.taxarea Optimala Si Echilibrul General

=== Capitolul 1 ===

Capitolul 1.Echilibrul de piaþã ºi optimul Pareto

1.1 Noþiunea de echilibru de piaþã

Noþiunea de echilibru este specificã mai multor ºtiinþe, nu numai domeniului economic.

“Echilibrul este o stare în care toate forþele care tind spre direcþii opuse sunt perfect balansate, deci nu existã nici o tendinþã de miºcare” este o încercare de definire a termenului amintit mai sus de cãtre G. Bannock, R. E. Baxter ºi R. Rees în lucrarea intitulatã “A Dictionary of Economics”.

Ultimele douã secole pun în evidenþã preocupãrile intense privind investigarea multiplelor probleme teoretice ºi practice în domeniul echilibrului economic ºi al modelãrii acestuia. Din multitudinea de opinii teoretice ºi practice privind echilibrul economic se desprind douã tendinþe dominante. Prima este caracteristicã perioadei de început, când cercetãrile în domeniul echilibrului economic s-au desfãºurat pe fondul staticii economice, prioritate având echilibrul pe termen scurt. La baza investigaþiilor au stat urmãtoarele premise:piaþa concurenþialã are capacitatea de a rezolva automat problemele echilibrului dintre cerere ºi ofertã; crizele economice, considerate fenomene accidentale; ºomajul era un fenomen voluntar sau fricþionar. A doua tendinþã, ce a început sã se manifeste în primele douã decenii ale actualului secol, se caracterizeazã prin deplasarea prioritarã a cercetãrilor spre problemele privind dezechilibrele economice. S-a elaborat astfel o teorie a dezechilibrelor economice, opusã teoriei echilibrului economic stabil. Totodatã prin trecerea de la analiza macroeconomicã staticã la analiza macroeconomicã dinamicã, investigaþiile au fost orientate prioritar spre probleme privind echilibrul pe termen lung,

ªcoala clasicã de economie politicã marcheazã un moment deosebit în cerecetarea problemelor de echilibru economic. Adam Smith, unul din fondatorii acestei ºcoli, considera cã piaþa prin jocul liber al preþului, asigurã echilibrarea cererii cu oferta. În concepþia sa ,piaþa este “mâna invizibilã” care asigurã echilibrul dintre cerere ºi ofertã, ea fiind singura în mãsurã sã-i uneascã ºi sã-i armonizeze pe producãtori ºi consumatori.

Plecând de la aceastã concepþie, David Ricardo, de asemenea, fondator al ºcolii clasice de economie politicã, considerã cã variaþia preþului ce rezultã din confruntarea cererii cu oferta are un caracter vremelnic, deoarece echilibrul va fi restabilit prin evoluþia ofertei, care va reduce preþul la nivelul sãu “natural sau necesar” bazat pe cantitatea de muncã. Ricardo integreazã în concepþia sa despre echilibru ºi situaþia în care mãrfurile sunt monopolizate, incluzând în cercetare ºi problema schimburilor internaþionale. Dupã opinia sa, progresul tehnic ºi liberalizarea schimburilor internaþionale reprezintã factori ce stau la baza realizãrii echilibrului pe termen lung.

Sintetizând ideile ºcolii clasice, ºi integrându-le într-un sistem, Leon Warlas a realizat prima formalizare matematicã a teoriei echilibrului general, prin care descrie modul în care piaþa, în condiþiile concurenþei perfecte, ajunge la echilibru.

Potrivit concepþiilor sale, echilibrul concurenþial corespunde unei situaþii de alocare optimale a resurselor economice între agenþii economici, care , odatã atinsã nimic nu se mai schimbã, ignorând astfel orice tranzacþie care se desfãºoarã în afara schimbului. Deci, face abstracþie de dinamica proceselor economice, de modificarea în timp a preferinþelor, de incertitudinea actelor economice.

Cercetãrile ulterioare în domeniul teoriei echilibrului general au în vedere dinamica proceselor economice, manifestarea unui echilibru structural instabil, luarea în considerare a riscului, fundamentând o serie de instrumente de analizã dinamicã, cum sunt multiplicatorul ºi acceleratorul. Apare astfel o nouã viziune asupra echilibrului economic, acesta fiind interpretat ca un dezechilibru dinamic.

În ultimele decenii, ca urmare a înrãutãþirii stãrii monedei, a inflaþiei ºi a ºomajului concepþia keinesistã a fost supusã unor critici severe. Cu toate acestea, ea constituie un moment de referinþã în teoria echilibrului general, iar necesitatea intervenþiei statului în economia de piaþã a þãrilor dezvoltate nu poate fi contestatã nici în prezent.

Recunoaºterea tot mai largã a dezechilibrului ca stare normalã de evoluþie a vieþii economice impune cu necesitate problema limitelor în care acesta are efecte pozitive, care sunt asigurate printr-un mecanism economic adecvat de funcþionare a pieþei libere.

Astfel, Henri Guitton, considerã cã poziþiile în afara schimbului reprezintã regula, iar cele de echilibru, excepþia, ºi, în consecinþã, dupã opinia sa, rolul ºtiinþei economice e sã caute nu perfecþiunea, ci diminuarea la maximum a imperfecþiunii, pentru a putea contribui la apropierea sistemului economic de starea de echilibru, în centrul acestuia fiind omul.

O piaþã va fi în echilibru atunci când cantitãþile de produse pe care cumpãrãtorii vor sã le obþinã la preþurile existente coincid cu cele pe care vânzãtorii le oferã în aceleaºi condiþii. Astfel, preþurile se vor schimba dupã cum cumpãrãtorii vor sã cumperemai mult decât este disponibil pe piaþã dintr-o marfã sau dupã cum vânzãtorii vor sã vândã mai mult decât cumpãrãtorii sunt dispuºi sã achiziþioneze la preþurile existente. În aceastã situaþie, preþul constituie mecanismul de echilibrare.

Echilibrul macroeconomic exprimã acea stare spre care tinde piaþa bunurilor economice, monetare capitalului ºi muncii, piaþa naþionalã în ansamblul ei, caracterizatã printr-o concordanþã relativã a cererii ºi ofertei, în diferitele lor segmente, abaterile dintre ele încadrându-se în limitele considerate normale, nesemnificative pentru producerea de dificultãþi, de dezechilibre.

Adepþii teoriei echilibrului economic considerã cã aceasta se manifestã sub o multitudine de forme, care se clasificã dupã anumite criterii. Dupã modul de manifestare în timp, echilibrul economic este privit static ºi dinamic. Echilibrul economic static este considerat doar o ipotezã, neexistând practic în realitate. Un astfel de echilibru s-ar caracteriza prin manifestarea unor schimbãri nesemnificativeîntre diferite procese economice sau subsisteme ale economiei naþionale, care nu modificã tendinþa sa dominantã.

Acþiunea factorilor creºterii economice ºi mutaþiile pe care le genereazã în raportul dintre cerere ºi ofertã de pe diferitele pieþe imprimã, însã, echilibrului economic un caracter dinamic, ce se manifestã în timp ca o tendinþã dominantã. Aceastã formã a echilibrului economic se poate realiza pe termen scurt sau pe termen lung.

Echilibrul economic dinamic pe termen scurt se realizeazã în condiþiile unor modificãri în restricþiile procesului creºterii economice, presupunând însã alinierea imediatã a acestuia la evoluþia celui mai deficitar factor de producþie, ceilalþi rãmânând insuficient utilizaþi. Drept urmare, creºterea economicã este lentã.

Depãºirea limitelor impuse presupune manifestarea unor dezechilibre temporare ce pot fi înlãturate prin utilizarea unor elemente de compensare, existente în economie sau atrase din afara ei. În aceastã situaþie, creºterea economicã se desfãºoarã pe fondul echilibrului dinamic pe termen lung.

În raport cu nivelurile agregãrii economiei naþionale, echilibrul economic se manifestã la nivel micro, mezo ºi macroeconomic.

Echilibrul microeconomic priveºte nivelul verigilor primare, al agenþilor economici ºi al unitãþilor administrativ-teritoriale de bazã; echilibrul mezoeconomic se referã la structurile de ramurã ºi zone teritoriale (judeþe, landuri); echilibrul macroeconomic integreazã primele douã forme de echilibru pe ansamblul economiei naþionale ºi al teritoriului naþional.

În funcþie de conþiutul proceselor economice ºi de modul de exprimare a rezultatelor economice, echilibrul economic îmbracã urmãtoarele forme: materialã, valoricã ºi resursele de muncã.

Echilibrul economic material exprimã acea stare de concordanþã relativã între volumul, structura ºi calitatea producþiei (oferta globalã), pe de o parte, ºi nevoile de consum final ºi de producþie (cerere globalã), sub aspect cantitativ, structural ºi calitativ, pe de altã parte. De pildã, pentru a asigura o anumitã cantiate de energie electricã este necesarã o cantitate determinatã de combustibil, într-o anumitã structurã ºi putere caloricã.

Echilibrul economic valoric exprimã concordanþa relativã între diferitele structuri valorice ale rezultatelor economice, între acestea ºi eforturile depuse. În cadrul acestuia se disting forme speciale, cum sunt:echilibrul bãnesc (monetar), echilibrul financiar, echilibrul bugetar ºi echilibrul valutar. Echilibrul bãnesc exprimã concordanþa relativã dintre expresia bãneascã a fondului de bunuri economice existente pe piaþã ºi cantitatea de bani în circulaþie; echilibrul financiar, reliefeazã concordanþa relativã între sursele financiare ºi necesitãþile de platã ale agenþilor economici; echilibrul bugetar reflectã concordanþa relativã între veniturile ºi cheltuielile bugetare; echilibrul valutar evidenþiazã concordanþa relativã între încasãrile ºi plãþile în valutã.

Echilibrul resurselor de muncã exprimã concordanþa relativã dintre cantitatea, structura ºi calitatea factorului uman activ disponibil ºi necesitãþile de resurse de muncã ale utilizatorilor, mai ales ale unitãþilor economice.

În unitatea lor, aceste forme concrete de manifestare a echilibrului economic asigurã desfãºurarea procesului creºterii economice, concretizat în sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice.

Starea de echilibru economic este o expresie a compatibilitãþii, a concordanþei relative a deciziilor luate de agenþii economici producãtori ºi respectiv consumatori, aceasta menþinându-se într-o anumitã perioadã de timp, pânã în momentul în care intervin factori perturbatori, cu acþiuni contrare.

Echilibrul general

Echilibrul general este definit simplu prin “Existenþa echilibrului în toate pieþele dintr-o economie” în lucrarea “A Dictionary of Economics” de cãtre economiºtii Bannock, Baxter ºi Rees.

Vom prezenta mai jos câteva din premisele de bazã ale teoriei echilibrului general:

1)Caracterul static ºi staþionar.

Obiectul cercetãrii îl constituie comportamentul sistemului economic într-un anumit timp. Toate variabilele sistemului se referã la momentul analizat oferind doar o imagine de moment despre economie; nu analizeazã nici antecedentele nici consecinþele. Caracterul staþionar presupune cã numeroasele elemente ale modelului ramân invariabile în timp.

2)Constanþa mulþimii organizaþiilor

Sistemul economic se compune dintr-un numãr determinat de organizaþii, numãrul ºi componenþa acestora nemodificându-se în timp.

3)Producãtori ºi consumatori

Sistemul economic se compune exclusiv din douã feluri de organizaþii: producãtori ºi consumatori, neexistând nici o altã organizaþie cu funcþia de bazã neproductivã ºi neconsumatoare care sã aibã un rol în economie.

Între organizaþii nu existã relaþii de subordonare ºi supraordonare. Raportul dintre ele este de egalitate.

4)Constanþa mulþimii produselor

Sistemul economic creazã un numãr mare de produse dar finit.

Presupunem cã fiecare produs capãtã separat câte un numãr de ordine ºi este trecut pe o listã dupã numãrul lui. Produsele au aceeaºi destinaþie sau cu aceleaºi proprietãþi tehnice, disponibile în alt loc în spaþiu sau în timp, primesc fiecare câte un alt numãr de ordine. Enumerarea completã a produselor – pe lista lor – determinã mulþimea produselor. Numãrul produselor precum ºi compoziþia lor nu se modificã în timp.

5)Funcþionarea simultanã

Consumul se poate prezenta ca un vector în care componentele pozitive reprezintã intrãrile iar componentele negative ieºirile. Într-un anumit timp,producþia ºi consumul sunt asociate cu un anumit sistem de preþuri. Nu existã discordanþã în timp între procesele de producþie ºi consum.

6)Convexitatea mulþimii producþiilor

Mulþimea producþiilor posibile este convexã. Ca premisele parþiale, dintre care una sau mai multe sunt utilizate în cadrul temei convexitãþii de cãtre cei mai mulþi reprezentanþi ai teoriei echilibrului menþionãm:

a)Nu existã produse indivizibile. Volumele producþiei pot fi caracterizate cu variabile continue.

b)Nu existã resurse indivizibile. Volumul oricãrei resurse se poate descrie cu variabile continue.

c)Raportul dintre cheltuieli ºi producþie poate fi descris cu ajutorul funcþiilor diferenþiabile.

d)Randamentul marginal de substituire a factorilor de producþie nu este crescãtor. Dacã se intensificã utilizarea unui factor în dauna altuia, din primul trebuie o cantitate din ce în ce mai mare (sau cel puþin egalã )pentru înlocuirea fiecãrei unitãþi din cel de-al doilea.

Existã însã numeroase ºi importante încercãri de atenuare a acestei premise referitoare la convexitatea mulþimii producþiei (precum ºi la cele privind convexitatea mulþimii consumului) înlocuind-o doar cu cvasiconvexitatea care este o condiþie mai slabã.

