Tactica Efectuării Percheziției ȘI Ridicării DE Obiecte ȘI Documente
PROIECT DE LICENȚĂ
TACTICA EFECTUĂRII PERCHEZIȚIEI ȘI RIDICĂRII DE OBIECTE ȘI DOCUMENTE
CUPRINS
INTRODUCERE
1. ASPECTE GENERALE PRIVIND TACTICA EFECTUĂRII PERCHIZIȚIEI ȘI RIDICĂRII DE OBIECTE ȘI DOCUMENTE
1.1. Noțiunea, sarcinele și importanța perchiziției
1.2. Clasificarea perchizițiilor sub raport procesual penal și de tactică criminalistică
1.3. Temeiurile pentru efectuarea perchiziției și pregătirea în scopul desfășurării acestei acțiuni de urmărire penală
1.4. Ordinea efectuării ridicării de obiecte și documente
2. PARTICULARITĂȚI TACTICE ȘI PSIHOLOGICE ÎN VEDEREA EFECTUĂRII PERCHIZIȚIEI
2.1. Reguli tactice generale privind efectuarea perchiziției
2.2. Specificul efectuării unor categorii de perchiziții
2.2.1. Percheziția corporală
2.2.2. Tactica perchiziției îcăperilor și a terenurilor
2.2.3. Fixarea rezultatelor percheziției și ridicării de obiecte și documente
2.2.4. Analiza dosarelor penale
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Anexa 1. Copia actelor procedurale a acțiunilor procesuale pe dosarul 2015250050
Anexa 2. Copia actelor procedurale a acțiunilor procesuale pe dosarul 2014250671
Anexa 3. DECLARAȚIE privind originalitatea conținutului proiectului de licență
INTRODUCERE
Actualitatea problemei abordate. Este oportună și des întîlnită problematica desfășurării acestei acțiuni procesulae și anume a tacticii efectuării percheziției și ridicării de obiecte și documente. Pe parcursul desfășurărilor acțiunelor de urmărire penală, organul judiciar ajunge în situația cînd nu dispune de suficiente probe pentru cauza penală, ulterior desfășurării acțiunelor procesuale și anume: de audiere a părții vătămate, de audiere a martorilor sau de recunoaștere a venovăție ș.a., organul judiciar se confruntă cu necesitatea efectuării percheziției și ridicării de obiecte. Această activitate presupune antrenarea organelor de urmărire penală pentru elabolarea și stabilirea obiectivelor, prerogativelor și nu în ultimul rînd a tehnicii necesare.
Actualitatea temei alese pentru proiect, este una strict necesară atît din punct de vedere teoretic (cu abordare la doctrina de specialitate), cît și din punct de vedere practic a desfășurării acestor acțiuni și anume de percheziționare și de ridicare de obiecte și documente.
Tema proiectului pe lîngă faptul că este una actuală, ia se încadrează bine și cu necisitatea abordării problemei din punct de vedere practic, deoarece percheziția și ridicarea de obiecte și documente merge contrar unor principii cum ar fi: inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea persoanei și nu în ultimul rînd inviolabilitatea vieții private. Anume din aceste considerente efectuarea acestei acțiuni necisită autorizația judecătorului de instrucție, desigur de la această regulă fiind și excepție, despre care vom discuta în următoarele capitole ale proiectului.
Scopul și obiectivele proiectului. Scopul acestui proiect presupune o analiză multelaterală a problematicei acestei teme, începînd cu analiza teoretică invocată de către doctrinari și finisînd cu aspectele practice implimentate în practica de zi cu zi de către organele de urmărire penală. Însăși după determinarea scopului acestui proiect, putem înainta obiectivele: care sunt vădit necesare, drept prim obiectiv find, delimitarea cît și conexiunea percheziție cu ridicarea de obiecte și documente, analizînd problematica din punct de vedere teoretic cît și cu o analiză a implimentării în practică. Un alt obiectiv este stabilirea actelor necesare pentru efectuarea percheziției și ridicării de obiecte și documente, cît și actele care se întocmesc pe parcursul desfășurării acestor acțiuni. Analiza problematicii din punct de vedere psihologic, atît a persoanei percheziționate, cît și a organului de urmărire penală este și ia un obiectiv important în vederea efectuării percheziției și ridicării de obiecte și documente. Cu toate că necesitatea efectuării percheziției și ridicării de obiecte și documente este evident necesară, drept obiectiv ne-am stabilit și demonstrarea acestei necesități.
Metodologia cercetării. Analizînd sistematic am observat că, odată cu desfășurarea cercetării la fața locului și elaborarea primelor versiuni poate apărea ca necesară examinarea și folosirea, în cadrul acțiunilor de urmărire penală, a unor obiecte sau documente care să servească la probare unor aspecte ce țin, pe de o parte, de pregătirea, desfășurarea și valorificarea rezultatelor activităților infracționale ori, pe de altă parte, de stabilirea identității persoanelor implicate.
Baza normativă a cercetării o constituie prevederile Constituției Republicii Moldova [1], ale codului penal și de procedură penală [2,3], alte acte normative departamentale ce țin de domeniul criminalisticii, activități speciale de investigație și învățămîntul juridic universitar [4,5,6].
Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării. Semnificația teoretică a acestei lucrări ar fi inoperantă fără necesitatea aplicării ei în practica de zi cu zi, valoarea aplicării ei fiind considerabil mare. Semnificația teoretică cît și valoarea aplicativă a acestei lucrări o simțim odată cu analiza rezultatelor, obținute în urma implimentării corecte a tacticii efectuării percheziției și ridicării de obiecte și documente. Folosind pe deplin partea teoretică se vor obține rezultate în vederea aplicării practice.
Sumarul compartementelor tezei
În Compartimentul 1 ,, Aspecte generale privind tactica efectuării percheziției și ridicării de obiecte și documente’’ este analizată noțiunea, sarcinele și importanța percheziției. Un alt aspect important în compartimentul 1, este clasificarea perchezițiilor sub raport procesual și de tactică criminalistică, abordînd importanța clasificării percheziției după mai multe criterii care la rîndul lor, fiecare împarte, necisită o pregătire minuțioasă în vederea efectuării lor. Și sigur că nu pe ultimul rînd vor fi puse în discuție temeiurile pentru efectuarea percheziției, cu analiză și trimiteri la Codul de Procedură Penală a Republicii Moldova.
Compartimentul 2 ,, Particularitățile tactice și psihologice în vederea efectuării percheziției’’ este consacrat regulilor tactice generale privind efectuarea percheziției, ținînd cont de aspectele psihologice a persoanei percheziționate cît și a organului de urmărire penală. În acest compartiment sa rezervat dreptul analizei amănunțite a regulilor tactice privind efectuarea percheziției corporale, cît și tactica percheziției încăperilor și terenurilor. Și probabil cel mai oportun în acest compartiment va fi dedicat analizei dosarilor studiate în cadrul efectuării practicii, cu anexarea actelor procesuale întocmite în uma acțiunelor de percheziție și ridicare de obiecte și documente.
ASPECTE GENERALE PRIVIND TACTICA EFECTUĂRII PERCHIZIȚIEI ȘI RIDICĂRII DE OBIECTE ȘI DOCUMENTE
Noțiunea, sarcinele și importanța perchiziției
Apelînd la ,,DEX’’ putem defini percheziția ca o cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror, asupra unei persoane ( bănuite de o infracțiune) sau în locuința acestuia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului.
Doctrina de specialitate menționează că percheziția este o activitate tactică desfășurată de către organele judiciare în scopul descoperirei și ridicării obiectelor, documentelor sau a diferitelor valori ce prezintă importanță pentru cauza cercetată, precum și în vederea descoperirei persoanelor care se ascund răspunderii penale.
Ca activitate tactică, percheziția, pe de o parte, constituie un mijloc eficace în procesul descoperirii de obiecte, valori, înscrisuri de mare importanță pentru evidențierea vinovăției infractorului, dar, pe de altă parte, ea reprezintă și o emixtiune în drepturile cetățenilor, o constrîngere a persoanelor percheziționate în exercitarea drepturilor lor de folosință a unor clădiri sau porțiuni de teren. De aceea, înainte de a se decide asupra efectuării ei, organul judiciar trebuie să despună de suficiente date referitoare la caracteristicele obiectelor, valorilor sau ale actelor căutate, despre însușirile peroanelor urmărite, în legătură cu persoana care le deține și locul în care s-ar putea afla. Ulterior urmează să stabilească metodele tactice de efectuare propriu-zisă, mijloacele material de care are nevoie, timpul în limitele căruia să fie îndeplinită, persoanele participante, fără să piardă din vedere încadrarea întregii activități, de la început pînă la sfîrșit, în limitele prevăzute de lege.
Efectuarea percheziției dobîndește, adeseori, o importanță decesivă deoarece prin mijlocirea acestei activități se asigură strîngerea nu numai a mijloacelor de probă a căror existență e cunoscută, ci și a unor noi miloace de probă necesare soluționării cauzelor penale [ 9, p.273 ].
Vorbind despre sarcinele percheziției trebuie de menționat că acestea diferă, de la caza la caz în funcție de natura infracțiunei săvîrșite. Unele vor fi sarcinele acestei activități în cazul unui furt și altele în cazul omorului. În cadrul uneia și aceleași categorii de infracțiuni sarcinele perchiziției pot varia în funcție de scopul urmărit de către autorul faptei penale, de modul în care acesta a activat, de mijloacele utelizate etc. Este lesne de înțeles că obiectivele percheziției efectuate cu ocazia cercetării unui omor săvîrșit în sopul înlăturării unei persoane concurente , fie pe plan economic, fie pe plan politic, intim ș.a. nu vor coincide nici pe departe cu cele ale percheziției interprinse în cazul omorului săvîrșit de către un hoț, care nu urmărea de cît sustragerea unor bunuri materiale.
Specificarea sarcinilor percheziției în funcție de factorii menționați ține de problematica ce vizează metodica cercetării anumitor categorii de infracțiuni. Făcînd abstracție de natura și particularitățile infracțiunii, putem evedenția următoarele sarcini ale percheziției:
imobilizarea făptuitorului, încetarea activității infracționale și de ascundere a urmelor infracțiunii. Sub acest aspect, percheziția bine organizată și desfășurată la un nivel profisional înalt poate avea repercusiuni cu semneficație tactică deosebită
descoperirea și ridicarea urmelor infracțiunii, a obiectelor și documentelor ce conțin sau poartă astfel de urme ca, spre exemplu, urme de sînge pe obiecte de construcție, diverse urme – materie pe obiecte vestimentare, acte false
identificarea și ridicarea obiectelor ce constituie produse ale infracțiunii, cum ar fi bunurile sustrase, valorile primite ca mită sau obținute prin șantaj sau escrocherie
depistarea și ridicarea documentelor cu conținut probatoriu și a materialelor ce caracterizează personalitatea, modul de viață și legăturile bănuitului sau învinuitului: înscrisuri, chitanțe, mandate poștale, bilete de transport, carnete cu adrese și numere de telefoane, adrese ale complicilor, fotografii, înregistrări audioale, filme ș.a.
depistarea și ridicarea mijloacelor și instrumentelor folosite sau destinate săvîrșirii infracțiunii, precum și a obiectelor a căror deținere este interzisă: arme de foc, muniții, substanțe explozive, stupifiante
fixarea locurilor tainice, a ascunzătorilor zămîslite în mod special pentru a tăinui obiecte, bunuri, documente și alte materiale ce pot interesa justiția penală
Reișind din cele menționate ne alăturăm literaturii de specialitate care consideră că percheziția este un mijloc de probă.
Declarația universală a drepturilor omului, adoptată și proclamată de Adunarea Generală O.N.U. prin rezoluția 217 din 10 decembrie 1948, consacră, în art.12 inviolabilitatea persoanei și domiciliului acesteia, prin sintagma: ,,Nimeni nu va fi supus imixtiunilor arbitrare în viața sa particulară, în familia sa, la domiciliul său ori în corespodență nici al unor atingeri ale onoarei sau reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor imixtiuni sau atingeri’’ [6].
