Taxa PE Valoare Adaugata ( Tva )

CUPRINS

ARGUMENT

1.IMPOZITE INDIRECTE DE NATURA TVA……………………………………………. 4

1.1.Concept economic. Rol……………………………………………………………………….. 4

1.1.1. Teoria generală a impozitelor……………………………………………………… 5

1.1.2. Caracterizare generală a impozitelor indirecte………………………………. 5

1.2.Trăsăturile taxei pe valoarea adăugată…………………………………………………… 7

1.3.Principiile impunerii TVA.Politici fiscale privind taxele de consumație in România………………………………………………………………………………………………….. 12

1.3.1. Pricipiile impunerii…………………………………………………………………… 12

1.3.2. Taxele de consumație…………………..……………………………. 13

1.4.Evaziunea fiscala și căile de combatere alea acesteia…………………………….. 15

1.5.Elemente tehnice ale TVA…………………………………………………………………. 18

2.CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂIGATĂ…………………….. 25

3.STUDIU DE CAZ PRIVIND DETERMINAREA ȘI VIRAREA TVA LA

SC CDI-ACCOUNTING SRL…………………………………………………………………… 31

3.1.Scurt istoric al SC CDI-ACCOUNTING SRL………………………………… 31

3.2.Studiu de caz………………………………………………………………. 33

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………. 38

=== Taxa pe Valoarea Adaugata ===

CUPRINS

ARGUMENT

1.IMPOZITE INDIRECTE DE NATURA TVA……………………………………………. 4

1.1.Concept economic. Rol……………………………………………………………………….. 4

1.1.1. Teoria generală a impozitelor……………………………………………………… 5

1.1.2. Caracterizare generală a impozitelor indirecte………………………………. 5

1.2.Trăsăturile taxei pe valoarea adăugată…………………………………………………… 7

1.3.Principiile impunerii TVA.Politici fiscale privind taxele de consumație in România………………………………………………………………………………………………….. 12

1.3.1. Pricipiile impunerii…………………………………………………………………… 12

1.3.2. Taxele de consumație…………………..……………………………. 13

1.4.Evaziunea fiscala și căile de combatere alea acesteia…………………………….. 15

1.5.Elemente tehnice ale TVA…………………………………………………………………. 18

2.CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂIGATĂ…………………….. 25

3.STUDIU DE CAZ PRIVIND DETERMINAREA ȘI VIRAREA TVA LA

SC CDI-ACCOUNTING SRL…………………………………………………………………… 31

3.1.Scurt istoric al SC CDI-ACCOUNTING SRL………………………………… 31

3.2.Studiu de caz………………………………………………………………. 33

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………. 38

ARGUMENT

Lucrarea de față își propune să prezinte cadrul legal al aplicării taxei pe valoarea adăugată și principalele operații contabile în legătură cu aprovizionarea și relațiile cu clienții ale unei societăți comerciale ce își desfășoară activitatea în România, operații care presupun aplicarea taxei pe valoarea adăugată, cititorul având posibilitatea să studieze modul de aplicare, calculare si înregistrare în principalele documente contabile.

CAP I : IMPOZITE INDIRECTE DE NATURA TVA

1.1. CONCEPT ECONOMIC. ROL

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariție este legată de existența statului și a banilor.

De la apariția lor, impozitele au fost concepute și aplicate diferit, în funcție de dezvoltarea economico-socială și de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat. Informații despre impozitele, taxele si cheltuielile publice din Antichitate provin, în special, din istoria statelor antice, grec și roman.

Rolul alocativ, distributiv și chiar cel reglator ale statului implică resurse financiare pe care statul și le procură prin vânzarea anumitor prestații, prin fiscalitate și, dacă aceste resurse nu sunt suficiente, prin împrumut.

Veniturile cu caracter fiscal ale administrației publice centrale sunt:

impozite directe (impozite pe venit, impozite pe profit, impozite pe avere);

impozite indirecte (taxa pe valoarea adăugată, taxe de consumații sau accize, monopoluri fiscale, taxe vamale);

taxe de înregistrare și de timbru (taxe judecătorești, taxe de notariat, taxe consulare, taxe de administrație);

Structura resurselor financiare publice este însă foarte diferită de la o țară la alta.

În timp ce în țările dezvoltate cea mai mare parte a resurselor financiare publice este determinată de impozitele directe, în țările în curs de dezvoltare – printre care se numără și România – sursa principală o constituie impozitele indirecte, în special impozitele pe consum (TVA, accize).

1.1.1. Teoria generală a impozitelor

Definiția clasică a impozitului spune că acesta este o contribuție obligatorie, necondiționată și fără contraprestație la suportarea sarcinii publice.

Cota de impunere reprezintă impozitul ce revine pe unitatea de măsură a materiei impozabile. În toate țările se practică mai multe feluri de cote, fie exprimate procentual față de valoarea materiei impozabile, fie în unitate monetară pe unitatea de măsură a materiei impozabile.

Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi:

progresive;

progresive în tranșe;

proporționale.

Cota de impunere poate fi aparentă (cea prevăzută de lege) sau reală (care poate fi mai mică sau mai mare decât cea aparentă, datorită unui sistem de deduceri, scutiri sau penalizări).

Pentru a-și desfășura activitățile, statul are nevoie de venituri pe care și le asigură din impozite prelevate atât de la persoanele fizice cât și juridice. După trăsăturile de fond și formă, impozitele se împart în impozite directe si impozite indirecte.

1.1.2. Caracterizare generală a impozitelor indirecte

Impozitele indirecte, cu toate inconveniențele concepționale, au fost introduse în statele contemporane, inclusiv în România, incepând cu deceniul al treilea al secolului XX.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri și prestării de servicii, importului și exportului etc.   

Impozitele indirecte prezintă următoarele trăsături caracteristice:

se percep la vânzarea mărfurilor și serviciilor prin adăugarea unor cote de impunere la prețurile și tarifele acestora;

se încasează de la toate persoanele care cumpără mărfurile și serviciile, supuse impunerii indirecte, indiferent de veniturile, averea sau situația personală a acestora;

se stabilesc în cote proporționale asupra prețului mărfurilor supuse vânzării și serviciilor sau în suma fixă pe unitatea de măsură a acestora;

au un pronunțat caracter regresiv, datorită discrepanței dintre mărimea veniturilor diferitelor categorii sociale;

au un caracter inechitabil, deoarece nu prevăd venit minim neimpozabil, nu cuprind anumite facilități în cazul celor care au copii sau persoane în întreținere și, totodată, avantajează persoanele cu venituri mari;

se virează la bugetul public de către producători, comercianți, însă sunt suportate de către consumatori, fiind incluse în prețurile mărfurilor sau tarifele serviciilor; în acest sens există o neconcordanță între plătitorul acestora la buget și suportatorul lor real;

utilizarea lor, ca și în cazul impozitelor directe, conduce la scăderea nivelului de trai al populației, deoarece, prin reducerea veniturilor reale, se diminuează puterea de cumpărare a populației;

mărimea acestora este necunoscută de consumatori, fiind „camuflată" în prețuri sau tarife;

manifestă o sensibilitate sporită față de conjunctura economică (de pildă, când o economie are o evoluție ascendentă, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat și invers în situația de recesiune economică);

perceperea lor este comodă și reclamă un cost relativ redus.

