Tatuajul O Forma de Comunicare In Randul Tinerilor

Tatuajul:o formă de comunicare în rândul tinerilor

1.1 Definiție și etimologie

1.2 Primele manifestări

1.3 Tatuajele tribale

1.4 Perioade în evoluția artei tatuajelor

1.5 Contemporaneitatea tatuajului

Capitolul 2 Tatuajul – formă de comunicare în rândul tinerilor

2.1 Tinerii și tatuajele

2.2 Motivații ale tatuării prezentate de anumiți specialiști

2.3 Scopuri ale tatuării

2.4 Concluzii ale cadrului teoretic

Capitolul 3 Metodologia cercetării

3.1 Stabilirea obiectivelor

3.2 Elaborarea ipotezelor

3.3 Tehnica- interviul și ghidul de interviu

3.4 Interpretarea datelor și concluziile cercetării

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Considerată de-a lungul vremii ca fiind una dintre cele mai controversate modalități de exprimare a personalității umane, arta tatuajului are o isorie vastă și mult mai îndelungată decât

s-ar putea crede. La origine, tatuajul era folosit ca o procedură mistică de protecție și vindecare, ajungând ca în zilele noastre să fie o modă curentă și un „accesoriu”popular.

Dacă astăzi tatuajele încep să fie acceptate și chiar râvnite, fiind asociate cu imaginea unor personalități celebre, lucrurile nu au stat tot timpul așa. Popularitatea tatuajului a avut fluctuații masive în modul în care a fost privit și îmbrățișat de societate.

Tatuajul în sine prezintă ceva mai mult decât un simplu însem corporal. Una dintre cele mai importante funcții ale tatuajului este aceea de reprezentare în exterior a personalității și identității individului care se tatuează. De aceea, tatuajele au diverse variabile care pornesc de la tema tatuajului, la locul în care este plasat acesta și pot înfățișa diverse aspecte. De pildă, alegerea conștientă a individului de a acoperi sau nu tatuajul în anumite situații, locul în care alege să-și expună tatuajuajul si chiar oamenii în fața cărora face acest lucru. Toate acestea spun mai multe despre statutul și identitatea acelui om, poate mai mult decât desenul în sine.

Tatuajul este mai mult decât un desen pe piele și adevărata lui semnificație poate fi înțeleasă doar privindu-l prin prisma istoriei sale. Primele manifesări a ceea ce ține de arta corporală „body art” au apărut cu aproximativ 12.000 de ani în urmă: cei care aveau răni pe corp încercau să le vindece frecându-le cu cenușă, iar în urma acestei proceduri, pe zonele cicatrizate rămâneau urme negre, asemănătoare unor desene.

În cadrul primelor societăți umane, tatuajul și autoprovocarea cicatricilor aveau un rol foarte important și erau destinate numai celor privilegiați. De asemenea, funcțiile și semnificația tatuajului variau, de la însemne ale statutului social, la reprezentarea unui anumit stadiu al vieții și chiar în scopuri medicale și mistice crezându-se că reprezentarea unor animale putea să-i transmită purtătorului caracteristicile acestora.

Nu se cunoaște în ce loc anume au apărut prima dată tatuajele, cert este că această formă de artă poate fi găsită în toate culturile lumii in diverse forme.

În lucrarea de față, ne propunem să abordăm tema tatuajelor, pe cât de veche în istorie ca practică, pe atât de schimbată ca motivație și percepție în contextual actual. Tatuajul reprezintă forma de modificare a corpului uman, prin imprimarea unor desene pe suprafața pielii, desen care are o importanță personală pentru individul care îl poartă. Ceea ce este interesant de observat în această practică a tatuajelor, este faptul că foarte puține din motivele tatuajelor, relatate în studiul antropologilor, se mai regăsesc printre motivațiile pentru care tinerii, în special, aleg să se tatueze. Acesta este unul dintre aspectele care ne-a determinat să alegem tema, dar și răspândirea tot mai largă a acestei practici. Prin intermediul lucrării de față abordăm tatuajele prin prisma motivației care stă în spatele dorinței de a te tatua și observăm dacă din punct de vedere social, indivizii tatuați întâmpină schimbări în mediul lor social (familie, grup de prieteni).

În prezent, în literatura de specialitate am identificat studii antropologice abordând această temă, manuale despre practica tatuajului propriu-zis și articole și cărți depsre istoria tatuajelor. Majoritatea acestor studii au fost interprinse de cercetători străini, îndeosebi din Statele Unite ale Americii. În România, abordări despre tatuaje există în număr foarte limitat, dar nu putem să nu menționăm lucrarea Tatuajele în România a lui Nicolae Minovici de la sfârșitul secolului XVIII, probabil printre primele lucrări scrise despre această temă.

Pentru a analiza motivațiile ce îi determină pe indivizi să-și realizeze un tatuaj, folosesc ca și bază teoretică piramida nevoilor, elaborată de Abraham H. Maslow în 1954. Celebra lucrare

și schemă a nevoilor, imaginată de profesorul american, detaliază cum individul are anumite trebuințe, pe care trebuie să și le satisfacă în mod gradat, pentru a putea supraviețui în societate și pentru a se simți fericit. Am folosit din această teorie acele trepte ale piramidei trebuințelor, care fac apel la stima de sine “self-esteem” și auto-realizare “auto-actualization”.

Pentru această cercetare plec de la ideea că odată cu trecerea unui anumit număr de generații, imaginea în care tatuajul era asociat cu criminalitatea a fost depășită și că cei mai tineri dintre indivizi, văd tatuajul ca pe o formă de expresie, artă, posiblitatea de a ieși din comun și a da dovadă de imaginație și creativitate. Totodată, motivațiile acestor indivizi devin din ce în ce mai diversificate, dar rămân în sfera stimei de sine și imaginii despre ei înșiși, dar și pe care o au

în fața celorlalți.

Facilitarea accesului la informații, înmulțirea saloanelor profesioniste de tatuaj, cât și dorința de individualizare, de a se simți unici, ajută la luarea decizei de a transforma o opinie pozitivă despre tatuare în comportament orientat în acest sens. Încurajați de prezența în mass media a unor documentare și reality-show-uri tot mai atractive, indivizii adoptă tatuajul ca pe un fapt normal, firesc, ce ține de propria personalitate și de libera lor judecată.

CAPITOLUL 1

ISTORIATATUAJULUI

1.1Definiție și etimologie

Tatuajul reprezintă procesul de introducere a materiilor colorante vegetale sau minerale în epidermă la diferite adâncimi, cu scopul de a schimba pigmentul, care să persiste timp înde lungat. Acest proces este cea mai veche modificare permanentă a corpului, care a fost practicata în fiecare continent.

Definiția socială a tatuajului

Sociologul Michael Atkinson definește tatuajul ca “un fapt social cu o multitudine de semnificații specifice fiecărei perioade istorice” (Atkinson, 2003, p. 24). Acesta specifică faptul că orice conceptualizare culturală a unei experiențe personale cu tatuaje este în mare măsură influențată de conceptualizările sociale omniprezente ale folosirii normative a corpului și prezența în perioade istorice specifice. Pentru descifrarea sensibilităților despre progresul tatuării, Atkinson sugerează că avem nevoie să examinăm condițiile sub care prohibițiile culturale împotriva experimentării corpului sunt lansate. El este de părere că semnificațiile sociologice ale tatuajului nu sunt suficient de dezvoltate în cultura atitudinilor despre tatuare, acestea limitându-se în a defini tatuajul ca pe o schimbare și modificare corporală, ce reprezintă o devianță socială.

Antropologul Margo DeMello afirmă despre tatuaj că este “o formă de artă care poate avea mai multe înfățișări” (DeMello, 2003, p. 162). Ca persoană tatuată, aceasta declară că a interacționat cu o comunitate atât de prietenoasă, încât nici nu și-a imaginat o astfel de experiență. Ca antropolog, a realizat că arta tatuajului este fascinantă, cu ajutorul căreia afli lucruri noi despre istoria, obiceiurile și ocupațiile anumitor oameni.

În Marea Britanie obiceiul tatuării pielii a fost adus de exploratorul James Cook, în 1769, obicei împrumutat de la băștinașii din insula Tahiti. El a devenit extrem de popular, mai ales în rândul soldaților și marinarilor. Se presupune că exploratorul a inventat cuvântul “tattoo” (tatuaj), plecând de la sunetul scos de ciocanul care lovea acul folosit pentru perforarea epidermei, conform obiceiului din Tahiti. Mulți cercetători consideră cuvântul tatuaj de origine polineziană, de la cuvântul “tatau”, care înseamnă a lovi, a ciocăni. Alte surse ne informează că în limbajul samoan, cuvântul “tatu” înseamnă a trebui, este necesar, specific, deoarece aceștia considerau că este necesar să îți faci un tatuaj pe tot parcursul vieții. Tot în limbajul samoan poate reprezenta simbolul unei ancore. De asemenea, cuvântul “tatau” există și în limbajul Tonga, iar aici înseamnă “imagine”. Alții sunt de părere că originea cuvântului ar trebui căutată în limba ebraică, unde într-un text din Vechiul Testament scria că a fost ucis tot ce mișcă, dar nu au fost uciși cei care purtau pe frunte semnul “thau”.

Astăzi, cuvântul tatuaj este prezent sub mai multe forme, specifice fiecărei țări: Tahiti: tatau; Danemarca, Norvegia, Suedia: tatovering; Anglia: tattoo; Germania: Tatowierung; Franța: Tatouage; Italia: Tatuaggio; Spania: Tatuaje; Olanda: Tatoeage; Brazilia: Tatuagem; Finlanda: Tatuointi; Polonia: Tatuaz; Hawai: Kakau; Portugalia: Tatuagem; Lituania: Tatiuruote; Estonia: tatoveering; Ungaria: Tetovalas; Slovenia: Tetoviranje.

În Japonia, tatuajul poartă denumirea de “irezumi”. Cuvântul este alcătuit din două părți: “iru”, care înseamnă a aduce, a introduce și “zumi”, care înseamnă cerneală.

1.2. Tatuajele din cele mai vechi timpuri

Japonia

În Japonia, arta tatuajului este dovedită de găsirea în morminte a unor figurine din argilă pictate și gravate care reprezintă mărci ale tatuajului, ce datează din anul 5000 I.H. Tatuajul japonez este menționat și în istoria Chinei, dat totdeauna într-un context negativ. Chinezii considerau tatuajul un semn al barbarismului și era folosit numai ca pedeapsă. La începutul secolului XVII s-a stabilit o codificare generală a tatuajelor folosite să identifice criminalii și deținuții din Japonia. Deținuții erau tatuați pe brațe, în partea superioară cu o linie dreaptă. Criminalii erau marcați cu diferite simboluri care desemnau locurile unde fuseseră comise crimele. Pentru japonezi, tatuajul reprezenta o formă severă și teribilă de pedepsire. La sfârșitul secolului XVII, tatuajul ca formă de răspundere penală a fost înlocuit de alte forme de pedepsire, iar criminalii și-au acoperit tatuajele incriminatorii cu unele decorative. Acela este și momentul considerat în istorie ca origine a asocierii tatuajului cu crima organizată din Japonia. Secolul al XVIII – lea reprezintă perioada de dezvoltare a acestui fenomen, perioada numită Edo, în care putereași influența oamenilor obișnuiți era în plină creștere. Procesul de tatuare a continuat să înflorească în rândul oamenilor ce făceau parte din clasa socială de jos sau mijlocie. Tatuajele erau favorizate de bande mafiote numite Yakuza, de cei care nu respectau legile statului, muncitori și alte categorii din clasa socială de jos sperând astfel să-și îmbunătățească stilul de viață. Yakuza credeau acest lucru deoarece tatuajul era o practică dureroasă, ce desemna o dovadă de curaj; pentru că era permanent, reprezenta loialitatea față de apatenența la un grup și pentru că era ilegal îi desemna oameni în afara legii pentru totdeauna. Tatuajul japonez clasic este limitat la desenele specifice ce reprezintă eroi legendari și motive religioase combinate cu anumite simboluri ale animalelor și florilor, iar ca decor foloseau valuri, nori și cer luminos. Genul de artă japoneză a tatuării, atât de populară la acel timp, era cunoscut sub numele Horimono sau Irezumi. Era de fapt o ramificație a artei gravurii în lemn numită ukiyo, la fel de populară (Gilbert, 2000, p. 60).

Egiptul Antic

În Egiptul antic, multe culturi tradiționale foloseau tatuajele ca pe un fel de trecere într-o altă lume după moarte. În Teba au fost u totdeauna. Tatuajul japonez clasic este limitat la desenele specifice ce reprezintă eroi legendari și motive religioase combinate cu anumite simboluri ale animalelor și florilor, iar ca decor foloseau valuri, nori și cer luminos. Genul de artă japoneză a tatuării, atât de populară la acel timp, era cunoscut sub numele Horimono sau Irezumi. Era de fapt o ramificație a artei gravurii în lemn numită ukiyo, la fel de populară (Gilbert, 2000, p. 60).

Egiptul Antic

În Egiptul antic, multe culturi tradiționale foloseau tatuajele ca pe un fel de trecere într-o altă lume după moarte. În Teba au fost găsite rămășițele mumiei lui Amunet, preoteasa zeiței egiptene Hathor. Alte mumii feminine pe care erau marcate linii, puncte și figuri geometrice abstracte, atestă prezența ritualurilor magice din acea perioadă, ce aveau ca scop producerea fertilității. Egiptenii au răspândit în întreaga lume arta tatuajului, arta care în jurul anului 2000

I.H. era prezentă în întreaga Asie de sud-est. Motivele tradiționale pentra care se tatuau includeau motive ca actul de sacrificare către o zeitate, conectarea cu divinitatea, talisman sau o amuletă permanentă ce nu putea fi pierdută, sau protecție magică și medicală (Gilbert, 2000, p.

31).

Grecia și Roma

În Grecia și Roma procesul de tatuare a fost asociat barbarilor. Grecii au preluat arta tatuatului de la persani, considerând tatuajele un fel de pedeapsă, idee susținută și de marii scriitori romani ai acelor vremuri care au observat faptul că sclavii și criminalii erau cei tatuați.

În timpul Imperiului Roman, sclavii exportați spre Asia purtau tatuate cuvintele “taxe plătite”. În cultura celtică, picturile corporale permanente au fost realizate cu un instrument ce lasă pe piele însemne albastre în formă de spirală. Aceste picturi semnifică diversele cărări pe care omul le urmează într-o zi obișnuită din viață.

În 1974, W.D. Hambly, în cartea sa The History of Tattooing and it’s Significance, a scris că: “Pare să fie clar că picții s-au tatuat prin înțepătură, iar acele animale reprezentau pricipalul subiect în acele desene. Formele bestiilor, păsărilor și ale peștilor pe care picții și le-au

tatuat pe corp putând reprezenta mărci ale totemurilor. Amintirea picților în istoria tatuajului este importantă pentru că arată cum a avansat tehnica tatuării prin înțepătură în Marea Britanie

înainte de Hristos” (Hambly, 1974, p. 52).

Africa

Antropologul Lars Krutak, in articolulu său Dinembo: Tribal Tattoos of the Makonde , spune că o formă a tatuării numită cicatrizare sau rănire a corpului este practicată în societățile tradiționale din Africa. Ea a fost descoperită prin frecarea cu cărbuni a rănilor provocate de lama. Semnul a rămas chiar și după vindecarea rănii. Aceste decorații pe piele indică adesea rangul social, trăsături ale caracterului, statutul politic și autoritatea religioasă. Și pentru femeile africane, această cicatrizare era asociată fertilității. Cicatricile au fost făcute la pubertate, după ziua primului copil, după ce femeia termina hrănitul copilului la sân, cu scopul de a arăta curajul femeii în timpul nașterii. Cicatricile de pe coapse vizibile și tactile în același timp, aceentuau latura erotică și senzuală a acelei părți a corpului feminin.

America centrală și de sud

Istoricul Gilbert ne informează în cartea sa Tatto History: A Source Book că și America centrală și de sud atestă urme ale practicării tatuajelor, prin descoperirea în Peru a unor mumii tatuate ce datează din secolul 11, iar în Mexic a unor urme de tatuaje ce simbolizează curajul și puterea. Poporul sud-american și-a creat idoli pe care i-a venerat secole de-a rândul și ale căror figuri au fost tatuate pe zonele corporale ale celor ce-i preaslăveau. În America de nord tatuajele semificau statutul marital, tatuajele sugerând acest lucru fiind poziționate pe obrazul femeii. În

1846 tatuajele au căpătat o tradiție odată cu izbucnirea războiului civil, când cei ce luptau de ambele tabere erau tatuați. Mașina electrică de tatuat a fost inventată în 1891 de către Samuel O'Reilly.

Paleolitic

Evidențele arheologice indică faptul că procesul de tatuare a fost practicat de oameni care au trăit în perioada epocii de piatră. Dovada că această practică este foarte veche este susținută de descoperirea trupului unui bărbat în munții Alpi. Corpul găsit de arheologi în 1991 se afla în locul respectiv de 5000 de ani. Oamenii de știință l-au numit “Otzi – omul gheții”, iar pe corpul său au fost descoperite 57 de tatuaje, majoritatea fiind grupuri de linii. Acestea erau poziționate pe piciorul stâng, în spatele genunchiului, 6 linii lungi de 15 cm deasupra rinichiului, iar un număr mare de linii paralele pe glezne (Levy, 2008, p. 9). Posibilele motive ale acestor tatuaje ar fi putut fi indicarea statusului, dar și un semn al puterii magice sau al protecției, însă un specialist a afirmat că au fost realizate în scopuri terapeutice, în special pentru tratamentul artrite.

Pazyryk

În 1948, la 120 mile spre nord de granița dintre Rusia și China, a fost găsită într-un mormânt din Pazyryk o mumie datând de peste 2400 de ani. Acel corp s-a descoperit că era elaborat tatuat, prezentând o varietate de creaturi fantastice. (vezi anexe 2, pag.61 )

I.3 Tatuajele tribale

Au existat trei factori majori care au luat practica tatuajului tribal din sfera artei și au plasat-o în plan spiritual și anume: durerea, permanența și pierderea de sânge. Acest trio mistic a

înălțat tatuajul de la o simplă artă la șansa de a desena oameni ce se află într-o strânsă legătură cu Dumnezeu, cu zei sau cu puteri magice. Deoarece corpul și sufletul sunt percepute ca două lucruri individuale, atunci tatuajele trebuie să existe în două planuri: unul fizic și altul spiritual. Multe triburi din Borneo credeau că tatuajele nu numai că îi ajută să ajungă la spiritul propriu zis, ci le ofereau și calificări speciale în avantajul sosirii lor.

