Tatuaje temporare, Celebrate your origins [306915]

[anonimizat], ”Celebrate your origins„

[anonimizat]:

Prof. Univ. Dr. Iuliu Duma

Student: [anonimizat]

2020

[anonimizat], ”Celebrate your origins„

[anonimizat]:

Prof. Univ. Dr. Iuliu Duma

Student: [anonimizat]

2020

Cuprins

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………………0

CAPITOLUL 1. Tatuajul……………………………………………………………………………………………………0

1.1.Ce este tatuajul ……………………………………………………………………………………………………………0

1.2. Scurt istoric………………………………………………………………………………………………………………..0

1.3. Tatuajul temporar………………………………………………………………………………………………………..0

CAPITOLUL 2. Tradiția Românească………………………………………………………………………………….0

2.1. Motive tradiționale Românești………………………………………………………………………………………0

2.2. Tatuajul în Romania…………………………………………………………………………………………………….0

2.3. Tatuajul + tradiția………………………………………………………………………………………………………..0

CAPITOLUL 3. Derularea proiectului………………………………………………………………………………….0

3.1. Abordarea proprie……………………………………………………………………………………………………….0

3.2. Prezentare generală……………………………………………………………………………………………………..0

3.3. Etapele procesului de creație…………………………………………………………………………………………0

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………………….0

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………………0

LISTĂ IMAGINI ȘI ILUSTRAȚII……………………………………………………………………………………..0

INTRODUCERE

Industria tatuajelor a [anonimizat]. În ziua de azi tatuajul nu mai este stigmatizat ci este vâzut ca o [anonimizat]. Într-un articol realizat în 2019, este menționat că în 2002, termenul ”tattoo” (tatuaj) [anonimizat], [anonimizat]. Iar 4 miliarde (4,000,000,000) de oameni din lume au tatuaje. De când a [anonimizat] 5 dintre oamenii tatuați au murit iar 100 [anonimizat]. Aceste statistici se schimbă la fiecare oră.

Chiar dacă multe persoane se pot angaja în acest sens, există și o sumă mare care adoră tatuajele, dar sunt speriați să își asume riscul, din mai multe motive. Asta mă include și mine. De aceea, aș dori să creez tatuaje temporare pentru cei care doresc, din când în când, să schimbe ceva despre ei înșiși, să fie diferiți în ziua lor specială sau să își sărbătorească originile.

Tatuajele temporare se realizează numai în straturile superioare ale epidermei și persistă o perioadă determinată, fiind eliminate prin procesul natural de regenerare. Voi folosi un produs de calitate HD cu hârtie de transfer pe bază de apă, rezistente la apă și care se menține pe piele, in funcție de tipul acesteia, până la 14 zile. Produsul se adresează persoanelor cu vărsta cuprinsă între 17 și 30 de ani. Tatuajele vor fi inspirate din motive tradiționale romănești. Va fi un produs romanesc pentru iubitorii de cultură și artă. Voi identifica pentru fiecare regiune câte 5 motive, pe care ulterior le voi reinterpreta in viziunea proprie, realizănd totodată design-ul pentru ambalajele fiecărei regiuni.

Proiectul s-a desfășurat secvențial, conform unei structuri bine definite. În capitolul I voi prezenta un scurt istoric despre originea tatuajului și cum a evoluat pană în ziua de azi la nivel mondial, în capitolul II mă voi axa în principal pe tatuajul în Romania, arta si cultura acesteia, iar în capitolul III voi detalia procesul prin care s-a realizat proiectul.

CAPITOLUL 1. Tatuajul

Ce este tatuajul

Tatuajul este o formă de artă apărută cu mii de ani în urmă. Acesta se realiza la început cu ajutorul unor ustensile din os, care aveau aspectul unor dălți zimțate. Tatuajul este practic introducerea de tuș într-un strat superficial al piellii, astefel putându-se crea diferite motive.