Potrivit art. 29 al. 1 din Constituția Republicii Moldova ,, Domiciliu și reședința su fotografii, înregistrări audioale, filme ș.a.
depistarea și ridicarea mijloacelor și instrumentelor folosite sau destinate săvîrșirii infracțiunii, precum și a obiectelor a căror deținere este interzisă: arme de foc, muniții, substanțe explozive, stupifiante
fixarea locurilor tainice, a ascunzătorilor zămîslite în mod special pentru a tăinui obiecte, bunuri, documente și alte materiale ce pot interesa justiția penală
Reișind din cele menționate ne alăturăm literaturii de specialitate care consideră că percheziția este un mijloc de probă.
Declarația universală a drepturilor omului, adoptată și proclamată de Adunarea Generală O.N.U. prin rezoluția 217 din 10 decembrie 1948, consacră, în art.12 inviolabilitatea persoanei și domiciliului acesteia, prin sintagma: ,,Nimeni nu va fi supus imixtiunilor arbitrare în viața sa particulară, în familia sa, la domiciliul său ori în corespodență nici al unor atingeri ale onoarei sau reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor imixtiuni sau atingeri’’ [6].
Potrivit art. 29 al. 1 din Constituția Republicii Moldova ,, Domiciliu și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliu sau reședința unei persoane fără consimțămîntul acesteia’’ [ 1 ].
În acelaș articol în aliniatul 2, putem găsi următoarele excepții:
pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătorești
pentru înlăturarea unei primejdii care amenință viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane
pentru prevenirea răspîndirii unei epidemii
Percheziția constituie și ea o excepție de la principiul inviolabilității domciliului, despre aceasta fiind menționat în art. 29 al. 3 a Constituției Republicii Moldova.
În complexul activităților care alcătuesc procesul penal, efectuarea perchezițiilor, alături de ridicarea de obiecte și documente, apare ca un procedeu auxiliar de descoperire și strîngere a unor mijloace de probă. Este un procedeu auxeliar fiindcă, de regulă, obiectele și documentele interesînd soluționarea cauzei penale sunt fie descoperite la locul faptei, fie remise de bunăvoie de cei în a cărora posesie se află. Numai în caz de refuz sau de tăgăduire a existenței ori deținerii obiectului sau documentilor, ori atunci cînd se consideră necesar pentru descoperirea și strîngerea probelor se recurge la percheziție.
Percheziția ajută la rezolvarea cauzelor penale dacă prin obiectele și documentele pe care le scoate la iveală se poate contribui la elucidarea unor aspecte ale cauzei penale. Ca procedeu de investigație, importanța percheziției a fost subliniată de literature de specialitate, care arată că percheziția asigură obținerea unor probe indespensabile, iar uneori unice, pentru rezolvarea cauzei.
Percheziția se efectuiază atunci cînd sunt motive suficiente pentru a presupune că într-o încăpere sau într-un loc, sau la o anumită persoană s-ar afla obicte sau instrumente, care au servit la săvîrșirea infracțiunii precum și alte obiecte sau acte care au putea prezenta importanță pentru cauză, ofițerul de urmărire penală efectuiază o percheziție în vederea găsirii și ridicării lor.
Un rol important în vederea eficacității efectuării percheziții, îl are ofițerul de urmărire penală, care din timp va acumula informații cu privire la caracterul locului percheziționat, fie că acesta este apartament, întreprindere sau casă pe pamînt, el va ști din timp, ieșirele de rezervă care în caz de necesitate vor fi păzite de colaboratorii organelor de urmărire penală pentru a nu permite evadarea sau evacuarea persoanelor obiectelor documentelor căutate. Ofițerul trebuie să decidă care persoane vor participa la efectuarea percheziției: specialistul, asistenții procedurali, sectoristul ș.a. [27, p.245].
Practica judiciară, confirmă importanța percheziției ce este de necontestat, fără rezultatele acesteea în multe cazuri penale, probațiunea ar fi în mare deficultate, făptuitorii ar putea rămine neidentificați iar extinderea cercetărilor cu privire la alte fapte și alți făptuitori fără obiect.
Importanța acestei activități este subliniată și de faptul că legea îngăduie, în interesul major al înfăptuirii justiției, să se folosească constrîngerea reală sau personală punîndu-se în discuție manifestarea plenară a unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, de exemplu inviolabilitatea domiciliului, dreptul de proprietate, inviolabilitatea secretului corespondenței.
Tratînd, pe fond, percheziția în cadrul Codului de Procedură Penală, legiuitorul oferă posibilitatea organului de urmărire penală sau instanței de judecată, ca atunci cînd, persoanei căreia i s-a cerut să predea scrisorile, telegramele, oricare altă corespondență, ori obiectele trimise de învinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect, sau tăgăduiește existența sau deținerea acestora, precum și ori de cîte ori, pentru descoperirea și strîngerea probelor, este necesar să dispună efectuarea unei percheziții.
Clasificarea perchizițiilor sub raport procesual penal și de tactică criminalistică
Chiar dacă clasificarea perchezițiilor, din punct de vedere al legii procesual penale, se face în percheziții domiciliare și percheziții corporale, privite însă, prin prisma unor particularități tactice de efectuare, perchezițiile domiciliare și corporale pot fi împărțite în mai multe categorii.
Astfel:
După natura locului în care este efectuată
După numărul de persoane la care urmează să se facă percheziția
Perchezițiile mai pot fi efectuate în primare și repetate [37].
Clasificarea perchezițiilor poate fi efectuată după mai multe criterii, astfel literatura de specialitate distinge următoarele criterii:
După locul de efectuare
percheziții corporale
percheziții domiciliare
Primul criteriu percheziția corporală, este percheziția persoanei care reprezintă activitatea de căutare a obiectelor și documentelor aflate asupra acesteia și privește percheziționarea nu numai a corpului în sensul anatomic al termenului, ci și a articolelor de vestimentație, a accesorilor acesteia, precum și a oricăror obiecte ce se găsesc asupra persoanei în momentul în care se efectuiază această activitate.
Vorbind despre percheziția domiciliară, trebuie de menționat faptul că această categorie de percheziție necisită o pregătire eficace din timp, pentru ca organul de urmărire penală să ia în considerație toate nuanțele ce pot apăre în momentul efectuării percheziției domiciliare, care poate avea loc atît în mediu rural, cît și în mediu urban [27, p.275].
Despre aceste două tipuri de categorii am rezervat paragrafe aparte în următorul capitol în care vom vorbi amănunțit și vom intra în esența și tactica efectuării acestei acțiuni procesuale.
După temeiul legal
percheziții efectuate pe baza autorizației judecătorului de instrucție
percheziții efectuate în caz de infracțiuni flagrante
Legislația Republicii Moldova prevede, că această acțiune procesuală se efectuază în baza unui act procedural și anume a ordonanței de efectuare a percheziție, care este întocmită de către procuror la demersul ofețerului de urmărire penală și necisită să fie autorizată de către judecătorul de instrucție. Dar de la această regulă este și excepție și anume atunci cînd percheziția este efctuată în caz de infracțiuni flagrante. Codul de Procedură Penală prevede că în cazurile ce nu suferă amînare sau în cazurile de delict flagrant, percheziția se poate efectua în baza unei ordonanțe motivate a procurorului, fără autorizația judecătorului de instrucție,urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat dar nu mai tîrziu de 24 de ore, materialele obținute în baza efectuării percheziției indicînduse motivele efectuării ei.
În caz de infracțiuni flagrante, mai ales în momentul reținerii infractorului organul de urmărire penală este obligat să percheționeze persoana reținută, pentru a se asigura că această persoană nu este înarmată și nu prezintă pericol, dar și pentru a depista și ridica obiectele și documentele ce prezintă interes pentru urmărire penală.
După timpul de efectuare
percheziții efectuate în timpul zilei
percheziții efectuate pe timpul nopții.
De regulă, percheziția se efectuiază pe timp de zi și anume în următorul interval de timp 6 00- 22 00. Însă se permite și efectuarea percheziției și pe timpul nopții în următoarele cazuri atunci cîn efectuarea percheziției nu suferă amînare, dar și în cazurile de delict flagrant. Efectuarea percheziții pe timp de noapte se efecuiază în urmă bănuelilor organului de urmărire penală că persoana percheziționată ar putea distruge, ascunde sau singură ar putea părăsi locul aflării. La fel legalitatea acestei acțiuni ulterior se va verifica de către judecătorul de instrucție, în cazul că percheziția a fost efectuată legal judecătorul de instrucție confirmă rezultatele acesteia printr-o încheiere motivată. În caz contrar prin încheire motivată recunoaște precheziția ca fiind ilegală.
După persoanele paticipante:
perchezițiile la care participă numai lucrători ai organului de urmărire penală
percheziții la care participă și specialiști
Organul de urmărire penală din timp va lua în considerație necesitatea implicării în acțiunea de percheziție a persoanelor ce posedă anumite cunoștințe speciale și anume a specialiștelor. Dar nu trebuie de exclus și faptul că efectuînd percheziția doar de lucrătorii organului de urmărire penală, pe parcurs, sa fie necesar și antrenarea specialiștelor la efectuarea percheziției.
După numărul persoanelor la care se efectuiază:
percheziții individuale, efectuate de o singură persoană
percheziții de grup, care sunt de regulă simultane
Luînd în considerație amploarea și efecacitatea efectuării percheziției, avem percheziții individuale, efectuate de o singură persoană și percheziții de grup, care sunt de regulă simultane. În literatura de specialitate, unii autori include în clasificarea perchezițiilor și următoarele categorii de percheziții: perchezițiile destinate căutării persoanelor și cadavrelor, percheziția destinată unei categorii anumite de obiecte (stupifiante, arme, explozivi, obiecte de artă, etc.) și percheziția repetată.
Un loc aparte în vederea clasificării percheziției este că: perchezițiile pot fi cu caracter judiciar, folosite ca procedee probatorii în cauzele penale și percheziție vamală, extrajudiciară, care se face la punctele de trecere a frontierei de stat. Această opinie o întilnim la mai mulți doctrinari [13, p.305].
Cu privire la această ultimă categorie de percheziție trebuie de menționat cazurile cînd este necesar efectuarea acesteia: dacă prima percheziție sau percheziția anterioară a rămas fără rezultat, atunci cînd organul de urmărire penală deține date sigure că obiectele sau documentele căutate se află în locurile cercetate, dar și atunci cînd revăzîndu-se modul de acțiuni sa constat că percheziția a fost făcut din grabă ne respectînduse toate reguliele tactice în vederea efectuării acesteia. Trebuie de meționat faptul că repetarea percheziției nu survine întotdeauna din cauză că prima nu a dat rezultat, din contra această acțiune poate fi un procedeu tactic efectuat de către organul de urmăririi penale, ca de exeplu pentru a atrage atenția la acțiunile persoanei percheziționate.
Cu toate acestea indiferent de felurile de percheziție efectuate de organul de urmărire penală, aceste acțiuni trebuie să fie efectuate în strictă confirmitate cu legislația în vigoare, organele de urmărire penală avînd obligația să nu li se încalce drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, de cît în măsura prevăzută de lege. Pe lîngă ceea că organul de urmărire penală este obligat să asigure prezența persoanelor prevăzute de lege, a marturilor asistenți și a apărătorului, organele de urmărire penală sunt obligate să ia măsuri pentru ca faptele și împrejurările din viața personală a celui la care se efectuiază percheziția și care nu are legătură cu cauza, să nu devină publice. În același, timp ele au și obligația să respecte regulile tacticii criminalistice ținînd cont de psihologia percheziționatului, cît și a celor ce desfășoară activitatea.
Datorită faptului că progresul în domeniul tehnologiilor informaționale, în ultimul timp a luat o amploare practic absolută asupra activității desfășurate de către societate, trebuie de menționat o catigorie aparte a percheziției și anume percheziția sistemelor informatice.
Înainte de toate este necesară securizarea locului faptei și identificarea probelor aflate în pericol, în scopul destrugerii acestora. Ofițerii de urmărire penală care efectuiază această activitate trebui să cunoască foarte bine soft-ul care va fi verificat, fiind recomandabilă participarea unor specialiști de încredere, care să permită obținrea de rezultate cît mai bune.
