și data la care s-a întocmit declarația

-data completării declarației

-semnătura persoanei care a întocmit declarația

5.avizul organului de specialitate

-numărul și data înregistrării

-semnătura inspectorului care a efectuat verificarea și înregistrarea

-ștampila instituției

Documente anexate solicitate

Pentru cazurile noi și extinderile de clădiri la declarația de impunere se solicită:

-schița clădirii pe nivele

-extrasul de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

-autorizația de construcție

-certificatul de urbanism

În cazul cumpărării de imobile se face transcrierea de pe un nume pe altul pe baza următoarelor documente:

-o cerere scrisă de mână

-extrasul de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

-contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzător și cumpărătorul clădirii

Stabilirea

Pentru clădirile proprietatea persoanelor fizice baza de impozitare o reprezintă valoarea clădirii determinată pe baza normelor de evaluare stabilite pe m2 de suprafață construită, diferențiată în funcție de felul, destinația și locul unde sunt situate clădirile.

Impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.

Tabel nr. 1: Criteriile și normele de evaluare ale valorii impozabile a clădirii

Valoare impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost realizate, după cum urmează:

înainte de anul 1950 inclusiv, reducere 15%

între anii 1951 și 1977 inclusiv, reducere 5%

Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localități și zone în cadrul acestora se vor aplica coeficienți de corecție.

Tabelul nr. 2: Coeficienții de corecție

Pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult de 3 niveluri și 8 apartamente coeficienții de corecție menționați la aliniatul anterior vor fi diminuați cu 0,10.

Impozitul=suprafața utilă*coeficientul de corecție*norma de evaluare*cota de impozit

Pentru persoanele fizice care dețin mai multe clădiri cu destinație de locuință, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează:

cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;

cu 50% pentru cea de-a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;

cu 75% pentru cea de-a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;

cu 100% pentru cea de-a patra clădire și următoarele, în afara celei de la adresa de domiciliu;

Persoanele care achită integral impozitul până la data de 15 martie beneficiază de o reducere de 10%.

Procedura de luare în debit

Procedura de luare în debit pentru persoanele fizice se face în mod identic ca și în cazul persoanelor juridice.

Clădirile dobândite în cursul anului se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite. Impozitul se calculează proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului.

Procedura scăderii din evidență a impozitului pe clădiri

La vânzarea clădirilor și a construcțiilor, moștenire sau donare, se face transcrierea imobilului pe noul proprietar, diminuând debitele vechiului proprietar cu suma nedatorată, în baza documentelor prezentate ca:

-extras de carte funciară

-contract de vânzare-cumpărare

-certificat de moștenitor sau contract de donație, după caz

-cerere de transcriere

În cazul vânzărilor parțiale se face dezmembrarea imobilului, după care se fac modificările cuvenite, cu scăderea debitelor aferente.

În cazul demolărilor se prezintă:

-autorizația de demolare

-extras de carte funciară

-cerere de scoatere din evidență

La fel se procedează și în cazul în care construcțiile au fost naționalizate, expropriate, trecute la persoane juridice, când în baza documentelor prezentate se face încetarea lor diminuând debitele cu data documentelor.

La sfârșitul zilei borderoul de scădere se depune în dosarul operatorului de date, documentele se înregistrează în registrul de intrare-ieșire și se predau inspectorului de sector pentru verificare-arhivare în dosarul imobilului; fișierul creat (JRN) se transmite spre descărcare în baza de date.

Calculul impozitului pentru o construcție deținută de o persoană fizică este diferențiat, existând 960 de posibilități, în funcție de: destinație; pereți; confort (cu sau fără instalații, apă, electricitate, încălzire centrală, canalizare, etc.); tip clădire (câte nivele, câte apartamente); poziție (mansardă, subsol); anul construirii; rangul localității; zona în cadrul localității; majorarea sau nu stabilită de Consiliul Local; etc.

Impozitul pe teren se stabilește anual în sumă fixă pe m.p. de teren în mod diferențiat pe zone, rangul localității , etc.

Persoane juridice

Procedura de declarare și stabilire a impozitului și taxei pe teren

1. Declararea

Impozitul și taxa pe teren se calculează pe baza declarației de impunere (vezi Anexa nr. 5), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale pe raza cărora se află terenurile.

Declarațiile de impunere, se depun în termen de 30 de zile de la dobândire sau atunci când au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului datorat.

Persoanele juridice completează formularul de declarație pentru stabilirea impozitului pe teren, (cod 70.13.01.06), și a taxei pe teren, (cod 70.13.01.05), care în mod obligatoriu trebuie să conțină următoarele elemente:

1.datele de identificare a contribuabilului:

-denumirea plătitorului (contribuabilului)

-sediul acestuia

-telefon

-nr. și data de ,

-banca și contul

-codul fiscal

2.datele de identificare ale terenului care se declară

-localitatea în care se situează imobilul

-strada și numărul

3.informații pentru stabilirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat

-număr curent

-specificarea

-zona în care se încadrează (A, B, C, D)

-suprafața de teren folosit

-suprafața de teren neocupat de clădiri și construcții, în metrii pătrați

-impozitul de plată, cât pe metru pătrat și cât datorat

-taxa datorată

-total suprafață

-total taxă datorată

-taxa pentru terenurile ocupate de linii ferate și drumuri

-număr curent

-specificare (linii normale, linii înguste, drumuri)

-total kilometrii

-total taxa

4.informații privind persoanele și data la care s-a întocmit declarația

-data completării declarației

-semnăturile persoanelor care au întocmit declarația și ștampila unității

5.avizul organului de specialitate

-numărul și data înregistrării

-semnătura inspectorului care a efectuat verificarea și înregistrarea

-ștampila instituției

Documente anexate solicitate

La declarația de impunere se solicită:

-extrasul de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile

2. Stabilirea

Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferențiat pe categorii de localități, iar în cadrul localităților, pe zone, în intravilan.

Tabelul nr. 4: Nivelul impozitului pe teren în funcție de zonă

Pentru terenurile ocupate de drumuri și căi ferate aflate în administrarea sau în folosința regiilor autonome, a societăților comerciale și a altor persoane juridice, acestea datorează taxa pe teren.