Impozitele indirecte se manifestă sub următoarele forme:

taxe de consumatie;

monopoluri fiscale;

taxe vamale;

alte taxe.

Printre cele mai importante impozite indirecte este taxa pe valoarea adaugata.

1.2. TRĂSĂTURILE TAXEI PE VALOAREA

ADĂUGATĂ

Taxa pe valoarea adăugată a apărut, în Franță, în 1954, în sfera sa de acțiune fiind incluse serviciile și comerțul cu ridicata. Ulterior, sfera sa de aplicare a fost extinsă și asupra altor activități, în special asupra comerțului cu amănuntul, generalizarea taxei pe valoarea adăugată având loc tot in Franța, în ianuarie1968.

Concomitent cu Franța și alte state ale lumii au introdus taxa pe valoarea adăugată, iar în Uniunea Europeană organele de decizie au declarat acest impozit, impozit general pentru state, mergând ulterior pe linia armonizării

legislației țărilor comunitare. O cotă prelevată din taxa pe valoarea adăugată colectată de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.

În țara noastră, în condițiile trecerii la economia de piață și ca urmare a urmăririi alinierii fiscalității la practica țărilor dezvoltate, impozitul pe circulația mărfurilor, care funcționa ca un impozit indirect, a fost înlocuit cu taxa pe valoarea adăugată. Această înlocuire a impozitului pe circulația mărfurilor cu taxa pe valoarea adăugată constituie o condiție pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în România prin Ordonanța de Guvern nr. 3/1992, aprobată prin Legea nr.130 din decembrie 1992, și fiind un impozit plătit atât de persoanele fizice cât și juridice a căpătat o importanță foarte mare. De aceea cunoașterea caracteristicilor acestui impozit este necesară, plătitorul trebuie să cunoască atât cota acestui impozit dar și operațiunile pentru care se plătește taxa pe valoarea adăugată și pe cele exonerate de la plată.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat. Regulile referitoare la taxa pe valoarea adăugată sunt stabilite de legea nr. 354/2002 din Monitorul Oficial 371 din 1 iunie 2002.

In sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată intra operațiunile care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții:

să constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuată cu plată sau o operațiune asimilată acestora;

să fie efectuate de persoane impozabile.

Prin persoană impozabilă se înțelege orice persoană, indiferent de statutul său juridic, care efectuează de o manieră independentă activități economice, oricare ar fi scopul și rezultatul acestor activități.

Instituțiile publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, culturale, sportive, de ordine publică, de apărare și siguranța statului, pe care le desfășoară în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități percep taxe, redevențe, cotizații sau onorarii.

Activitățile economice sunt activitățile producătorilor, comercianților, prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și cele ale profesiunilor libere sau asimilate. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri.

Se exonereaza de la plata taxei pe valoarea adaugata livrarile de bunuri cat si prestarile de servicii care sunt efectuate de organizatii si unitati de interes national, mentionate de lege:

spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activităti, inclusiv serviciile funerare prestate de unitatile sanitare

prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către tehnicienii dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuată de către stomatologi și de către tehnicienii dentari

prestările de îngrijire și supraveghere la domiciliu a persoanelor, efectuate de personal specializat cu exercitarea profesiunilor medicale și paramedicale;

livrările de organe, de sânge și de lapte uman;

activitatea de învățământ desfășurată de unitățile autorizate de Ministerul Educației și Cercetării și care sunt cuprinse în sistemul național de învățământ

prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de asistența și protecția socială, efectuate de instituțiile publice, instituțiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social;

prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de protecția copiilor și tinerilor, efectuate de instituțiile publice, instituțiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social;

serviciile ce au strânsă legătură cu practicarea sportului sau a educației fizice prestate de organizații fără scop patrimonial în beneficiul persoanelor care practică sportul sau educația fizică;

realizarea și difuzarea programelor de radio și televiziune, cu excepția celor de publicitate;

vânzarea de filme sau licențe de filme destinate difuzării prin televiziune, cu excepția celor de publicitate;

transportul bolnavilor sau răniților cu vehicule special amenajate și autorizate în acest sens.

activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor, proiectelor și temelor componente ale Programului național de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică

livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate de producătorii agricoli individuali;

operațiunile de asigurare și de reasigurare, precum și prestările de servicii aferente acestor operațiuni efectuate de intermediarii în operațiuni de asigurare;

activitățile de organizare și exploatare a jocurilor de noroc, efectuate de Compania Națională "Loteria Română" – S.A. și contribuabilii autorizați de Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc;

livrările de bunuri și/sau prestările de servicii realizate cu deținuți de unitățile din sistemul penitenciar;

lucrările de construcții, amenajări, reparații și întreținere executate pentru monumente comemorative ale combatanților, eroilor, victimelor de război și ale Revoluției din decembrie 1989, precum și pentru muzee, case memoriale, monumente istorice și de arhitectură;

încasările din taxele de intrare la castele, muzee, târguri și expoziții, grădini zoologice și botanice, biblioteci, precum și operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

editarea, tipărirea și/sau vânzarea de manuale școlare și/sau de cărți, exclusiv activitatea de publicitate;

livrările de proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum și de produse ortopedice;

valorificarea obiectelor și veșmintelor de cult, tipărirea cărților de cult, teologice sau cu conținut bisericesc, necesare practicării cultului, precum și a celor asimilate obiectelor de cult

bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum și prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora;

bunurile introduse în țară de călători sau de alte persoane fizice cu domiciliul în țară ori în străinătate, în condițiile și în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;

reparațiile și transformările la nave și aeronave românești în străinătate, precum și carburanții și alte bunuri, aprovizionate din străinătate, destinate utilizării pe nave și/sau aeronave;

importul de bunuri a căror livrare este scutită de taxa pe valoarea adăugată în interiorul țării.