Samoa

Primii europeni care au cercetat îndeaproape tatuajele băștinașilor din insulele Samoa au fost niște misionari francezi în anul 1787. Ajunși acolo, cercetătorii au fost surprinși să afle că pentru locuitorii din Samoa, tatuajul era deja un obicei. Modul în care erau pictate semnele pe corpurile poporului samoan i-a făcut pe grupul de francezi aflat în expediție să afirme că “Bărbații au coapsele tatuate în așa fel încât ai putea crede că poartă haine, deși sunt aproape goi.” Unul dintre aceștia a afirmat că “Procesul de tatuare face parte din lumea întunericului și este abandonat oriunde creștinismul este primit.” (Gilbert, 2000, p. 63). Locuitorii din Samoa vedeau creștinismul ca pe un lucru ce putea fi adăugat în cultura lor, dar nu ca pe un lucru care să substituie. Pentru tinerii băștinași, tatuarea corpului reprezenta un ritual de trecere de la adolescent la maturitate. Cei care nu erau tatuați erau considerați încă niște copii și nu se puteau căsători sau să ia cuvântul în fața altor bărbați. Tatuajele erau implicate în ceremoniile de încoronare a tânărului conducător de trib și erau considerate elemente esențiale în ascensiunea acestuia. Băștinașii preferau ca instrumente de tatuare oase ale corpului uman, oase de cal sau oase de bou, iar un ciocan mic din lemn era folosit pentru introducerea instrumentelor în piele. Aceștia își tatuau nasul ca semn de pedeapsă pentru comiterea unei crime grave, actul fiind egal cu acela de a-și tăia o ureche.

Filipine

Antropologul Lars Krutak spune ca in Insulele Filipine, oamenii care făceau parte din divizia politică a satului Bontoc, numită ato, puteau să tatueze numai dacă o persoană ce aparținea tribului omora pe cineva. În 1900 oamenii tribului din satul Bontoc susțineau ideea că tatuarea poate fi aplicată numai celui mai curajos membru ato. Instumentele de tatuare erau făcute dintr-o bucată de lemn sau din cornul bivolului de apă, lung de 10 cm și lat de 2 mm. De-a lungul brațelor, erau fixate trei sau șase cuie, iar cu un ciocan de lemn se făceau circa 90-120 bătăi pe minut. Funinginea din lemnul de rășinoase, cum ar fi molidul a fost utilizată pentru pigmentarea epidermei și frecarea rănilor cauzând uneori infecții grave. În fiecare sat din Bontoc exista cel puțin un bărbat sau o femeie care să fi fost tatuator. Ca și alte triburi ce se aflau în vecinătate cu Borneo și Noua Guinee, procesul de tatuare Igorot era considerat o practică religioasă serioasă. Sângele care se scurgea atrăgea spirite care îi puteau proteja sau distruge comunitatea dacă sacrificiul nu era făcut (Krutak, 2005/2006, pp. 1-4).

Polinezia

Tatuajele polineziene, ce au existat înainte de sosirea europenilor în Pacificul de sud, au cea mai răsunătoare reputație din întreaga lume antică, fiind considerate de către poporul polinezian purtătoare ale forței spirituale semnificate prin cuvântul polinezian "mana". Aceste tatuaje s-au dezvoltat în Tonga și Samoa devenind o artă rafinată. Războinicii tonga erau tatuați de la genunchi în sus cu o serie de figuri geometrice, precum motive triunghiulare, linii și arii acoperite cu cerneală neagră. Pentru aceștia, tatuajul părea să aibă o profundă semnificație socială și culturală.

În vechea Samoa, procesul de tatuare a jucat un rol important în religia rituală și de război. Cel care executa tatuaje deținea o poziție ereditară și privilegiată. Tatuajul războinicilor samoeni începea din jurul taliei și se extindea până sub genunchi. Femeile erau deasemenea tatuate, însă tatuajul lor se limita la o serie de desene florale delicate sub forma unor figuri geometrice ce se extindeau de pe mâini până în partea de jos a corpului. Călătorii din Samoa și Tonga s-au stabilit în Insulele Marchize unde, peste o perioadă de mai bine de 100 de ani, au dezvoltat cea mai complexă cultură polineziană. Arta și arhitectura din această zonă erau foarte populare, iar tatuajele, care în cele mai multe cazuri acopereau întregul corp, erau cel mai bine executate în Polinezia. De-a lungul a 1000 de ani, popoarele polineziene au colonizat cele mai locuibile insule din Samoa estică. În fiecare popor de pe Insulele Marchize s-a născut o limbă unică, diferite mituri și stiluri de tatuaje.

Steve Gilbert afirmă în cartea sa Tattoo History: A Source Book că Joseph Banks a fost primul european care a speculat asupra motivelor pentru care se tatuau nativii din Polinezia. În timpul vizitei sale în Tahiti din anul 1769, citat de istoricul Gilbert, acesta a declarat: “Ce poate fi suficient de convingător pentru a suferi atât de multă durere este greu de spus; nici măcar un indian (deși am întrebat sute) nu mi-a dat cel puțin un motiv care să explice de ce se tatuau; este posibil ca superstiția să aibă vreo legătură cu asta. Nimic altceva, în opinia mea, nu ar putea să fie o cauză suficientă care să explice obiceiul aparent absurd” (Gilbert, 2000, p. 65). Banks spunea că polinezii foloseau instrumente făcute din os, cochilie sau dinte de rechin, ce produceau răni grave, deoarece la fiecare lovitură în piele curgea o cantitate mică de sânge fiind astfel necesare mai multe zile pentru a se vindeca.

După întoarcerea căpitanului Cook din Polinezia, arta tatuatului a devenit o tradiție pentru flota britanică, iar la sfârșitul secolului al 18-lea, în majoritatea porturilor britanice exista cel puțin un profesionist care realiza tatuaje. Tatuarea este singura formă de artă polineziană care a fost adoptată și imitată de occidentali.(vezi Anexe 2, p.74)

Borneo

În cadrul tribului Dayak, din insula Borneo, artistul începea tatuarea cu un sacrificiu adus spiritelor strămoșilor, prin tăierea unei găini sau a altor animale și împrăștierea sângelui. După o perioadă de incantații, artistul începea procesul extrem de dureros al tatuării, care dura uneori, între șase și opt ore. Unele tatuaje erau aplicate chiar și pe parcursul mai multor săptămâniLa unele triburi exista credința că sufletul se află în cap, iar prin decapitarea dușmanului, se poate pune stăpânire pe sufletul acestuia. Mai mult, învingătorul își însușea și statutul victimei, însușirile și puterile acesteia, fapt ce asigura fertilitatea și bunăstarea în cadrul tribului. De aceea, cei care au luat parte la o vânătoare de capete încununată de succes, când se întorceau, erau tatuați, în semn de recunoaștere, pe degete de obicei, cu imagini ale animalelor antropomorfe.

Tot în insula Borneo, din arhipelagul indonezian, se practica tatuajul complet, care se realiza pe durata a mai multor zile, în urma căruia brațele bărbatului erau acoperite cu desene care reprezintau frunzele de palmier, despre care se credea că îl protejează de spiritele malefice ale junglei. Pe piept era tatuată imaginea Copacului Vieții, un simbol al puterii și divinității care îl proteja, pe cel care îl purta, împotriva dușmanilor de moarte. După terminarea acestui ritual, bărbatul era considerat perfect și sacru și se credea că în viața de după moarte va primi un trup de aur (DeMello, 2007, pp. 43-44). (vezi anexe 2, p.64 )

Insulele Paștelui

Antropologul Lars Krutak, în articolul său Rapa Nui Skin: Easter Island Ink ne informează că în duminica Paștelui, în anul 1722, navigatorul olandez Jacob Roggeveen a descoperit o insulă mică vulcanică în sudul Pacificului, pe care a numit-o Insula Paștelui. Locuitorii Insulei Paștelui, care astăzi reprezintă populația și locul Rapa Nui, sunt unul dintre cele mai estice popoare din cele 36 ale Polineziei. Deși sunt populații distincte, aceștia împart o cultură străveche comună cu alte popoare polineziene, precum Haway, Tahiti și Noua Zeelandă.Întreaga artă Rapa Nui amesteca imaginile oamenilor cu cele ale animalelor într-o superbă formă suprarealistă. În muzee se găsesc figurine decorate cu astfel de picturi ce reprezintă tatuaje. Pretutindeni, în Polinezia, tatuarea a fost larg răspândită și adesea asociată șefilor și războinicilor. Fața, gâtul, pieptul, spatele, picioarele, brațele și scalpul erau tatuate. Tatuajele Rapa Nui au făcut pielea un lucru sacru, crescând astfel puterea spirituală a celui împodobit cu desene, deoarece așa putea individul să comunice mai îndeaproape cu zeii săi, zei ale căror puteri puteau să sprijine sau să distrugă lumea.

Noua Zeelandă

Tatuajele maori din Noua Zeelandă erau unice, deoarece chipul era decorat cu spirale complicate care erau nu numai tatuate ci și reliefate, cicatrici sub forma unor creste și șanțuri paralele. Cu excepția sclavilor, toți bărbații erau tatuați pe față în special, si în alte părți ale corpului. Un tatuaj elegant de pe față era o sursă de mândrie pentru războinic, care îl făcea invincibil în bătălii și atractiv pentru femei. Femeile erau, de asemenea, tatuate, dar nu la fel de elaborat în comparație cu bărbații lor. Buzele conturate și tatuate cu o culoare albastră erau considerate frumoase. Bărbia era și ea tatuată, iar uneori câteva linii sau spirale erau folosite și pentru obraji sau frunte. Ritualul tatuării maori este un proces complex ce poartă denumirea de “moko”. Sunt folosite cuțite și dălți netede sau zimțate, cerneala fiind aplicată prin efectuarea inciziilor. Maori luau capetele tatuate ale dușmanilor ca pe un trofeu în timpul războiului și le păstrau în cutii ornate ceremonial (Gilbert, 2000, p. 73). (vezi anexe 2, p.63 )

Insulele Marchize

Izolate în Pacific, la 1200 de mile față de Peru, există 12 insule vulcanice cunoscute sub numele de Insulele Marchize. Gilbert spune ca acum 2000 de ani acestea au fost colonizate de călătorii polinezieni care aduseseră deja arta tatuării la un înalt nivel sofisticat. Când exploratorul rus Ivan Fedorovich Krusenstern a sosit în Insulele Marchize în 1804, a găsit acolo doi europeni care locuiau printre nativi. Unul era francez și se numea Jean Baptiste Cabri, iar celălat era englezul Edward Robarts. Amândoi locuiau acolo de câțiva ani buni și fuseseră tatuați după moda marchiză. Cercetătorul i-a angajat și i-a folosit ca ghizi și informatori pentru a-l ajuta să scrie primul documentar despre viața și obiceiurile nativilor din acea zonă.

Insulele Marshall

Primii vizitatori europeni în Insulele Marshall au fost cei spanioli, în 1529, iar prima observație detaliată a fost făcută de neamțul Adelbert von Chamisso, care a afirmat că “procesul tatuării nici nu acoperă, nici nu desfigurează corpul, ci mai degrabă combină grațios desenele care împodobesc corpul făcându-l mai frumos” (idem, p. 77).

În prima parte a secolului XIX, insulele Marshall au devenit un protectorat german, iar procesul de tatuare aproape încetase. Misionarii creștini au fost de părere că tatuarea, veșmintele tradiționale precum și dansul tradițional țineau de păgânism și ar trebui să fie interzise.

Motive:

– tatuajul a fost în legătură cu vechiul mod tradițional de viață și de expresie a statusului și identității de grup pe care au stabilit să le modifice;

– tatuarea a fost în strânsă legătură cu convingerile tradiționale religioase și spirituale și totuși păgâne;

– tatuajul a fost perceput să fie ofensator din punct de vedere estetic pentru ochiul european;

– în secolul XIX ambele sisteme penale, englez și american, au identificat deținuți și dezertori din armată eliberați de tatuajele lor;

– o biblie de referință a menționat că israeliții nu trebuie să fie tatuați; prin urmare tatuajele au fost considerate de altă religie;

– misionarismul de oroare față de tatuare a fost parțial bazat pe lipsa de orizont și idealurile curente de frumusețe și estetică.

Tatuajul a fost interzis imediat după ce misionarii au ajuns în Ebon. Autoritățile germane au avut puține de spus despre tatuaje, dar ca urmare a izbucnirii Primului Război Mondial, Japonia confiscase insulele Marshall din Germania în octombrie 1914. Atunci când autoritățile japoneze au preluat insulele Marshall, ei au interzis tatuajul.

O publicație din S.U.A. a scris: “în 1922 japonezii au făcut tatuarea sau marcarea unui corp o infracțiune sub sancțiunea de muncă aplicată pe o perioadă care să nu depășească 30 de zile. Această lege poate să fi fost un efort de a șterge însemnările fizice care îi distrugeau și îi separau pe conducători de oamenii de rând” (Gilbert, 2000, p. 81).

Multe motive ale artei tatuajului din aceste insule își au rădăcinile în mediul natural marin și sunt extrase din mare. Multe motive sunt forme abstracte ale anumitor specii de pești. Tatuarea este numită EO, ceea ce înseamnă că desenul ce constă în liniii, semnifică dungile albastre ale unui “pește înger” regal.

În general, motivele tatuajelor din aceste locuri sunt niște desene grafice abstracte. Semnificația lor își găsește rădăcinile în mediul înconjurător: desene ale peștilor, ale dinților sau mușcăturilor de pește sau motive asemănătoare cochiliilor. Acestea erau executate într-o manieră sistematică, iar dispunerea lor urma niște tipare specifice. Un om complet tatuat părea să fie

îmbrăcat într-un costum de lanțuri creând imaginea unui cavaler medieval. Tatuajul unui bărbat se găsește în zonele ornamentale cu nume descriptive cum ar fi catargul, valul unui ocean, barca și altele. Tatuajul care acoperă pieptul unui bărbat constă în trei componente principale ale tatuajului Spatele era și el tatuat în trei suprafețe principale, triunghiul de pe spate și partea de sus și de jos a spatelui.

Tatuajele de pe gât și corp aparțineau doar bărbaților care evadaseră. Tatuajul de pe gât consta în benzi orizontale care se întindeau în jurul gâtului, lăsând liberă doar partea unde se afla mărul lui Adam. Deasupra nivelului maxilarului inferior, acest tatuaj se continua în partea din spatele gâtului, până la linia părului, dar se termina în jurul urechilor pentru a face loc tatuajului pentru fată. Tatuajul de pe față (eeon – mai) consta în linii verticale ce plecau de la ochi la marginea maxilarului inferior. Fruntea, obrajii și bărbia erau adesea libere, fără tatuaje. Tatuarea brațelor este variabilă. Aceasta poate consta în câteva linii ce se pot extinde de la subraț la încheieturi.

Un tatuaj complet este în mod tradițional împărțit în trei arii principale: partea de sus a brațului, partea de jos a brațului și porțiunea dintre ele. Tatuajele de pe picioare erau limitate la partea din față a mijlocului, din afara coapsei superioare. Cele mai des întâlnite tatuaje de pe picioare sunt sub forma unor linii duble, ondulate sau motive în zig-zag pe coapse. Tatuajele femeilor sunt mult mai uniforme decât cele ale bărbaților. Tatuajele acestora erau, de asemenea prevăzute într-un sistem fix de zone ornamentale ce se limitau la umeri, brațe, picioare și degete. Tatuajul de pe umărul unei femei avea un design complex ce prezenta un număr de motive, fiind singurul tatuaj, unde pigmentul era folosit mai mult într-un mod în care să acopere suprafața. Tatuajele de pe brațe constau în două părți principale, precum cea de decorare a mușchiului superior și cea de decorare a părții rămase până la încheietura mâinii. Partea superioară era, ca și la bărbați, în zig-zag. Tatuajele care acopereau întreaga parte a piciorului erau rare. Cele din partea dorsală a mâinii constau în linii ondulate și linii în zig-zag. Tatuajele acestea de pe mâna erau foarte personalizate. De exemplu, cel de pe deget se limita la femeile din rangul superior și era alcătuit din linii mici care se asemănau cu inelele europene. Acestea se întindeau pe întregul deget și mai comun, acest tatuaj se găsea pe spatele degetului mijlociu.

1.4 Perioade în evoluția artei tatuajelor

Pentru o înțtelegere mai bună felului în care a ajuns să fie privit tatuajul în vremurile noastre, există o impărțire scurtă, cronologică, pe ,,ere’’, a acestuia :

Era colonistă (de pionierat) – 1760-1870

Istoria modernă a tatuajului în America de Nord iși are originea în călătoriile pe mare ale europenilor în Polinezia, Micronezia sau Melanezia. Deși, inițial, tatuarea era văzută ca un ritual străin, infricoșător și profan, care transforma pielea într-un mod dureros, fascinația exploratorilor pentru aceasta a crescut atât de mult încât la sfârșitul anilor 1770, sălbatici tatuați erau aduși în Europa ca o dovadă a primitivismului Lumii Noi. Tatuajul este acceptat ca o artă decorativă și iși pierde semnificația spirituală.

Era circului (carnavalului) – 1880-1920

În 1876, la Philadelphia, a avut loc una din primele expoziții de ,,oameni primitivi’’. Întorși acasă, mulți marinari au început să se vândă carnavalelor drept ,,oameni salbatici vii’’, dar ei nu erau tratați ca primitivi, ci li se oferea posibilitatea să povestească felul în care își făcuseră tatuajele.

La începutul anilor 1900, pentru a spori gradul de exotism al tatuajelor, bărbații tatuați au inceput să fie înlocuiți de femei dezbrăcate, iar spectacolul a căpătat un caracter pornografic .

Era carnavalului a permis conceptualizarea tatuajului ca formă a devianței sociale. Prezentarea stilurilor alternative de corp a dus, în fapt, la sanctificarea corpului, cele marcate fiind considerate vicioase, subumane sau sălbatice.

Era clasei muncitoare – 1920-1950

În acelaș timp cu spectacolele de circ, saloanele de tatuaje au început să apară în zonele mărginașe ale orașelor și au devenit un loc de întâlnire al persoanelor aflate la marginea societății.

