țări la adresa securității României ´´ Conducător științific: Prof . univ. dr. Absolvent: [NUME, prenume] [620126]
UNIVERSITATEA BABEȘ BOLIAY CLUJ
–
NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE
ȘI FILOSOFIE
MANAGEENTUL SECURITĂ
ȚII ÎN SOCIETATEA
CONTEMPORANĂ
´´
Război informa
țional
–
amenin
țări la adresa securității României
´´
Conducător
științific:
Prof
.
univ.
dr.
Absolvent:
[NUME, prenume]
Cluj
–
Napoca,
2019
DECLARAȚ
IE
Prin preze
nta declar că Lucrarea de diserta
ție
cu titlul “
Război informa
țional
–
amenin
țări la
adresa securită
ții României
´´
este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată
la o altă
facultate
sau instituție de învățământ superior din ț
ară sau străinătate. De asemenea, declar că
toate sursele utilizate, inclusiv cele online, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de
evitare a plagiatului:
− toate fragmentele de text reproduse exact,
chiar și în traducere proprie
din altă limbă, su
nt scrise între ghilimele și dețin referinț
a precisă a sursei;
− reformularea în
cuvinte propri
i a textelor scrise de către alți autori deține referinț
a precisă;
− re
zumarea ideilor
altor autori deține refer
inț
a precisă la textul original.
Cluj
–
Napoca, data
Absolvent: [anonimizat] _________________________
(semnătura în original)
Profesor coordonator,
(semnătura în original)
Cuprins
§INTRODUCERE
…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………………..
…….
1
§CAPITOLUL I. CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND RĂZBOIUL INFORMAȚIONAL
…………………………..
.
4
1.1.Dimensiunea terorismului în spa
țiul virtual
…………………………..
…………………………..
………………
8
1.2.Evolu
ția Internetului
…………………………..
…………………………..
…………………………..
………………..
10
§CAPITOLUL II CLASIFICAREA FORMELOR RĂZBOIULUI INFORMAȚIONAL
…………………………..
………..
11
2.1. Războiul psihologic
…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………
11
2.2. Războiul economic
…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………
18
2.3. Războiul control și comandă
…………………………..
…………………………..
…………………………..
……
21
2.4. ,,CyberWarfare și
„supremația informațiilor
…………………………..
…………………………..
…………
35
§CAPITOLUL III. EFECTELE ȘI EVOLUȚIA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL
…………………………..
……………
37
§
CAPITOLUL IV
–
STUDIU DE CAZ: EVALUAREA POSIBILELOR AGRESIUNI INFORMA
ȚIONALE PREZENTE
ASUPRA ROMÂNIEI
…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………………..
42
4.1.Strategia de securitate
și infrastructura informațională
…………………………..
………………………..
45
4.2.Principalele riscuri
și amenințări
…………………………..
…………………………..
…………………………..
.
48
4.3.Evaluarea posibilelor agresiuni informa
ționale asupra României
…………………………..
…………..
50
§
CONCLUZII
…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………………..
………..
55
§
Bibliografie
…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………………..
……….
57
1
´´ Război informa
țional
amenin
țări la adresa
securită
ții României´´
§INTRODUCERE
Contextul cercetării
Fenomenul care a avut probabil cea mai mare influen
ță în modelarea lumii și a
sistemului interna
țional așa cum îl cunoaștem noi astăzi este războiul. Existent încă din cele
mai vechi
timpuri, acesta a luat diferite forme, de la războiul dus pe cai, cu arcuri
și săgeți, la
cele două războaie care au căpătat propor
ții globale, și până la formele sale moderne, prezente
astăzi în diferite societă
ți.
Ipoteza de cercetare
Ipoteza noastră de
cercetare este că războiul nu va dispărea niciodată din societă
țile
lumii, doar va evolua
și va căpăta diferite forme, utilizând tehnologii din ce în ce mai
moderne
și mai sofisticate. Deși probabilitatea izbucnirii unor războaie convenționale este din
ce
în ce mai redusă, războaiele informa
ționale, duse în spațiul cibernetic capătă proporții tot
mai mari.
Contribu
ția studiului
Speran
ța noastră este că această lucrare va contribui la literatura de specialitate prin
aprofundarea anumitor cuno
ștințe legate
de războiul informa
țional, însă este greu de spus dacă
în cadrul acesteia există vreun element de noutate,
ținând cont de faptul că zilnic se scriu mii
de pagini despre conflictele armate
și razboiul informațional.
Metodologie
Metoda de cercetar
e utilizată este cea calitativă, a analizei de con
ținut, selectând diverse
titluri bibliografice
și surse care dezbat conceptele și problemele care ne interesează.
Colectarea datelor
După cum men
ționam mai sus, am apelat la diferite surse
bibliografice pentru a putea
aprofunda problema noastră de cercetare
și p
entru a ne putea construi argume
ntele necesare
verificării ipotezei acestei lucrări. Am colectat date din lucrări consacrate în domeniu, am
folosit diverse articole de specialitate, a
ccesate prin intermediul portalurilor online,, dar
și
multe surse online.
2
Reduc
ția datelor
A
șa cum este și normal, în procesul de reducție a datelor, am selectat doar acele date
relevante
și utile scopului nostru, lăsând la o parte informațiile mult prea
generale, dar
și
unele mult prea complexe pentru nivelul academic al studiului nostru.
În timp ce războiul mobilizează o componentă din ce în ce mai importantă a
informa
țiilor și comunicării (inclusiv în aspectul așa
–
numit "civiliza
ție"), așa
–
numita
econo
mie de informa
ție devine din ce în ce mai confruntantă. Și cum, uneori, se mobilizează
suverane (de exemplu, sistemele de spionaj ale războiului rece ca Echelon în cucerirea
pie
țelor) ș
i pentru că economia, tehnologia, cultura, diploma
ția
, război
ul, împart
acela
și
proiect geopolitic,
ș
i o
modelarea
a
globalizării pe care am evocat
–
o. O primă distinc
ție se
impune: Războiul de informa
ții constă, în majoritatea cazurilor, în a provoca daune
adversarului sau ale concurentului prin utilizarea de semne în loc de
for
țe. Daunele în cauză
pot fi realizate în mod direct, afectând ceea ce
știe sau poate celălalt sau indirect prin
modificarea opiniilor ter
ților. În primul caz, este vorba de aducerea celuilalt la o decizie
favorabilă desenelor noastre (sau, ceea ce însea
mnă acela
și lucru, pentru a împiedica acțiunea
din cauza lipsei elementelor de alegere) Scopul este de a manipula factori cognitivi
și
câ
știgarea monopolului de informații relevante. Acest lucru se realizează prin metode care pot
include spionaj, supravegh
ere electronică, intoxica
ție sau sabotaj informativ.
1
În cel de
–
al doilea caz, obiectivul este acela de a reduce libertatea de ac
țiune a
adversarului prin discreditarea lui, făcându
–
l să
–
și piardă partizanii sau aliații, pe scurt,
schimbându
–
i im
aginea. De aceea am vorbit despre informa
ția "eficientă", cea a cărei valoare
strategică nu se bazează pe veridicitatea sa, ci pe difuzarea ei. Criteriile de convingere nu sunt
exact acelea
și atunci când vine vorba de războiul împotriva iranienilor sau de
frica de OMG
–
uri. Dar acest al doilea tip de agresiune are
și un contrapartid pozitiv: promovarea propriei
imagini, a propriilor valori
și a criteriilor de alegere (inclusiv criteriile tehnice).
2
În forma sa
brută, propaganda este folosită pentru recrutare
a partizanilor
și este, mai presus de toate,
politică. În forma ei subtilă, influen
ța în toate formele sale
–
prestigiul care evocă imitarea,
comunicarea pentru a
–
și împărtăși punctul de vedere, intervențiile discre
te asupra factorilor de
decizie,
iar infl
uen
ța poate fi la fel de economică și tehnică ca și cea culturală și strategică.
1
Aradavoaice, Gheorghe.; Stancu, Valentin,
Războaiele de azi și de mâine, agresiuni nonconvenționale
,
Editura.
Militară, București, 1999;
2
Weinberger Caspar, Schweizer Peter, Următorul război mondial Editura ,,Antet", București, 1996.
3
Războiul informa
țional ar avea astfel atât o dimensiune cognitivă, cât și o dimensiune
pe care noi o numim "flow
–
through". Dar cunoa
șterea și evaluarea primului prezintă prob
leme
tehnice în principal, în al doilea rând problemele psihologice. Pentru a evalua pericolul unui
atac informatic coordonat împotriva infrastructurii de comunica
ție a unei țări (viruși, negarea
accesului, coruperea bazei de date, intruziunea
și controlul
sistemelor etc.), trebuie în mod
esen
țial testat modul în care sistemele digitale în rețea ar reacționa în anumite situații (chiar
dacă dimensiunea psihologică nu este absentă: de unde întrebarea de cercetare
–
care ar fi
reac
țiile umane la efectul unei c
rize informaționale?. Prin urmare, răspunsul nu este altceva
decât u
șor deoarece nimeni nu a fost vreodată asistat la un astfel de atac, iar elementele
par
țiale care ne
–
ar putea da analiza unui atac informatic asupra unei institu
ții sau a unei
companii su
nt deseori distorsionate fie de informațiile provenite de la cei care îi provoacă, fie
prin discre
ția celor care le suferă. În alte cazuri, ignoranța noastră se datorează ignorării
eficien
ței mesajelor: este misterul persuasiunii.
3
Orice campanie de inform
are a războiului nu
are șanse sigure de reu
șită, chiar dacă are mijloacele de diseminare și chiar dacă sunt
formulate de către profesioni
ști în conformitate cu toate rețetele bune ale manualelor. Dar,
dimpotrivă, o astfel de campanie poate avea succes numa
i dacă se bazează pe a
șteptările sale
„
țintă“, pe un corp de credințe și deja acceptate modurile de raționament, pe o credință de pre
–
stabilit, o „Doxa“ cum pot spune
științele umaniste.
Cu atât mai mult trebuie să ne întoarcem la distinc
ția importantă înt
re război
informatic politico
–
militar
și economic. În prima zonă, atacul de informații vizează o
comunitate identificată cu credin
țele și simbolurile sale. Inamicul este asimilat unei categorii:
capitalism, bol
șevism, sârbi, arabi.
3
Anca
–
Monica Popa, Războiul informațional
–
o abordare epistemologică, Gândirea Militară Românească, nr. 6,
dec. 2000.
4
§CAPITOLUL
I. CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND RĂZBOIUL
INFORMAȚIONAL
Conce
ptul de informa
ții poate fi mult
mai în vârstă, este nevoie de sensul său actual,
care din anii 1920
–
1930 cu statistici, dar mai ales
din
teoria informa
ției, care se desprinde din
teoria sem
nalului (în special prin corectarea erorilor), precum
și descoperirea homeostaziei
furnizate de bucle de feedback, toate acestea chiar înainte de pornirea calculatorului
și
descoperirea ADN
–
ului.
4
Din acel moment nu pare că filosofia este interesat
ă
în mod serios
de
acest nou concept
care
a avu
t tendin
ța de a se respinge
cu disp
re
ț, ca și Martin Heidegger, care
nu a
putut vedea o amenin
țare la gândul de a aduce i
nforma
ții
.
Se pare că filos
ofia a rămas
blocat
ă
în problema limbii, fără a ajunge la inte
grarea conceptului de informa
ții în cazul în
care nu o critică
superficial
. Considera
ții inactuale privind conce
ptul în sine de informa
ții se
manifestată în digital
izarea
și compute
rizarea lumii.
Aceasta e
ste ceea ce vom încerca să
arătăm
prin ceea ce lea
gă informa
ții
le
și scopul că
ceea ce separă transmi
țător
ii
și receptor
ii
,
în
software
–
ul hardware
–
dualismul fundamental al corpului
și a
l
m
in
ții
, dar ar trebui să
permitem să găsim un adevărat materialism spiritual.
5
În scopul sau intentionalitate de a da
valoare la informa
ție este un efect care poate fi
doar repetarea, memoria trecutului. Scopul este furnizat în acela
și timp
de
informa
ții, viața și
libertatea care nu sunt separabile.
I
nforma
ția este timpul în sine, evenimentul în
temporalitatea sa, ceea ce
se întâmplă
și
ceea ce trebuie să reac
ționeze
.
Războiul informa
țiilor are trei aspecte principale care o înconjoară în comparație cu
războiul tradi
țional:
1. Riscul pentru care partidul sau na
țiunea care inițiază cyberattack
–
ul este substan
țial mai
scăzut decât riscul pentru un partid sau na
țiune care declanșează un atac tradițional. Acest
lucru facilitează guvernelor, precum
și potențialelor organizații teroriste sau criminale, să facă
aceste atacuri mai des decât ar putea cu războiul tradi
țional.
6
2. Tehnologiile de comunica
ții informatice (TIC) sunt atât de scufundate în lumea modernă
încât o gamă foarte largă de tehnologii sunt expuse riscului de cibernetică. În mod specific,
tehnologiile civile pot fi vizate pentru atacuri cibernetice
și atacuri.
Ca atare, este mai greu să
se impună controlul infrastructurilor civile decât un spa
țiu fizic. Încercarea de a face acest
4
Ionel Marin,
Comunitatea de Informț
ii, solutia problemelor de securitate,
Editura ANI, București, 2004;
5
Sun Tzu,
Arta razboiului
, Editura Antet XX Press, Bucuresti, 1993;
6
Maior lector universitar doctor Ion Roceanu, Avantajul informațional
–
obiectiv al operațiilor informaționale,
Revista Forțelor Terestre, nr. 1/2001.
5
lucru ar fi de asemenea confiden
țialitate, făcând apărarea împotriva unor astfel de atacuri
chiar mai dure.
3. Integrarea în masă a T
IC contribuie la evaluarea criminalită
ții informatice de către
infractorii cibernetici. Pentru armele robotizate
și sistemele automatizate, devine din ce în ce
mai dificil să se determine cine este responsabil pentru orice eveniment special care se
întâmpl
ă. Această problemă se exacerbează în domeniul atacuriloor cibernetice.
7
Recent, problemele juridice care au apărut au fost centrate pe aceste aspecte, în special
problema dreptului la via
ță privată în Statele Unite ale Americii. General
–
locotenent Keith B
.
Alexander, care a servit ca
șef al Cyber
Command sub pre
ședintele Barack Obama, a
men
ționat că a existat o „ nepotrivire
în
capacită
țile tehnice pentru a efectua operațiuni și
în
legile
și politicile care guvernează“. Un element
–
cheie de preocupare a
fost direc
ționarea
institu
țiilor civile pentru atacuri informatice, care, în general a
promis să încerce să men
țină
o
stare de spirit similar
ă cu cea
al războiului tradi
țional.
Cunoa
șterea informației este o chestiune esențială în conflictele din secolul X
XI.
Următoarele subiecte sunt prezentate mai jos:
–
principiile războiului informa
țional;
–
război psihologic;
–
aspecte opera
ționale și tactice ale războiului informațional;
–
războiul industrial;
În acest sfâr
șit al secolului, este incontestabil faptul
că cele mai avansate na
țiuni au
intrat sau urmează să intre în epoca informa
ției. Dezvoltarea accelerată a tehnologiilor
avansate, a re
țelelor de transmisiuni de date, rolul tot mai mare al mass
–
mediei în via
ța
societă
ților sunt fenomene care nu mai pot fi
ignorate deoarece contrib
uie la schimbarea
fundamentală în
strategia, politica, economia, comportamentul bărba
ților și, în final, arta
războiului. Schimbările în Europa în ultimul deceniu,
și lecțiile învățate din cele mai recente
conflicte, oricare ar fi
fost nivelul lor de intensitate sau de specificitate, că trupele au fost
direct implicate în luptă sau de între
ținere de pace prezintă o evoluție marcată a
caracteristicilor războiului
și a mediului său. O amenințare unică, identificată și structurată a
f
ost înlocuită de mai multe riscuri cu conturi fuzzy
și fără probabilitate de apariție sau locație
precisă. Luptele de masă pe vastul teatru de opera
țiuni bine cunoscute protagoniștilor, care
necesită angajarea a numeroase for
țe, cu rate mari de pierdere și
întârzieri semnificative de
reac
ție, au deschis drumul unei game foarte variate de acțiuni, uneori pe distanțe lungi, pe un
câmp neobi
șnuit împotriva unui adversar imprevizibil, în
timp ce noile tehnologii reduc
7
Maxim Dobrinoiu,
Infracțiuni în domeniul informatic
, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006;
6
timpul de răspuns practic la zero
și conser
varea vie
ții umane este o preocupare majoră în toate
conflictele, inclusiv
țările cele mai dezvoltate.
8
În acela
și timp, globalizarea informațiilor și
distribu
ția aproape instantanee a informațiilor oferă putere considerabilă mass
–
media, dar
și
tehnicilor
de comunicare. Informa
ția nu mai este o necesitate, ea devine un element major al
artei războiului: o armă formidabilă pentru cei care o controlează, ea va câ
știga un conflict fie
militar, fie economic înainte sau în timpul ostilită
ților , uneori fără a tr
age o lovitură. În
dezvoltarea sa extremă, ar putea face confruntare înarmată pe un câmp de luptă cu ultimul
raport de război cu vârsta de informare, cea care ne a
șteaptă în secolul XXI. Dar, această
perspectivă nu ar trebui să ascundă un anumit număr de r
ealită
ți. Războiul de informații,
folosind întreaga gamă de tehnici, de la cele mai elementare la cele mai elaborate, se va referi
doar la un număr mic de na
țiuni avansate. Diferența dintre nivelurile de civilizație va necesita
o adaptare a strategiilor
și
a mijloacelor la adversarul momentului. În cele din urmă, realizarea
de sisteme tot mai complexe
și care afectează tot mai multe activități umane vor introduce noi
vulnerabilită
ți.
Astăzi, războiul informa
țional ne impune ca o adevărată revoluție
culturală for
țându
–
ne să ne gândim la zonele pe care am fost prea departe de noi.
Principiile războiului informa
țional:
Ultimul avatar al modernizării rela
țiilor dintre state, blocurile, regiunile și companiile,
războiul informa
țiilor dedică apariția acest
ei noi materii prime a activită
ții umane care a
devenit informa
ție. IT si multimedia a provocat explozia cantitativă a sferei informaționale. În
acest fel, omul s
–
a străduit mereu să
–
l cunoască
și să
–
l împiedice pe celălalt să nu
știe. Există
un exemplu is
toric de război
de
informa
ții: acesta este planul Jael politica generală intoxicarea
dezvoltat
ă
de britanici pentru a asigura succesul la debarcarea din Normandia în 1944. La
rândul lor, americanii î
și aduc ideea. Studiul său subliniază amploarea schimbări
lor
și a
început să vină, ca urmare a intrării lumii în noua eră a informa
ției: reconfigurarea
constrângerilor economice
și geopolitice modifică condițiile de angajare a forțelor militare și
a impus o redefinire
în
gândirea strategică nevoile resurselor um
ane se dezvoltă în alte
profiluri
și alte formațiuni pe care piețele de informare și comunicare explodează: în această
perspectivă, strategia SUA este de a prez
enta războiul informa
țional ca un concept defensiv
cu consecin
ții
pur instrumentale, în timp ce
este vorba despre un sistem real de arme care
acoperă întreaga gamă a activită
ții umane, astfel încât să aibă un domeniu strategic. Britanicii
și japonezii dezvoltă o anumită doctrină.
9
Primii nu
și
–
au finalizat reflec
ția, dar au o abordare
8
Stan Petres
cu,
Arta și puterea Informațiilor
, Editura Militară, București, 2003;
9
Niță, Marian,
A x
–
a sesiune de comunicari stiintifice “ Securitate si Societate: provocarile mileniului trei“
sectiunea: Psihologie si sociologie militara
, Editura ANI, Bucuresti, 200
4;
7
mult mai largă
decât abordarea oficială americană, deoarece, pentru ei, războiul informa
țiilor
poate înlocui războiul militar. Acesta este cel mai sensibil
și mai protejat subiect din Marea
Britanie. Japonezii invocă limitările care rezultă din cel de
–
al doilea război mo
ndial, impuse
acestora, să rămână în general atunci când subiectul este discutat. Ei par să considere că
sectorul civil
–
și în special industria este cel mai bine plasat pentru a dezvolta un concept; cu
toate acestea, nu ar exista nici o coordonare în Jap
onia, fiecare lucrând singură, dar observarea
schemei japoneze nu confirmă această versiune. În ceea ce prive
ște Franța, este necesar să se
profite de învă
țăturile străine și să se dezvolte un concept specific. Într
–
adevăr, lipsa culturii
de informa
ții / i
nteligen
ță este izbitoare în țara noastră: este o problemă colectivă și elitei au
un efort mare de a oferi în acest domeniu. Cu toate acestea, absen
ța preconcepțiilor care
rezultă din această situa
ție ne poate permite să creăm ceva nou. În special, refuzân
d tipologia
americană prea analitică, este posibil să se vadă mai clar adoptarea unei re
țele adaptată
ac
țiunii. De fapt, războiul informațional se exercită în trei moduri: războiul pentru informații
(lupta pentru inteligen
ță), războiul informațiilor (prote
c
ția propriilor informații și interzicerea
inamicului de a avea acces la orice informa
ție), războiul prin informare cu intoxicarea
Occidentului); acest al treilea aspect devine predominant: poate face posibilă perturbarea
ciclului de decizie adversă.
10
10
Winn Schwartau, "Information Warfare: Chaos on the Electronic Superhighway" Thunder's Mouth Press
(1993)
8
1.1.
Dimensiunea terorismului în spa
țiul virtual
Biroul Federal de Investiga
ții a oferit următoare definiție: “ cyberterorismuleste un atac
premeditat, cu motiva
ție politică împotriva informației, programelor de informatică și
sistemelor informatice, din care rezultă o agresiune împotriva
țint
elor noncombatante, de către
grupări non
–
na
ționale sau agenți clandestini”.
Termenul de cyber
–
terorism se referă la utilizarea anumitor tactici
și strategii de natură
informatică utilizată de către organiza
ții teroriste. Un cyber
–
terorist operează exclusi
v în
spa
țiul virtual și nu va defecta fizic infrastructura care susține existența spațiului virtual.
