Tănăsuc ă Alexandru -Ionuț [629988]

Examen
Tănăsuc ă Alexandru -Ionuț
SP anul III
Pentru obținerea notei la cursul disciplinei Teoria democrație i trebuie să alegeți trei modele ale
democrației și să realizați o lucrare în care să le prezentați și să le analizați comparativ .
Vom analiza si c ompara urmat oarele democa ții: cea directă , repreze ntativă si pa rticipativă .
Democrația, în oricare dintre conceptualizările ei, reprezintă mult mai mult decât alegeri libere,
acestea fiind caracteristi ca fundamentală acestei forme de guvernare .
Analiza comparată a celor trei forme de organizare democratică a societății: democrație,
democrație reprezentativă, democrație participativă, ne permite să evidențiem trăsăturile specifice
ale fiecăreia și să eva luăm condițiile de implementare în practica socială.
În societatea contemporană nu există vreun domeniu, care să se afle în afara politicii, care n -ar
permite respectarea principiilor democratice. Democrația participativă permite tuturor cetățenilor
să se în cadreze activ în procesul politic, nu numai în adoptarea deciziilor prin referendum sau
adunări naționale , dar și să participe la elaborarea strategiei dezvoltării societății, politicilor
publice, la realizarea deciziilor adoptate. Cetățenii trebuie s ă controleze în ce măsură legile
adoptate funcționează, în ce măsură sunt respectate drepturile și libertățile fundamentale ale
omului, deciziile sunt realizate, iar promisiunile înfăptuite. Cetățenia activă, generată de cultura
civică și democrația partic ipativă organizează principiile revendicării și asigurării drepturilor de
către cei săraci și cei excluși . În acest fel, creșterea și lărgirea ariei participării cetățe anului îi educă
pe indivizi să fie cetățeni eficienți, democratici, le valorizează propriile puteri . Democrația
participativă îl poate transforma pe individ din cetățean privat, preocupat doar de problemele sale,
în cetățean public, atent, grijuli u, căruia îi pasă de ceea ce se întâmplă în jurul său.
Democrația reprezentativă este un regim politic democratic în care cetățenii deleagă puterea
poporului – a „suveranului” – unor reprezentanți pe care îi aleg chiar din rândurile lor, pentru a se
ocupa de treburile publice. Alegerile legitimează dreptul reprezentanților de a decide în locul și în
numele poporului, fără a -l mai consulta, pentru o perioadă de timp limitată, după care trebuie
organizate noi alegeri. Primele state democratice moderne care au adoptat modelul democrației

reprezentative sunt Marea Britanie și S.U.A., unde s -a trecut la separarea puterilor în stat și la
alegerea conducătorilor . Teoretic, în principiul reprezentării s -a introdus un instrument și mai
puternic de control social. Însăși alegerea unor oameni pentru a -i reprezenta pe alții a creat noi
membri ai elitei. Necesitatea de a candida în alegerile următoare garantează că reprezentanții vor
romane cinstiți și vor continua să susțină interesele cetățenilor pe care -i reprezint ă. Aceasta nu a
împiedicat însă nicăieri absorbirea reprezentanților în arhitectura puterii. Distanța dintre
reprezentanți și cetățenii pe care -i reprezintă a crescut peste tot. Forma de guvernământ
reprezentativă .
Democrația reprezentativă este o formă limitată și indirectă a democrației. Este limitată prin aceea
că participarea populară la guvernare este periodică și de scurtă durată, fiind restrânsă de scrutinul
electoral stabilit la câțiva ani o dată. Este indirectă prin aceea că oamenii nu -și exercită ei însăși
puterea, ci selectează pe aceia ce vor guverna în numele lor. Această formă de guvernare este
democratică doar în măsura în care reprezentarea stabilește legături efective și de încredere între
guvernanți și guvernați și este exprimată prin noțiunea de mandat electora l.
Democrația directă (cunoscută și ca democrație participativă) se sprijină pe participarea directă,
nemediată și continuă a cetățenilor în actul de guvernare. Astfel, democrația directă șterge
distincțiile dintre guvernanți și guvernaț i, ca și pe aceea dintre stat și societatea civilă. Putem spune
că acesta este un sistem de autoguvernare populară . Există însă și o teorie alternativă care insista
asupra faptului ca democrația rezidă într -o metodă ce permite poporului de a -i accepta sau respinge
pe cei chemați să îl guverneze.
Caracteristicele democrației reprezentative, după cum fiecare om și fiecare vot constituie o unitate
atomică distinctă, fiecare unitate politică – națională, provincială și locală – este de asemenea
considerată atomică și individuală. Fiecare are propria ei jurisdicție, sunt definite cu grijă,
prerogativele, drepturile și îndatoririle ei. Unitățile sunt legate între ele într-o ordine ierarhică, de
la vârf spre bază, de la autoritatea națională la cea statală, regională sau locală .
Democrația participativă a devenit parte integrantă a modelului european de societate, participarea
devenin d un drept cetățenesc. Consacrarea complementarității dintre democrația reprezentativă și
democrația participativă sunt menționate în Tratatul de la Lisabona , care confirmă cele trei
principii puse la baza guvernanței democratice în Europa: egalitat ea democratică – cetățenii trebuie
să se bucure de atenție egală din partea instituțiilor europene; democrația reprezentativă –