7)Maximizarea profitului

Producãtorul maximizeazã profitul, adicã diferenþa dintre încasãrile rezultate din outputuri ºi cheltuielile bãneºti determinate de inputuri. Producãtorul efectueazã o ordonare a preferinþelor pe mulþimea alternativelor producþiei, criteriul exclusiv al preferinþelor fiind profitul. Deoarece randamentul nu este crescãtor ºi preþurile sunt date, funcþia profitului este concavã, adicã dacã mãrim producþia într-o anumitã proporþie, profitul nu poate fi sporit într-o proporþie mai mare decât acesta.

8)Maximizarea utilitãþii consumatorului

Mulþimea consumurilor posibile este convexã. Consumatorul efectueazã o ordonare a preferinþelor pe aceastã mulþime. Consumatorul maximizeazã funcþia de utilitate. Funcþia de utilitate este concavã. Din punct de vedere economic, aceastã premisã implicã urmãtoarele:

a)deoarece nu existã produse indivizibile, volumele de consum pot fi descrise ºi ele cu variabile continue;

b)este posibilã combinarea preferenþialã a produselor diferite în ansamblul produselor;

c)alegând între douã alternative de consum posibile, consumatorul este în mãsurã sã afirme univoc dacã o preferã pe una celeilalte sau îi este indiferent care dintre ele se realizeazã. Aceasta poate fi reprezentatã printr-o funcþie de utilitate.

9)Constanþa mulþimilor de procese de producþie ºi consum, precum ºi a ordonãrii preferinþelor

Mulþimea producþiei posibile ºi mulþimea consumurilor nu se modificã în timp. Nici ordonarea preferinþelor organizaþiilor economice nu se modificã în timp.

10)Exclusivitatea fluxului informaþional-preþ

Între agenþii economici circulã un flux de informaþii: preþul. Într-o perioadã datã produsul are un singur preþ unitar. Între agenþii economici în afarã de preþ, nu existã nici un alt fel de flux de informaþie direct sau indirect.

11)Anonimatul raporturilor de piaþã

Producãtorilor le este indiferent la care producãtor sau consumator ajung produsele ºi invers. În sistemul economic nici vânzãtorul ºi nici consumatorul nu fac selecþie între parteneri. Nu existã legãturi individuale între producãtori ºi consumatori, respectiv între grupurile acestora. Putem concepe acest lucru în sensul urmãtor:

-producãtorii anonimi îºi predau produsele unei ‘cutii negre’(black-box), pieþei, iar aceasta mijloceºte între ei ºi consumatorul anonim, intercalându-se în legãturile lor directe.

12)Lipsa incertitudinii

Agenþii economici îºi cunosc mulþimae posibilitãþilor ºi ordonarea preferinþelor.

Teoria echilibrului general presupune cã în sistemul economic nu existã nici un fel de incertitudine. Fiecare agent economic îºi cunoaºte exact posibilitãþile proprii ºi tot ce are importanþã pentru el din mediul înconjurãtor, cunoaºte ºi preþurile. Pe baza tuturor acestora, el este în mãsurã sã facã o alegere raþionalã, conform propriei sale ordonãri de preferinþe.

Ipotezele cele mai importante, cele mai reprezentative pentru ºcoala teoreticã a teoriei echilibrului general sunt ipotezele 6),7) ºi 8), adicã presupunerea optimizãrii preferinþelor ºi convexitatea.

1.3 Contribuþia lui Walras.Modelul de echilibru al lui Walras.

Recunoaºterea deplinã a teoriei echilibrului general este atribuitã economistului francez Lon Walras (1834-1910). Primele lucrãri au apãrut prin anii 1874-1877 deºi multe elemente ale sistemului neoclasic au fost elaborate independent de W. Stanley Jevons ºi de Carl Menger.

În lucrãrile sale, Lon Walras considera cã sistemul economic ca fiind format din gospodãrii ºi firme. Gospodãriile dispun de resurse, respectiv mãrfuri necesare procesului de producþie ºi consumului. Ele realizeazã un venit din vânzarea resurselor cu ajutorul cãreia, la un sistes de preþuri dat ºi dintr-o mulþime alternativã de bunuri de consum, cumpãrã bunuri a cãror valoare sã nu depãºeascã valoarea vânzãrilor. Astfel, cererea de orce bun de consum, din partea gospodãriilor este funcþie de preþurile bunurilor de consum ºi ale resurselor.

Cererea de bunuri de consum determinã cererea de resurse influenþând astfel preþurile bunurilor de consum ºi ale resurselor.

O mulþime de preþuri de echilibru ar fi o mulþime de preþuri astfel încât cererea ºi oferta ar fi egalizat pe fiecare piaþã.

Existenþa unei mulþimi de preþuri de echilibru –tema principalã a lui Walras – au fost argumentate ca rezultând din egalitatea numãrului de preþuri de determinat cu numãrul de ecuaþiicare exprimã egalitatea cererii ºi a ofertei pe toate pieþele. Ambele sunt egale cu numãrul de mãrfuri – n.

Walras a recunoscut cã existã douã complicaþii ºi anume:

doar preþurile relative afecteazã comportamentul gospodãriilor ºi firmelor, deci sistemul ecuaþiilor are numai n-1 variabile. Walras a selectat o marfã pentru a servi ca “numerar”, toate celelalte mãrfuri având preþurile raportate la preþul ei.

echilibrul bugetar dintre venit ºi valoarea consumului, pentru fiecare gospodãrie, ºi condiþia profitului nul pentru firme implicã ceea ce a ajuns sã fie cunoscut sub numele de legea lui Walras.

Valoarea de piaþã a ofertei o egaleazã pe cea a cererii pentru orice mulþime de preþuri, nu doar pentru mulþimea de echilibru.

Walras a analizat, în esenþã, pentru prima datã, stabilitatea echilibrului în teoria tatonãrilor. De asemenea, are primele încercãri în studiul variaþiei cantitãþilor ºi preþurilor de echilibru în raport cu resursele, condiþiile de producþie sau funcþiile de utilitate, introducând de fapt ceea ce astãzi se numeºte staticã comparativã.

În modelul de echilibru al lui Walras, economia este consideratã ca fiind formatã din: mulþimea firmelor ºi mulþimea consumatorilor.

Notaþiile folosite sunt urmãtoarele:

xj=cantitatea de bun “j” furnizatã pe piaþa de bunuri; xj0, j=1,2,3,…,n

i=cantitatea de factor “i” oferitã pe piaþã de factori; i0 i=1,2,3,…m

pj=preþul bunului “j” pe piaþa de bunuri (pj0);

i=preþul factorului “i” pe piaþa de factori (i0);

aij=cantitatea de factor “i” necesarã fabricãrii unei unitãþi de bun

“j”, (aij0), i=1,2,3…,m ºi j=1,2,3,…,n.

Notaþiile matriciale permit descrierea simplã a modelului:

A=(aij)i=1,m;j=1,n. =(1,2,…,m)T x=(x1,x2,…xm)T

p=(p1,p2,…pn) =(1,2,…m)

Ax reprezintã cererea de factori iar A costurile unitare de bunuri.

Se presupune cã sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:

1.fiecare bun este obþinut cu ajutorul factorilor de producþie ºi procesele de producþie satisfac o condiþie de liniaritate.Aceste procese sunt descrise prin matricea A.

2.factorii de producþie sunt disponibile în cantitãþile date:

10, 20 … m0.

3.la echilibru, legile cererii de bunuri sunt determinate prin mecanismele pieþei ºi sunt reprezentate în model prin funcþiile

p1=f1(x1,x2,…,xn)

p2=f2(x1,x2,…,xn)

.

.

.

pn=fn(x1,x2,…xn)

care sunt date ºi care determinã pentru orice vector x=(x1,x2,…xn)T preþurile celor n bunuri.

4.procesele de fabricaþie a bunurilor nu pot consuma mai mult decât cantitãþile disponibile de factori, cu condiþia suplimentarã cã dacã un factor nu este complet utilizat, preþul sãu este nul:

Ax ºi Aix-i<0

i(Aix-i)=0

5.aceastã condiþie se referã la costurile unitare ºi constituie o condiþie de concurenþã perfectã:

Ap ºi aj-pj>0 atunci xj=0

(Aj-pj)xj=0 j

(A-p)x=0 (deoarece xj0)

A reprezintã linia “i” din matricea , iar Aj coloana “j” a matricei A.

Definiþie. Vom spune cã economia este într-o stare de echilibru concurenþial atunci când cantitã-þile de bunuri produse, preþurile acestor bunuri ºi costurile factorilor satisfac condiþiile de mai sus.

Problema se pune dacã acest echilibru existã.

Prima demonstraþie a echilibrului a fost datã de Wald (1936). O altã demonstraþie, bazatã pe teorema de punct fix a lui Shizuo Kakutani a fost datã de Harold Kuhn.

În modelul sãu concurenþial, Warlas a introdus o condiþie suplimentarã cunoscutã ºi sub numele de legea lui Walras ºi anume:

px= (cererea=oferta)

Produsul px se mai scrie:

px=p1x1+p2x2+…+pnxn= f1(x1,x2,…,xn)+f2(x1,x2,…,xn)+…+fn(x1,x2,…,xn)

px= fj(x)xj

1.4 Dreptunghiul lui Edgeworth ºi optimul Pareto

Contribuþia specialã a economiºtilor Francis Ysidro Edgeworth ºi Vilfredo Pareto o constituie definirea adecvatã a alocãrii optume a resurselor precum ºi clarificarea relaþiei dintre echilibrele competitive ºi alocãrile optime pornind de la acestea din urmã.

Edgeworth a considerat doi indivizi, cu resurse iniþiale de douã marfuri, care pot sã facã orice schimburi ar dori, nu neapãrat în condiþiile regulilor jocului competitiv.

El a presupus cã:

a.cei doi indivizi nu ar face un schimb dacã ar exista altul care sã fie mai rentabil pentru ambii, ºi

b.nici unul nu ar face un schimb care l-ar dezavantaja mai mult decât dacã nu ar face schimbul.

Edgeworth a afirmat cã existã o întreagã mulþime de alocãri, pe care le-ar numi curba de contract, care satisfac aceste condiþii. Una dintre aceste alocãri constituie echilibrul competitiv.

A generalizat apoi acest caz particular presupunând cã în loc de doi indivizi exstã douã tipuri de indivizi, toþi indivizii de acelaºi tip având aceaºi funcþie de utilitate ºi aceaºi dotare iniþialã cu resurse.

Concluzia remarcabilã la care a ajuns Edgeworth a fost aceea cã pe mãsurã ce numãrul indivizilor de fiecare tip creºte, mulþimea schimburilor posibile ‘tinde’ spre echilibrul competitiv.

O regulã simplã defineºte ‘eficienþa economicã’ sau ceea ce este echivalent cu ‘optimul Pareto’. Enunþul este urmãtorul:

“Orice schimbare în repartiþia resurselor care mãreºte satisfacþia(utilitatea) unor agenþi fãrã a diminua satisfacþia oricãrui altuia, trebuie consideratã drept o îmbunãtãþire.”

Astfel,bunãstarea este sporitã dacã o modificare a repartiþiei resurselor amelioreazã utilitatea a cel puþin unui agent fãrã a diminua pe a altuia: bunãstarea scade dacã schimbarea micºoreazã satisfacþia unui agent fãrã a spori pe a altuia. Dar trebuie subliniat faptul cã schimbarea care îmbunãtãþeºte situaþia unui agent diminuând-o pe a altuia nu poate fi apreciatã pornind de la regulã.

Criteriul lui Pareto este deci foarte conservator pentru cã nu permite luarea în considerare a oricãrei schimbãri.

Avantajul (totuºi limitat) al regulei poate fi mai bine apreciat dacã arãtãm cã ea permite definirea situaþiilor care sunt în mod sigur non-optimale

ºi non-eficiente.

Economistul are deci posibilitatea de a elimina dintre cazurile posibile un anumit numãr de situaþii neeficiente, non-optimale. Dar, aceastã eliminare nu poate indica, dintre toate situaþiile existente, care este ‘cea mai bunã’ dintre acestea. Astfel spus, nu existã un criteriu tehnocratic care sã permitã alegerea dintr-un ansamblu de situaþii care sunt toate în aceaºi mãsurã eficiente sau optimale în sensul lui Pareto. Criteriul lui Pareto conduce deci , în general, la o nedeterminare pe care nu o putem înlãtura decât formulând eventual, plecând de la noi criterii, o funcþie a bunãstãrii sociale ce nu derivã direct din funcþiile de preferinþã ale agenþilor individuali.

Considerãm cazul simplificat al unei economii de schimb cu doi consumatori ºi douã produse (o economie de schimb pur).

X,Y—bunurile respectiv

A,B–consumatorii

Fiecare consumator dispune la început, respectiv de xA ºi xB unitãþi din bunul X respectiv yA ºi yB unitãþi din bunul Y.

Avem deci relaþiile: xA+xB=X ºi

yA+yB=Y

X ºi Y sunt dotãrile de care dispune economia din cele douã bunuri.

Pe graficul de mai jos, laturile dreptunghiului (numit ºi ‘cutia lui Edgeworth’) reprezintã cantitãþile totale disponibile X ºi Y din cele douã bunuri. Un punct oarecare în interiorul dreptunghiului reprezintã o repartiþie a schimburilor între cei doi consumatori.

Figura 1.1. Dreptunghiul (cutia) lui Edgeworth

În punctul H, cantitãþile din X ºi Y consumate de A sunt mãsurate în coordonatele lui H -fie XA ºi YA – luând punctul Oa ca origine; cantitãþile consumate de B sunt mãsurate de coordonatele lui H – fie XB ºi YB – luând de aceastã datã ca origine punctul Ob. Avem prin construcþie XA+XB=X ºi YA+YB=Y.