Totodată, probele trebuie căutate în raport cu funcția care o îndeplinește calculatorul respectiv. Astfel putem avea calculatoare singure ori conectate în rețea (L.A.N., W.A.N.). În fiecare caz trebuie de acționat cu maximă diligență. Ca aspecte tehnic, trebuie căutate în special fișierile cu extensia LOG (,,jurnal’’), care conțin identitatea utelizatorului. Acestea pot fi uneori programate să se șteargă peste cîteva zile, sau chiar ore. Foarte important este ca identificarea datelor să se facă după informațiile obținute prin desfășurarea altor activități și nu prin cercetarea ,,în orb’’[39].
Ori de cîte ori pentru descoperirea și strîngerea probelor este necesară cercetarea unui sitestem informatic sa a unui suport de stocare a datelor informatice ofițerii de urmărire penală vor proceda la ridicarea obiectelor care conțin datele informatice de interes pentru anchetă. În măsura în care aceasta ar afecta grav desfășurarea activității persoanelor fizice sau juridice, care dețin aceste obiecte, se poate accepta efectuarea de copii, ce pot servi ca mijloc de probă.
Înainte de a trece la examinarea sistemelor informatice, ofițerii de urmărire penală trebuie să aibă în vedere respectarea procedurelor criminalistice tradiționale de analiză a spațiului percheziționat, cum ar fi căutarea, relevarea, ridicarea, fixarea, etc. De asemenea poate avea o anumită relevanță imaginea aflată pe ecranul monitorului în momentul pătrunderei echipei de percheziție
Sistemele informatice trebuie manipulate și ridicate de membrii echipei astfel în cît să nu se șteargă nici o categorie de urme utilă pentru dezvoltarea anchetei, există posibilitatea că informațiile furnizate de calculatoare să reprezinte un material probator important pentru cauză, dar, totuși, să fie necesar și dispunerea efectuării unei expertize dactiloscopice pentru a indentifica persoanele care au utelizat sau, cel puțin, au avut contact fizic cu sistemul [17, p. 137].
În concluzie, indiferent de categoria percheziției, ea se efectuiază cu respectarea demnității și a vieții private, iar cu ocazia efectuării percheziției, organele de urmărire penală și celelalte autorități sunt obligate să evite daunele nejustificate.
Temeiurile pentru efectuarea perchiziției și pregătirea în scopul desfășurării acestei acțiuni de urmărire penală
Reeșind din ideia că domiciliu și reședința sunt inviolabile, precum și conducîndune de principiul inviolabilității persoanei, organul de urmărire penale trebuie să aiba temeiuri juste pentru efectuarea percheziției. Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova în art. 125 prevede aceste temeiuri pentru efectuare a percheziției. Deci organul de urmărire penală este în drept să efectueze percheziție dacă din probele acumulate sau din materialele activității speciale de investigații rezultă o presupunere rezonabilă că întro-o anumită încăpere ori într-un alt loc sau la o anumită persoană se pot afla instrumente ce au fost destinate pentru a fi folosite sau au servit ca mijloace la săvîrșirea infracțiunii, obicte și valori dobîndite de pe urma infracțiunii, precum și alte obiecte sau documente care ar putea avea importanță pentru cauza penală și care prin alte procedee probatorii nu pot fi obținute.
Percheziția se poate efectua și în scopul descoperirii unor persoane căutate, a unor cadavre sau a altor date importante pentru cauza penală.
Percheziția se efectuează în baza ordonanței motivate a organului de urmărire penală și numai cu autorizația judecătorului de instrucție.
În cazurile ce nu suferă amînare sau în caz de delict flagrant, percheziția se poate efectua în baza unei ordonanțe motivate a procurorului, fără autorizația judecătorului de instrucție, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la terminarea percheziției, materialele obținute în urma percheziției, indicîndu-se motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucție verifică legalitatea acestei acțiuni procesuale.
În cazul constatării faptului că percheziția a fost efectuată legal, judecătorul de instrucție confirmă rezultatul acesteia printr-o încheiere motivată. În caz contrar, prin încheiere motivată, recunoaște percheziția ca fiind legală [2].
Pentru pregătire percheziției este necesar ca organul de urmărire penală să aibă suficiente referințe, despre obiectele, valorile sau actele căutate, despre persoanele urmărite precum și despre locul în care acestea s-ar afla. Tactic vorbind, trebuie pregătit și întocmit anterior un plan de desfășurare, iar efectuare ei este indicată de a se face dimineața. Pentru ca eficiența acestei activități să fie o reușită, percheziția trebuie ținută în secret pînă la momentul efectuării, pentru ca persoanele ce urmează a fi percheziționate să nu fie anterior prevenite, în caz contrar fiind posibil ca ceea ce se caută să despară și eficiența activității să fie compromisă.
Desfășurarea percheziției trebuie să fie făcută în așa fel încît să fie respectate drepturile și respectul dreptul la viața intimă, pudoarea, efectuarea urmînd a se face de către o persoană de acelaș sex cu persoana percheziționată. Organele desemnate a efectua percheziția nu au dreptul de a face aprecieri sau considerații cu privire la persoana percheziționată, la obiectele sale îmbrăcăminte sau la alte aspecte, iar ținuta organelor judiciare trebuie să fie sobră.
Pentru prevenirea unor eventuale violențe din partea persoanei percheziționate aceasta trebuie așezată în poziția cu mîinele în sus sprijinite de un perete, obiect de mobilier etc., în așa fel încît poziția corpului să aibă o înclinație oblică, iar picioarele trebuie depărtate. În situația în care percheziția se efectuiază într-un loc deschis și în preajmă nu sunt obiecte de sprijin se va cere persoanei să stea în genunchi cu mîinele ridicate [7, p.283].
Pregătirea percheziției presupune cinci etape:
Stabilirea scopului percheziției. Cunoașterea obiectelor ce se caută, a naturii a formei și demensiunelor acestora, aceasta prezentînd o importanță deosebită întrucît în raport cu datele referitoare la bunurile și valorile căutate, precum și cu posibilitățile de ascundere se stabilesc locurile de examinat, metodile specifice de căutare și mijloacele tehnice adecvate.
Cunoașterea unor date despre cel percheziționat. Aici trebuie cunoscute cîteva elemente de bază cum ar fi: cetățenie, naționalitate, temperament, stare de sănătate, pregătirea și profesia, ocupația, locul de muncă, cunoștințele lui în domeniul altor meserii, preocupări înafara serviciului, relații la locul de mucă și în afara acestuia. Se completează cu date despre componența familiei, raporturile atît a percheziționatului cît și a familiei cu vecinii din imobil etc.
Cunoașterea unor date referitoare la locul în care urmează a se face percheziția. Ținînd cont de locurile unde se va desfășura percheziția, trebuie să se stabilească: adresa la care se află locuința percheziționatului, caracteristicile de construcții ale clădirii, planul exterior și interior al locuinței percheziționatului, compunerea locuinței, topografia acesteia, spațiile folosite în comun și în exclusivitate, căile de acces în locuință, existența sau lipsa postului telefonic etc.
Stabilirea participanțelor la percheziție, asigurarea mijloacelor tehnice necesare, alegerea momentului începerii percheziției și a modalităților de pătrundere în locuința percheziționatului. Numărul participanților la percheziție poate diferi de la caz la caz în funcție de scopul și locul ei și de persoana la care se efectuează. În general la percheziție participă: organul de urmărire penală, martorii asistenți, persoana percheziționată sau reprezentantul său, specialiștii în diferite domenii de activitate, dacă se impune acest lucru. Pentru atingerea scopului percheziției este necesar ca echipa să fie dotată cu mijloace tehnice necesare (detectoare de metal, sonde electromagnetice, aparate Roentgen de format mic, detectoare de cadavre, etc.). În situații speciale, cînd percheziția urmează a se efectua simultan sau în imobile în zone rău famate, pregătirea acestei activități impune o atenție deosebită, iar numărul persoanelor care alcătuiesc echipa de cercetare va fi mai numeroasă.
Obținerea autorizației necesare percheziției. Percheziția domiciliară sau a locului de muncă se efectuiază în baza autorizației judecătorului de instrucție. Autorizația se obține în urmă solicitării scrise a organului de urmărire penală și a examinării materialelor cauzei. Cu excepția constatării în flagrant a infracțiunii, percheziția trebuie să fie efectuată în baza autorizării judecătorului de instrucție. În cazurile ce nu suferă amînare sau în caz de delict flagrant, percheziția se poate efectua în baza unei ordonanțe motivate a procurorului, fără autorizația judecătorului de instrucție, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la terminarea percheziției, materialele obținute în urma percheziției, indicîndu-se motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucție verifică legalitatea acestei acțiuni procesuale [38].
Pregătirea pecheziției presupune un sistem de activități cu caracter organizatoric, care se execută de către ofițerul de urmărire penală cu scopul îndeplinirei acțiunii de urmărire penală. În continuare careva din aceste activități le vom menționa.
Acumularea informației de orientare prezintă complexul de acțiuni, îndeplinit cu scopul acumulării informației privitor la condițiile în care se va desfășura acțiunea dată, obiectele care vor fi ridicate, precum și primirea de informații despre persoanele la care se va efectua percheziția.
Pentru clarificarea împrejurărilor și condițiilor care vor fi la efectuarea percheziției trebuie de stabilit: adresa precisă a încăperii destinate pentru percheziție, îcăperea dată este apartament sau este o cameră de tip comunal, dacă este casă pe pămînt atunci ce arie cuprinde și dacă are subsol sau alte construcții pe lîngă casă.
Pînă la efectuarea percheziției trebuie să fie acumulate date cu privire la obiectele și documentele căutate, forma și mărimea acestora, numărul, aspectele exterioare și particularitățile individuale.
Drept izvor de informații privind datele despre obiectele și documentele căutate pot fi: procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile parții vătămate și a martorilor, încheierile experților, careva părți din obiectele și documentele furate care au fost ridicate de la fața locului.
Trebuie de ținut cont și de persoana la care se va efectua percheziția și anume de: vîrsta persoanei, profesia persoanei, dacă are antecedente penale, trăsăturile fizice și psihice a persoanei.
În urma acumulării acestor informații ofițerul de urmărire penală poate să ia următoarele decizii:
la ce oră să înceapă percheziția ( pentru stabilirea acesteia trebuie ținut cont de timpul în care obiectele căutate se afla la fața locului cît și cînd condițiile pentru efectuare sunt cele mai bune)
din ce persoane va fi constituită grupa cît și numărul acestor persoane care se vor deplasa la fața locului pentru efectuare perheziției și ridicării de obiecte și documente.
ce tehnică și tehnică criminalistică va fi necesară la fața locului, pentru efectuarea acțiunii [31, p.332].
Ordinea efectuării ridicării de obiecte și documente
Organul de urmărire penală, în baza unei ordonanțe motivate este în drept să ridice obiectele sau documentele care au importanță pentru cauza penală dacă probele acumulate sau materialele activității speciale de investigații indică exact locul și persoana la care se află acestea.
Drept exemplu: în cazul infracțiunii de furt, prevăzut de Codul Penal al Republicii Moldova [3], obiectele sau documentele care au fost sustrase se pot afla nemijlocit la infractor sau dacă au fost deja înlăturate (vîndute, cadonate) și se află la o altă persoană, pot fi ridicate dacă probele acumulate sau materialele activității speciale de invistigații indică exact locul și persoana la care se află acestea.
Ridicarea de documente ce conțin informații care constituie secret de stat, comercial, bancar, precum și ridicarea informației privind convorbirile telefonice se fac numai cu autorizația judecătorului de instrucție. Ridicarea de obiecte sau documente în alte situații se efectuiază în baza ordonanței motivate a organului de urmărire penală.
La efectuarea ridicării de obiecte și documente trebuie să fie asigurată prezența persoanei la care se face ridicarea de obiecte și documente. În caz de necesitate, la efectuarea ridicării de obiecte și documente poate participa interpretul sau specialistul. Ridicarea de obiecte și documente în încăperile instituțiilor, întreprinderilor, organizațiilor și unităților militare se efectuiază în prezența reprezentantului respectiv.
Persoanele la care se efectuiază ridicarea de obiecte și documente, precum și specialiștii, interpreții, reprezentanții, apărătorii au dreptul să asiste la toate acțiunele organului de urmărire penală și să facă în legătură cu aceasta obiecții și declarații care vor fi consemnate în procesul-verbal. În scopul asigurării securității, organele de urmărire penală pot antrena subdiviziuni ale instituțiilor prevăzute la art. 56 al. (1) a Codului de Procedură Penală a Republicii Moldova sau alte instituții [24, p.286].