licențe de filme și programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenții de știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune;

transportul internațional de persoane în și din străinătate, precum și prestările de servicii legate direct de acesta;

transportul de marfă și de persoane, în și din porturile și aeroporturile din România, cu nave și aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiari din străinătate;

trecerea mijloacelor de transport de mărfuri și de călători cu mijloace de transport fluvial specializate, între România și statele vecine;

transportul, prestările de servicii accesorii transportului, precum și alte prestări de servicii aferente mărfurilor din import

livrările de bunuri destinate utilizării pe nave și aeronave sau încorporării în nave și aeronave, care prestează transporturi internaționale de persoane și de mărfuri;

prestările de servicii efectuate în aeroporturi aferente aeronavelor în trafic internațional, precum și prestările de servicii efectuate în porturi aferente navelor de comerț maritim și pe fluvii internaționale;

reparațiile la mijloacele de transport contractate cu beneficiari din străinătate;

prestările de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de navigație care își desfășoară activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum și livrările de nave în întregul lor către aceste companii;

livrările de bunuri și prestările de servicii în favoarea directă a misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, precum și a personalului acestora, pe bază de reciprocitate; livrările de bunuri și prestările de servicii în favoarea directă a reprezentanțelor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și a personalului acestora;

bunurile cumpărate din expozițiile organizate în România, precum și din rețeaua comercială, expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România;

livrările de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice;

construcția, extinderea, reabilitarea și consolidarea lăcașurilor de cult religios;

livrările de utilaje, echipamente și prestările de servicii legate nemijlocit de operațiunile petroliere, realizate de titularii acordurilor petroliere, persoane juridice străine,

Faptul generator (obligatia) al taxei pe valoarea adăugată ia naștere în momentul efectuării livrării de bunuri și/sau în momentul prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

Pentru operațiunile prevăzute mai jos faptul generator al taxei pe valoarea adăugată ia naștere la:

data înregistrării declarației vamale, în cazul bunurilor plasate în regim de import;

data primirii facturii externe pentru serviciile contractate de persoane impozabile din România cu prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România

data plății prestatorului extern, în cazul plăților efectuate fără factură pentru serviciile contractate de persoane impozabile din România cu prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;

data la care bunurile aflate într-un regim vamal suspensiv sunt plasate în regim de import;

data stabilirii debitului pe bază de factură pentru prestările de servicii care dau loc la decontări sau plăți succesive, acestea fiind considerate că au fost efectuate în momentul expirării perioadelor aferente acestor decontări sau plăți;

data emiterii documentelor în care se consemnează preluarea de către persoane impozabile a unor bunuri achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de acestea sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane fizice ori juridice în mod gratuit;

termenele de plată a ratelor prevăzute în contracte pentru operațiunile de leasing.

Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde plătitorului de taxă pe valoarea adăugată, la o anumită dată, plata taxei datorate bugetului de stat. Exigibilitatea ia naștere concomitent cu faptul generator.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator atunci când:

factura fiscală este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se încasează înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

se încasează avansuri, cu excepția avansurilor acordate pentru:
a.)plata importurilor și a datoriei vamale stabilite potrivit legii;
b.)realizarea producției destinate exportului;
c.)efectuarea de plăți în contul clientului;
d.)livrări de bunuri și prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată.

1.3.PRINCIPIILE IMPUNERII TVA.POLITICI FISCALE PRIVIND TAXELE DE CONSUMAȚIE IN ROMÂNIA

1.3.1. Pricipiile impunerii

Impunerea se realizează printr-un asamblu de operații și măsuri ce încearcă să asigure eficiența impozitelor și să țină cont de respectarea unor principii de bază. Astfel, aceste principii fundamentale ale impunerii sunt:

principii de echitate fiscală;

principii de politică financiară;

principii de politică economică.

Echitatea fiscală ar trebui să semnifice dreptate socială în materie de impozite. În acest scop impunerea trebuie să asigure egalitate fiscală în fața legii și aceasta înseamnă că impunerea trebuie să se realizeze diferențiat, în funcție de mărimea averii și de venitul fiecărui contribuabil. Practica a pus însă în evidență o contradicție între egalitatea fiscală în fața legii și randamentul impozitelor. Astfel, din punct de vedere al randamentului, impozitele ar trebui să producă maximum de venituri pentru stat, iar din punct de vedere al echitătii fiscale repartizarea sarcinii publice între contribuabili ar trebui să țină seama de situația personală a fiecăruia, numai că, ceea ce este echitabil are randament mic și, de multe ori, ceea ce are randament ridicat nu este echitabil.

În ceea ce privește egalitatea în fața legii apar doua noțiuni care se impun a fi corelate:
-egalitatea matematică;
-egalitatea personală.

Egalitatea matematică înseamna impozite egale la venituri egale. Egalitate matematică nu ține cont de situația personală a contribuabilului și, astfel, doi contribuabili cu aceleași resurse pot avea situații personale diferite și ca atare, proporționalitatea plății impozitelor poate să-l loveasca mai mult pe unul decât pe celălalt.

La așezarea impozitelor în toate țările se pornește de la egalitatea matematică dar, ea se corecteaza prin prisma situației personale a plătitorului. Pentru a asigura și egalitatea personală se pot introduce un sistem de deduceri din masa impozabilă, cote progresive de impunere (mai ales in tranșă), norme de venit la impozitul pe avere etc.

Principiile de politică financiară se refera la randamentul impozitului, la stabilitatea și la elasticitatea acestuia.

Randamentul impozitului se măsoară prin raportarea sumei globale colectată într-un interval dat și cheltuielile făcute de autoritatea publică in vederea colectării acesteia.

Randamentul impozitului presupune asigurarea următoarelor condiții:

universalitatea impozitului – adică toți cei care au un venit trebuie să plătească;

economia de cheltuieli – adică constituirea unui sistem instituțional cât mai ieftin;

ineluctabilitatea – adică neputința sustragerii de la plata impozitelor și, astfel, micșorarea posibilitaților de evaziune fiscală;

anestezia fiscală – presupune a asigura unui impozit, la introducerea lui, o anumită capacitate de suportabilitate.

Stabilitatea si elasticitatea impozitului sunt doua principii simetrice.

Un impozit este stabil dacă el nu urmează întocmai toate variațiile conjuncturale care afecteaza materia impozabilă.

Elasticitatea semnifică absență reacției materiei impozabile la variația cotei de impunere.

Există în toate economiile un conflict deschis între randamentul și echitatea impozitului. În teorie nu există acest conflict, în sensul că, cu cât mai bine este așezat un impozit și este repartizată sarcina fiscală pe membrii societății, cu atât mai mare este randamentul acestuia. În realitate însă, circulă zicala: "impozitele productive nu sunt juste, iar impozitele juste nu sunt productive".

Principii de politică economică se referă la modelarea impozitelor astfel încât să asigure intervenția statului în viața economică. Astfel, fie că se introduc noi impozite, fie că se redimensionează unele din impozitele existente, acest lucru se face nu doar pentru a produce venituri, cât și pentru a asigura intervenția statului în economie. Ca atare, vechiului conflict dintre randamentul și echitatea impozitelor, i se mai adaugă un altul între randament și intervenționism.