Modul de realizare a tatuajelor s-a modificat foarte mult în ultimele două sute de ani, în zilele noastre utilizăndu-se aparate speciale concepute pentru așa ceva. Introducerea pigmenților este făcută utilizănd unul sau mai multe ace de tatuat sudate cu o bară. Printr-o mișcare constantă sus-jos, mașina cu tehnologie pe bobină obținând această mișcare prin rotație, pigmenții de cerneală sunt introduși în piele. În cazul unui tatuaj profesionist, acești pigmenți sunt introduși în straturile inferioare ale pielii. Aici se poate vorbi, de asemenea, de un tatuaj permanent, pentru că acesta nu mai poate fi șters.

Toate tehnicile de tauare prezintă un element comun: pielea este înțepată cu ajutorul obiectelor ascuțite, fiind aplicată o cerneală. În acest sens prezintă importanță adâncimea corectă de înțepare. În cazul în care aplicarea este realizată pre superficial, cerneala iese în afară la refacerea pielii iar dacă se optează pentru o adăncime prea mare, apare fenomunul de Blowout.

1.2 Scurt istoric

Primele forme de tatuaj.

Nu se stie cu exactitate cănd această formă a început să existe, dar prima descoperire dateaza de acum 5000 de ani. Într-o expediție din 1991 o echipă de arheologi au descoperit trupul unui vănător bine conservat în versanții Alpilor Italieni, examinarea corpului său a constatat că pe spatele său și în spatele ambelor genunchi erau câteva linii trasate pe pielea lui.

Nimeni nu știe cu adevărat cum a început tatuajul, dar mulți știu că dacă cărbunele este frecat într-o tăietură, rămăne semn, iar aceasta era o întămplare obișnuită pentru omul preistoric și, fără îndoială, cineva a obesrvat acest lucru și ca o reacție a acestora au făcut o serie de tăieturi formănd un model și astfel s-au născut tatuajele. Mulți experți consideră că a fost o evoluție semnificativ de surprinzătoare, tatuajul ca formă de podoabă pentru decorarea corpului este una dintre cele mai dinstincte semne umane făcute vreodată în istoria civilizației, așa cum o cunoaștem.

Egiptul

Un popor străvechi, egipteanul, a lăsăt artefacte fascinante în mormintele lor, telismane misterios tatuate, numite miresele ale morților. Se crede că miresele își însoțeau bărbații egipteni pe pământul morților, pentru ai revitaliza prin stimulare sexuală. În 1891, arheologii care lucrau în camerele funerare ale regelui Hotep au făcut o descoperire remarcabilă. Au dezgropat rămășițele mumificate vechi de 2000 de ani ale unei preotese egiptene pe nume Amunet, abdomenul și picioarele erau acoperite de tatuaje, marcajele unei serii de puncte și liniuțe ereu asemănătoare cu cele găsite pe miresele morților. Nu se stie dacă acestea ofereau un serviciu similar sau daca femeile egiptene erau sacrificate pentru a îndeplini rolul de ghid spiritual și curtezan. Mai multe mumii feminine tatuate au fost găsite în Egipt, dar cercetătorii nu au reușit să-și determine semnificația.

Marea Britanie

Constatănd din Insulele Britanice, Britanicii antici erau un popor acerb. În natura tribală, existau multe triburi diferite – incluzând celții, Galii, Goții, Teutonii, Picții și Scoțienii. La fel ca Tracii, ceea ce se știe despre acestă rasă de comunități tribale a fost recuperată din scrierile romanilor antici, care au invadat insulele pentru prima dată în 55 î.Hr.

În 50 î.Hr., infamul Julius Caesar a scris:” Toți britanicii se vopsesc cu țesătură, cee ace transformă pilea într-o culoare verde-albăstrui, de unde aspectul lor este cu atăt mai groaznic în luptă.” Britanicii erau războinici feroci, sortiți să lupte pentru pământul lor până la moarte, așa cum o făcuseră mulți, mulți ani. De fapt, istoricii cred că unele dintre triburile din cultura britanică antică au supraviețuit de la 7000 î.Hr. până în jurul anului 875 d.Hr. În această perioadă, aceștia au devenit destul de mândri, punănd pe corp toate succesele lor în format de cerneală. Au folosit o substanță numit drobușor, care a lăsat un pigment verde-albăstrui pe piele, marcănd modele complexe constând din noduri, împletituri, spirale și alte modele precum labirinte. Se credea că aceste modele simuleau viața, conexiunile, tiparele și pașii care se creeau în viața unui om.