Tabelul nr. 5: Taxa pentru terenurile ocupate de drum și căi ferate

Procedura de luare în debit

Există două modalități principale de declarare în cazul persoanelor juridice:

1.deplasarea contribuabilului la sediul serviciului de specialitate în vederea depunerii declarației

2. transmiterea prin poștă a declarației

1. Contribuabilul se prezintă la ghișeul inspectorului de serviciu.

Acesta va verifica din punct de vedere al conținutului și al formei documentele depuse, autenticitatea acestora, precum și corectitudinea datelor înscrise în declarație, după care se introduce în baza de date informatică, conform modelului de matricolă anexat, cu următoarele date :

– mediul în care este amplasat terenul: urban – U, rural – R

-data dobândirii

-data modificării – la terenurile la care se fac modificări

-suprafața de teren în folosință

-zona în care se situează terenul

-clase

1 – impus

– scutit

-adresa la care se situează terenul

După introducerea datelor privind terenurile conform documentației prezentate, declarația pentru stabilirea impozitului și taxei pe teren, împreună cu documentele anexe se înregistrează în registrul de intrare-ieșire, numărul dat din registru se înscrie și în declarație, după care se constituie dosarul fiscal, documentele se îndosariază și se arhivează. Un exemplar din declarația înregistrată, verificată, semnată și ștampilată de inspector se înmânează contribuabilului.

2. Actele sunt transmise prin poștă – îm mod similar ca la impozitul pe clădiri

Procedura scăderii din evidență a taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat

Scăderea din evidență a taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se efectuează în cazul în care contribuabilii dobândesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri proprietate de stat, avute anterior în administrare sau în folosință, după care datorează impozitul pe terenuri, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a survenit această modificare. Se va anexa declarației de impunere:

-certificatul de atestare a dreptului de proprietate

-extras de carte funciară

După verificarea actelor de către inspector se fac operări în baza de date, prin modificarea matricolei de taxă teren, cu specificarea datei încetării taxei, după care se scad automat debitele. Se aduce la cunoștința contribuabilului obligația de plată rămasă, dacă este cazul, printr-un aviz de plată.

La declarația de impunere pentru impozitul pe teren apare o rubrică “terenuri cu construcții” care creează confuzie în rândul contribuabililor. Mulți contribuabili completează această rubrică cu suprafața ocupată de clădiri pe când aceasta se referă la terenurile libere de construcții. S-ar fi putut scrie terenuri libere de construcții pentru a înțelege și contribuabilii clar la ce se referă.

Persoane fizice

Procedura de declarare și stabilire a impozitului

1. Declararea

Persoanele fizice sunt obligate să depună declarația de impunere (vezi Anexa nr. 2) la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază de competență se află domiciliul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora sau cu ocazia modificării masei impozabile, în vederea determinării mărimilor impozabile precum și a taxelor aferente.

Persoanele fizice completează formularul de declarație pentru stabilirea impozitului pe teren (cod 70.13.05.04), care trebuie să conțină:

1.datele de identificare ale contribuabilului

-numele plătitorului

-adresa acestuia

2.datele de identificare ale terenului care se declară

-localitatea în care se situează imobilul

-strada și numărul

3.informații pentru stabilirea impozitului pe teren

-suprafața ocupată de clădiri și alte construcții

-suprafața neocupată de clădiri și alte construcții

4.informații privind persoanele și data la care s-a întocmit declarația

-data completării declarației

-semnătura persoanei care a întocmit declarația

5.avizul organului de specialitate

-numărul și data înregistrării

-semnătura inspectorului care a efectuat verificarea și înregistrarea

-ștampila instituției

Documente anexate solicitate

În urma dobândirii prin cumpărare, moștenire sau donație a terenurilor, noul proprietar se prezintă la ghișeu sau la inspctorul de sector cu o copie după contractul de vâzare-cumpărare, certificat de moștenitor, contract de donație, după caz și cu extrasul de carte funciară și o cerere de transcriere. Unde este cazul de dezmembrare, și o copie după actul de dezmembrare notificat de notar. În cazul terenurilor nedeclarate (transformarea terenurilor extravilane în intravilane sau terenuri nedeclarate anterior) în loc de cerere se întomesc declarații tip.

Stabilirea

Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferențiat pe categorii de localități, iar în cadrul localităților, pe zone.

Tabelul nr. 6: Impozitul pe terenurile situate în intravilan

Tabelul nr. 7: Impozitul pe terenurile situate în extravilan

Pentru determinarea impozitului pe terenuri, diferențiat pe ranguri de localități la nivelurile prevăzute mai sus se va aplica coeficientul 4 de corecție.

Procedura de luare în debit

La fel ca la persoane juridice.

Procedura scăderii din evidență a impozitului pe teren

La prezentare, după verificarea documentelor prezentate se fac transcrierile, scăzând de la vânzător suprafețele vândute, concomitent se scad și debitele nedatorate prin borderoul de scădere emis mecanizat (automat prin calculator prin scăderea suprafeței).

În cazurile de trecere de la persoană fizică la persoană juridică se face încetarea impunerii cu data încheierii tranzacției la notar. La fel se procedează și în cazul în care suprafața de teren trece în proprietatea statului, fie prin naționalizare, fie prin expropriere, scăzând automat și debitele necuvenite, emițând la finele zilei un borderou de scădere pe fiecare poziție și sector aparte, creând un fișier de jurnal (JRN) care se transmite la descărcare în baza de date; documentele se înregistrează în registrul intrărilor și se depun la dosarul inspectorului de sector, pe dosare individuale.

În cazul în care terenul devine construit , suprafața ocupată de construcții noi se scade din suprafața totală diminuându-se impozitul aferent construcțiilor.

Calculul impozitului pe teren impune pentru terenul din extravilan 240 de reguli de calcul , în funcție de : rangul localității; zona în cadrul localității; dacă Consiliul Local a hotărât majorarea taxelor locale; etc.

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcție de capacitatea cilindrică a mijloacelor de transport pentru fiecare 500 cmc diferențiat pe categorii de mijloace auto (autoturisme, autobuze, autoutilitare până la 12 tone).Pentru mijloacele de trasport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone precum și pentru combinațiile acestora se stabilește în funcție de masa totală maximă autorizată de numărul de axe și pe feluri de suspensie ( pneumatică sau mecanică). Resuesele financiare provenite din taxa asupra mijloacelor de transport având masa maximă autorizată peste 12 tone se utilizează exclusiv pentru lucrări de întreținere , modernizare, reabilitare și construcție a drumurilor de interes local și constituie venit în proporție de 60% la bugetul local. Pentru vehiculele lente taxa se stabilește în sumă fixă având scadența la 31.01. a fiecărui an. Pentru remorci , semiremorci, rulote taxele anuale se stabilesc in funcție de capacitatea acestora exprimată în tone. Capacitatea cilindrică a motorului, remorcilor, semiremorcilor, rulotelor, numărul exelor, și masa totală maximă autorizată avute în vedere la calcularea taxei se dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii.

Persoane juridice

Procedura de declarare și stabilire a taxei

1. Declararea

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează pe baza declarației de impunere (vezi Anexa nr. 3), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale pe raza cărora se află sediul persoanei juridice.

Persoanele juridice își calculează taxele datorate prin propriile servicii financiar-contabile.

Declarațiile de impunere, se depun în termen de 30 de zile de la dobândire sau atunci când au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului datorat.