Terori
știi informatici se desfășoară înăuntrul lumii virtuale a cyberspațiului pentru a manipula
actorii reprezenta
ți de persoane, organizații și state. Cy
ber
–
terorismul este convergen
ța cyber
–
spa
țiului cu referire la atacuri și amenințari la adresa rețelelor, informațiilor stocate,
calculatoarelor, atunci când sunt realizate cu obiectivul de a intimida guvernul sau popula
ția
pentru promovarea unor obiectiv
e politice sau sociale.
U
n atac trebuie să conducă la
violență
împotriva persoanelor sau proprietății, sau cel puțin să facă destul rău pentru a
genera frică
pentru a se putea numi atac de tip cyber
–
terosist.
Atacurile care subminează servicii ne
–
esențiale
sau care sunt mai mult o pacoste costisitoare nu pot fi considerate act de cyber
–
terorism.
Directorul Sec
ției de Apărare Cibernetică(NATO), a spus că terorismul cibernetic
reprezintă un pericol la fel de mare pentru securitatea na
țională ca și un atac cu
rachete
balistice intercontinentale. Pericolul este invizibil/transparent deoarece vine din partea
proiectilelor electromagnetice. Aceste proiectile men
ționate mai sus au un impact devastator
asupra circuitelor electronice
11
.
Internetul, este folosit de
organiza
țiile teroriste, în primul rănd pentru un miijloc de
comunicare. Î
și probagă ideologiile fundamentale pe care le
–
au îmbră
țișat pe site
–
urile de pe
World Wide Web ca un vector principal al legitimării lor ideologice
12
.
Internetul, este folosit de org
aniza
țiile teroriste, în primul rănd pentru un miijloc de
comunicare. Î
și probagă ideologiile fundamentale pe care le
–
au îmbră
țișat pe site
–
urile de pe
World Wide Web ca un vector principal al legitimării lor ideologice. Este surprinzător faptul
ca orice i
ndivid amator de astfel de distrac
ții, ccare posedă un minim de cunoștințe de
informatică, poate să ob
țină, de pe internet, know
–
how
–
ul de care are nevoie pentru atingerea
scopurilor sale. Unele site
–
uri toxice, furnizează tutoriale pentru fabricarea bombe
lor,
instruc
țiuni privind manipularea substanțelor explozive și toate rețetele necesare.
11
http://www.nato.md/content/view/625/1/lang,en/
12
Serge Le Doran, Philippe Rosé,
op. cit.
, p. 205.
9
Site
–
uri precum „ Manualul teroristului” unde putem găsi modul de construire cu lux
de amănunt a mai multor tipuri de explozibile, sunt foarte u
șor de accesat în speci
al pe Deep
Weeb/Dark Web, unde există numeroase site
–
uri care incită la terorism
13
, pagini web care ne
oferă informa
ții despre funcționarea ultimilor tipuri de armament, informații paramilitare,
tehnici de corupere, ucidere etc, prin imagini, scheme
și expl
ica
ții amănunțite. Pe aceste site
–
uri se găse
ște chiar și know
–
how
–
ul de producere a armelor de distrugere în masă(arme
nucleare, biologice, chimice) care se află la îndemâna terori
știlor, maniacilor , celor instabili
psihici dar
și a statelor
14
.
O dată cu
dezvoltarea societă
ții informaționale, activitățile de natură teroristă s
–
au
extins puternic în mediul virtual/sintetic, utilizând internetul pentru propagandă, culegere de
informa
ții, recrutare și mobilizare, schimburi de informații, planificare și coord
onare. În
prezent, entită
țile socio
–
economice, a institu
țiilor publice și guvernamentale au dobândit o
dependen
ța de sistemele informatice, făcând ca acestea să fie mai vulnerabile la impactul pe
care îl poate avea un atac cibernetic. Internetul
și sisteme
le de re
țea, interconectate sunt medii
ideale pentru desfă
șurarea operațiunilor teroriste deoarece oferă capacități de comunicare la
nivel mondial.
Concluzia rezultată în urma analizei activită
ților înterpsinse, de cele mai importante
grupări teroriste la
nivel global în ultima perioadă, reliefează patru direc
ții de utilizare a
tehnologiei informa
ționale:
–
Folosirea internetului pentru comunicare
și convertire de comunicații generând un
nou mod de comanda
și control al infrastructurii;
–
Accesul informa
țiilor
via World Wide Web pentru accesarea informa
țiilor asupra
diverselor
ținte, precum și informații tehnice privind construcția de arme;
–
Internetul ca platformă pentru diseminarea propagandei grupărilor teroriste
și
recrutare de personal în astfel de organiza
ț
ii;
–
Lansarea atacurilor cibernetice, accesarea serverelor ce con
țin date cu caracter
strategic, blocajul de comunica
ții, interceptarea transmisiilor de date confidențiale,
infectarea softu
–
rilor de control a unor activită
ți vitale sau blocarea unor sistem
e
importante ale infrastructurilor critice de comunicare.
13
Ibidem.
14
Alvin
și Heidi Toffler, op.cit,p.237.
10
1.2.
Evolu
ția Internetului
Istoria internetului este plina de paradoxuri, originile sale pot fi explicate datorită
configura
ției sale actuale. În internet există etape precursoare ca în orice domeniu,
acumulări importante sau mai pu
țin importante.
Internetul este o oper
ă, deoarece în dezvoltarea sa s
–
au implicat de
–
a lungul timpului
colective de cercetători, speciali
ști individuali, amatori, care au condus la experiențe
reu
șite sau nereușite, toate însă cu influențe asupra dezvoltării tehnicii de calcul și un loc
în sfer
a tehnologică, care astăzi are numele de Internet
15
.
Dezvoltarea a depins de tehnologie, dar în egală măsură de factori sociali îmbina
ți cu
factori tehnologici pentru ca internetul să ajungă ceea ce a devenit astăzi. Internetul, odată
instalat în fibrele so
cietă
ții, a produs riscuri și consecințe noi pentru societate, cel mai
important fiind procesul de globalizare
16
.
Revolu
țiile în comunicare nu apar des. Singurul lucru care poate fi comparat cu
internetul este inven
ția telegrafului de către Samuel Mor
se, la începutul secolului al XIX
–
lea, când re
țeaua nu era nici măcar în stagiu de proiect. Cyberspațiul și intrnetul au început
ca orice alt proiect între Agen
ția Proiectelor de Cercetare Avansată a Departamentului de
Apărare al Statelor Unite ale Americi
i (ARPA)
și un grup de oameni de șțiință ai
Institutului de Tehnologie Massachusetts (MIT). Teza de doctorat a lui Leonard Klienrock
a prezentat un concept revolu
ționar în comunicare, faptul ca transferul pachetelor ar fi un
mod de utilizare mai eficient a
l unei re
țele decât cuplarea liniilor, abordare utilizată încă
de pe vremea lui Samuel Morse
17
.
Teza de doctorat a lui Leonard Kilmernock din 1962 nu a dus imediat la crearea
internetului. Istoria internetului a început cu inven
ția transmiterii inform
a
ției pe liniile de
telecomunica
ție, radio și sateliți. În anul 1990, internetul avea să cunoască o transformare
tumultoasă
și o extindere în ceea ce avea să fie tehnologia World Wide Web, o aplicație ce
a schimbat fundamental internetul fără a schimba siu
stemul de protocoale. Fizicianul Tim
Berners Lee de la CERN a inventat World Wide Web, prin programele de navigare
apărute, World Wide Web a avut un număr de pagini de informa
ție ce conținea text, poze,
sunet
și video.
Cunoa
șterea ca atare, a deveni
t o armă de apărare împotriva riscurilor
și noilor
vulnerabilită
ți ce vor apărea cu siguranță în societatea deceniilor viitoare.
15
Gabriela Grosseck, Internet
–
Istoric, evoluție, perspective,
16
http://www.academiaromana.ro/pro_pri/pag_com01socinf_tem.htm
17
https://history
–
computer.com/Internet/Birth/Kleinrock.html
11
§CAPITOLUL II CLASIFICAREA FORMELOR RĂZBOIULUI INFORMAȚIONAL
2.1. Războiul psihologic
Data de 11 septembrie 2001 a
reprezentat o schimbare în gândirea strategică de
importan
ță fundamentală. Fără îndoială, războiul din Golful Persic, intervenția militară a SUA
în Somalia
și co
nflictele din fosta Iugoslavie
prevestea
u
deja o schimbare în strategia militară
fa
ță de noi s
cenarii strategice. Autorii remarcă faptul că, în momentul invaziei Kuweitului,
opinia publică americană a fost mobilizată datorită dezinformării planificate la nivel militar
sau, mai precis, la nivelul războiului psihologic.
Este legitim să numim "război"
o activitate
care nu ucide? Ar trebui ca acest termen să fie rezervat pentru conflicte colective, organizate,
durabile
și sângeroase? La această rată, imaginea legitimitatea războiului informațional este
o chestiune de conven
ție și intelligibilité.` Da
r problema reală este în altă parte: putem să
folosim termenul "război" pentru transpunerea no
țiunilor legate de o activitate politico
–
strategică într
–
un domeniu tehnico
–
economic?
Și, cu siguranță, în cel de
–
al doilea caz; ele
acoperă tot felul de opera
țiu
ni de agresiune: cyberpiracy, opera
ții psihologice, spionaj
industrial, destabilizare care iau o nouă dimensiune în a
șa
–
numita societate informa
țională. În
mod clar, deoarece militarii devin implica
ți în "Revoluția militară", economia include noi
domenii:
războiul cognitiv.
18
Tehnici
le ofensive schimbă
: atacuri cibernetice, paralizia re
țelelor de comunicații
inamice, perturbarea infrastructurii vitale, dar, de asemenea, integrarea tehnologiilor digitale
în identificarea obiectivelor, transmiterea datelor, co
ordonarea for
țelor armate, direcția de
arme inteligente. Dacă cineva urcă un grad, războiul informa
țiilor, este și un război de
informare ca
și cunoașterea. A avea o poziție dominantă informațională este reprezentarea
exactă
și globală a situației care per
mite o decizie strategică adecvată
și instantanee, în timp
ce adversarul este scufundat în cea
ța ignoranței.
19
Prin urmare, este o condi
ție structurală a
superiorită
ții militare deoarece presupune un echipament în amonte și o adaptare a structurilor
și ment
alită
ților la revoluția informațională. Într
–
un fel, informa
ția este, de asemenea, un
obiectiv al războiului. Statele Unite se luptă să
–
și mențină dominanța informațională globală
în ceea ce prive
ște oportunitățile de piață, tehnologia și influența modelel
or lor tehnologice,
media, culturale
și etice. Răsturnarea globalizării, controlul globalizării, gestionarea
monitorizării dezvoltării economice, politice
și culturale globale este scopul final al
18
Aradavoaice, Gheorghe.; Stancu, Valentin, Războaiele de azi și de mâine, agresiuni nonconvenționale,
Editura. Militară, Bu
curești, 1999;
19
Chris Hables Gray,
Postmodern War,
Routledge, New York/London 1997.
12
"Imperiului Benevolent". Dar acest lucru este confuz, în mi
ntea strategilor care trag acest
proiect, cu trecerea la societatea informa
țională, cu predominanța globală a influenței
americane.
20
Prin urmare, este legitim să spunem că orice război purtat de superputere este un
război „pentru informa
ții, un război pent
ru a domina o anumită concep
ție despre ce informații
unui război ideologic.
Războiul de informare constă în furtul, distrugerea, pervertizarea informa
țiilor, de la
cuno
ștințele intelectuale la datele de la calculator. Scopul său este de a produc
e o pagubă sau
de a ob
ține o hegemonie. Motto
–
ul său: "Informare, predare, distrugere". De asemenea,
mobilizează simbolurile
și afectează pentru a construi consens și pasiuni directe. Așa
–
numita
societatea informa
țională ar fi supuse unui risc dublu: acela
al violen
ței recurente întotdeauna
arhaice care torturează trupul,
și o nouă violență, bătăuși sau modifică
ri de
creier, oameni sau
computere. În contextul actual, termenul "război informa
țional" este folosit de mass
–
media ca
fiind sinonim cu războiul im
aginilor sau cu ciocnirea propagandei. Ar fi mai corect să vorbim
de "război informa
țional", adică "știri" pe care le vedem, le auzim sau le citim. Definiția ar fi
atunci: conflictele, manevrele, polemicile care se referă la reprezentarea publică a
evenime
ntelor militare. Acesta este împăr
țit în secțiuni: credibilitatea surselor (ceea ce sunt
ele, ce discurs de care parte este transmis modul în care condi
ționată). Pe scurt: ce evenimente
sunt preze
ntate ca fiind adevărate sau nu,
tonul general al comentarii
lor. Aceasta include
alegerea vocabularului. Cuvinte precum „
șoc“, „impas“, „lagărul de pace“, „rezistență“, sau
chiar un element simplu ca atunci când spunem „“ kurzi „ei“
șiiți, acest lucru este altceva
decât neutru. Impactul emo
țional al imaginilor dezv
oltă o imagine reală a cazurilor
violente.
21
Termenul "război informa
țional" se poate referi la spionajul industrial, precum
ș
i la ac
țiunile de opinie. Poate fi direct sau indirect și se poate referi și la cunoașterea pe care
cineva o dobânde
ște (și
care trebuie să
–
l priveze pe adversar sau pe concurent) pe care
credin
ța să o difuzeze. Prin urmare, definiția războiului informațiilor este la fel de delicată ca
și cea a informațiilor (date, cunoștințe, mesaje). Dacă principiile retoricii, eristecii sau
stratagemelor rămân surse de inspira
ție, ele trebuie revizuite în lumina mai multor decenii de
activitate în domeniul strategiei, precum
și al informării și comunicării. Propaganda evocă
ideologii totalitare
și mass
–
media.
Secolul precedent a fost
și cel a
l ideologiilor
și, prin
urmare, al propagandei.
22
A doua jumătate a secolului a fost marcată de evolu
ția tehnologiei
20
Winn Schwartau, ed, Information Warfare: Cyberterrorism: Protecting your personal security in the electronic
age, Thunder's Mouth Press, 2nd ed, (1996).
21
Mureșan Mircea, Gheorghe Toma, Provocările începutului de mileniu: convenționale, neconvenționale,
asimetrice, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2003.
22
Edward Waltz, Information Warfare Principles and Operations, Artech House, 1998,
13
informa
ționale de conflict, fie într
–
un context de război rece, care a fost în mare măsură un
război de influen
ță, sau că a globalizării și
a puterii ciocniri asupra economiei.
Răspunsurile
depind în totalitate de valorile ideologice sau culturale. În acest sens, avem nevoie doar de
modul în care amintim aterizarea televizată a trupelor americane pe plajele din Mogadisc
io,
televizată,
lin
șarea
unui soldat din armata SUA a permis marginalizarea dimensiunii politico
–
militare a războiului civil în curs de desfă
șurare.
23
Cu toate acestea, efortul de a manipula prin
informa
ții a fost motivat de convingerea că stăpânirea absolută a cunoașterii în amon
te de
produc
ție (educație) și în aval (Internet, media audiovizuale înseamnă) poate asigura
legitimitatea durabilă controlul afacerilor mondiale. Având în vedere op
țiunile politico
–
militare americane
și reflecții asupra războiului revoluționar din Algeria,
strategia franceză a
sim
țit nevoia de a defini în termeni preciși ce
este
războiul informa
țional. În primul rând,
expresia utilizată în contextul strategiei franceze este aceea de război cognitiv, definită ca
abilitatea de a folosi cuno
ștințele în scopul
conflictului. În plus, utilizarea pe scară largă
și
sistematică a informa
țiilor
de
război de către Statele Unite a împins Uniunea Europeană să
reflecteze serios asupra războiului cognitiv
din
punct de vedere geografic
și strategic. Pe de
altă parte, lipsa
reglementărilor privind manipularea cuno
ștințelor în arhitectura de securitate
mo
ștenită de la sfârșitul războiului rece nu poate decât să stârnească îngrijorare serioasă
pentru securitatea economică a companiilor europene. O astfel de reac
ție presupune
„
s
tăpânirea fundamentelor tactice
în raportul de la slab la puternic: în jurul
și să ia în spate,
ataca pe punctele deficitare slăbesc
și pledează împotriva (cu o noțiune de anticipare), mai
degrabă decât să dezinformeze. Con
știentizarea importanței dimensiu
nii informa
ționale a
conflictului
a
determinat comercian
ții să se adapteze la noul echilibru lovit între concurență și
cooperare, for
țându
–
le să în
țeleag
ă că în acest moment strategia
și
companiile industriale
depind în principal de capacitatea de a avea a
cces la
știri strategice pentru a anticipa mai bine
pie
țele și strategiile viitoare ale concurenților lor. Tocmai din acest motiv
–
autorii spun
–
că
managementul strategic de
știri economice a devenit u
nul dintre factorii fundamentall
ale
performan
ței gen
erale a celor două
țări și companiile lor. În ciuda unor rezultate
semnificative, stăpânirea aspectelor ofensive ale inteligen
ței economice rămâne imperfectă, în
marea majoritate a organiza
țiilor mari. Cu toate acestea, procesele competitive care vizează
s
lăbirea sau eliminarea unei afaceri au un cost bine identificat.
24
Tocmai din acest motiv,
23
Hentea Călin , 150 de ani de război mediatic. Armata și presa în timp de război, Editura „Nemira ", București,
2000.
24
Ishmael Jones, The Human Factor: Inside the CIA's Dysfunctional Intelligence Culture, Encounter Books,
New York (2010) (ISBN 978
–
15
94032233). Information/intelligence warfare.
14
trebuie să acceptăm că aceste alegeri strategice nu sunt nea
șteptate sau excepționale ca și în
trecut. În competi
ție la nivel mondial, companiile nu pot pur și simplu
să în
țeleagă sau să
anticipeze strategiile concuren
ților lor, dar „trebuie să păstreze atacurile sale asupra activelor
de informa
ții, și mai mult, în general, împotriva intereselor sale vitale. Aspectele ofensive și
defensive sunt atât de strâns legate în
cât este dificil să se separe
și chiar periculos să se
gândească distinct. Din acest punct de vedere, companiile europene trebuie să se nu numai
împotriva competitorilor americani, ci împotriva unor adversari care pun la îndoială sistemul
capitalist apăra
„, deoarece Statele Unite sunt singurele în măsură să stabilească o
superioritate reală în toate domeniile fundamentale, este important ca Europa să î
și arogăm
principiile tactice
și strategice de slăbire sau constrângere a fortului.
Apari
ția doctrinei sec
urită
ții economice americane a adus o schimbare profundă în
antagonismul competitiv. Mai mult decât atât, dincolo de amenin
țările reprezentate de
concuren
ță, companiile vor fi din ce în ce se confruntă cu curenți protestatarilor din societatea
civilă, ale
căror preten
ții ideologice vor putea afecta grav imaginea lor. Întreprinderile din
anumite sectoare industriale (energie, alimentare
și comerț cu amănuntul) se află deja printre
obiectivele acestor organiza
ții. Opoziția dintre calitățile minții, variabile
economice constante
umanitare,
și mobilizarea intelectualilor împotriva intereselor comerciale monopoliste sunt
deja exemple de motive destabilizatoare. În cele din urmă, apari
ția unor noi tehnologii
informa
ționale
–
care a depă
șit imaginația
–
a contribui
t la exaspereze competi
ției și de a crea
un nou conflict în scenariul post
–
război rece. Într
–
adevăr, în zilele Războiului Rece, rivalitatea
dintre cele două blocuri a fost în primul rând ideologică, politică
și militară. Cunoașterea
informa
ției era aproape
exclusiv un domeniu geostrategic. Dar prăbu
șirea blocului sovietic a
transformat această paradigmă. Acum re
ținerea de informații
depă
șește cadrul geostrategic
tradi
țional și pătrunde adânc în sferele competitive și sociale.
25
Războiul psihologic este una d
intre cele mai vechi forme ale războiului informa
țional,
dacă nu cea mai sofisticată. Prin intermediul primului apel la inteligen
ța umană, aceasta se
referă la ac
țiuni menite să contribuie la succesul operațiunilor militare desfășurate să domine
adversarul
, pentru a păstra armatele de orice deteriorare a moralului
și a națiunii, precum și
sprijin pentru a ob
ține sprijinul opiniei naționale și internaționale. Foarte cunoscut, slab
practicat
și nemilos în Franța, a rămas în afara preocupărilor armatei. Cel ma
i adesea trebuiau
să se angajeze în ea sub presiunea evenimentelor sau adversarul. Cu toate acestea, crizele
și
conflictele recente dau o nouă dimensiune războiului psihologic. Într
–
adevăr, dacă în Golful,
25
John Arquilla and David Ronfeldt, Networks and Netwars: The Future of Terror, Crime, and Militancy,
RAND (2001)
15
Rwanda
și Bosnia a fost un instrument al strategii
lor politice
și militare. Pe
ste tot, mass
–
media
omniprezentă a
jucat un rol proeminent, dar uneori discutabil. Aceste conflicte care au văzut
angajamentul na
țiunilor celor trei valuri
din Golf, ceea ce ar putea fi o confruntare în secolul
XXI. Ei au arătat
că războiul psihologic nu poate fi exclus doar dintr
–
un conflict modern, ci
și
că ar putea fi un factor de succes, datorită în special controlului presei. Obiectivele sale vor
rămâne întotdeauna valabile. Ca parte a unei strategii politico
–
militară care s
ă acopere toate
aspectele
și toate nivelurile de conflict, acționând prin dezinformare, intoxicare, înșelăciune,
interdic
ția de propagandă și va folosi toate mijloacele, de la clasic la mai sofisticate , chiar și
cele mai neobi
șnuite. Se va aplica un inami
c cu multiple fa
țete, în timpul o natură foarte
diversă de angajamente (lupta împotriva terorismului clasic
și de menținere a păcii
subversiune), dar, de asemenea, cu vederea în spate, care s' va ac
ționa pentru confort sau
manipulare. În cele din urmă va a
vea loc pe un câmp de luptă comun
și cel mai adesea
multina
țional, unde armele convenționale vor freca cele mai inovatoare.
26
În această perspectivă, arma psihologică va fi una dintre cele mai importante
instrumente de informare de luptă
și, în special cea
a mass
–
media, esen
țiale și mijloace
indispensabile pentru a difuza mesaje prietenilor ca du
șmani. Datorită ca
racterului său special,
se pot
găsi locuri de muncă deplină în ac
țiuni mai specifice, cum ar fi operațiuni speciale, care
vor găsi un domeniu speci
al de ac
țiune din cauza amenințării constante a operațiilor
psihologice în pace
și de război. În cele din urmă, acesta va rămâne un mijloc eficient de
condi
ționare a mulțimii. Dar va trebui să fie pregătite și întotdeauna să se bazeze pe
organizarea opera
ț
ională
și st
ructurată, deoarece improviza
ția
nu mai este adecvată, condusă
de către agen
țiile specializate personale și instruiți în acest tip de acțiune și extrem de motivați
vor păstra toate aspecte
le
apărării.