Succesul ridicării de obiecte și documente, depinde de contactul ofițerului de urmărire penală cu persoana la care se efectuiază acțiunea de ridicare. Ofițerul trebuie să intuiască dacă persoana căreia i se ridică obiectele și documentele, nu tăinuește careva obiecte și documente, dacă ofițerul de urmărire penală, presupune că persoana ascunde careva obiecte, atunci, el va începe acțiunea de percheziție a încăperii care se efectuiază ridicarea, în unele cazuri chiar și persoanei de la care se ridică obiectele și documentele. Însă organul de urmărire penală este obligat să prezinte persoanei la care se va efectua percheziția, ordonanță cu privire la percheziție semnată de către procuror, ulterior legalitatea acestei acțiuni se verifică de judecătorul de instrucție.
În cursul efectuării ridicării de obiecte și documente organul de urmărire penală trebuie să le prezinte persoanei de la care sunt ridicate și celor care asistă, pentru a fi recunoscute și a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează și se sigilează. Prezentarea acestor obiecte și documente persoanelor prezente și martorilor asistenț constituie o garanție a legalității de efectuare a măsurii, dar are și menire de a face practic imposibilă o contestație ulterioară cu privire la proveniența și edentitatea acestora.
Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete și sigilii se împachetează sau se închid, pe cît posibil, laolaltă, după care se aplică sigilii.
Obiectele care nu pot fi ridicate (din cauza numărului lor sau a volumului și naturii lor) se sechestrează și se lasă în păstrare fie celui la care se află, fie unui custode(persoană menită să asigure paza).
Trebuie de accentuat faptul că ridicarea de obiecte în cadrul sediului misiunelor diplomatice sau în locuințele acestora, ridicarea de obiecte și documente are loc cu acordul lor sau cu consemțămîntul lor [21, p.609]. Consemțămîntul pentru efectuarea ridicării se solicită prin intermediul Ministerului Afacerelor Externe și a Integrării Europene al Republicii Moldova.
La efectuarea ridicării în locarile misiunilor deplomatice este obligatorie prezența procurorului și a unui reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Eoropene al Republicii Moldova. Efectuarea ridicării de obiecte și documente are loc în strictă conformitate cu prevederile Codului de Procedură Penală a Republicii Moldova [2].
Reprezentatntul orgnului de urmărire penală care efectuiază ridicarea de obiecte și documente întocmește un proces verbal. Dacă, o dată cu procesul-verbal, se întocmește o listă specială a obiectelor și documentelor ridicate, aceasta se anexează la procesul-verbal. Procesul verbal al ridicării trebuie să conțină mențiunea că celor prezenți li s-au explicat drepturile și obligațiile lor prevăzute de Codul de Procedură Penală a republicii Moldova, precum și declarațiile făcute de aceaste persoane. În privința obiectelor și documentelor care urmează a fi ridicate trebuie să se menționeze dacă au fost predate benevol sau ridicate forțat, precum locul și împrejurările în care au fost descoperite.
Procesul-verbal de ridicare se aduce la cunoștință tuturor persoanelor care participă la efectuarea acestor acțiuni procesuale și sînt prezente la efectuarea lor, fapt care este confirmat prin semnătura fiecărei dintre ele.
Copia de proces-verbal al ridicării de obiecte și documente se înmînează, contra semnătură, persoanelor la care au fost efectuate aceste acțiuni procesuale.
În concluzie: organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația să ridice obiectele și documentele ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal. Orice persoană fizică sau persoană juridică, în posesia căreia se află un obiect sau un document ce poate serv ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte și să-l predea, sub luarea de dovadă, organului de urmărire penală sau instanței de judecată, la cererea acestora.
Dacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată apreciază că și o copie de pe un document poate servi ca mijloc de probă, reține numai copia. Dacă obiectul sau documentul are caracter secret ori confidențial, prezentarea sau predarea se face în condiții în care să asigure păstrarea secretului ori a confidențialității.
Instanța de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmărirei penale, sau din oficiu, în cursul judecății, poate dispune ca orice unitate poștală sau de transport să rețină și să predea scrisorile, telegramele și oricare altă corespondență, ori obiectele trimise de învinuit ori inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect [38].
PARTICULARITĂȚI TACTICE ȘI PSIHOLOGICE ÎN VEDEREA EFECTUĂRII PERCHIZIȚIEI
Reguli tactice generale privind efectuarea perchiziției
Printre factorii care concură direct la reușita unei percheziții, un loc central îl ocupă, factorii de natură psihică, factorii a căror cunoaștere de către organul de urmărire penală este absolut necesară.
Conturarea exactă a problematicii psihologiei presupune, de la bun început, sublinierea destincției dintre psihologia persoanei care efectuează percheziția și psihologia celui percheziționat. Această destincție este impusă de faptul că ne aflăm în fața uni act procedural, întrucîtva asemănător (de sigur pe teren psihologic) ascultării învinuitului sau inculpatului.
În acest ,,duel’’, putem constata că nu numai organul de urmărire penală caută să sesizeze modul de gîndire și de acțiune a celui percheziționat, dar și cel percheziționat, mai ales dacă este o persoană versată, va încerca să se transpună în poziția persoanei venite să percheziționeze în momentul în care ascunde obiectele.
Proprietarii încăperilor, care ulterior trebuie să fie percheziționate, deseori impunînd careva motive chiar și fără acestea nu permit intrarea echipei de cercetare, folosind acest timp pentru nemicirea sau ascunderea obiectelor și documentelor. Din aceste considerente ofițerul de urmărire penală trebuie să țină cont de factorul neașteptării, ofițerul trebuie din timp să elaboreze metoda pătrunderii în încăpere, predestinată percheziționării [26, p.277].
Față de importanța percheziției pentru aflarea adevărului, este evidentă necesitatea urmăririi de către organul de urmărire penală a unei conduite guvernate de reguli generale, comune tuturor acestor acte procedurale. Astfel:
Examinarea minuțioasă și observarea permanentă, în accepția sa psihologică, de dirijare a atenției spre percepție mai bună, completă, atît a comportamentului persoanei percheziționate cît și a particularităților întregului loc în care se face percheziția. Îndeosebi în cazul perchezițiilor mai dificile, de lungă durată, este indicat ca o persoană să fie însărcinată cu supravegherea comportamentului celui percheziționat, de regulă acesta fiind cel care conduce percheziția;
Menținerea stabilității atenției, ceea ce impune evitarea monotoniei, printr-o anumită variație în cercetare, precum și efectuarea de pauze pentru odihnă, dar nu într-o manieră comună;
Adaptarea rapidă la situații concrete înîlnite la fața locului, dublate de mobilitatea gîndirii în interpretarea datelor obținute pe parcursul percheziției. Organul de urmărire penală trebuie să renunțe la versiunile inițiale, îndreptînduși atenția într-o altă direcție care se dovedește corispunzătoare realității;
Percheziția necesită multă perseverență, calm și răbdare, o asemenea activitate fiind incompatibilă cu superficialitatea, nervozitatea, graba ori repulsia fața de anumite lucruri sau obiecte, elemente pe care scontează deseori cel care ascunde un lucru.
Sesizînd reacțiile tipice tensiunii emoționale, ale persoanei percheziționate, în funcție și de particularitățile locului percheziționat în acel moment, organul de cercetare penală va avea posibiliatea, pe baza unor raționamente inductive și deductive, să determine în ce măsură un anumit obiect sau spațiu cercetat are legătură cu scopul percheziției.
Psihologia persoanei perchezițioanate oferă elemente deosebit de semneficative pentru orientarea cercetării, elemente pe care organul judiciar trebuie să le aibă în permanență în vedere, întrucît, dacă sunt valorificate cu pricepere, pot contribui direct la reușita percheziției.
În momentul percheziției persoana în cauză va traversa o stare emoțională specifică. Tensiunea psihică va fi cu atît mai pronunțată cu cît obiectele și documentele căutate se află la domiciliul sau asupra persoanei percheziționate, ajungînd la limita superioară pe măsură ce organul de urmărire penală se apropie de locul în care se găsesc [28, p. 340].
Ofițerul de urmărire penală trebuie să observe privirea percheziționatului și a altor persoane din anturajul său. Cu certitudine vor apărea modificări de reacție și abordare în funcție de cum se instalează și se manifestă teama de a nu fi descoperite probe compromițătoare. Există chiar posibilitatea ca privirea suspectului să fie focalizată, pe perioade mai mari sau mai mici de timp, în exclusivitate pe mîinele celui ce percheziționează.
Foarte important de urmărit este și modul în care vorbește percheziționatul, tonul, volumul, frecvența, timpul de latență apărut între întrebările puse de ofițer și răspunsuri, și acesta putînd constitui un indiciu în orientarea căutărilor și descoperirea locurilor în care au fost ascunse obiectele căutate.
În context, deosebit de importantă mai este și sesizarea manifestărilor ce tradează pierderea controlului din partea percheziționatului: servelism, șîrgunță, grijă deosebită pentru anumite obiecte, dragoste subită pentru unile activități de orden gospodăresc (udarea florilor, mutarea mobilierului ori a altor obiecte, curațirea sau aranjarea acestora. Suprizînd comportamentul celui percheziționat, modul cum este marcat de ceea ce se întîmplă în timpul percheziției, ofițerul trebuie să interpreteze corect astfel de manifestări, ținînd cont de natura activităților desfășurate pînă în acel moment, de locurile și obiectele examinate, de manifestarea celui percheziționat la stimuli neutri. Recomandabil este să fie observat și reținut momentul apariției astefl de manifestări, în ce moment al activității și în legătură cu examinarea căror obiecte sau zone de perimetru, și, mai ales, să se stabilească dacă se repetă în cazul reluării activităților care leau determinat [33, p.184].
În funcție de cum a fost evaluat suspectul percheziționat, ca și manifestări normale la acțiuni ale ofițerului de urmărire penală care nu vizau perimetre ori obiecte care ar putea prezenta interes pentru cauză, există posibilitatea deferințierii manifestărilor care au legătură cu acțiunile desfășurete de către ofițeri de cele datorate altor cauze precum, poate, însuși evenimentul percheziției, grijă față de unele obiecte de valoare ori care au valoare afectivă (tablouri, sculpturi, lucrări de mare valoare artistică, istorică sau ștințifică, corespondență, jurnale, memorii, fotografii, etc.) fără să facă parte din categoria celor care interesează cauza, găsirea unor obiecte sau înscrisuri ce nu fac obiectul percheziției dar care, din motive mai mult sau mai puțin justificate, pot fi considerate de membrii familiei compromițătoare ș.a..
Manifestările făcînd parte din categoria stărilor reactive, cum ar fi: mototolirea batistei, roaderea unghiilor, gesticulări, atracția către anumite locuri sau obiecte, se pot datora stărilor prin care trece percheziționatul, însă datorită faptului că pot fi supuse controlului, ele pot fi și dirijate.
Nu de puține ori, încercarea de disimulare a stărilor emoționale se poate ascunde în spatele unei comportări condescendente, concretizată într-o amabilitate exagerată, în solicitudinea de a fi pe placul celor care efectuiază percheziția, de a pune la dispoziția acestora obiectele căutate, de a adresa invitația controlării unor încăperi sau obiecte ș.a. Alteori, dimpotrivă, comportamentul percheziționatului se situiază la polul opus, el recurgînd la altitudini de protest, de indignare, acreditînd ideia că reputația și cinstea de care se bucură îl pun la adăpost de orice bănuială și, prin urmare, percheziția este lipsită de sens [25, p.237].
Pe lîngă tacticile psihologice folosite organul de urmărire penală în vederea obținerii unui succes trebuie să fie bine dotat cu mijloace tehnice necesare pentru efectuarea percheziției și ridicării de obiecte și documente.