Persoanele juridice completează formularul de declarație pentru taxei asupra mijloacelor de transport, (cod 70.13.01.05), care în mod obligatoriu trebuie să conțină următoarele elemente:

1.de identificare ale contribuabilului

-denumirea plătitorului (contribuabilului)

-sediul acestuia

-telefon

-nr. și data de ,

-banca și contul

-codul fiscal

2.informații pentru stabilirea taxei auto

-număr curent

-specificarea mașinii

-numărul mijloacelor de transport

-taxa stabilită

3.informații privind persoanele și data la care s-a întocmit declarația

-data completării declarației

-semnăturile persoanelor care au întocmit declarația și ștampila unității

4.situația nominală a mijloacelor de transport

-număr curent

-specificarea mașinii

-data dobândirii

-seria motor, șasiu

-capacitatea cilindrică

-taxa datorată

-total taxă

-observații

-avizul organului de specialitate

-numărul și data înregistrării

-semnătura inspectorului care a efectuat verificarea și înregistrarea

-ștampila instituției

Documente anexate solicitate

La declarația de impunere se solicită în mod obligatoriu în funcție de modul de dobândire a mijloacelor de transport următoarele acte :

1.pentru mijloacelor de transport dobândite prin cumpărare

-contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzător și cumpărătorul mijlocului de transport, dacă vânzătorul este o persoană fizică

-factură emisă de vânzător, în cazul în care acesta este o persoană juridică

în cazul în care mijlocul de transport este dobândit prin import se prezintă traducerea actului de dobândire, documentul de identitate a vehicolului și declarația vamală

-fișa de înmatriculare

2.pentru mijloacele de transport dobândite prin donație

– actul de donație

– accept de donație autentificat la notar public

– în cazul în care este dobândit din străinătate se depune și declarația vamală

– fișa de înmatriculare

3.pentru mijloacele de transport dobândite prin donație respectiv ca aport la capitalul social

– actul adițional care să reflecte mărirea capitalului social

-fișa de înmatriculare

Stabilirea

Contribuabilii care dețin mijloace de transport cu tracțiune mecanică datorează o taxă anuală stabilită în funcție de capacitatea cilindrică a acestora pentru fiecare 500 cmc sau fracțiune din aceștia.

Tabelul nr. 3: Nivelul taxei auto în funcție de tipul mijlocului de transport

Pentru atașe taxa anuală se stabilește la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete și scutere.

Pentru autovehiculele de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone taxa se stabilește diferențiat.

Procedura de luare în debit

Există două modalități principale de declarare pentru persoane juridice:

1.deplasarea contribuabilului la sediul serviciului de specialitate în vederea depunerii declarației

2. transmiterea prin poștă a declarației

1. Contribuabilul se prezintă la ghișeul inspectorului de serviciu.

Acesta va verifica din punct de vedere al conținutului și al formei documentele depuse, autenticitatea acestora, precum și corectitudinea datelor înscrise în declarație, după care se introduce în baza de date informatică, conform modelului de matricolă anexat, cu următoarele date :

scutire/reducere taxă

0 nescutit

1 scutit integral

2 scutit 50%

– denumire marcă

– tip mijloc de transport:

1 autoturisme; 2 autobuze, microbuze; 3 motociclete, motorete; 4 biciclete, triciclete; 5 bărci, luntre pentru uz personal; 6 bărci cu motor; 7 șalupe; 8 tractor; 9 bac, pod plutitor; 10 remorcă pentru autoturism; 11 triciclu pentru invalizi; 12 autocamioane de orice fel, autospeciale; 13 bărci pentru transport persoane; 14 bărci folosite în alte scopuri; 15 ataș; 16 remorcă bus, microbuz; 17 remorcă camion; 18 remorcă tractor; 19 remorcă autotren; 20 autotren; 21 iaht; 22 remocher, slep; 23 vapor;

– capacitate cilindrică

serie motor

serie șasiu

număr de circulație

mod de dobândire

data declarării

număr act de dobândire

data dobândirii

număr act de încetare

data încetării

numărul certificatului de radiere

data radierii

data modificării capacității cilindrice

data sistării

După introducerea datelor privind mijloacele de transport conform documentației prezentate, declarația pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport, împreună cu documentele anexe se înregistrează în registrul de intrare-ieșire, numărul dat din registru se înscrie și în declarație, după care se constituie dosarul fiscal și apoi se introduc documentele și se arhivează. Fișa de înmatriculare și un exemplar din declarația înregistrată, verificată, semnată și ștampilată de inspector se înmânează contribuabilului.

2. Actele sunt transmise prin poștă – în mod similar ca la impozitul pe clădiri

Procedura scăderii din evidență a taxei asupra mijloacelor de transport

Taxa asupra mijloacelor de transport se dă la scădere în cazurile în care mijlocul de transport respectiv a fost înstrăinat și radiat din evidențele organelor de poliție sau ale căpităniei portului.

Radierea din evidenta politiei se referă la scoaterea din evidentă a acestor mijloace de transport.

Scăderea din evidență a taxei asupra mijloacelor de transport se efectuează în cazul înstrăinării prin vânzare sau în cazul casării mijlocului de transport.

în cazul înstrăinării prin vânzare actul prezentat este

certificatul de radiere cu viza organelor de poliție

în cazul casării mijlocului de transport se prezintă următoarele acte

documente din care să rezulte că mijlocul de transport a fost predat unităților autorizate pentru colectarea și recuperarea metalelor

certificatul de radiere dacă mijlocul de transport a fost înscris în circulație

Pentru autovehiculele care nu sunt supuse înmatriculării, scăderea taxei se poate face numai în cazul înstrăinării acestora sau prin scoaterea din uz, urmare a casării sau vânzării ca piese de schimb (motor, caroserie, șasiu, cutie de viteze etc.), fapt dovedit prin documente care să ateste aceste situații.

Taxa asupra mijloacelor de transport nu se dă la scădere pentru perioada cât autovehiculele sau mijloacele de transport pe apă se află în reparații curente sau reparații capitale, și nici în cazul lipsei temporare a unor piese de schimb din rețeaua comercială sau de la unitățile de reparații de profil.

După verificarea actelor de către inspector se fac operări în baza de date, prin modificarea matricolei auto, cu specificarea datei încetării taxei și radierii mijlocului de transport din evidența organelor de poliție , după care se scad automat debitele. Se aduce la cunoștința contribuabilului obligația de plată rămasă, dacă este cazul, printr-un aviz de plată.

Modificări de impozit pot apare în următoarele cazuri :

schimbarea capacității cilindrice a motorului

schimbarea tipului autovehiculului

Aceste modificări trebuiesc vizate și aprobate de Registrul Auto Român, după care în termen de 30 de zile se declară la serviciile de specialitate ale consiliilor locale acolo unde se află sediul contribuabililor.