…

Taxele de consumație reprezintă, în cazul țărilor dezvoltate, cel mai important impozit indirect, iar în țările în curs de dezvoltare dețin o pondere însemnată în totalul încasărilor provenite din impozitele indirecte.
  Taxele de consumație sunt impozite indirecte care se include în prețul de vânzare al mărfurilor fabricate și realizate în interiorul țării care percepe impozitul.
    Se percep taxe de consumație, de regulă, asupra mărfurilor de larg consum, care pot diferi ca structură de la o țară la alta. Printre aceste mărfuri se regăsesc; zahărul, orezul, uleiul, sarea, vinul, berea, ceaiul, cafeaua, carburanți etc.
    Taxele de consumație pot fi:

– taxe generale pe vânzări, când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor, indiferent dacă acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de producție;

– taxe speciale de consumație, care se aplică numai asupra unor categorii de mărfuri sau servicii.

1. Taxele generale pe vânzări

    Taxele generale pe vânzări apar sub forma impozitului pe cifra de afaceri. Acesta a fost introdus după primul război mondial, fiind așezat asupra cifrei de afaceri (valorii desfacerilor) a unităților industriale, comerciale și prestatoare de servicii.
    În funcție de unitatea economică la care se încasează (unitatea producătoare, unitatea comerțului cu ridicata sau cu amănuntul), impozitul pe cifra de afaceri apare sub formă de:

impozit cumulativ;

impozit pe cifra de afaceri.

    Impozitul cumulativ s-a utilizat o anumită perioadă in Olanda, Germania etc. și s-a aplicat mărfurilor la toate verigile pe la care au trecut din momentul ieșirii lor din producție și până ajungeau la consumator. Practic, în cazul acestui impozit, cu cât o marfă trecea prin mai multe verigi, cu atât se plătea statului un impozit mai mare.
    Impozitul pe cifra de afaceri unic (sau impozitul unic) se încasează o singura dată (indiferent de numărul verigilor prin care trece o marfă până ajunge la consumator) fie în momentul vânzării mărfii către producător (și se numește taxă de producție), fie în stadiul comerțului cu ridicata sau cu amănuntul (și se numește impozit pe circulație sau impozit pe vânzare).

    În funcție de baza de calcul, impozitul pe cifra de afaceri apare sub formă de:

impozit pe cifra de afaceri brută;

impozit pe cifra de afaceri netă.

2.Taxele speciale de consumație

    Taxele speciale de consumație sau accizele, foarte răspândite în țările cu economie de piață, sunt incluse în prețul de vânzare a mărfurilor importate sau produse și vândute în interiorul țării și apreciate că nu sunt de strictă necesitate în consumul populației. Unii economiști consideră că accizele sunt impozite indirecte pe lux și vicii.

Spre deosebire de taxa pe valoarea adăugată, care se percepe la vânzarea tuturor mărfurilor, accizele sunt taxe de consumație care se percep asupra produselor ce se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite, de cumpărători, cu altele.

1.4. EVAZIUNEA FISCALĂ ȘI CĂILE DE COMBATERE ALE ACESTEIA

Geneza evaziunii fiscale este indisolubil legată de stat și apariția lui. De-a lungul istoriei, formele de manifestare au evoluat odată cu dezvoltarea economico-socială. Sustragerea de la plata obligațiilor au fost o preocupare istorică a celor care trebuiau să le plătească.

Multitudinea obligațiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor ca și, sau mai ales, povara acestor obligații au făcut să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligațiilor fiscale. ,, Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă și ingenioasă pentru motivul ca fiscul lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes; interesul bănesc”.

Amploarea fraudei(evaziunii fiscale) variază de la o țară la alta și chiar în interiorul aceleasi țări. Chiar între țările cu economie de piață dezvoltată, evazionismul poate fi diferit: în țările din nordul Europei, Anglia și SUA proporția fraudei fiscale este mult mai redusă decât în celelalte state dezvoltate. Și în cadrul aceleiași țări pot apărea diferențe semnificative, spre exemplu între nordul și sudul Franței sau Italiei. De asemenea, proporțiile sunt diferite și pe categorii sociale: evaziunea fiscală în rândul salariaților este mai redusă decât la cei cu profesiuni liberale.

Legiuitorul a dat evaziunii fiscale, conform legii 87 din 1994, următoarea definiție : ,, Evaziunea fiscală este sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor , taxelor , contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale , bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice si persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili”1.

Juriștii de la începutul secolului au fost ocupați de definirea evaziunii fiscale. Lucrările de specialitate din acea perioadă sunt dovada acestor preocupări. Oraște Atanasiu consideră că evaziunea fiscală ca fiind reprezentată de “totalitatea proceselor licite și ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag în total sau în parte averea lor , obligațiilor stabilite prin legile fiscale”.

O altă definire este dată de Maurice Duverger care consideră că, evaziunea fiscală este un termen generic, și desemnează ,, manifestarea de fugă din fața impozitului”.

În definițiile de mai sus cât și în Dicționarul explicativ al limbii române care definește evaziunea fiscală ca fiind:,, sustragerea de la plata obligațiilor fiscale” este tratată ca un proces, ca o acțiune.

Profesorul universitar D.D. Șaguna definește evaziunea fiscalã în modul următor :,, Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor și inadvertențelor unei legislații imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum și a unei neprevederi și nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca și cei pe care îi provoacă prin aceasta la evaziune”. În definiția de mai sus se nuanțiază mai mult un accent pe acel lucru că legiuitorul poartă vina în cea mai mare parte de acest fenomen de apariție a evaziunii.

O definiție unanim acceptată de toți nu poate să existe, deoarece acest fenomen complex este tratat de unii autori într-un mod iar de alții în alt mod.

Evaziunea fiscală este o mărime endogenă, dar și exogenă, adică ea depinde atât de autoritățile fiscale (parlament, guvern), cât și de factori exteriori (variabile economice, sociale, culturale, psihologice). În aceste condiții, problema care se pune este de a ști dacă autoritățile fiscale pot controla și în ce măsură, fenomenul evaziunii fiscale.

Evaziunea fiscală, ca parte integrantă și importantă a "crimei", este una din "marile industrii" ale acesteia prin proporția veniturilor pe care le atinge și a numărului autorilor implicați. "Odată cu creșterea rapidă a taxelor și cu alte legiferări au crescut, se pare, mult mai repede evaziunea fiscală și alte tipuri de delicte ale gulerelor albe decât crimele. O dovadă indirectă a creșterii numărului de crime este creșterea mare a banilor lichizi aliați în circulație".