Nu există un apel special în rândul armate
i pentru războiul psihologic. Ea devine
indispensabilă
și urgentă să vă îngrijorați. Sunt mulți care citează sau fac exegeza lui
Clausewitz, dar probabil că nu au citit această teză: Armele psihologice sunt superioare
armelor militare. Acest lucru înseamnă
c
ă războiul trebuie să fie total
, adică că ac
țiunea de
propagandă asupra oamenilor, contagiunea ideologică, joacă rolul lor.
Este imposibil să abordăm problema mijloacelor de achizi
ție, procesare și diseminare a
informa
țiilor operative sau tactice fără a se referi la ambițiile americane din acest domeniu.
Prezen
ța americanilor din întreaga lume face ca sistemele lor să fie punct
e esen
țiale de
trecere, cu excep
ția excepțiilor. Această abordare, cu toate acestea, trebuie văzută critic.
Sistemele de comunica
ții civile sunt acum trivializate la un nivel de performanță încă rezervat
26
Toffler Alvin, Al treilea val, Editura Politică, București, 1983.
16
for
țelor guvernamentale, serviciilor de informații ș
i for
țelor armate. Efectul de masă care
rezultă, în principiu, ceea ce duce la costul de acces
și de achiziție corespunzătoare
semnificativ mai mici decât sistemele militare tradi
ționale specifice.
27
Această banalizare, de
asemenea, a condus la conceptul de
acces la un serviciu, concept diferit de cel al sistemului
–
echipamente
și servicii
–
de
ținute de un proprietar exclusiv, sistemul de apărare al unei țări sau
alian
ță, de exemplu. Trebuie remarcat faptul că capacitățile reduse ale forțelor armate post
–
Ră
zboiului Rece nu le mai permit să aibă capacită
țile autonome corespunzătoare.
28
Costurile
corespunzătoare ar fi prohibitive. Prin urmare,
și, deși este de așteptat să
–
și păstreze unele
capacită
ți militare pur autonome, implementarea sistemelor informatice d
e apărare
și de
ac
țiune la nivel mondial pe care să se bazeze cea mai mare parte a operațiunilor, care depind
în sistemele de aproape în întregime civile creează o vulnerabilitate care ar trebui apreciată în
eventualitatea unei crize sau chiar a unui confl
ict deschis. Justificată prin reducerea resurselor
umane
și financiare, acesta are avantajul de a conduce la studii profitabile pe sisteme
mainframe, coeren
ța totuși să urmeze cu măsuri de precauție grave. Rețeta constă, probabil, în
men
ținerea unor capaci
tă
ți locale autonome întărite suficient pentru a rezista în cele mai bune
condi
ții mediului înconjurător al unei lupte reale. Pe de altă parte, datorită dimensiunii sale
dificil de controlat, volumul de informa
ții prelucrate și difuzate prin sistemele mari
prezintă
probleme specifice, încă necunoscute.
Și în acest domeniu sunt necesare studii pentru a evalua
limitele măsurilor de bun sim
ț, cum ar fi împărțirea pe zone și zone de responsabilitate,
implementarea drepturilor de acces, asigurarea, dezvoltarea s
trategiilor de reconfigurare. În
anumite domenii specifice, cum ar fi tehnicile de comunicare, utilizarea tehnologiilor civile
care sunt testate zilnic
și, prin urmare, bine cunoscute, nu poate fi decât benefică. În cele din
urmă, chiar
și în zonele rezer
vate strict armatei, utilizarea tehnicilor civile poate fi profitabilă.
Vom men
ționa două exemple remarcabile: localizarea geografică a tipului de GPS și
observarea optică prin satelit. Pozi
ția geografică este o necesitate în teritoriile slab map
ate,
incomplete sau fals
e
. Este acum un fapt stabilit, cu precizie militară accesibilă la cel mai mic
cost. Acum este posibilă studierea generalizării sale în cadrul componentelor militare.
29
Observarea prin satelit devine, de asemenea, cel pu
țin într
–
o oar
ecare măsură un serviciu
nemarcat. Apari
ția unor companii precum Earth Watch sau Space Imaging promite o lansare
27
Colonel prof. univ. dr.
Ion Irimia, colonel conf. univ. dr. Ion Damian, colonel dr. Victor Stoica, Scopul,
obiectivele și caracteristicile razboiului informațional, Buletinul Academiei de Inalte Studii Militare, nr. 1/2002
p. 261
–
262.
28
Simileanu Vasile , Asimetria fenomenului
terorist, București, 2003.
29
John Arquilla and David Ronfeldt, Networks and Netwars: The Future of Terror, Crime, and Militancy,
RAND (2001)
17
rapidă a unor imagini de rezolu
ție bună. Fără a reduce importanța misiunilor specifice ale
sateli
ților pur militari, trebuie să se țină seama d
e existen
ța acestor noi capacități. Impactul
asupra cunoa
șterii terenului și a mediului este important, iar utilizarea acestor mijloace
nemarcate ar trebui să contribuie la ameliorarea sateli
ților specializați din misiuni fără
prioritate. În cele din urmă,
efortul anun
țat de americani în ceea ce privește sistemele
informatice trebuie să fie adus mai aproape de prezen
ța dominantă a anglo
–
saxonilor în
structurile de comandă ale organiza
țiilor aliate. Această stare de lucruri le oferă un anumit
control asupra
informa
țiilor care ar putea fi în detrimentul intereselor aliaților lor. Trebuie
depuse eforturi pentru asigurarea progresivă a unei prezen
țe naționale mai mari în acest
domeniu. Prezen
ța bărbaților în cadrul acestor entități este o alegere politică, însă
cea a
tehnologiei este cercetarea
și industria. Trebuie să creăm condițiile pentru decizii mai
favorabile intereselor noastre.
30
În concluzie, câmpul de luptă promis de progresul tehnic ar trebui să fie mai
transparent, din punct de vedere al observării, al
localizării
și al comunicării. Dar exploatarea
optimă a acestor capacită
ți presupune o pregătire atentă a bărbaților. Transparența câmpului
de luptă nu trebuie să ne facă să uităm că numai combatantul este capabil, în situ, să aprecieze
o situa
ție. Elemen
tele pe care tehnologia le furnizează sunt cu siguran
ță un bun valoros, dar
această imagine este în mod necesar incompletă
și depinde de el să
–
l completeze
și să decidă
asupra ac
țiunii reale. Combaterea pe teren nu este virtuală și există un anumit pericol
ca
câmpul de luptă să fie luat în considerare, în special la distan
ță, printr
–
un telescop electronic,
al cărui domeniu este limitat. Prin pregătirea
și instruirea adecvată, luptătorul poate obține un
profit real. Din acest punct de vedere, modelul america
n, bazat pe axiomul no
–
kill, atinge
limitele sale. A observa prea mult ar fi periculoasă
și este cea mai slabă legătură în sistem
împotriva adversarilor care acceptă pierderi (Somalia).
30
Păun Vasile, Popa Anca
–
Monica , O provocare strategică: războiul informațional, Editura „ UTI", București,
200
2.
18
2.2. Războiul economic
Războiul industrial de informare este
cel care trebuie să conducă actorii economici,
adică oamenii de afaceri
și toți membrii instituțiilor și administrațiilor în cauză, să controleze
sfera informa
ției. Noua situație concurențială definește cadrul lor de acțiune. Ea devine foarte
confruntantă:
statele, toate mijloacele combinate, intervin pentru a revendica pie
țele mondiale.
Aceasta pune sub semnul întrebării validitatea principiului liberal al liberei concuren
țe.
Fluxurile financiare globale sunt grav dezechilibrate de banii murdari. În cele d
in urmă,
am
plificată de mass
–
media mondială
, o nouă formă de agresiune amenin
ță companiile de
imaginea lor. Astfel, războiul informa
ți
onal a devenit inevitabil
: aceasta este exercitată în
conformitate cu cele trei func
ții de proprietate (Intelligence), int
erzicerea (limitarea accesului
la informa
ție) și de manipulare. Numeroase cazuri ilustrează această realitate: afacerea
Perrier, TGV
–
Coreea, câmpul închis care a devenit Internet, etc. atestă impactul, direct sau
altul, al războiului de informare asupra co
mpaniilor
și asupra forțelor de intervenție.
31
Războiul informa
țiilor economice poate fi întâmpinat prin întocmirea registrului de
urgență: lipsa fiabilită
ții financiare a unei companii, pericolul produselor sale, probabilitatea
de accidente sau epidemii. F
iecare model strategic este interpretat într
–
un context istoric.
Aceste condi
ții depind de mijloacele de transmitere, dar și de corpul credinței și al valorilor
unei ere. Dar caracterul simbolic al războiului informa
țional nu este mai puțin important. Este
corpul credin
țelor și valorilor predominante care determină unghiul de atac. Cu toate acestea,
orice zvon nu func
ționează în același mod, în orice moment și că publicul nu evaluează în
acela
și mod risc
ul
tehnologic sau inconveniente pentru mediu în 60, obsedat de cre
șterea
curbelor PNB
și astăzi în care prevalează principiul precauției.
Trebuie să găsim răspunsuri la aceste noi situa
ții. Inteligența economică este una
dintre ele. Conceptul său este mult m
ai puternic decât ne imaginăm că, propunând o
reorganizare a structurilor din jurul informa
țiilor funcția / inteligenta, aceasta trebuie să
conducă la modificări semnificative atât în
sistemul de luare a deciziilor în managementul
resurselor umane .
32
Răs
punsul la războiul de informa
ții se află într
–
o reamenajare
,
concepte, structuri,
metode, precum
și la o mai bună informare de captare care protejează mai bine; în acest
domeniu, se pare că securitatea informa
țiilor nu poate fi garantată după cum o demonst
rează
31
Mureșan Mircea, Gheorghe Toma, Provocările începutului de mileniu: convenționale, neconvenționale,
asimetrice, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2003.
32
General de brigadă Ionel Marin, Războiul informațional
–
adevăr sau ficțiun
e?, Revista Fundației Colegiului
Național de Apărare, nr. 2/2000.
19
partea de software
și cazul Microsoft (ale cărui produse pot conține funcții de informații de
repatriere ascunse). Mai mult decât atât, cele mai multe surse majore de informare publică
sunt
cele de origine
anglo
–
saxon
ă
. De asemenea, este demnă de rem
arcat importan
ța
răspunsurilor juridice
și normative la provocările informațiilor. În plus, trebuie remarcat
faptul că progresul tehnologic duce inevitabil la noi vulnerabilită
ți. Și acest lucru este valabil
în special în domeniul informa
țiilor.
33
În mod si
milar, noul managementul resurselor umane trebuie să se acorde o aten
ție
specială; recrutarea, instruirea, managementul trebuie să aibă loc pe criterii
ținând cont de
capacitatea de a împărtă
și și / sau pentru a proteja informațiile. În acest domeniu totul
trebuie
creat. De asemenea, trebuie să fie pusă în aplicare capacitatea de a desfă
șura operațiuni de
informare. Exemplele de Perrier, Airbus
și Aerospatiale sunt luminante. Companiile nu mai
pot ignora acest subiect.
În concluzie, se pare că, în lipsa gen
erală de con
știentizare și a răspunsului francez la
provocarea de război
de informa
ții, DGA vede
o ocazie unică de a juca un rol principal.
Reorganizarea sa în curs de desfă
șurare creează condiții favorabile. Răspunsul îi aparține.
Evolu
ția, adaptarea, rev
olu
ția ar putea fi cuvintele cheie care caracterizează războiul
informa
țional. Evoluția, pentru că acest război a fost născut cu omul care a căutat întotdeauna
cunoa
șterea altora și a căutat să înșele atunci când este necesar, folosind inteligența lui și
î
nseamnă că geniul său a dezvoltat, impur la mai sofisticate. Amplasată într
–
o lume în care
timpul
și spațiul nu mai au limite, și în toate domeniile de activitate umană, fără a face
distinc
ție între pace și război, va necesita definirea unei strategii poli
tico
–
militare la nivel
mondial, ofensiv
și defensiv. Adaptarea, în mod evident, este o constantă în arta războiului:
adaptarea la mediu, la adversar, la noile tehnologii. Adaptarea este mi
șcarea esențială într
–
o
lume în care informa
ția este instantanee și
aproape nici un timp de reac
ție. Războiul de
informa
ții va fi dinamic, fără improvizație, dar cu o capacitate puternică de a anticipa. Acesta
este motivul pentru care va stabili o organizare solidă
și permanentă, capabil să răspundă în
timp util. Revolu
ția
în cele din ur
mă, pentru noi franceză
, ca politică sau militară, nu au
cultura de informa
ții, cu atât mai puțin voința de a folosi ca o armă și, astfel, să integreze
strategia noastră de apărare. Nici gândirea conceptuală se desfă
șoară în acest domeniu, i
ar
personalul care nu sunt riscante ea în ciuda recomandărilor făcute după Războiul din Golf
și
criza iugoslavă. Alia
ții și foștii adversari sunt implicați în ea
înaintea noastră
și
–
au dat armei
psihologice
toată importan
ța pe care o merită. Statele Unite sunt în curs de dezvoltare în
33
Hentea Călin , 150 de ani de război mediatic. Armata și presa în timp de război, Editura „Nemira ", București,
2000.
20
prezent, un nou concept menit să asigure suprema
ția în războiul informațional. Fără a insista
asupra riscurilor cu care se confruntă o absen
ță completă a doctrinei, este regret
abil faptul că
nu ne putem defini propriul nostru concept
și, astfel, să își păstreze independența noastră așa
cum am făcut deja în alte domenii. Este timpul să gândească în afara cutiei
și rasturna tabu
–
uri
au ascuns referin
țele istorice, am putea face lu
crări originale în domeniu. Războiul
informa
țional acoperă toate domeniile aflate în conflict în cazul în care informațiile sunt
utilizate ca o armă ofensivă pentru a slăbi, destabiliza sau distruge un adversar. Tehni
ci
ofensive de război informa
țiional
p
ot lua forma de dezinformare, manipulare, zvon,
propagandă. Deci, aceste metode subversive, care pot fi utilizate în mod eficient pe toate
canalele de comunicare (interne, externe, internet, intranet, proliferare).
34
Conceptul de război de informa
ții (IM) e
ste un concept larg care cuprinde fără
discriminare toate ac
țiunile umane, (operațiuni de informare) tehnice, tehnologice pentru a
distruge, altera, Corro mpre, distorsionează sau hack (dar lista de ac
țiune nu este exhaustivă)
informa
ții, informațiile sau
un al treilea flux de date (
țări, state, entitate administrativă,
economică sau militară …) la să se amestece, să
–
și schimbe abilitatea de a percepe, primi,
procesa, analiza
și stoca cunoștințele.
Opera
țiunile IM vizează atât tehnologia de comandă cât și
cea de comunicare
și
oamenii. GI împotriva indivizilor sau grupurilor de indivizi ia sub denumirea GI ceea ce a fost
desemnat acum câ
țiva ani de război subversiv sau psihologic (propagandă, manipulare,
dezinformare, în
șelăciune). Conceptul este cu siguran
ț
ă vechi, dar găse
ște un al doilea tineri
amplificat de noile tehnologii de informare
și comunicare (NTIC). Provocarea este
informa
rea, cunoa
șterea
pentru a ob
ține putere. Manipularea sau pur și simplu utilizarea
informa
țiilor în scopuri dăunătoare împotri
va actorilor economici, împotriva unui stat,
împotriva companiilor, a regiunilor sau a persoanelor este în prezent facilitată, în special
datorită apari
ției NICT. Din punct de vedere geopolitic, noul echilibru de putere, care apare pe
scena mondială a epoc
ii războiului rece, a dat na
ștere la noi tehnici de luptă.
35
Controlul
,
diseminarea cuno
ștințelor și a informațiilor, precum și protecția capacităților de control, de
control
și de diseminare a informațiilor nu mai sunt folosite doar ca vector de cunoaștere
și
anticipare, ci ca o armă ofensivă care face ca informa
țiile, sistemele informatice și capacitățile
de informare să provoace provocările politico
–
militare
–
economice ale secolului
XXI.
Principala materie primă a economiei, politică
și militară vor fi mul
te informa
ții care pot fi
34
Hariuc Constantin, Identificarea și contracararea agresiunilor info
rmaționale, Editura „Licorna ", București,
2000.
35
Cathala Henri
–
Pierre , Epoca dezinformării, Editura Militară, București, 1991.
21
apoi prelucrate, analizate, diseminate
și exploatate în detrimentul uneia sau alteia, în scopul de
a ob
ține un picior mare în sus că va vedea nașterea erei de dominare a informațiilor.
2.3. Războiul control și comandă
U
na din
tre consecin
țele apariției războului de comandă
pe câmpul de luptă este că
semnătura este moartea. Dacă ieri ar fi să faciliteze concentrarea propriilor resurse, în timp ce
se opune adversarul, viitoarea manevră va fi probabil inversată: va fi men
ținerea d
iluării
for
țelor sale în timp ce se dorește concentrarea celor ale adversarului. Pentru aceasta, unitățile
vor fi în mod necesar stealthy, extrem de mobile
și capabile să reconfigureze. În special,
acestea trebuie să poată circula cu viteză ridicată pe veh
icule blindate u
șoare, fără a fi
constrân
și de logistica grea. Astfel, în paralel cu principiul siguranței, diluarea este necesară
deoarece războiul se schimbă în natură. Mai degrabă decât să cucerească un teritoriu, for
țele
vor căuta să o controleze; mai
degrabă decât să distrugă inamicul, for
țele vor încerca să
–
i
refuze orice capacitate de ac
țiune. Acest lucru va necesita un număr mare de unități mici,
descentralizate, agile, mobile
și rapide, interconectate într
–
un intranet de luptă
și integrate în
re
țea
ua de informa
ții de comandă. Fotografii ale
scandalului au scăpat
și ilustrat ostentativ
modul în care unii solda
ți ai poliției militare americane staționate la Abu Ghraib, a
u
încălcat
Conven
ția de la Geneva prin comiterea de acte violente și degradante î
mpotriv
a de
ținuților
irakieni
în această închisoare.
36
De
și investigațiile privind abuzurile comise în Abu Ghraib s
–
au concentrat până acum
pe responsabilitatea exclusivă a solda
ților care au comis aceste crime, o investigație internă a
Armatei SUA a inves
tigat dacă răspunderea pentru aceste acte de asemenea, să fie atribuită
personalului militar în amonte de lan
țul de comandă. Această investigație a culminat cu
raportul Fay
e
, publicat în august 2004, care a concluzionat că unii militari au fost deta
șați
di
rect în Abu Ghraib. Cu toate acestea, raportul refuză să atribuie responsabilitatea pen
tru
abuzurile la cei mai înal
ți
ofi
țerii de rang ai ierarhiei militare (merge înapoi la Pentagon și
Rumsfeld), subliniind că unii dintre ei erau încă responsabili pentru
condi
ț
iile care au condus
la abuz.
În ciuda acestor constatări, raportul Faye, precum
și mai multe investigații ale
jurnali
știlor americani, arată în mod amplu faptul că defectele de lanț de comandă au jucat un
rol de cauzalitate în abuzul Abu Ghraib. V
om examina acum ce reprezintă aceste nereguli
și
vom încerca să stabilim legăturile exacte dintre aceste nereguli
și crimele comise în
închisoarea Abu Ghraib. În timpul acestui război, executivul american a avut nevoie de mass
–
36
Isaac R. Porche, PAUL Christopher, Serena Chad C., Clarke Colin P., JOHNSON Erin
–
Elizabeth and DREW
Herrick. Tactical Cyber: Building a Strategy for Cyber Support to Corps and Below. Santa Monica, CA: RAND
Corporation, 2017.
22
media pentru a
–
și legitima in
terven
ția și a găsit o nouă ordine internațională.
Pe de altă parte,
starea tehnologiei informa
ției a făcut dificilă și exercitarea unei cenzuri publice, relațiile
dintre armata americană
și CNN,
au luat o formă contractuală. Armata, prin agenda sa de
comu
nicare
și producțiile sale de imagine, a permis canalului să difuzeze continuu fără a
suferi lipsa de
știri reale. La rândul său, canal
ul a încercat să se elibereze
surse oficiale prea
mari de tutelă. Înfiin
țarea unei e
chipe în Bagdad, aceasta
, a agravat
doar ambiguitatea care
face ca informa
țiile din timpul războiului să fie inseparabile de propagandă. În cele din urmă,
prin ajustări enun
țiale și printr
–
o produc
ție de emisiuni amânate care au apelat la elitele
exper
ților, canalul a încercat să devină din
nou un mediator al spa
țiului public. Noțiunea de
război informativ este valabilă atât în
perioade de război, cât
și în timp de pace, dar
întotdeauna într
–
un context de conflict. Toate mijloacele media pot fi mobilizate: ziare,
postere, pliante, cinematog
rafe, fotografie, dar
și mass
–
media din re
țelele NICT care sunt
re
țele sociale, blogosferă, ziare online și forumuri. Publicul țintă este, pe de o parte, luptători,
alia
ți sau inamici, în față sau în spate (într
–
un context al războiului total), iar pe de a
ltă parte
opinia publică, na
țională sau globală. Prima apariție a războiului media identificată în istoria
occidentală a fost în
timpul primului război mondial
când toate mijloacele de informare sunt
mobilizate: ziare, postere
și pliante, cinema, fotografi
e etc.
37
Dar, potrivit istoricului militar
Pierre Razoux, prima utilizare pe scară largă a războiului media datează din al doilea război
mondial. În programele radio din Pacific, pro
–
japonez, dar în limba engleză au fost conduse
de femei tinere numite Tokyo
Rose2. De atunci, războiul mediatic sa dezvoltat considerabil,
în special în timpul următoarelor conflicte: în timpul războiului
din Vietnam, la sfâr
șitul lunii
ianuarie 1968, perioadă de armisti
țiu și sărbătoare a noului an lunar (Tet). În noaptea de 30
ianuarie, atacul nord
–
vietnamez prin surprinderea a sute de ora
șe din Vietnamul de Sud,
inclusiv Hue
și Saigon. În capitală, prima țintă este ambasada americană, o țintă specială
pentru media. Lupta este acerbă într
–
o ofensivă vietnameză legată de atacul d
e suici
d. Luptele
au durat timp de câteva săptămâni
. Această ofensivă total nea
șteptată din cauza importanței
sărbătorii religioase din
țară este declanșată în timp ce un număr mare de jurnaliști este
concentrat în Saigon pentru Tet. Când americanii reu
șes
c să respingă o armată nord
–
vie
tnameză sinuciga
șă
, publicul american, car
e a urmat lupta aproape în live
, este îngrozit.