Artiștii tatuatori ai acelei perioade si-au creat propriile stiluri de tatuaje, incluzând stilul patriotic, astăzi numit tradițional. Popularitatea tatuajelor a crescut și a devenit o practică obișnuită pentru membrii clasei muncitoare din America de Nord. A fost perioada în care tatuajele au fost cel mai puțin stigmatizate, fiind o formă prin care clasa muncitoare iși exprima patriotismul.

Era rebelilor – 1950-1970

În perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial, tatuajele au făcut un pas înapoi spre o reputație proastă. Foarte multe persoane ce erau considerate deviante social au adoptat tatuajul ca o formă de protest față de situația în care se găseau.

Această formă de utilizare a tatuajelor, pare să se fi răspândit în închisori, fapt care a transformat tatuajul într-un simbol al devianței.

Cam în același timp tatuajul a devenit extrem de important și pentru grupurile de motocicliști. Unul din rezultatele interesului motocicliștilor pentru tatuaje a fost expunerea negativă în presă, fapt care a făcut ca acestea să fie considerate ca indicând o predispoziție către crimă.

În perioadă 1950-1960, perioadă ce poate fi numită „era întunecată” (dark age) tatuajul s-a mutat din zona clasei muncitoare în rândul persoanelor aflate în afara legii.

Era New Age – 1970 – 1990

Diverse revoluții sociale precum revoluția sexuală, mișcarea drepturilor civile și mișcarea de emancipare a femeilor au făcut să crească gradul de permisivitate socială.

Tatuajele s-au mutat din rândul clasei muncitoare și a delincvenților, în rândul clasei de mijloc, care a contribuit la îndepărtarea de stilul tradițional de tatuaje. Saloanele de tatuaj s-au mutat din ghetouri în zonele centrale ale orașelor.

1.5 Contemporaneitatea tatuajului

În prezent concepția societății asupra tatuajului s-a schimbat foarte mult.Tatuajele s-au transformat din semne ale anormalului în semne ale masculinității, afilierea la grupuri militare și clasa muncitoare. Încă mai există acele stereotipuri legate de tatuaje, însă oamenii accetă această formă de artă si datorită expunerii pe care a avut-o in mass media prin celebrități și diverse persoane importante, corpuriletatuate au început să apară pe arenele de sport, în performanțe artistice și în concerte rock. Tatuajele au ajuns să fie îndrăgite și foarte căutate. Persoane din toate clasele sociale cu diferite orientări sexuale, credințe religioase, ideologii etc. caută această artă încercând în mod activ să cumpere cultură, în fiecare oraș găsindu-se acum nu doar unul, ci mai multe saloane de tatuaje.

Managementul imaginii, al propriului aspect corporal nu este un proces cu o finalitate exclusiv lăuntrică, dimpotrivă, iese din izolare și necesită prezența celorlalți, reclamă relații și raporturi sociale care implică un feed-back permanent, un dialog mut al sinelui cu sistemul social și cu indivizii care îl alcătuiesc. Tehnicile corpului, ca îmbrăcarea ori modificările corporale, sunt moduri variate de a negocia atât acceptul și statutul individului în grupurile sociale, cât și o continuă negociere a propriei identități în raport cu acele norme (culturale, sociale, politice) care condiționează individul.

Astăzi tatuajul nu mai are forma unui stigmat social, ci dimpotrivă, este asociat cu practicile de înfrumusețare cororală, cu o stare materială bună, un rang superior și ca un mod de a-ți construi o identitate alternativă. Tatuajele continuă să se transforme și să transforme lumea din jur, iar popularitatea lor va deinde în continuare de percepția schimbătoare a societății asupra acestei forme de artă. Multe persoane aleg să se tatueze pentru a fi la modă . Pentru cele mai multe femei tatuajul reprezintă o bijuterie permanentă. Ele doresc să își expună feminitatea sau să atenționeze că sunt sensibile tatuându-și flori, fluturi sau culori vesele.

Tatuajele au avut scopuri diverse, de la drepturi de liberă trecere, marcaje ale statutului social și rang social, simbol al devotamentului spiritual și religios, decorațiuni pentru curajul dovedit, marcaje sexuale și semne ale fertilității, dovezi ale iubirii, pedepse, talismane sau amulete pentru protecție, demarcarea sclavilor și a condamnaților. Simbolismul și impactul pe care tatuajele îl au variază de la un loc la altul și de la o cultură la alta. Astfel,aceasta forma de artă se transformă și va continua să se transforme în feluri greu de prezis.

1.6 Integrarea tatuajului în societatea românească modernă

În România, tatuajele au fost pentru prima oară studiate în jurul anului 1899. Nicolae Minovici, șeful serviciului antropometric, se afla într-o poziție care îi permitea să studieze mii de indivizi care treceau prin acest sistem, dar și pușcăriași, prostituate și persoane internate în spitale de boli mintale. El era interesat de tatuaj din punct de vedere juridic. Dar în România, tatuajul era o practica atât de rară încât doar 116 persoane din subiecții lui au avut tatuaje, fapt care l-a făcut pe Minovici să concluzioneze că în țara sa tatuajele nu aveau rădăcini indigene, și niciun fel de legătură cu infracționalitatea. Cu toate acestea marile familii domnești Basarabii și Mușatinii își însemnau copii cu simbolul dinastic. O altă tradiție a tatuajelor se găsea în rândul românilor din Macedonia care le tatuau copiilor o cruce pe frunte pentru a fi recunoscuți în cazul în care ar fi fost uciși de turci.

La noi, această artă a avut un început mai lent, fiind o practică foarte rară, fără rădăcini indigene. Primele saloane de tatuaje de la noi au apărut abia pe la jumătatea anilor 90, iar abia zece ani mai târziu activitatea acestora a fost recunoscută în mod oficial. În anul 2005, apare în mod legal meseria de tatuator și cea de montator de bijuterii de corp.

Deși în ultimii ani s-au deschis tot mai multe saloane de profil autorizate, iar tatuajele au devenit un accesoriu corporal destul de comun, în general modificările corporale au atras puțin atenția cercetătorilor din aria științelor sociale, cei care au abordat acest subiect fiind mai mult jurnaliști, care au evidențiat fie caracterul deviant al acestora, fie caracterul monden.Practicile de modificare corporală capătă progresiv o mai mare vizibilitate, ajungând în prezent să fie asociate cu practicile de înfrumusețare corporală.  Acest fenomen, relativ recent pe plan local, este important prin prisma sensului în care sunt azi înțelese și interpretate social tatuajele.

Procesul de modificare corporală prin tatuarea corpului și înțelegerea tatuajului ca fiind strict un accesoriu corporal, golit progresiv de forma unui stigmat, au fost adoptate de persoane publice (artiști, sportivi, actori, ș.a.m.d.), prin intermediul cărora au căpătat un grad crescut de vizibilitate, și extinse la o scală mai largă prin contagiune socială. Aceste tehnici constituie o modalitate de a construi identități alternative: „Beckham are tatuaje cu numele copiilor, Beckham e bogat, are succes. Eu nu sunt bogat, nu voi fi niciodată, dar îmi permit să îmi fac un tatuaj ca al lui Beckham.(…) Cam asta e categoria mojoritară de oameni care se tatuează în România. Tipul ăsta de tatuaj poți să îl consideri o mască, ceva care șterge automat din greutățile pe care le ai, faptul că ai de plătit rate, faptul că nu îți permiți tot ce vrei…”(Ion, artist tatuator)

Rămâne de discutat alte fațete ale problemei: tatutajul este o artă de ordin urban sau nu; este un  produs al subculturii sau o prelungire a rafinamentului persuasiv, de atracție sexuală, etc. Prima și ultima încercare de a trata o astfel de problemă nu a avut-o un istoric ci un doctor legist, Nicolae Minovici în 1898.Lucrarea„Tatuajurile în România” a fost teza sa de  licență și este încă de referință pentru medicina românească și ar trebui să fie la fel și pentru istoriografie.  Societatea bucureșteană modernă a cunoscut întreaga varietate a structurii sociale pe care cotidianul modern l-a construit;o clasă mijlocie de liberi profesioniști, țărani cu un venit consistent, arendași și cămătari, etc, o societate ‘înaltă’ cu frontiere flexibile în ciuda resentimentelor față de noii îmbogățiți; o societate marginală foarte variată etnic, confesional, professional și care era pe cale a se urbaniza. Unul dintre elementele comune – ce poate fi definit ca o paritcularitate a personalității intime, element ce nu era descoperit în spațiul public decât rareori a fost tatuajul, cu întreaga sa simbolistică, desobit de variată la rândul ei.Exemplificările privind fenomenul tatuajului în societatea bucureșteană a finalului de veac XIX, presentate în lucrarea amintită a doctorului Nicolae Minovici – în privința delincvenților, au fost luate de pe corpul indivizilor care „au trecut prin serviciul nostru Anthropometric”. Autorul împarte tatuajurile mai puțin după simbolistica lor ci mai degrabă după tipul de grup social reprezentat de aceste simboluri. Cel mai numeros contigent se pare că îl dădeau criminalii (între care și hoții, aventurierii de tot felul).

„Chestiunea tatuajelor a avut dintotdeauna un mare rol atât în etnologie cât sau antropologie, cât și mai cu seama în medicina legală în chestiunea identității, unde până mai deunăzi, de când serviciul de identificare bazat e date științifice, adică pe antropometrie a făcut ca tatuajul, ca mijloc de a stabili identitatea, să rămână pe planul al doilea. Cu toate acestea, azi încă, prin varietatea si numărul lor, tatuajele ne arată adeseori stadiile vieții unui individ și câteodată rofilul său moral.Ele sunt cicatrici vorbitoare, după cum le numește profesorul Lacassagne. În medicina judiciară nu există un semn mai bun de identitate ca tatuajele, prin caracterul permanenței, al duratei si dificultății de a le face să dispară.” (Minovici, 1898, p.12)

Tatuajele delincvenților dădeau noțiuni prețioase „asupra naturii ideilor morale a tatuaților, gândirea lor ordinară, imagini care le sunt scumpe, suvenirurile lor intime și chiar proiectele lor de răsbunare formate într-un mod cinic”. (Minovici, 1898, p.157)

Nicolae Minovici face o comparație cu criminalii din Franța pe ale căror corpuri au fost găsite inscripții precum „Martir al libertății”, „Moarte jandarmilor”,„Moarte ofițerilor francezi”, „Jur a mă răzbuna”, precum și variate însemne între care un cap de jandarm amenințat de un pumn închis. 

Obscenitatea era o altă caracteristică privind tatuajurile la delincvenți. În Franța fuseseră găsite „11 tatuaje pe penis și care constau din: cisme cu pinteni, un as de cupă, numărul șorțului, etc; 280 embleme erotice sau mai bine zis lubrice rerpezentate prin 176 busturi de femei, 35 de nuduri, 4 reprezentând actul coitului”. Printre delincvenții noștri “nu am putut găsi decât trei tatuajuri de acestea din care unul la un individ la care obscenitatea reprezentată prin nudul amamtei sale, făcea un mare contrast cu cadavrul fiului său; iar alte 2 la un individ ale căror obscenitate mă oprește a le da explicație. Ultimul caz era reprezentat deun individ din Transilvania care s-a tatuat pe când era în armată.

Doctorul Nicolae Minovici integrează obscenității și tatuajele pederaștilor, „acest soi de oameni care mai mult ca oricare, ține a place altora”. Face din nou referire la câteva cazuri din Franța care s-ar fi putut întâlni și la noi; pe un astfel de individ s-a găsit tatuajul unei femei goale pe articulația antebrațului, femeie „care părea a se masturba când se flexa antebrațul”. Erau întâlnite și variate portrete : Joana d’Arc, un spânzurat, portretul lui Bismarck, un soldat, „câte un ochi pe fiecare fesă, un șarpe dirijându-se spre anus. La un individ s-a găsit câte un zuav pe fiecare fesă având baionetele încrucișate ținând între ele o panglică pe care era inscripția: On n’entre pas”.

O altă categorie de indivizi erau nebunii. În privința lor s-au făcut unele obsevații pe câteva cazuri pe care le reproducem selectiv: Radu Ionescu zis și Dumitru Ignat Călărețu, atins de alcoolism cronic, are un tatujaj ce reprezintă pe amanta sa, și este datat (1879). Tatuajul a fost executat cu spirt și iarbă de pușcă. Un altul, Dumitru Mihai, atins de alcoolism, avea un tatuaj executat cvu 6 ace și fum de tămâie; un anume Costache Ionescu, atins de paralisie generală avea un tatuaj „ce consta din mai multe cruci făcute în mănăstirea Golgota, de un călugăr, când era închis acolo pentru furt de cai”, și era făcut din „iarbă de pușcă, rachiu de drojdie și 3 ace”. (Minovici, 1898, p. 168)

Prostituatele aduc adevărate noutăți în simbolistica tatuajului, chiar dacă „după sex, tatuajul e mult mai răspândit la bărbați”. În ceea ce le privește pe prostituate, în general au fost tatuate „când erau tinere și de către primul lor amant” și sunt de cele mai multe ori „suveniruri rele și neșterse a primei lor greșeli, care se înțelege că trebuie să le jeneze în exercițiul meseriei lor”. Din povestea unei tinere care avea tatuată inscripția „Te iubesc Leon” aflăm faptul că „mulți oameni care sunt la început foarte gentili, văzând însă acest tatuaj se răcesc repede și mulți se duc fără a face nimic și fără a plăti”. Un alt fapt interesant este consemnat de doctorul Minovici: „în general prostituatele bătrâne au tatuajul representat printr’un nume de femee pe când cele tinere presintă nume de bărbați, simțul lor nefiind încă pervertit”. În cadrul prostituției clandestine,  foarte numeroasă,  obiceiul de avea mai multe tatuaje pe corp nu era împărtășit; marea lor majoritate erau tatuate fie de un „artist”, altele de prietene, în închisoare sau de amanții lor. (Minovici, 1898, p. 169)

La prostituatele bucureștence de la sfârșitul secolului al XIX-lea, tatuajul era foarte puțin răspândit. Astfel, „din 80 prostituate examinate la dispensarul din București nu am găsit nici unul; iar din 698 prostituate înregistrate în 1897 nu s’au găsit tatuate decât 4 individe după cum ne-a afirmat medicul examinator. Aceste tatuajuri representate la prostituatele noastre, constau mai mult din alunele ce și-le fac mai ales pe obraz și mai cu seamă țigăncile în scop de a fi mai frumoase. Aceste alune răspândite pe față sunt în număr variat. Astfel vestita prostituată și recidivistă A.M…

„ avea 2 alunele pe obraz; iar la o altă prostituată actualmente servitoare la osipiciul Mârcuța are 2 alunele pe obraz și una între sprâncene”. (Minovici, 1898, p. 171)

După cum putem observa, tatuajele nu intrau în obiceiurile poporului român, ele fiind importate de străini, fiind unul dintre numeroasele tipuri de aculturație pe care societatea urbană și suburbană românească le-a preluat din modelele similare europene. În trăsăturile esențiale, fenomenul care se petrece la înceutul anilor 1990 este similar, deși numărul românilor care cunosc arta tatuajului este simțitor mai mare față de 1898.

Există o diferență clară între cei care se s-au tatuat din motive de intimitate personală , rafinament sexual sau și marea majoritate, care iși expun tatuajele pentru a atrage privirea oricui asupra sa. De regulă, tatuajul nu este făcut pentru privirea oricărui novice sau trecător.

Chiar dacă întâlnim această formă de artă la nivelul tuturor structurilor sociale, de la cele mai rafinate categorii sociale la prostituate și delincvenți, trebuie sa conștientizăm că doar un redus număr dintre aceștia sunt tautați cu adevărat, ceea ce reprezintă  pe de  o parte o motivație personală, de o trăsătură psihologică care presupune un accentuat sentiment de sensiblitate față de un simbol sexual sau mai puțin, context, idee, atingere, imagine, amintire, dorință, realitate care nu este deloc un apanaj al subculturii. Devine subcultură când un astfel de simbol este imitat din motive impersonale, doar pentru a se atrage priviri asupra pesoanei respective fără o motivație intimă, sau imitația cu material textile care dau iluzia tatuajului deși în realitate acestea reprezintă altceva.

CAITOLUL 2

2.1 Tinerii și tatuajele

În perioada adolescentei, tinerii oscilează permanent între a-și afirma personalitatea, a se individualiza printre cei de vârsta lor și a se integra în diferitele grupuri din care fac parte (colegi, prieteni). Impulsurile de modificare corporală sunt date de natura estetică, de sentimente, de religie etc. Această dorință a tinerilor de a fi speciali și de a arăta acest lucru se datorează nemulțumirii față de sine însuși îmbinată cu permisivitatea și cu o tendință a culturii prezente de promovare a unor modele de narcisism. Acestea îl îndepărtează pe adolescent de la adevărata dezvoltare fizică, psihică și socială.

Majoritatea tatuajelor au un mesaj ascuns și reprezină ceva pentru cei care le poartă sau marchează evenimente importante din viața acestora, însă pentru mulți dintre tineri tatuajul înseamnă o modă, un însemn ce ii face să se simtă acceptați și moderni, dar mulți nu gândesc că mai târziu vor regreta sau că concepțiile lor se vor schimba peste câțiva ani. Ei sunt influențați de ceea ce văd în spoturile publicitare și emisiunile TV, de artiștii din domeniul musical ,de personalitățile invitate la show-urile de televiziune, de sportivi, de reclamele din vitrinele magazinelor de imbrăcăminte, de banner-ele publicitare de pe stradă etc. Toate acestea transmițând tinerilor mesajul că tatuajul este ceva necesar dacă vrei să fi „cool”.

Puțini sunt cei care percep acest aspect precum o artă și mult mai puțini sunt cei care nu vor regreta acest gest la anii maturității. Acest lucru se intamplă deoarece, în Romania, încă mai există prejudecăți legate de imagine, ce îi pot afecta cariera sau poziția socială. De aceea, este bine ca părinții acestor tineri să le explice și să le aducă la cunoștiință că tatuajele nu sunt o modă, ce presupune un tatuaj permanent și care ar fi precauțiile pe care e bine să și le ia înainte de a trece la fapte. Este indicat să li se propună și un exercițiu de imaginație și anume să-și închipuie cum se văd peste zece și peste 20 de ani, dacă adolescentul crede ca tatuajul respectiv s-ar mai potrivi cu noul său statut.