Legat de acest ultim aspect, și în economia românească actuală se constată o creștere formidabilă a decontărilor pe bază de numerar (bani lichizi) ocolindu-se circuitul bancar care ar face aproape imposibilă ascunderea veniturilor și, deci, evaziunea fiscală. Metoda folosită în această analiză, care privește evaziunea (frauda) fiscală ca pe o "crimă", măsoară pierderea socială din astfel de infracțiuni și determină acele cheltuieli de resurse și pedepse care minimizează această pierdere.

În scopul prevenirii și combaterii evaziunii fiscale, precum și în scopul întăririi administrării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat s-a organizat cazierul fiscal al contribuabililor ca mijloc de evidență și urmărire a disciplinei financiare a contribuabililor.

În cazierul fiscal se ține evidența persoanelor fizice și juridice, precum și a asociațiilor, acționarilor și reprezentanților legali ai persoanelor juridice, care au savârșit fapte sancționate de legile financiare, vamale, precum și cele care privesc disciplina. Certificatul de cazier fiscal este valabil 15 zile de la data emiterii și numai în scopul în care a fost eliberat.

Pentru determinarea modului optim de combatere a evaziunii fiscale este utilă dezvoltarea unui model care să țină seama de următoarele elemente: pagube, costul arestării și condamnării, numărul de infracțiuni și pedepse.

Prevenirea evaziunii fiscale este foarte dificilă pentru că presupune instituirea unui sistem costisitor și a unui aparat numeros de supraveghere a colectării impozitelor.

Metode de prevenire a evaziunii fiscale conform legii 87/1994

Obligații prevăzute pentru contribuabili de a preveni producerea faptelor de evaziune fiscală:

Efectuarea de activități permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai în baza unei autorizații emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de lege.

Obligația de declarare, la organul fiscal, în termen de cinci zile de la înregistrarea actelor în legătură cu subunitățile constituite în sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazine și oricare alte locuri în care se desfășoară activități producătoare de venituri, băncile în lei și în valută indiferent unde funcționează, în țară sau străinătate.

Obligația de a declara organului de control bunurile sau valorile impozabile depozitate în alte locuri decât cele în care desfășoară activități producătoare de venituri.

Obligația de evidențiere a veniturilor realizate și a cheltuielilor efectuate din activitățile desfășurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente legale.

Obligația declarării cu sinceritate a veniturilor realizate, bunurilor mobile și imobile aflate în proprietate sau obținute cu orice titlu legal, precum și alte valori care generează titlul de creanță fiscală. Atunci când legea nu prevede obligația de depunere a declarației de impunere, contribuabilii răspund de calcularea corectă a impozitelor și taxelor pe care trebuie să le verse la buget.

Obligația de plată la termen a impozitelor, taxelor datorate pentru veniturile sau bunurile impozabile.

Obligația de a permite efectuarea controlului și de punere la dispoziția organelor de control a tuturor documentelor contabile, a evidențelor și oricăror alte materiale sau valorice solicitate în vederea cunoașterii realității obiectelor sau surselor impozabile/taxabile.

1.5. ELEMENTE TEHNICE ALE TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Subiectul (plătitorul):

Taxa pe valoarea adaugată datorată bugetului de stat se plătește de către:

persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, pentru operațiuni taxabile;

titularii operațiunilor de import de bunuri efectuat direct, prin comisionari sau terțe persoane juridice care acționează în numele și din ordinul titularului operațiunii de import, indiferent dacă sunt sau nu înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată la organele fiscale, cu excepția importurilor scutite

persoanele fizice, pentru bunurile introduse în țară potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora;

persoanele juridice sau persoanele fizice cu sediul ori cu domiciliul stabil în România, beneficiare ale prestărilor de servicii.

În situația în care persoana care realizează operațiuni taxabile nu are sediul sau domiciliul stabil în România, aceasta este obligată să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care se angajează să îndeplinească obligațiile ce îi revin conform prevederilor legii 354/2002 privind taxa pe valoarea adaugată.

Suportatorul(destinatarul): consumatorul propriuzis (cumpărătorul final) ce achită prețul ce include taxa pe valoarea adaugată, contribuabilul recuperându-și astfel suma virată la bugetul statului sub forma de taxă pe valoarea adaugată.

Obiectul impunerii:

Îl constituie operațiunile cu plăți, precum și cele asimilate acestora,efectuate în mod independent de către persoane fizice și juridice, privind :

Livrări de bunuri mobile si prestări de servicii ;

Transferul proprietății bunurilor imobiliare între agenții economici,precum și între aceștia și instituțiile publice sau persoane fizice ;

Importul de bunuri sau servicii.

Bunurile la care se aplica taxa pe valoare adăugată sunt :

bunurile mobile corporale, cum sunt: materiile prime, materialele, obiectele de inventar, mijloacele fixe care pot fi detașate;

bunurile imobile, cum sunt: locuințele, construcțiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate pentru alte activități, terenurile agricole, terenurile pentru construcții și cele adiacente construcțiilor, inclusiv cele aferente localităților urbane sau rurale pe care sunt amplasate construcții sau alte amenajări;

bunurile de natură mobilă care nu pot fi detașate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor înseși sau care devin bunuri imobiliare prin destinație;

energia electrică și termică, gazele, agentul frigorific.

Prin livrare de bunuri se ințelege transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin persoanele care acționeaza în numele acestora .

Livrările de bunuri se referă la:

vânzarea de bunuri cu plata în rate;

trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite.

preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial. Se exceptează de la aceste prevederi bunurile acordate în mod gratuit, în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute prin lege.

Deasemenea taxa pe valoare adăugată se aplica și prestărilor de servicii, care sunt considerate a fi :

orice muncă fizică sau intelectuală;

lucrări de construcții-montaj;

transport de persoane și mărfuri;

servicii de poștă și telecomunicații, de transmisiuni radio și TV

închirierea, arendarea și concesionarea de bunuri mobile sau imobile;

operațiuni de intermediere sau de comision;

reparații de orice natură;

cesiuni și concesiuni ale drepturilor de autor, brevete, licențe, mărci de fabrică și de comerț, titluri de participare și alte drepturi similare;

servicii de publicitate;

operațiuni bancare, financiare, de asigurare și/sau reasigurare;

punerea la dispoziție de personal;

mandatarea;

asigurarea sau cedarea unei clientele, exclusivitatea asupra unei vânzări sau cumpărări

angajamentul de a nu exercita o activitate economică sau un drept dintre cesiuni și concesiuni ale drepturilor de autor, brevete, licențe, mărci de fabrică și de comerț, titluri de participare și alte drepturi similare;

amenajarea de spații de parcare, de depozitare și de camping;

activitățile hoteliere și de alimentație publică;

asigurarea accesului la rețelele de comunicații și a posibilității de utilizare a acestora;

prestațiile consilierilor, inginerilor, avocaților, notarilor publici, executorilor judecătorești, auditorilor, experților contabili, birourilor de studii și alte prestații similare, precum și prelucrarea de date și furnizarea de informații;

operațiuni de leasing.