Ofensatorul Tet a înclinat opinia publică
și, astfel, cursul războiului. Această primă imagine a
37
Colonel prof. univ. dr. Ion
Irimia, colonel conf. univ. dr. Ion Damian, colonel dr. Victor Stoica, Scopul,
obiectivele și caracteristicile razboiului informațional, Buletinul Academiei de Inalte Studii Militare, nr. 1/2002
p. 261
–
262.
23
războiului marchează un punct de cotit
ură în rela
țiil
e dintre mass
–
media
și militari
. În
decembrie 1989, în timpul căderii regimului Ceau
șescu.
38
Mass
–
media occidentală,
și în special mass
–
media franceză, anun
ță câteva sute de
decese, apoi până la 70.000 de mor
ți câteva zile mai târziu. Vorbim
despre morminte în masă.
Cele mai absurde mărturii, cifre
și explicații nu sunt verificate când, în realitate, aceste decese
au provenit dintr
–
un cimitir
și nu a existat niciodată un mormânt în Timișoara. În urma
înfrângerii SUA în războiul din Vietnam, în
parte din cauza presei care influen
țează opinia
publică mondială, Statele Unite nu doresc să facă aceea
și greșeală strategică. În timpul
războiului din Golf, de exemplu, mass
–
media a primit o examinare sporită din partea
autorită
ților americane. Accesul j
urnali
știlor la câmpurile de luptă a fost controlat în special.
În schimb, autorită
țile americane au difuzat videoclipuri jurnaliștilor care nu a
u încălcat
interesele na
ționale
39
. Din punct de vedere istoric, rela
țiile dintre armate și ma
ss
–
media sunt
deosebite din cauza unui decalaj de cultură importantă între aceste două meserii. Cultura
profesiei de armament constă în exercitarea maximului de discre
ție în operațiunile în care sunt
puse în joc vie
țile umane. Jurnalismul, dimpotrivă, pret
inde, în numele dreptulu
i la
informa
ție, să spună totul
.
40
Armata de astăzi
știe că
,
comunicarea este un instrument comandant, în cuvintele
amiralului Lanxade,
și că liniile directoare de comunicare pot fi la fel de importante ca liniile
directoare opera
ționale. De aceea, în armata franceză se pregătește pregătire pentru a răspunde
jurnal
i
știlor în timp ce servesc interesele misiunilor. Aceste formațiuni sunt definite în
Regulile de m
anevră ale comunicării militare
.
Războiul postmodern
(
Războiul informatic, Războiul cibernetic, Războiul re
țelei, Războiul
anti
–
război, Războiul tehnologic,
),
reprezintă
cele mai recente buzzwords în domeniul
teoriilor militare, expresiile la modă devenind locuri comune
și să fie integrate în cultura
dominantă.
Legătura dintre conceptele de informare
și desfășurarea războiului nu a scăpat cu
siguran
ță niciodată
teoreticienilor militari ai trecutului, începând cu Sun Tsé. Napoleo
n este
adesea men
ționat pentru spusele sale
–
trei ziare ostile trebuie să fie mai temuite decât o mie
de baionete.
38
Mureșan Mircea, Gheorghe Toma, Provocările în
ceputului de mileniu: convenționale, neconvenționale,
asimetrice, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2003.
39
Hentea Călin , 150 de ani de război mediatic. Armata și presa în timp de război, Editura „Nemira ", București,
2000.
40
Genera
l de brigadă Ionel Marin, Războiul informațional
–
adevăr sau ficțiune?, Revista Fundației Colegiului
Național de Apărare, nr. 2/2000.
24
Cum conceptele Războiului de Informa
ții infiltrează cultura dominantă,
adesea sub
forma controlului
și manipulării informațiilor de către guverne, împotriva propriilor cetățeni,
alim
entând un anumit cinism
procesului democratic, ceea ce vorbim este departe de a fi clar
în cercurile militare. Defini
ții precum aceasta sunt comu
ne, dar nu sunt satisfăcătoare:
Războiul informa
țiilor reprezintă folosirea ofensivă și defensivă a sistemelor de informare și
informare, protejând în acela
și timp propria persoană. Astfel de acțiuni sunt concepute pentru
a ob
ține avantaje față de adversar
ii militari
și comerciali.
Actuala confuzie este bine ilustrată la începutul unui eseu de Martin Libicki de la
Institutul de Studii Strategice Na
ționale:
La sfâr
șitul anului 1994, am avut privilegiul de a
viziona un joc de informa
ții de război sponsorizat
de Oficiul Secretariatului Apărării. Red, o
na
țiune de dimensiuni și venituri medii, bucurându
–
se de un indus
Acest sistem electronic
sofisticat a dezvoltat un plan elaborat de cinci ani, culminând cu atacul asupra unei
țări
vecine. Albastru
–
Statele Uni
te
–
a fost aliatul
țării vecine.
Ambele păr
ți au început o perioadă lungă de pregătire, în timpul căreia fiecare a
condus un război de informare în timp de pace
și a analizat cu atenție care ar fi războiul de
informa
ții în timpul războiului. Jucătorii din
fiecare parte s
–
au retras în camere separate pentru
a decide asupra mi
șcărilor.
41
Întorcându
–
se din camerele respective, fiecare parte
și
–
a
prezentat strategia. Au apărut două tendin
țe tulburătoare. În primul rând, din cauza dificultății
pe care fiecare pa
rte a fost de a determina modul în care informa
ția a fost conectată la celălalt
sistem, pentru majoritatea opera
țiunilor propuse (de exemplu, albastru gândit de a distruge
sistemul bancar ro
șu), persoană nu a putut demonstra ce acțiuni au reușit sau nu au
reu
șit, sau
chiar ceea ce succes ar putea însemna într
–
un astfel de context. În al doilea rând, conflictul a
produs sunetul a două mâini tipping, dar nu bate unul împotriva celuilalt. Albastru
a conceput
o legiune de hackeri în căutarea de vulnerabilită
ți
în sistemele informatice de la Red, care ar
putea fi exploatate de viru
și hoarde, viermi, bombe logice sau cai troieni. Războiul de
Informa
ții ca o manipulare psihologică prin mass
–
media. Asemenea concep
ții unul altuia,
chiar înainte ca discu
țiile despre v
aria
țiile Războiului de Informații din timpul războiului să
înceapă. Lupta nu a fost niciodată angajată, nici măcar accidental.
Se pare că conceptul de Război al Informa
țiilor are o coerență analitică mică. Libicki
oferă
șapte tipuri diferite de război inf
orma
țional, susținând că nu există ca o artă marțială
separată, dar există în mai multe forme diferite, fiecare sus
ținând conceptul de ansamblu
–
conflicte care implică protec
ția , manipularea, degradarea și refuzul informațiilor.
(I) Războiul de Comandă
ș
i Control (care love
ște capul și gâtul inamicului)
41
Adam Parfrey (éd.),
Cult Rapture,
Feral House, Portland (Or.), 1995 (concernant l'attentat d'Oklahoma City).
25
(ii) Războiul de Intelligence (care constă în proiectarea, protejarea
și respingerea sistemelor,
pentru a acumula suficiente cuno
ștințe pentru dominația spațiului de conflict);
(iii) Războiul electronic (t
ehnici radioelectronice
și criptografice),
(iv) Războiul psihologic (în care informa
țiile sunt folosite pentru a schimba mintea aliaților, a
for
țelor neutre și a dușmanilor);
(v) Războiul Hacker (în care sistemele informatice sunt atacate),
(vi) războiul i
nforma
țiilor economice (blocarea sau reorientarea informațiilor în scopul
domina
ției economice); și
(vii) Războiul cibernetic (o combina
ție ciudată de scenarii futuriste).
Toate aceste forme sunt slabe legate între ele.
42
Dar acest lucru nu este de ajuns:
de cele mai multe ori ele au fost un element al
războaielor de secole
și sunt
, cu câteva excep
ții, absolut
noi. Ceea ce sa schimbat este
disponibilitatea tehnologiei la o transmisie globală de informa
ții în t
imp real, poten
țialul
letalită
ții
de război conv
en
țional, rolul mass
–
media (proliferarea
de
„Informa
ții), un context în
un nou focus pe conflict
și propagandă: managementul informațiilor și vizibilității.
43
Toate acestea devin deosebit de clar în cazul „interven
ției umanitare de către NATO în
Iugoslavia,
u
nde un război civil a avut loc
în provincia Kosovo, între KLA (Armata de
Eliberare din Kosovo) na
ționalist
–
secesionist
și poliție , armata și grupurile paramilitare care
sprijină statul iugoslav. Privind retrospectiv, putem vedea că a existat o serie de
cifre de
afaceri
și o
atitudine de neîn
țeles din partea puterilor NATO (Statele Unite ale Americii KLA
„terori
ști până în vara anului 1998 și în cele din urmă va numindu
–
le luptători pentru libertate
câteva luni mai târziu), minciuni pure (că în stadionul
de fotbal din Pristina există un lagăr de
concentrare, că a existat un pro
iect organizat de genocid, că
a existat un masacru de civili în
Rac & ak)
și zvonuri grotești (ca soldatii iugoslavi
au extras fetu
șii din femeile gravide
.
Aceste motive prefabricat
e
ca
să meargă la război au fost diseminate în mod corespunzător de
către mass
–
media, cu rezultatul că o situa
ție deja destul de fragil
ă
sa înrăută
țit, în special
pentru civili kosovari, în timp ce
î
campaniile de contrainsurgen
ț
ă iugoslave s
–
au infiltrat
din
ce în ce mai mul
ți teroriști
.
44
42
Anca
–
M
onica Popa, Războiul informațional
–
o abordare epistemologică, Gândirea Militară Românească, nr.
6, dec. 2000.
43
Păun Vasile, Popa Anca
–
Monica , O provocare strategică: războiul informațional, Editura „ UTI", București,
2002.
44
Weinberger Caspar, Schwe
izer Peter, Următorul război mondial Editura ,,Antet", București, 1996.
Toffler Alvin, Al treilea val, Editura Politică, București, 1983.
26
Ve
chile forme de propagandă
și
rolul lor nu se estompează, ci sunt completate de
altele noi. Există întotdeauna for
țe de securitate cu bugete din ce în ce mai mari pentru a
controla străzile, dar
și pentru a controla
autostrăzile informa
ționale.
Spiritul poporului este
întotdeauna bombardat intens de mass
–
media de
ținut de mai puține și mai puține corporații,
apărarea propriilor interese
și având o p
ozi
ție cvasi
–
politică, precum
ilustrează cre
ș
terea,
mogulului de presă
italian Berlusconi, sau puterea lui Rupert Murdoch
și implicarea acestuia
(printre altele) în politica britanică. Există o proliferare aproape aleatoare a informa
țiilor
spectaculoase, un fel de magie întunecată care creează o realitate socială, politică
și
culturală,
un consens
și o identitate. Numai coerența și grosimea acestei ideologii corporative, de fiecare
dată întărite, ne pot face să în
țelegem că chiar dacă
–
de exemplu
–
minciunile care au condus
la războiul din Kosovo ar putea fi demascate unul câ
te unul, nu ar fi avut nici o consecin
ță. În
acela
și timp, dual IT devine din ce în ce mai important, toate tranzacțiile și mișcările dvs.
fiind înregistrate de bancomate
și camere de supraveghere.
45
Ne confruntăm cu o dublă
strategie: sunetul de spectacol
este înso
țit de totalitarismul tăcut al fascismului liberal,
proclamând „democra
ție (echivalat cu capitalismul de comerț liber și de reprezentare
parlamentară)
și care nu tolerează opoziția radicală. Deficiențele capitalismului au devenit din
ce în ce mai
vizibile în ultimele luni, însă, de la căderea blocului estic, Occidentul nu mai
trebuie să demonstreze că este mai bun sau mai liber (care blocul opus al capitalismului de
stat). Nu că dihotomia Est / Vest a oferit vreo alegere, dar astăzi ave
ț
i doar posi
bilitatea de a fi
de partea legii sau de
partea terori
știlor, a pedofililor, a cartelurilor de droguri, criminali.
Odată cu dispari
ția celeilalte super
–
puteri ca du
șman principal și apariția Statelor Rogue și a
Super
–
Hackerilor, diferen
ța dintre războiul r
eal
și războiul rece dispare.
Ș
i paranoia apare, ca evocat un articol de Matei G. Dvost, cercetător la Centrul de Cercetare
pe
Terorism, intitulat „război informa
țional aspectele politice Clasa III: conflict global și
Terorism, prezentat la o conferin
ță la
InfoWarCon II, Montreal, 18
și 19 ianuarie 1995:
Nu există un sistem de prevenire a războiului informa
țional. Nu puteți ști când vor avea loc
atacurile, a
șa că trebuie să le așteptați în permanență, ceea ce creeaz
ă un nivel ridicat de
paranoia.
Amenin
țare
a constantă de a fi atacat de nicăieri creeaz
ă o mentalitate
agresivă pentru
care supravegherea totală
și de control, precum și grevele chirurgicale preventive, sunt pledat
împotriva for
țelor „cr
iminale, între
ținerea generală și
Ordinea este întărită, creâ
nd o stare
permanentă de război apropiat (sau război rece), în care participă conflicte cul
turale
și
conflicte cu armate mici.
45
Simileanu Vasile , Asimetria fenomenului terorist, București, 2003.
27
În discursul militar, ne referim la aceste conflicte minore în ceea ce prive
ște „Conflict
de intensitate scăzută, o formulă
retorică care a prevalat fa
ță de cea a „contrainsurgență un
deceniu după sfâr
șitul Războiului din Vietnam :
Conflictul de intensitate scăzută este o luptă politică
–
militară limitată care vizează
atingerea obiectivelor politice, sociale, economice
și psihol
ogice. Este adesea foarte lungă
și
exercită presiuni diplomatice, economice
și psiho
–
sociale asupra terorismului
și insurgenței.
Conflictul de joasă intensitate este de obicei limitată la o zonă geografică
și este adesea
caracterizată prin cons
trângeri asupra armelor, tactici
și nivelul violenței. „Raportul final al
proiectului parlamentare privind conflictele de mică intensitate (Armata Statele Unite, 1986).
Pentru cei implica
ți (în măsura în care devine incredibil de sigur, care este militar
ș
i care este
civil), acest lucru înseamnă că, în practică, aproape o situa
ție total
ă
de război, deoa
rece nu se
desfă
șoară cu arem nucleare
sau mijloace conven
ționale de distrugere în masă. Conflictele cu
intensitate mai mare înseamnă că mortalitatea, vitez
a
și obiectivele războiului cresc
exponen
țial. (A doua) Razboiul din Golf, de exemplu, a fost un „conflict de intensitate medie,
care a implicat distrugerea sistematică în masă, dar a rămas în mare parte limitată la un anumit
teritoriu
și nu implică arme n
ucleare, biologice
și arme chimice (arme ABC). Încă de la 13
iulie 1973, generalul Westmoreland a făcut această predic
ție Congresului: Pe câmpul de luptă
al viitorului, for
țele inamice vor fi localizate, urmărite și orientate aproape oriunde.
prin
utilizar
ea de legături de transmisie, evaluarea de spionaj
și control automat de calculator de
foc … Am încredere că poporul american se a
șteaptă ca țara elimină avantajul acestor
tehnologii
–
să primească
și să aplaude evoluțiile care vor înlocui, dacă este pos
ibil, omul cu
ma
șina .
46
Douăzeci de ani mai târziu: „Tehnologia militară a ajuns la un punct în care arme
le
conven
ționale
au
efecte neconven
ționale . Atât în
războiul conven
țional și războiul nuclear,
luptătorii nu se pot a
ștepta în mod rezonabil pentru
a supravie
țui „(Richard Gabriel, 1987 citat
în Postmodern War). Acest lucru implică faptul că războaiele „reale ar trebui să se desfă
șoare
ca atacuri teroriste, inclusiv un element de surpriză faptul că nu stabile
ște o stare permanentă
de luptă, care ar pu
tea duce la o escaladare a armelor
și numărul de victime. Supremația totală
este căutată
și obținută (vezi Irak și Iugoslavia). Violența devine bruscă și exterminatoare.
47
46
Hrůza, Petr; Soušek, Radovan; CHLAN, Alexand
er. Cyber attacks and cyber warfares. In: Recent Researches
in Telecommunications, Informatics, Electronics and Signal Processing. Baltimore, MD, USA: WSEAS Press,
2013, p. 100
–
107. ISSN 1790
–
5117. ISBN 978
–
960
–
474
–
330
–
8.
47
Adam Parfrey (éd.),
Cult
Rapture,
Feral House, Portland (Or.), 1995 (concernant l'attentat d'Oklahoma City).
Clarke, Richard A. Cyber War, HarperCollins (2010) ISBN 9780061962233.
28
Putem compara aceste considera
ții în definiția terorismului formulată de către
Depart
amentul de Apărare al Statelor Unite: „Terorismul este condus cu bună
ști
in
ță într
–
un
mod calculat
și cu
sânge rece. Bărba
ții și femeile care planifică și execută aceste operațiuni
specifice nu sunt nici nebuni, nici bo
lnavi. Ei sunt plini de resurse crimi
nale
și de înaltă
calificare, atacând sistematic
și inteligent națiuni legal constituite, care, în cea mai mare parte
cred în protec
ția drepturilor individuale și respectarea legii. Neamurile care folosesc teroare
pentru a
–
și menține gu
vernul sunt ele înse
le teroriste
.
La data de 20 august 1998, Statele Unite au operat atacu
ri cu rachete asupra unei
fabrici de
farmaceutice din Sudan
și „taberele de antrenament teroriste în Afganistan, care
încalcă suveranitatea mai multor state. A fost un răspu
ns la atacurile cu bombă sângeroase
împotriva a două ambasade americane din Kenya
și Tanzania, dar într
–
un moment în care
responsabilitatea pentru atacuri a fost departe de a fi clar
ă
. Sa presupus că re
țeaua teroristă
islamică
a lui
Osama Bi
n Laden,
inamic
public, care a declarat jihad împotriva Americii
și
americani, a fost responsabil. Atacurile au fost în spatele articolului 51 din Carta ONU, care
autorizează utilizarea de „auto
–
apărare, în caz de „atac armat, până când a luat măsurile
necesare Consiliul
ui de Securitate men
ținerea păcii și securității internaționale . În acest sens,
Statele Unite ale Americii extinde termenul de „auto
–
apărare, dar mai rău, mai insidios,
și
mult mai târziu, administra
ția Clinton a trebuit să admită că, în cazul fabricii fa
rmaceutice
înainte de un obiectiv civil
a fost într
–
adevăr afectate .
48
În timp ce obie
ctivele irakiene bombardate
au devenit o rutină abia men
ționată în
prima pagină a ziarelor în ultimul deceniu, agresiunea NATO împotriva Serbiei a atras multă
aten
ție. Ce
le
șaptezeci și opt de zile ale bombardamentelor, care a
u
început
la
24 martie 1999
a devenit din nou fără un mandat ONU.
Cel mai important act de terorism pe teritoriul SUA a fost bombardarea Alfred P.
Murrah Building din Oklahoma City, 19 apri
lie 1995, aniversarea masacrului de la Waco,
și
într
–
o oarecare măsură, precursor (nici o legătură directă ) bombardarea ambasadelor
men
ționate mai sus. În afară de pedeapsa cu moartea lui Timothy McVeigh, rămân multe
întrebări deschise care sugerează că a
existat un scenariu diferit de cel pe care îl transmite
către mass
–
media (
și McVeigh însuși), cele mai importante fiind că autoritățile par să fi fost
anterior con
știente de atac .
49
48
Harakaľ, M. and M. Obert, Contemporary cybernetic threats analysis. In: Science & Military.
–
ISSN
1336
–
8885.
–
Vol. 10, No. 1 (2015), pp. 5
–
12.
49
Anca
–
Monica Popa, Războiul informațional
–
o abordare epistemologică, Gândirea Militară Românească, nr.
6, dec. 2000.
29
În cazul în care autorită
țile au cunoștințe anterioare
–
și există semne
că acesta a fost
cazul (cum ar fi faptul că o zi în afara a fost dat agentilor ATF
–
ar trebui să fie principalele
obiective ale bombei)
–
incidente, cum ar fi Oklahoma sau Waco apar
țin (sau sunt vârful
aisbergului) o strategie de putere care ar putea fi n
umit împotriva insurgen
ților nebun. Pentru
a controla
și direcționa astfel de situații în afara controlului, trebuie să se aplice o organizare
riguroasă a informa
țiilor.
Putem găsi, de asemenea paralel
e în lumea războiului informa
țional
,
propagandă
și
terorism în a
șa
–
numitul război împotriva drogurilor. Războiul împotriva drogurilor face parte
dintr
–
o strategie care implică „state Hooligans
și Organizatiilor Non
–
Guvernamentale precum
și teroristul rău intenționat. Au existat mai multe înce
rcări de a conecta aceste concepte pentru
a crea amenin
țarea, dacă este necesar pentru securitatea internă
, ca ideea de Narco
–
terorism
,
sugerând că o combina
ție de forțe
de gherile de stânga
și cartelurile
reprezintă o amenin
țare la
adresa hegemoniei State
lor Unite, în special în America de Sud. Cu excep
ția coluziunii
accidentale, această teorie a fost criticată de către cercetători în institu
ție. Nu numai că
conceptul de Narco
–
Terorism este o minciună a propagandei (
și un pretext pentru opresiunea
sângeroa
să), dar dacă o aprofundăm, suntem tenta
ți să credem că este de fapt o practică
folosită de siguran
ța în sine, precum și comerțul ilegal cu droguri împot
riva armelor
și
ostaticilor .