Ce trebuie să știi înainte de a-ți face primul tatuaj :

1. Modelul tatuajului – trebuie să însemne ceva pentru dumneavoastră personal și nu pentru cei din jur.

2. Locul tatuajului pe corp – în cazul în care sunteți nehotărâți, tatuatorul vă poate ajuta și vă poate oferi soluții pentru locul sau zona în care acesta se potrivește cel mai bine. Dacă locul de muncă nu vă permite să aveți tatuaje, ar fi indicat să il faceți intr-o zonă în care acesta nu este la vedere (spate, coapse,abdomen, coaste).

3. Artistul tatuator – de obicei, artiștii tatuatori sunt specializați pe un anumit stil de a tatua și anume tatuaje old school, biomecanice, portrete, stilul ilustrației, ornamentale, japoneze etc., în funcție de modelul ales căutați un artist tatuator care este foarte bun pe stilul în care modelul dumneavoastră se încadrează.

4. Prețul tatuajului – prețul tatuajelor este direct proporțional cu calitatea acestora, având în vedere faptul că tatuajul il veți purta toată viața, banii ar trebui să reprezinte cea mai mică problemă. Prețurile tatuajelor variază în funcție de mărime și dacă tatuajul este alb-negru sau color, acestea nu trebuie să constituie o piedică, ci să vă confirme faptul că ați ales tatuatorul potrivit.

2.2 Motivații aletatuării prezentate de anumiți specialiști

Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care o persoană tatuată le aude, imediatdupă întrebarea“Te-adurut?”, este întrebarea “De ce ți-ai făcut tatuajul?”. Aceasta este o întrebare care are variante de răspuns atâtea câte tatuaje și persone tatuate există înaceastă lume. Unele motive par să fie contradictorii, dar ceea ce trebuie să reținem este că tatuajele sunt personale, după cum am observat și din istoria lor.

Stephen Gilbert prezintăîn cartea sa Tattoo History:A SourceBook părerea unui eminent antropolog german, Wilhelm Joest, despre motivația tatuajelor. Aflăm că acesta deținea răspunsul la întrebarea “De ce se tatuează oamenii?”. În opinia lui, tatuarea era motivată nu de superstiție, ci de vanitate. În cartea sa despre modificările corpului, Joest își informează cititorii că în căutarea răspunsului a studiat arta tatuării a popoarelor din America, Asia, Indonezia și Africa. Cercetătorul se întreaba care erau originile tatuajului și de ce se găsea în atât de multe culturi diferite. Acesta s-a gândit că tatuajul, pictarea corpului, cicatrizarea și toate celelalte forme de modificare a corpului sunt motivate de misterioasa dorință a “omului natural” de a-și decora corpul. Joest nu era de accord cu cei care susțineau că tatuajul are o semnificație religioasă în culturile vechi. El afirmă că în toate insulele pe care le vizitase, nu a găsit nicio probă care să ateste că tatuajul are vreo semnificație religioasă, ci mai de grabă o asociere intimă a sexelor. În final, concluzionează că ideea că oamenii se tatuau de dragul zeilor, este complet eronată și fără consistență, în comparație cu atitudinea generală a nativilor,care așteptau de la zeii lor numai beneficii și unde era posibil, eliberarea de durere (Joest,apudGilbert,2000,p. 208).

Cei doi sociologi, Clinton R.Sanders și D.Angus Vail prezintă în cartea lor Customizing The Body:The Art and Culture of Tattooing numeroase studii și cercetări despre motivele tatuării, efectuate atât din perspectivele psihologilor, criminaliștilor, cât și din perspectiva unor sociologi și oameni de știiință, specializați în comportamentul social și comportamental.

Astfel, aflăm de la niște psihiatrii specializați în studiul deținuților tatuați, că există o punte între posesia de tatuaje și psihopatologie. Specialiștii în criminalistică, care au studiat deținuții tatuați ne informează că există o relație între a fi tatuat și a fi înclinat să se angajeze în activități interzise din punct de vedere legal.

Din cercetările specialiștilor, ne spune sociologul, reiese că decizia de a fi tatuat este prezentată ca fiind condusă de presupusele defecțiuni interne sau externe generate mai de grabă sociopatologic decât să fie din cauza exercitării alegerii în limitele disponibile alternative comportamentale, așa cum sunt definite de actor. Decizia de a fi tatuat este rarprezentată ca având în esență rădăcini ”sănătoase” prosociale, sau de auto-afirmare ale mai multor studii ce se bazează pe o ipoteză a patologiei.

Studiile psihiatrice asupra persoanelor tatuate se concentrează exclusiv asupra deținuților cu probleme mintale. Chiar și o analiză umară a literaturii medicale și psihiatrice arată că cercetătorii au o vedere destul de redusă despre oamenii care s-au cicatrizat și au trecut printr-un proces foarte dureros al tatuării. Persoanele tatuate sunt descrise în mod variat ca fiind înguste la minte, imature, ostile, agresive, auto-distructive, nedemne de încredere și infantile (Sanders, 2008,p.37).

Autorul Sanders prezintă părerea unui cercetător care ne informează că prezența unui singur tatuaj sugerează un fenomen pre-psihotic, însă prezența mai multor tatuaje generează motive diferite care nu au nicio simetrie și aparent nu au nicio legătură cuc elelalte, pentru care aceștia au ales să se supună procesului de tatuare. Un studiu al individului tatuat plasează motivația evidentă în spatele fiecărui desen. Aceasta este la fel de importantă în determinarea emoțională a modelului așa cum este un test de determinare a personalității multifazice.

După părerea unor specialiști, sociologul concluzionează că simbolismul sexual al tatuajelor prezintă un interes deosebit pentru psihiatrii. Acești cercetători definesc în mod constant posesia de imagini heterosexuale, ca de exemplu femei nud, fraze pornografice,cape un fapt ce dezvăluie interesele homosexuale sau anxietățile homosexuale ascunse ale purtătorului.

Goffman spune că motivele inițiale care duc la decizia de a achiziționa un tatuaj sunt definitorii pentru persoana lor. Indivizii tatuați concep această modificare corporală ca pe un impact asupra definiției lor de sine și de a-i informa pe ceilalți despre interesul lor unic și conexiunile sociale. Persoanele intervievate au răspuns că sunt mândre de tatuajelelor, deoarece i-au făcut diferiți sau speciali (Sanders,2008,p.51). Alte persoane intervievate, ne comunică autorul, au vorbit despre plăcerea pe care le-au oferit-o tatuajele ca o legătură ce i-a ajutat să treacă prin procesul “misterios și moderat dureros de a fi tatuat” (ibidem). Tatuajul a demonstrat curaj pentru sine.

În general, observațiile persoanelor tatuate cu privire la efectul asupra autodefinițiilor de a aveaun tatuaj și de a te supune procesului de tatuare au fost mai degrabă originare. În contrast, toți intervievații au vorbit pe larg despre experiențele lor sociale cu alții și despre cum tatuajul le-a afectat identitățile și interacțiunile lor. Unii au subliniat consecințele afilierii la un grup special de a fi tatuat cu ajutorul sloganului “Identifică-te!”.

Referitor la sensul simbolic pe care îl poartă tatuajele în cercurile sociale convenționale, Sanders spune că, toate persoanele tatuate au experiența de a fi încentrul atenției datorită desenului pe care îl poartă. Răspunsurile pozitive pe care le-au dat alții se referă la sursa celei mai directe plăceri. Autorii afirmă că atunci când potențialii tatuați încep să se gândească la modificarea corpului lor în acest mod, ei se gândesc la ceea ce tatuajul va însemna pentru ei și alte persoane cu care vor intra în contact. În general, aceste persoane definesc tatuajul ca pe o mască de afiliere la un grup important, asociații primare, sau ca pe un simbol izolat al non- conventionalitatii, ori ca pe o decorație personală unică.

Când este arătat celorlalți, noul decor corporal dobândit afectează interacțiunile și relațiile dintre indivizi. Aici, influențele pozitive consolidează legăturile sociale, sugerându-le persoanelor tatuate o evaluare de sine pozitivă și sentimentul că noul tatuaj esteo decizie bună și inspirată. Însă dacă a fi tatuat duce la o imagine socială negativă și auto-consecințe, tatuajele pline de regret se confruntă cu diverse alternative. Când au parte de asemenea tatuaje, aceste persoane tind să-i evalueze greșit și cu ură pe cei care le dezaprobă decizia, devenind selectivi în a dezvălui că poartă un tatuaj.

În cazul în care tatuajele sunt regretabile, oamenii care le posedă tind să nu-și asume responsabilitatea pentru decizia luată dacă consecințele sunt negative. Factorul central, și anume modelarea acestui proces de la etapele inițiale de interes, prin care se ocupă cu consecințele de a fi o persoană tatuată, este faptul că tatuajul este convențional ca fiind un simbol stigmat.

Decizia de a achiziționa un tatuaj nu este doar o decizie de a modifica aspectul fizic, ci și o alegere de aschimba experiențele personale sau modul în care vor fi definite, văzute și tratate de către celelalte persoane.

Definițiile tatuajelor și ale persoanelor tatuate, susținute atât de cultura generală cât și de oamenii de știință, sunt predominant negative. Tatuajele sunt definite ca fiind devianțe simptomatice, atât din punct de vedere psihologic cât și social. Repulsia convențională dă tatuajelor o putere semnificativă. Pentru unele persoane tatuate, actul achiziționării unui tatuaj îi marchează ca fiind implicați într-o lume socială exotică centrată în jurul unor plăceri autoritare și convenționale.

Citându-l pe Goffman, autorul afirmă că: “Tatuajul acționează ca mai mult decât o simplă marcă a dezafilierii” (Sanders, 2008, p. 58). Poate, de asemenea, să demonstreze conexiunea cu un grup social neconvențional. În anumite cazuri, simbolizează calitatea de membru a unor subculturi, de exemplu motocicliștii în afara legii, bandele de tineri. Această calitate este centrată în jurul celor dezaprobați de societate sau celor care violează drepturile și

încalcă interesele.

Definiția socială stigmatizată a tatuării este răspunsul negativ unde persoanele tatuate fac excepție de la ceea ce înseamnă normal, precipită identificarea cu o subcultură în care tatuajul este de o importanță primară. În cadrul comunității informale de tatuaj, formată din cei ale căror tatuaje definesc într-un mod pozitiv marca lor neconvenționala, tatuajul acționează ca o sursă de “deschidere reciprocă” (idem, p. 60), oferind oportunități de interacțiune apreciativă spontană cu alții care sunt de asemenea tatuați, spune Goffman..

Cultura comercială contemporană oferă o varietate de produse precum tricouri, stickere, nasturi prin care oamenii își pot anunța perspectivele lor, interesele personale și atașările sociale. Hainele, bijuteriile, coafurile, precum și alte aspecte decorative sunt folosite pentru a demonstra gusturile și preferințele estetice. Aceste moduri de a simboliza sunt expresii relativ sigure și tranzitorii. Pentru unii, aceste mecanisme convenționale sunt inadecvate. De obicei, se asociază personal cu alții care au ales o abordare mai drastică și simbolic puternică. În acest sens, oamenii tatuați în mod voluntar formează identitatea lor socială și consolidează definiția lor de sine. Tatuajul este determinat atât de consecințele afilierii cât și de cele ale individualizării la alegerea lor și în ciuda potențialului pentru interacțiunile perturbate. Persoanele tatuate aleg să-și modifice corpul cu simboluri ce nu mai pot fi șterse, a ceea ce vor ei înșiși să fie (idem, p. 61).

Oamenii au început să-și împodobească și să-și modifice corpul de mii de ani. Toate culturile de pretutindeni au încercat să-și schimbe corpul în așteptarea de a întâlni standardele culturale ale frumuseții, precum și respectarea obligațiilor sociale și religioase.

Sociologul și antropologul Margo De Mello, autoarea cărții Encyclopedia of body adornment afirmă în introducerea cărții: “În plus, oamenii își modifică și își împodobesc corpul ca o parte a procesului complex de creare și recreare a personalității și identității lor sociale”. De exemplu, motocicliștii au fost asociați cu tatuajele de la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. Motocicliștii al căror stil de tatuare s-a dezvoltat pe străzi, foloseau tatuajul ca formă de sfidare a valorilor ce aparțineau clasei sociale de mijloc, precum și ca o formă tradițională a patriotismului și iubirii ce inspiră clasa muncitoare a tatuajelor (DeMello, 2003, p. 31).

Astăzi, oamenii se tatuează din motive variate, iar unele motive sunt similare celor din trecut, spune Bonnie B. Graves în cartea sa Tatooing and Body Piercing. În urma cercetării sale, autoarea a concluzionat că tinerii aleg să-și modifice corpul din motive diferite precum identificarea cu un anumit grup sau loialitatea față de acesta, modă sau există rebeli care sunt

împotriva sistemului social.

Scriitoarea Janey Levy este de accord cu Bonnie B. Graves, care spune că motivele pentru care se tatuează oamenii azi sunt aceleași cu cele din lumea veche. În cartea sa Tattoos în modern society, aceasta argumentează că tatuajele moderne sunt inspirate din multe stiluri, precum cel tribal, tradițional, celtic și oriental sau japonez. Ancorele, îngerii, fluturașii, dragonii, florile și inimile sunt simboluri comune. Tatuajul poate să reprezinte si un adevărat obicei de desing foarte personalizat. Astăzi, mulți oameni consideră tatuajul o formă de artă. Numeroși oameni care execută tatuaje, urmează o școală de arte, iar calitățile artistice ale acestora sunt recunoscute și apreciate de foarte multă lume. Janey Levy afirmă că “Tatuajul s-a mutat de la marginile tenebroase ale societății și a reapărut în lumină albă a tendințelor” (Levy, 2005, p. 6).

Scriitoarele Kathlyn Gay și Christine Wittington ne prezintă în cartea Body marks: Tattooing, piercing and scarification din anul 2002, diferite motive pentru care se tatuează oamenii. Acestea spun că anumiți oameni sunt motivați să se tatueze din dorința de a deține controlul. Oamenii au declarat că ar trebui să li se permită să-și decoreze corpul așa cum doresc ei și să nu trebuiască să dea vreo explicație sau să-și justifice alegerea făcută. Alții au răspuns că sunt mulțumiți de tatuajele lor pentru că reprezintă individualitatea lor și creativitatea. Unii, numiți “primitivii moderni” vor ca prin tatuajele lor să stabilească o legătură între popoarele vechi și culturile tradiționale, ca un răspuns împotriva superficialității occidentale.

Nicolae S. Minovici încearcă să enumere în cartea sa, Tatuajele în România, cauzele tatuării, dintre care unele pot fi determinante pentru anumite categorii de tatuaje.

Religia reprezintă unul dintre motivele principale pentru care oamenii se tatuează. Fenicienii își tatuau pe frunte semnul divinității adorate; în arhipelagul Marshall pentru a se putea tatua, locuitorii trebuiau să ceară permisiunea zeilor iar preoții din Noua Zeelandă executau ei înșiși tatuajele; femeile din Britania se tatuau pentru a se supune religiei. Birmanii își gravau adesea caractere misterioase și desene care îi făceau invulnerabili. Primii creștini își gravau pe brațe și la mână cu ajutorul focului numele lui Hristos și semnul crucii. Până în 1688, creștinii se tatuau după obicei și sanctuare.

Minovici spune că cea mai bună cauză, care să explice persistenta și perpetuarea tatuajelor este imitarea. În studiul său despre tatuajele în România, cei mai mulți purtători de tatuaje au declarat că “au văzut la alții și li s-a propus și lor să se tatueze” (Minovici, 1898, p.

176).

Autorul concluzionează că “În definitiv este vorba de o artă eminamente proprie de a seduce spiritele simple chiar în închisori, o contagiune imitativă care lucrează asupra indivizilor

cu atât mai mult cu cât ei sunt mai simpli ca spirit, mai puțin civilizați, mai naivi”.

Lambroso, ne informează Minovici, consideră această cauză una dintre cele mai determinante pentru achiziționarea unui tatuaj. Din studiul acestuia aflăm că oamenii au mărturisit că aveau mai mult succes dacă erau tatuați când aveau întâlniri cu femeile iar pe lângă acest lucru, aceștia mai primeau și cadouri de la femeile respective (Lambroso, apud Minovici,

1898, p. 178).

Lipsa ocupației este un motiv pe care Minovici îl găsește destul de explicabil în alegerea efectuării tatuajelor, mai ales în rândul marinarilor și criminalilor care din lipsă de ocupație alegeau să se tatueze. Referitor la acest lucru, Lambroso afirmă că “inacțiunea este mai greu de suportat decât durerea” (Lambroso, apud Minovici, 1898, p. 178). Acest lucru, aflăm că este valabil la noi, unde aproape toate tatuajele erau făcute în penitenciare, unde delicvenții practicau tatuarea ca distracție. Când aceștia erau întrebați despre motivul tatuării sau ce înseamnă pentru ei acele însemne, răspunsul dat era că nu aveau nici o idee despre asta.

Vanitatea și spiritul de secta reprezintă alte motive ale tatuajelor citate de Lambroso, spune Minovici, care este de acord cu acest lucru. Precum alți oameni de știință și autorul nostru ne informează că în triburi, băștinașii se tatuau pentru a-și dovedi curajul, puterea și superioritatea lor și în scop estetic, pentru a plăcea celor din jur. “Vanitatea este mama pictării corpului, al cărei scop este înfrumusețarea, este un act de selecție sexuală” (Minovici, 1898, p.

180).

Pasiunile amoroase reprezintă o altă cauză considerată de Minovici ca fapt determinant în alegerea tatuării. Dovada pe care ne-o prezintă este găsirea unui număr mare de tatuaje cu subiecte erotice pe pielea criminalilor și prostituatelor. Acesta ne informează că în Oceania existau tineri care își tatuau organele genitale cu denumiri obscene. Japonezele dețineau aceste tatuaje, care făceau aluzie la amanți, pe mâna, iar femeile din Tahiti și Cobas își trasau niște linii sau recurgeau la cicatrizări specifice pentru a dovedi că sunt virgine, așa cum bărbații își făceau la vârsta virilității. Toate prostituatele arabe aveau cruci sau flori tatuate pe obraji sau brațe.

Nuditatea, spune autorul, poate fi si ea o cauză a tatuării, făcând referire la membrii triburilor, al căror corp era aproape îmbrăcat în tatuaje. Acest lucru, spune că este evident și la marinari sau prostituate care aveau pieptul și brațele dezgolite. Ne este prezentată și părerea lui Lambroso, care spune că tatuajul “nici nu are ce căuta la un om îmbrăcat, căci nici nu se vede” (Lambroso, apud Minovici, 1898, p. 180).