Dacã presupunem cunoscute funcþiile de utilitate pentru fiecare consumator, curbele de indiferenþã pentru consumatorul A sunt reprezentate obiºnuit în raport cu originea Oa(conform figurii)

Considerãm cinci curbe de induferenþã (dintr-o infinitate) numerotate în ordinea crescãtoare a unitãþii uA1,uA2,uA3,uA4,uA5.

Trasarea curbelor de indiferenþã pentru consumatorul B trebuie legatã de faptul cã aici originea este colþul OB. Curbele de indiferenþã pentru consumatorul B sunt uB1,uB2,uB3,uB4,uB5 care au forma obiºnuitã dacã se întoarce figura.

Sã presupunem acum cã dotãrile iniþiale ale celor doi agenþi sunt situate în punctul H (în desen au fost trasate curbele de indiferenþã pentru consumator trecând prin acest punct; cum existã o infinitate de curbe de indiferenþã, în orice punct al dreptunghiului trece în mod necesar o curbã de indiferenþãpentru fiecare consumator; astfel cazul prezentat nu este un caz particular.

Vom demonstra fãrã dificultate cã o astfel de situaþie nu este optimalã ºi cã este posibil sã îmbunãtãþim satisfacþia a cel puþin unuia dintre cei doi agenþi.

Punctul H fiind situat pe curba de indiferenþã uB3, orice punct de pe aceastã curbã situat mai la dreapta ºi mai sus în dreptunghi va permite ameliorarea satisfacþiei lui A lãsând-o neschimbatã pe a lui B.

Curba de indiferenþã a lui A, cea mai înaltã cu putinþã de atins este uA4, tangentã la uA3 în M.

Punctul M reprezintã un optim Pareto pentru cã orice deplasare dincolo de M ar antrena o diminuarea utilitãþii lui A.

Optimul Pareto nu este unic; pornind de la punctul H, menþinem neschimbatã satisfacþia lui A la nivelul uA3 ºi înaintãm spre nivelurile de utilitate cele mai ridicate pentru al doilea agent B; vom ajunge în punctul N, care este ºi el un optim Pareto pentru cã permite creºterea (faþã de H ) a utilitãþii lui B menþinând-o neschimbatã pe cea a lui A.

Existã deci o infinitate de optimuri Pareto pentru cã orice punct de pe MN (ºi aici sunt o infinitate ) corespunde unei situaþii ameliorate pentru fiecare din cei doi agenþi faþã de cea existentã în H. Segmentul MN este situat pe o curbã numitã “curba contractelor care este locul geometric al punctelor în care coeficienþii marginali de substituire între bunurile celor doi agenþi sunt egali. Dacã atingem un punct de pe curba contractelor ºi mai ales pe MN, nu se poate ameliora situaþia unuia fãrã a o deteriora pe a celuilalt.

Criteriul stabilit de Pareto nu permite sã alegem din infinitatea de soluþii optimale; orice punct situat pe MN este un optim Pareto. Pentru a alege între aceste situaþii diferite trebuie sã elaborãm o funcþie a bunãstãrii sociale.

Ce permite criteriul lui Pareto este eliminarea situaþiilor non-optimale (neeficiente) ºi restrângerea domeniului alegerii la segmentul MN, când dotarea iniþialã este reprezentatã de coordonatele punctului H (pentru o altã dotare iniþialã situaþiile optimale vor fi reprezentate de un alt segment N’M’ al aceleiaºi curbe a contractelor).

=== Capitolul 2 ===

Capitolul 2. Bunuri publice

2.1 Noþiunea de bun public

Un foarte important rol în analiza fenomenelor microeconomice îl are distincþia dintre beneficiile private ºi sociale ale unei activitãþi economice. De altfel bunurile publice sunt un caz cu totul aparte de bunuri, caracterizate prin faptul cã acestea sunt consumate simultan de mai multe persoane, neputînd fi vândute ca bunuri private, fiecare persoanã beneficiind de ele fãrã a le plãti. Natura specialã a bunurilor publice a fost pusã în evidenþã pentru prima datã de economistul italian Ugo Mazzola în anul 1890.

Bunurile publice nu fac obiectul mecanismului de piaþã, întrucât acestea fiind puse la dispoziþia fiecãruia în mod gratuit, nimeni nu va avea interesul de a le plãti. Cantitatea de bunuri publice pusã la dispoziþia unui grup de persoane depinde în mod direct de decizia politicã care se adoptã. Astfel un guvern care se ghideazã dupã o doctrinã liberalã, va limita pe cât posibil cantitatea de bunuri publice, mãrind în consecinþã sfera de cuprindere a bunurilor private ce sunt supuse mecanismelor de piaþã. La polul opus, un guvern social-democrat va lãrgi pe cât posibil sfera de cuprindere a bunurilor publice în detrimentul celor private.

Stabilirea diversitãþii ºi cantitãþii bunurilor publice este un atribut al statului, întrucât existã anumite bunuri ºi servicii, care, aºa cum sublinia Adam Smith, “deºi pot fi benefice în cel mai înalt grad al unei mari societãþi, sunt totuºi de asemenea naturã încât profitul nu ar putea sã acopere niciodatã cheltuielile fãcute pentru producerea lor de un individ sau un grup mic de indivizi”. Creºterea nejustificatã a sferei de cuprindere a bunurilor publice în detrimentul celor private genereazã “presiune fiscalã”, precum ºi frânarea concurenþei. Toate acestea vor duce la creºterea excesivã a rolului statului în economie ºi la consumarea ineficientã a resurselor materiale ºi umane.

Figura 2.1. Raportul bunuri private-bunuri publice

În economie existã bunuri private, la care consumatorii au acces numai în mãsura în care plãtesc . Un consumator dacã intrã în posesai unui bun privat, atunci acesta nu mai poate fi utilizat ºi de alt consumator. Dar, în cadrul unei economii existã, alãturi de bunuri private ºi bunuri ºi servicii publice la care toþi consumatorii au acces, teoretic, în mod egal fãrã a achita o sumã de bani.

Bunurile publice pot fi obþinute în unitãþi economice private sau publice. Facem precizarea cã într-o unitate economicã publicãnu se produc în mod exclusiv bunuri publice. De cele mai multe ori, diversitatea ºi cantitatea de bunuri publice este stabilitã de cãtre stat, în mod direct sau indirect, fiind într-o mare mãsurã rezultatul unei decizii politico-economice. În economie se întâlnesc situaþii intermediare între bunurile publice ºi private. În acest caz, fiecare consumator are acces nediferenþiat la un astfel de bun, plãtind în mod diferenþiat în funcþie de calitatea pe care o alege.

În abordarea bunurilor publice trebuie avut în vedere cã deciziile nu se mai iau la nivelul unui individ ci de întreaga colectivitate care dispune de acestea. De aceea, se va avea în vedere în tratarea acestei probleme forma de organizare social-politicã din economia analizatã. De altfel, statul prin diverse pârghii economice intervine în sfera producþieipentru a corecta imperfecþiunile pieþelor ºi pentru a contracara deficienþele care apar în organizarea economicã efectivã. Prin mijloacele sale, statul controleazã activitatea unitãþilor publice în scopul desfãºurãrii unei activitãþi eficiente. Þinând seama de particularitãþile cu totul deosebite ale producþiei de bunuri publice, se pune problema realizãrii unui “optim de ordinul doi” sau optim social ºi nu definirea unui program optim la nivelul fiecãrui agent.

Existã douã proprietãþi fundamentale ce caracterizeazã bunurile ºi serviciile vizate în acest capitol. Prima se numeºte principiul rivalitãþii , ea semnificã faptul cã doi agenþi economici nu pot beneficia în acelaºi timp de acelaºi bun. De exemplu dacã un automobil este utilizat de X el nu va putea fi utilizat ºi de Y .A doua proprietate se numeºte principiul excluderii prin preþ : cine plãteºte acela beneficiazã de utilizarea unui anumit bun sau serviciu.

Bunurile care verificã principiul rivalitãþii sunt numite ºi bunuri private Cele mai multe dintre ele verificã principiul excluderii prin preþ dar nu este neapãrat necesar; de exemplu: dacã bunurile alimentare sunt distribuite gratuit persoanelor fãrã resurse , ele sunt bunuri private dar nu satisfac principiul excluderii prin preþ.

Existã numeroase bunuri pentru care principiul rivalitãþii nu se aplicã; acestea se numesc bunuri publice. Apãrarea , justiþia , educaþia sau reþeaua rutierã sunt exemple caracteristice de bunuri publice. Faptul cã eu beneficiez de securitatea asiguratã de armata naþionalã, de garanþia unui sistem judiciar ºi de serviciile unei ºcoli nu îl împiedicã pe vecinul meu sã beneficieze ºi el în aceaºi mãsurã : deci nu existã rivalitate între noi.

Anumite bunuri publice satisfac între altele 3 condiþii : imposibilitatea excluderii , obligaþia de folosinþã ºi absenþa efectului de congestie(de înghesuialã) ºi în acest caz spunem cã vorbim de bunuri publice pure.Dacã una dintre aceste condiþii nu este verificatã atunci vorbim de bunuri publice mixte. Existã imposibilitatea excluderii atâta timp cât natura unui bun public face ca el sã nu poatã fi utilizat de anumiþi subiecþi. Apãrarea teritoriului ºi la un cu totul alt nivel un foc de artificii organizat de cãtre un departament al administraþiei locale sunt bunuri publice pentru care existã imposibilitatea excluderii ; nu este natural posibil de a obþine doar anumiþi indivizi care sã nu beneficieze de aceste lucruri. De acelaºi iluminat public al strãzilor ºi de un program de depoluare beneficiazã toþi indivizii deci se verificã condiþia imposibilitãþii excluderii.

Pentru alte bunuri publice anumiþi indivizi pot fi efectiv excluºi. Aceastã excludere poate fi fãcutã prin preþ, cum e în general cazul pentru bunurile private (taxe rutiere , bilet de intrare într-o piscinã) ; ea poate fi nominativã(casã de odihnã rezervatã pensionarilor ), mai mult sau mai puþin aleatoare , fondatã pe criterii obiective (situaþie familialã permiþînd obþinerea unui loc într-o creºã)sau chiar ocultã.

Obligaþia uzului(folosirii) este a doua caracteristicã a bunurilor publice pure. Existã aceastã obligaþie pentru cã faptul de a dispune de un bun public nu este o decizie proprie a agenþilor. Aici obligaþia uzului apare pentru apãrarea teritoriului pentru cã persoanele nu pot decide ele însele asupra unui anumit nivel de protecþie care sã le fie individual garantat de cãtre forþele armate : fiecare consumator dispune de aceeaºi “cantitate” de apãrare a teritoriului . Din contrã , nu existã obligaþia folosirii în cazul unui foc de artificii cãci putem sã nu privim dacã decidem acest lucru. De exemplu scoala publicã ºi reþeaua rutierã nu verificã principiul obligaþiei folosirii : pot prefera o ºcoalã privatã ºi sã iau trenul.

În fine existã efectele de înghesuialã(de congestie)pentru cã satisfacþia unui consumator de un bun public depinde de numãrul de folosiri de care el beneficiazã. Nu existã efect de congestie pentru apãrarea teritoriului naþional pentru cã eficacitatea apãrãrii întegritãþii teritoriale a þãrii nu depinde de numãrul de locuitori. Apãrarea civilã nu urmãreºte aceaºi regulã pentru cã, calitatea protecþiei de cãtre o reþea de adãposturi antiatomice este datã de numãrul de persoane protejate. Justiþia nu este exceptatã de acest efect care în acest caz relevã termenele de timp ce se scurg între depunerea unei reclamaþii ºi judecarea ei de cãtre un tribunal. ªcoala publicã ºi reþeaua rutierã pot prezenta de asemenea efecte de congestie pentru cã clasele sunt supraâncãrcate ºi ambuteiajele reduc fluiditatea traficului în aglomeraþii. Efectele de congestie sunt în fapt exemple a ceea ce numim în general efecte externe adicã situaþii când satisfacþia unui agent (beneficiarul serviciului public) este afectatã direct de deciziile altor agenþi.

Trebuie precizat cã un bun public poate sã priveascã un numãr limitat de indivizi sau din contrã totalitatea unei colectivitãþi naþionale. Un program de depoluare este un bun public pur care nu modificã decât anumite stãri ale agenþilor economici rezidenþi în zona poluatã , în schimb ce apãrarea teritoriului priveºte toþi cetãþenii . Aceastã distincþie se aplicã de asemenea pentru bunurile publice mixte. Astfel o clasã suplimentarã deschisã într-o ºcoalã ºi construcþia unui pod sau a unui parc sunt susceptibile a ameliora bunãstarea locuitorilor localitãþii vizate , aºa cum un program TV transmis pe un canal naþional, priveºte toatã populaþia þãrii.

Existã douã categorii distincte de bunuri publice din punct de vedere al utilizãrii lor de cãtre consumatori:

i)Oprimã categorie este aceea a bunurilor publice pe care orice consumator, chiar dacã doreºte sau nu, le consumã. Un exemplu sugestiv pentru acet tip de bunuri publice sunt cheltuielile pentru apãrarea naþionalã sau pentru întreþinerea poliþiei. Fiecare consumator având comportamentul “pasagerului clandestin”, subestimând aceste cheltuiel, se sustrage de la plata lor. De aceea, statul va trebui printr-un sistem de finanþare adecvat, sã acopere aceste cheltuieli.