Persoane fizice

Procedura de declarare și stabilire a taxei asupra mijloacelor de transport

1. Declararea

Persoanele fizice sunt obligate să depună declarația de impunere (vezi Anexa nr. 4) la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază de competență se află domiciliul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora sau cu ocazia modificării masei impozabile, în vederea determinării mărimilor impozabile precum și a taxelor aferente.

Persoanele fizice completează formularul de declarație pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport (cod 70.13.05.05), care trebuie să conțină:

1.datele de identificare ale contribuabilului

-numele plătitorului

-adresa acestuia

-telefon

-seria și numărul de buletin

2.informații pentru stabilirea taxei auto

-specificarea mașinii

3.informații privind persoanele și data la care s-a întocmit declarația

-data completării declarației

-semnăturile persoanelor care au întocmit declarația și ștampila unității

Pe baza declarației depuse de contribuabil, organele specializate întocmesc procesul verbal de stabilire a taxei asupra mijloacelor de transport. Un exemplar se înmânează contribuabilului iar celălalt rămâne la administrația locală.

Documente anexate solicitate

Pentru mijloacele de transport dobândite prin cumpărare se solicită următoarele documente:

contractul de vânzare-cumpărare

factura dacă se cumpără de la persoane juridice

Pentru mijloacele de transport cumpărate din străinătate se anexează:

contractul de vânzare-cumpărare pentru mașini folosite

factura pentru mașini noi

chitanța vamală

cartea de identitate

Stabilirea

Taxa asupra mijloacelor de transport deținute de persoane fizice se calculează la fel ca în cazul persoanelor juridice.

Procedura de luare în debit

Se face în mod similar ca la persoane juridice.

Procedura scăderii din evidență a taxei asupra mijloacelor de transport

Scăderea debitelor se efectuează în baza certificatelor de radiere emise de Organele de Poliție în urma vânzărilor efectuate și scoaterea din circulație a mijlocului de transport de pe numele contribuabilului (vânzare, moștenire, donare).

La fel se scad și mijloacele de transport scoase legal din țară, dezmembrate și distruse.

În cazul în care se stabilesc de către Organele de Poliție furturi de mijloace de transport și nerecuperate, se emit certificate de scoatere din circulația pe baza cărora se face sistarea urmăririi debitului, până la găsirea sau până la radierea definitivă din evidențele de circulație a autovehiculelor.

În cazul tractoarelor și remorcilor rutiere scoase din circulația rutieră și predate pentru lucrări agricole, se face radierea din evidențele fiscale scăzând debitele necuvenite.

În toate cazurile, debitele necuvenite se scad în baza borderoului de scădere creat prin introducerea documentelor de scădere în calculator, care la sfârșitul zilei emite borderoul de scădere care se depune în dosarul operatorului de date, iar documentele prezentate se înregistrează în registrul de intrare-ieșire și se predau inspectorului de sector pentru arhivare în dosarul individual al mijlocului de transport. Fișierul jurnal (JRN) creat, se transferă prin descărcare în baza de date.

Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor sunt diferențiate în funcție de valoarea construcțiilor și instalațiilor , suprafața terenului, natura serviciilor prestate. Taxele se plătesc înaintea eliberării documentelor respective și includ taxe pentru:

certificate de urbanism și autorizații de construire

autorizarea de foraje și excavări necesare studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră , balastieră, sondelor de gaze și petrol, precum și alte exploatări.

Autorizarea construcțiilor provizorii de șantier necesare execuției de lucrări de bază dacă nu au fost autorizate odată cu acestea

Autorizații pentru organizarea de tabere cu corturi, căsuțe, campinguri

Autorizarea construcțiilor pentru lucrări cu caracter provizoriu : chioșcuri, tonete , spații de expunere situate pa căile și în spațiile publice, precum și pentru amplasarea corpurilor și panourilor de afișaj,a firmelor și reclamelor

Autorizația de desființare , parțială sau totală a construcțiilor și amenajărilor

Autorizarea lucrărilor de racordare și branșamente publice de apă, canalizare, gaze, energie electrică și telefonie

Eliberarea autorizațiilor de orice fel, precum și viza anuală a acestora.

Contribuabilii care solicită eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor datorează taxe.

Persoanele fizice și juridice trebuie să depună : cererea pentru eliberarea certificatelor, avizelor sau autorizațiilor solicitate; cererea pentru eliberarea autorizației de construire, în conformitate cu proiectul prezentat. Alături de aceste cereri se anexeză:

1.pentru certificatul de urbanism

-extras de Carte Funciară nu mai vechi de 30 de zile sau act de concesiune

sau contract de închiriere

-dovada achitării taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism

-memoriu tehnic justificativ

-plan de situație

2.pentru autorizația de construire

-anexa tip la cerere completată de proiectant

-dovada achitării taxei pentru obținerea autorizației de construire

-extras de Carte Funciară sau act de concesiune

-certificatul de urbanism în termen de valabilitate și corelat cu obiectul cererii de -autorizare

-avizele și studiile solicitate prin certificatul de urbanism

-documentația tehnic

La terminarea lucrărilor beneficiarii autorizației de construire, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin aceasta, sunt obligați să declare, valoarea reală a lucrărilor, în vederea regularizării taxei pentru autorizația de construire, prin “ Declarație privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza autorizației de construire “, la compartimentele de specialitate ale administrației publice locale.

Pentru determinarea valorii reale titularul autorizației de construire va prezenta, o documentație cuprinzând un post calcul realizat în prețurile actualizate, la terminarea lucrărilor, pe baza indicilor prețurilor de consum comunicate de Institutul Național de Statistică, din care să rezulte valoarea finală a investiției.

Structurile specializate ale autorităților administrației publice locale vor regulariza taxa pentru autorizația de construire pe baza valorii reale a lucrărilor declarate de către solicitant, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin autorizația de construire.

Titularul autorizației de construire va prezenta pe lângă declarația privind valoarea reală a lucrărilor autorizate și o copie a procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor.

Tabelul nr. 8: Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism în funcție de suprafața pentru care se solicită

Taxa pentru eliberarea autorizației se calculează în funcție de tipul autorizației.

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate

Se calculează pe baza declarației de impunere (vezi Anexa nr. 6) care se depune de contribuabil la serviciile de specialitate ale consiliilor locale.

Documentele anexate:

autorizația de construire

certificatul de urbanism

desenul panoului respectiv

Pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afișaj, panouri sau alte asemenea mijloace publicitare beneficiarii datorează o taxă de 19,5 lei / an / m2 sau fracțiune de m2.

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate se plătește anticipat de către beneficiarul publicității, proporțional cu numărul de luni de utilizare. În situațiile în care mijloacele de reclamă și publicitate au o durată mai mare de 1 an, taxa se plătește până la data de 31 ianuarie a fiecărui an.