Minovici este de părere că atavismul și tradiția reprezintă unele dintre cele mai importante cauze. Această idee îl are ca autor pe Lambroso care o consideră principală în alegerea de a te tatua, unde se poate adăuga și tradiția. Afirmă că în cazul popoarelor primitive, tatuajul este unul dintre caracterele esențiale, fiind “adevăratul scris al sălbaticilor, primul registru al stării civile”. Pentru Lambroso, spune autorul, tatuajul este un “fenomen atavic”, pe când școala lyeneza, condusă de Lacassagne, reprezină numai un grad inferior de evoluție intelectuală, un pas înapoi pentru dezvoltare. Însă această teorie nu se aplică la toți oamenii tatuați, pentru că studierea antecedentelor i-a făcut pe susținătorii acestei idei, inclusiv pe Minovici, să descopere că există indivizi cu o cultură intelectuală ridicată și un mare talent, alegându-și desenele cu atenție, în așa fel încât să însemne și să reprezinte ceva pentru ei.

Minovici mărturisește că autorii nu au putut răspunde cu siguranță și certitudine care sunt motivele tatuării. La întrebarea “De ce se tatuează cineva?”, autorul ne trimite la motivele

întrebării “De ce fumează cineva?”. Prin acest lucru ni se sugerează că motivele pentru care oamenii se tatuează pot fi atât de multe și de variate și nebănuite încât este foarte greu să afirmăm că există cu exactitate anumite cauze determinante.

2.3 Scopurile tatuării

Scopuri terapeutice

Nicolae Miovici ne informează că unele tatuaje au fost făcute cu scop terapeutic, făcute mai mult prin arsuri. În Asia, populațiile făceau copiilor o arsură încă de la vârsta de 5-6 ani, fie

în centrul frunții, tâmplelor, deasupra urechii, fie în regiunea dorsală a piciorului sau pumn. Arsurile erau făcute cu un tub de bambus, practică cu scopul de a-i feri pe copii de bolile epidermice sau pe gambe cu scopul de a-i feri de nevralgii. După Spencer, ne spune Minovici, triburile arabe din Guyana își cicatrizează membrele în scopul de a evita reumatismul la care au fost foarte predispuse. De altfel aflăm că unele tatuaje aplicate în scop estetic erau folosite și în scop terapeutic. De exemplu, o cruce tatuată pe tâmple la unghiul extern al pleoapei vindecă de friguri sau de dureri de cap (Minovici, 1898, p. 18).

De la doctorul Foaquet, autorul află că s-a găsit o mumie a unei femei care a trăit în Teba acum 5000 de ani și pe care al cărei corp au existat cicatrici folosite ca tratament pentru peritonita cronică. Dr. Foaquet a adunat 23 de observații despre faptul că tatuajele erau făcute și

în scop terapeutic. Pentru încheieturi, forma tatuajelor variază mult și depinde mai ales de regiunea și leziunea de vindecat. Aflăm că tatuajul cu numărul 11 întrebuințat pentru încheieturi a fost găsit la un bolnav din înalta societate egipteană, căruia îi fusese aplicat tatuajul pentru o inflamație a osului.

Scopuri religioase

La început tatuajul a fost numai ornamental și entru că omului pprimitiv nu-i lipsea gustul pentru frumos și instinctul artistic fie și în forma sa rudimentară în Malayesia, în locul vestimentației se foloseau tatuaje.

Ideea de tatuaj religios, deși pare deconcertantă din mai multe motive, nu doar acela că a fost interzis de mai multe religii cum este, de exemlu, iudaismul ortodox, până de curând a fost asociat într-un mod confuz cu o subcultură rău-famată, ce pare contrară religiei. Toate aceste simboluri religioase creștine sau de altă natură sunt de fat tatuaje destul de comune. Bandele mexicane sau altele tot latine, foloseau aceste simboluri creștine în tatuajele lor timp de generații, crezând în protecția pe care acestea o ofereau. Deoarece astăzi tatuajul a devenit foarte popular, tatuajele religioase nu mai sunt folosite doar de aceștia. Tatuaje reprezentând simboluri creștine precum crucea si peștele lui Iisus constituie o modalitate firească pentru creștini de a-și exprima credința și pentru a exprima o mare varietate de concepții religioase.

În unele culturi aflăm că tatuajul este consacrat în scop religios. Astfel, vechii egipteni aveau tatuate pe piele anumite embleme aparținând ritualulilor lui Isis și Osiris. În acest mod erau tatuați preoții. În Noua Guinee, preoții cultului șarpelui poartă pe brațe, pe piept și pe obraz, cicatrici ce reprezintă flori, animale și mai ales șerpi. Acea operație îi făcea sacrii. De asemenea, orice arab care avea pe fiecare obraz 3 incizii paralele era considerat sclav al casei lui Dumnezeu. Aceste tatuaje pot ocupa toată suprafața corpului (Minovici, 1898, p. 22).

Scopuri estetice

După Spencer, spune Minovici, populațiile Americii Centrale făceau tinerilor tatuaje la vârsta pubertății, care erau folosite în scop estetic, însă, acestea mai erau făcute și cu scopul de a duce mai departe vestea că războinicul luase parte la mari lupte, precum și numărul inamicilor

uciși cu mâna sa. Astfel, de pe corpul războinicului se putea citi întreaga sa istorie militară. Acest procedeu, folosit în Noua Zeelandă poartă numele de Moko de la o materie colorantă neagră cu care se face tatuajul.

La femei, am aflat că tatuajele în scop estetic și religios erau realizate prin înțepături sau zgârieturi, însă la bărbați reprezentau o dovadă de curaj, acestea erau realizate prin incizii, arsuri sau mugureală artificială. De aici realizăm, spune Minovici, că “scopul tatuajului va determina și procedeele de executare”. Aceste procedee erau practicate în Polinezia și Malaesya și erau făcute la vârste diferite.

La vârsta pubertății, aceștia erau tatuați pe obraz, pe piept și pe brațe, iar mai târziu corpul era completat cu tatuaje realizate prin incizii și arsuri. Dacă bărbatul devenise șef al unui trib, ele se supuneau unei operații foarte dureroase, toate astea pentru a-și dovedi curajul. La maori consta în niște linii albastre foarte fine și atât de apropiate încât aproape toată fața era tatuată. Această operație este foarte dureroasă reușind să se tatueze doar o parte a obrazului, cealaltă fiind realizată cu câteva luni mai târziu. La această populație tatuajul reprezintă un semn de prestigiu, iar în război un învins tatuat nu putea fi făcut sclav. Tatuajul este un element ce este des asociat triburilor. În Africa, întotdeauna cei care erau tatuați erau sclavii, tatuajele aplicându-se pe orice parte a corpului. Aceștia puteau fi văzuți de câte ori fuseseră vânduți, pentru că purtau un semn de la fiecare stăpân. La unele populații din Extremul Orient, aflăm că tatuajul avea rol de pașaport. Minovici spune că societățile secrete adoptau un sistem de ornamentație special fiecăreia.

În Polinezia și Tahiti, femeile erau comune tuturor bărbaților, iar un bărbat nu putea să stea lângă o femeie mai mult de 2-3 zile, pentru că dacă se întâmplă ca aceasta să rămână însărcinată, copilul era omorât prin sufocare. În Europa existau societăți unde tatuajul era realizat cu scop politic. După Lambroso, existau anumiți indivizi care depuneau jurământ de fidelitate reginei Neapolului, având tatuat pe braț chipul reginei și mai jos de acest desen numele de Gaeta. Tatuajele se găsesc și în unele societăți franc-masonice ( Minovici, 1898, p. 25).

Aflăm că un alt scop al tatuării este acela în scop familial. Uneori tatuajele au fost folosite în familii pentru a distinge copiii unii de alții.

Scopuri razboinice

Un alt scop pentru care se tatuau oamenii este cel războinic, considera Minovici. Aceștia se tatuau pentru că trebuiau să inspire frică inamiciilor, de exemplu hoardele lui Attila aveau anumite părți ale corpului acoperite cu cicatrici, uneori erau folosite pentru a dovedi curajul.

2.4 Concluzii ale cadrului teoretic

Din analiza cadrului teoretic, am observat și descoperit că din toate timpurile tatuajul a jucat un rol important în viața socială a acelora care l-au practicat, apărând de-a lungul istoriei sub forma mai multor înfățișări: ca o distinsă marcă a regalității, ca simbol al devotării religioase, ca decorațiune pentru curajul dovedit în bătălii, ca o ademenire sexuală, ca o dovadă de iubire, ca simbol de identificare a unui grup, ca semn al individualității, ca pedeapsă, ca metodă de a marca și identifica sclavii, refugiații și deținuții. Însă, în spatele acestor multe utilizări ale tatuajului am văzut că au existat și există în prezent diferite motive, ce îi determină pe oameni să se tatueze. Toate aceste scopuri puteau fi atinse și prin alte modalități, dar pare că motivele sunt altele decât acestea de suprafață: o primitivă, profundă și inexplicabilă fascinație pentru care oamenii au ales să-și înțepe epiderma, să sângereze, conștietizând că-și schimba corpul pe viață.

În multe culturi tatuajele sunt tradițional asociate magiei, totemurilor și realizate din dorința persoanei tatuate de a se identifica cu spiritul animalului adorat. Steve Gilbert afirma în cartea sa Tattoo History: A Source Book că procesul de tatuare din lumea antică are multe lucruri

în comun cu procesul de tatuare modern și acest proces din întreaga lume are profunde și universale origini psihice.

Motivele tatuării date de anumiți specialiști sunt:

Includerea/ Excluderea – Tatuarea poate reprezenta o formă de integrare. După cum am putut observa în studiul despre istoria tatuajelor, în societățile tribale, tatuarea era un ritual, cu ajutorul căruia se făcea trecerea de la adolescență la maturiate, proces prin care toată lumea trebuia să treacă. Motourile echipei, insigne militărești sau alte desene sau semne ce sunt caracteristice unei anumite apartenente erau tatuate pe corpul membrilor unui trib sau grup. De asemenea, tatuajul poate reprezenta și o cale de a te distinge de restul societății sau de a semnala că nu faci parte din acea societate. Cultura occidentală vrea să schimbe ideea preconcepută, conform căreia numai vânzătorii, bicicliștii și raufamatii se tatuează. Un exemplu al tatuării care poate fi în același timp și un semn de excludere sau de includere poate fi văzut în arta tatuajului japonez de pe corpurile gangsterilor Yakuza. A te conforma regulilor societății în care trăiești face parte din norma culturală, iar această mafie japoneză nu numai că sfida standardele sociale, dar își și arată devotametul și angajarea față de grupul lor izolat, prin tatuarea totală a corpului.

Poziția și rangul – Tatuarea a fost folosită de-a lungul istoriei să diferențieze clasa socială înaltă de clasa socială joasă. Nu tuturor oamenilor ce aparțineau unei culturi le era permis să fie tatuați. În cultura polineziană și Maori, castele înalte și roiale erau tatuate mai complicat și mai bine realizat decât oamenii obișnuiți, fără nicio funcție. Tatuajele tradiționale din Samoa includeau diferite simboluri ce dezvăluiau istoria unei familii. În China veche, micii hoți erau tatuați vizibil pe față astfel ca toată lumea să-i recunoască și să știe că au savârșit acte delincvente.

Tranziția și amintirea – Oamenii aleg uneori să se tatueze ca o modalitate de a-și aminti o anumită perioadă sau tranziție din viața lor. Băștinașii din Haway își tatuau limba ca semn al părerii de rău când cineva iubit murea. În cultura occidentală modernă, oamenii se tatuau nu numai ca semn al tranziției, pentru ei aces proces însemna celebrarea unei noi vieți, ca de exemplu ziua unui copil.

Frumusețea și puterea – Tatuarea reprezintă, de altfel și un mod de schimbare estetică. Anumite marcări ale pielii sunt văzute ca semne ale frumuseții, în timp ce altele simbolizează câștigarea puterii sau a prestigiului. În Africa de Nord, multe triburi tatuau grupuri mici de puncte pe față sau pe brațele femeilor, care se credea că le apară pe acestea de influențele diavolului. Culturile războinice au folosit tatuajul ca o modalitate de a face aparență și mai dură sau impunătoare.

CAPITOLUL 3

3.1 Stabilirea obiectivelor

Analiza sociologică științifică are de cele mai multe ori o parte empirică ce servește validării ipotezelor sau ideilor formulate pe baza unor teorii. Cercetarea calitativă este una dintre formele de cercetare care s-a impus după anii 1960 în spațiul anglo – saxon, și a fost folosită îndeosebi în studiile psihosociale și in general în temele de studiere a relațiilor interpersonale și a grupurilor sociale. Aceasta abordare se caracterizează prin libertatea comunicării, și o cunoaștere mai profunda a temelor studiate și nu numai (în cazul poveștilor de viata, temele decurg în funcție de discuție, adică povestirea subiectului). Cercetătorul are o mai mare libertate de a atinge anumite teme si să insiste pe aspecte mai greu de descoperit prin intermediu cercetării cantitative. Dintre metodele întâlnite în abordarea calitativă enumerăm: observația participativă, experimentul, analiza calitativă de date, ancheta sociologică (interviul calitativ), biografia.

Studiul de față este de tip calitativ, are un caracter descriptiv și, în același timp, exploratoriu. Dat fiind faptul că această temă abordează un subiect mai personal și intim ce ține de personalitatatea fiecărui individ, iar aceștia nu sunt obișnuiți și nici nu se simt confortabil să vorbească despre motivațiile alegerilor lor în mod deschis, acest tip de abordare mi s-a părut cel mai indicat.

Am folosit cercetarea calitativă și pentru că, nefiind sigură de relațiile cauzale existente în

întregul mecanism de formare, reprezentare și manifestare a motivațiilor, am considerat că într-o cercetare calitativă, de culegere a datelor prin interviu, ar rezulta mai puține erori de măsurare.

Obiectivul cercetării mele este să determin o tipologie a motivelor pentru care oamenii se tatuează.

3.2 Elaborarea ipotezelor de lucru

Ipoteza este, după cum o definea Fred Kerlinger (1964, apud Chelcea, 2001, p. 75): “un enunț conjunctural despre relația dintre două sau mai multe variabile”. Legătura dintre variabile este una probabilă și nu sigură. În structura oricărei ipoteze se găsesc: o unitate (grup, societate, instituție, persoană); o variabilă (coeziune, democrație, ierarhie, inteligență); și un set de valori ale variabilelor (puternică, autentică, înaltă).

Enunțul despre o relație probabilă între două sau mai multe variabile trebuie să fie testabil. Conținutul trebuie să fie plauzibil, în funcție de ce a fost studiat anterior. Astfel, corectitudinea teoriilor poate să fie vitală pentru construirea unui model de cercetare care să redea în mod fidel realitatea socială pe care dorim să o analizăm. Despre ipoteze trebuie subliniat că ele nu trebuie în mod necesar să se confirme. O ipoteză este la fel de corectă dacă demonstrează contrariul teoriei.

Galtung (1967, apud Chelcea, 2001, p. 76) enumera zece condiții pentru ca o ipoteză să fie validă: generalitatea (este de dorit să facem afirmații la un nivel general și nu pentru câțiva indivizi); complexitatea (determinat de numărul de variabile introduse în model); specificitatea (numărul de valori pe care pot să-l aibă variabilele); determinarea; falsicabilitatea (confirmarea și infirmarea ipotezelor); testabilitatea (posibilitatea de a fi cercetate); predictibilitatea (descrierea unor fenomene); comunicabilitatea (accesibilă pentru toate categoriile de indivizi); reductibilitatea (obținerea unor rezultate asemănătoare și în studiile ulterioare); și imitarea.

Robert King Merton (1949) face distincția între ipoteza de lucru și ipoteza teoretică. Ipoteza teoretică propune interpretări noi ale faptelor și fenomenelor și sunt indirect testabile. Ipotezele se pot construi și pe baza experienței directe. Observând faptele și fenomenele din viață cotidiană, se formulează ipoteze despre regularitatea probabilă producerii lor, despre legăturile posibile dintre ele (idem, p. 78).

Ipotezele de lucru ale cercetării mele sunt următoarele:

1. cu cât nevoile legate de auto-împlinire, statut și apreciere de sine sunt mai mari, cu atât probabilitatea ca un individ să-și modifice corpul prin tatuare este mai mare;

2. cu cât un individ are mai multe tatuaje, cu atât motivația fiecărui tatuaj in parte va fi mai clar delimitată pentru acel individ.

3.3 Tehnica – interviul și ghidul de interviu

Pentru a valida ipotezele prezentate anterior, am folosit ca metodă de cercetare ancheta sociologică folosind drept tehnică interviul calitativ.

„Definim interviul de cercetare ca o tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socio-umane. Interviul se bazează pe comunicarea verbală și presupune întrebări și răspunsuri, ca și chestionarul” (Chelcea, 2004, p. 267).

Funcția exploratoare a interviului identificată de Kelinger (1973, apud Chelcea, 2001, p.268) e descrisă prin identificarea variabilelor și a relației dintre variabile. Cu ajutorul interviurilor se poate ajunge la formularea unor ipoteze interesante și valide. Celălalt scop este instrumental: de reculare a informațiilor în vederea testării ipotezelor (în acest caz fiecare întrebare reprezintă un item în structura instrumentului de măsurare).

Am realizat 15 interviuri cu persoane, pe care le cunoșteam și despre care știam că dețin tatuaje și cu persoane care mi-au fost recomandate de primele cu care am interacționat.

Cum am ales subiecții? Dat fiind tipul cercetării, m-am focalizat pe obținerea unor date calitative și mai puțin pe reprezentativitatea datelor. Astfel, am realizat o eșantionare de conveniență, care se definește ca fiind nereprezentativă, formată din persoanele disponibile (convenience sample). Metoda se aseamănă cu metoda neprobabilistă a „bulgărelui de zăpadă”, numai că numărul intervievaților nu-mi permite să-mi numesc metoda de eșantionare ca fiind neprobabilistă. Intervievații sunt cinci fete și zece băieți, studenți cu vârste cuprinse între 19 și 25 de ani.