Cu privire la mijloacele necesare, organul de urmărire penală poate avea nevoie de totfelul de scule, dispozitive, aparate etc., începînd cu cele mai simple și ajungînd, în cazul cercetării unor activități ilicite prin care se presupune că s-a încălcat regimul armelor, munițiilor, materialelor explozive, substanțelor toxice, radioactive etc., la utilizarea unei aparaturi speciale de detectare și respectarea acelor reguli menite a preîntîmpina riscurile legate de manipularea, ridicarea, ambalarea și transportarea imprudentă a unor asemenea obiecte sau substanțe. În cazul cercetării unor cauze privind furtul sau traficul ilicit cu opere de artă sau obiecte de patrimoniu ori în cazul perchezițiilor efectuate pentru descoperire unor cadavre este necesar ca la efectuarea perchezițiilor să participe și specialiști din domeniul artistic și mdico-legal. În multe cazuri este necesară participarea unor persoane cu o pregătire tehnică de specialitate, care, datorită profesiei sau meseriei exercitate ( specialiști în domeniul construcțiilor, zidari, tîmplari, instalatori, lăcătuși etc.), pot identifica cu ușurință locurile unde ar putea fi ascunse anumite obiecte, pot sesiza transformările aduse interioarelor, mobilierului, instalațiilor sau pot contribui la deschiderea unor uși ori îndreptarea unor obstacole.
Pentru descoperirea obiectelor ascunse se pot folosi aceleași mijloace tehnice utelizate și la cecetarea criminalistică a locului faptei: sonde electromagnetice pentru descoperire și ridicarea obiectelor ascunse în mediul acvatic, detectoare de metal și cadavre, detectoare cu ultrasunite, aparatură ,,Roentgen’’portabilă, microscoape de buzunar etc. De asemenea, sunt necesare materiale pentru ambalarea obiectelor găsite, sigilarea coletelor, mijloacelor materiale de probă, a unor încăperi sau obiecte de mobilier, surse de ilmuniat cu alimentare independentă pentru cătarea în locurile cu luminozitatea redusă ori inexistentă (poduri, beciuri, garaje, canale, etc.) [17, p.104].
O observație trebuie făcută în legătură cu desfășurarea de percheziții în zone multiculturale sau multietnice, este de așteptat o reacție care poate escalada atunci cînd este vorba despre anchetarea unuia dintre cei mulți în zonă dar minoritari în localiztate.
În condițiile în care urmează ca percheziția să se desfășoare pe un loc deschis devin importante elemente precum dispunerea, suprafața particularitățile topografice, compoziția solului, vegetația, eventualele construcții sau amenajări care sunt ori au fost, în timp, construite pe acel loc, căile de acces, modalitatea de împrejmuire, proprietățile cu care se învecinează și identitatea proprietarilor.
Planificarea reperilor orare între care să se desfășoare percheziția și modalităților de blocare și pătrundere în locul de percheziționat este un aspect tactic întreprins de către organul de urmărire penală în vederea obținerii unui succes. În ceea ce privește planificarea reperelor orare în cadrul cărora să fie desfășurată trebuie observate două aspecte. Pe de o parte ar trebui observate acele considerente de natură administrativă ce țin de prezența personalului la serviciu în perioada considerată optimă pentru desfășurarea percheziției, posibilitatea amînării altor activități planificate a se desfășura în acelaș timp existența și funcționalitatea elementelor de logistică, acordul și posibilitatea participării altor specialiști, etc. În același timp, trebuie ținut seama de efectuarea și analizarea rezultatelor unei serioase analize de risc.
În altă ordine de idei, trebuie avut în vedere alegere unei perioade favorabile, atît pentru începerea cît și pentru desfășurarea percheziției. Prin specificul său această activitate are un caracter inopinat și trebuie efectuată, de regulă, cu maximă operativitate. Ca excepție, se poate accepta că percheziția poate fi amînată din considerente de ordin tactic.
Planificarea reperilor orare între care trebuie să se desfășoare percheziția nu are ca obiect limitele de timp între care, efectiv, poate fi desfășurată percheziția deoarice acestea sunt precizate de către legiuitor în mod expres ci este vorba despre stabilirea acelui interval de timp care permite maximul de eficiență și de oportunitate, descoperirea cît mai multor probe și mijloace materiale de probă cu cheltuieli de personal și logistică cît mai mici și cu un control rezonabil al riscurilor.
Foarte important, aici, de luat în calcul este necesitatea asigurării elementului surpriză, a caracterului inopinat al percheziției, necesitatea efectuării neîntîrziate și existența acelor împrejurări care nu favorizează escaladarea conflictului firesc între ofițeri și persoanele vinovate.
În altă ordine de idei, planificarea reperilor orare între care să se desfășoare percheziția presupune alegerea celei mai potrivite ore pentru realizarea acestei activități. Se consideră că desfășurarea percheziției la lumina zilei oferă condiții optime pentru pătrunderea fără deficultate în locul percheziționat, precum și pentru căutarea și descoperirea obiectelor în cele mai bune condiții. Un astfel de moment apare cu atît mai oportun în situația în care odată cu percheziția se urmărește a se efectua și reținere sau arestarea persoanei la domiciliul său [35, p.201].
2.2. Specificul efectuării unor categorii de perchiziții
2.2.1. Percheziția corporală. După cum se cunoaște, este destintă căutării de obiecte și documente aflate asupra unei persoane. Datorită particularităților sale, ca și metodelor de efectuare, din punct de vedere tactic criminalistic percheziția persoanei este împărțită, convențional, în percheziția îmbrăcămintei și percheziția corpului.
Dicționarul juridic menționează că percheziția corporală constă în verificarea amănunțită a îmbrăcămintei persoanei și ridicarea lucrurilor aflate asupra ei care pot contribui la aflarea adevărului întro cauză penală.
Prin modul de desfășurare și procedeele aplicate, se poate susține că percheziția corporală parcurge mai multe faze. Însă, trebuie de precizat că, indiferent de tipul de percheziție (de îmbrăcăminte sau a corpului), aceasta trebuie efectuată cu multă atenție și minuțiozitate.
Percheziția preliminară este destinată preîntîmpinării unei acțiuni violente a persoanei percheziționate, ceea ce presupune, în primul rînd, dezarmarea acesteia, respectiv verificarea împrejurării, dacă are sau nu asupra sa o armă albă sau de foc, precum și orce alte obiecte sau substanțe ce ar putea pune în pericol organul de urmărire penală, permițînd celui percheziționat să fugă.
Tactic trebuie să se procedeze astfel în cît persoana să fie pusă în imposibilitatea de a reacționa. Pentru aceasta, cel percheziționat va fi așezat cu fața la perete, la o distanță de cel puțin un metru, în funcție de înălțimea sa. În continuare, i se cere să ridice mîinele deasupra capului, să se sprijine de perete și să desfacă picioarele. Se cercetează, pe rînd, partea dreaptă și stîngă a corpului, organul de urmărire penală așezînduse într-o poziție laterală și punînd un piceor în fața piceorului din partea corpului cercetată. Acest procedeu permite dezechilibrarea rapidă a celui percheziționat, în ipoteza unei încercări de atac. În cazul infractorilor pereculoși, cunoscuți sau bănuiți că pot reacționa violent, percheziția se va face cu o singură mînă, în mîna cealaltă fiind ținută arma.
Percheziția amănunțită, se face de sus în jos, începînd cu obiectele de pe cap (pălărie, căciulă, șapcă). În continuare, se cercetează spatele, porțiunele de sub brațe, mîinele de la umăr pîn la degete, pieptul. Vor fi verificate picioarele prin interior și exterior, pînă la gleznă, precum și manșetele pantalonilor, ciorapii (în care deseori se introduc obiecte mici, bani cuțite), iar la urmă pantofii [21, p.599].
Cercetarea se face și prin palpare fermă, prin strîngerea porțiunilor de îmbrăcăminte mai groasă (umeri, revere, manșete) întrucît, la o simplă pipăire, obiectele subțiri inclusiv metalice, pot trece deseori nesesizate. De asemenea, vor fi golite toate buzunarele, verificîndu-se dacă îmrăcămintea nu are și buzunare secrete, organul de urmărire penală ridicînd nu numai eventualele arme descoperite, ci și obictele și documentele găsite, în acest mod evitîndu-se o poibilă încercare de aruncare a lor. După percheziția prealabilă, se va proceda la verificarea amănunțită și a îmbrăcămintei și a corpului, operație ce se va realiza la sediul organului de urmărire penală [19, p.471].
Pentru examinarea minuțioasă a îmbrăcămintei precum și a corpului, se poate cere celui percheziționat să se dezbrace, ceea ce va permite totodată descoperirea obiectelor înfășurate în jurul unor regiuni anumite ale corpului.
La încălțăminte se verifică locul dintre căptușeală și față, dintre căptușeală și talpă, tocul și talpa care pot servi ca ascunzătoare pentru obiectele de demensiuni mici.
Se examinează atent obiectele accesorii, de folosință curentă, aflate asupra persoanei, cum ar fi: portmonee, agende, pachete de țigări, cutii de chibrituri, ceasuri de mînă și de buzunar, bastoane, umbrele, stiloruri, tocul de ochelari, etc., sub a căror înfățișare inofensivă se pot ascunde obiecte de demensiuni reduse.
Întrucît de cele mai multe ori asupra persoanei pot fi găsite cele mai diferite obiecte, ca metale prețioase, perle, diamante, corespondență secretă, pastile sau plicuri cu substanțe toxice, după cercetarea generală percheziția trebuie făcută deosebit de atent și minuțios la sediul organului de urmărire penală. Astfel, se examenează cu deosebită atenție fiecare porțiune din îmbrăcăminte, cum sunt: cusăturile, căptușelile, pernițele de la umeri, nasturii, buzunarele, gulerele hainelor și ale cămășilor, manșetele pantalonilor și încălțămintea.
Înre căptușeala hainelor și stofă pot fi ascunse mesaje, hărți secrete, bancnote tablouri pe pînză. În pernițele de la umeri pot fi găsite cele mai variate obiecte de deminsiuni mici, ca lanțuri de aur, broșe pietre prețioase, perle. În încălțăminte mai ales în tocuri și între talpă și branzolă, pot fi ascunse plăcuțe de metale prețioase, mesajeje, harți etc. În bastoane și mînerele de la umbrele, la fel pot fi găsite tablouri hărți sau mesaje, vergele de metale prețioase.
Cu aceeași grijă se impune a se proceda și asupra bagajelor aflate asupra persoanelor percheziționate (genți, poșete, serviete, geamantane, etc.), care prin ele însele, pot oferi posibilități de ascundere (funduri duble, spațiul dintre căptușeală și înveliș, etc.), după cum, în interiorul lor pot fi găsite obiecte dintre cele mai diferite, care, de asemenea, oferă nenumerate posibilități de ascundere [9, p.280].
Nu trebuie de uitat că unile mijloace de utilitate personală pentru transport pot fi confecționate cu pereți dubli, ușori demontabili, altele cu obiecte și valori cusute între căptușeală și pereții exteriori. În funcție de natura sa și a obiectelor căutate, se examenează cu atenție locurile de îmbinare a pieselor, locurile mai nimerite pentru ascuns, recurgîndu-se și în anumite situații și la detectoarele corespunzătoare.
Percheziția corporală trebuie efectuată de o persoană de același sex cu cea percheziționată, cu prezența martorilor asestenți, cu excepțiea cazurilor cînd prezența acestora este imposibilă.
Particularitățile de efectuare a acestei categorii de percheziție este că trebuie făcută distincția dintre percheziția îmbrăcămintei și percheziția corporală propriu zisă.
Percheziția corpului, al cărei obiect îl constituie examinarea acelor regiuni sau organe care au putut servi ca ascunzători, se realizează de o persoană de acelaș sex, condiție ce trebuie îndeplinită și de martorii asistenți, pentru examinarea corpului se poate apela și laconcursul medecului. Se examinează atent orficiile naturale în care ar putea fi introduse anumite obiecte, iar prin mijlocirea examenului radiologie se va verifica dacă obiectele căutate nu au fost înghițite. Vor fi cercetate protezele de mîini, de picioare, cele de dentură, aparatele gipsate, auditive etc., deoarice acestea oferă condiții prielnice de ascundere a unor obiecte, purtate deseori pentru a simula anumite infirmații [10, p.360].
Trebuie de menționat faptul că percheziția corporală pe lîngă scopurile generale ea poate avea și un caracter preventiv, și anume că la persoana percheziționată se caută și se ridică toate obiectele a căror deținere este interzisă (arme de foc, arme albe).
Percheziția corporală se poate efectua și de organele de constatare, în acest sens comandanții de nave și aeronave cît și organele vamale pot efectua percheziția corporală asupra făptuitorului și pot verifica lucrurile pe care aceștea le au asupra lor.