Aceastã situaþie exclude apriori realizarea unui optim de tip Pareto, întrucâtsistemul fiscal, nu poate asigura pentru toþi agenþii din economie, aceleaºi taxe marginale de substituire între bunurile private ºi cele publice.

ii)A doua categorie este cea a bunurilor publice a cãror utilizare nu este întrutotul obligatorie. În aceastã categorie includem în mare mãsurã bunurile publice locale, care sunt puse la dispoziþia unei colectivitãþi dintr-o anumitã localitate sau teritoriu. Bunurile ºi serviciile din aceastã categorie sunt finanþate în mare mãsurã prin impozitele ºi taxele locale.

2.2.Un exemplu general

Considerãm o economie cu m consumatori , preferinþele consumatorului i fiind reprezentate de o funcþie de utilitate Ui(x,Mi) : x reprezentînd cantitatea dintr-un bun public pentru care excluderea este imposibilã ºi Mi reprezintã valoarea resursei pe care consumatorul i o poate consuma din bunurile private. Presupunem cã alegerea este fãcutã de un planificator care urmãreºte maximizarea bunãstãrii. Pentru a reprezenta aceastã bunãstare colectivã dupã preferinþele individuale , presupunem cã planificatorul maximizeazã o sumã ponderatã de utilitãþi :

W=iUi(x;Mi)

unde W=funcþia de utilitate colectivã

i=ponderea acordatã de cãtre planificator în satisfacþia individului i, în definiþia bunãstãrii colective

Planificatorul trebuie sã determine cantitatea optimalã de bun public , gãsind de asemenea sursa de finanþare pentru aceasta.

Mi=Ri-ti

ti=nivelul taxelor ;

Ri=venitul consumatorului , aici datã în problemã;

Astfel problema devine :

Max

cu restricþia

unde CT(x) este funcþia costului total;

Lagrangeanul acestei probleme se scrie :

L=

ceea ce conduce la condiþiile de optimalitate :

cm(x)=0

=0

Cm(x)=

Cm(x)=costul marginal al bunului public

Aceastã relaþie se numeºte condiþia Bowen-Lindahl-Samuelson(B.L.S.)

Presupunem cã ne propunem o creºtere a cantitãþii din bunul x pentru consumatorul i cu dx>0. Ce sumã suplimentarã dti va accepta sã plãteascã consumatorul pentru a putea efectiv sã dispunã de aceastã cantitate suplimentarã dx. Consumatorul nu va accepta sã plãteascã dti decât dacã utilitatea sa nu scade.

Astfel,

Ui=Ui(x;Mi)=Ui(x;Ri-ti)

consumatorul va accepta sã plãteascã în plus o sumã dti care verificã:

dUi=>=0 adicã

disponibilitatea marginalã de platã a consumatorului

Deci condiþia B.L.S. exprimã egalitatea dintre suma disponibilitãþilor marginale de platã ºi costul marginal al bunului public.

Contribuþiile ti sunt egal definite de condiþiile de optimalitate:

Termenul reprezintã variaþia de bunãstare colectivã în timp ce consumatorul i dispune de 1 u.m. pentru a cumpãra bunuri private ºi ea se mai numeºte utilitatea marginalã socialã a veniturilor individului i.

Condiþia precedentã exprimã deci cã contribuþiile sunt calculate prin egalarea utilitãþilor marginale sociale ale veniturilor diferiþilor indivizi.

Condiþia B.L.S. duce deci la egalitatea utilitãþii marginale a venitului diferiþilor consumatori caracterizând complet producþia optimalã de bun public ºi modalitãþile de finanþare a sa. Dacã planificatorul posedã o informaþie perfectã despre preferinþele agenþilor economici , adicã dacã cunoaºte perfect funcþia de utilitate Ui(x,Mi) ºi de asemenea funcþia de cost CT(x) , el trebuie sã fie în mãsurã sã calculeze aceastã soluþie optimalã ºi deci sã decidã prelevãrile de efectuat pe veniturile individuale pentru a finanþa bunul public.

Este în acelaºi timp puþin realist de a presupune cã o administraþie ar putea sã posede o informaþie foarte precisã despre preferinþele agenþilor.În acest caz se poate pune întrebarea, bine întemeiatã de altfel: “cum se determinã atunci producþia de bunuri publice ?”

2.3 Echilibrul cu subscripþie

Presupunem aici cã fiecare consumator varsã o contribuþie voluntarã care sã permitã finanþarea bunului public, suma contribuþiilor determinând cantitatea ce poate fi produsã.

Este sigur cã agenþii economici vor determina suma pe care o vor subscrie þinând cont doar de avantajul pe care ei îl vor trage personal ºi ignorând complet satisfacþia suplimentarã resimþitã de alþi agenþi.Acest comportament necooperant este foarte probabil în cazul în care numãrul agenþilor economici este suficient de mare faþã de cei care nu se pot pune de acord în ceea ce priveºte contribuþia lor.

Dacã reþinem aceastã ipotezã, consumatorul i determinã contribuþia sa ti considerând contribuþiile tj , ji date în problemã.

Notãm g(T) cantitatea de bun public ce poate fi produsã cu suma subscrisã totalã a cãrui sumã este T. Funcþia g nu este altceva decât funcþia inversã a funcþiei de cost CT-1 =g.

tj)

utilitatea consumatorului i apare ca o funcþie de subscripþii individuale

Ui=Ui[g(tj),Ri-ti] ;

ºi subscripþia ti este determinatã maximizând Ui pentru valorile de subscripþie tj cu ji pe care consumatorul i considerã ca fixate.

Deci,

g’(T)-

g=CT-1 g’=1/CT’=1/Cm =Cm(x)

La echilibrul cu subscripþie, existã deci egalitatea costului marginal ºi a disponibilitãþii marginale de platã pentru fiecare consumator, ceea ce diferã de condiþiile B.L.S. :procedura de subscripþie nu conduce deci la o producþie optimalã de bun public.

Aceastã sub-optimalitate de echilibru rezultã imediat din caracterul necooperant pe care îl au agenþii economici : ei nu þin cont de faptul cã contribuþia lor îmbunãtãþeºte satisfacþia altor agenþi ºi din acest motiv ei aleg sã subscrie o sumã care este inferioarã optimului social.

2.4 Echilibrul Lindahl

Pentru a simplifica calculele ºi pentru o înþelegere cât mai eficientã ºi facilã presupunem cã funcþiile de utilitate se scriu:

Ui(x,M)=ui(x)+Mi;

în ipoteza cã mãrimile i sunt egale oricare ar fi i.

condiþia B.L.S. se scrie :

u’(x)=Cm(x)

Presupunem cã un ‘preþ personalizat’ sã fie afectat de fiecare consumator : preþul pi definit aici ca suma pe care fiecare consumator I trebuie sã o plãteascã pentru fiecare unitate de bun public pe care vrea sã îl achiziþioneze.

Consumatorul i determinã deci o cerere de bun public care se noteazã cu xi ºi o cerere de bun privat Mi maximizând utilitatea:

Max ui(xi)+Mi

pixi+Mi=Ri

Dacã este un multiplicator Lagrange asociat restricþiei de echilibru bugetar a consumatorului ºi dacã L=Lagrangeanul , cererile de bun public ºi bun privat verificã condiþiile urmãtoare :

=ui’(xi)-pi=0

=1-=0 u’(xi)=pi

Presupunem pe de altã parte cã producþia de bun public este asiguratã de o întreprindere care îºi maximizeazã profitul evaluând fiecare unitate de bun public la preþul p=pi .Profitul acelei întreprinderi se scrie :

(pi)x-CT(x)

ºi este maximal pentru o cantitate de bun public care verificã egalitatea preþului p ºi a costului marginal Cm(x), adicã:

pi=Cm(x);

Prin definiþie, preþurile p1,p2,…pm definesc un echilibru Lindahl dacã pentru aceste preþuri toþi consumatorii cer aceeaºi cantitate de bun public , xi=x pentru oricare ar fi i, intreprinderea alegând sã producã aceastã cantitate.

Deci la echilibrul Lindahl avem:

u’(xi)=pi

pi=Cm(x);

u’(x)=Cm(x)

Deci condiþia B.L.S. este verificatã.

Se pare deci cã am gãsit o procedurã descentralizatã care sã permitã determinarea producþiei optimale de bun public : planificatorul va putea sã organizeze o cãutare în preþurile “personalizate” comparabilã cu raþionamentul de cãutare warlasian din cadrul pieþelor de concurenþã perfectã. În acest raþionament decidentul mareºte preþul (comun pentru toþi agenþii) cât timp cererea este mai mare decât oferta ºi îl scade în caz contrar, pâna la restabilirea echilibrului dintre cele douã marimi.În cazul analizat aici, ne putem imagina cã decidentul mãreºte preþul pentru agenþii care cer o cantitate mare de bun public relativ la cei care cer mai puþin, pentru ca aceastã situaþie sã conveargã spre o uniformizare a cererii de bun public.

Dar acest scenariu nu este în totdeauna verificat de practicã ºi astfel, la echilibrul Lindahl consumatorii vor plãti bunul public la preþuri diferite–aici avem ti=pix—însã dispun de aceleaºi cantitãþi (pentru cã ipoteza excluderii este imposibilã). În raþionamentul care va trebui sã conducã la echilibru, consumatorul va înþelege rapid cã el are interesul sã cearã o cantitate de bun public mai micã decât cea realã, pentru ca el sã beneficieze de un preþ mai scãzut.

Este deci foarte probabil ca consumatorii sã ascundã adevãratele lor preferinþe pentru a contribui cât mai puþin posibil la finanþarea bunului public.

Acest model de echilibru pune bine în evidenþã dificultatea fundamentalã pe care o întâlnim atunci când vrem sã construim un mecanism care sã ne permitã sã determinãm producþia optimalã de bun public care se rezumã la întrebarea: cum sã reuºim sã determinãm consumatorii sã-ºi spunã adevãrata disponibilitate marginalã de platã pentru bunul public? Fiecare agent luat individual va avea tendinþa sã-ºi ascundã cât mai mult adevãrata cerere pentru bunul public care el crede cã comportamentul sãu nu are decât o importanþã neglijabilã în ceea ce priveºte cantitatea de bun public care va fi reþinutã.Ascunzându-ºi propriile gusturiel poate spera sã beneficieze de un preþ maimic (ca ºi în cadrul raþionamentului ce conduce la echilibrul Lindahl), fãrã sã modifice simþitor cantitatea produsã de bun public.Este cazul conoscut sub numele de “pasagerul clandestin”.

2.5 Votul majoritar

O altã posibilitate de a determina producþia de bun public ºi contri-buþiile individuale constã în organizarea unui vot.Presupunem cã cei m agenþi convin sã decidã printr-o procedurã de vot majoritar asupra contribuþiei individuale t permiþând sã finanþeze producþia de g(T) unitãþi de bun public cu T=mt. Pentru a simplifica calculele presupunem cã g(T)=T ºi Ui(x,Mi)=ailogx+Mi

T unitãþi monetare permit deci sã se producã T unitãþi de bun public ºi parametrul ai aratã caracterul mai mult sau mai puþin marcat de perferinþa consumatorului i pentru bunul public.

Pornind de la condiþia B.L.S. un calcul elementar ne aratã cã producþia optimalã de bun public x* se scrie astfel:

x*= ai

Dacã fiecare consumator dã o sumã de t u.m. (sub formã de impozit) producþia de bun public este egalã cu mt. Utilitatea individului i apare deci ca o funcþie de impozitarea individualã t prin relaþia:

Ui(t)=ailog(mt)+Ri-t;

pentru cã x=mt ºi Mi=Ri-t.

Funcþia Ui(t)este reprezentatã în figura de mai jos, maximul atingându-se pentru t=ai

Figura 2.2. Utilitatea consumatorului i în funcþie de t

Consumatorul i doreºte deci contribuþia individualã sã fie fixatã la suma ai ,ceea ce ar permite sã se producã o cantitate de bun public egalã cu mai.

Anumiþi consumatori doresc sã se producã o cantitate de bun public superioarã cantitãþii optimale x*–cei pentru care parametrul ai este superior mediei (a1+a2+…+am)/m – ºi alþii preferã o cantitate mai micã.

Pe de altã parte, funcþia Ui(t) permite sã se exprime preferinþele individului i dacã el trebuie sã aleagã între douã posibilitãþi pentru nivelul taxei t.

Funcþia Ui(t) nu prezintã decât un maxim local : ea este crescãtoare pentru t<ai sº descrescãtoare pentru t>ai. Se spune cã preferinþele agentului i sunt unimodale.

Presupunem acum cã se organizeazã un vot majoritar pentru determinarea lui t. Unimodalitatea preferinþelor va permite sã arãtãm cã votul majoritar ar trebui sã conducã la un nivel al lui t preferat de cãtre agentul median dacã m este impar.Acest agent median este definit de faptul cã jumãtatea celorlalþi consumatori doreºte un nivel al taxãrii inferior celui dorit de cealaltã jumãtate.

Dacã indivizii sunt clasificaþi în ordine crescãtoare a preferinþelor pentru bunul public, adicã:

a1<a2<a3<…<am

agentul median este definit de cãtre indicele i=M, cu:

M=(m-1)/2.

Sã ne imaginãm cã avem un nivel al taxelor t0 propus, cu t0aM ºi presupunem cã t0<aM(analog cu raþionamentul care se aplicã atunci când t0>aM). În acest caz existã sigur un alt nivel al taxãrii preferat lui t0 de cãtre majoritatea indivizilor (t1>t0). Dupã ipoteza unimodalitãþii preferinþelor, toþi indivizii pentru care ai>t0 preferã t1 lui t0. Propunerea t0 nu va putea deci sã fie reþinutã în cadrul unei proceduri de vot majoritar. Singura propunere care nu poate fi neglijatã este aceea care corespunde celei mai bune alegeri a agentului median, adicã t=Am .