Pentru firmele instalate la locul exercitării activității taxa anuală se stabilește în funcție de dimensiune și este de 30 lei / an / m2 sau fracțuine de m2. Contribuabilii au obligația să achite în două tranșe : până la 31 martie și 30 septembrie.

Impozitul pe spectacole

Sunt obligate la plata impozitului pe spectacole persoanele fizice și persoanele juridice care organizează, cu plată, permanent sau ocazional, spectacole, manifestări artistice sau sportive, activități artistice sau distractive de videoteci și discoteci, denumite spectacole.

Obiectul impozitului îl constituie încasările din vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor.

Impozitul se calculează prin aplicarea unor cote procentuale la obiectul impozitabil, adică la încasările totale. Din încasările impozitabile nu se scad cheltuielile legate de organizarea și desfășurarea spectacolelor.

Cotele procedurale sunt diferențiate astfel:

Spectacolele:

a. de teatru, operetă, operă, filarmonică, cinematografice, alte spectacole muzicale și de circ – 2%.

b. festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea manifestări artistice sau distractive care au un caracter ocazional– 5%.

Impozitul pe spectacole se plătește lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare, la bugetele unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială își au sediul și de a afișa tarifele la casele de vânzare a biletelor și la locul de desfășurare a spectacolelor.

Plătitorii de impozit pe spectacole au obligația de a înregistra biletele de intrare la organele fiscale în a căror rază teritorială își au sediul și de a desfășurare a spectacolelor.

Plătitorii de impozit au obligația de a ține evidența acestuia și de a depune, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare, la organul fiscal teritorial în a cărui rază teritorială plătitorul își are sediul sau domiciliul, decontul de impozit.

Taxa hotelieră

Pentru șederea în municipii, orașe sau comune consiliile locale pot hotărâ instituirea taxei hoteliere datorate de persoane fizice în vârstă de peste 18 ani.

Declarația privind taxa hotelieră se face prin completarea unui formular tipizat, tipărit (vezi anexa nr.8), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale acolo unde se află domiciliul sau sediul contribuabilului.

Taxa se determină pe baza cotei de 1% la tarifele de cazare practicate și numărul zilelor de cazare, sau la tariful practicat pentru o noapte de cazare.

Taxa hotelieră se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, odată cu luarea în evidență a persoanelor cazate, și se varsă la bugetul local în primele 10 zile ale fiecărei luni pentru luna precedentă.

Taxele de timbru judiciare și notariale

Actele și serviciile notariale, care se îndeplinesc de către notarii publici, sunt supuse taxelor de timbru.

Taxele de timbru pentru actele și serviciile notariale se datorează anticipat.

Sunt supuse taxelor judiciare de timbru cererile și acțiunile introduse la instanțele judecătorești, de orice grad, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și/sau Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Plătitorii taxelor judiciare de timbru sunt persoanele fizice și juridice române și străine, care solicită prestarea unui serviciu supus acestor taxe.

Taxele judiciare de timbru sunt stabilite prin lege în mod diferențiat, după cum obiectul cererii sau acțiunii este sau nu evaluabil în bani.

Activitatea notarială asigură persoanelor fizice și juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum și exercițiul drepturilor și ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.

Activitatea notarială se realizează de către notarii publici, prin acte notariale și consultații juridice notariale. Acestea sunt supuse unor taxe de timbru diferențiate în funcție de natura actelor și serviciilor.

Impozitul pe profit al regiilor autonome de importanță locală și pe cel datorat de societățile comerciale în care consiliul local este acționar majoritar constituie venit la bugetul local. Plătitorii acestui impozit sunt regiile autonome și societățile comerciale care își desfășoară activitatea în domenii cum sunt: transportul urban în comun de călători, salubritatea , alimentarea cu apă potabilă, alimentarea cu energie termică, amenajarea și întreținerea parcurilor, etc.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

CAZ PRACTIC PRIVIND IMPOZITUL PE CLĂDIRI

Contribuabilul Popescu Iosif, persoană fizică deține în proprietate o locuință situată în municipiul Baia Mare, cu o suprafață de 60 mp.Locuința este cu pereți din beton, fiind dotată cu instalații de apă, canalizare, electrice, încălzire, situată la etajul II al blocului.

Ca anexă la clădire, persoana fizică mai deține o magazie cu pereți din cărămidă arsă, piatră, beton și alte materiale asemănătoare, fără instalații de apă, canalizare, electrice, încălzire în suprafață de 20 mp.Mai cunoaștem următoarele date:

-clădirea a fost construită în anul 1950;

-ea a fost dobândită de actualul proprietar la data de 19.01.2001;

În continuare vom determina impozitul pe clădire, datorat atât pe anul 2001 cât și pe anul 2002, precum și sumele datorate la fiecare dintre scadențe.

Conform H.C.L. nr. 136/28.11.2000 privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2001, valorile impozabile pe metru patrat de suprafață construită sunt:

-norma de impozitare pentru clădire este de 6.456.222 lei/m.p;

-norma de impozitare pentru anexă este de 645.622 lei/m.p;

Calculăm mai întâi impozitul aferent anului 2001, datorat pe întregul an.

Valoarea impozabilă = Suprafața x Norma/m.p

Baza de impozitare = Suprafața utilă x Coeficient lift-etaj x Norma unitară

Bi(2001) = (60 x 1,46 x 6.456.222) + (20 x 645.622) = 578.477.487

I(2001) = 578.477.487 x 0,15% = 867.716 lei

Reducerea de impozit = 867.716 x 15% = 130.157 lei

Impozitul de plată(2001) = 867.716 – 130.157 = 737.659 lei

Contribuabilul datorează însă impozit începând cu data de întâi a lunii următoare, celei în care clădirea a fost dobândită, și anume de la 01 februarie.

Impozitul datorat bugetului local = Împozitul de plată pe întregul an x 11/12

I(2001) = 737.659 x 11/12 = 663.893 lei

Termenele la care contribuabilul este obligat să achite contravaloarea impozitului și valorile pe care acesta le are de plătit sunt:

15 martie-120.706 lei;

15 iunie-181.059 lei;

15 septembrie-181.059 lei;

15 decembrie-181.058 lei;

Conform H.C.L. nr.143/27.11.2001, valorile impozabile pe metru patrat de suprafață construită aferente anului 2002, sunt:

-norma de impozitare pentru clădire este de 8.444.738 lei/m.p;

-norma de impozitare pentru anexă este de 844.473 lei/m.p;

Bi(2002) = (60 x 1,46 x 8.444.738) + (20 x 844.473) = 756.648.508

I(2002) = 756.648.508 x 0,15% = 1.134.972 lei

Reducerea de impozit = 1.134.972 x 15% = 170.246 lei

Impozitul de plată(2002) = 1.134.972 – 170.246 = 964.729 lei

Termenele la care contribuabilul este obligat să achite contravaloarea impozitului precum și valorile aferente, sunt:

15 martie-241.182 lei;

15 iunie-241.182 lei;

15 septembrie-241.182 lei;

15 decembrie-241.182 lei;

Creșterea impozitului cu 300.836 lei în anul 2002 față de 2001, se datorează creșterii valorii impozabile pe metru patrat de suprafață costruită desfășurată la clădirile proprietatea persoanelor fizice, devenind la clădirile cu pereți din beton armat, de la 6.456.222 lei/m.p. – la 8.444.738 lei/m.p, la care se aplică un impozit de 0,15% și se stabilește pe metru patrat, un impozit de 12.667 lei față de 9.684 lei în anul 2001.