50
Ce spune
șeful CIA în South Central LA atunci când își arată nevinovăția
în
presupusa implicare a agen
ției sa
le în răspândirea masivă de droguri
în împrejurimi? În alte
locuri, cum ar fi Zurich
și Liverpool, cantități mari de heroină au apărut la prețuri ridicole în
jurul anului 1981
–
imediat după revolte uria
șe și când progra
mele clandes
tine de finan
țare a
războiului sfânt
islamic împotriva ru
șilor din Afganistan
–
unul dintre principalii producători ai
acestui medicament
–
a început să scadă. De altfel, ace
știa sunt aceiași indivizi care au fost
apoi finan
țați și înarmați de C
IA ca cei acuza
ți acum de Statele Unite că sunt teroriști și
dealeri de droguri … Coincidente? Chiar la începutul anilor optzeci, în Liverpool,
h
eroina a
fost numită sarutul lui Maggie (Margareth Thatcher, apoi prim
–
ministru conservator).
51
Războiul împot
riva drogurilor nu a fost niciodată câ
știgat.
Dar acest lucru nu este în nici un caz singurul exemplu al unei strategii duale angajate
de guvern pentru a păstra controlul cu orice pre
ț. Strategia de tensiune din Italia în anii
50
Harakaľ, M. and M. Obert, Contemporary cybernetic threats analysis. In: Science & Mi
litary.
–
ISSN 1336
–
8885.
–
Vol. 10, No. 1 (2015), pp. 5
–
12.
51
Hariuc Constantin, Identificarea și contracararea agresiunilor informaționale, Editura „Licorna ", București,
2000.
30
ș
aptezeci este un alt exemplu
de coali
ție în care serviciile secrete, neo
–
fasci
știi, politicienii de
extremă dreaptă lega
ți de mafie, membri a
i Vaticanului
și Liga secretă P2
a conspirat pentru a
preveni ceea ce au văzut ca o confiscare iminentă a puterii de către comuni
ști. Atacurile
și
asasinatele au fost organizate, iar grupurile din stânga radicală au fost acuzate că au creat un
curent de opinie favorabil unei lovituri de stat militare. Nimic nu sa întâmplat, dar sute de
oameni au murit
și mii au fost arestați. Douăzeci de ani mai
târziu, există încă mai mult de
200 de prizonieri politici din această perioadă.
Un rol esen
țial în acest scenariu au fost Brigadele Roșii, un grup anume de comuniști
radicali, care au fost infiltra
ți treptat de serviciile secrete și apoi au folos
it par
țial eficient
împotriva restului stângii radicale (adevărate). Unii cred că, probabil, unele dintre ac
țiunile
lor, inclusiv răpirea
și uciderea lui Aldo Moro, președinte al democrației creștine (partidul
conservator la putere, Moro o parte din aripa
sa cea mai liberală,
și este principalul susținător
un compromis istoric cu Partidul Comunist Reformator, PCI), au fost, de fapt, conduse de
serviciile secrete.
Toate acestea au repercusiuni serioase asupra teoriei militare
și putem observa o
intensificare
a metodelor neconven
ționale de luptă, nu numai pentru controlul teritoriilor, ci și
pentru controlul sufletelor
și al spiritelor. Contrarevoluția, conflictul de intensitate redusă,
războiul informa
țiilor: În spatele retoricii se află realitatea unui războ
i civil care se desfă
șoară
prin acte de terorism
și controlul minții.
52
O hârtie chineză, Qiao Liang
și Wang Xiangsui, intitulat „Războiul fără limite, publicat
de Eliberare a Poporului Literatura Armatei
și Arte Editura în februarie 1999, se dez
voltă
schimbări în arta războiului din (a doua) Războiul din Golf: Ceea ce se schimbă este că
mijloacele pe care le avem astăzi pentru a dezlega nodul gordian nu mai sunt săbii
și din acest
motiv nu mai trebuie să fim ca strămo
șii noștri care au imaginat r
ezolu
ția forței armate ca
ultimă curte de apel. Orice mijloc politic, economic sau diplomatic este astăzi suficient de
puternic pentru a suplini mijloacele militare. Cu toate acestea, omenirea nu trebuie să se laude
cu ea, căci nu am făcut nimic altceva de
cât să înlocuim cât mai mult posibil un război fără
sânge pentru un război fără sânge. Cu rezultatul transformării întregii lumi într
–
un câmp de
luptă, într
–
un sens larg, în acela
și timp cu reducerea câmpului de luptă, într
–
un sens restrâns
.
53
52
Adam Parfrey (éd.),
Cult Rapture,
Feral House, Portland (Or.), 1995 (con
cernant l'attentat d'Oklahoma City).
53
Clarke, Richard A. Cyber War, HarperCollins (2010) ISBN 9780061962233.
31
Intrarea pe
site
–
uri web, orientarea către institu
țiile financiare, practicarea ter
orismului,
folosirea mijloacele
de informare în masă
și conducerea războiului de guerilă urbană sunt,
printre altele, ceea ce autorii propun.
Care ar putea fi o strategie de opozi
ție îm
potriva proliferării războiului, fie prin
puterea libertă
ții (democratice), fie prin capitalismul de stat (dictatorial)? În războiul
postmodern, se sugerează că opusul strategiei
,
t
ehnologia avansată este transformarea
țelului
dvs. militar într
–
o victorie
politică. Gilles Deleuze
și Felix Guattari numesc acest „război de
gherilă, minoritatea de război, război
și revoluționari și a remarcat că, în timp ce războiul este
necesar în această strategie, este necesar doar ca suport pentru orice alt proiect. Practi
can
ții
războiului politic pot face război numai cu condi
ția de a crea simultan altceva, ca și relațiile
sociale noi sau chiar anorganice. Este, totu
și, o formă veche de război, care se întoarce la
preistorie. Con
ține multe elemente de război ritual
ic
, în s
pecial cele care au fost împrumutate
de la vânătoare: urmărire, ascundere, a
șteptare, înșelăciune, ambuscadă.
Dar natura „minoritatea de război este, de asemenea, în schimbare, strategia „prime la o
strategie de tehnologie la rece, ci doar ca o tendin
ță
–
am putea indica faptul că cinci dintre
cele
șapte tipuri de război de informare propuse de Libicki, sunt forme destul de tradiționale
de conflict care integrează sabotaj, spionaj, blocade
și propagandă.
54
Ț
ine
ți cont de acest lucru pe măsură ce luăm în cons
iderare no
țiunile prezentate de
cercetătorii RAND John Arquilla
și David Ronfeldt.
În textul lor, disponibil
pe internet, este războiul cibernetic Cominget cel mai recent în
antologia lor de carte, în tabăra lui Athena
–
Pregătirea pentru conflictele în er
a
informa
țională, care reunește o serie de eseuri de diverși autori, cele două concepte principale
care formuleaza sunt războiul cibernetic
și războiul de rețea.
Războiul cibernetic este descris drept actul de îndrumare
și pregătire pentru direcția
opera
ți
ilor militare în conformitate cu principiile legate de informa
ție. Înseam
nă a distruge sau
sistemele de informare
și comunicare, definite în mare măsură pentru a include și cultura
militară pe care se bazează un adversar, astfel încât să
–
l cunoa
ștem mai b
ine: cine este, unde
este, ce poat
e face
și când, de ce se luptă, la
ce amenin
țări trebuie să facă față la început și așa
mai departe. Înseamnă să
știi totul despre adversar fără ca el să știe mai multe despre tine.
55
Ceea ce este interesant aici este că ei
nu pretind că descriu fundamental o nouă formă de
război, deoarece primul exemplu de război cibernetic pe care îl men
ționează este un succes
54
Anca
–
Monica Popa, Războiul informațional
–
o abordare epistemologică, Gândirea Militară Românească, nr.
6, dec. 2000.
55
Weinberger Caspar, S
chweizer Peter, Următorul război mondial Editura ,,Antet", București, 1996.
32
enorm al armatei mongole, bazat par
țial pe o un sistem rapid de informare, care ține
comandan
ții în contact strâns
, la mii de kilometri unul de celălalt. Deci, ei merg atât de
departe încât să spună: Ca o inova
ție a războiului, credem că războiul cibernetic va fi în
secolul al XXI
–
lea ceea ce a fost Blitzkrieg în secolul al XX
–
lea.
56
Războiul din re
țea reprezintă, într
–
un fel, partea războiului civil din războiul
cibernetic. În timp ce războiul cibernetic este preocupat de aspectele tradi
ționale militare, cum
ar fi aplica
ții de comandă, control, comunicații și spionaj, colectarea de informații, tratarea și
distribu
ția,
comunica
ții tactice, de poziționare, sisteme de identifi
care prieten
–
sau
–
du
șman și
armament
inteligent, Războiul de re
țea se referă la conflictul legat de informații pe scară
largă, între na
țiuni și societăți. Ceea ce inseamna sa incerci sa distrugi, sa di
strugi sau sa
schimbi ceea ce o populatie tinta stie sau crede ca stiu despre ei insisi si despre lumea din
jurul lor. Un război în re
țea se poate concentra asupra opiniei publice sau a elitei, sau ambelor.
Poate implica diploma
ție publică, campanii de pro
pagandă
și campanii psihologice,
subversiune politică
și culturală, înșelăciune sau interferență cu mass
–
media locală, infiltrarea
re
țelelor de calculatoare și a bazelor de date și pentru a promova mișcările opoziției sau
disiden
ților prin intermediul rețe
lelor de calculatoare. Ar trebui să se sublinieze aici că
Arquilla
și Ronfeldt sunt cercetători ai renumitei companii RAND, un think
–
tank privat
și o
organiza
ție non
–
profit a complexului militar
–
industrial, care face concluziile la care ei sosesc.
De fapt
, ei cred că ierarhia monolitic
ă
a institu
țiilor și a armatei este prost echipat
ă
pentru a
gestiona războaie scenarii de re
țea și conflictele de intensitate mică între organizațiile non
–
guvernamentale, carteluri de droguri, „bandele rasiale gherilele triba
le, gherilele insurgente,
mi
șcările sociale și subversiile culturale , toate organizate în rețele. Ei concluzionează că unul
dintre motivele pentru care institu
țiile militare (și poliția) au dificultăți în implicarea în
conflicte de intensitate mică poate
fi faptul că a
ceste conflicte nu trebuie să fie conduse de
institu
ții.
Trebuie să învă
țăm de aici: instituțiile pot fi distruse prin rețele și rețele pentru a
contracara re
țelele.
57
Prin urmare, este u
șor de înțeles că cercetătorii cercurile conducătoare,
în special cele
care deservesc cea mai puternică armată de „cea mai mare superputere, Acum urmări
ți cu
aten
ție dezvoltarea
de
„contra
–
strategii, f
ie în „războiul fără limite „,
sugerat
de către cei doi
ofi
țeri chinezi menționați
mai sus, crearea unei for
ț
e europene de reac
ție rapidă (ambele
reflectând în principal propriile lor doctrine, implementate de al
ți lideri ai comunității),
56
Simileanu Vasile , Asimetria fenomenului terorist, București, 2003.
57
Mureșan Mircea, Gheorghe Toma, Provocările începutului de mileniu: convenționale, neconvenționale,
asimetr
ice, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2003.
33
utilizarea strategiilor , pentr
u to
ți protagoniștii conflictelor
recente
și cele în curs de
desfă
șurare, sau beneficiile care
ar pute
a deriva puterea „noiel
tehnologii ale informa
ției
legate de Internet. Dar, în timp ce doctrina actuală pare să fie suficientă pentru a face fa
ț
ă
statelor na
ționale, Statele Unite au profitat în mod tradițional
de crimă organizată (folosind,
de exem
plu, mafia pentru a lupta împotriva comuni
știlor, în sudul Italiei, după al doilea război
mondial), echipele mor
ții și revoltelor naționaliste care analiștii se tem cel mai mult de
guvern, care ar fi un fel de globalizată Internet Vietnam, în care „mi
șcări
le sociale
și culturale
acte subversive cel mai de temut ar comite într
–
o bătălie electronică, cu obiective
revolu
ționare, fiind în esență invincibilă, deoarece este invizibilă.
58
Atunci când ace
ști cercetători au fantezii despre terorism
cibernetic islamic, bazat în
principal pe existen
ța site
–
ului Hezbollah
și faptul că unii luptători au fost arestați care
transportă laptop
–
uri, trebuie să ne amintim că locur
ile lor de muncă depind de situa
ții mai
grave
asupra
liderilor decât este într
–
ad
evăr, pentru a ob
ține mai multe burse de cercetare
pentru a scrie următoarea lor carte. Pe de altă parte, î
și dau seama și sunt alarmați de ceea ce
jucători, altele decât for
țele de poliție tradiționale și armata nu au acces la tehnologii pentru
noile form
e de muncă în re
țea în timp real numai descentralizat, independent de date
geografice, dar, de asemenea, (ca rezultat mai mult sau mai pu
țin direct), că
topologia luptelor
importante se
schimbă.
59
Internetul are un loc evident în ace
ste schimbări. Deoarece
sit
–
uri
le virtuale au oferit
oportunită
ți anterior neexplorate pentru atacurile hacker
–
ilor
, de
și mulți au aspectul de o
umbră a evenimentelor reale. Blocarea unui site cu un program ca FloodNet
probabil să fie
mai mult simbolic.
Atentatul de e
–
mail poate
irita pe cei care primesc zece mii de mailuri pe
oră, dar este pu
țin probabil să afecteze conturile prin care a comunicat ordinele și deciziile
reale,
și va fi din nou în domeniul relațiilor publice. Aceste metode au fost utilizate în aproape
toate confli
ctele recente, inclusiv războiul NATO împotriva Iugoslaviei
și conflictul
israeliano
–
palestinian (în care, de exemplu, au fost adăugate imagini pornografice pe site
–
ul
Hamas, potrivit Frankfurter Allgemeine Zeitung din 08
–
03
–
01).
Războiul din re
țea, cu toa
te acestea, nu este războiul internetului.
C
ercetatorii au lansat recent un volum mic, care are nevoie din nou aten
ția: roire și viitorul
conflictelor [ „furnicăturile
și viitor conflict] și de cercetare, care merită să fie remarcat pentru
încercarea sa d
e a lega conceptele de cibernetica război
și războiul rețelelor și propune o
58
Toffler Alvin, Al treilea val, Editura Politică, București, 1983.
59
Păun Vasile, Popa Anca
–
Monica , O provocare strategică: războiul informațional, Editura „ UTI", București,
2002.
34
doctrină comună ( „Swarm Battle sau BattleSwarm): „swarm
–
un mod deliberat
și o structură
coordonată, dar se pare că amorfă
și strategic pentru a lovi din toate direcțiile, poziț
iile
cochiliilor
și continue repetate aproape și de departe .
60
Devine destul de clar că conflictele viitoare sunt efectuate la
diferite niveluri, care includ
în mod evident anticapitalistă, care oferă deja exemple de utilizare inteligentă a noilor
tehnologii pentru a organiza, de a promova, de asemenea, etapa de
și discuta și să raporteze cu
privire la ac
țiunile de carnaval împotriva capitalismului, 18 iunie 1999, în luptele din Seattle
și Quebec. Cel mai avansat exemplu pe care îl putem găsi este m
obilizarea împotriva
summitului economic mondial
Forum în Davos, Elve
ția. Această întâlnire anuală a obținut din
partea statului elve
țian
–
o
țară care se consideră a fi modelul democrației
–
că declară orice
eveniment ilegal
și transformă orașul montan în
tr
–
o fortărea
ță pentru cei bogați și puternici,
datorită unui număr fără p
recedent de ofi
țeri de poliție. Coaliția a
mobilizat oricum pentru a
ajunge la Davos,
și în ciuda condițiilor aproape imposibile, aproximativ trei sute de oameni au
reu
șit să realize
ze o scurt
ă întâlnire pentru a fi mătura
ți
de tunuri de apă, dar suficient de mult
pentru a răspândi nelini
ștea în multe case care transformă imaginile la televizor. Între timp,
majoritatea protestatarilor au fost aresta
ți în micul oraș Landquart, care, de
asemenea, arăta ca
un loc militar ocupat.
61
Când a devenit clar că drumul către Davos a fost blocat, a fost urmat
un Plan B, iar oamenii s
–
au întors la Zurich, cel mai mare ora
ș din țară și centrul său
economic
și financiar. Unitățile de poliție relativ mi
ci, dar agresive, s
–
au angajat într
–
o luptă
cu demonstran
ții care sosesc la gară, dar poliția nu a avut nici design strategic, nici putere
numerică (un contingent mare de anti
–
poli
ție Războiul din Zurich era atunci în Davos!) Pentru
a împiedica dezlăn
țuire
a unei revolte uria
șe târziu în noapte. Dar, chiar dacă se ține seama de
faptul că mass
–
media claselor conducătoare a făcut rapoarte relativ corecte, acuzând poli
ția de
mâna grea a violen
ței, nu ar fi fost ceva extraordinar. , dacă o echipă de hackeri a pă
truns, în
acela
și timp, pe cale electronică, pe serverul WEF. Când hackerii au trimis un CD către presă,
con
ținând o listă detaliată a numerelor cardurilor de credit, numerelor mobile private și multe
alte detalii despre delega
ții WEF, conflictul a atins u
n alt nivel. Nu merită să spunem că toate
aceste date, persoane precum Bill Gates, Yasser Arafat, Tony Blair, trebuiau schimbate,
organiza
țiile trebuiau să
–
și anuleze cardurile, că detaliile întâlnirilor erau cunoscute într
–
un
cuvânt WEF a fost rănit pentr
u că secretul său a fost distrus
și expus.
62
60
Edward Waltz, Information Warfare Principles and Operations, Artech House, 1998,
61
Winn Schwartau, ed, Information Warfare: Cyberterrorism: Protecting your personal security in the electronic
age, Thunder's Mouth Press, 2nd ed, (1996).
62
Collins, Sean
(April 2012). Stuxnet: the emergence of a new cyber weapon and its implications. Journal of
Policing, Intelligence and Counter Terrorism. 7 (1). Retrieved 6 June 2015.
35
De
și până în prezent atacurile serioase ale ordinului, prin hacktivism și ciber
–
terorism
rămân în principal în domeniul specula
țiilor, al zvonurilor și al paranoiei, utilizarea cu succes
a noi tehnologi
i de către coali
ția Zapatistas și anti
–
WEF, în legătură con
știentă cu alte
niveluri de activism, ne poate da o privire asupra modului în care se vor desfă
șura conflictele
viitorului.
63
2.4. ,,CyberWarfare și „supremația informațiilor
Internetul trebuie c
onsiderat un câmp de luptă foarte periculos. Nimeni nu este sigur.
Este paradoxal faptul că acele
țări care nu se simt vulnerabile pot fi cele mai amenințate de
războiul cibernetic. Aceasta se aplică în primul rând puterilor occidentale
și țărilor
în curs
de
dezvoltare rapidă. Un c
yberattack poate fi u
șor comandat prin internet. Un astfel de atac este
mai ieftin decât un atac al armelor conven
ționale și, în același timp, cauzează pierderi
economice mai mari. Din punct de vedere militar, este evident că atac
urile cibernetice
și
apărarea împotriva acestora trebuie să fie o parte indispensabilă a activită
ților militare.
Motivul este că militarii consideră internetul
și spațiul virtual a fi a cincea zonă de angajare a
for
țelor lor, pe lângă pământ, aer, apă și s
pa
țiu. Se afirmă în ipoteze că activitățile cibernetice
vor fi o parte inseparabilă a viitoarelor opera
țiuni militare. Obiectivul principal va fi acela de
a ob
ține supremația informației sau dominația informațională pe câmpul de luptă. Astfel,
țările dezvo
ltate dezvoltă
și introduc noi arme cibernetice în scopul izbucnirii structurilor de
comandă
și de control ale inamicului, a logisticii, a transportului, a sistemelor de avertizare
timpurie
și a altor funcții militare vitale în orice momen
t.
For
țele armat
e, serviciile de informa
ții și agențiile de aplicare a legii au făcut
securitatea informatică o prioritate majoră pentru investi
ții și recrutare. De fapt, eforturile
actuale de a lua un nivel mai înalt în spa
țiul cibernetic sunt atât de intense, încât mult
e
guverne vor depă
și, cu ramificații nefericite pentru democrație și drepturile omului în întreaga
lume. Cyberwarfare implică utilizarea
și direcționarea calculatoarelor și rețelelor în război.
Aceasta implică atât opera
ții ofensive și defensive care țin d
e amenin
țarea atacurilor
cibernetice, de spionaj
și de sabotaj. Au existat controverse cu privire la faptul că astfel de
opera
țiuni pot fi denumite în mod corespunzător război. Cyberw
arfare a fost definit ca fiind
ac
țiunile unui stat
–
na
țiune de a penetra c
omputerele sau re
țelele altei națiuni în scopul de a
pr
ovoca daune sau întreruperi
, însă alte defini
ții includ și actori nestatali, cum ar fi grupuri
63
Harakaľ, M. and M. Obert, Contemporary cybernetic threats analysis. In: Science & Mil
itary.
–
ISSN 1336
–
8885.
–
Vol. 10, No. 1 (2015), pp. 5
–
12.
36
teroriste, companii, sau grupuri extremiste ideologice, hacktiviste
și organizați
i criminale
transna
țional
e.
64
Unele guverne au făcut parte integrantă din strategia lor militară generală, iar unele au
investit foarte mult în capacitatea d
e combatere a cibernetiilor.
Cyberwarfare este, în esen
ță,
o versiune formalizată a testelor de penetrare în care o entitate guvernamentală a stabili
t
–
o ca
o luptă pentru luptă.
Această capacitate utilizează acela
și set de metodologii de testare a
penetrării, dar le aplică într
–
un m
od strategic: • Prevenirea atacurilor cibernetice împotriva
infrastructurilor critice; • Reducerea vulnerabilită
ții naționale la atacurile cibernetice; •
Minimizarea daunelor
și a timpului de recuperare de pe
urma atacurilor cibernetice.
Opera
țiunile ofens
ive sunt, de asemenea, parte a acestor strategii la nivel na
țional
pentru războaiele declarate oficial, precum
și pentru obținerea unei ordine nedecl
arate.
opera
țiuni secretive.
În ciuda acestor factori, există încă mul
ți sceptici asupra războiului
cibern
etic
și mai multe întrebări decât răspunsuri. Deși codul malware a servit foarte bine
criminalilor
și spionilor, ciberneții pot oferi soldaților mai mult decât o margine temporară,
tactică pe câmpul de luptă? Poate avea un efect strategic? Atitudinea jurid
ică a
țărilor NATO
asupra spa
țiului cibernetic este destul de clară. Țări
le NATO, inclusiv România
, au
recunoscut în cadrul politicii NATO de apărare cibernetică că dreptul interna
țional, inclusiv
dreptul umanitar interna
țional, poate fi aplicat în spațiul
cibernetic.