În cadrul acestor modele complicate, se pot găsi reprezentări ale animalelor de orice fel. În ciuda faptului că există multe triburi diferite de-a lungul insulelor, toate erau în ton cu natura, pământul și ciclurile de viață ale tuturor animalelor, plantelor și oamenilor, dat fiind faptul că au lăsat o amprentă clara asupra formelor de tatuaje pe care triburile l-au folosit. Irod din Antiohia, în secolul al III-lea, a descris aceste însemnări ale corpului, afirmănd: ”Britanicii au gravat pe corpurile lor imagini colorate cu animale, de care sunt foarte mândri”. Acestă atitudine lăudabilă față de tatuaje a fost un șoc pentru romanii și grecii care au vizitat, deoarece credeau că tatuajul era doar pentru pedepse penale și nu trebuia privit cu mândrie.

Pentru a crea cerneala indigo, britenicii antici aveau să strângă frunzele din planta de drobușor, în timp ce gambenul se preluat din flori, odată uscat, pudrat și fermentat, frunzele ofereau o tentă bogată de culoare albăstrui. Procesul de fermentare a frunzelor implicate se dilua cu apă și urină. Pulberea rezultată devine în esență insolubilă în apă și alcool. Datorită testării moderne a acestui material, știm acum că este, de asemenea, insolubil eter și acizi diluați; cu toate acestea, cea mai șocantă descoperire este că pulberea fabricată conține de fapt propietăți antibiotice, ceea ce explică modul în care o astfel de metodă crudă de tatuare, cu metode de sănătate puțin implicate, a putut fi relizată cu infecții minime.

Imperiul Roman

Deși la început Romanii considereau că tatuajele erau semne ale rușinii, în admirația dușmanilor lor soldații romani au început să se tatueze. Prezența tatuajului între legionarii romani poate indica unul dintre cele mai vechi dintre toate misterele care se îndreaptă către tatuare, ceea ce înseamnă că individul a urmărit întotdeauna tatuajul chiar dacă acesta contravine convingerilor și valorilor societății în care el sau ea aparține. Fie printr-un sentiment de compasiune, fie de identificare cu oamenii care ereu cuceriți sau învinși, cumva, a stimulat novoia de a avea un tip de marcaj similar plasat pe corpul lor. În timp ce soldații se întorceau acasă, o piața pentru tatuare începe în Roma, medicii romani ale căror instrumente medicale s-ar putea dubla ca instrumente de tatuare, au devenit artiști care perfecționau metodele de aplicare și îndepărtare a tatuajelor.

În ciuda stăpânirii sale primare asupra multor lumi antice, tatuajul va fi practic șters în vest până în secolul al IV-lea.

Odată cu venirea la putere a lui Constantin Cel Mare și creștinismul s-a instaurat în imperiul roman, lucru care a adus la interzicerea tatuajelor, deoarece el sustinea, dupa biblie, că trupul omenesc este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și că acesta este perfect asa cum ni l-a dat El. O sectă de Egipteni creștini numiți Cops au continuat să se tatueze,in ciuda faptului acesta, ei își tatuau la încheietura mâinii o cruce, dând naștere la o tradiție foarte elaborată a tatuajelor cu această tentă. Pentru acestia tatuajele însemna angajamentul și devotamentul învățăturilor lui Cristos. Historic vorbind, Cops, au cele mai complexe tatuaje iconografice creștine.

În timplu cruciadelor Sfinte din secolul XI-XII, războinici se marcau cu crucea Ierusalimului, deoarece în caz de deces, doreau să fie înmormăntați creștinește, iar după terminarea cruciadelor, încet încet dispare.

Japonia

Impulsul de a decora corpul sunt universale și își găsesc expresia în fiecare cultură, poate nicăieri nu a existat o devoțiune mai completă și mai exotică pentru acestă artă decăt în Japonia. În mod ciudat a înflorit aici, din cauza unuei legi guvernale represive datate la mijlocului secolului XVIII-lea, noua lege a permis doar clasei regale și celor foarte bogați să poarte Kimono-uri extrem de decorate și bogate în culori. Subclasele au fost indignate, dar au recurs puțin sub structura rigidă a clasei japoneze, dar represiune a adus la ingeniozitate. Clasa de comercianți și alte clase s-au rebelat și au dobăndit body-uri, care erau costume foarte elaborate ce acopereau tatuajele, acestea începeau de la găt, erau deschise în partea din față a pieptului, mainicile se terminau se terminau la incheieturile mainilor si al picioarelor. Aceasta era o formă ascunsă de costum vizibil, complet acoperit de veșmăntul obișnuit.