Aplicaþie: Pasagerii clandestini; teorie ºi practicã

Deciziile care privesc producþia de bunuri publice sunt adesea de tip binar: fie bunul public este produs, fie el apare ca o problemã de dimensiuni neglijabile ºi deci el poate fi neglijat. Se vorbeºte deci de bunuri publice indivizibile. Aceast tip de situaþie apare adesea atunci când o colectivitate publicã trebuie sã se pronunþe asupra oportunitãþii construirii unui echipament colectiv unde excluderea este imposibilã: centru cultural, pod sau grãdinã publicã de exemplu. În astfel de situaþii, principiul egalitãþii disponibilitãþilor marginale de platã ºi a costului marginal trebuie sã fie înlocuit de o regulã mai simplã. Dacã numim disponibilitatea de platã a unui agent suma pe care el ar fi gata sã o plãteascã pentru a dispune de echipamentul colectiv, acesta ar trebui sã fie efectiv construit dacã suma disponibilitãþilor de platã a tuturor agenþilor implicaþi este superioarã costului echipamentului. În caz contrar este mai bine sã nu se facã nimic.

i)Problema pasagerului clandestin

Dacã s-a decis construcþia echipamentului colectiv, se pune întrebarea cum sã se finanþeze aceastã investiþie, din ce surse. Decizia de investiþie trebuie sã îndeplineascã douã condiþii:

suma contribuþiilor trebuie sã acopere costurile ºi

nici un agent nu trebuie sã aibe de suferit în urma deciziei luate.

O soluþie posibilã este aceea de a fixa o contribuþie individualã de maniera cã fiecare agent plãteºte o sumã egalã cu dispoziþia sa de platã mai puþin o sumã constantã (aceeaºi pentru toþi) care se numeºte bonus. Dacã acest principiu este aceptat ºi construcþia este doritã, suma contribuþiilor va depãºi costul echipamentului, pentru cã bonusul nu este foarte important ºi operaþia este beneficã pentru toþi indivizii, pentru cã contribuþia lor este inferioarã disponibilitãþii de platã.

În practicã, tot ceea ce trebuie sã fie conoscut sunt disponibilitãþile de platã ale agenþilor ceea ce, în numeroase situaþii concrete, este foarte irealist. Trebuie deci sã se organizeze în prealabil o procedurã de schimb de informaþii, în care se cere fiecãrui agent de a-ºi releva disponibilitatea de platã.

Din nefericire, agenþii vor încerca sã evite sã spunã adevãrul în cursul acestei proceduri de schimb de informaþii. În mãsura în care agenþii ºtiu cã contribuþia lor individualã este direct proporþionalã cu valoarea anunþatã a disponibilitãþii lor de platã, ei vor avea tendinþa sã o micºoreze pe aceasta pentru a reduce contribuþia lor sperând totodatã cã echipamentul va fi gata cât mai curând. Pentru a descrie acest comportament, se spune cã agentul se comportã ca un pasager clandestin: el urmãreºte sã beneficieze de serviciul adus de echipamentul respectiv fãrã sã achite adevãratul preþ al utilitãþii aduse de folosirea acestui echipament.

Agentul va decide “anunþul sãu”(ceea ce el pretinde a fi disponibilitatea sa de platã) þinând cont de ideea cã el face anunþul ºi în funcþie de ceea ce anunþã ceilalþi agenþi. Dacã el crede cã anunþurile celorlalþi vor conduce la decizia de construcþie indiferent de prelevarea sa, el va avea interesul sã disimuleze la maximum preferinþele sale pretinzând cã nu trage nici un avantaj din aceastã construcþie: el va beneficia atunci de echipament fãrã sã plãteascã nimic. Din contrã, dacã el crede cã decizia este incertã -existã un numãr foarte mic de agenþi interesaþi – ºi cã propriul anunþ poate întoarce decizia în favoarea demarãrii construcþiei, el va ezita sã disimileze preferinþele sale. În concluzie agenþii vor avea mai degrabã tendinþa sã minoreze anunþurile disponibilitãþilor lor de platã, chiar dacã este posibil ca echipamentul colectiv sã nu fie produs chiar dacã suma adevãratelor disponibilitãþi de platã este mai mare decât costul investiþiei.

ii)Modelul analitic

Considerãm un ansamblu de m agenþi indicaþi de i=1,2,3…,m. În ceea ce urmeazã ui* desemneazã utilitatea agentului i dacã echipamentul nu este construit ºi ui*+i-ti reprezintã utilitatea acestui agent dacã echipamentul este construit ºi dacã contribuþia agentului i este ti. Agentul i nu câºtigã la construcþia echipamentului decât dacã ti<i : acesta din urmã reprezintã deci adevãrata disponibilitate de platã a agentului i.

Notãm cu i* anunþul consumatorului i, adicã valoarea a ceea ce pretinde a fi disponibilitatea sa de platã pentru echipament. Echipamentul colectiv va fi construit dacã:

i* >C

unde C reprezintã costul echipamentului. Se reþine ca modalitate de finanþare sistemul definit mai sus cu bonus nul: fiecare agent plãteºte o contribuþie ti egalã cu ceea ce a anunþat, i*, aºa cã operaþiunea este “albã” pentru el dacã relevã onest adevãrata disponibilitate de platã (pentru cã i-ti=0 dacã ti=i=i*). Dacã toþi agenþii se comportã de manierã onestã, echipamentul colectiv va fi efectiv construit dacã i* >C ºi în acest caz colectivitatea publicã va rãmâne cu un excedent de finanþare.

Cât timp agentul i decide asupra propriului anunþ i*, el ignorã anunþurile fãcute de ceilalþi agenþi j cu ji. El considerã suma anunþurilor fãcute de ceilalþi agenþi ca fiind o variabilã aleatoare. Se presupune aceastã variabilã aleatoare(care traduce subiectivitatea agentului i în aprecierea comportamentului probabil al altor persoane vizate aici) este distribuitã uniform pe un segment [a,a+b].

Figura 2.3. Densitatea de probabilitate a variabilei aleatoare “suma disponibilitãþilor de platã anunþatã de agenþii j , ji din punct de vedere al agentului i

Presupunem deci, din punct de vedere al agentului i cã:

i*=(a+b-z)/b dacã a z a+b

ji

Presupunem acum cã costul C al echipamentului colectiv vizat aici sã fie egal cu a+kb cu 0<k<1. Aceastã ipotezã exprimã cã din punct de vedere al agentului i existã o incertitudine asupra rezultatului consultãrii. Nu i se pare

exclus ca i* sã fie mai mare decât C : în acest caz, individul ar avea in

ji

teresul sã anunþe o disponibilitate de platã egalã cu 0 pentru cã echipamentul ar fi construit oricare ar fi anunþul sãu. Pe de altã parte, este de asemenea posibil ca i* sã fie mai mic decât C astfel cã un anunþ suficient de mare ar

ji

putea influenþa decizia spre un rezultat pozitiv.

Din punct de vedere al agentului i echipamentul ar fi construit dacã:

i*+i* a+kb

ji

ºi probabilitatea ca sã se întâmple astfel, notatã Pi, este:

Pi=Probab.( i* a+kb-i*)

ji

adicã:

Pi=[b(1-k)+i*]/b

Pentru individul i anunþul unei disponibilitãþi de platã ridicate, mãreºte probabilitatea ca echipamentul sã fie construit, altfel spus cele douã mãrimi, i* ºi Pi sunt direct proporþionale.

Presupunem cã individul i maximizeazã speranþa matematicã a utilitãþii pe care o notãm Vi. Sunt posibile douã cazuri:

–fie echipamentul colectiv nu este construit ºi utilitatea agentului este egalã cu ui*. Aceasta se produce cu o probabilitate (1-Pi).

–fie echipamentul colectiv este construit ºi utilitatea este egalã cu

ui*+i-ti=ui*+i-i*.

Aceasta se produce cu o probabilitate egalã cu Pi.

În consecinþã, putem scrie:

Vi=(1-Pi)ui*+Pi(ui*+i-i*)

adicã:

Vi=ui*+[(1-k)bi+(i-(1-k)b)i*-i*2]/b.

Individul i determinã anunþul sãu i*maximizând Vipe mulþimea numurelor reale pozitive.

Dacã i (1-k)b, avem i*=0. În caz contrar avem:

i*=[i-(1-k)b]/2<i.

În toate cazurile, individul i subestimeazã voluntar disponibilitatea sa de platã. El se comportã ca un pasager clandestin.

iii)Exemplul practic

Când ne punem problema despre oportunitatea construirii unui echipament colectiv – ºi în general asupra interesului de a produce un bun public – trebuie sã începem prin a ne pune problema consultãrilor ºi determinãrii contribuþiilor individuale ºi de asemenea descoperirii neadevãrurilor care se pot gãsi în declaraþiile agenþilor, situaþii care pot fi evitate, sau cel puþin le putem evita amploarea. Pentru cã numãrul agenþilor este relativ mic ºi cã anunþurile agenþilor în ceea ce priveºte disponibilitãþile lor de platã sunt publice, un anume sentiment de responsabilitate în faþa colectivitãþii ºi o reputaþie care trebuie cel puþin menþinutã pot fi considerate frâne eficace pentru un comportament de pasager clandestin. Lucrurile devin însã mult mai delicate atunci când existã un numãr mare de agenþi, rãspunsurile individuale devenind mai mult sau mai puþin anonime.

O metodã originalã pentru a progresa în sensul unei luãri în considerare a comportamentului pasagerilor clandestini în evaluarea proiectelor publice a fost propusã de Peter Bohm ºi a fost experimentatã în Suedia.

La începutul anilor ’80, într-un context de rigoare bugetarã, guvernul suedez a cerut unei comisii parlamentare sã studieze mijloacele care permiteau reducerea cantitãþii de statistici produse de cãtre administraþie, cantitate consideratã excesivã ºi costisitoare. Aceastã comisie trebiua sã evalueze avantajele pe care le trãgeau utilizatorii din aceste statistici. Experienþa a avut în vedere un ansamblu de statistici dintr-un recensãmânt naþional. Ele cuprind datele detaliate care puteau fi utilizate la 279 de administraþii locale pentru alegerile lor în planul urbanismului. În concluzie, statisticile disponibile constituie un bun public pentru care trebuie evaluatã disponibilitatea de platã a utilizatorilor potenþiali care sunt administraþiile locale.

Costul operaþiei cuprindea un cost fix corespunzând cheltuielilor de constituire a fiºierului evaluate la 200000 unitãþi monetare ºi costurile variabile, funcþie de natura ºi cantitatea statisticilor cerute de administraþiile locale. Dacã proiectul fiºierului era reþinut, atunci utilizatorii achitau un preþ fix, funcþie de disponibilitatea de platã anunþatã ºi un preþ adiþional care cuprindea costurile variabile de exploatare. Sistemul era deci judecat social util dacã suma disponibilitãþilor de platã a administraþiilor locale pentru constitiurea fiºierului depãºeau costul fix.

În acest context general comisia a angajat o consultare a 279 administraþii locale experimentând o metodã originalã care permitea evaluarea amplorii declaraþiilor false.

Cele 279 administraþii locale au fost repartizate în douã categorii printr-o tragere la sorþi aleatoare ºi li s-a cerut sã indice o sumã maximã pe care sunt gata sã o plãteascã pentru a avea acces la fiºierul statistic, dar termenele din contracte erau diferite în funcþie de grupa din care fãceau parte administraþiile. Era indicat administraþiilor din grupa 1 sã plãteascã un procentaj din disponibilitatea de platã anunþatã. Acest procentaj era acelaºi pentru toþi ºi trebuia sã fie calculat dupã ce toate rezultatele consultãrii erau pregãtite, dupã ce plãþile acopereau în întregime costurile fixe. Singurii excluºi din sistem erau cei care anunþau o disponibilitate de platã nulã. Din contrã, administraþiile din cea de-a doua grupã nu trebuiau sã plãteascã decât o modestã contribuþie forfetarã, de 500 u.m. Cei care indicau o disponibilitate de platã inferioarã sumei de 500 u.m. erau excluºi din sistem.

Membrii primului grup erau deci incitaþi a se comporta ca pasagerii clandestini, adicã a subestima disponibilitatea lor de platã, cãci anunþând o disponibilitate de platã inferioarã celei adevãrate, ei puteau spera sã beneficieze de fiºier decât cu o micã contribiþie financiarã. În mãsura în care grupul 1 este un eºantion aleator reprezentativ al ansamblului administraþiilor locale, disponibilitatea medie de platã în acest grup este inferioarã mediei disponibilitãþilor de platã în ansamblul celor 279 administraþii.

Altfel, administraþiile celei de-a doua grupe ale cãror adevãrate disponibilitãþi de platã sunt superioare sumei de 500 u.m. au o tendinþã de a supraestima disponibilitãþile lor de platã pentru cã aceasta duce la o constituire mai sigurã a fiºierului fãrã sã le mãreascã contribuþia. Administraþiile locale din grupa a doua ale cãror disponibilitãþi de platã sunt mai mici decât 500 coroane nu au nici un interes sã mintã. Grupul 2 luat ca un tot ar trebui deci sã conducã la o supraestimare a disponibilitãþii de platã medie. Media disponibilitãþilor de platã anunþate de administraþiile locale din aceastã grupã este deci superioarã mediei acestor disponibilitãþi de platã pentru ansamblul celor 279 administraþii. Disponibilitatea de platã medie în prima grupã era egalã cu 827 u.m. iar în a doua grupã atingea 889 u.m. Multiplicând cu 274 (numãrul de administraþii locale care au rãspuns la consultare) se obþine un interval pentru suma totalã a disponibilitãþilor de platã D:

274827<D<274889

adicã:

226589 u.m.<D<243586 u.m.