acordarea unui rol mai important Parlamentului European și o mai mare implicare a parlamentelor
naționale; democrația participativă – noi mecanisme de interacțiune între cetățeni și instituții,
printre care se numără, de exe mplu, inițiativa cetățenilor.
Democrația participativă presupune mecanisme prin care luarea deciziilor cu privire la problemele
comunității se face prin implicarea cetățenilor. Sugestiile și reclamațiile cetățenilor trebuie luate
în considerare de către dec identul politic, indiferent dacă este de acord sau nu cu cele exprimate
de aceștia. Democrația participativă include pe trei paliere participarea cetățenească la procesul de
luare a deciziilor publice, participarea cetățeanului la administrarea banului pub lic și consultarea
publică a societății civile. Eficiența democrației participative presupune respectarea simultană și
obligatorie a principiilor informării, consultării și al transparenței luării deciziilor .
În prezent, democrația participativă a devenit o p arte integrantă a modelului european. În Tratatul
de la Lisabona este consacrată complementaritatea dintre democrația reprezentativă și democrația
participativă, menționate la articolele 10, respectiv 11. În plus, articolul 10 alineatul (3) conferă
cetățen ilor „dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii” și prevede și că „deciziile se iau
în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean”, o trimitere la cerința de
respectare a principiului subsidiarității .
Democrația parti cipativă implică un nivel complet și detaliat de informare la care accesul trebuie
pe deplin asigurat. Toți participanții trebuie să primească toate informațiile necesare și să aibă
acces la mijloacele de comunicare, astfel încât nivelul de înțelegere asig urat să fie același pentru
toți. În acest scop, este necesar să se asigure desfășurarea unui proces de formare și deprindere
colectivă pe parcursul căruia toți participanții să dobândească și să împărtășească același nivel de
informare și de înțelegere. Pr in urmare, cunoașterea trebuie abordată colectiv, astfel încât nivelul
de înțelegere să fie împărtășit de către toți participanții, în toată diversitatea lor. Acest proces de
informare trebuie încurajat și favorizat de către guvernanți. Autoritățile decizi onale de la diferite
niveluri trebuie să includă planificarea participativă ca parte a responsabilităților lor și/sau să ia în
considerare preocupările părților interesate, participanților afectați de deciziile lor. Ne referim aici
la toate autoritățile ale căror decizii privind dezvoltarea au un impact asupra calității vieții. Aceste
autorități trebuie, în mod imperativ, să înțeleagă sau să fe în măsură să dobândească o înțelegere a
contextului specific subiectului în dezbatere, să aibă competențe în domeni ul comunicării, să fie
capabile să ofere asistență tehnică și timpul disponibil necesar. O autoritate sau un organism public

trebuie să fie imparțiale în ceea ce privește urmărirea și auditarea procesului de democrație
participativă, în scopul de a -i garanta astfel caracterul transparent, echitabil, incluziv și imparțial.
Prin urmare, este esențial să se recurgă la un proces de apel independent pentru protejarea
drepturilor cetățenilor și ale comunităților în cadrul procesului participativ.

Bibliograf ie:
http://irim.md/wp -content/uploads/2018/07/7 -Ursu.pdf
Arendt Hannah, (1997), Între trecut și viitor. Opt exerciții de gândire politică, București, Ed. Antet
Democrație reprezentativă, https://ro.wikipedia.org/wiki/
Sartori G., Teoria democrației reinterpretată, Ed. Polirom, Iași, 1999
.https://eedu.nbu.bg/pluginfile.php/830138/mod_resource/content/1/ Lijphart%2C%20A.%20Patt
erns%20of%20Democracy%20%20Government%20Forms%20and%20Performance%20in%20
Thirty Six%20Countries%20 %282012%29.pdf
http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/democracy/index_ro. htm
https://horiapana.wordpress.com/2010/03/25/democratie -directa -sau-democratie -reprezentativa -1