CAZ PRACTIC PRIVIND IMPOZITUL PE TEREN

Același contribuabil mai deține în proprietate o suprafață de teren de 60mp. neocupată de clădiri și alte construcții, situată în zona “A” a municipiului Baia Mare.

Vom calcula impozitul pe suprafața de teren neocupată de clădiri și alte construcții situată în zona “A” a municipiului Baia Mare, atât pe anul 2001 cât și pe anul 2002.

Impozit = Suprafața impozabilă x Norma de impozitare

Conform H.C.L.nr.136/28.11.2000 privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2001, norma de impozitare aferentă zonei “A” este de 3.000 lei/m.p.

I(2001) = 60 x 3.000 = 180.000 lei

Impozitul datorat bugetului local = 180.000 x 11/12 = 162.000 lei

Termenele de plată și valorile pe care le are de plătit sunt:

15 martie-29.454 lei;

15 iunie-44.181 lei;

15 septembrie-44.181 lei;

15 decembrie-44.181 lei;

Conform H.C.L. nr. 143/27.11.2001 privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2002, impozitul unitar aferent zonei “A” este de 3.530 lei.

I(2002) = 60 x 3.530 = 211.800 lei

Termenele de plată și valorile pe care le are de plătit sunt:

15 martie-52.950 lei;

15 iunie-52.950 lei;

15 septembrie-52.950 lei;

15 decembrie-52.950lei;

Creșterea impozitului pe teren cu 31.800 lei în anul 2002 față de anul 2001, se datorează propunerilor direcțiilor sau serviciilor de specialitate din cadrul Primăriei care au impus creșteri comparative cu indicele de inflație.

DECLARAȚIE

Pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren

Subsemnatul Popescu Iosif domiciliat în județul Maramures, localitatea Baia Mare, str Sportului,nr.2,bl.2,sc.I,etaj II,ap 8,cod poștal 1700, declar prin prezenta că dețin începând de la data 19.01.2001 conform actului C.V.C emis de Primăria Baia Mare la 19.01.2001 o proprietate situată în jud.Maramures, localitatea Baia Mare, str.Sportului, nr.2, bl.2,sc.I,ap 8 compusă din clădire construită în anul..1950..și construcții anexe construite în anul 1987.

I.CLĂDIRI ȘI ALTE CONSTRUCȚII

-Clădirea are/nu are subsol; sau mansardă; grosimea pereților este peste/sub 25 cm; are..4..etaje; cu lifturi../scară; are/nu are lift de serviciu și are/nu are scară de sreviciu.

II.TERENURI

-Suprafața de teren în intravilan ocupată de clădiri și alte construcții: 60mp.

-Suprafața de teren în intravilan neocupată de clădiri și alte construcții: 60m.p.

Total suprafață teren: 120mp.

III.ALTE DATE

Aparțin/nu aparțin uneia din categoriile de mai jos:

Veteran de rozboi; 2. Văduvă de război; 3. Văduvă nerecăsătorită de veteran de război; 4. Persoane prevăzute la art.1 din Decret-Lege nr. 118/1990; 5. Beneficiari ai art.10, alin.1, k) din Legea nr.42/1990; 6. Beneficiar al Legii..

Sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar că datele din această declarație sunt corecte și complete.

Data :28.01.2002 Numele și prenumele: Popescu Iosif Semnătura:

CAZ PRACTIC PRIVIND TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT

Contribuabilul Istrate Paul, persoană fizică cu domiciliul în Baia Mare, deține în proprietate un mijloc de transport, respectiv autoturism, cu o capacitate cilindrică de 2068 cmc.

Ne propunem să determinăm taxa asupra mijlocului de transport pe care contribuabilul o datorează, atât pe anul 2001 cât și pe anul 2002.

Conform H.C.L. nr.136/2000,privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2001, taxa datorată pentru fiecare 500cmc sau facțiune de capacitate de sub 500cmc, în cazul autoturismelor este de 51.600 lei/cmc.

Calculul puterii motorului în funcție de unitatea de impunere, se face raportând capacitatea cilindrică a autovehiculului la unitatea de impunere.Dacă câtul nu este un număr întreg, atunci la rezultat vom adăuga cifra unu și se obține puterea motorului, după următoarea formulă:

p = [x] + 1, în care

p = puterea motorului în funcție de unitatea de impunere

[x] = raportul dintre capacitatea cilindrică a autovehicului și unitatea de impunere

În baza procesului verbal de stabilire a taxei, se stabilesc următoarele:

p = [2.068/500] + 1 = 4 + 1 = 5

Taxa anuală datorată(2001)= p x Tf = 5 x 51.600 = 258.000 lei

Termenele la care contribuabilul este obligat să achite cotravaloarea taxei, precum și sumele aferente sunt următoarele:

15 martie-64.500 lei;

15 iunie-64.500 lei;

15 septembrie-64.500 lei;

15 decembrie-64.500 lei;

Conform H.C.L. nr.143/2001 privind indexarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2002, taxa datorată pentru fiecare 500cmc sau fracțiune de capacitate de sub 500cmc, în cazul autoturismelor este de 64.490 lei/cmc.

Taxa anuală datorată(2002) = 5 x 64.490 = 322.450 lei

Termenele la care contribuabilul este obligat să achite contravaloarea taxei, precum și sumele aferente sunt:

15 martie-80.610 lei;

15 iunie-80.610 lei;

15 septembrie-80.610 lei;

15 decembrie-80.610;

Se observă o creștere a taxei cu 64.450 lei în anul 2002 față de anul 2001, datorată indexării cu indicele de inflație, la toate categoriile de autovehicule.

Județul Maramures

Municipiul Baia Mare

DECLARAȚIE pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport deținute de persoane fizice

Subsemnatul Istrate Paul, persoană fizică cu domiciliul în Baia Mare, str.Aleea Trandafirilor, nr.7, bl.7, sc.VII, declar prin prezenta că am devenit proprietarul mijlocului de transport, autoturism cu seria motorului/șasiului VF 1B29005FOO11753, cu capacitatea cilindrică/cmc 2068/tone, tip Renault 25, conform actului nr. C0000581, din 30.12.1997.

Sunt posesor B.I. seria GK, nr.721120, eliberat de poliția Baia Mare, județul Maramures, fiul(fiica) lui Ștefan și al(a) Amalia.