Interviurile au fost realizate față-în-față, individual, folosindu-mă de un suport audio pentru înregistrarea răspunsurilor cu acordul lor, cerut în prealabil. Am folosit primul interviu ca o pretestare a ghidului de interviu să văd dacă apar probleme în înțelegerea întrebărilor. Interviurile le-am aplicat pe parcursul a cinci zile 07-11. 05. 2014, acasă la respondenți, iar un interviu a durat în medie de 20-30 de minute. Am urmat succesiunea întrebărilor din interviu dar în momentul când subiectul începea să vorbească, susțineam dialogul, chiar dacă asta însemna să sar peste întrebări.

3.4 Interpretarea datelor

Cercetarea este menită să descopere și să realizeze o tipologie a motivelor pentru care se tatuează persoanele din ziua de azi. Desigur, fiind o cercetare calitativă, în care numărul subiecților a fost destul de limitat, nu putem face extrapolări și generalizări pentru un număr semnificativ de indivizi sau chiar pentru anumite grupuri. Menționez, că la cerința celor care au răspuns, numele au fost notate cu inițialele numelor.

Pentru a descrie subiecții, din punct de vedere social, aceștia (cinci fete și zece băieți) au vârste cuprinse între 19 și 25 de ani, majoritatea sunt studenți, cu o situație materială medie, care

sunt încă în întreținerea părinților. Interviurile au fost realizate față-în-față. Primii subiecți intervievați i-am ales pentru că știam că au tatuaje, iar următorii mi-au fost indicați de către primii. Voi elabora analiza datelor prin descrierea fiecărei etape din grila de interviu, iar pe baza răspunsurilor obținute am să extrag câteva concluzii ce se doresc a îndeplini obiectivele propuse

și detaliate în începutul lucrării.

Am pornit de la întrebările foarte concrete legate de tatuajul/ele subiecților: dimensiune, locul pe corp, formă, culorare, numărul tatuajelor, tipul de tatuaj. Din observațiile mele, băieții spre deosebire de fete, preferă tatuajele mari, între 15-30 cm, monocolore și care păstrează în general forma și modelul dorit. Referitor la acest aspect, intervievatul A. P. (25, M) a declarat că motivul pentru care a ales dimensiunile și formele respective este că „sunt bărbat, aș arăta stupid cu niște fluturași micuți pe mâini, nu? pur și simplu e o pasiune și e plăcut să acopere o suprafață mai mare din braț, oricum e un lucru ce ține de gusturi…îmi plac tatuajele foarte mari și cât mai detaliate”. Fetele însă preferă tatuajele mai delicate, de dimensiuni mici și care au un aer feminin. Mâinile reprezintă partea corpului preferată pentru tatuare, atât de băieți cât și de fete, cu mențiunea că fetele se tatuează pe încheietura mâinii, iar băieții intervievați au tatuaje cât mai mari în special pe braț și antebraț, „să acopere cât mai multă piele” (A. P., 25, M), semn al masculinității, după cum afirma respondenții. Intervievata A. B. (21, F) marturisește că „mâinile sunt destul de importante și tatuajele au o semnificație destul de profundă”. Băieții preferă, de altfel, ca locuri de tatuare zonele mai sensibile, precum buza inferioară, zona gâtului, unde durerea este mai mare, acest lucru dovedind curajul. De menționat că, aproape toți subiecții au două sau mai multe tatuaje.

Următoarele teme abordate sunt legate de costul tatuajului și locația unde au fost executate tatuajele. În cele mai multe cazuri, subiecții s-au tatuat prima dată la prieteni sau persoane cunoscute/recomandate, iar pentru următoarele tatuaje au ales saloanele unor profesioniști, dar despre care s-au informat. Costul nu a reprezentat un impediment în realizarea tatuajului, dar pe de altă parte, majoritatea au menționat că pentru realizarea unui tatuaj mai complicat, banii sunt un factor important: „dacă aș avea bani, mi-aș tatua și mâine” (S. S., 22, M). Modele tatuajelor alese de intervievați sunt destul de diversificate: de la însemne tribale, cruce celtică integrând un craniu, semne chinezești, până la un portativ cu note muzicale, citate sau cuvinte cu diferite mesaje, modele și designuri ce variază în funcție de personalitatea fiecărui individ.

O concluzie care rezultă din răspunsurile persoanelor intervievate este că aceștia s-au simțit multă vreme atrași de ideea de a avea un tatuaj, însă până a pune-o în practică, majoritatea au reflectat atent – un motiv reprezentându-l, în primul rând, părinții și teama de atitudinea dezaprobatoare a acestora. În general, respondenții au afirmat concret, că din momentul în care au știut exact ce își doresc cu adevărat referitor la un anumit model, nu a trecut multă vreme până ce și l-au imprimat pe piele.

Prin itemii următori, și din răspunsurile obținute, încerc să evidențiez motivațiile ce i-au determinat pe subiecți să-și modifice corpul prin tatuare. Întrebați dacă au existat persoane care i- au influențat în decizia lor de a se tatua, majoritatea afirmă că nu, dar din detaliile ulterioare, tragem concluzia că grupul de prieteni joacă un rol important, cel puțin prin accesibilitatea mai mare și directă la informații în ceea ce privește igiena sau durerea. Avem unele situații în care intervievații au în grupul lor de prieteni persoane care tatuează, facilitând decizia de a achiziționa un tatuaj, o respondentă mărturisind că „au început să-mi placă de când s-a apucat prietenul meu de treaba asta” (L. M., 20, F). Costul mai mic sau simbolic pentru tatuajele executate la „salonul” prietenului, a reprezentat încă un motiv care le-a facilitat decizia, simțindu-se mai puțin constrânși de a face acest lucru. În cazul celor care și-au făcut primul tatuaj la vârsta de 16-

17 ani, prietenii, ce aveau deja un tatuaj, au constituit factorul decisiv în decizia de a-și modifica corpul, un indicator destul de relevant constând în faptul că aproape toți au fost însoțiți de prieteni.

Plecând de la premisele enunțate în ipoteze și de la răspunsurile oferite de intervievați, principalele motive pentru care se tatuează subiecții mei sunt:

– nevoia de auto-implinire, de apreciere de sine. În piramida lui Maslow, pshihologul identifică următoarele nevoi (situate în vârful piramidei) ce se identifică și în lucrarea mea: moralitate, spontaneitate, creativitate, lipsa de prejudicii, încrederea, respectul din partea celorlalți, aspirația. Prin faptul că indivizii au decis să-și modifice corpul prin tatuaj, practică neacceptată la nivel social ca fiind normală, indivizii îndeplinesc nevoile de creativitate, spontaneitate și lipsa de prejudicii. Aceste nevoi reprezintă principalele motive pentru care, în opinia mea, s-au tatuat persoanele intervievate de mine. Pentru aceștia, tatuajul are o semnificație puternică, ce simbolizează fie însemnul unei prietenii de durată precum declară A. B. „e ideea de imortalizare, e un fel de poză pe care o ai cu tine tot timpul”, fie desenele sau simbolurile echipei de fotbal preferate, sau citatul dintr-o poezie care îl reprezintă și îl caracterizează foarte bine, ce îi fac să se simtă mai bine, mai împliniți și foarte mândri de alegerile lor. Referitor la acest aspect, o respondentă a declarat că „face parte din mine, ce să mai” (L. M., 20, F).

-tatuajul ca arta – reprezintă un alt motiv principal pentru care respondenții au declarat că s-au tatuat. Aceștia consideră această practică o formă de artă cu importante semnificații artistice, care le pune în practică, totodată creativitatea și spontaneitatea. Majoritatea au declarat că le plac foarte mult tatuajele și și-ar fi dorit unul încă din perioada copilăriei, pentru că pur și simplu și-au dorit să aibă un tatuaj, fără să se gândească prea mult la implicațiile pe termen lung sau să dea vreo explicație.

-unicitatea- în ceea ce privește motivul de a te tatua pentru a te simți unic, A. P. (25, M) a mărturisit că “mi-au plăcut tot timpul..nu știu…nu știu exact, cred că oricum suntem toți la fel, ne îmbrăcăm la fel, arătam la fel, vorbim la fel, ne tundem la fel…puțină unicitate nu strică. Plus că nu faci rău nimănui!”. Legat tot de acest aspect al motivației de a te simți unic, S. P. ( 21, M) a spus că a ales buza inferioară ca loc de tatuare, pentru că nu mai întâlnise la nimeni și asta îl diferenția de ceilalți.

-motivul estetic reprezintă o altă cauză care i-a determinat pe anumiți intervievați să se tatueze. Aceștia au ales anumite designuri, culori și locuri ale corpului din motive pur estetice, D. B. (22, F) mărturisind ca “așa dă mai bine”. Unii respondenți consideră că își înfrumusețează partea respectivă a corpului cu un desen cât mai interesant, haios și bine realizat, cu diferite detalii cât mai complicate, precum umbre și o cromatică specială.

Pentru a aborda și conceptul propus în cea de-a doua ipoteză, voi prezenta observațiile rezultate în urma răspunsurilor primite. La primul tatuaj am observat că persoanele intervievate de mine au fost determinate să se tatueze din mai multe motive. Dorința de a avea pur și simplu un tatuaj, nevoia de unicitate, nevoia de auto- împlinire, de apreciere de sine, de aparteneță la un grup, influența unui prieten, dorința de a arăta că pot fi creativi și spontani, că au curajul să înfrunte o durere fizică, toate acestea la un loc reprezintă motivele pentru care aproape toți intervievații s-au tatuat prima dată. Referitor la acest aspect, majoritatea primelor tatuaje achiziționate, nu au o semnificație puternică, ci mai degrabă una estetică, fără să se gândească prea atent la implicațiile pe termen lung. S. I. (23, M) a declarat că prima dată s-a tatuat la 17 ani, iar motivul, recunoaște, că a fost unul de copil și anume ”vreau să-mi tatuez o stea pe spate”. A. P. (25, M) mărturisește, de asemenea, că “a fost spontan…eram cu prietenul, ăsta al meu, care doar ce se apucase de tatuat..și fiind puștani, știi cum e…ți se pune pata, vrei, nu te interesează consecințele și îl faci”.

După cum am observat și menționat, motivul pentru care majoritatea intervievaților au ales să se tatueze nu este unul singur, clar delimitat, însă în decizia de a se tatua a doua oară, motivul este unul bine stabilit și gândit, ce prezintă o semnificație pentru respectivul individ. De exemplu, S. I. care prima dată a ales să-și tatueze o stea fără un motiv sau o semnificație importanță, la cel de-al doilea tatuaj a mărturisit că acesta are în spate o întreagă poveste cu o importanță deosebită pentru el, desenul fiind unul mai complicat, elaborat în detaliu. Pentru cele două prietene, care a doua oară au ales să-și tatueze fiecare semnătura celeilalte pe încheietura mâinii, motivul este unul singur, acela de a-și dovedi prietenia (A. B. 21, F afirmă că “ tatuajele astea două sunt mai degrabă tribute ale prieteniei noastre”). În cazul intervievatului A. P. (25, m) am observat, de asemenea, că motivele pentru celelalte șase tatuaje au fost unice pentru fiecare și clar delimitate însă, spre deosebire de ceilalți respondenți, tatuajele acestuia nu au o poveste și o semnificație prea mare, individul fiind o persoană spontană: “nu au o simbolistică anume, în principiu da, tatuajul ar trebui să simbolizeze ceva anume, dar cred că e prea mult pentru mine…sunt chestii care mi-au plăcut în anumite momente ale vieții și le-am pus pe mine” (A. P., 25, M). În continuare, acesta mărturisește că odată și-a tatuat buzele unei actrițe admirată foarte mult de el, din punct de vedere estetic, iar altădată și-a tatuat cuvântul “acrobatu” pentru că reprezenta tag-ul lui când făcea graffiti.

Din punct de vedere al aspectului social, aproape toți intervievații sunt conștienți că tatuajul, în țara noastră, nu este pe deplin acceptat. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie chiar părinții respondenților, care la început și în unele cazuri chiar și mai târziu, nu au fost de acord cu tatuajul. A. P. (25, M) a oferit un răspuns prin care se referă atât la părinții lui, cât și la întreaga societate din țara noastră, care după părerea sa, are o mentalitate restrânsă, ce judecă oamenii după aparențe:

“Tata nu a fost deloc de acord, dar deja era pe mine și nu avea ce să îi facă, oricum nici acum nu e de acord…și îmi zice"să nu îți mai faci" de parcă ar avea vreo importanță sau de parcă aș face ce zice el. Nu știu…oamenii ar trebui să înțeleagă că pur și simplu nu e treaba lor ce au alții desenat pe corpul lor și că nu fac absolut nimic rău făcându-și un tatuaj! Ar trebui să dispară prejudecățile alea cu "pușcăriașii" pentru că sunt niște prostii. Tatuajele nu le-au inventat pușcăriașii și în niciun caz nu te fac un pușcăriaș. Tatuajele sunt din cele mai vechi timpuri și până azi și au fost folosite în diverse culture, dar noi trăim în România, de aici, înțeleg multe despre mentalitățile idioate ale populației! În Occident am văzut doctori, profesori, polițiști etc. care aveau tatuaje și nu era absolut nicio problemă. O să ne vină și nouă mintea la cap!”

Unii intervievați au avut grijă să se tatueze în zone mai puțin expuse, unde tatuajele să nu fie vizibile, pentru că nu au vrut ca pe viitor acest lucru să le influențeze cariera, însă un alt individ a mărturisit că “în societate nu-mi etalez tatuajele” (S. P., 21, M), pentru că sunt personale și îl privesc doar pe el. Acesta consideră că rolul tatuajelor nu este acela de a schimba relațiile dintre oameni, ci pur și simplu trebuie acceptate ca un lucru perfect normal, care nu afectează cu nimic pe cei din jur. A. P.(25, M), la întrebarea Cum te simți cu tatuajele?, a răspuns: “ca și fără ele”, pentru că tajuajele fac parte din viața lui ca o normalitate și nu îi afectează cu nimic propria persoană.

Concluzii

Cercetând mai multă literatura de specialitate, în vederea obținerii unui suport teoretic pe baza căruia să pot formula concluzii asupra practicilor de modificare corporală la care a apelat individul de-a lungul timpului, am observat că studiul tatuajului a preocupat și preocupă lumea

științifică, din ce în ce mai mult.

Prin simbolistica extrem de generoasă și prin perenitatea lor, tatuajele au oferit lumii

întregi, de aproximativ 5000 de ani, posibilitatea de a se exprima și a reprezenta un număr infinit de modele, desene sau simboluri cu diferite semnificații.

Tema tatuajelor, spre deosebire de alte modificări ale corpului, am observat că este mai des abordată și discutată de către autori, deoarece motivațiile pentru care indivizii au ales să se tatueze de-a lungul istoriei sunt diferite și variază în funcție, atât de factorii psihologici, cât și sociali. Specialiștii au realizat o prezentare a teoriilor contradictorii asupra tatuajelor, dar au și prezentat principalele rațiuni care pot motiva obținerea unui tatuaj.

Cercetarea mea abordează motivația obținerii unui tatuaj în rândul persoanelor din ziua de azi cu vârstele cuprinse între 19 și 25 de ani. La nivel teoretic, am vorbit despre istoria tatuajelor, pentru a avea o bază în a înțelege mai bine motivele pentru care s-au tatuat oamenii de-a lungul istoriei. În piramida nevoilor, teorie ce stă la baza lucrării mele, psihologul A. H. Maslow a așezat în vârful piramidei nevoia de afiliere la un grup, nevoia de apreciere de sine, de auto-împlinire, de creativitate, de spontaneitate, de aspirație, de respect din partea celorlați, nevoi care se regăsesc și în motivele pentru care intervievații mei au ales să se tatueze. Cercetarea este calitativă, exploratorie, prin care am încercat să identific o tipologie a motivelor care le-au determinat pe persoanele intervievate să își modifice corpul prin tatuaj. Am urmărit în principal două aspecte: să verific dacă indivizii se tatuează din motive care satisfac nevoile așezate de Maslow pe ultima treaptă a piramidei și să văd dacă indivizii care au mai multe tatuaje au motive mai bine definite și clar delimitate la cel de-al doilea tatuaj, decât prima dată când au ales să se tatueze. Ambele ipoteze mi-au fost confirmate, în concluzie, am observat că principalul motiv pentru care intervievații mei au ales să-și modifice corpul prin tatuare stă la baza nevoilor de auto-împlinire, de respect din partea celorlalți, de apreciere de sine, creație și spontaneitate. Pentru aceștia, tatuajul are o semnificație puternică, ce simbolizează fie însemnul unei prietenii de durată, fie îi reprezintă și îi caracterizeză foarte bine. Toți respondentii au spus că sunt foarte mândri de tatuajele lor și că se simt mai bine, mai împliniți, că fac parte din ei și niciunul nu regretă alegerea făcută sau să se fi plictisit vreodată. În ceea ce privește cea de-a doua ipoteză, motivul pentru care majoritatea intervievaților au ales să se tatueze nu este unul singur, clar delimitat, însă în decizia de a se tatua a doua oară, motivul este unul bine stabilit și gândit, ce prezintă o semnificație pentru respectivul individ.

Chiar dacă unele motive pentru care indivizii se tatuează sunt contradictorii, ceea ce trebuie să reținem este faptul că aceste însemne permanente sunt personale.

BIBLIOGRAFIE:

Atkinson, M. Michael, (2003), Tattooed: The Sociogenesis of Body Art, Canada: Editura University of Toronto Press.

Chelcea, Septimiu, (2001) Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative.București: Editura Economică.

Chelcea, Septimiu si Ilut, Petru, (2003), Enciclopedie de psihosociologie, Bucuresti: Editura Economică.

Caplan, Jane, (2000), Written on tje body: the tattoo in European and American History, New York: Editura Princeton University Press.

DeMello, Margo, (2000) [2003], Bodies of inscription: A cultural history of the modern tattoo comunity, Londra: Editura Duke University Press.

DeMello, Margo, (2007), Enccyclopedia of Body Adornment, Londra: Editura Greenwood Press. Featherstone, Mike, (2000) [2003], Body modification, Londra: Editura Biddles.

Gilbert, G. Stephen, (2000), Tatto History: A Source Book, Boston: Editura powerHouse Books. Graves, Bonie, (2000), Tattooing and Body Piercing, S.U.A.: Editura Lifematters.

Gay, Kathlyn si Whittington, Christine, (2002), Body Marks: tattooing, piercing, and scarification, Hong Kong: Editura Twenty-First Century Books.

Hambly, W.D., (1974), The History of Tattooing and it’s Significance, Detroit: Editura Gale Research..