Percheziția corporală pentru a fi recunoscută ca act de urmărire penală iar rezultatul să fie apreciiat ca probă, trebuie să se efectuiezi în prezența a cel puțin 2 martori asistenți [38].
2.2.2. Tactica perchiziției îcăperilor și a terenurilor
Considerînd că activitățile pregătitoare au fost desfășurate la un nivel rezonabil, și atît șeful cît și membrii echipei sunt convinși că riscurile pot fi controlate și că activitatea poate fi desfășurată în condiții bune și tot utilajul tehnic necesar este pregătit se poate trece la deplasare către zona în care se află domiciliul celui care va fi percheziționat.
În ceea ce privește modul în care apare echipa în zonă, trebuie manifestată maximă prudență și preucupare. Trebuie de luat în considerație unde se află domiciliu suspectului fie în mediul urban, fie în mediu rural. Dacă echipa a ajuns cu bine și a reușit realizarea despozitivului de blocare astfel încît să controleze tot ceea ce iese sau pătrunde în spațiul imobilului ce urmează să fie percheziționat se poate trece la pătrunderea în domiciliul persoanei de percheziționat [ 17, p.121 ].
Percheziția în încăperi reprezintă o activitate mult mai complexă de cît cea personală. Pentru efectuarea ei în condiții prielnice, cu reale șanse de izbîndă, necisită a fi serios pregătită din timp. Înainte de toate, organul judiciar trebuie să cunoască obiectele pe care dorește să le caute, adică să știe natura lor, destinația, formele, demensiunele culoarea în unele cazuri chiar și gradul de uzură. După care, ținînd seama de întregul lor aspect, să se delimiteze posibilitățile de ascundere în interiorul unei locuințe sau altui imobil. Altă categorie de date, care nu se neglijiază în pregătirea percheziției, o constituie cele referitoare la persoana percheziționată. Pentru aceasta necisită a fi cunoscute vîrsta, pregătirea școlară generală și de specialitate, temperamentul, caracterul starea sănătății sale, locul de muncă, meseriile exercitate în afara orelor de serviciu , pasiunile, viciile, situația familială, raporturile pe care le are cu colegii și cu vecinii.
În afară de ofițerul de urmărire penală la percheziție în locuri închise, de obicei participă criminalistul, experți în anumite domenii strict determinate, cînd este cazul, organele de poliție pentru păstrarea ordinei în procesul percheziției, cel puțin doi martori asistenți, persoana percheziționată, făptuitorul și victima infracțiunii în unele situații. La locul percheziției, organul judiciar stabilește persoanele care să asigure paza locului respectiv, cheamă martorii asistenți, persoanele cărora li se face percheziția (în lipsa lor administratorul clădirii sau alte persoane de încredere din imobilul respectiv), informează pe experți despre natura obiectelor ori valorilor căutate.
După ce face cunoscut scopul percheziției, ofițerul solicită persoanei percheziționate să dea obictele sau valorile căutate. Chiar și în situația cînd se prezintă obictele căutate organul de urmărire penală nu întotdeauna renunță la percheziție. În funcție de natura, amploarea cauzei, percheziția se poate efectua și pentru găsirea altor obicte utile cercetării faptei.
În baza ordonanței de efectuare a percheziției sau de ridicare de obiecte și documente cu autorizația judecătorului de instrucție, persoana care efectuază urmărire penală este în drept să intre în domiciliu și în alte încăperi. Este interzisă percheziția și ridicarea de obiecte și documente pe timp de noapte, cu excepția cazurilor de delict flagrant.
Percheziția în încăperi, de obicei, se desfășoară în două faze. Întîi , se ia cunoștință de locul percheziționat, pentru a se stabili numărul încăperilor, poziția lor, aspectul general al fiecării încăperi în parte, numărul și aspectul dependinților. De asemenea, se delimitează obligațiile participanților și se fixează ordinea efectuării percheziției. Tot în această fază se fac, dacă este necesar, fotografia de orientare a locului percheziționat, precum și fotografiile schițe. În tot timpul primei faze se urmăresc persoanele ce locuiesc sau își desfășoară activitatea obișnuită în imobilul percheziționat, pentru a nu ascunde ori a duce din lucruri în altă parte. A doua fază a pecheziției constă în căutarea propriu-zisă a obictelor unde ar putea fi ascunse. Căutarea obictelor sau valorilor într-un loc sau altul se face în funcție de natura lor, de particularitățile persoanei la care se face percheziția. Trebuie să se țină cont de profesiunea sau de îndeletnicirile persoanei percheziționate, deoarice instinctiv ascunde în acele locuri în care îi sunt mai cunoscute și are mijloace tehnice pentru a ascunde urmele [12, p.215].
Așa cum s-a menționat, percheziția propriu-zisă se desfășoară în două faze: la faza preliminară: înainte de toate, se vor lua măsurile de rigoare pentru crearea unui cadru propice bunei desfășurări a activității de căutare. Pe această cale se va activa operativ în vederea zădărnicirii a orice forme de comportare agresivă din partea celui percheziționat sau celor prezenți la locul supus percheziției. Dacă se știe că persoana percheziționată sau vreunul din membrii familiei sale dețin arme, pentru a contracara eventualele acte violente, se vor efectua percheziții corporale în vederea dezarmării acestora și, firește, ridicării armelor, în ipoteza în care deținerea lor este ilegală.
Persoanele găsite la fața locului, exceptând copiii minori și bolnavii, după identificarea în baza actelor respective, se vor strânge într-un anumit loc, de obicei, în sufragerie, vestibul, hol, unde se vor afla în timpul percheziției. Totodată, se va urmări ca ele să nu aibă nici o posibilitate de a comunica cu exteriorul prin telefon, radiotelefon sau prin anumite forme de semnalare de avertisment (aprinderea luminii, închiderea oberlihtului, sau tragerea storurilor punerea sau scoatere de pe geam a unui anumit obiect ș.a.). În continuare, șeful echipei, în prezența persoanei percheziționate, iar în lipsa acesteia, a pesoanei chemate s-o substituie în cadrul percheziției și, bineînțeles, a martorilor asistenți, va efectua o inspectare generală asupra locucului percheziției în vederea orientării concrete a activității de căutare, specificării procedeelor tactice, care vor contribui la desfășurarea activității echipei în întregime și a fiecărui membru al acesteia în parte [34, p. 437].
O sarcină deosebit de importantă ce urmează a fi realizată la etapa dată rezidă în delimitarea locurilor problematice din punctul de vedere al posibilității folosirii lor la tăinuirea obiectelor căutate sau pentru crearea de ascunzători. La intuirea acestor locuri se va ține cont de natura, forma și dimensiunile obiectelor căutate, precum și de posibilitatea dezmembrării sau fragmentării lor. Este lesne de înțeles că la ascunderea obiectelor mici (pistol, cuțit, bijuterie, bancnote, documente) poate fi folosit orice element material din spațiul încăperii percheziționate, pe când tăinurea obiectelor mari (autovehicul, televizor, computer, covor, obiecte vestimentare) presupune existența unor locuri cu capacități spațiale adecvate (garaj, subsol, pivniță, magazie, grajd sau alte încăperi auxiliare) [22, p.154].
Este indicat, de asemenea, ca la descoperirea locurilor tainice să se țină cont de profesia și îndeletnicirile persoanei percheziționate și ale membrilor familiei sale, deoarece practica învederează o vădită tendință a acestora de a ascunde obiectele ce îi compromit în locurile legate de preocupările lor. Astfel, tâmplarii fac, de obicei, ascunzători în obiecte de mobilă, dublând pereții sau fundurile, în dulapuri, sertare, fotolii, scaune; zidarii folosesc obiectele de construcție, în care creează tot felul de nișe; croitorii — obiectele de îmbrăcăminte etc.
La faza a doua echipa desfășoară căutarea sistematică a obiectelor în toate locurile de ascundere posibile. într-o locuință (casă la sol sau apartament cu mai multe odăi la bloc) cercetarea va începe cu încăperea de la intrare (antreu, hol), continuând cu cele ce urmează și terminând cu podul, terasa, dependințele ș.a.
Pe parcursul activității de căutare se vor folosi procedeele tactice de cercetare circulară, care se aplică la cercetarea la fața locului, dar, de subliniat, ca în cadrul percheziției încăperilor acestea se realizează doar sub varianta sa concentrică, pornindu-se spre dreapta sau stânga de la intrare, de-a lungul pereților, și apoi, va continua pe spirală, spre centrul încăperii.
Respectarea acestei reguli tactice asigură examinarea succesivă a obiectelor de construcție (pereții, dușumeaua, tavanul), a mobilierului și a tot felul de instalații tehnico-sanitare, a fiecărui obiect casnic, care, eventual, putea fi folosit ca ascunzătoare.
La descoperirea ascunzătorilor se va aplica întreaga gamă de metode și mijloace tehnice criminalistice aflate în dotarea organelor de urmărire penală. Printre acestea pe prim-plan se situează metoda de observare, metoda de măsurare, metoda de palpare, metoda de comparare și modelare etc. Astfel, examinarea vizuală a obiectelor de construcție poate conduce la depistrea unor indici specifici lucrărilor de amenajare a ascunzătorilor (aspectul deosebit după culoarea și prospețimea tencuielii, vopselei sau tapetele de pe anumite sectoare, lipsa uniformității de amplasare a scândurilor de parchet și a depunerilor de praf dintre ele, așezarea nejustificată logic a unor obiecte ș.a.). Prin măsurare se pot stabili elementele de asimetrie și neconcordanță dintre dimensiunile exterioare și interioare ale pereților și obiectelor de mobilă (dulapuri, sertare, lăzi), precum și dintre greutatea și volumul unor vase închise. Metoda de palpare se prezintă aici în trei variante:
a) palparea propriu-zisă a obiectelor de mobilă tapisate, a vestimentației, lenjeriei și încălțămintei;
b) palparea sonoră care constă în depistarea prin ciocănire a sunetului specific (înfundat) locurilor deșerte în pereți și în alte obiecte de construcție;
c) palparea cu sonde metalice în grămezi și saci cu cereale, în saltele, în sol afânat ș.a.
Posibilități nelimitate de ascundere reprezintă obiectele din interiorul încăperilor: rafturile de cărți, aparatele electrocasnice (frigiderul, mașina de spălat, aparatul de radio, televizorul), obiectele fixate pe pereți (tablouri, hărți, covoare), unde sau în spatele cărora pot fi dosite documente, fotografii și alte obiecte plate. Drept mijloace de camuflare a obiectelor de volum mic (bijuterii, arme etc.) pot servi vasele de bucătărie, recipientele de rezerve alimentare [23, p. 276].
Percheziția la locul de muncă al persoanei cercetate se efectuează, de regulă, concomitent cu percheziția la domiciliu sau imediat după finalizarea acesteia. La percheziționare se procedează în două situații: în cazul în care infractorul a profitat de situația de serviciu sau dacă există date că acolo se află obiecte, valori sau înscrisuri ce pot contribui la determinarea împrejurărilor cauzei.
Din perspectivă tactică, percheziția la locul de muncă nu se deosebește de cea domiciliară. Problema cu care se confruntă organul de cercetare sosit la locul percheziției rezidă în delimitarea precisă a locului în care persoana își desfășoară activitatea. De acest moment incipient depinde orientarea activității de căutare în spațiu și, în consecință, rezultatele percheziției. Totodată limitele locului supus percheziției nu trebuie să depășească locurile unde persoana respectivă are acces aproape în exclusivitate în legătură cu activitatea sa profesională. Un manager poate avea acces în mai multe încăperi ale unității de producție, însă percheziționată poate fi doar încăperea (biroul, laboratorul), care, practic, se află sub stăpânirea sa. Pentru a nu pertruba activitatea unității în care activează persoana percheziționată, dar și în vederea evitării unui prisos de interpretări, de care, de obicei, se bucură această activitate, este indicat, ca percheziția la locul de muncă să se desfășoare în afara orelor de lucru.