Telefon: acasă 055/234514, serviciu 055/215523.

Semnătura:

Istrate.

CAZ PRACTIC PRIVIND TAXA PENTRU FOLOSIREA LOCURILOR

DIN DOMENIUL PUBLIC ȘI PRIVAT

Pentru a evidenția această taxă, atașăm lucrării următorul contract de închiriere încheiat între consiliul local al municipiului Baia Mare și persoana fizică AF Stanciu Alina, iar chiria datorată bugetului local este:

Chiria = Norma x Suprafața x Nr.de zile(în cazul contractelor încheiate pe un an de zile)

Chiria = 4.750 x 10 x 30 = 1.425.000 lei/lună

ROMÂNIA

JUDEȚUL MARAMURES

CONSILUL LOCAL

Nr. 36 din 2002-06-17

CONTRACT DE ÎNCHIRIERE

I.PĂRȚILE CONTRACTANTE

Art.1.-Între Consiliul local al municipiului Baia Mare, cu sediul în Baia Mare, str.Piața 1 Decembrie 1918 nr. 1A, județul Maramures, în calitate de locator, reprezentat prin Primar Popa Mircea Ioan și persoana fizică AF Stanciu Alina cu sediul în Baia Mare,str.Tineretului nr.25, sc.A, ap.2, județul Maramures, telefon 055/221419, număr înregistrare în Registrul Comerțului J 35/3917/1992,reprezentat prin doamna Stanciu Alina fiica lui Pavel și al Maria cu domiciliul în str.Tineretului, nr.25, bl.11, sc.A, ap.2, județul Maramures, posesor al B.I.seria GK, nr.627745, eliberat de poliția Baia Mare, născut la data de 22.03.1967, în localitatea Baia Mare în calitate de locatar, se încheie următorul contract de închiriere.

II.OBIECTUL CONTRACTULUI

Art.2.-Primul în calitate de locator închiriază, iar al doilea în calitate de locatar ia în chirie suprafața de teren de10 mp, situată în localitate Baia Mare, strB-dul Republicii nr.8 teren înscris în C.F.nr.3517 identificat cu nr.top 1/A/5 pentru închiriere teren chioșc.

III.TERMENUL CONTRACTUAL

Art.3.-Termenul de închiriere este de 1 an,începând de la 01.01.2002 până la 31.12.2002 cu posibilitatea reînoirii acestuia pe o perioadă stabilită de comun acord între părți; locatarul va notifica cu 30 de zile înainte de expirarea termenului contractual despre intenția de reînoire a contractului.

IV.CHIRIA

Art.4.-Cuantumul chiriei pentru suprafața închiriată este de 4.750lei/mp/zi, având ca temei legal conform H.C.L.a municipiului Reșița nr. 147 pentru zona de încadrare nr.I reprezentând1.425.000 lei/lună.

În prețul chiriei nu este inclus T.V.A.

Art.5.-În funcție de rata inflației se va reactualiza anual taxa stabilită, în cazul în care nu apar acte de normalizare care reglementează această modificare și care au prioritate.

Regularizarea se va face în maximum 30 de zile de la data apariției noilor nivele ale chiriei.

V.PLATA CHIRIEI

Art.6.-Plata chiriei se va face lunar, până la sfârșitul perioadei pentru care se face plata.

Art.7.-Plata se va efectua în numerar sau prin virament, pe baza unei note de plată întocmită de funcționarul împuternicit al locatorului, la casieria Primăriei.

Art.8.-În caz de neplată la termen a taxei datorate se vor percepe majorări pentru fiecare zi de întârziere calculate la suma datorată conform reglementărilor legale în vigoare pentru perioada pentru care se face plata.

VI.OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR

Art.9.-Locatorul are următoarele obligații:

să predea terenul închiriat în stare corespunzătoare folosinței pentru care a fost închiriat;

să controleze modul cum este folosit și întreținut de locatar terenul și să ia măsurile ce se impun în vederea folosirii și întreținerii potrivit destinației;

să asigure folosința terenului închiriat în tot timpul contractului, garantând pe locatar contra pierderii totale sau parțiale a bunului, contra viciilor ori contra tulburării folosinței bunului;

Art.10.-Locatarul are următoarele obligații:

să folosească terenul închiriat conform destinației stabilite în contract:

să achite din proprie inițiativă cuantumul chiriei stabilite la termenul prevăzut în contract;

să execute la timp și în bune condiții lucrările de întreținere și igienizare a suprafeței închiriate și în jurul acesteia conform prevederilor legale în materie;

prin folosirea acestui teren, să respecte normele igienico-sanitare,și de protecție a mediului, respectând în același timp și relațiile de bună vecinătate, precum și celelalte norme legale;

la expirarea termenului contractual sau la data rezilierii contractului să predea locatorului terenul închiriat în starea în care l-a primit, fiind considerat că la primit în stare bună.

VII.CLAUZE SPECIALE

Art.11.-Subînchirierea în tot sau în parte a terenului închiriat sau cesiunea contractului de închiriere unui terț este permisă numai cu acordul prealabil scris al locatorului și cu respectarea condițiilor stabilite și obținerea aprobărilor cerute pentru închiriere.

Art.12.-Se interzice folosirea fără aprobarea Consiliului local a terenului închiriat în alte scopuri, precum și realizarea de construcții neautorizate pe acest teren.

Art.13.-Eventualele modificări cu privire la destinația bunului închiriat se pot face numai cu acordul prealabil al locatorului cu respectarea actelor normative specifice în vigoare.

VIII.ÎNCETAREA LOCAȚIUNII

Art.14.

Locațiunea încetează la expirarea termenului prevăzut în contract în condițiile în care nu intervine reînoirea contractului prin acordul părților.

Locațiunea poate înceta și înainte de expirarea termenului contractual prin voința ambelor exprimată printr-un act adițional, după ce anterior părțile și-au notificat una alteia cu 30 de zile înainte de data propusă rezilierea convențională a contractului, această intenție arătând motivele pentru care se cere rezilierea.

Rezilierea mai poate avea loc în termen de 30 de zile la cererea locatorului în cazul în care acesta constată că sunt încălcate de locatar obligațiile ce îi revin conform contractului și îndeosebi a neachitării la termen a chiriei 3 lunii consecutive, caz în care se va proceda la eliberarea suprafeței închiriate și plata de daune pentru întârziere.

IX.RĂSPUNDEREA CONTRACTUALĂ

Art.15.-Neexecutarea obligațiilor, sau executarea necorespunzătoare de către una din părți, dă dreptul celeilalte părți de a cere după punerea în întârziere a debitorului rezilierea contractului cu daune interese.