În mãsura în care costul fix de 200000 u.m. este inferior lui 226589, testul conduce la afirmaþia cã suma disponibilitãþilor de platã este cu siguranþã superioarã costului fix.

Regulile finanþãrii definite în procedurã au condus la contribuþii care reprezentau cam 160000 u.m. în jur de 80%din costul fix, restul fiind finanþat din reþete fiscale.

Aceste rezultate au condus comisia parlamentarã ca recomandarea constituirii acestui fiºier ºi a modalitãþilor de finanþare propuse sã fie efectiv aplicate.

=== Capitolul 3 ===

Capitolul 3.Externalitãþile

3.1 Noþiuni generale

În majoritatea analizelor de specialitate, economiile verificã toate o ipotezã care rãmâne implicitã, dar pe care este convenabil sã o verificãm. Se presupune sistematic cã nu este nici o divergenþã între costurile private ºi costurile sociale ºi între avantajele private ºi avantajele pentru agenþi ºi pentru colectivitate. Aceastã ipotezã este cea care permite utilizarea conceptului de surplus colectiv pentru a mãsura bunãstarea adusã de schimbãrile de pe piaþã. Avantajele nete resimþite de cãtre consumatori sunt identificate la avantaje nete pentru colectivitate ºi profiturile agenþilor economici sunt considerate ca profoturi pentru colectivitate. Bunã starea suplimentarã pe care o aduce o piaþã la ansamblul agenþilor nu este nimic altceva decât suma avantajelor nete resimþite de unii ºi de alþii ºi evaluate monetar prin surplusul consumatorilor ºi producãtorilor.

Acest tip de analizã presupune ca puterea publicã sã fie în mãsurã sã distribuie câºtigul între agenþi, înainte de a face o revedere a conceptelor sale de echitate. Dar implicit se gãseºte ipoteza cã preþurile mãsoarã corect “valorile sociale ale bunurilor“ adicã suplimentul sau reducerea bunãstãrii potenþiale pentru colectivitate care aduce producþia ei sau utilizarea ei de cãtre un agent particular. Sistemul de preþuri pare un fel de numitor comun care rezumã ansamblul interacþiunilor între agenþi ºi permite o evaluare a bunãstãrii colective. Dacã agenþii îºi fac calculele lor economice pe acest sistem de preþuri ºi se comportã de manierã concurenþialã(considerând preþul ca pe o datã a problemei pe care nu o pot modifica), echilibrul pieþei conduce la maximizarea acestui surplus colectiv. În aceeaºi ordine de idei, echilibrul general al ansamblului pieþelor prezintã o formã de eficacitate socialã : echilibrul general este un optim Pareto, adicã o situaþie când nu este posibil sã ameliorãm satisfacþia unui agent fãrã sã o diminuãm pe a altora. În concluzie în condiþii de concurenþã perfectã, sistemul de preþuri ghideazã agenþii spre o utilizare eficace a resurselor de care dispune colectivitatea.

Existã în acelaºi timp cazuri în care nu joacã bine acest rol pe care teoria concurenþei perfecte l-il dã ºi când costurile ºi avantajele private diferã de costurile ºi avantajele colective. Acestea sunt situaþiile când deciziile de consum ºi de producþie ale unui agent afecteazã direct satisfacþia sau profitul altor agenþi, fãra ca piaþa sã evalueze ºi sã facã agenþii sã plãteascã pentru aceastã interacþiune. În acest caz se vorbeºte de externalitãþi sau efecte externe.

3.2 Tipologia externalitãþilor

În cazul externalitãþilor, sistemul de preþuri nu mai ghideazã agenþii spre decizii sociale optimale ci el dã forme diverse de ineficacitãþi în organizarea de activitãþi de producþie ºi consum. Aceste externalitãþi pot fi clasate în patru categorii:

1)Economii externe de producþie, apar atunci când de anumite activitãþi ale întreprinderii beneficiazã alþi agenþi, fãrã ca aceºtia sã plãteascã pentru avantajele primite.Exemplul unui apicultor ºi al unei livezi este foarte ilustrativ în acest sens: livada furnizeazã flori ºi contribuie asfel la producþia de miere fãrã ca apicultorul sã fie nevoit sã plãteascã ceva proprietarului. Externalitatea de producþie este aici reciprocã pentru cã albinele asigurã polenizarea florilor ºi deci transformarea acestora în roade.

Economii externe de producþie sunt susceptibile sã aparã de exemplu atunci când o întreprindere reface un drum care deserveºte una din uzinele sale, dreneazã ºi asaneazã terenuri mlãºtinoase, calificã în muncã personalul din întreprindere: o ºosea reparatã, un teren desecat ºi drenat ºi oameni calificaþi la întreprinderi sunt lucruri de care beneficiazã ºi alti agenþi. Unii vor utiliza ºoseaua pentru propriul uz sau profitând de operaþiile de drenare pentru a cultiva mai uºor pomi fructiferi. În fine alte întreprinderi vor beneficia ulterior de calificarea muncitorilor din întreprinderea în cauzã. Agenþii care beneficiazã de toate aceste facilitãþi nu despãgubesc întreprinderea pentru munca prestatã. Aceºtia nu considerã deci efectele acestor operaþiuni asupra propriului lor profit: din aceastã cauzã avantajul tras din aceste operaþiuni de cãtre întreprindere va fi inferior celui tras de colectivitate, deci întreprinderea are aici motive insuficiente de a dezvolta infrastructura sau de a mãri cheltuielile de formare profesionalã. Un alt exemplu de economie externã de producþie priveºte activitãþile de cercetare-dezvoltare. Atunci când o firmã pune la punct un nou procedeu de fabricaþie, alte întreprinderi sunt susceptibile de a beneficia de asemenea de progresul tehnic realizat, cu eventualitatea unui anume decalaj în timp necesar pentru ca inovaþia sã se banalizeze. Avantajul adus de inovaþie ansamblului întreprinderilor va fi deci mult mai mare decât câºtigul inovatorului.

2)Existã economii externe de consum când acestea sunt deciziile unui consumator care profitã de alþi agenþi fãrã sã aibã compensaþie monetarã. De exemplu când eu repar faþada casei mele, când îmi intreþin florile din grãdina comunã, acestea aduc aceaºi satisfacþie vecinilor ca ºi mie, iar aceºtia nu mã despãgubesc pentru serviciul fãcut.

Economii externe de consum apar ºi atunci când utilitatea resimþitã când dispunem de un anumit bun de consum depinde de numãrul de consumatori care dispun egal de beneficiile lui. Este cazul tipic serviciilor telefonice. Pentru un individ utilitatea pe care o resimte prin racordarea la serviciile telefonice depinde de numãrul ºi de identitatea persoanelor racordate: sosirea unui nou abonat lãrgeºte gama apelurilor posibile ºi aduce o satisfacþie suplimentarã persoanelor deja abonate fãrã ca aceºtia sã plãteascã ceva în plus.

3)A treia categorie de efecte externe priveºte deseconomiile externe de producþie. Se vorbeºte de deseconomii când deciziile anumitor agenþi economici dãuneazã altor agenþi fãrã ca aceºtia de pe urmã sã aibã vreo compensaþie financiarã.

Poluarea industrialã constituie cazul cel mai caracteristic de deseconomii externe de producþie. Când un petrolier spalã cuvele în largul mãrii sau gazele toxice degradeazã calitatea aerului într-o aglomeraþie, întreprinderile responsabile de poluare incomodeazã pescarii ºi locuitorii, fãrã ca piaþa sã defineascã spontan un preþ pentru aceste daune; nu existã piaþã pentru apa limpede din ocean sau pentru aerul curat dintr-un oraº.

4)Suntem în situaþia unor deseconomii externe de consum, atunci când consumatorii sunt la originea daunelor produse altor agenþi:fumul de þigãri ºi muzica tare pot fi la originea deseconomiilor externe de consum pentru nefumãtori ºi pentru cei care apreciazã calmul ºi liniºtea. Chiar simpla sãvârºire a unor activitãþi obiºnuite poate fi la originea poluãrii ºi degradãrii mediului, ceea ce constituie deseconomii externe de consum, de exemplu atunci când fumul de la autoturisme jeneazã pietonii sau când proprietarul unui teren construieºte o casã cu o esteticã foarte urâtã.

Efectele de congestie(de înghesuialã), amintite în capitolul anterior a propos de bunurile publice, sunt de asemenea exemple tipice de deseconomii externe de consum: când iau metroul la orã de maximã afluenþã sunt la originea unei încurcãturi pe care o produc unui alt cãlãtor pentru cã reduc spaþiul de care el poate dispune ºi le transform cãlãtoria într-una mai puþin comfortabilã.

Existã ºi alte deseconomii externe de consum însã ele sunt greu resimþite fiind foarte subtil prezente. Astfel satisfacþia resimþitã când dispunem de anumite bunuri poate sã depindã de statutul social care le este asociat ºi de comparaþiile interpersonale pe care aceste bunuri permit sã le stabilim: dacã eu câºtig la un joc de noroc renunþ la vechea mea maºinã Dacia ºi o înlocuiesc cu un Renault, nu este imposibil ca aceastã achiziþie sã fie deranjantã pentru unii colegi ai mei mai puþin norocoºi.

Externalitãþile sunt situaþiile în care preþurile pieþei nu reflectã unele dintre costurile sau beneficiile asociate producþiei sau consumului. Cosutrile sau beneficiile care nu sunt încorporate în preþurile pieþei au un caracter extern întrucât nu sunt asociate vânzãtorului sau cumpãrãtorului, ci unei terþe pãrþi.

Cazul cel mai frecvent invocat de externalitate este poluarea. Spre exemplu o întreprindere producãtoare de oþel achiziþioneazã factori de producþie ale cãror costuri determinate de consumul productiv sunt încorporate în preþul oþelului. Pe lângã factorii de producþie ce sunt reflectaþi în costuri, întreprinderea mai utilizeazã aer curat ºi produce poluare. Cu toate acestea, întreprinderea nu compenseazã persoanele afectate de poluarea aerului. Ca urmare, costul aferent utilizãrii aerului curat rãmâne extern producþiei de oþel, nefiind încorporat în preþul acestuia.

În cazul externalitãþilor, producþia sau consumul unui bun de cãtre un agent economic modificã funcþia de producþie sau funcþia de utilitate a unui alt agent economic sau a mai multora. De regulã, externalitãþile apar datoritã faptului cã drepturile de proprietate asupra unor resurse economice sunt insuficient definite.

Aerul curat este o resursã economicã fãrã proprietar. Întreprinderea de oþel din exemplul precedent poate utiliza gratis aerul curat tocmai fiindcã nu existã nici un proprietar care sã reclame plata costurilor poluãrii.

Externalitãþile pot fi pozitive sau negative. Externalitãþile negative apar în cazul activitãþilor de producþie sau de consum ce genereazã costuri pentru terþe pãrþi. Externalitãþile pozitive corespund unor activitãþi ce aduc beneficiipentru terþe pãrþi.

Externalitãþile reprezintã un caz de eºec al pieþei întrucât, în absenþa intervenþiei corectoare, concurenþa liberã ar genera nivele de producþie sau de consum ce nu corespund alocãrii eficiente a resurselor.

În cadrul activitãþilor care genereazã externalitãþi pozitive, beneficiile private sunt mai reduse decât beneficiile sociale. Acestea din urmã includ, pe lânga beneficiile private, ºi beneficiile externe ce revin unor terþe pãrþi.

Externalitãþile pozitive se concretizeazã în nivele ale producþiei ºi consumului sub cele corespunzãtoare alocãrii eficiente a resurselor.

Prezentãm mai jos spre exemplu cazul pieþei anvelopelor pentru automobile. Figura reprezintã beneficiul marginal privat BMP ºi costul marginal CM.

Figura 3.1.Beneficiul marginal privat BMP ºi costul marginal CM.

Consumatorii cumpãrã cantitatea de anvelope Q1 la preþul P1. Achiziþionarea anvelopelor induce însã o externalitate pozitivã. Cu cât consumul de anvelope noi este mai mare, cu atât riscul accidentelor de circulaþie care sã afecteze terþe pãrþi este mai mic. Siguranþa sporitã a traficului reprezintã un beneficiu extern. Prin adãugarea beneficiului extern la beneficiul marginal privat se obþine beneficiul marginal social BMS.

Dacã beneficiul extern ar fi fost luat în considerare, atunci cantitatea vândutã de anvelope ar fii fost Q2, iar preþul P2. Punctul Bcorespunde unei alocãri suficiente, din punct de vedere social, a resurselor, în timp ce echilibrul în punctul A desemneazã o situaþie de eºec al pieþei. Pentru corectarea acestei situaþii de eºec al pieþei, guvernul ar putea garanta o subvenþie BC; preþul efectiv plãtit de consumatori s-ar reduce la P3, iar producþia ºi vânzãrile ar creºte la Q2.

În cazul activitãþilor care genereazã externalitãþi negative costurile private sunt mai reduse decât costurile sociale. Acestea din urmã includ, pe lângã costurile private, ºi costurile externe ce sunt suportate de terþe pãrþi.

Externalitãþile negative se concretizeazã în nivele ale producþiei ºi consumului peste cele corespunzãtoare alocãrii eficiente a resurselor.

Sã considerãm, spre exemplu, cazul unei activitãþi poluante. Figura reprezintã beneficiul marginal BM ºi costul marginal privat CMP.

Figura 3.2.Beneficiul marginal BM ºi costul marginal privat CMP

Echilibrul pieþei este atins la preþul P1 ºi cantitatea Q1. Costul marginal privat CMP este mai mic decât costul marginal social CMS întrucât acesta din urmã ia în considerare costurile externe datorate poluãrii. Echilibrul care corespunde unei alocãri eficiente, din punct de vedere social, a resurselor este la preþul p2ºi cantitatea Q2. Rezultã cã atunci când se þine seama de costurile externe, bunul produs de activitatea poluantã devine mai scump. Dacã externalitatea este ignoratã, atunci consumatorii bunului sunt subvenþionaþi de cãtre cei care suportã costurile poluãrii.