65
Acest punct de vedere a
fost recunoscut de alia
ți și în Declarația Summit
–
ului NATO (4
–
5 septembrie 2014).
Cyberspace
–
ul este recunoscut ca o altă sferă pentru desfă
șurarea luptei. Importanța sa este în
cre
ștere, deoarece este spațiul în
care atacurile se pot îndrepta spre spionajul cibernetic,
industrial
și politic, deteriorarea infrastructurii critice de stat, îmbogățirea proprie, colectarea
informa
țiilor altfel inaccesibile, diseminarea intenționată a dezinformării în desfășurarea
infor
ma
țiilor operațiuni în spațiul cibernetic (Summit
–
ul de la Var
șovia, 8
–
9 iulie 2016). Toate
activită
țile armatei NATO sunt din ce în ce mai dependente de elementele infrastructurii de
informa
ții critice civile. În principal în fazele inițiale ale conflicte
lor, cyberattackurile vor viza
sistemele informatice, sistemele de comunica
ții și sistemele de infrastructură critică (de
exemplu, industria energetică, finan
țe, transport, telecomunicații, sistemul de sănătate …).
Aceste sisteme vor fi vizate cu scopul
de a perturba sistemul de comandă
și control, de a
reduce capacită
țile militare convenționale și de a combate gradul de pregătire al unui stat. Din
punct de vedere militar, este evident că atacurile cibernetice
și apărarea împotriva lor trebuie
64
Păun Vasile, Popa Anca
–
Monica , O provocare strategică: războiul informațional, Editura „ UTI", București,
2002.
65
Clarke, Richard A. Cyber War, HarperCollins (2010) ISBN 9780061962233.
37
să fie păr
ț
i inseparabile ale opera
țiunilor armate. Se afirmă în ipoteze că activitățile
cibernetice vor fi o parte inseparabilă a viitoarelor opera
țiuni militare.
66
§CAPITOLUL III. EFECTELE ȘI EVOLUȚIA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL
Pentru opera
țiunile cibernetice, arma
ta va trebui să construiască încredere
și să
opereze cu partenerii NATO. Armata trebuie să poată folosi capacită
țile cibernetice la toate
e
șaloanele, inclusiv eșaloanele tactice. Armata trebuie să poată opera cu autoritățile existente
și să fie pregătită s
ă opereze cu autorită
ți sporite pe care le
–
ar putea ob
ține în viitor.
Majoritatea oamenilor cred că
țintele atacurilor cibernetice nu le privesc. Ei consideră că este
o problemă a unui stat sau a institu
țiilor care au relații cu apărarea și securitatea sta
tului. Un
astfel de mod de a gândi este un risc serios în domeniul amenin
țărilor cibernetice.
Cyberattack
–
ul trebuie să fie ascuns sau cel pu
țin păstrat în secret până în ultima clipă. Ținta
reală nu trebuie dezvăluită înainte de crearea unor condi
ții prea
labile suficiente pentru greva
ei eficientă. Există, evident, o analogie cu o tactică comună de luptă
și, deși hackerii atacă cu
alte arme, ace
știa sunt aceiași combatanți ca și soldații din domeniu. Principiile de luptă sunt
similare cu cele ale unui răzb
oi clasic conven
țional. Prin urm
are, trebuie să fim pregăti
ți că,
conflictele tipice viitoare de război vor fi înso
țite de atacuri împotriva unor importante noduri
de comunicare
ș
i informare ale unui stat.
67
Fiecare re
țea de calculatoare este la fel de sig
ură ca cea mai slabă parte a acesteia.
Conectarea la calculator a re
țelei de calculatoare reprezintă cel mai mare risc. Riscul unei
societă
ți informaționale dezvoltate depinde de sistemele de informare și comunicare. Un stat,
a cărui guvernare are un grad
înalt de informare, este mult mai vulnerabilă decât un stat cu un
grad scăzut de informatizare. Astfel, cybewar este un fenomen real pentru astfel de state
dezvoltate. Se desfă
șoară în imediata apropiere și oricine dintre noi poate fi participantul său,
pr
ecum
și victima. Pe de o parte, tehnologiile moderne ne fac viața mai ușoară, dar, pe de altă
parte, există un risc crescut ca acestea să fie abuzate. Este mult mai u
șor să paralizeze statele
moderne la nivelul procesării digitale
și al schimbului de infor
ma
ții. Astfel, statele cele mai
dezvoltate
și armatele lor moderne nu pot ign
ora securitatea cibernetică.
Cyberattack
–
ul este,
de obicei, efectuat pe elementele de control tehnologic care pot pune în pericol via
ța,
66
Hen
tea Călin , 150 de ani de război mediatic. Armata și presa în timp de război, Editura „Nemira ", București,
2000.
67
Adam Parfrey (éd.),
Cult Rapture,
Feral House, Portland (Or.), 1995 (concernant l'attentat d'Oklahoma City).
38
produc
ția, tehnologia sau serviciul oame
nilor. Cyberattack
–
ul poate fi astfel definit ca un atac
împotriva infrastructurii tehnologiilor informa
ționale cu scopul de a provoca daune sau de a
ob
ține informații sensibile sau strategice importante. Este cel mai adesea legat de atacuri
motivate polit
ic
și militar.
68
Cyberatacurile
vor deveni în curând o amenin
țar
e mai mare decât
terorismul. I
nformatizarea este mult mai vulnerabilă decât o stare cu un nivel scăzut de
informatizare. Astfel, cybewar este un fenomen real pentru astfel de state dezvoltate.
Se
desfă
șoară în imediata apropiere și oricine dintre noi poate fi participantul său, precum și
victima. Pe de o parte, tehnologiile moderne ne fac via
ța mai ușoară, dar, pe de altă parte,
există un risc crescut ca acestea să fie abuzate. Este mult mai u
ș
or să paralizeze statele
moderne la nivelul procesării digitale
și al schimbului de informații. Astfel, statele cele mai
dezvoltate
și armatele lor moderne nu pot igno
ra securitatea cibernetică.
Cyberattack
–
ul este,
de obicei, efectuat pe elementele de con
trol tehnologic care pot pune în pericol via
ța,
produc
ția, tehnologia sau serviciul oamenilor. Cyberattack
–
ul poate fi astfel definit ca un atac
împotriva infrastructurii tehnologiilor informa
ționale cu scopul de a provoca daune sau de a
ob
ține informații
sensibile sau strategice importante. Este cel mai adesea legat de atacuri
motivate politic
și militar. Numărul tot mai mare de utilizatori de internet a dus la faptul că
propaganda se răspânde
ște mai eficient în spațiul cibernetic decât, de exemplu, prin b
ro
șuri de
aerisire. Răspândirea malware
–
ului este mai u
șoară, mai disponibilă și mai rapidă cu numărul
tot mai mare de utilizatori. Prin urmare, amenin
țările de atacuri cibernetice sunt, de asemenea,
mult mai probabile. Există diverse metode de atacuri cib
ernetice în spa
țiul cibernetic, de la
moderat la cei nem
ilo
și, după cum urmează:
Vandalism: at
acuri comune asupra sistemelor
guvernamentale.
69
Astfel de atacuri sunt de obicei rapide
și nu cauzează daune grave; • Propaganda:
diseminarea
știrilor politice î
n principal prin intermediul internetului; • Colectarea datelor:
colectarea informa
țiilor clasificate care nu sunt suficient protejate; • Negarea accesului:
atacuri împotriva, de ex. for
țele armate care folosesc computerele și sateliții pentru
comunicare.
Comenzile
și rapoartele pot fi interceptate și modificate, ceea ce poate duce la
situa
ții periculoase pentru armată; • Atacurile de rețea împotriva infrastructurii: atacuri asupra
sistemelor de transmisie ale companiilor din domeniul energetic, al industri
ei gazelor, al
industriei de încălzire, al industriei petroliere
și al infrastructurii de comunicații sensibile la
68
Hrůza, Petr; Soušek, Radovan; CHLAN, Alexander. Cyber attacks and cyber warfares. In: Recent Researches
in Telecommunications, Informatics, Electronics and Signal Processing. Baltimore, MD, USA: WSEAS Press,
2013, p. 100
–
107. ISSN 1790
–
5117. ISBN 978
–
960
–
474
–
330
–
8.
69
Mureșan Mircea, Gheorghe Toma, Provocările începutului de mileniu: convenționale, neconvenționale,
asimetrice, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2003.
39
atacurile cibernetice; • Atacurile care nu au legătură cu re
țeaua împotriva infrastructurii:
abuzul (sau mai degrabă utilizarea) hardware
–
ulu
i
și hardware
–
ului comun folosit în operarea
și securitatea internetului.
70
Virusul este ascuns în hardw
er
sunt, software, sau poate chiar
și în
microprocesoare. Războiul cibernetic poate fi clasificat în continuare în acela
și mod ca un
război conven
țional
în războiul cibern
etic defensiv
și ofensiv.
În cazul războiului cibernetic
defensiv, va fi important să se determine instala
țiile importante din punct de vedere strategic.
În prezent, astfel de instala
ții sunt clădiri, iar criteriile decisive sunt amplasa
rea
geografică, echipamentul etc. Aceste instala
ții pot fi, de asemenea, virtuale în cazul războiului
cibernetic.
71
Pentru a preveni un atac sau pentru a reduce pierderile
și daunele, este necesar,
înainte de atacul în sine, să minimaliza
ți numărul de locur
i de acces la intrare, să introduce
ți
mai multe securitate software, securitatea hardware
și ecranul corespunzător și să instruiți
personalul cu permisiuni de acces la re
țea. Cyber
atacatorii au un scop clar, cu un plan u
șor.
Cheia succesului este moment
ul surprizei în timpul atacului. Cu cât apărătorul mai devreme
răspunde atacului, cu atât este mai u
șor să
–
l opre
ști sau să
–
l respingi. Dacă se efectuează un
astfel de atac cu momentul surprizei, este mai întâi necesar să stabilizăm întregul sistem
și,
pri
n urmare, să facem fa
ță surprizei. În al doilea rând, este necesar să detectăm atacul și să
încercăm să în
țelegem planurile și intențiile atacatorului. Apoi atacul poate fi respins. Nu
trebuie uitat că analiza de atac trebuie întotdeauna urmată. Pe baza in
forma
țiilor achiziționate,
trebuie protejată infrastructura critică (hardware
și software) pentru a preveni eventualele
atac
uri cibernetice ulterioare.
În primul rând, trebuie să fim con
știenți de aspectele ciberneticelor ofensive și să le
comparăm cu asp
ectele tradi
ționale (războiul convențional, diplomația etc.). Un astfel de tip
de război poate fi mai acceptabil pentru public decât folosirea mijloacelor de război
conven
țional. Deși un război cibernetic poate evita accidentele directe, există încă perico
le
indirecte. Infrastructura critică este undeva între sectorul public
și cel privat. Acesta include,
de ex. re
țeaua de distribuție a apei, rețeaua de energie electrică, controlul traficului aerian și
alte sisteme critice pentru func
ț
ionarea unei anumite
ț
ări. Inamicul
poate profita de
dependen
ța noastră de spațiul cibernetic și poate câștiga un avantaj strategic într
–
un eventual
conflict. Se presupune că un război cibernetic ar precede un război conve
n
țional.
Viitoarea
posibilă luptă împotriva ciberneticii
reprezintă motivele preocupărilor noastre grave. Spre
deosebire de războaiele tradi
ționale care necesită o mare cantitate de surse, cum ar fi armele,
70
Hentea Călin , 150 de ani de război mediatic. Armata și presa în t
imp de război, Editura „Nemira ", București,
2000.
71
Collins, Sean (April 2012). Stuxnet: the emergence of a new cyber weapon and its implications. Journal of
Policing, Intelligence and Counter Terrorism. 7 (1). Retrieved 6 June 2015.
40
personalul
și echipamentul, războaiele cibernetice necesită pe cineva care are cunoștințe
corespunzătoare
, computere
ș
i dorin
ța de a crea haos. Inamicul
poate fi peste tot, chiar
și în
interiorul
țării sau al organizației. Un atac intens poate fi efectuat de câțiva hackeri cu ajutorul
computerelor sta
ndard.
Un alt aspect groaznic al războiului cibernetic este faptul că atacul
cibernetic poate fi parte a unui atac coordonat sau poate fi doar o idee a unui hacker rău
inten
ționat, de ex. cu o idee amuzantă. Indiferent de motivul atacatorului, atacurile cibernet
ice
pot provoca mari pierderi financiare.
72
Și multe țări sunt nemilos pregătite pentru a gestiona
astfel de atacu
ri cibernetice nea
șteptate.
Diferite calcule tactice pot face parte din planificarea
luptei. Unul dintre astfel de calcule este raportul dintr
e for
țe și resurse. Proporția forțelor și a
resurselor este pregătită ca un document suplimentar, în principal pentru fazele decisive ale
îndeplinirii sarcinilor (ordin de luptă). Un astfel de raport poate fi elaborat fie cantitativ, fie
calitativ.
Autorii
prezintă numerele (presupuse) ale for
țelor și resurselor folosite de forțele
inamice
și prietenoase în categoriile individuale necesare în raportul forțelor cantitative, în
timp ce în cazul raportului for
țe calitative se ia în considerare calitatea forțel
or
și a resurselor
angajate. Această calitate este considerată în raportul final al for
țelor și al resurselor unei
anumite categorii prin a
șa
–
numitul poten
țial de luptă. Faptul este că forțele și resursele
inamice sunt considerate pe baza ipotezelor de pro
babilitate. Este un rezumat al datelor
calitative
și cantitative despre forțele și resursele partidelor de luptă, cu ajutorul cărora se
poate ob
ține o idee mai bună despre capacitățile de luptă și despre rez
ultatul probabil al luptei.
Cum este posibil să
se calculeze propor
țiile forțelor armatelor cibernetice care se află într
–
un
conflict cibernetic? Este posibil să se efectueze un astfel de calcul? De fapt, este aproape
imposibil. În caz de război în spa
țiul cibernetic este calitatea, nu cantitatea, care
contează. O
sută de solda
ți special pregătiți de unități cibernetice pot eșua față în față cu un inamic talentat
(un atacator cibernetic). Suprema
ția cantitativă nu trebuie să fie decisivă în spațiul cibernetic.
Astfel, este suficient sau nu să avem 100 sa
u 1000 de
solda
ți special instruiți?
Cred că
unită
țile militare cibernetice pot fi comparate cel puțin în funcție de următoarele trei criterii: •
Capacitatea de a efectua atacuri în spa
țiul cibernetic (potențial ofensator); • Capacitatea de
prevenire a at
acului (poten
țial defensiv); • Dependența de mediul cibernetic (dependența).
Alte aspecte luate în considerare pentru o compara
ție mai detaliată pot fi capacitatea de a
restabili sistemele cheie, existen
ța
sisteme complementare sau de urgen
ță, planuri de c
riză etc.
72
Pikner, Ivo and Žilinčík, Samuel. Military concepts and hybrid war. Forum Scientiae Oeconomia, 2016, vol. 4,
no. Spec Issue No 1, p. 25
–
33. ISSN 2300
–
5947.
41
73
În cazul combaterii cibernetice, avem de
–
a face cu posibilită
ți mai mari de a calcula raportul
for
țelor unităților cibernetice, deoarece nu există niciodată informații mai detaliate. Motivul
este faptul că orice declara
ție a viitorului atacator
poate ajuta adversarul să fie mai bine
pregătit pentru posibilele deficien
țe, să provoace operațiuni de testare și să încalce încrederea
publică. Viitoarea declara
ție a atacatorului despre protecția perfectă a propriei sale rețele
poate provoca opera
țiuni
de testare efectuate nu numai de atacatori poten
țiali, ci și de actori
nestatali (de exemplu, hackeri) cu scopul de a dezvă
lui posibilele deficien
țe.
M
–
am ocupat de
raportul de calcul al for
țelor în spațiul cibernetic începând din 2013. Descrierea mai det
aliată
a rezultatelor în raportul de calcul calitativ
și cantitativ al forțelor depășește sfera acestei
contribu
ții.
74
Au fost lua
ți
treptat pa
și în construirea sistemu
lui de apărare cibernetică în România
.
La început, guvernul a însărcinat Departamentul
Militar
de
Intelligence să construiască
o unitate capabilă să desfă
șoare operațiuni în spațiul cibernetic. De ce Inteligența Militară?
Armata este responsa
bilă de apărarea României
, iar Serviciul de informa
ții militare este
serviciul militar de informa
ții
ș
i un constituent al M
inisterului de Apărare al României
. În
plus, spa
țiul cibernetic nu este un câmp de luptă tipic, este mai degrabă un spațiu de
informare, iar serviciul de informa
ții în mod tradițional joacă un rol important în acest
domeniu. Avantajul
este
și faptul că Serviciul Inteligență Mil
itară este singurul serviciu
românesc
de informa
ții atât pe teritoriul nostru, cât și în străinătate. Inteligența Militară
construie
ște Centrul Național al forțelor cibernetice, care va monitoriza sistematic și v
a
raporta anomalii în spa
țiul cibernetic. Monitorizarea spațiului cibernetic este importantă și de
neînlocuit în apărarea cibernetică. Monitorizarea ne permite să identificăm în timp anumite
fenomene care pot indica pregătirea atacului cibernetic. Monitori
zarea sistematică va fi
asigurată prin mijloace tehnice situate în re
țelele furnizorilor cehi de rețele electronice.
Seriozitatea amenin
țărilor cibernetice este subestimată. Cyberatactele de orice fel sunt
instrumente sofisticate ofensatoare împotriva căro
ra nu există o apărare u
șoară. Există o
caracteristică comună a tuturor acestor atacuri
–
acestea au costuri scăzute pentru atacatori,
însă consecin
țele, eliminarea și posibila prevenire sunt din ce în ce mai costisitoare, iar
daunele pot ajunge la miliard
e de dolari. Cei care suferă de astfel de atacuri sunt persoane
fizice, entită
ți economice, instituții guvernamentale și, de asemenea, forțe armate. Daune de
cel mai înalt grad se datorează furtului de date secrete sau sensibile la destabilizarea
73
Maior lector universitar doctor Ion Roceanu, Avantajul informațional
–
obiectiv al operațiilor i
nformaționale,
Revista Forțelor Terestre, nr. 1/2001.
74
Chris Hables Gray,
Postmodern War,
Routledge, New York/London 1997.
42
diverselo
r infrastructuri sau chiar a infrastructurii critice de informa
ții. Cea mai mare
problemă rămâne faptul că hackerii sunt greu de prins din cauza anonimatului internetului.
Chiar
și o problemă mai gravă va apărea atunci când statele vor deveni participanți.
§
CAPITOLUL IV
–
STUDIU DE CAZ: EVALUAREA POSIBILELOR AGRESIUNI
INFORMA
ȚIONALE PREZENTE ASUPRA ROMÂNIEI
Întrebarea principală
:
Există posibilitatea ca România să devină
ținta unui război informațional?
La începutul secolului XXI este pusă în eviden
ță preocuparea statelor de a elabora
prognoze privind o evolu
ție a fenomenului militar contemporan, concepte noi a conflictelor
militare. Schimbările apărute în mediul de securitate
și desfășurarea ac
ț
iunilor de conflict
datorită introducerii noilor tehnologii, sisteme
și platforme de armament inteligent,
digitalizarea spa
țiului de luptă, senzori avansați, constiutie elementele care au schimbat
fizionomia conflictului armat modern.
Epoca infor
ma
țională, în care intră multe țări, posibilitățile și obstacolele de natură
informa
țională oferă zilnic aplicații noi, datorită acestui fapt societățile moderne se adaptează
relativ rapid în această privin
ță. Deținerea și utilizarea corectă a informației
sunt considerate
un factor de progres, realizare
și promovare a intereselor naționale a României. Marea
majoritate a cercetătorilor
și specialiștilor în domeniul de strategie sunt de acord că “se
impune o noua viziune asupra politico
–
strategică militară pe
ntru contopirea elementelor
economice, militare, diplomatice
și politice într
–
o sinteză unică
și unitară, dără de care
conducerea politico militară nu poate fi ra
țională și prospectivă”
75
.
Instrumentele strategice informa
ționale care sunt utilizate
în apărarea
și promovarea
intereselor na
ționale, în situații de pace, criză și pe timp de război sunt de o importanța
capitală pentru România. Războiul informa
țional este o denumire contestată uneori, dar este
utulizată des
și este dezvoltată de state mod
erne pentru a fi folosită în rela
țiile dintre actorii
statali
și nonstatali.
75
Constantin Onișor,
Elemente de artă strategică românească
, București, 2001, p.125.
43
Noile tipuri de conflicte militare sunt foarte diferite în compara
ție cu precedentele prin
mediul extins de confruntare, mediatizare intensă, caracter asimetric, o cre
șter
e a importan
ței
războiului informa
țional și o focalizare pe structurile critice. Câștigarea războiului
informa
țional, simularea acțiunilor de luptă, digitalizarea spațiului de conflict a marilor puteri
cu efecte deosebite ale aspectului
și evoluției războa
ielor actuale
76
.
Asistăm la apari
ția unui nou tip de agresiune militară, un nou tip de război, un război
transparent/invizibil cu forme
și caracteristici de manifestare ascunsă și eficientă care le
depă
șesc cu mult pe cele clasice. Amenințări noi la
adresa securită
ții naționale a României
sunt atacurile informa
ționale, întreruperea de flux energetic, rachetele balistice
intercontinentale
77
. Însă o serie de amenin
țăti asimetrice de natură militară și nonmilitară și o
amenin
țare sub formă psihologică,
amenin
țări informatice sau informaționale tind să
sporească gradul de pericol
și probabilitatea producerii unui eveniment nedorit
78
.
Confruntările majore în conflictul armat modern se vor angaja predominant în sfera
informa
țiilor și decriptării info
rma
țiilor adversarului. Percepția războiului este simțită dar pe
plan informa
țional victimile umane sunt mult reduse și nu se vede aproape nimic
79
.
Cum se pot elabora legi na
ționale sau norme de drept internațional pentru ceva ce nu
este definit sa
u are o defini
ție vagă ? În războiul informațional se impune o caracterizare a
conceptului de superioritate informa
țională, astfel această superioritate informațională
reprezintă cheia dominării pe câmpul e luptă, o necesitate cunoscută din cele mai vechi
timpuri. Războiul bazat pe informa
ții reprezintă un cumul de stări de tip conflictual în
domeniul informa
țional în care tehnologia războiului este angajată la nivele fără precedent.