În 1870, guvernul japonez a interzis tatuajele doarece intrau în noua eră a relțiilor internaționale. Guvernul japonez s-a simțit puțin stânjenit în legătura cu unele lucruri tradiționale iar tatuajul a fost unul dintre acestea, ei credeau că acest lucru ar părea ludic și barbar pentru occident. În acea perioadă, artiștii s-au retras din văzul oamenilor și lucrau în studiourile private, nu își făceau reclamă și tatuau doar persoane care le-au fost prezentate sau pe cei care cunoșteu. Tatuarea a fost văzută ca subersivă, o plutire implicită a autorității și aceasta a făcut ca tatuajele să devină mai atractive, în special pentru clasa de gangstereri, numiți Yakuza.

Tatuajele reprezentau de obicei ceva feroce, un conflict nerezolvat între două forțe egale. Yakuza s-au măndrit cu spiritul lor războinic, astfel de tatuaje atât de elaborate, care au necesitat perioade lungi de îndurare, au fost o dovadă a fidelității yakuzelor la convingerile lor criminale. A fost un angajament de-a lungul vieții față de grupul lor și, deoarece era ilegal, tatuajul le-a adus ecusoana de onoare.

De-a lungul generațiilor, motivil obținerii tatuajului a evoluat de la ceea ce era odată rebeliune împotriva puterilor opresive la tatuaje pe tot corpul rezultănd în adevărate opere de artă și expresii ale religiei.

Insulele din sudul și centrul Pacificului

În primii ani ai secolului al XVIII-lea marinari din Europa s-au izbăvit de cel mai fascinant grup de oameni pe care i-au văzut vreodată. Erau locuitorii unui sector vast al lumii, insulele din sudul și centrul pacificului. Aici printre popoarele insului tatuajele au înflorit și s-au răspândit de generații, de la insulă la insulă designul tatuajului a evouluat și a fost schimbat pentru a reflecta culturile. În Tahiti, fesele unei tinere se tatuau complet negre atunci cănd ajungea la maturitate sexsuală. În Hawaii, tatuajul tradițional de doliu era format din trei puncte pe limbă, în Borneo, nativii aveau un ochi tatuat pe palma mâinilor pentru a servi drept ghid spiritual care îl va conduce la viața următoare. Unele ereu doar decorative, altele marcau un rit de trecere sau sărbătoare, altele erau simboluri ale agresiunii folosite pentru a intimida inamicii în timpul războiului.

Fiecare dintre grupurile insulare au propiile legende și povești despre originea tatuajelor. În Tahiti, era zeul Tohu și el a pictat toți peștii și a pus linii și modele colorate peștilor, iar omului i-a plăcut atăt de mult modelele de pe pești, încăta le-a copiat pe corpul său, sub fosrmă de tatuare. Un European a descris locuitorii acestor insule ca având pielea țesută din mătase. Europenii au privit tatuajele atât cu repulsie, cât și curiozitate, pe de o parte au fost intrigați și au văzut că tatuajul este un semn a locurilor exotice și a culturilor sălbatice, iar pe de altă parte, a existat o adevărată lipsă de înțelegere a întregului complex cultural, iar aceasta a creat repulsie.

În 1769, un explorator englez numit căpitanul James Cook a ajuns în Tahiti și cuvăntul tatuaj a intrat în limba engleză. Din punct de vedere etimologic, termenul de tatuaj își are originea în cuvăntul Tahitian și salman ” a spune” sau tatau, care înseamnă a marca, a bate semnul în corp. Nu doar arta ci și denumirea o avem datorităi Pacificului.