Krutak, Lars, (2006), Dinembo: Tribal Tattoos of the Makonde.

Krutak, Lars, (2005-2006), Return of the Headhunters: The Philippine Tattoo Revival.

Krutak, Lars, (2005), Rapa Nui Skin: Easter Island Ink.

Kuwara, Makiko, (2005), Tattoo: an anthropology, New York: Editura Berg Editorial Offices.

Le Breton, David, (1990) [2002], Antropologia corpului si modernitatea, Tmișoara:Editura Amacod.

Levy, Janey, (2009), Tattoos in Moder Society, New York: Editura The Rose Publishing Group. Maslow, A. H., (1954) [2007], Motivație și personalitate, București: Editura Trei.

Minovici, Nicolae, (1898) [2007], Tatuajele în Romania, București: Editura Curtea Veche.

Preda, Marian, (2006), Comportamentul organizațional: teorii, exerciții și studii de caz, Iași: Editura Polirom.

Rush, John A., (2005), Spiritual tattoo: a cultural history of tattooing, piercing, scarification, branding, and implants, California: Editura Frog Ltd.

Sanders, Clinton, (1989), Customizing the body: the art and culture of tattooing, Philadelphia: Editura Temple University Press.

Claude Lévi-Strauss, Tropice triste, trad. de Eugen Schileriu, Irina Pîslaru-Lukacsik, București, Ed. Științifică, 1968, cap. „O societate băștinașă și stilul ei”, pp. 186-203

Sawyer, Sarah, (2007), Body Piercing and Tattooing: The Hidden Dangers Of Body Art, New York: Editura The Rosen Publishing Group.

Steward, Samuel M., (1990), Bad boys and tough tattoos: A social History of the tattoo with gangs, sailors, and street-corner punks, Londra: Editura Harrington Park Press.

Wolhrab, Silke și Stahl, Jutta, (2005), Modifying the body: motivations for getting tattooed and pierced.

Zamfir, Cătălin și Vlăsceanu, Lazăr, (1993), Dicționar de sociologie, București: Editura Babel.

M. Featherstone, M. Hepworth, B. Turner, The Body: social process and cultural theory

Kuwahara, Makiko, Tattoo: an anthropology

Caplan, Jane, National Tattooing: Traditions of Tattooing in Nineteenth Century Europe

Atkinson, Michael, Tatooed. Sociogenesis of Body Art

Oancea, Monica, Tatuajele nu se lasă la garderobă, Sursă: www.societateareala.com

Majuru, Adrian, Tatuajul în societatea romaânească modernă, Sursă: www.bucurestiivechisinoi.ro

http://www.nationalgeographic.com/explorers/bios/chris-rainier/

http://www.nationalgeographicexpeditions.com/experts/84/detail

http://channel.nationalgeographic.com/channel/taboo/

http://en.wikipedia.org/wiki/Iban_people

http://theconversation.edu.au/profiles/diane-bell-1642

http://natgeotv.com/asia/taboo/biography

The National Geographic Taboo Documentary- Tattoo

Pozele- http://www.chrisrainier.com/

http://en.wikipedia.org/wiki/Tattoo

http://oliviafrankenstein.tumblr.com/post/34493035558/vintagegal-edith-burchett-london-c-1920

http://de.pinterest.com/pin/479211216571387569/

http://de.pinterest.com/pin/479211216571387571/

http://de.pinterest.com/pin/479211216571387579/

http://de.pinterest.com/pin/479211216571387583/

http://de.pinterest.com/pin/479211216571387588/

Anexe 1

Ghidul de interviu

Numele:

Vârsta:

Vârsta la care si-a făcut primul tatuaj:

Ocupația:

Data interviului:

1. Câte tatuaje ai?

2. Ce dimensiuni au tatuajele tale?

3. De ce ai ales dimensiunile acestea?

4. Ce culoare au tatuajele tale și de ce ai ales culorile respective?

5. În ce locație te-ai tatuat și de ce ai ales locul respectiv?

6. Cine ți-a indicat locul respectiv, cum ai aflat de el?

7. Cât te-au costat tatuajele?

8. Cunoști persoane care ar vrea să se tatueze, dar nu au posibilități financiare?

9. Ce reprezintă tatuajele?

10. A existat un moment important din viață care a influențat realizarea tatuajelor?

11. Dacă ai sta să te gândești la motivele pentru care te-ai tatuat, care ar fi?

12. Cât a durat de când ți-a venit ideea de a te tatua și până ai pus-o în practică?

13. Au existat persoane care te-au influențat în decizia de a face tatuajele?

14. Te-a determinat ceva anume să-ți faci tatuajele?

15. Ce părere au avut părinții și prietenii?

16. Au existat temeri legate de igienă, durere?

17. Când ți-ai făcut tatuajele ai fost singur sau însoțit?

18. Cum te simți cu tatuajul?

19. Au existat momente în care ai regretat că ai făcut tatuajul? De ce?

20. Au existat încercări de îndepărtare /modificare a tatuajului? De ce?

Transcript interviu 19.05.2014

Numele : Mitrica Luciana- Maria

Vârsta :22 ani

Vârsta la care și-a făcut primul tatuaj: 19 ani

Ocupația: student, artist contemporan, artist tatuator

Data interviului: 19.05.2014

Câte tatuaje ai?

Pană acum am unsprezece tatuaje.

Ce dimensiuni au tatuajele tale?

Dimensiunile sunt variate , înca nu am tatuaje foarte mari , cel mai mic are 2 cm patrati , iar cel mai mare 15 cm lunime.

De ce ai ales dimensiunile acestea?

Pentru ca dimensiunile se aleg în funcție de fiecare model și de zona în care urmează să fie așezat acesta.

Ce culoare au tatuajele tale și de ce ai ales culorile respective?

Majoritatea tatuajelor mele sunt alb-negru, dar am și unul colorat. Culorile le aleg în funcție de designul tatuajului, cel colorat este un desen facut de mine.

În ce locație te-ai tatuat și de ce ai ales locul respectiv?

Prima dată m-am tatuat la salonul la care am fost ucenic, la artistul care m-a invățat ce înseamnă și ce implică această artă a tatuajelor.

Cine ți-a indicat locul respectiv, cum ai aflat de el?

Salonul respectiv ii aparținea artistului tatuator , am aflat de el de la o prietenă comună.

7. Cât te-au costat tatuajele?

Nu am plătit niciodată pentru tatuajele mele, trei dintre ele mi le-am făcut singură și o mare parte prietenul meu, care tatueaza si el.

8. Cunoști persoane care ar vrea să se tatueze, dar nu au posibilități financiare?

Din experiența pe care am acumulat-o până acum, de-alungul a câtorva ani am tot întâlnit persoane dornice să se tatueze, dar care nu au avut sau nu au posibilități financiare, de aceea am făcut și tatuaje gratis persoanelor care am considerat ca merită sau la un preț foarte mic față de cât valora tatuajul inițial.

9. Ce reprezintă tatuajele?

Pentru fiecare tatuajul reprezintă altceva, în lucrarea mea am vorbit despre acest aspect, despre ce au reprezentat tatuajele de-alungul vremii și ce au ajuns să reprezinte astăzi. La origine, tatuajul era folosit ca o procedură mistică de protecție și vindecare, ajungând ca în zilele noastre să fie o modă curentă și un accesoriu popular. Pentru mine, fiecare tatuaj pe care îl am sau mi-l voi face în viitor semnifică si va semnifica ceva.

10. A existat un moment important din viață care a influențat realizarea tatuajelor?

Bineînșeles, un moment important din viața mea a fost perioada de ucenicie, cand am descoperit aceasta arta și am început să studiez și să mă documentez, atunci am hotărât să îmi fac primul tatuaj.

11. Dacă ai sta să te gândești la motivele pentru care te-ai tatuat, care ar fi?

Motivele pentru care ulterior am început să-mi fac și alte tatuaje sunt diferite, de exemplu tatuajul făcut după desenul realizat de mine reprezintă o acadea cum sunt cele clasice rotunde cu roșu și alb, in spirală , a cărei parte cu alb este formată din mai mulți șoricei albi (cobai). Am realizat acest desen deoarece am avut ca animal de companie un șobolan de laborator cu care am interacționat foarte bine și pe care l-am avut alături o perioadă îndelungată. Am vrut să am mereu cu mine acest desen care simbolizează relația mea cu acest mamifer, chiar dacă pentru alții pare de necrezut.

12. Cât a durat de când ți-a venit ideea de a te tatua și până ai pus-o în practică?

Nu am stat mult să mă gândesc că vreau să fac acest lucru, când m-am hotărât în privința modelului l-am făcut .

13. Au existat persoane care te-au influențat în decizia de a face tatuajele?

Nu, eu am decis mereu ce e mai bine pentru mine.

14. Te-a determinat ceva anume să-ți faci tatuajele?

Imi plac tatuajele, de aceea am hotărât să urmez o carieră în acest domeniu, ele reprezintă o artă foarte complexă, nu aș fi putut să fiu artist tatuator fără să fi încercat măcar o dată experiența unui tatuaj.

15. Ce părere au avut părinții și prietenii?

Părinții mei mi-au respectat întotdeauna deciziile și m-au susținut, nu au existat niciodată discuții referitoare la acest aspect, aceasta este calea pe care eu am ales-o și prin care îmi câștig existența. In privința prietenilor pot spune că mulți sunt în domeniu și au tatuaje la randul lor, tatuajele mele reprezintă ceva personal, nu mi le fac pentru a le arăta prietenilor.

16. Au existat temeri legate de igienă, durere?

Nu. Atâta timp cât au fost executate într-un mediu steril, nu am avut de ce să îmi fac griji, iar durerea este ca a unei zgârieturi superficiale. Când iți dorești cu adevarat ceva, în cazul de față, durerea este cea mai puțin importantă.

17. Când ți-ai făcut tatuajele ai fost singur sau însoțit?

Am fost singură. Doar eu și tatuatorul, în cazul meu tatuatorii imi sunt prieteni.

18. Cum te simți cu tatuajul?

Ma simt normal, uneori mai observ privirile oripilate ale unor trecători pe stradă, majoritatea fiind de vârsta a treia, dar nu mă afectează, aceasta este meseria mea, încurând sunt sigură că nu vor mai exista discriminări, lucrul acesta se datorează concepțiilor pe care acești indivizi și le-au creat în perioada comunistă.

19. Au existat momente în care ai regretat că ai făcut tatuajul? De ce?

Nu am regretat niciodată, singurul regret este că nu am apucat încă să îmi fac toate tatuajele pe care mi le-am propus pentru că nu prea am timp pentru mine.

20. Au existat încercări de îndepărtare /modificare a tatuajului? De ce?

Nu au existat, atâta timp cât modelul tatuajul este bine gândit, bine desenat, zona este bine aleasă, iar tatuajul este bine executat nu văd de ce ar exista astfel de probleme. Toate aceste aspecte țin de profesionalismul artistului tatuator la care oamenii aleg să se tatueze. De aceea pentru a se evita aceste consecințe de îndepărtare sau de modificare este bine să mergeți la un artist tatuator și nu la o persoană care are un aparat de tatuat.

Anexe 2

Reproducere arheologica a unui tatuaj ce reprezinta animale,

Pazyryk, Muntii Altai, Siberia ,2500 i.Ch , p. 11

Barbati acoperiti in intregime cu tatuaje, Hawaii

Maori, Noua Zeelanda, anii 1900, p. 15

Unul dintre ultimii vanatori ai triburilor din Borneo, p.15

Edith Burchett, Londra, Marea Britanie, anii 1920 (sotia Regelui tatuatorilor)

George Burchett , ( Regele tatuatorilor ) la lucru ,1920

Fotografie de grup, era carnavalului

Cindy Ray, prima femeie tatuator, 1960

Tatuajele lui Tommy Stephen, fotografiate de Bert Grimm, Cartea Recordurilor, 1950

Portret cu tatuaje vintage

Fotografie din epoca circului, 1900- 1935

Tatuaje vintage, Epoca Circului 1900-1935

Tatuaj polinezian, realizat de mine, p.14

Tatuaj traditional japonez, realizat de mine, p.

Tatuaj traditional japonez samurai– in lucru, Tatuaj ornamental mehndi, realizat de mine

Realizat de mine (stilul japonez)

Tatuaj traditional (stilul old school), realizat de mine

Ancora traditionala, tatuaj Tatuaj realizat de mine,

realizat de mine, stilul old school stilul old school

Tatuaj traditional, „banana in vacanta” realizat de mine, (stilul old school )

Tatuaj traditional scheletica, realizat de mine Tatuaj traditional, realizat de mine

(stilul old school) (stilul oldschool)

Tatuaj stilul religios, realizat de mine

Tatuaj pasare, stilul ilustratiei, realizat de mine

Tatuaj stilul ilustratiei, realizat de mine

Tatuaj floare, stilul ilustratiei, realizat de mine Tatuaj sobolan,stilul ilustratiei,

realizat de mine

Tatuaj stilul ilustratiei,realizat Tatuaj cerb, stilul ilustratiei, realizat de mine

de mine

BIBLIOGRAFIE:

Atkinson, M. Michael, (2003), Tattooed: The Sociogenesis of Body Art, Canada: Editura University of Toronto Press.

Chelcea, Septimiu, (2001) Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative.București: Editura Economică.

Chelcea, Septimiu si Ilut, Petru, (2003), Enciclopedie de psihosociologie, Bucuresti: Editura Economică.

Caplan, Jane, (2000), Written on tje body: the tattoo in European and American History, New York: Editura Princeton University Press.

DeMello, Margo, (2000) [2003], Bodies of inscription: A cultural history of the modern tattoo comunity, Londra: Editura Duke University Press.

DeMello, Margo, (2007), Enccyclopedia of Body Adornment, Londra: Editura Greenwood Press. Featherstone, Mike, (2000) [2003], Body modification, Londra: Editura Biddles.

Gilbert, G. Stephen, (2000), Tatto History: A Source Book, Boston: Editura powerHouse Books. Graves, Bonie, (2000), Tattooing and Body Piercing, S.U.A.: Editura Lifematters.

Gay, Kathlyn si Whittington, Christine, (2002), Body Marks: tattooing, piercing, and scarification, Hong Kong: Editura Twenty-First Century Books.

Hambly, W.D., (1974), The History of Tattooing and it’s Significance, Detroit: Editura Gale Research..

Krutak, Lars, (2006), Dinembo: Tribal Tattoos of the Makonde.

Krutak, Lars, (2005-2006), Return of the Headhunters: The Philippine Tattoo Revival.

Krutak, Lars, (2005), Rapa Nui Skin: Easter Island Ink.

Kuwara, Makiko, (2005), Tattoo: an anthropology, New York: Editura Berg Editorial Offices.

Le Breton, David, (1990) [2002], Antropologia corpului si modernitatea, Tmișoara:Editura Amacod.

Levy, Janey, (2009), Tattoos in Moder Society, New York: Editura The Rose Publishing Group. Maslow, A. H., (1954) [2007], Motivație și personalitate, București: Editura Trei.

Minovici, Nicolae, (1898) [2007], Tatuajele în Romania, București: Editura Curtea Veche.

Preda, Marian, (2006), Comportamentul organizațional: teorii, exerciții și studii de caz, Iași: Editura Polirom.

Rush, John A., (2005), Spiritual tattoo: a cultural history of tattooing, piercing, scarification, branding, and implants, California: Editura Frog Ltd.

Sanders, Clinton, (1989), Customizing the body: the art and culture of tattooing, Philadelphia: Editura Temple University Press.

Claude Lévi-Strauss, Tropice triste, trad. de Eugen Schileriu, Irina Pîslaru-Lukacsik, București, Ed. Științifică, 1968, cap. „O societate băștinașă și stilul ei”, pp. 186-203

Sawyer, Sarah, (2007), Body Piercing and Tattooing: The Hidden Dangers Of Body Art, New York: Editura The Rosen Publishing Group.

Steward, Samuel M., (1990), Bad boys and tough tattoos: A social History of the tattoo with gangs, sailors, and street-corner punks, Londra: Editura Harrington Park Press.

Wolhrab, Silke și Stahl, Jutta, (2005), Modifying the body: motivations for getting tattooed and pierced.

Zamfir, Cătălin și Vlăsceanu, Lazăr, (1993), Dicționar de sociologie, București: Editura Babel.

M. Featherstone, M. Hepworth, B. Turner, The Body: social process and cultural theory

Kuwahara, Makiko, Tattoo: an anthropology

Caplan, Jane, National Tattooing: Traditions of Tattooing in Nineteenth Century Europe

Atkinson, Michael, Tatooed. Sociogenesis of Body Art

Oancea, Monica, Tatuajele nu se lasă la garderobă, Sursă: www.societateareala.com

Majuru, Adrian, Tatuajul în societatea romaânească modernă, Sursă: www.bucurestiivechisinoi.ro

http://www.nationalgeographic.com/explorers/bios/chris-rainier/

http://www.nationalgeographicexpeditions.com/experts/84/detail

http://channel.nationalgeographic.com/channel/taboo/

http://en.wikipedia.org/wiki/Iban_people

http://theconversation.edu.au/profiles/diane-bell-1642

http://natgeotv.com/asia/taboo/biography

The National Geographic Taboo Documentary- Tattoo

Pozele- http://www.chrisrainier.com/

http://en.wikipedia.org/wiki/Tattoo

http://oliviafrankenstein.tumblr.com/post/34493035558/vintagegal-edith-burchett-london-c-1920

http://de.pinterest.com/pin/479211216571387569/

http://de.pinterest.com/pin/479211216571387571/

http://de.pinterest.com/pin/479211216571387579/

http://de.pinterest.com/pin/479211216571387583/

http://de.pinterest.com/pin/479211216571387588/

Anexe 1

Ghidul de interviu

Numele:

Vârsta:

Vârsta la care si-a făcut primul tatuaj:

Ocupația:

Data interviului:

1. Câte tatuaje ai?

2. Ce dimensiuni au tatuajele tale?

3. De ce ai ales dimensiunile acestea?

4. Ce culoare au tatuajele tale și de ce ai ales culorile respective?

5. În ce locație te-ai tatuat și de ce ai ales locul respectiv?