In sfera taxei pe valoarea adăugată intră bunurile introduse în țară direct sau prin intermediari autorizați de către orice persoană fizică sau juridică, în condițiile prevăzute de Regulamentul Vamal.

Baza de calcul sau baza de impozitare:

Baza de impozitare reprezintă elementul principal care ajută la calculul taxei pe valoarea adăugată și este determinată de :

prețurile negociate între vânzător și cumpărător

tarifele negociate pentru prestări de servicii

comisionul pentru operațiunile de intermediere

prețurile de piață sau în lipsa acestora costurile bunurilor

valoarea în vama la care se adaugă taxa vamală, alte taxe si accizele datorate pentru bunurile și serviciile din import.

Nu se cuprind în baza de impozitare:

rabaturile, remizele și alte reduceri de preț acordate de furnizor direct clienților în vederea stimulării vânzărilor;

penalizările și sumele reprezentând daune stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă;

dobânzile percepute pentru plăti cu întârziere;

ambalajele care circulă între furnizorii de marfă și clienții fără facturare.

Sursa(izvorul) taxei pe valoarea adăugată: o constituie veniturile agenților economici/contribualilului ce face viramentul.

Cota impunerii:

a.)Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.

b.)Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% si se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

  – dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice,târguri,expoziții;
  – livrarea de manuale școlare, cărti, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv publicității;
  – livrările de proteze de orice fel și accesoriile acestora, cu excepția protezelor dentare;
  – livrările de produse ortopedice;
  – medicamente de uz uman și veterinar;
  – cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Unitatea de impunere: moneda națională : ROL sau RON ;

Termenul de plată: este până la 25 ale lunii următoare pentru luna în curs. Pentru bunurile importate,momentul plății se suprapune cu cel al plății taxelor vamale.

Asieta fiscală:

metoda de calcul: directă:

TVA = baza de impozitare * cota de TVA

Modalitate de plată : directă a documentelor necesare către organul de control  ;

Documente : factura,decont de TVA, jurnal pentru cumpărări, jurnal pentru vânzări, ordin de plată, extras de cont, cerere de rambursare ;

Înlesniri (sancțiuni):

Înlesniri : sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată activitățile persoanelor impozabile cu venituri din operațiuni taxabile declarate sau,după caz,realizate anual,de până la 1,5 miliarde lei inclusiv.În situația realizării unor venituri superioare plafonului de impozitare de 1,5 miliarde lei în cursul unui an fiscal, persoanele impozabile au obligația să solicite înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată,în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Obligații :

Cu privire la înregistrarea la organele fiscale:

la începerea activității, precum și în cazurile și în condițiile stabilite prin prezenta lege, persoanele impozabile sunt obligate să se înregistreze ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, urmând procedurile privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe;

să solicite organului fiscal scoaterea din evidență ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activității, în termen de 15 zile de la data actului legal în care se consemnează situația respectivă.

Cu privire la întocmirea documentelor:

a) să consemneze livrările de bunuri și/sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate și să completeze în mod obligatoriu următoarele date: denumirea, adresa și codul fiscal ale furnizorului/prestatorului și, după caz, ale beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate, cantitățile, după caz, prețul unitar, valoarea bunurilor/serviciilor fără taxă pe valoarea adăugată, suma taxei pe valoarea adăugată. Pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii cu valoarea taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei inclusiv, la aceste documente se anexează și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată;
b) persoanele impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru operațiunile cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei sunt obligate să solicite și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului.

c) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu au obligația să emită facturi fiscale în cazul următoarelor operațiuni:

1. transport cu taximetre, precum și transport de persoane pe bază de bilete de călătorie și abonamente;
2. vânzări de bunuri și/sau prestări de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin acte normative în vigoare;
3. vânzări de bunuri și/sau prestări de servicii pentru populație pe bază de documente fără nominalizări privind cumpărătorul. La cererea cumpărătorilor, furnizorii/prestatorii pot să emită facturi fiscale pe care vor înscrie: suma încasată, numărul și data documentului prin care s-a efectuat plata de către beneficiar;

d) importatorii sunt obligați să întocmească declarația vamală de import, direct sau prin reprezentanți autorizați, să determine baza de impozitare pentru bunurile importate potrivit art. 19 și să calculeze taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat.

Cu privire la evidența operațiunilor:
a) să țină evidența contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza de impozitare și taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate, precum și cea deductibilă aferentă intrărilor;
b) să asigure condițiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informațiilor și conducerea evidențelor prevăzute de reglementările în domeniul taxei pe valoarea adăugată;
c) să întocmească și să depună lunar la organul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare inclusiv, decontul privind taxa pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor Publice;
d) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operațiunilor realizate atât la sediul principal, cât și la subunități;
e) să contabilizeze distinct veniturile și cheltuielile rezultate din operațiunile asocierilor în participațiune. Drepturile și obligațiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile și cheltuielile potrivit contractului încheiat între părți.

Cu privire la plata taxei pe valoarea adăugată:
a) să achite taxa pe valoarea adăugată datorată, potrivit decontului întocmit lunar, până la data de 25 a lunii următoare inclusiv;
b) să achite taxa pe valoarea adăugată, aferentă bunurilor plasate în regim de import, la organul vamal, cu excepția operațiunilor de import scutite de taxa pe valoarea adăugată;

c)să achite taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor de leasing, corespunzător sumelor și termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate cu locatori/finanțatori din străinătate.

d)să achite taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor contractate cu prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România.

Sancțiuni :

Nerespectarea obligațiilor ce le revin pe linia taxei pe valoarea adăugată se sancționează conform legii nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale .

Depunerea cu întârziere a decontului de taxă pe valoarea adăugată se sancționează conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe,aprobată și modificată prin legea nr.73/1998.

Cap II. CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA AGĂUGATĂ

În raport cu obiectul și sensul operațiilor de decontare se efectuează următoarele tipuri de înregistrări:

Aprovizionarea cu stocuri de la furnizori pe baza facturii și notei de recepție și constatare de diferențe:

% = 401

3… furnizori

conturi de stocuri și producție in curs de execuție

4426

TVA-deductibilă

% = 401

60.. furnizori

cheltuieli cu materii prime și materiale și mărfuri

4426

TVA-deductibilă

În ambele cazuri înregistrarea se face la prețul de cumpărare plus cheltuielile de transport- aprovizionare ( pentru stocuri ), alte cheltuieli accesorii și TVA plătită.

Lucrările și serviciile primite de la furnizori pe baza facturii se înregistrează

% = 401

60.. si 61.. furnizori

cheltuieli cu lucrarile și serviciile executate de terți 4426

TVA deductibilă

Înregistrările se fac la prețul de facturare( conturile de cheltuieli) și TVA platită.