În Noua Zeelandă, Cook a dat peste Maori, care își decorau fața cu tatuaje elaborate. Tatuajele faciale Maori, sau Moko, erau foarte specifice în înțeles, fiecare linie tatuată pe față avea referire la familie, zona din care provenea familia și realizările din viața persoanei. Când au sosit europenii și au cerut Maorilor să semneze tratate și diverse documente, Maorii își desenau modelele faciale ca semnătură.

Când capitanul Cook s-a intors în Europa în 1775, a adus cu el un bărbat polinezian pe nume Oamai, al cărui corp era acoperit de tatuaje. Omai va ajuta la transformarea atitudinii europene față de tatuaje.

India

De la a fi folosite ca semn al statutului până la marcaje asemănătoare bijuteriilor, tatuajele au existat în india încă din cele mai vechi timpuri. Dar cât de veci este acest obicei, rămâne un mister. Din nord-est până în vest , tatuajele nu au fost întotdeauna despre despre înfrumusețarea corpului uman; ele au fost folosite din diverse motive de diferite comunități din țară. Timp de sute de ani, tradiția tatuării a fost venerată în peisajele agrare și împădurite din India. Sculpturile antice, precum labirintul pe roci preistorice, au fost copiate de către comunitățiile tribale pe corpurile lor. Ei au numit procesul gunda (îngroparea acului, în Hindi) și au asemănat marcajele cu bijuteriile, genul de bijuterii pe care nimeni nu le-ar putea lua departe chiar dacă ar pierde toate bunurile lor lumești. Procedura de tatuare Apatani a implicat utilizarea unor spini pentru a tăia pielea și funinginea amestecată în grăsimea animală prentru a reda culoarea albastru profund. Rănile au fost apoi lăsate să se infecteze, astfel încăt tatuajele au devenit mai mari, mai întunecate și mai clare.

Un alt trib, Singhpo-ul Assam și Arunachal, avea reguli dinstincte pentru fiecare sex. Femeile căsătorite erau tatuate pe ambele picoare de la glezne până la genunchi, în timp ce bărbații își tatuau mâinile. Fetele Singhpo necăsătorite le era interzis să poarte tatuaje.

În sudul Indiei, tatuajele permanente sunt numite pachakutharathu. Erau foarte des întălnite, în special Tamil Nadu, înainte de 1980. Artiștii tatuatori nomazi, Korathi, călătoreau prin țară în cautarea clienților. Kollam-ul, un design labirintic întortochiat despre care se crede că ar fi înrădăcinat de ființele rele, este împrimat pe corp pentru ai păstra permanent în siguranță și până la reintălnirea cu stramoșii decedați în viața de apoi.

India centrală are, de asemenea, o lungă și barbară tradiție a tatuajului. Dhanuks-ul din Bihar consideră că tatuajele scad atractivitatea femeilor, acest lucru îi ajută scape de ochiilor prădătorilor sexuali. Datorită prevalenței purdah (practica care interzice femeilor să-și afișeze trupul), femeile din clasele inferioare au trebuit să aibe tatuate părți vizibile pentru a evidenția statutul lor inferior.

Tiparele florale sunt incizate cu atenție pe corpul femeilor Santhal, inclusive pe fețele lor. Se crede că experiența dureroasă pregătește o fată pentru maternitate și îi dă putere să înfrunte provocările vieții. Chati godai, de exemplu, este un tatuaj înscris pe pieptul unei fete atunci când ajunge la pubertate sau atunci când se căsătorește.

Femeile Kothari încep, în general, sarcina de a face tatuaje elaborate, dăruind binecuvăntări clienților lor, în timp ce femeile Rajput poartă emblema coroanei lui Krishna pe brațe, ca semn al aristocrației. În ciuda valurilor durerii, doamnele sunt întotdeauna perfecte în timpul executării simbolurilor și a figurilor. Tatuajele sunt de asemenea folosite pentru a consolida relația conjugală dintre cupluri, simbolul lunii protejând soția sa preferată și instrumentele lordului Vishnu, precum roata și lotusul fiind marcate pe palmele soției pentru a o păstra în siguranță.

Motivele de tatuaj preferate de tribul Mer din Gujarat includ și oameni sfinți, zei populari și simboluri derivate din natură. Arta tatuajului temporar al mehndi are de asemenea, o legătură culturală înrădăcinată cu India, folosirea mehndi-ului și al tumeric-ului fiind descrise în cele mai vechi cărți ritualice Vedice.