Viteza
și fluxurile informaționale reprezintă cerințe inevitabile pentru a
sigurarea progresului
României în era informa
țională. Războiul informațional sparge regulile tradiționale și
strategiile militare. În statele lumii nu există o defini
ție acceptată, deoarece fiecare grup de
interese care î
și propune o definire trebuie să ev
alueze riscurile
și vulnerabilitățile sistemului
informa
țional propriu. În opinia mea, conflictul războiul informațional reprezintă acțiunea
destinată dezinformării, distrugerii informa
țiilor, capabilităților funcționale ale adversarului
76
Defense News Media Group,
What the Network
–
Centric Collaborative Targeting Capability Will Bring to the
Fight,
C4ISR The Journal of Net
–
Centric Warfare, no.5, 2008, p.1.
77
T. Băsescu,
Discursul Președintelui României în Parlamentul României cu prilejul a 60 de ani de la
înființarea NATO
, din
02.04.2009.
78
Strategia de securitate națională a României, 2007, p.12, http://www .
presidenty.ro/static/ordine/SSNR/S
SNR.pdf
79
C. Onișor,
Teoria strategiei militare
–
realitatea XX, perspective XXI
, Editura AÎSM, București, 1999, p.168.
44
concomitent cu pr
otejarea sistemului
și a informației împotriva acțiunilor exercitate de către
adversar printr
–
un cumul de măsuri coordonate pentru asigurarea func
ționării eficiente a
sistemului
și a relațiilor informaționale proprii.
Războiul informational va duc
e către dezideratul de integrare a organiza
ției militare, în
care apărarea informa
țională reprezintă un deziderat major. Structurile militare ale României
au obiectivul final de integrare a tuturor capabilită
țilol de natură informațională și informatică
în
tr
–
o re
țea informațională de apărare națională (RINA) care va fi integrată în rețelele NATO.
Organiza
ția militară trebuie să adopte o arhitectură fundamentală în care să
–
și dezvolte
infrastructura
și aplicațiile specifice, fără să se justifice c
osturi ale investitorilor. Organiza
țiile
militare, în profida specifită
ți lor, nu sunt foarte diferite de alte organizații, succesul sau
e
șecul va depinde de aptitudinea de a îngloba concepte noi, asimilarea tehnologiilor noi. Se
vor păstra calită
țile cele
mai de pre
ț ale forțelor armate: rapiditate, eficiență, ferimtate,
receptivitate
și curaj.
Organiza
țiile militare din România au nevoie de o rețea care să îndeplinească anumite
condi
ții:
–
siguran
ță;
–
servicii de calitate ridicată;
–
securitatea
și integritatea datelor;
–
nivel ridicat de performan
ță;
–
disponibilitate permanentă;
–
evitarea schemelor de adresare publice;
O re
țea privată virtuală desfășurată prin internet poate satisface cu succes cerințele
orcărei organiza
ț
ii militare. Câmpul de luptă actual este mai solicitant ca niciodată,
mobilitatea trupelor, spa
țiile în creștere între formațiuni și armamentul controlat electronic
necesită solu
ții noi pentru comunicare. Cheia succesului este accesul la comunicații sigure
și
rapide.
Un obiectiv al modelării militare este simularea virtuală, a opera
țiilor militare tot mai
conplexe, diversificate
și mai numeroase, prin extinderea conceptuluide simulare interactivă,
45
astfel încât să fie înglomade din ce în ce mai mu
lte entităti
și să fie reprezentate pe o gamă
mai mare de efecte de mediu
și de luptă. Mediul virtual asigură o reprezentare a câmpului de
luptă până la descompunerea în entită
ți luptătoare. Acest mediu va făurii un teatru de război,
în întregime virtual,
în care se pot desfă
șura atât operații convenționale, cât și
neconven
ționale.
Mediul virtual, folosit în actualele sisteme de antrenament, eterogene, interoperabile,
conectate în re
țea, înseamnă mult mai mult fecât scena vizibilă a spațiului de lu
ptă. Poate fi
definit ca mediul natural virtual de simulare care reprezintă o pozi
ție geografică reală,
considerată semnificativă din punctul de vedere al tacticii
și însoțită de formele fizice externe
ale entită
ților angajate în luptă.
Mediul vi
rtual se bucură de aceste caracteristici principale:
–
iluzia prezen
ței comune
–
iluzia timpului comun
–
posibilitatea comunicării
–
partajarea informa
țiilor
4.1.Strategia de securitate
și infrastructura informațională
Strategia de preg
știre a aderării României la Uniunea Europeană, care a fost adoptată în
iunie 1995, la Snagov, societatea informa
țională prin consens național, era definită ca un
obiectiv de importan
ță maximă în dezvoltarea țării în acest mileni
u
80
. În perioada
premergătoare strategiei na
ționale m
–
am referit la no
țiunile unei societăți postindustriale,
bazată pe o economie a informa
țiilor și cu infrastructura definită de calculatoare, ce permit o
globalizare a schimburilor de informa
ții. La confer
in
ță Uniunii Internaționale de Comunicații
din Buenos Aiers anul 1994, toate statele au fost împinse de la spate să dezvolte infrastructuri
informa
ționale proprii, care sa contribuie astfe la realizarea infrastructurii informaționale
globale.
80
Strategia nați
onală de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, Partea a II
–
a, Cap. B, Snagov,
Iunie 1995
46
În Uniunea Europeană s
–
au adoptat documente cu privire la implementarea
și
dezvoltarea infrastructurii informa
ționale la nivel european, acestea fiind stipulate în Cartea
Albă a Uniunii Europene, adoptată în anul 1993.
Infrastructura cri
tică este percepută ca fiind o infrastructură ale cărei distrugere sau
avarie poate avea un impact negativ asupra securită
ții naționale, asupra bunăstăriieconomice
și sociale naționale. Infrastructura informațională reprezintă o interconectare a tuturor
re
ț
elelor de comunica
ție electronică, de calculatoare ca hardware și software, date, informații
și cunoștințe, incluziv oameni, care trăiesc, muncesc, învață și se odihnesc ca utilizatori ai
unui serviciu ca internetul
81
. Implementarea infrastructurii informa
ț
ionale la nivel na
țional s
–
a
făcut în conformitate cu recomandările forurilor europene, România fiind printre primele state
din sud
–
estul Europei care a cunoscut o cre
ștere vizibilă a infrastructurii critice
informa
ționale.
România a adoptat în
2001 o serie de acte care să creeze cadrul legal necesar aplica
țiilor
e
–
Govermenr
și de e
–
Business, care au reprezentat transpunerea infrastructurii informa
ționale
a serviciilor guvernamentale
și crearea unui mediu de afaceri. Conform unui studiu din 2003,
doar 2% dintre intervieva
ții din România utilizau internetul pentru e
–
Banking
și 1% pentru
seervicii financiare. Aceste procente au crescut considerabil în ultimii ani dar această cre
ștere,
pe lângă beneficii, aduce riscuri
și vulnerabilități mai mari.
Riscurile specifice de natură informa
țională la adresa securității României sunt
justificate la nivelul M.A.p.N ( Ministerul Apărării Na
ționale). În momentul de fața este
extrem de importantă în
țelegerea apariției unor noi tipuri de amenințări la a
dresa securită
ții
României cât
și adaptarea la acestea.
Războiul informa
țional este o realitate deja consacrată în spațiul euro
–
atlantic. Pentru
țări cum este România capacitățile în domeniul informațional constituie soluții de
contrabalansare
a asimetriilor de putere. Evolu
ția tehnologiei informaționale a format o
discrepan
ță în capacitatea de a produce și capacitatea de utilizare a informației. Sporirea
cantită
ții informaționale nu aduce neeapărat și creșterea calității și deținerea unor info
rma
ții
de calitate nu înseamnă că avem capacitatea de da a le valorifica.
Războiul informa
țional, din perspectiva civilă atrage o multiplicare a raporturilor de
for
ță iar pe plan militar există o limitare datorită reducerii caracterului violent.
Între aceste
două perspective există puncte comune, deoarece un aliat poate fi în accela
și timp și inamic.
În al doilea rând, războiul informa
țional stabilește un raport între anumite realități de ordin
81
Maris Guran, Infrastructura informațională națională
–
infrastructură de bază a societății informaționale ca
societate a cunoașterii,
www.acad.ro/pro_pri/doc/st_b01.doc
47
tehnic, simbolic
și strategic din cauza prezenței tot
mai mari a informaticii
și a rețelelor
informa
ționale.
Domeniile prioritare pentru modernizare M.A.p.N ( Ministerul Apărării Na
ționale) sunt:
–
Supraveghere
și cunoaștere;
–
Ob
ținerea informațiilor și identificarea țintelor inamice;
–
Comanda
și controlul;
–
Războiul cibernetic
și contramăsurile acestuia;
–
Simulare
și modelare;
–
Integrarea senzorilor;
Conceptele pe domeniul militar la nivel na
țional și internațional care evoluează
constant, impun cercetării
științifice militare, dezvoltarea de noi teh
nologii pentru apărarea
României, care trebuie să asigure compatibilitatea tehnicii cu cea a NATO.
Impactul tehnologic asupra domeniului militar este reprezentat de sistemele de
comandă, control, calculatoare
și sisteme bune care sa asigure sup
ortul tehnic al opera
țiunilor
militare. Cercetarea
șțiințifică este extrem de importantă pentru dezvoltarea sistemelor și
introducerea unor tehnologii de vârf atât în proiectarea
și realizarea componentelor acestui
sistem. Identitatea digitală va schimba l
umea calculatoarelor, datorită acestei dezvoltări
tehnologice fără precedent, a
șa cum a făcut
–
o în urmă cu ceva ani în urma dezvoltării
re
țelelor. Introducerea acestui concept de identitate digitală duce la o creștere dramatică a
complexită
ții sistemelor,
dar odată integrată, această complexitate devine invizibilă pentru
utilizatori.
Programele de învă
țământ și ordinea ce ține de Armata României vor urmări pregătirea
personalului necesar pentru a desfă
șura eficient misiunile militare stabilite,
pe câmpul de
luptă cibernetizat. Procesul de restructurare
și modernizare a Armatei României se desfășoară
concomitent cu men
ținerea și perfecționarea capacității de acțiune.
Obiectivele necesare pentru modernizarea armatei sunt următoarele:
–
Re
alizarea sistemului eficient de conducere prin înlocuirea aparatelor de transmisie
analogice cu cele digitale, pentru a ne situa la nivelul standard NATO
și
continuarea realiză®ii sistemului de transmisie al armatei
și implementarea
treptată de sisteme mod
erne;
–
Imbunătă
țirea capacității de supraveghere și avertizare a soldaților prin folosirea
sistemelor moderne de control al traficului aerian, avertizare timpurie, protec
ția
48
for
țelor militare și contramăsuri electronice în spațiul cibernetic de interes stra
tegic
și implementarea sistemului de recunoaștere anti
–
inamic la tehnica de luptă;
–
Îmbunătă
țirea puterii de foc a blindatelor grele, mobilitatea și precizia prin
introducerea sistemelor de conducere a proiectilelor;
–
Îmbunătă
țirea sistemelor de navigație și
de putere de foc a navelor de luptă;
–
Optimizarea sistemului de logistică la toate e
șaloanele militare;
Din punct de vedere al modernizării, toate for
țele din Armata României vor beneficia
de sisteme C41, un sistem digital de comunicare compati
bil cu sistemele NATO, dezvoltarea
unui sistem de război electronic
și dezvoltarea unui sistem informatic de logistică la nivelul
celui existent în structurile NATO.
4.2.Principalele riscuri
și amenințări
Amenin
țările transnaționale cum ar fi terorismul, traficul de droguri, crima organizată,
migra
ția și atacurile cibernetice, au mai multe șanse de a se propaga la nivel planetar.Accesul
limitat la resurse este principala cauză care afectează rel
a
țiile dintre state. Numărul și
amploarea războaielor din cauza teritoriilor a scăzut considerabil, dar s
–
au amplificat
conflictele de natură etnică, religioasă
și cibernetică/informațională
82
.
Riscurile
și amenințările la adresa securității n
a
ționale sunt diverse, de la riscuri
militare, non
–
militare, agresiune armată, nucleară, ecologică
și cibernetică. Nu trebuie
sacrificate interesele proprii în favoarea altui stat, grup de state, organiza
ții ci trebuie asigurată
securitatea
și apărarea sta
tulul, inclusiv prin for
ță armată. U.E. și NATO desfășoară activități
cu obiective comune. NATO reprezintă o arhitectură de apărare colectivă
și UE trebuie sa
permită
țarilor din Europa să contrinuie mult mai mult la propria lor securitate
83
.
Șansele
declan
ș
ării unor conflicte militare de propor
ții în Europa sunt foarte mici, dar este de așteptat
ca pe termen scurt
și mediu riscurile la adresa securității României să fie de natură non
–
militară.
Astăzi U.E. dispune de structuri politico
–
militare de
securitate, încadrate cu personal
militar și civil pentru realizarea Politicii Externe și de Securitate Comună.
82
UNAp, CSSAS
,
Surse de instabilitate
,
Editura UNAp, București, 2004, pagina. 7.
83
Stan PETRESCU,
Apărarea și securitatea europeană
,Ed.Militară,București,2006,pagina 15
49
În acest cadru de ansamblu s
–
a conturat noul mediu internațional, în cadrul căruia
conceptul de securitate este legat de fenomenele d
e risc, pericol ș
i amenințare, vulnerabilitate.
Există numeroase vulnerabilită
ți din punct de vedere politioc
–
militar, cum ar fi
existen
ța crizelor nesoluționate care pot conduce la conflicte sângeroase, avem exemplu în
Kosovo,
Albania, Bosnia
și Herțegovina, regiunea Transnistria a Republicii Moldova și
Caucaz. Dispute de natură etnică
și socială, revendicări teritoriale care provoacă tensiuni între
statele implicate cum ar fi Grecia
și Turcia, Grecia și Macedonia și România și
Ucraina, dar
există
și tendințe de autonomie ale unor grupări etnice cum ar fi maghiarii din România. Un
risc la adresa securită
ții României este dorința Federației Ruse da a reface sfera de influență
pierdută după terminarea Războiului Rece dar
și pretenț
iile Ucrainei cu privire la platoul
contnental al Mării Negre.
Principalul fenomen care influen
țează mediul de securitate este globalizarea, deoarece
în acest mediu statele nu pot sta izolate sau neutre pentru că nu se pot adăpostii de acest
fenomen. Evol
u
ția societății omenești actuale împlinește toate elementele specifice
fenomenului de globalizare, care reprezintă un fenomen multidimensional cu efecte
economice, soiale, culturale
și de securitate
84
.
În configura
ția scenei globale, numeroase r
egiuni sunt afectate de stări de conflict,
instabilitate
și tensiune, și o frustrare generatoare de riscuri și amenințări ce pot avea un
impact major asupra securită
ții naționale ale României. În condițiile în care România este stat
membru NATO, o categori
e mare de amenin
țări militare este reprezentată de inamicii alianței,
de
și semnalele sunt rceptate în mod indirect, ele conduc la declanșarea unor mecanisme de
apărare
și securitate, din care România nu poate sa lipsească ca urmare a obligațiilor asumate
p
rin semnarea Tratatului de la Washington.
Modificarea substan
țială a României pe plan internațional impune o abordare
sistemică
și comprehensivă a obiectivelor de securitate națională, datorită apariției unor
amenin
țari internaționale noi cum a
r fi un război informa
țional. Securitatea internă reprezintă
un factor de importan
ța maximă deoarece protecția locuitorilor, infrastructurii împotriva
amenin
țărilor asimetrice, militare și non
–
militare este vitală.
Securitatea implică respons
abilită
ți din partea mai multor instituții și agenții, ca
structurile de securitate frontalieră
și garda de coastă, structuri de informații, contrainformații
și securitate și structurile militare.
84
Paul Dănuț DUȚĂ,Cristian Popa
–
“Securitatea prin
cooperare.Politici de integrare,vol 1,Sibiu:TehnoMedia 2007
pagina 7
50
Amplificarea riscurilor generale de producere a unor ac
țiun
i teroriste, chiar
și prin
utilizarea mijloacelor radioactive, biologice, provocarea de sabotaje, distrugeri
și modificări
periculoase a unor instala
ții, precum și riscul sporti de producere a unor dezastre industriale
sau naturale, sarcina asigurării secu
rită
ții interne devine tot mai complexă.
Lupta împotriva terorismului urmăre
ște o creștere a gradului de protecție a cetățenilor,
institu
țiilor statului, iinfrastructurii economice, de transport și de asigurare a funcțiunilor
sociale vitale, obiectivele
și
activită
țile militare, precum și alte activități de interes național.
Este necesară implementarea unui sistem integrat de management al crizelor pentru a asigura
capacitatea de ac
țiune în orice situație, care să funcționeze într
–
o re
țea modernă, o rețea c
are
cuprinde toate structurile de securitate: civile
și militare, administrație centrală și locală pentru
a asigura o coordonare eficientă a resurselor umane, materiale pentru prevenirea pericolelor
și
lichidarea consecin
țelor.
Pentru a ac
ționa eficient la
nivelul celor două organiza
ții, UE și NATO, România își
va spori substan
țial contribuția la implementarea sistemului NATO de răspuns la crize.
4.3.Evaluarea posibilelor agresiuni informa
ționale asupra României
În războiul informa
țional, ținta
nu mai este armata
și guvernul, ci întreaga societate. Pe
lângă posibilele agresiuni informa
ționale asupra României pe care l
–
am identificat există
altele, mult mai greu de depistat
și cel mai probabil doar instituțiile specializate le pot
identifica, deoa
rece aceste forme de agresiune sunt aproape invizibile
și necesită o pregătire
amplă pe domeniul de cybersecurity. Nu avem toate instrumentele necesare de a depista un
război informa
țional asupra țării noastre deoarece această temă nu esta așa discutată la
nivel
na
țional, acest tip de război este trarat ca o amenințare soft. Instrumentele de combatrere a
amenin
țarilor informaționale trebuie sa aibă o componentă de cercetare și una de monitorizare
constantă.
Există tipuri de surse ca Sputnik
și
Russia Today, ce apar
țin Federației Ruse, care
încearcă să proiecteze o realitate alternativă asupra unui public
țintă. Această metoda poate fi
clasificată ca război informa
țional, dar există multe alte surse de amenințare informațională
care vin
și din al
te spa
ții nu doar din cel Rusesc. Fără suportul populației, realitatea alternativă
nu înseamnă nimic, deoarece
țintele sunt de natură politică, prin exercitarea unei presiuni
constante cu scopul de alterare a deciziei politice sau parlamentare a unei
țari
cum este
România. Dezinformarea
și crearea unei realități alternative, dă viață unor grupuri cu credințe
diversificate care pot fi manipulate u
șor, în special când se ajunge la nivelul emoțional.
51
Aceste grupuri care se bazează pe emo
ții fundame
ntale cum ar fi, umilin
ța frica și
suferin
ța nu vor accepta niciodată argumente științifice sau argumente tehnice.
Nimeni nu se gândea serios la posibilitatea unui război între state care să duca la
anexare teritorială, până a invadat Federa
ția
Rusă Crimeea în anul 2014. România nu are
rela
ții foarte bune cu Moscova, în special din cauza istoriei noastre tumultoase din care am
învă
țat că nu putem sa ne bazăm pe o prietenie cu Rusia, care în 1812 ne
–
a anexat Basarabia,
în 1917 din pricina Revolu
ți
ei Bol
șevice ne
–
au lăsat să luptam singuri pe frontul de est al
Primului Război Mondial împotriva Puterilor Centrale, Germania
și Imperiul Austro
–
Ungar
și
dacă asta nu a fost de ajuns ne
–
au furat
și tezaurul. În 1940 Uniunea Sovietica ne
–
a anexat din
nou B
asarabia
și cghair dacă am întors armele la 23 august 1944, după terminarea războiului
am rămas sub ocupa
ție și după am fost transformați în Republica Populară România. Cu toate
acestea stăm umpic mai bine decât
țările baltice Estonia, Letonia, Lituania și
decât Polonia la
capitolul rela
ții cu Federația Rusă.
În acest moment nu se poate pune probnlema unui conflict armat tradi
țional între
România
și Federația Rusă. Rusia stă mult mai bine decât noi la capitolul militar, datorită
faptului ca ei au o armată de vreo 15 ori mai mare decât a noastră, o armată care
este formată
din mii de avioane de luptă, în jur de 22000 de tancuri, sisteme de rachete
și cel mai mare
arsenal nuclear, în timp ce armata noastră are în jur de 800 de tancuri
și vreo 33 de avioane de
luptă
85
.
În ultimii 15 ani, Federa
ția R
usă, a câ
știgat lupte importante împotriva Georgiei,
Ucrainei
și au reușit să îl mențină pe Assad la putere în Siria, dar asta nu înseamnă că sunt
invincibili. Au destule probleme economice
și chiar dacă reprezintă una dintre cele mai
puternice for
țe mili
tare de pe planetă, pe locul 2 în lume conform site
–
ului
Global Fire
–
Power,
Federa
ția Rusă nu poate câștiga singură un război împotriva NATO. Putem să amintim
Războiul Afgano
–
Sovietic care a durat 9 ani între anii 1979
și 1989, ani în care s
–
au
confruntat
cu numeroase probleme împotriva rebelilor islami
ști mujahedini.
În cazul unui conflict armat purtat de
țara noastră și Federația Rusă, șansele noastre
sunt să rezistăm în cel mai bun caz 36 de ore, deoarece ducem lipsă de apărare antiaeriană
credibilă în condi
țiile în care aviația este cel mai important eșalon militar modern, plus ca nu
avem nici un sistem controfensiv pentru a putea să oprim avansul unui inamic a
șa puternic,
cum este Rusia. Obstacolele geografice nu mai reprezintă o încetini
re pentru armatele
moderne, am văzut aacest lucru în conflictele militare recente purtate de către Federa
ția Rusă.
85
https://www.globalfirepower.com/
52
Un atac hiprid venit din Partea Federa
ției Ruse va fi sancționat de NATO, deoarece
războiul cibernetic a fost clasificat ca un
domeniu nou de luptă, la fel ca cel terestru
și
necesită o capacitate de ripostă extrem de bună. Războiul informa
țional este mult mai vizibil
deoarece avem de
–
a face cu penetrări de institu
ții politice și fake news. Federația Rusă pleacă
de la premiza că
trebuie utilizate conflictele regionale în avantajul ei pentru a
–
și etinde sfera
de influen
ța mult dorită de Vladimir Putin care visează la Imperiul Sovietic.