X.MODIFICAREA ȘI COMPLETAREA CONTRACTULUI

Art.16.-Prezentul contract poate fi modificat sau completat prin acordul de voință al părților, prin acte adiționale oricând în timpul executării contractului, conform negocierii dacă cerințele de ordin financiar sau alte cauze impun schimbarea lor.

XI. LITIGII

Art.17.-Litigiile de orice fel decurgând din executarea prezentului contract de închiriere sunt de competența instanței judecătorești de drept comun.

Prezentul contract s-a încheiat la data de 15.01.2002 în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte contractantă.

CAZ PRACTIC PRIVIND IMPOZITUL PE SPECTACOLE

Încasările din vânzarea de bilete la un spectacol organizat de SC Luna Park SRL însumează 4.230.000 lei.Baza de impozitare o constitue încasările brute din vânzarea biletelor, iar calculul impozitului se face prin aplicarea asupra bazei de impunere a unei cote de 5%, fiind un spectacol cu caracter ocazional.

Calculul impozitului:

-baza de impozitare

Bi = 4.230.000 lei

Impozit de plată

I = 4.230.000 x 5% = 211.500 lei

Impozitul datorat se va varsă la bugetul local în termen de trei zile de la data expirării chenzinei.

I.Situația biletelor și a abonamentelor la spectacole

Vândute în luna ..Mai..2002

Declar că informațiile cuprinse în acest decont sunt corecte și complete.

Numele Popescu, prenumele Cristina funcția,administrator.

ORGANUL FISCAL: Primăria

NR. de înregistrare: 283/15.05.2002-06-06

Data depunerii: 15.05.2002

IMPOZIT PE SPECTACOLE

Decont pe luna..Mai.., anul..2002..

II.Situația impozitului de plată

Denumirea plătitorului SC Luna Park SRL

Localitatea Baia Mare, str.Cloșca, nr.14,jud Maramures, codul poștal 1700, telefon 227325 , codul fiscal 8342335

Anexa nr1.

Valori impozabile pe metru patrat de suprafață construită

Anexa Nr 2

Coeficienți de echivalență

Anexa nr 3.

Taxe pentru folosirea locurilor din domeniul public și privat

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

CONCLUZII:

În urma prezentării impozitelor și taxelor locale, se constată că, deoarece, impozitele și taxele reglementate prin legea privind impozitele și taxele locale, fiind nominative, reglementate în funcție de mărimea venitului sau a averii, ele sunt preferabile față de impozitele reglementate prin legi speciale, deoarece ambele conduc la scăderea nivelului de trai al cetățenilor, însă pe căi diferite.

Astfel, impozitele reglementate prin legea privind impozitele și taxele locale, au ca efect, scăderea veniturilor nominale, în timp ce, impozitele și taxele reglementate prin legi speciale micșorează veniturile reale.

Deoarece impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile pe metru patrat de suprafață construită aparținând persoanelor fizice, se indexează anual, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflație, se constată un ritm de creștere de 130,8% în anul 2002 față de anul 2001.

PROPUNERI:

Consider că nivelul taxei este exagerat de mare, atât în cazul mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică, cât și în cazul mijloacelor de transport pe apă.

Ca atare aș fi de părere că ar fi necesară o revedere a nivelului acestor taxe, ținând seama de faptul că autovehiculele nu mai reprezintă un obiect de lux.

De asemenea cuantumul taxei datorate pentru autovehicule, ar trebui să depindă nu numai de criteriul capacității cilindrice a motorului, ci și de vechimea acestora.Astfel, pentru stabilirea taxei la o vechime mai mare de 5-7 ani, taxele corespunzătoare ar trebui reduse.

Biliografie

Bălănescu R.,Bălășescu F.,- Sistemul de impozite , Editura Economică, București, 1994

Beju V. – Metode și tehnici fiscale , Editura Dimitrie Cantemir, ,2002

Beju V.- Probleme actuale privind fiscalitatea , Analele universității “Dimitrie Cantemir”, , 1999

Beju V.- Echilibrul bugetar al României între cerințe și posibilități , Analele Univ. “Dimitrie Cantemir”, 2000

Brezeanu P., Marinescu I.-Finanțe Publice și fiscalitatea , Editura Fundației România de Mâine”, București , 1997

Boulescu M., Marcel Ghiță, -Control financiar, Editura Eficient,București , 2001

Gorcea C.-Lexicon fiscal și bugetar, editura Economică, București ,1996

Gondor M.- Finanțe publice, curs Univ. “Petru Maior”, 2004

Institutul de Politici Publice București, Bugetul Local-Suplimentarea veniturilor proprii, Ghid practic, bucurești, 2002

Leonte D. ,Cioponea M.- Finanțe Publice , note de curs , Editura Fundația de Mâine, București, 2001

Moșteanu T. și colaboratorii-Finanțe Buget, Editura Economică, București, 2001

Popescu G., popescu V.- Manualul inspectorului de impozite și taxe locale, Editura Tribuna Economică , 2004

Văcărel I.- finanțe Publice, Editura Didactică și Pedagogică , București , 1994

*** Colecția Tribuna Economică 2004

*** Norme Metodologice privind Trezoreria finanțelor publice

*** Legea finanțelor Publice

*** Norme metodologice de plicare a Codului Fiscal

*** Legislația acuală privind impozitele și taxele locale

Biliografie

Bălănescu R.,Bălășescu F.,- Sistemul de impozite , Editura Economică, București, 1994

Beju V. – Metode și tehnici fiscale , Editura Dimitrie Cantemir, ,2002

Beju V.- Probleme actuale privind fiscalitatea , Analele universității “Dimitrie Cantemir”, , 1999

Beju V.- Echilibrul bugetar al României între cerințe și posibilități , Analele Univ. “Dimitrie Cantemir”, 2000

Brezeanu P., Marinescu I.-Finanțe Publice și fiscalitatea , Editura Fundației România de Mâine”, București , 1997

Boulescu M., Marcel Ghiță, -Control financiar, Editura Eficient,București , 2001

Gorcea C.-Lexicon fiscal și bugetar, editura Economică, București ,1996

Gondor M.- Finanțe publice, curs Univ. “Petru Maior”, 2004

Institutul de Politici Publice București, Bugetul Local-Suplimentarea veniturilor proprii, Ghid practic, bucurești, 2002

Leonte D. ,Cioponea M.- Finanțe Publice , note de curs , Editura Fundația de Mâine, București, 2001

Moșteanu T. și colaboratorii-Finanțe Buget, Editura Economică, București, 2001

Popescu G., popescu V.- Manualul inspectorului de impozite și taxe locale, Editura Tribuna Economică , 2004

Văcărel I.- finanțe Publice, Editura Didactică și Pedagogică , București , 1994

*** Colecția Tribuna Economică 2004

*** Norme Metodologice privind Trezoreria finanțelor publice

*** Legea finanțelor Publice

*** Norme metodologice de plicare a Codului Fiscal

*** Legislația acuală privind impozitele și taxele locale