Tatuarea Apatani.

Tatuajele Kollam

Dhanuks-ul din Bihar

Secolul al XIX-lea

Pe măsură ce secolul al XIX-lea se apropia de era mașinilor care remodela lumea, noile dispozitive revoluționau transportul, construcția și fabricația iar tatuajul urma să sufere și propia sa transformare mecanizată. Din întreaga națiune a lumii, niciuna nu a avut o relație de dragoste mai mare cu mașinăriile decăt Statele Unite, într-o explozie de ingeniozitate, națiunea producea mașini magnifice în aproape toate formele imaginabile. Timp de mii de ani, tatuajele au fost aplicate cu instrumente de mână care ințepau pielea și înjectau coloranți pentru acrea modele, proces care putea dura săptămâni, luni sau chiar ani, era mașinăriilor era pe puntul de a schimba toate acestea.

New York 1891, în interiorul unui magazin neobișnuit de piața Chatham, inventatorul Samuel O’Reilly înceră să vină cu o modalitate de a încorpora tehnologia nouă cu tatuarea, după cîteva luni de încercare și erori, O’Reilly a creat mașina de tatuat. Tatuarea a luat amploare, devenise o afacere și a fost comercializată și, intr-un anumit sens, a fost banalizată, dar cu sigunață devenise mult mai populară. Acest instrument a permis unui artist tatuator să realizeze rapid multiple înțepături în piele, cu o profunzime și distanță precisă, acum procesul de tatuare, care înainte dura săptămâni chiar luni acum procesul se poate realiza în căteva ore cu mult mai puțină durere. Aceasta a însemnat de asemenea, că aproape oricine ar putea face un tatuaj și aproape toți au făcut-o, saloanele de tatuare au apărut în fiecare oraș important din America, se vindeau modele gata făcute astfel încăt abilitatea artistică să nu mai fie necesară. Fascinația pentru tatuaje nu s-a pierdut pentru cei din lumea divertismentului, tatuajul a devenit curând hitul circului călător. Trupurile tatuate la circuri și spectacole aveau o cerere foarte mare, ereu văzute ca niște ciudățenii ale naturii, oameni nefirești care erau mai degrabă asemănați cu nativii decăt americanii de clasă mijlocie. Până la sfărșitul anilor 1920, peste 300 de persoane tatuate în întregime au fost angajate de circuri americane, acești interpreți erau plătiți până la 200 de dolari pe săptămână, o sumă considerabilă pentru acea vreme.

Pentru următorii 50 de ani, tatuarea în America, și nu numai, a rămas un element principal pentru marinarii și soldații, care dupa războaiele mondiale s-au întors acasă cu tatuaje, pentru mișcarea anti-război, hipii și cultura rock-roll, folosind tatuajul pentru căutarea individualității și ca protest social. Astăzi, pasionații de tatuaje din întraga lume se adună la festivaluri, unde nu mai sunt văzuți ca și ciudați, acești neconformiști pot împinge limitele artei lor fără teamă de repercusiune. Tatuarea creează o legătură instantă între persoanele care le poartă, chiar dacă nu s-au întălnit niciodată.

Moștenirea tatuajului este longevitatea sa, deși semnificația culturală legată de această artă sacră este la fel de variată ca numeroasele sale design-uri magice, un lucru a rămas constant, tatuajul a fost declarația individualității, o încercare de separare față de restul lumii.

.Samuel O’Reilly

1.3. Tatuajul temporar

Un tatuaj temporar este o imagine decorativă care poate fi aplicată pe piele pentru periode scurte de timp. Sunt o noutate tatuajelor temporare realizate cu un tip special de abțibilt, procesul este cunoscut sub numele de serigrafie, acesta creează imaginea tatuajului pe hârtie care este apoi acoperită cu o folie de transfer. Folia de transfer permite imaginii să ”alunece” de pe hârtia de sprijin direct pe suprafața pielii, atunci când se aplică umiditate. După uscare, folia de transfer face ca imaginea să fie rezistentă chiar și după mai multe spălări.