Obiectele descoperite pe parcursul percheziției încăperilor, indiferent de destinația lor, trebuie să fie imediat prezentate persoanei percheziționate (sau persoanei chemate să participe în locul acesteia), martorilor asistenți și celorlalte persoane participante. Persoanei percheziționate (sau reprezentantului ei) i se va cere explicații asupra provenienței lucrurilor găsite și semnarea lor. Această măsură tactică prezintă importanță din două considerente: va face imposibilă contestarea ulterioară a celui percheziționat cu privire la identitatea și proveniența obiectelor respective și, după cum s-a menționat, va preîntâmpina aprecierile denaturate asupra rezultatelor percheziției, de suspiciunile și reclamațiile nepotrivite [32. p. 435].
Datorită caracterului său iritabil, percheziția încăperilor impune celor ce o desfășoară o comportare fermă, dar nu lipsită de tact și politețe. Cerându-i-se să manifeste hotărâre și să ducă la bun sfârșit căutarea obiectelor ce interesează cauza, organul sub a cărui conducere se desfășoară percheziția trebuie să dea dovadă de calm și stăpânire de sine și pe această cale să impună tuturor celor implicați în această activitate un comportament corect și constructiv. în această ordine de idei, se cuvine să semnalăm că, potrivit normelor deontologice și etico-judiciare, sunt contraindicate:
1) efectuarea percheziției în prezența copiilor;
2) aplicarea unor operații devastatoare ca, spre exemplu, deschiderea forțată a unor obiecte prin deteriorarea acestora, cu excepția situațiilor în care astfel de operațiuni se impun de necesitatea ridicării obiectelor ascunse, iar recuperarea lor pe altă cale se dovedește a fi imposibilă
3) comentarea aspectelor legate de viața intimă a persoanei percheziționate și a membrilor familiei sale;
4) punerea în discuție a materialelor din sfera de afaceri a celui percheziționat sau a apropiaților săi în ipoteza în care acestea nu interesează cauza.
Un compartiment aparte în vederea efectuării percheziției, ține de percheziția terenurilor adică a locurilor deschise, aceasta prezintă activitatea de căutare a unor obiecte în cuprinsul unor spații determinate ce aparțin unei anumite persoane sau la care au acces un anumit număr de persoane ( curțile, grădinile, terenurile cultivate de lîngă casă, etc.).
În raport de natura obiectelor căutate, de caracterul și întinderea terenului, de numărul celor ce participă la efectuarea acestei activități, se procedează la împărțirea întregii suprafeți pe sectoare. Dacă suprafața de teren supusă percheziției e delimitată de anumite repere naturale (curtea, grădina de zarzavat delimitată de îngrădituri) se procedează la examinarea separată a fiecărui sector. Se poate aplica și așa numitul procedeu al ,,greblării’’, potrivit căruia, cei ce participă la efectuarea percheziției, dispuși în lanț, vor parcurge întreaga suprafață supusă examinării [29, p. 491].
Cînd dispune de informații verificate cu privire la natura bunurilor și a locurilor în care au fost ascunse, se procedează la examinarea acestora, și dacă se presupune că pot fi descoperite și alte obiecte, se examinează în continuare și restul suprafeței. Anumite modificări constatate la suprafața terenului: urme caracteristice ce însoțesc operația de îngropare a obiectelor sau cadavrelor, urme ale uneltelor cu care s-a acționat, diferențe de afînare a pămîntului, denivelări, ofilirea vegetației, etc., toate acestea au valoarea unui indiciu cu privire la locurile în care au putut fi ascunse obiectele.
Se vor examina obiectele existente pe suprafața terenului, diferite lucrări, construcții, materiale (stive de lemne, crengi, grămezi de pietre, gunoi, stoguri de paie, etc.) care ar putea servi drept ascunzători sau mijloace de camuflare ori de recunoaștere a locurilor în care au fost îngropate anumite obiecte.
Locurile în care au fost ascunse anumite obiecte pot fi identificate cu ajutorul cîinelui de urmărire care va fi introdus pe terenul care se cercetează, mai înainte de începerea opirațiilor de căutare.
Se vor cerceta, de asemenea, anumite amenajări în pămînt (fîntîni, latrine, etc.), precum și canalele și pîraiele, iar pentru descoperirea obiectelor aflate pe fundul unei ape pot fi folosiți scafandri autonomi [9, p. 289].
2.2.3. Fixarea rezultatelor percheziției și ridicării de obiecte și documente
Perchezițiile, indiferent de felul lor, se fixează prin descriere activităților desfășurate de persoanele participante și rezultatele la care sa ajuns. Ca mijloace de completare de fixare sunt fotografiile, filmările și uneori, desemnarea situaților mai însemnate pentru cercetarea criminalistică.
Procesul-verbal ca mijloc principal de fixare a desfășurării și rezultatelor percheziției, se întocmește de către organul judiciar [16, p. 296].
Potrivit legii și literaturii de specialitate, procesul-verbal de percheziție trebuie să conțină următoarele mențiuni:
data și locul întocmirei;
componența echipei, ce a desfășurat percheziția;
referiri cu privire la temeiul desfășurării percheziției și la respectarea procedurii legale de dispunere;
datele de identificare a martorilor asistenți;
precizarea că echipa care efectuiază percheziția s-a legetimat a arătat scopul sosirei în incinta respectivă și au prezentat actul prin care se atestă respectarea procedurii legale de dispunere;
mențiune despre legetimarea, identificarea și rezultatul percheziției corporale efectuate tuturor persoanelor găsite în imobilul de percheziționat;
mențiuni despre faptul că persoanei percheziționate i s-a solicitat să predea bunurile, valorile, documentele ce interesează cauza și cele deținute contra legii precum și răspunsul dat la solicitarea ofițerului de urmărire penală. În cazul predării de bună voie a unora dintre mijloacele materiale de probă se va consemna locul în care s-au aflat, descreindu-se fiecare fiecare obiect în parte și, dacă este cazul, ascunzătorilor folosite, precum și motivele pentru care s-a hotărît continuarea percheziției ori s-a decis neefectuarea ei;
descrierea perimetrilor a altor spații pe/în care s-au desfășurat activitățile de căutare și celelalte activități desfășurate de către echipa de percheziție, mențiune despre folosirea individuală ori în comun a spațiilor folosite respective;
rezultatul activităților de căutare, mijloacele materiale descoperite, descrierea acestora, descrierea locurilor în care au fost descoperite, dacă au fost gasite în ascunzători, descrierea acestora;
mențiune despre faptul că obiectele și documentele ce prezintă interes pentru anchetă au fost prezentate marturilor și persoanei percheziționate, că acestea au fost însemnate pentru neschimbarea, fiind apoi ambalate și sigilate, mențiune cu privire la obiectele ridicate în vederea cercetărilor, faptul că altele nu au mai fost ridicate, cu privire la obictele lăsate în păstrarea persoanei percheziționate;
mențiuni cu privire la distrugirile pricinuite de desfășurarea activităților de căutare, amploarea acestor distrugeri, cauzele concrete care le-au determinat;
mențiuni cu privire la comportamentul persoanelor prezente la fața locului pe timpul desfășurării percheziției, cu privire la declarațiile, observațiile sau obiecțiile pe care le au în legătură cu desfășurarea percheziției, cu ridicarea unor obiecte sau cu conținutul procesului-verbal;
mențiuni referitoare la măsuri deosebite luate de către ofițeri ca urmare a comportamentului saustării persoanelor prezente ori ca urmare a dezvoltării altor stări de pericol la adresa activității ori a personalului;
mențiuni referitoare la măsurile dispuse în legătură cu persoanele și obiectele de interes pentru anchetă, conducerea sau aducerea persoanelor la sediul organului de urmărire penală, ridicarea obiectelor în vederea continuării cercetărilor;
mențiuni cu privire la efectuarea de înregistrări de sunet și de imagine;
ora începerii și ora terminării percheziției, numărul de exemplare în care a fost întocmit procesul-verbal și persoanele cărora le-a fost distribuit.
Așadar, procesul- verbal va fi compus, din partea introductivă, partea discriptivă și partea finală.
Partea introductivă a procesului-verbal cuprinde numele și prenumele organului judiciar carea conduce întraga activitate de percheziție, numele și prenumele persoanelor participante și calitatea în care participă, locul percheziției scopul acesteia, numele și prenumele persoanei percheziționate, ora începerii percheziției și temeiul legal în baza căruia se face, denumirea infracțiunii săvîrșite. De asemenea, se menționează mijloacele tehnice care se vor uteliza la căutarea obiectelor sau documentelor în cauză, precum și cele destinate fixării activității și a rezultatelor sale [15, p. 304].
Partea descriptivă cuprinde, printr-o descriere amănunțită toate activitățile interprinse , mijloacele tehnice utilizate, numele și prenumele, precum și calitatea persoanei care a desfășurat nemijlocit fiecare activitate în parte. Obiectele descoperite se descriu după locul unde au fost descoperite, fără a se pierde din vedere și particularitățile acestuia. Apoi, pentru fiecare obiect sau document se arată forma, deminsiunele, culoarea, greutatea, aspectul suprafeții sale, gradul de uzură, destinația, detalii particulare. În privința naturii lor, se menționează dacă sunt din metal, stofă, lemn, sticlă, fără a se specifica dacă sunt din aur, argint, cristal, calitatea stofei, a blănurilor descoperite, deoarice s-ar putea să nu aibă calitatea respectivă. Totodată nu se fac aprecieri asupra valorii obictelor descoperite. Nu trebuie uitat că necisită a fi enumerate, cu mențiunea caracteristicilor distinctive, toate obiectele ridicate la sfîrșitul percheziției.
În partea descriptivă se precizează prin ce alte mijloace s-a realizat fixarea, cu toate detaliile necesare. De pildă, în cazul fotografierii, trebuie să se arăte ce anume fotografii s-au făcut, de către cine anume, altfel nu se pot bucura de valoarea probatorie corespunzătoare.
Partea finală cuprinde ora terminării percheziției, ce anume obiecte s-au ridicat, semnăturile pe fiecare pagină și la sfîrșit ale organului judiciar, martorilor asistenți, persoanei percheziționate, căreea i se înmînează un exemplar al procesului-verbal.
Activitatea ridicării de acte sau obiecte se consemnează în procesul verbal, în care se trec numele și prenumele organului judiciar, numele și prenumele martorilor asistenți și al persoanei de la care se ridică, activitățile efectuate, toate caracteristecile actului sau obiectului rdicat, starea în care se află ce defecțiuni se observă. Procesul-verbal de ridicare de obiecte și documente se semnează de către organul judiciar, martorii asistenți și persoana la care se ridică,căreia i se lasă un exemplar [16, p. 297].
Fixarea rezultatelor percheziției și ridicării de obiecte și documente prin folosirea mijloacelor tehnice de înregistrare audio și vidio. Indiferent de tehnologia utilizată – fotografie alb negru sau color, film, înregistrări magnetice, digitale, pe suport informatic, etc. Înregistrările de sunet și imagine trebuie să îndiplinească pentru a fi acceptate de instanța judecătorească , următoarele condiții:
Înregistrările de sunet și imagine trebuie să se realizeze rapid și, relativ, simplu, cerințele muncii impunînd ca operațiunele necesare să se realizeze într-un timp scurt, pentru a putea fi utile în continuare cu operativitate a cercetărilor, iar cerințele necesare pentru calitate să poată fie realizate de către un personal, a cărui specializare să nu fie costisitoare.
Înregistrările de sunet și imagine trebuie să fie obiective să reprezinte o copie cît mai fidelă a realității, eventualele distorsiuni sau pierderi să nu poată afecta sau pune sub semnul întrebării utilitatea în procesul judiciar.
Înregistrările de sunet și imagine trebuie să suporte o procedură de certificare, modul de lucru trebuie să permită o protecție împotriva falsificării totale ori parțiale. Toți cei cointeresați trebuie să fie conviși că ceea ce văd și aud, efectiv, a fost înregistrat la loc efectuării acțiunii.
Înregistrările locului efectuării acțiunei procesuale de percheziție și ridicare de obiecte și documente. Are ca obiect modul în care sa prezentat echipa la locul unde va fi îndeplinită acțiunea. În fapt, se fixiază detailiat ipoteza în care a trebuit să lucreze echipa. În cadrul acestor înregistrări, trebuie destins, în funcție de obiect, între înregistrările de sunet și imagine de orientare, schiță, și cele ale obiectelor principale și urmelor. Tot în această categorie pot fi incluse și înregistrările de detailiu care, deși crează o realitate secvențială, prin aceea că menerea lor este de a detailia aspectele specifice ale fiecărui obiect, ce are legătură cu cauza penală, pot contribui, într-o viziune dinamică, la formarea unei imagini cît mai reale, a întregului loc al faptei.