Soluþia fundamentalã a rezolvãrii externalitãþilor negative se referã la internalizarea acestora.

3.3 Internalizarea externalitãþilor negative

În esenþã, internalizarea externalitãþilor negative constã în încorporarea costurilor externe în preþul pieþei. Prin internalizare, costul marginal privat creºte la nivelul costului marginal social, producãtorii fiind astfel obligaþi sã þinã seama de costurile externe ale activitãþii lor.

În practicã, internalizarea externalitãþilor negative nu este simplã datoritã dificultãþilor ce apar în legãturã cu mãsurarea costurilor externe. Pentru estimarea costurilor externe ale poluãrii, au fost dezvoltate metode complexe de evaluare a efectelor acesteia. Mãsurarea costurilor externe este necesarã pentru stabilirea acþiunilor de intervenþie guvernamentalã cu rol corector. Astfel, în cazul producþiilor poluante, guvernul poate interveni, introducând un impozit pe vânzãri. Impozitul trebuie sã reflecte dimensiunile costurilor externe, astfel încât costul marginal privat sã se deplaseze la nivelul celui social. Dacã existã posibilitatea monitorizãrii directe a poluãrii, atunci corectarea externalitãþii se poate face printr-un impozit asupra emisiunii de agenþi poluanþi.

A.C. Pigou a arãtat cã externalitãþile negative pot fi internalizate printr-un sistem corespunzãtor de impozite ºi subvenþii. Un impozit asupra activitãþilor poluante poate fi combinat, în concepþia lui Pigou, cu o subvenþie pentru cei ce suportã efectele externe negative.

Externalitãþile negative, ca ºi de altfel ºi celelaltesituaþii de eºec al pieþelor, reprezintã, deci, argumente pentru intervenþia guvernamentalã cu rol corector. Oricum, existã situaþii în care intervenþia guvernamentalã poate fi evitatã. O astfel de situaþie este cea în care numãrul agenþilor economici afectaþi de o anumitã externalitate este redus.

Soluþia lui Coase. Ronald Coase a abordat cazul unui numãr de agenþi afectaþi de o externalitate negativã, propunând o soluþie care evitã intervenþia guvernamentalã. Propunerea lui Coase se referã la faptul cã, atunci când numãrul agenþilor economici afectaþi de externalitate este redus, atribuirea drepturilor de proprietate duce la internalizarea efectelor externe. Coase a demonstrat cã dacã drepturile de proprietate sunt definite cu claritate, atunci pãrþile interesate iau mãsuri de internalizare a externalitãþii.

Exemplul lui Coase se refera la cazul unui agricultor ºi a unui crescator de vite. Externalitatea negativã constã în pagubele pe care vitele le cauzeaza recoltelor agricultoruli. Pe masura ce efectul vitelor creºte, pagubele cauzate recoltelor creºte la rândul lor.Pentru a se realiza o alocare eficientã a resurselor, pagubele trebuie incluse (internalizate) în costurile crescatorului de vite.

Guvernul ar putea interveni, obligând crescãtorul de vite sã plãteascã despãgubiri agricultorului. Aceastã soluþie ar reduce efectivul de vite pânã în punctul în care costul marginal devine egal cu venitul marginal. În figura de mai jos VM reprezintã venitul marginal al activitãþii de creºtere a vitelor, iar CM este costul marginal corespunzãtor. Linia E desemneazã pagubele cauzate recoltelor. Fãrã internalizarea externalitãþilor,efectivul de vite este stabilit la Q1, unde pagubele agricultorului sunt egale cu W. Intervenþia guvernamentalã ar obliga crescãtorul de vite sã ia în considerare atât costul sãu marginal, cât ºi pagubele cauzate agricultorului(CM+E), astfel încât efectivul de vite s-ar reduce la Q2.

Coase aratã cã intervenþia guvernamentalã nu este necesarã pentru internalizarea externalitãþii. Soluþia alternativã propusã se referã la precizarea drepturilor de proprietate ºi la respectarea acestora. Dacã drepturilor de proprietate corespunzãtoare agricultorului includ ºi protecþia recoltei împotriva pagubelor cauzate de vite, atunci crescãtorul de vite este automat obligat sã plãteascã daunele corespunzãtoare. Pagubele sunt astfel internalizate, efectivul de vite reducându-se la Q2.

Figura 3.3. Soluþia lui Coase

Pe de altã parte, agricultorul poate fi tentat sã plãteascã o primã crescãtoruluide vite pentru ca acesta sã-ºi reducã efectivul. Scãderea efectivului de vite ar duce la reducerea pagubelor produse recoltei. Prima pe care ar plãti-o agricultorul pentru ultima vitã care nu ar mai fi crescutã ar fi egalã cu W. În acest caz, crescãtorul de vite trebuie sã includã prima în costurile sale de oportunitate. Creºterea ultimei vite ar însemna la prima W. Prin încorporarea primei în costurile de oportunitate, externalitatea este internalizatã, iar efectivul de vite se reduce la Q2.

Concluzia exemplului elaborat de Coase este cã atât timp cât drepturile de proprietate sunt definite cu claritate, efectivul de vite este stabilit la Q2, nivel ce corespunde unei alocãri eficiente a resurselor.

Existenþa unui numãr redus de agenþi afectaþi de externalitate este esenþialã în demonstraþia lui Coase. Numai în cazul unui numãr redus de agenþi, aceºtia pot colabora în identificarea unei soluþii.

Importanþa analizei lui Coase rezultã din faptul cã atrage atenþia asupra rolului pe care îl au drepturile de proprietate în situaþiile de eºec al pieþelor. Numeroase probleme economice apar tocmai datoritã definirii imprecise a drepturilor de proprietate.

3.4 Ineficacitatea unei economii de piaþã în prezenþa externalitãþilor : cazul poluãrii industriale .

Pentru a simplifica discuþia am ales un exemplu, dar principiile pe care se bazeazã acesta au un caracter general.

Presupune ca un anumit numãr de fabrici sunt situate pe malurile unui lac, unde de asemenea mai existã ºi locuitori.Uzinele aruncã în apa lacului deºeurile toxice care bineânþeles dãuneazã locuitorilor.

Costul de producþie al unei fabrici ,depinde de volumul produs ºi de cantitatea de deºeuri: dacã o întreprindere aruncã multe deºeuri, profitul sãu (la volumul producþiei dat) va fi mai ridicat decât dacã ea va alege sã foloseascã tehnologii mai puþin poluante dar mai scumpe .Pentru a traduce analitic aceastã ipotezã, vom nota Yj ºi Qj cantitatea produsã ºi volumul de deºeuri aruncate de uzina j vom scrie cã, costul total de producþie al uzinei j notat CT, depinde de Yj ºi Qj:

CTj = CTj (Yj ; Qj )

cu ipotezele urmãtoare :

ºi

Deci postulatul fundamental este ca întreprinderile au un interes financiar sã polueze apa lacului:presupunem în acest timp cã existã un nivel maximal de poluare qj* de la care costul de producþie al uzinei j nu mai scade.

Presupunem cã acest cost maximal de poluare utilã la întreprindere este independent de cantitatea produsã yj. Costul total de producþie Ctj variazã deci în funcþie de cantitatea de deºeuri qj ca în figura de mai jos(yj’>yj0)

Figura 3.4 Relaþia dintre costul total ºi cantitatea de deºeuri.

Pentru qj<qj* creºterea lui qj reduce costul. Presupunem de asemenea cã costul marginal creºte cu volumul producþiei ºi cã el este redus dacã se creºte volumul de deºeuri; ceea ce corespunde ipotezelor:

2CTj/2Yj>0 ºi

2CTj/Yjqj<0

Notãm cu Q volumul total de deºeuri aruncate ºi Q=qj.

Poluarea apei din lac constituie un disconfort pentru riverani.

Presupunem cã satisfacþia individului i, notatã Ui se scrie:

Ui=vi(Q)+Mi cu vi’<0

cu i=1,2,3…m vi(Q) mãsura consecinþelor cantitãþii de deºeuri asupra bunãstãrii individului i. Este deci o funcþie desrescãtoare cu cât poluarea este mai amre cu atât riveranii sunt mai puþin satisfãcuþi. Variabila mi reprezintã valoarea veniturilor consumatorului i, venituri consacrate cumpãrãrii bunurilor private.

Întreprinderile private aparþin la anumiþi riverani, mai precis vom scrie cã individul i posedã o fracþiune zij de titluri de proprietate din uzina j cu z1j+z2j+z3j+…+zmj=1 din care el scoate la distribuirea profitului, unde j reprezintã profitul întreprinderii j, cu:

j=pjyj-CTj(yj;qj)

pj–preþul bunului vândut de întreprinderea j

Alte venituri ale agentului i sunt notate Ri ºi sunt considerate ca parametrii ficºi. Deci avem:

Mi=zijj+Ri

ºi satisfacþia individului i se scrie:

Ui=vi(Q)+ zijj+Ri

Presupunem cã întreprinderile vor sã maximizeze profitul. Întreprinderea j are douã variabile de decizie: yj ºi qj. Dacã ea nu este penalizatã pentru poluarea de care este responsabilã, este evident ºi normal ca încercând maximizarea profitului sã arunce în apa lacului o cantitate de deºeuri care îi garanteazã un cost de producþie minimal, adicã qj*. Deci:

j=pjyj-CTj(yj;qj*)

ceea ce conduce la o producþie yj* , care verificã:

pj-(yj*;qj*)=0

pj=(yj*;qj*)

Este aceastã soluþie satisfãcãtoare din punct de vedere al colectivitãþii ?

Pentru a rãspunde la întrebare sã definim ce înseamnã o funcþie economicã optimalã a colectivitãþii de riverani. Aceºtia au un dublu interes asupra activitãþii întreprinderii: pe de o parte pentru cã unii dintre ei sunt proprietari ºi profiturile realizate sunt distribuite ºi cãtre ei, pe de altã parte pentru cã toþi sunt deranjaþi de cãtre poluare. Reþinem ca ºi criteriu de bunã stare colectivã suma utilitãþilor individuale, ceea ce vrea sã spunã cã 1 leu în plus pentru I este considerat ca echivalentla 1 leu în plus pentru j. Deci nu ne intereseazã repartiþia avantajelor între cei m locuitori ci suma lor:

W=Ui= [vi(Q)+ zijj+Ri]

W=bunãstarea colectivã

W=vi(qj)+ pjyj-CTj(yj;qj)+ Ri

Condiþiile normale de optim:

pj-(yjopt;qjopt)=0

v’I(Qopt)-(yjopt;qjopt)=0

unde yjopt ºi qjopt sunt respectiv producþia optimalã ºi volumul optimal de deºeuri ale uzinei j, ºi

Qopt=qjopt

Prima dintre cele douã condiþii exprimã aici încã egalitatea preþului ºi a costului marginal. Pentru a interpreta a doua condiþie, trebuie sã remarcãm cã suma maximã pe care consumatorul I ar fi pregãtit sã o plãteascã pentru ca volumul de deºeuri deversat în lac sã fie redus cu o unitate este egalã cu vi’(Qopt). În consecinþã, v’i(Qopt) reprezintã suma de disponibilitãþi marginale de plãtit de cãtre riverani pentru o reducere a cantitãþii de deºeuri deversate în lac. Pe de altã parte reprezintã costul suplimentar care trebuie sã fie suportat de cãtre întreprinderea j dacã aceasta reduce cu o unitate cantitatea de deºeuri, aceastã expresie fiind numitã costul marginal de reducere a poluãrii. A doua condiþie de optimalitate exprimã deci egalitatea sumei de disponibilitãþi marginale de plãtit ºi a costului marginal de reducere a poluãrii pentru toate întreprindere. Ea corespunde foarte strict condiþiei Bowen-Lindahl-Samuelson care caracteriza producþia optimalã de bunuri publice. Poluarea apãrea de fapt aici ca un bun public indezirabil a cãrui cantitate trebuie redusã. Reducerea cantitãþii de deºeuri la un cost ºi volumul optimal dedeºeuri este definit egalând pentru fiecare întreprindere poluantã ºi costul adiþional cauzat de o reducere unitarã a deºeurilor, cu suma disponibilitãþilor de plãtit agenþilor pentru o anumitã reducere.

Pentru cantitatea optimalã qjoptcostul marginal de reducere a deºeurilor este deci strict pozitiv, ceea ce implicã qjopt<qj*. Pe de altã parte perechile (yj*;qj*) ºi (yjopt;qjopt) verificã ambele ecuaþia:

pj=(yj;qj)

Aceastã ecuaþie defineºte o curbã crescãtoare în planul (yj;qj) care reprezintã ansamblul combinaþiilor producþie-deºeuri pentru care costul marginal este egal cu pj. Perechile (yj*;qj*) ºi (yjopt;qjopt) sunt situate pe aceastã curbã.

Cum qjopt<qj* yjopt<yj*.

Figura 3.5 Curbã reprezentând ansamblul combinaþiilor (yj;qj) pentru care costul marginal este egal cu preþul

Rezumând, maximizarea bunãstãrii colective conduce la reþinerea volumelor de producþie ºi a cantitãþilor de deºeuri inferioare celor care ar rezulta dintr-un comportament descentralizat al întreprinderilor care îsi maximizeazã profitul. Aceastã proprietate poate fi interpretatã în felul urmãtor: O întreprindere care îºi maximizeazã profitul nu þine cont decât de costurile monetare antrenate de dezvoltarea producþiei sale, pe când maximizarea bunãstãrii colective duce implicit la includerea costurilor sociale ºi a celui de producþie: costul factorilor achiziþionaþi de pe piaþã dar ºi costul reprezentat de deºeuri. A lua în considerare costurile sociale în totalitate conduce la reducerea nivelului de producþie al uzinelor poluante ºi a cantitãþii de deºeuri deversate în lac.