în cazul în care pentru lucrările și serviciile recepționate până la închiderea exercițiului nu s-au primit facturile la valoarea estimată, se face înregistrarea

% = 408

60.. si 61.. furnizori de facturi

cheltuieli cu serviciile executate de terți nesosite 4428

TVA neexigibilă

La deschiderea exercițiului următor, înregistrarea se stornează în negru, urmând a se efectua înregistrarea la valoarea înscrisă în factură.

Tipuri de înregistrări mai semnificative privind decontările cu clienții :

a)vânzarea pe credit comercial a produselor finite, semifabricatelor, produselor reziduale și mărfurilor, precum și facturarea lucrărilor executate și serviciilor prestate, la prețurile de vânzare plus TVA colectată

411 = %

clienți 70…

venituri din vânzări de produse ,

mărfuri , prestări de servicii

4427

TVA colectată

scoaterea din patrimoniu a clienților insolvabili

654 = %

pierderi din creanțe 416

clienți incerți

4427

TVA colectată

reactivarea clienților scoși din evidență

411 = %

clienți 416

clienți incerți

4427

TVA colectată

Funcțiile conturilor de TVA întâlnite în diverse operații atât cu furnizorii cât și cu clienții sunt următoarele:

Contul 4423 “Taxa pe valoarea adăugată de plată”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată de plată la bugetul statului.

Este un cont de datorii , de pasiv.

Corespondențele acestui cont sunt următoarele:

Contul 4424” Taxa pe valoarea adăugată de recuperat”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului.

Este un cont de creanțe, de activ.

Corespondențele acestui cont sunt următoarele:

Contul 4426” Taxa pe valoarea adăugată deductubilă”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată înscrisă în facturile emise de furnizori pentru bunurile, serviciile, și lucrările achiziționate, deductibilă din punct de vedere fiscal.

Este un cont de activ .

La sfârșitul lunii nu prezintă sold.

Corespondențele acestui cont sunt următoarele:

Contul 4427 “ Taxa pe valoarea adăugată colectată”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența sumelor datorate de unitate bugetului de stat, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor de mărfuri și bunuri, prestărilor de servicii și executărilor de lucrări.

Este un cont de pasiv .

La sfârsitul lunii nu prezintă sold .

Corespondențele acestui cont sunt următoarele

Contul 4428 “ Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată neexigibila rezultată din vânzările și cumpărările de bunuri, servicii, lucrări efectuate cu plata in rate, precum și cea inclusă în prețul de vânzare cu amănuntul la unitățile comerciale ce țin evidența la acest preț.

Este un cont bifuncțional.

Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată neexigibilă.

Corespondențele acestui cont sunt următoarele:

CAP III. STUDIU DE CAZ PRIVIND DETERMINAREA ȘI VIRAREA TVA LA SC CDI-ACCOUNTING SRL

3.1. SCURT ISTORIC AL SC CDI-ACCOUNTING SRL

Adresa: Str. Elev Ștefan Ștefănescu nr.13,bl.451, sc.A,et.3, ap.42,Sector 2 București , România
Tel: 021-250.79.33/Fax: 021-250.56.59/e-mail: [anonimizat]

SC CDI Accounting SRL este o societate de contabilitate, expertiză contabilă, servicii de consultanță financiar contabilă înființată în anul 2001,având un capital social subscris și vărsat de 2 000 000 lei și doi asociați,un administrator și 7 angajați, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J40/1179/2001, având codul fiscal R13686831.

Societatea CDI Accounting SRL este înregistrată in Tabloul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, având autorizația seria A nr. 000875/06.04.2001.

Societatea comercială Cdi-Accounting are ca obiect de activitate prestarea de servicii contabile( Cod caen : 7412 Activități de contabilitate, revizie contabilă, consultanță în domeniul fiscal )adresate întreprinderilor mici si mijlocii, precum și organizațiilor non-profit (asociații, fundații, reprezentanțe),cu activități comerciale sau prestatoare de servicii, și consultanță în domeniul financiar-contabil.

Servicii oferite de Societatea comercială Cdi-Accounting :

Evidentă contabilă:

Înregistrarea cronologică a articolelor contabile pe baza documentelor primare puse la dispozitie de către beneficiar

Întocmirea registrului jurnal, registrului inventar, jurnalelor de TVA și cartea mare

Întocmirea balanței de verificare lunară

Valorificarea rezultatelor inventarierii patrimoniului

Întocmirea bilanțului contabil și a raportării contabile semestriale

Întocmirea și depunerea declarațiilor privind taxele și impozitele la bugetul de stat

Întocmirea ordinelor de plată pentru taxele și impozitele declarate

Consolidarea balanțelor de verificare pentru grupuri de societați și întocmirea bilanțului consolidat

Reprezentare în caz de control

Servicii de personal – salarizare:

Consultantă privind întocmirea contractelor de munca cu salariații, precum și a documentelor necesare modificării sau încetării contractelor de munca

Înregistratea la ITM a contractelor de muncă precum și a modificărilor ce intervin pe parcursul derulării acestora

Întocmirea statelor de salarii lunare precum și a ordinelor de plată pentru contribuțiile sociale aferente statului de salarii

Întocmirea și depunerea declarațiilor pentru șomaj, CAS, sănătate

Înregistrarea lunară la ITM a statelor de salarii

Completarea Registrului de evidența a salariaților

Întocmirea și urmărirea dosarelor de personal

Întocmirea fișelor fiscale

Obținerea de permise de muncă pentru cetățenii străini

Reprezentare în caz de control  

La înfiintarea unei societăți comerciale:

Consultanță privind alegerea tipului de societate

Consultanță privind stabilirea vectorului fiscal

Consultanță privind legislația financiar-contabilă și fiscală

Consultanță cu privire la procedurile de înregistrare fiscală a societații comerciale

Înregistrare de societăți comerciale

Întocmirea de rapoarte de analiza economico-financiară și fiscală : 

Analiza structurilor financiare

Analiza fluxurilor financiare, cash-flow-ului

Analiza datoriilor și creanțelor

Analiza capitalurilor și a imobilizărilor

Întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli  

Asistenta și servicii de management financiar:

Consultanță privind organizarea și conducerea societății (organigrame, structuri, definiri de funcții)

Întocmirea de proceduri și norme interne privind desfășurarea activității

Analiza și organizarea fluxului informational

Consultanță privind organizarea contabilității financiare și de gestiune în conformitate cu legislația în vigoare

Înstruirea personalului cu privire la modul de întocmire a documentelor primare și circuitul acestora în cadrul societății

Activități de expertiză contabilă și cenzorat:

Expertiza contabilă judiciară

Verificarea și certificarea bilanțului contabil

Activitate de cenzorat

3.2.STUDIU DE CAZ

În luna septembrie anul 2005 societatea comercială a efectuat cumpărări de servicii și produse după cum sunt evidențiate în facturile de cumpărare după cum urmeaza:

materiale Factura fiscală Nr.2731076 valoare totală de 317000

tâmplărie pvc Factura fiscală Nr.9510539 valoare totală de 11305000

placă R.B.,profil UW,polistiren Factura fiscală Nr.4520210 valoare totală de 579266

materiale instalații sanitare Factura fiscală Nr.2731051 valoare totală de 774500

servicii Romtelecom Factura fiscală Nr.2180206 valoare totală de 1555000

ciment, var, ipsos Factura fiscală Nr.1698452 valoare totală de 275000

serviciu de telefonie mobila Factura fiscală Nr. 019319165 valoare totală de 1920943

top hartie Factura fiscală Nr. 6254303 valoare totală de 155000

mărfuri Factura fiscală Nr.4295762 P3 valoare totală de 390800

top hârtie Factura fiscală Nr. 6254256 valoare totală de 155000

cartuș HP compatibil negru Factura fiscală Nr. 5274882 valoare totală de 732869

piese auto Factura fiscală Nr.2464879 valoare totală de 515000

Pe baza acestor facturi societatea a întocmit Jurnalul de Cumpărări.

În luna septembrie anul 2005 societatea comercială a înregistrat efectuarea de prestări de servicii de contabilitate pentru luna august 2005, întocmind facturi de vânzare după cum urmează:

Factura fiscală Nr.9936989 valoare totală 5900853

Factura fiscală Nr.9936988 valoare totală 1785000

Factura fiscală Nr.9936991 valoare totală 5903709

Factura fiscală Nr.9936948 valoare totală 1982124

Factura fiscală Nr.9936949 valoare totală 2378548

Factura fiscală Nr.9936990 valoare totală 3000000

Factura fiscală Nr.9936987 valoare totală 1969569

Factura fiscală Nr.9936950 valoare totală 4919757

Factura fiscală Nr.9936945 valoare totală 5912455

Factura fiscală Nr.9936944 valoare totală 985142

Factura fiscală Nr.9936946 valoare totală 3941637

Factura fiscală Nr.9936947 valoare totală 2572197

Factura fiscală Nr.9936940 valoare totală 5928877

Factura fiscală Nr.9936941 valoare totală 5900853

Factura fiscală Nr.9936942 valoare totală 1570000

Factura fiscală Nr.9936943 valoare totală 3940566

Factura fiscală Nr.9203679 valoare totală 357000

Factura fiscală Nr.9203680 valoare totală 1428000

Factura fiscală Nr.9203677 valoare totală 1386945

Factura fiscală Nr.9203678 valoare totală 476000

Factura fiscală Nr.9203676 valoare totală 1386945

Factura fiscală Nr.9203675 valoare totală 750000

Factura fiscală Nr.9203674 valoare totală 2773890

Factura fiscală Nr.9203673 valoare totală 1300000

Factura fiscală Nr.9203672 valoare totală 357000

Factura fiscală Nr.9203671 valoare totală 800000

Factura fiscală Nr.9203670 valoare totală 238000

Pe baza sumelor din facturile fiscale s-au făcut următoarele înregistrări contabile:

1.Înregistrarea în contabilitate a cumpărărilor de mărfuri, servicii, imobilizări

401 Furnizori 18675376 P + C

4426 TVA deductibilă 2981783 A + D

212 Mijloace fixe 11305000 A + D

3014 Piese auto 515000 A + D

371 Mărfuri 390800 A + D

3011 Materiale consumabile 1042869 A + D

626 Cheltuieli poștale și taxe de comunicații 3475943 A + D

% = 401 18675376

4426 2981783

212 11305000

3014 515000

371 390800

3011 1042869

626 3475943

2. Înregistrarea în contabilitate a prestărilor de servicii contabile:

4111 Clienți 69845067 A + D

4427 TVA colectată 11151733 P + C

704 Venituri din lucrări executate și servicii prestate 58693334 P + C

4111 = % 69845067

4427 11151733

704 58693334

3. Închiderea conturilor de TVA

4426 TVA deductibilă 2981783 A – C

4427 TVA colectată 11151733 P – D

4423 TVA de plată 8169950 P + C

4427 = % 11151733

4426 2981783

4423 8469950

Pe baza sumelor din facturile fiscale și din jurnalele de vânzare și cumpărare, au fost întocmite fișele analitice ale conturilor de TVA și s-a completat “Decontul privind taxa pe valoarea adăugată”.

În contabilitate conturile de TVA sunt evidențiate astfel:

Concluzii

Majorarea TVA sau a cotei unice de impozitare rămân printre opțiunile de creștere a veniturilor bugetare pe care experții Fondului Monetar Internațional le-au recomandat autorităților fiscale din România.

Alături de aceste două măsuri, Fondul Monetar Internațional consideră că autoritățile mai pot avea în vedere extinderea bazei de impozitare, majorarea taxelor administrative și a impozitelor pe proprietate și îmbunătățirea administrării veniturilor.

Oficialii români au afirmat în repetate rânduri că atât TVA, cât și cota unică nu se vor modifica în acest an, însă au fost de acord că baza de impozitare trebuie extinsă.

BIBLIOGRAFIE

1. Budugan, D., Georgescu , I. „Bazele contabilității” , Editura Sedcom libris, Iași, 2003

2. Horomnea, E. „Bazele contabilității concepte și aplicații” , Editura Sedcom libris, Iași, 2004

3. Mardiros, D., Scortescu, Gh. ș.a. „Contabilitatea financiară volumul II” ,Editura Sedcom libris, Iași, 2002

4. Moșteanu,T. „Finanțe publice – note de curs și aplicații pentru seminar” , Editura Universitară, București, 2005

5. Mrejeu, T., Safta, D. „Evaziunea fiscală” , Editura Tribuna Economică, București, 2000

6. Popescu, Gh., Popescu, V. „Contabilitatea armonizată simplificată cu directivele europene și fiscalitatea societății comerciale” , Editia a II a ,Editura Gestiunea, București, 2003

7. Popescu, N. „Finanțe publice” , Editura Economică, București, 2005

8. Țâțu, L. „ Fiscalitate – aplicații practice” , ediția a II a, ASE, București, 2005

9. Țâțu, L. ș.a. „Fiscalitate de la lege la practică” , ediția a III a, Editura Ch.Beck, București, 2006

10. Văcărel, I., Bistriceanu, Gh., Moșteanu, F. „Finanțe publice” , ediția a IV a , Editura Didactica și Pedagogica , București, 2004

11. *** Codul Fiscal din 22.12.2003 actualizat la 24.03.2006