6. Cine ți-a indicat locul respectiv, cum ai aflat de el?

7. Cât te-au costat tatuajele?

8. Cunoști persoane care ar vrea să se tatueze, dar nu au posibilități financiare?

9. Ce reprezintă tatuajele?

10. A existat un moment important din viață care a influențat realizarea tatuajelor?

11. Dacă ai sta să te gândești la motivele pentru care te-ai tatuat, care ar fi?

12. Cât a durat de când ți-a venit ideea de a te tatua și până ai pus-o în practică?

13. Au existat persoane care te-au influențat în decizia de a face tatuajele?

14. Te-a determinat ceva anume să-ți faci tatuajele?

15. Ce părere au avut părinții și prietenii?

16. Au existat temeri legate de igienă, durere?

17. Când ți-ai făcut tatuajele ai fost singur sau însoțit?

18. Cum te simți cu tatuajul?

19. Au existat momente în care ai regretat că ai făcut tatuajul? De ce?

20. Au existat încercări de îndepărtare /modificare a tatuajului? De ce?

Transcript interviu 19.05.2014

Numele : Mitrica Luciana- Maria

Vârsta :22 ani

Vârsta la care și-a făcut primul tatuaj: 19 ani

Ocupația: student, artist contemporan, artist tatuator

Data interviului: 19.05.2014

Câte tatuaje ai?

Pană acum am unsprezece tatuaje.

Ce dimensiuni au tatuajele tale?

Dimensiunile sunt variate , înca nu am tatuaje foarte mari , cel mai mic are 2 cm patrati , iar cel mai mare 15 cm lunime.

De ce ai ales dimensiunile acestea?

Pentru ca dimensiunile se aleg în funcție de fiecare model și de zona în care urmează să fie așezat acesta.

Ce culoare au tatuajele tale și de ce ai ales culorile respective?

Majoritatea tatuajelor mele sunt alb-negru, dar am și unul colorat. Culorile le aleg în funcție de designul tatuajului, cel colorat este un desen facut de mine.

În ce locație te-ai tatuat și de ce ai ales locul respectiv?

Prima dată m-am tatuat la salonul la care am fost ucenic, la artistul care m-a invățat ce înseamnă și ce implică această artă a tatuajelor.

Cine ți-a indicat locul respectiv, cum ai aflat de el?

Salonul respectiv ii aparținea artistului tatuator , am aflat de el de la o prietenă comună.

7. Cât te-au costat tatuajele?

Nu am plătit niciodată pentru tatuajele mele, trei dintre ele mi le-am făcut singură și o mare parte prietenul meu, care tatueaza si el.

8. Cunoști persoane care ar vrea să se tatueze, dar nu au posibilități financiare?

Din experiența pe care am acumulat-o până acum, de-alungul a câtorva ani am tot întâlnit persoane dornice să se tatueze, dar care nu au avut sau nu au posibilități financiare, de aceea am făcut și tatuaje gratis persoanelor care am considerat ca merită sau la un preț foarte mic față de cât valora tatuajul inițial.

9. Ce reprezintă tatuajele?

Pentru fiecare tatuajul reprezintă altceva, în lucrarea mea am vorbit despre acest aspect, despre ce au reprezentat tatuajele de-alungul vremii și ce au ajuns să reprezinte astăzi. La origine, tatuajul era folosit ca o procedură mistică de protecție și vindecare, ajungând ca în zilele noastre să fie o modă curentă și un accesoriu popular. Pentru mine, fiecare tatuaj pe care îl am sau mi-l voi face în viitor semnifică si va semnifica ceva.

10. A existat un moment important din viață care a influențat realizarea tatuajelor?

Bineînșeles, un moment important din viața mea a fost perioada de ucenicie, cand am descoperit aceasta arta și am început să studiez și să mă documentez, atunci am hotărât să îmi fac primul tatuaj.

11. Dacă ai sta să te gândești la motivele pentru care te-ai tatuat, care ar fi?

Motivele pentru care ulterior am început să-mi fac și alte tatuaje sunt diferite, de exemplu tatuajul făcut după desenul realizat de mine reprezintă o acadea cum sunt cele clasice rotunde cu roșu și alb, in spirală , a cărei parte cu alb este formată din mai mulți șoricei albi (cobai). Am realizat acest desen deoarece am avut ca animal de companie un șobolan de laborator cu care am interacționat foarte bine și pe care l-am avut alături o perioadă îndelungată. Am vrut să am mereu cu mine acest desen care simbolizează relația mea cu acest mamifer, chiar dacă pentru alții pare de necrezut.

12. Cât a durat de când ți-a venit ideea de a te tatua și până ai pus-o în practică?

Nu am stat mult să mă gândesc că vreau să fac acest lucru, când m-am hotărât în privința modelului l-am făcut .

13. Au existat persoane care te-au influențat în decizia de a face tatuajele?

Nu, eu am decis mereu ce e mai bine pentru mine.

14. Te-a determinat ceva anume să-ți faci tatuajele?

Imi plac tatuajele, de aceea am hotărât să urmez o carieră în acest domeniu, ele reprezintă o artă foarte complexă, nu aș fi putut să fiu artist tatuator fără să fi încercat măcar o dată experiența unui tatuaj.

15. Ce părere au avut părinții și prietenii?

Părinții mei mi-au respectat întotdeauna deciziile și m-au susținut, nu au existat niciodată discuții referitoare la acest aspect, aceasta este calea pe care eu am ales-o și prin care îmi câștig existența. In privința prietenilor pot spune că mulți sunt în domeniu și au tatuaje la randul lor, tatuajele mele reprezintă ceva personal, nu mi le fac pentru a le arăta prietenilor.

16. Au existat temeri legate de igienă, durere?

Nu. Atâta timp cât au fost executate într-un mediu steril, nu am avut de ce să îmi fac griji, iar durerea este ca a unei zgârieturi superficiale. Când iți dorești cu adevarat ceva, în cazul de față, durerea este cea mai puțin importantă.

17. Când ți-ai făcut tatuajele ai fost singur sau însoțit?

Am fost singură. Doar eu și tatuatorul, în cazul meu tatuatorii imi sunt prieteni.

18. Cum te simți cu tatuajul?

Ma simt normal, uneori mai observ privirile oripilate ale unor trecători pe stradă, majoritatea fiind de vârsta a treia, dar nu mă afectează, aceasta este meseria mea, încurând sunt sigură că nu vor mai exista discriminări, lucrul acesta se datorează concepțiilor pe care acești indivizi și le-au creat în perioada comunistă.

19. Au existat momente în care ai regretat că ai făcut tatuajul? De ce?

Nu am regretat niciodată, singurul regret este că nu am apucat încă să îmi fac toate tatuajele pe care mi le-am propus pentru că nu prea am timp pentru mine.

20. Au existat încercări de îndepărtare /modificare a tatuajului? De ce?

Nu au existat, atâta timp cât modelul tatuajul este bine gândit, bine desenat, zona este bine aleasă, iar tatuajul este bine executat nu văd de ce ar exista astfel de probleme. Toate aceste aspecte țin de profesionalismul artistului tatuator la care oamenii aleg să se tatueze. De aceea pentru a se evita aceste consecințe de îndepărtare sau de modificare este bine să mergeți la un artist tatuator și nu la o persoană care are un aparat de tatuat.

Anexe 2

Reproducere arheologica a unui tatuaj ce reprezinta animale,

Pazyryk, Muntii Altai, Siberia ,2500 i.Ch , p. 11

Barbati acoperiti in intregime cu tatuaje, Hawaii

Maori, Noua Zeelanda, anii 1900, p. 15

Unul dintre ultimii vanatori ai triburilor din Borneo, p.15

Edith Burchett, Londra, Marea Britanie, anii 1920 (sotia Regelui tatuatorilor)

George Burchett , ( Regele tatuatorilor ) la lucru ,1920

Fotografie de grup, era carnavalului

Cindy Ray, prima femeie tatuator, 1960

Tatuajele lui Tommy Stephen, fotografiate de Bert Grimm, Cartea Recordurilor, 1950

Portret cu tatuaje vintage

Fotografie din epoca circului, 1900- 1935

Tatuaje vintage, Epoca Circului 1900-1935

Tatuaj polinezian, realizat de mine, p.14

Tatuaj traditional japonez, realizat de mine, p.

Tatuaj traditional japonez samurai– in lucru, Tatuaj ornamental mehndi, realizat de mine

Realizat de mine (stilul japonez)

Tatuaj traditional (stilul old school), realizat de mine

Ancora traditionala, tatuaj Tatuaj realizat de mine,

realizat de mine, stilul old school stilul old school

Tatuaj traditional, „banana in vacanta” realizat de mine, (stilul old school )

Tatuaj traditional scheletica, realizat de mine Tatuaj traditional, realizat de mine

(stilul old school) (stilul oldschool)

Tatuaj stilul religios, realizat de mine

Tatuaj pasare, stilul ilustratiei, realizat de mine

Tatuaj stilul ilustratiei, realizat de mine

Tatuaj floare, stilul ilustratiei, realizat de mine Tatuaj sobolan,stilul ilustratiei,

realizat de mine

Tatuaj stilul ilustratiei,realizat Tatuaj cerb, stilul ilustratiei, realizat de mine

de mine

Anexe 1

Ghidul de interviu

Numele:

Vârsta:

Vârsta la care si-a făcut primul tatuaj:

Ocupația:

Data interviului:

1. Câte tatuaje ai?

2. Ce dimensiuni au tatuajele tale?

3. De ce ai ales dimensiunile acestea?

4. Ce culoare au tatuajele tale și de ce ai ales culorile respective?

5. În ce locație te-ai tatuat și de ce ai ales locul respectiv?

6. Cine ți-a indicat locul respectiv, cum ai aflat de el?

7. Cât te-au costat tatuajele?

8. Cunoști persoane care ar vrea să se tatueze, dar nu au posibilități financiare?

9. Ce reprezintă tatuajele?

10. A existat un moment important din viață care a influențat realizarea tatuajelor?

11. Dacă ai sta să te gândești la motivele pentru care te-ai tatuat, care ar fi?

12. Cât a durat de când ți-a venit ideea de a te tatua și până ai pus-o în practică?

13. Au existat persoane care te-au influențat în decizia de a face tatuajele?

14. Te-a determinat ceva anume să-ți faci tatuajele?

15. Ce părere au avut părinții și prietenii?

16. Au existat temeri legate de igienă, durere?

17. Când ți-ai făcut tatuajele ai fost singur sau însoțit?

18. Cum te simți cu tatuajul?

19. Au existat momente în care ai regretat că ai făcut tatuajul? De ce?

20. Au existat încercări de îndepărtare /modificare a tatuajului? De ce?

Transcript interviu 19.05.2014

Numele : Mitrica Luciana- Maria

Vârsta :22 ani

Vârsta la care și-a făcut primul tatuaj: 19 ani

Ocupația: student, artist contemporan, artist tatuator

Data interviului: 19.05.2014

Câte tatuaje ai?

Pană acum am unsprezece tatuaje.

Ce dimensiuni au tatuajele tale?

Dimensiunile sunt variate , înca nu am tatuaje foarte mari , cel mai mic are 2 cm patrati , iar cel mai mare 15 cm lunime.

De ce ai ales dimensiunile acestea?

Pentru ca dimensiunile se aleg în funcție de fiecare model și de zona în care urmează să fie așezat acesta.

Ce culoare au tatuajele tale și de ce ai ales culorile respective?

Majoritatea tatuajelor mele sunt alb-negru, dar am și unul colorat. Culorile le aleg în funcție de designul tatuajului, cel colorat este un desen facut de mine.

În ce locație te-ai tatuat și de ce ai ales locul respectiv?

Prima dată m-am tatuat la salonul la care am fost ucenic, la artistul care m-a invățat ce înseamnă și ce implică această artă a tatuajelor.

Cine ți-a indicat locul respectiv, cum ai aflat de el?

Salonul respectiv ii aparținea artistului tatuator , am aflat de el de la o prietenă comună.

7. Cât te-au costat tatuajele?

Nu am plătit niciodată pentru tatuajele mele, trei dintre ele mi le-am făcut singură și o mare parte prietenul meu, care tatueaza si el.

8. Cunoști persoane care ar vrea să se tatueze, dar nu au posibilități financiare?

Din experiența pe care am acumulat-o până acum, de-alungul a câtorva ani am tot întâlnit persoane dornice să se tatueze, dar care nu au avut sau nu au posibilități financiare, de aceea am făcut și tatuaje gratis persoanelor care am considerat ca merită sau la un preț foarte mic față de cât valora tatuajul inițial.

9. Ce reprezintă tatuajele?

Pentru fiecare tatuajul reprezintă altceva, în lucrarea mea am vorbit despre acest aspect, despre ce au reprezentat tatuajele de-alungul vremii și ce au ajuns să reprezinte astăzi. La origine, tatuajul era folosit ca o procedură mistică de protecție și vindecare, ajungând ca în zilele noastre să fie o modă curentă și un accesoriu popular. Pentru mine, fiecare tatuaj pe care îl am sau mi-l voi face în viitor semnifică si va semnifica ceva.

10. A existat un moment important din viață care a influențat realizarea tatuajelor?

Bineînșeles, un moment important din viața mea a fost perioada de ucenicie, cand am descoperit aceasta arta și am început să studiez și să mă documentez, atunci am hotărât să îmi fac primul tatuaj.

11. Dacă ai sta să te gândești la motivele pentru care te-ai tatuat, care ar fi?

Motivele pentru care ulterior am început să-mi fac și alte tatuaje sunt diferite, de exemplu tatuajul făcut după desenul realizat de mine reprezintă o acadea cum sunt cele clasice rotunde cu roșu și alb, in spirală , a cărei parte cu alb este formată din mai mulți șoricei albi (cobai). Am realizat acest desen deoarece am avut ca animal de companie un șobolan de laborator cu care am interacționat foarte bine și pe care l-am avut alături o perioadă îndelungată. Am vrut să am mereu cu mine acest desen care simbolizează relația mea cu acest mamifer, chiar dacă pentru alții pare de necrezut.

12. Cât a durat de când ți-a venit ideea de a te tatua și până ai pus-o în practică?

Nu am stat mult să mă gândesc că vreau să fac acest lucru, când m-am hotărât în privința modelului l-am făcut .

13. Au existat persoane care te-au influențat în decizia de a face tatuajele?

Nu, eu am decis mereu ce e mai bine pentru mine.

14. Te-a determinat ceva anume să-ți faci tatuajele?

Imi plac tatuajele, de aceea am hotărât să urmez o carieră în acest domeniu, ele reprezintă o artă foarte complexă, nu aș fi putut să fiu artist tatuator fără să fi încercat măcar o dată experiența unui tatuaj.

15. Ce părere au avut părinții și prietenii?

Părinții mei mi-au respectat întotdeauna deciziile și m-au susținut, nu au existat niciodată discuții referitoare la acest aspect, aceasta este calea pe care eu am ales-o și prin care îmi câștig existența. In privința prietenilor pot spune că mulți sunt în domeniu și au tatuaje la randul lor, tatuajele mele reprezintă ceva personal, nu mi le fac pentru a le arăta prietenilor.

16. Au existat temeri legate de igienă, durere?

Nu. Atâta timp cât au fost executate într-un mediu steril, nu am avut de ce să îmi fac griji, iar durerea este ca a unei zgârieturi superficiale. Când iți dorești cu adevarat ceva, în cazul de față, durerea este cea mai puțin importantă.

17. Când ți-ai făcut tatuajele ai fost singur sau însoțit?

Am fost singură. Doar eu și tatuatorul, în cazul meu tatuatorii imi sunt prieteni.

18. Cum te simți cu tatuajul?

Ma simt normal, uneori mai observ privirile oripilate ale unor trecători pe stradă, majoritatea fiind de vârsta a treia, dar nu mă afectează, aceasta este meseria mea, încurând sunt sigură că nu vor mai exista discriminări, lucrul acesta se datorează concepțiilor pe care acești indivizi și le-au creat în perioada comunistă.

19. Au existat momente în care ai regretat că ai făcut tatuajul? De ce?

Nu am regretat niciodată, singurul regret este că nu am apucat încă să îmi fac toate tatuajele pe care mi le-am propus pentru că nu prea am timp pentru mine.

20. Au existat încercări de îndepărtare /modificare a tatuajului? De ce?

Nu au existat, atâta timp cât modelul tatuajul este bine gândit, bine desenat, zona este bine aleasă, iar tatuajul este bine executat nu văd de ce ar exista astfel de probleme. Toate aceste aspecte țin de profesionalismul artistului tatuator la care oamenii aleg să se tatueze. De aceea pentru a se evita aceste consecințe de îndepărtare sau de modificare este bine să mergeți la un artist tatuator și nu la o persoană care are un aparat de tatuat.

Anexe 2

Reproducere arheologica a unui tatuaj ce reprezinta animale,

Pazyryk, Muntii Altai, Siberia ,2500 i.Ch , p. 11

Barbati acoperiti in intregime cu tatuaje, Hawaii

Maori, Noua Zeelanda, anii 1900, p. 15

Unul dintre ultimii vanatori ai triburilor din Borneo, p.15

Edith Burchett, Londra, Marea Britanie, anii 1920 (sotia Regelui tatuatorilor)

George Burchett , ( Regele tatuatorilor ) la lucru ,1920

Fotografie de grup, era carnavalului

Cindy Ray, prima femeie tatuator, 1960

Tatuajele lui Tommy Stephen, fotografiate de Bert Grimm, Cartea Recordurilor, 1950

Portret cu tatuaje vintage

Fotografie din epoca circului, 1900- 1935

Tatuaje vintage, Epoca Circului 1900-1935

Tatuaj polinezian, realizat de mine, p.14

Tatuaj traditional japonez, realizat de mine, p.

Tatuaj traditional japonez samurai– in lucru, Tatuaj ornamental mehndi, realizat de mine

Realizat de mine (stilul japonez)

Tatuaj traditional (stilul old school), realizat de mine

Ancora traditionala, tatuaj Tatuaj realizat de mine,

realizat de mine, stilul old school stilul old school

Tatuaj traditional, „banana in vacanta” realizat de mine, (stilul old school )

Tatuaj traditional scheletica, realizat de mine Tatuaj traditional, realizat de mine

(stilul old school) (stilul oldschool)

Tatuaj stilul religios, realizat de mine

Tatuaj pasare, stilul ilustratiei, realizat de mine

Tatuaj stilul ilustratiei, realizat de mine

Tatuaj floare, stilul ilustratiei, realizat de mine Tatuaj sobolan,stilul ilustratiei,

realizat de mine

Tatuaj stilul ilustratiei,realizat Tatuaj cerb, stilul ilustratiei, realizat de mine

de mine