Tatuajele temporare au fost create ca o alternativă de decorare a pielii pentru cei doritori. Imaginile temporare pot fi produse prin mai multe metode. De exemplu, pot fi desenate și vopsite manual cu ajutorul unei pensule cu coloranți sau pigmenți insolubili în apă, de exemplu tatuajele cu Hena, dar această metodă necesită un artist talentat pentru a crea o imagine de înaltă calitate. Tatuajele în stil abțibild sunt atât de simple de aplicat, încăt chiar un copil le poate folosi, iar imaginea produsă poate fi îndepartată cu apă și săpun, dacă acestea sunt de calitate mai slabă.

Materia primă

.Materiale pentru șablon

Tatuajele pot fi realizate printr-un proces de imprimare pe ecran, care folosește șabloane pentru crearea unor imagini care vor fi tipărite. Aceste șabloane sunt fabricate dinhârtie neporoasă sau plastic acoperit cu lac, gelatin sau o combinație de lipici și tusche (o substanță asemănătoare cu cerneala) aceste materiale sunt utilizate pentru a bloca porțiuni ale ecranului în timpul procesului de împrimare, astfel încât cerneala să atingă doar hârtia in locuri desemnate.

.Cerneala

Deoarece tatuajele temporare persistă pe piele pentru perioade relativ lungi, toți coloranții folosiți în cerneluri trebuie să îndeplinească aceleași cerințe ca alimente, medicamente și coloranți cosmetici. Acești pigmenți, care sunt reglementați de Food and Drugs Administration (FDA), pot fi dispersați în apă, alcool sau ulei, în funcție de solubilitatea lor. Agenții de uscare și extensorii sunt de asemenea adăugați la cerneluri pentru a-și modifica procesul de uscare.

.Hârtie de rezervă

Tatuajele temporare pot fi tipărite pe hârtie, folii de plastic sau combinația ale celor două. În general, hârtia este preferată, deoarece este mai bună pentru tipărire și procesare. Acestă hârtie de protecție este acoperită cu o varietate de materiale, folosind metode de pulverizare sau scufundare. Acoperirile pot fi prelucrate la o grosime uniformă, trecănd hârtia acoperită printr-o serie de role echipate cu un cuțit, care întinde uniform lichidul. Hârtia poate fi trecută printr-un tunel încălzit pentru a ccelera uscare. Primul înveliș care se aplică este de obicei un agent de dimensionare, care modifică rigiditatea și textura hârtiei. Urmatorul strat este o acoperire antiaderentă cu silicon cere ajută imaginea să se despartă de hârtia de susținere. Apoi, stratul de silicon este acoperit cu opeliculă de transfer. Aceasta folie este stratul pe care imaginea este tipărită și este compusă din gelatină sau alte materiale polimerice, cum ar fi alcoolul polivinilic sau polivinil pirolidona. Aceste materiale sunt concepute pentru a fi suficient de puternice pentru a adera la hârtia de suport în timpul imprimării, dar suficient de flexibile pentru a fi ușor eliberate în timpul aplicării. După uscarea pe piele, filmul trebuie să adere bine și lin pentru a menține calitatea imaginii.

.Viitorul

Progresele tehnologiei de tipărire pot îmbunătăți procesele de fabricație a tauajelor. Un avans care poate avea impact asupra industriei este utilizarea tehnologiilor de imprimare asistată de coputer, cum ar fi imprimarea cu jet de cerneală. Se preconizează că împrimantele cu jet de cerneală ar putea fi utilizate pentru a produce rapid și cu ușurință tatuaje în stil abțibild. Totuși, astefel de îmbunătățiri de imprimare nu pot rezolva problema degradării imaginii. Degradarea imaginii apare din cauza mișcării, expansiunii și contracției pielii, toate acestea provocănd fracturi minuscule in stratul de folie al imaginii. Chiar dacă folia rămăne aderată pe piele, calitatea imaginii este grav redusă datorită crăpăturilor vizibile. Un brevet recent sugerează că acestă problemă poate fi rezolvată folosind coloranți solubili în alcool, insolubil în apă și o soluție specială de transfer pentr a ajuta la menținerea integrității folii de transfer. Se presupune că acest proces dece la o imagine înbunătățită, de durată mai lungă.