Consider că România este
ținta unui război informațional, care încearcă să
destabilizeze securitatea
și înțelegerile noastre cu aliații în regiunea Mării Negre. Influența
Federa
ției Ruse se manifestă în Ucraina, Republica Moldova și în Marea Neagră printr
–
o
prezen
ță militarizată din ce în ce mai amenințătoare. România trebuie sa
reziste acestor
“atacuri” prin îmbunătă
țirea tehnicii de contracarare a manipulării rusești.
Scutul anti
–
rachetă de la Deveselu, prezen
ța militară a Statelor Unite ale Americii și
exerci
țiile NATO, au transformat România într
–
o
țintă a războiulu
i informa
țional îndreptat
împotriva noastră de câtre Federa
ția Rusă. Țările din sud
–
estul Europei, cred că Marea Neagră
este un buffer zone în contextul geostrategic, dar prezen
ța militară rusească este din ce în ce
mai prezentă în această regiune.
Există
două provocări majore la adresa securită
ții naționale a
României, una dintre ele este agresiunea Rusiei pe plan militar
și informațional, și a două
provocare este lipsa unui consens între statele din regiune, deoarece Federa
ția Rusă folosește
tactici care
urmăresc destabilizarea rela
țiilor de vecinătate.
România a devenit, teoretic, vecină directă cu Federa
ția Rusă, dupa ce aceștia au
anexat regiunea Crimeea de la ucrainieni, lucru pe care eu îl percep ca o amenin
țare la adresa
securită
ții Români
ei, deoarece
țara noastra aspiră la stabilitatea frontierelor sale și la un model
de democra
ție în sud
–
estul Europei, dar nu sunt convins ca România este capabilă să devina
un actor regional atât de important în viitorul apropiat. A existat recent o tentat
iva de formare
a unei flote comune între Republica Turcia
și Bulgaria, dar s
–
au întâmpinat dioficultă
ți
dinspre Sofia.
Federa
ția Rusă are o strategie militară care încearcă să dezbine țarile învecinate pe care
le consideră o amenin
țare la ambiți
ile sale , folosită pentru a intimida statele cu ie
șire la
Marea Neagră, printr
–
un program de propagandă amplificat. UE
și NATO, care au stimulat
modernizarea în regiune, sunt amenin
țate de către tacticile și rețelele informaționale a
Federa
ției Ruse care
încearcă să corupă
și să le puna la îndoială puterea.
Amenin
țările informaționale la adresa securității României, prezente înca de la
formarea internetului, s
–
au accentuat după EuroMaidanul din Ucraina, care a început la 21
noiembrie 2013 când u
crainieii au început un protest spontan în Kiev, capitala Ucrainei,
53
pentru că guvernul ucrainean a suspendat procesul de semnare a Acordului de asociere cu
Uniunea Europeană. România trebuie sa fie atentă la dorin
ța Federației Ruse de slăbire a a
securită
ț
ii în regiune, prin propagandă
și dezinformare.
Europa a devenit un câmp de luptă pentru jocurile strategice, reprezentate de doctrina
rusească de propagandă
și dezinformare, schimbarea percepției opiniei publice pentru
dobândirea unei suprema
ții în regiune. Informațiile au fost transformate în arme, folosite ca
instrumente de politică externă agrsivă la adresa
țărilor precum, Ucraina, Republica Moldova
și România. Federația Rusă, prin propaganda ei încearcă să trezească animozitățile istorice
dintre state, cu scopul de a face mai dificilă colaborarea
și slăbirea încrederii în instituțiile
euro
–
atlantice.
Federa
ția Rusă se folosește de răspândirea știrilor false și teorii ale conspirației, cu
scopul de a convinge
țarile estice că agenda
statelor vestice este una sumbră, deoarece ei
încearcă să le transforme în pioni geopolitici
și colonii de exploatare a resurselor. Rusia
încurajează euro
–
scepticismul
și o polirizare a societăților divizate pe teme sensibile cum ar fi
globalizarea sau cr
iza refugia
ților și încurajarea enclavelor anti
–
establishment. Mesajul
Kremlinului este unul de provocare la adresa securită
ții, deoarece NATO ne este prezentat ca
o organiza
ție agresivă la adresa Federației Ruse care încearcă să își protejeze interesele.
Media rusească, urmăre
ște intimidarea vecinilor, prin articole despre capacitatea și
capabilitatea for
țelor militare detașate în Crimeea.
Mass
–
media pro
–
rusească are obiectivul de
a declan
șa un nou Război Rece, prin alimentarea îndoielilor referitoare la i
nten
țiile alianțelor
vestice dar
și subminarea suveranității țarilor estice. În cazul României, mass
–
media pro
–
rusească spune că suntem o marionetă a vestului.
La fel de importantă ca desfă
șurarea capabilităților este principiul încrederii pentru
securitatea regională, deoarece o
țară sau regiune dezbinată sau fragmentată cu vecini care nu
sunt de încredere nu poate niciodată să reziste la amenin
țările externe. Spațiul
cibernetic/informa
țional este un mediu propice pentru suspiciuni și alimentare
de tensiuni
între state, un spa
țiu folosit de ruși care pot pune în pericol obiectivele și relațiile externe
importante a României.
Cel mai important obiectiv al Federa
ției Ruse este acela de a slăbi
solidaritatea transatlantică a României cu scopul de a a
limenta neâncrederea în regimul
democratic
și în cooperarea cu UE și NATO.
Federa
ția Rusă se folosește de istoria plină de emoție dintre România și Republica
Moldova, încercând să strice imaginea României prin minciuna că noi avem o agendă
expa
nsionistă care are în calcul ocuparea Basarabiei, când de fapt tot ru
șii n
–
eau anexat
teritoriul de 2 ori, prima dată în 1812
și a doua oară în 1940. Mașinăria propagandistică
54
rusească încearcă să îi împiedice pe moldoveni în a urma parcursul
țarii noastre
în Europa
spunând ca România este un esec al integrării europene. În România tactica este total opusul,
deoarece impulsurile na
ționaliste sunt manipulate pentru ca empatia românilor fața de
Republica Moldova să fie atât de puternică încât statul român să
caute reunificarea.
Din punctul meu de vedere, o posibilă unificare cu Republica Moldova este exact ce
caută Federa
ția Rusă, deoarece este ocazia perfectă pentru o intervenție cu scopul de a
protyeja minoritatea rusă din Basarabia, o interven
ț
ie care cel mai probabil poate duce la un
conflict război conven
țional la care nu am face față.
Rela
țiile României cu Ucraina sunt mai reci, din pricina disputei teritoriale cu referire
la Insula
Șerpilor din Marea Neagră și tensiunile etnice
cu referire la minoritatea română din
Bucovina de Nord
și Herța, însă în ultima vreme relațiile au devenit ceva mai constructive,
deaorece, dupa anexarea regiuni Crimeea de către Federa
ția Rusă, România a simțit o
amenin
țare la adresa securității naționale
, dar
și o portiță de a deveni un partener cu Ucraina
unde să î
și exporte expertiza democratică.
Spa
țiul informațional este capabil să îngreuneze cooperarea cu statele vecine, în
special din cauza rela
țiilor diplomatice încordate și neproductiv
e între România
și Federația
Rusă care au rămas aproape la fel de la caderea Imperiului Sovietic. Un obiectiv extrem de
important pentru Federa
ția Rusă este, influențarea opiniei publice, pentru a da naștere unei
atitudini pozitive, deoarece sentimentul an
ti
–
rusesc este destul de puternic în rândul
românilor, datorat istoriei sângeroase care ne bântuie
și astăzi. Moscova încearcă să ne arte că
este o putere apăratoare a tradi
țiilor creștinești.
Scutul anti
–
rachetă de la Deveselu Jude
țul Olt, a
tyransformat România într
–
o
țintă
pentru războiul informa
țional condus de către Federația Rusă.
55
§
CONCLUZII
Trecerea la societatea informațională și a cunoașterii, pe baza revoluției științifice, cu
precădere în tehnologia informației și
a comunicațiilor, a determinat ca distanțele să nu mai
fie importante pentru realizarea comunicării pe întregul glob pământesc. Se poate aprecia că,
în domeniul militar, globalizarea reflectă impactul noilor tehnologii informaționale,
implementarea noilor
sisteme și rețele de conexiuni, relații, legături, raporturi etc. din întreaga
lume.
Totul a fost posibil datorită faptului că informația a devansat mișcarea. Experiența
lecțiilor învățate din principalele teatre contemporane de acțiune militară
susține această
afirmație și întărește necesitatea aprofundării conceptului de război informațional, adaptarea
lui la particularitățile războiului contemporan, asimetric și neconvențional. În plus, necesitatea
fuziunii informațiilor diseminate și a cunoaș
terii va stabili noi oportunități în dezvoltarea
rețelelor informaționale.
În aceeași ordine de idei, consider că rolul informației și a sistemelor informaționale va
crește într
–
un ritm extrem de rapid, „mesajul” sau conținutul informației deveni
nd o nouă
armă a confruntărilor viitorului. Prin urmare, este posibil ca în scurt timp să realizăm că nu
informația în sine ci mesajul transmis va constitui o armă puternică și subtilă a războiului
informațional.
Se impune conștientizarea
existenței riscurilor privind executarea acțiunilor de război
informațional împotriva țării noastre. Astfel de acțiuni ar avea ca obiective : izolarea
României în societatea globală bazată pe informații din cauza lipsei infrastructurii specifice;
întrerupe
rea fluxului esențial de informații; propagarea unei imagini deformate privind
societatea democratică românească; denaturarea modului în care România respectă tratatele și
acordurile internaționale etc.
În acest sens se poate aprecia că forțe osti
le statului român pot provoca operații
informaționale având ca țintă afectarea gravă a infrastructurii vitale: transporturile feroviare;
transporturile aeriene; sistemele de telecomunicații; metroul; sistemul financiar
–
bancar;
sistemul fiscal; procesele te
hnologice industriale; sistemele de aprovizionare cu energie și
gaze și, nu în ultimul rând, a mediului ambiant etc. Afectarea gravă a infrastructurii poate fi
generată de neglijență, involuntar, dar și intenționat, de forțe răuvoitoare sau potrivnice
stat
ului român.
Din punct de vedere al desfășurării unor conflicte militare viitoare, ar trebuii sa fim
conștienți că succesul Forțelor Armate ale României va depinde în mare măsură de: evitarea
56
surprinderii și, în mod deosebit, de cea informațională
, de capacitatea și capabilitatea de a
riposta rapid și eficient, de cooperarea activă și permanentă cu forțele partenere (aliate),
precum și de executarea apărării active și asigurarea protecției depline a forțelor. Așa cum se
precizează în unele document
ele oficiale , „cea mai frecventă formă de agresiune este cea
informațională a adversarului, materializată prin acțiuni informaționale neprovocate,
întreprinse împotriva mediului informațional propriu, în scopul afectării informațiilor,
sistemelor informaț
ionale și a proceselor de decizie”.
Acceptarea schimbărilor, asimilarea noilor concepte, precum și orientarea în
permanență către anticiparea și asumarea responsabilităților în fizionomia conflictelor
moderne nu pot fi decât factori de creștere a
puterii de luptă a unei armate. Acest lucru se
poate realiza fie învățând din propriile acțiuni, fie din experiența și „lecțiile învățate” pe
timpul desfășurării operațiilor în diferite teatre de acțiuni militare.
În acest sens, în diserta
ția noastră
, sun
t prezentate cateva repere principale ale realităților
războiului informațional, precum și tendințele de evoluție ale acestuia fundamentate pe noile
teorii informaționale, cu accent pe acțiunile practice specifice războiului informațional de tip
nou.
57
§
Bibliografie
Colonel prof. univ. dr. Ion Irimia, colonel conf. univ. dr. Ion Damian, colonel dr. Victor
Stoica, Scopul, obiectivele și caracteristicile razboiului informațional, Buletinul Academiei de
Inalte Studii Militare, nr. 1/2002 p. 261
–
262.
General de brigadă Ionel Marin, Războiul informațional
–
adevăr sau ficțiune?, Revista
Fundației Colegiului Național de Apărare, nr. 2/2000.
Maior lector universitar doctor Ion Roceanu, Avantajul informațional
–
obiectiv al operațiilor
informaționale, Rev
ista Forțelor Terestre, nr. 1/2001.
Anca
–
Monica Popa, Războiul informațional
–
o abordare epistemologică, Gândirea Militară
Românească, nr. 6, dec. 2000.
Weinberger Caspar, Schweizer Peter, Următorul război mondial Editura ,,Antet", București,
1996.
Toffle
r Alvin, Al treilea val, Editura Politică, București, 1983.
Simileanu Vasile , Asimetria fenomenului terorist, București, 2003.
Păun Vasile, Popa Anca
–
Monica , O provocare strategică: războiul informațional, Editura „
UTI", București, 2002.
Mureșan Mircea,
Gheorghe Toma, Provocările începutului de mileniu: convenționale,
neconvenționale, asimetrice, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2003.
Hentea Călin , 150 de ani de război mediatic. Armata și presa în timp de război, Editura
„Nemira ",
București, 2000.
Hariuc Constantin, Identificarea și contracararea agresiunilor informaționale, Editura
„Licorna ", București, 2000.
Cathala Henri
–
Pierre , Epoca dezinformării, Editura Militară, București, 1991.
Ishmael Jones, The Human Factor: Inside the
CIA's Dysfunctional Intelligence Culture,
Encounter Books, New York (2010) (ISBN 978
–
1594032233). Information/intelligence
warfare.
John Arquilla and David Ronfeldt, Networks and Netwars: The Future of Terror, Crime, and
Militancy, RAND (2001)
Edward Wal
tz, Information Warfare Principles and Operations, Artech House, 1998,
Winn Schwartau, ed, Information Warfare: Cyberterrorism: Protecting your personal security
in the electronic age, Thunder's Mouth Press, 2nd ed, (1996).
Winn Schwartau, "Information Wa
rfare: Chaos on the Electronic Superhighway" Thunder's
Mouth Press (1993)
58
Niță, Marian, A x
–
a sesiune de comunicari stiintifice “ Securitate si Societate: provocarile
mileniului trei“ sectiunea: Psihologie si sociologie militara, Editura ANI, Bucuresti, 20
04;
Sun Tzu, Arta razboiului, Editura Antet XX Press, Bucuresti, 1993;
Stan Petrescu, Arta și puterea Informațiilor, Editura Militară, București, 2003;
Maxim Dobrinoiu, Infracțiuni în domeniul informatic, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006;
Ionel Marin,
Comunitatea de Informții, solutia problemelor de securitate, Editura ANI,
București, 2004;
Aradavoaice, Gheorghe.; Stancu, Valentin, Războaiele de azi și de mâine, agresiuni
nonconvenționale, Editura. Militară, București, 1999;
Chris Hables Gray,
Postmoder
n War,
Routledge, New York/London 1997.
Pikner, Ivo and Žilinčík, Samuel. Military concepts and hybrid war. Forum Scientiae
Oeconomia, 2016, vol. 4, no. Spec Issue No 1, p. 25
–
33. ISSN 2300
–
5947.
Collins, Sean (April 2012). Stuxnet: the emergence of a new
cyber weapon and its
implications. Journal of Policing, Intelligence and Counter Terrorism. 7 (1). Retrieved 6 June
2015.
Hrůza, Petr; Soušek, Radovan; CHLAN, Alexander. Cyber attacks and cyber warfares. In:
Recent Researches in Telecommunications, Informa
tics, Electronics and Signal Processing.
Baltimore, MD, USA: WSEAS Press, 2013, p. 100
–
107. ISSN 1790
–
5117. ISBN 978
–
960
–
474
–
330
–
8.
Adam Parfrey (éd.),
Cult Rapture,
Feral House, Portland (Or.), 1995 (concernant l'attentat
d'Oklahoma City).
Clarke, Richar
d A. Cyber War, HarperCollins (2010) ISBN 9780061962233.
Harakaľ, M. and M. Obert, Contemporary cybernetic threats analysis. In: Science & Military.
–
ISSN 1336
–
8885.
–
Vol. 10, No. 1 (2015), pp. 5
–
12.
Isaac R. Porche, PAUL Christopher, Serena Chad C., Cla
rke Colin P., JOHNSON Erin
–
Elizabeth and DREW Herrick. Tactical Cyber: Building a Strategy for Cyber Support to
Corps and Below. Santa Monica, CA: RAND Corporation, 2017.
Barbuceanu S (2012) Annual Review 2011 on Labour Relations and Social Dialogue in Sou
th
East Europe: Romania. Belgrade: Friedrich
–
Erbert
–
Stiftung. Available at: www.fes.de/cgi
–
bin/gbv.cgi?id=08911&ty=pdf.
Bohle D and Greskovits B (2012) Capitali st Diversity on Europe's Periphery. Ithaca, NY:
Cornell University Press. Chivu L (2011) Roma
nia: Industrial Relations in the Health Care
Sector. Dublin: European Industrial Relations Observatory. Available at:
http://eurofound.europa.eu/eiro/studies/tn1008022s/ro1008029q.htm. Ciutacu C (2009)
59
Builders' Social Fund, Romania. Dublin: European Indus
trial Relations Observatory.
Available at: http://www.eurofound.europa.eu/areas/labourmarket/tackling/cases/ro001.htm.
Liviu C. Țîrău , Între Washington și Moscova. Politicile de securitate națională ale SUA și
URSS și impactul lor asupra României, 1945
–
1
965´´
–
Morris S., Shin H.S. (2002), “Social Value of Public Information”, American Economic
Review, vol. 92, n°5, December, pp. 1522
–
1534. OBSTFELD M. [1996], “Models of
Currency with Self
–
fulfilling Features”, European Economic Review, vol. 40, pp. 1037
–
1047.
Morris S., Shin H.S. (1998), “Unique Equilibrium in a Model of Self
–
fulfilling Currency
Attacks”, American Economic Review, vol. 88, n° 3, June, pp. 587
–
597.
Metz C. (2002) “Private and Public Information in Self
–
Fulfilling Currency Crises”, Journal
of Economics, vol. 76, n°1, pp. 65
–
85.
Zaman G and Georgescu G (2009) The Impact of the Global Crisis on Romania's Economic
Development. Bucharest: Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica 11(2):
611¬624. Available at: www.oeconomica.uab.ro/uplo
ad/lucrari/1120092/01.pdf
Trif A (2010) Trade union rights in Romania during the economic recession. International
Union Rights: Journal of the International Centre for Trade Union Rights 17(3): 16
–
18.
Rotila V and Celmare L (2007) Consequences of Romania
n health care workers migration.
The perspective of health care managers. Sociologie 2: 217
–
228. Galati: Analele Universitatii
Dunarea de Jos.
Mocanu F (2009) Financial Crisis Impact on Construction and Real Estate Sectors in
Romania. Romanian Economic Bu
siness Review 4(3): 127
–
136. Raport anual 2011 (2012)
Bălăceanu I. Câmpul de luptă modern sub impactul tehnologiilor contemporane, Editura Ars
Docendi, București, 2003
Bădălan E. Frunzeti T. Forțe și tendințe în mediul de securitate european, Editura Acad
emiei
Forțelor Terestre, Sibiu, 2003
Bădălan E. Frunzeti T. Securitatea națională a României, București, Editura Centrului Tehnic
Editorial al Armatei, 2007
Boaru Gh. Războiul informațional și operațiile informaționale, Editura U.N.Ap., București,
2004
Cristea D. Infrastructura de rețea și informațională în cadrul războiului bazat pe rețea, Editura
CTEA, 2008
Frunzeti T. Dulea G.
Psihologia terorismului în era globalizării
, Editura Centrului Tehnic
Editorial al Armatei, București, 2009
Frunzeti T.
Globalizarea securității,
Editura Militară,
București, 2009
60
Hentea C. N
oile haine ale propagandei, Pitești, Editura Paralela 45, 2008
Hentea C.
Război și putere în secolul 21, Editura Univers, București, 2003
Hirst P. Război și putere în secolul 21, Edi
tura Univers, București, 2003
Igbaria M., Anandarajan M., Global Information Systems, in Encyclopedia of Information
Systems, Academic Press, San Diego, 2003, vol. 2
Mureșan M.,
Provocările începutului de mileniu: convenționale, neconvenționale, asimetri
ce, Editura
UNAp, București, 2003
Adrian V. Gheorghe, Analiza de risc și de vulnerabilitate pentru infrastructurile critice ale
societății informatice
–
societate a cunoașterii,
www.academiaromana.ro
Andreescu
Anghel, Niță Dan, Terorismul
–
analiză psihologică, Editura Timpolis, Timișoara,
1999
Andreescu Anghel, 11 septembrie 2001
–
provocarea secolului XXI în materie de terorism,
Editura M.A.I., 2002
Andreescu Anghel, Terorism
–
diversionismul
–
o posibilă prob
lemă de atingere a securității
naționale, Editura M.A.I., București, 2001
Arădăvoaicei Gheorghe, Stancu V., Războaiele de azi și de mâine, Editura Militară București,
1999
Bainski Dusan, Război pe Internet, Editura Waldpress, Timisoara, 2004
Baltac Vasile,
Vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet,
www.softnet.ro
Balaban Ghorghe, Securitatea și dreptul internațional. Provocări la început de secol XXI,
Editura All Back, București, 2006 Simpo PDF Password Remover Unregistered Version
–
http://www.simpopdf.com
127
Barabasi A. L.
, Scale free characteristics of random networks: the topology of the world
–
wide
web, Physica A, Elsevier Science B.V., 2000
Carp Gheorghe, Terorismul internațional, Rolul M.A.I. în prevenirea și combaterea acestui
flagel, Editura M.A.I.,București, 2005
Chi
ru Irena, Ciupercă Ella, Terorism prin internet. Studiu de caz Hamas
Chiș Ioan, Popa Constantian, Terorismul Contemporan, București, Editura ANI, 2007
Cohen Fred, Terrorism and Cyberspace, Network Security, vol. 5, 2002
Dan Dascalu, Știința în Societatea i
nformațională
–
Societatea cunoașterii,
www.racai.ro
Denning D., Activism, Hacktivism, and Cyberterrorism: The Internet as a Tool for
Influencing Foreign Policy, U S Department State
Nitzberg Sam, The Cyber Battlefield,
http://csrc.nist.gov
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: țări la adresa securității României ´´ Conducător științific: Prof . univ. dr. Absolvent: [NUME, prenume] [620126] (ID: 620126)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.