În absenþa incitãrii sau a constrângerii întreprinderea j va deversa cantitatea de deºeuri qj* care reduce costul sãu de producþie la nivelul cel mai jos posibil ºi va alege volumul de producþie yj*. Problema centralã este atunci definirea instrumentelor politicii economice care sunt susceptibile de a corecta acest comportament sub-optimal al întreprinderilor poluante.

3.5 Principiul agent poluant—plãtitor(pollueur-payeur)

Taxarea este unul din instrumentele de care dispune administraþia publicã: o taxã a cãrei sumã este proporþionalã cu volumul deºeurilor emis, permite corectarea costului de producþie al întreprinderilor poluante, ele þinând cont de costul social pe care îl reprezintã poluarea de care ele sunt responsabile. Acesta este principiul agent poluant—plãtitor.

Presupunem cã taxele de poluare sunt egale cu t. Dacã întreprinderea j deverseazã qj unitãþi de deºeuri în lac, ea trebuie sã plãteascã o taxã în sumã de tqj. Deci profitul întreprinderii se scrie:

j=pjyj-CTj(yj;qj)-tqj.

Dacã aceastã întreprindere alege un nivel de producþie ºi o cantitate de deºeuri care îi maximizeazã profitul, valorile alese verificã:

=pj-(yj;qj)=0

= -t-(yj;qj)=0

Presupunem ca taxa unitarã sã fie aleasã egalã cu suma disponibilitãþilor marginale de platã pentru o reducere a cantitãþii de deºeuri, evaluatã pentru cantitatea optimalã Qopt, adicã:

topt= -v’I(Qopt) >0

unde topt este nivelul optimal al taxei. În acest caz valorile yj ºi qj reþinute de întreprinderea j verificã:

pj-(yj;qj)=0

v’I(Qopt)-(yj;qj)=0

Acest sistem are ca soluþie yj= yjopt ºi qj=qjopt adicã întreprinderea j va alege nivelul de poluare optimal ºi producþia optimalã dacã taxele optimale sunt cele fixate mai sus. Þinând cont de taxe, întreprinderile raþioneazã incluzând în costurile lor de producþie, nu doar costurile private, dar ºi costurile sociale de care sunt responsabile. Ele sunt conduse spre un comportament licit ºi anume de a nu deversa în apa lacului decât cantitatea optimalã din punct de vedere al riveranilor. Se spune în acest caz cã taxa a internalizat costul social cauzat de poluare.

Pot fi fãcute mai multe remarci în legãturã cu acest sistem pollueur-payeur. În primul rând, este de notat prezenþa incidentelor redistributive: el reduce profitul întreprinderilor ºi diminueazã venitul proprietarilor din profitul agenþlor care beneficiazã de resurse fiscale astfel colectate. Se va nota în acest timp cã sistemul nu este fundamental modificat dacã se înlocuieºte taxa cu o subvenþie proporþionalã la reducerea poluãrii în raport cu un anumit nivel de preferinþã. Dacã aceastã preferinþã este notatã cu qj0 de întreprinderea j ºi dacã s desemneazã taxele de subvenþie, profitul întreprinderii se scrie:

j=pjyj-CTj(yj;qj)+s(qj0-qj)

astfel încât alegerea întreprinderii nu se modificã dacã se pune:

sopt= -v’i(Qopt)=topt

unde sopt este taxa optimalã de subvenþie.

Întreprinderea primeºte astfel o subvenþie de fiecare datã când ea acceptã sã reducã cantitatea sa de deºeuri la un nivel inferior lui qj0 ºi ea nu plãteºte nici o taxã decât dacã qjeste mai mare decât qj. Punând qj0=qjopt se construieºte un sistem din care întreprinderea este sigur cã va avea de câºtigat dacã va respecta impunerile autoritãþilor.

În al doilea rând trebuie sã insistãm pe ipotezele informaþionale foarte puternice care trebuie satisfãcute pentru ca sistemul pollueur-payeur sã poatã funcþiona: trebuie sã se poatã defini nivelul optimal de poluare Qopt ºi sã se calculeze taxa (subvenþia) optimalã.Aceasta necesitã cunoaºterea precisã a disponibilitãþilor marginale de platã ale agenþilor precum ºi funcþia cost a întreprinderilor poluante. Când aceste informaþii nu sunt disponibile, apar dificultãþi similare cu cele întâlnite la determinarea cantitãþii optimale de bun public. Dacã vom întreba un riveran care nu este proprietar de uzinã, este foarte posibil ca el sã-ºi supraestimeze valoarea disponibilitãþii marginale de platã pentru o reducere a deºeurilor, în speranþa cã aceasta va conduce la o poluare mai micã, pentru cã el nu are nici un interes financiar în întreprindere. Fiecare agent (riveran sau întreprindere ) va deforma o parte a adevãrului ºi astfel va fi foarte dificil sã se defineascã nivelul optimal al poluãrii ºi nivelul taxelor care trebuie plãtite. Taxa optimalã este modificatã de fiecare datã când se schimbã anumiþi parametrii care definesc funcþiile costului întreprinderilor poluante.

Informaþia necesarã pentru calcularea taxei trebuie sã fie nu doar precisã ci ºi actualizatã la zi. Sistemul de drepturi la poluare prezintã din acest punct de vedere avantajul unei mai bune înþelegeri.

3.6 Drepturile la poluare

Dintr-un punct de vedere foarte general ineficacitatea datroratã externalitãþilor se poate explica prin absenþa drepturilor de proprietate asupra anumitor bunuri, absenþã care face imposibilã organizarea pieþelor. În exemplul de mai sus dacã drepturile de utilizare a apei pure se puteau achiziþiona pe o piaþã concurenþialã ºi se stabilea un preþ de echilibru pentru aceste drepturi se putea restabili optimalitatea deciziilor.

Pentru a demonstra aceasta presupunem cã o autoritate publicã creazã o piaþã a drepturilor de poluare, un drept ce se traduce prin permisiunea de deversare a deºeurilor în apa lacului. La început intreprinderile nu posedã aceste drepturi însã ele trebuie sã le cumpere la un preþ unitar . Pentru a putea deversa o cantitate de deºeuri egalã cu qj, întreprinderea j trebuie sã achiziþioneze qj drepturi ºi deci sã plãteascã qj.

Deci profitul întreprinderii se scrie:

j=pjyj-CTj(yj;qj)-qj

Oferta de bunuri yj ºi cererea de drepturi qj rezultã din maximizarea profitului care conduce la condiþiile de optimalitate urmãtoare:

=pj-(yj;qj)=0

= –(yj;qj)=0

Drepturile la poluare apar aici ca un factor de producþie tradiþional cumpãrat la un preþ . Cererea de drepturi de cãtre întreprinderea j poate deci sã fie consideratã ca o funcþie descrescãtoare de . Se va scrie:

qj=qj() cu qj’<0

ceea ce defineºte o funcþie de cerere totalã de drepturi Qd(), cu:

Qd()=qj()

Oferta de drepturi este privilegiul autoritãþii publice care este cea care contruleazã poluarea lacului. Se presupune cã aceasta oferã o cantitate totalã de drepturi pentru care suma disponibilitãþilor marginale de platã pentru o reducere a poluariieste egalã cu preþul drepturilor. Autoritatea publicã oferã deci o cantitate de drepturi Q care verificã:

-v’i(Qs)=

ceea ce defineºte o funcþie de ofertã de drepturi crescãtoare: Qs(*).

În sistemul pe care noi îl descriem preþul drepturilor este perfect flexibil ºi el echilibreazã oferta ºi cererea. El se fixeazã deci la un nivel *care verificã:

Qs(*)=Qd(*)

La echilibru, cantitatea totalã de deºeuri ºi cantitãþile de bunuri verificã:

Q=qj

v’i(Q)= (yj;qj)= pentru j=1,2,3,…,n

pj=(yj;qj) pentru j=1,2,3,…,n

Aceste condiþii coincid cu cele care definesc cantitatea optimalã de deºeuri qjopt ºi producþia optimalã yjopt , preþul de echilibru al drepturilor * fiind egal cu costul marginal de reducere a poluãrii pentru fiecare întreprindere.

Se poate spune cã acest echilibru apare ca punctul final al unui proces de cãutare, în timpul cãruia autoritatea publicã revizuieºte preþul drepturilor pentru a putea egaliza cantitatea de drepturi puse în vânzare cu cea de drepturi dorite a fi cumpãrate de cãtre întreprinderi. Sistemul este deci mai facil, mai suplu decât cel cu taxe în mãsura în care acest joc cu oferta ºi cererea de drepturi sfârºeºte prin a ajunge la un preþ optimal de echilibru.

Introducere

“Ideile economiºtilor ºi ale teoreticienilor politicii, ºi atunci când au dreptate ºi atunci când greºesc, exercitã o influenþã mai puternicã decât se crede îndeobºte. Întradevãr, puþine alte lucruri guverneazã lumea. Oamenii de acþiune, care se cred liberi de orice influenþe intelectuale, sunt de obicei robii vreunui economist defunct. Maniacii aflaþi la putere, pe care îi inspirã glasuri ce numai ei le aud, îºi extrag declaraþiile delirante din operele unui scrib savant apãrute cu câþiva ani mai devreme…În domeniul teoriei economice ºi politice nu sunt mulþi aceia pe care îi influenþeazã idei noi dupã ce trec de vârsta de 25 sau 30 de ani, astfel încât este puþin probabil ca ideile pe care funcþionarii publici, politicienii ºi chiar agitatorii le aplicã la evenimentele curente sã fie dintre cele mai noi. Dar, mai devreme sau mai târziu, ideile ºi nu drepturile câºtigate sunt cele care se dovedesc periculoase ºi în bine ºi în rãu.”

J.M.Keynes

Teoria generalã a folosirii mâinii de lucru, a dobânzilor ºi a banilor

Am ales pentru introducerea lucrãrii acest citat dintr-o lucrare a celui care a fost unui dintre cei mai mari economiºti ºi de ce nu gânditori ai lumii, pentru cã chiar dacã a fost gândit cu foarte mulþi ani în urmã are o dozã foarte mare de actualitate, putându-l asemãna cu o oglindã a societãþii în care trãim astãzi.

Cunoaºterea economiei ºi-a demonstrat de-a lungul timpului semnificaþia sa practicã deosebitã. Cel mai adesea, aceasta a rezultat din efectele pozitive multiple pe care le-a antrenat în întreaga societate. Uneori, semnificaþia ºtiinþei economice s-a impus însã, cu întârziere, prin constatarea pierderii unor bune ºanse de dezvoltare de cãtre acele þãri ºi popoare care n-au reuºit sã cunoascã la timp regulile funcþionãrii economiilor lor.

De aceea, aºa cum ne învaþã istoria mai îndepãrtatã sau mai recentã, dacã vrem sã ajungem mai repede ºi cu mai puþine costuri sociale la economia de piaþã modernã – normalã pentru condiþiile României ºi pentru epoca în care ne aflãm – este absolut necesar sã ne însuºim o explicaþie adecvatã asupra acestui domeniu vital al societãþii.

Când ipotezele concurenþei perfecte sunt satisfãcute, pieþele libere conduc la o alocare eficientã a resurselor. Dacã cel puþin una dintre ipotezele concurenþei perfecte nu este prezentã, atunci pieþele libere genereazã alocãri ale resurselor care contravin criteriilor eficienþei. În aceste condiþii, intervenþiile guvernamentale menite sã corecteze pierderea de eficienþã sunt justificate. Situaþiile în care pieþele libere nu conduc la o alocare eficientã a resurselor, generând necesitatea acþiunii guvernamentale cu rol corector, sunt cunoscute sub denumirea de eºec al pieþelor.

Abordarea tradiþionalã a cazurilor de eºec al pieþelor a condus la formularea unor tipologii mai mult sau mai puþin exhaustive. Astfel cele mai cunoscute situaþii de eºec al pieþelor sunt monopolul, externelitãþile, resursele de folosinþã comunã, bunurile publice.

Atunci când existã un singur producãtor al unui bun sau serviciu, nive-lul producþiei este mai redus decât cel eficient din punct de vedere social, iar preþul este corespunzãtor mai ridicat. În aceastã situaþie – de monopol – producãtorul ºi consumatorii nu reuºesc sã ajungã la o înþelegere mutual avantajoasã în ceea ce priveºte distribuirea câºtigului social ce ar rezulta din creºterea volumului producþiei.

Existã cazuri în care preþurile pieþei nu reflectã în întregime costurile sau beneficiile aferente producþiei sau consumului. Asemenea costuri sau beneficii sunt externe, ele asociindu-se unei terþe pãrþi, nu vânzãtorului sau consumatorului.

Anumite bunuri de natura resurselor economice (oceanul, pãºunile comune etc.) nu sunt ºi nu pot fi în proprietatea unui singur agent economic, astfel încât serviciile corespunzãtoare ale acestora se utilizeazã în comun.

Trãsãtura esenþialã a bunurilor publice (apãrare naþionalã, ordine publicã etc.) este cã utilizarea lor de cãtre un agent economic nu le reduce disponibilitatea pentru consumul oricãrui alt agent economic.

Pe lângã abordarea tradiþionalã, în teoria economicã sunt consemnate ºi abordãri mai profunde ale situaþiilor de eºec al pieþelor. Aceste abordãri adâncesc analiza în scopul identificãrii cauzelor ce genereazã eºecul pieþelor.