Înregistrările de sunet și imagine pentru orientarea locului faptei se realizează, principal, în faza statică a efectuării percheziției și ridicării de obiecte și documente, cînd încă nu s-a mișcat nimic din tot ce se află în perimetrul acestuia, fiind destinate să redea aspectul general al perimetrului, pe care se desșășoară acțiunea de percheziție și a împrejurărilor sale, astefl în cît să poată servi la orientarea în teren a organelor judiciare și a celor persoane interesate în cauză. Persoana care examenează aceste înregistrări trebuie să realizeze exact unde se află loc unde s-a efectuat acțiunea și împrejurările acesteia.
În funcție de tehnologia pentru care s-a optat, se vor alege locurile și procedeele adecvate pentru efectuarea înregistrărilor. Orientativ, în cazurile locurilor închise, situate în imobile, înregistrările de orientare trebuie să aibă ca obiect clădirea, în ansamblu, cu bulevardul, aleea, etc. integral sa-u porțiuni din acestea, cu reperele fixe, ce se găsesc în apropierea clădirei în care se desfășoară activitatea, cum ar fi arbori ornamentali, panouri publicitare, fîntîni, semne pentru orientarea circulației rutiere sau pietonale.
Atunci cînd perimetrul pe care se desfășoară percheziția se găsește în loc deschis, trebuie făcute toate eforturile necesare pentru a cuprinde, în întregime, tot locul faptei și, suplimentar, unele repere din teren ce pot conduce la identificarea acestui loc, precum intersecții de șosele, căi de acces spre diverse obiective economice, stîlpi de înaltă tensiune, clădiri, adăposturi temporare, etc. În acest caz, pentru ca imaginele și suetele aferente, dacă au importanță pentru cauză, să fie cît mai cuprinzătoare, trebuie fixate dintr-un punct de stație, situat la o înălțime cît mai mare.
Înregistrările schiță au ca obiect doar locul pe care se desfășoară percheziția, fără împrejurimi rațiunia subzistînd tocmai prin suprinderea tuturor elementelor ce conferă individualitatea perimetrului percheziționat. Imaginile trebuie să fie într-o cantitate suficientă, luate din diferite unghiuri, folosindu-se cele mai adecvate metode, pentru a obține o reprezentare completă a locului pe care echipa și-a desfășurat acțiunele, raportat la care se poate analiza în legătură cu ceea ce a descoperit sa-u din contra nu sa descoperit [23, p. 37].
Trebuie observat că, aceste înregistrări, la fel ca și cele de orientare, sunt dominate de imagini, sunetul avînd, aici, un rol mai redus. Imaginele vor fi captate în două etape, mai întîi, obiectul care focalizează interesul anchetei împreună cu reperele învecinate, după care numai obiectul ca atare. Și aici în funcție, de situație, se pot efectua înregistrări de imagine din mai multe poziții, în vederea atingerii scopului propus.
În funcție cum, la executarea schiței, se respectă sau nu reprezentarea proporțională a demensiunelor reale, ale elementelor perimetrului în care sa efectuat cercetarea se poate destinge între două modalități de efectuare a planului schiță: schiță realizată la scară și schiță realizată pe baza liberilor aprecieri ale celui care o întocmește.
Indeferent de modul în care se realizează, de reținut este că schița trebuie să se completeze reciproc cu procesul-verbal și cu înregistrările de sunet și imagine, care sau efectuat la locul efectuării percheziției.
Pentru a-și atinge scopul schița trebuie să se caracterizeze prin următoarele:
Exacitatea – la întocmirea schiței, este necesară fixarea cît mai corectă a demensiunelor reperilor ce interesează ancheta: obiecte, distanțe, unghiuri, etc. Fiecare demensiune intercorelîndu-se cu celelalte, o eroare generînd alte erori.
Cotare – principial trebuie utelizat acelaș sistem de cotare pentru a reprezenta distanțele dintre și demensiunele fiecărui obiect descoperit la fața locului. Astfel se recomandă utelizarea sistemului metric, distanțele, atît cele mari cît și cele mici.
Întocmirea la scară – cum este imposibil ca toate demensiunele să fie redate, în cadrul schiței, în mărime naturală, trebuie stabilit un raport între mărimea obiectelor și distanțelor din schiță și demensiunele reale, raport ce reprezintă scara schiței.
Orientarea – pentru o bună înțelegere a schiței, aceasta trebuie să fie orientată în funcție de punctele cardinale, ce pot fi stabilite cu ajutorul busolei din dotarea truselor criminalistice sau cu ajutorul unor repere din teren
Claritatea – schița trebuie să conțină doar elemente de interes pentru anchetă, forte importante aici fiind priceperea și rigoarea celui care o întocmește în a suprinde esențialul, aglomerarea de detalii într-un spațiu, prin natura lucrurilor, de demensiuni reduse putînd să obosească, să îngreuneze, în loc să ușureze, înțelegerea situației de la fața locului.
Individualizarea – schița se individualizează prin menționarea următoarelor date: titlu, activitatea ale căror rezultate au stat la baza întocmirii, datele de identificare ale celui care a înntocmit schița, data întocmirii, scara la care a fost executată, semnăturele martorilor asistenți și a persoanelor care au participat în cadrul efectuării acțiunei de percheziție.
În ceea ce privește procedeile sau tehnicele folosite la întocmirea unei schițe, literatura de specialitate face referire la: schița executată în protecție orizontală sau disenul în plan orizontal, schița executată în protecție verticală, rabatarea planurilor de protecție sau metoda cutiei desfășurate, schița în secțiune.
Amplasarea, pe schiță, a elementelor de interes pentru anchetă necesită, indeferent de procedeul de efectuare folosit, apelarea la tehnici ajutătoare precum: tehnica punctelor extreme, tehnica axelor principale, caroiajul imaginar.
La fel ca în cazul înregistrărilor de sunet și imagine și în cazul schiței se pot destinge mai multe categorii de schițe. Astfel se pot executa schițe de orientare, schițe care să aibă ca obiect doar locul efectuării percheziției, schițe doar a unei porțiuni, schițe care să urmărească reprezentarea poziției obiectelor relevate, schițe de detaliu, schițe ale activităților desfășurate de către echipa care efectuiază percheziția la fața locului [17, p. 74].
Drept concluzie este faptul că acțiunele organului de urmărire penală și anume: de fixare a rezultatelor percheziției și ridicării de obiecte și documente, ulterior pot fi folosite ca probe în vederea legalității acțiunelor inteprinse de către acesta. Fixarea rezultatelor prezintă o importanță deosebită în vederea efectuării percheziției și ridicării de obiecte și documente din mai multe considerente și anume: organul de urmărire penală în caz de necesitate poate invoca și proba acțiunele manifestate de către persoana percheziționată, dacă a predat benevol sau nu obiectele sau documentele percheziționate sau destinate ridicării.
Un moment important este că pe parcursul efectuării percheziției și ridicării de obiecte este obligatorie prezența cel puțin a doi martori asistnți, care sunt drept garant în ceea ce privește legalitatea acțiunelor îndeplinite de către organul de urmărire penală cît și statutul lor de martori în ceea ce privește obiectele și documentele relevate și ridicate de la fața locului. Martorii asistenți se semnează pe procesul-verbal de efectuare a percheziției și ridicării de obiecte și documente sau după caz pe procesul-verbal de ridicare a obiectelor și documentelor.
2.2.4. Analiza dosarelor penale
Pentru a pătrunde în esența acțiunei procesuale de efectuare a percheziției și ridicare de obiecte și documente, am ales două dosare din practica judiciară cu ajutorul cărora, la proiect vor fi anexate acte procedurale întocmite de către organul de urmărire penală în cadrul desfășurării acțiunii de percheziție și ridicare de obiecte și documente.
Analiza circumstanțelor dosarului penal nr. 2014250671, urmărire penală are loc în baza plîngerii cetățenului Bulgari Alexandru Constantin, care în plîngere a menționat că la data de 08.11.2014, aproximativ la ora 23:30, din apartamentu care îi aparține și este amplasat în s. Ruseni, str. Păcii 22, i-a fost sustras pe ascuns, telefonul mobil de model ,,C2-01 Nokia’’ de culoare albă, în valoare de 1600 de lei, în rezultatul cărui fapt proprietarul i-au fost cauzate daune materiale, din ce rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrșită o infracțiune prevăzută de art. 186 alin. (1) Cod Penal al Republicii Moldova, de aceea în baza prevederilor art. 55 alin. (4) și (5), art. 255 alin (2) și art. 274 al. (1) și (3) Cod Procedură Penală sa dispus pornirea urmăririi penale.
Ulterior în baza ordonanței de urmărire penală, de către Procuror a fost pornită urmărire penală. Pe parcursul desfășurării acțiunelor de urmărire penală și anume a audierii părții vătămate, și a interceptărilor convorbirelor telefonice, organul de urmărire penală a depistat persoana banuită de săvîrșirea infracțiunii, i-a sa dovedit a fi locuitorul s. Țînțăreni, str. G. Cojbuc 22/4, Osipov Mihai Ion. Ofițerul de urmărire penală a înaintat un demers privind efectuarea percheziției la domiciliu, la rîndul său procurorul a înaintat un demers către judecătorul de instrucție privind efectuarea percheziției la domiciliu. Judecătorul de intruscție printr-o încheiere a autorizat efectuarea percheziției la domiciliul cetățeanului Osipov Mihai Ion[Anexa 2 p.50].
În cadrul efectuării percheziției organul de urmărire penală, a relevat și a ridicat telefonul mobil de model ,,C2-01Black Nokia’’, la întrebările de unde îl are în posesie, sau dacă are un certificat care confirmă dreptul la proprietate Osipov Mihai Ion a spus că la găsit [Anexa 2,
p.50 ].
Dosarul în cauză se află încă în faza de urmărire penală, organul de urmărire penală avînd de efectut încă careva acțiuni de urmărire penală cum ar fi: recunoașterea de către cetățeanul Bulgari Alexandru Constantin a obiectului ridicat, verificarea veridicității declarațiilor facute de către Osipov Mihai Ion, audierea în calitate de bănuit a cetățeanului Osipov Mihai Ion ș.a..
La majoritatea acțiunelor voi asista nemijlocit aflîndumă în calitate de practicant la procuratura Anenii Noi, careva din actele procedurale vor fi anexate la proiect, doar că identitatea persoanelor și datele personale vor fi schimbate sau ștearse din motivul confidelității dosarelor penale.
Analiza circumstanțelor dosarului penal nr. 2015250050, am constatat că pornirea urmărirei penale a fost efectuată în baza plîngerei cetățeanului Boroș Serghei Ion, anul nașterii 07.06.1988, locuitor a s. Cobusca Veche, adresînduse cu următoarea plîngere: careva persoane necunoscute au pătruns în domiciliu și au sustras următoarele bunuri: mașină de șlefuit ,,Bosh’’, pompă de apă, cămin electric și o pereche de papuci de culoare neagră. Ulterior la demersul ofițerului de urmărire penală persoana a fost recunoscută de către procuror, prin ordonanță, în caliate de parte vătămată. În urma procesului-verbal de audiere a victimei, sa stabilit că la data de 25.01.2015 seara, victima a fost telefonată de către Smocinschi Ion Vasile, care la rugat s-ăi permită să se odihnească cu o fată în casa lui, care la moment se afla în reparație. Victima a fost de acord și i-a spus lui Smocinschi unde se află cheia, totodată ia spus să păstreze ordinea și să nu eie nimic fiindcă el într-o cameră are instrumente pentru construcție. În jurul orei 1 00 , Boroș Serghei a mers la casa lui să vadă dacă totul e în ordine.
Ajungînd acolo el a văzut că înafără de Ion Smocinschi și prietena lui, în casă se m-ai afla și Victor Bruma Andrei, locuitor a s. Cobusca Nouă și prietena acestuia Cristina locuitoare a s. Bulboaca, și încă o persoană necunoscută. După ce Boroș a văzut că totul e în regulă și se gătea să plece, de el sa apropieat Smucinschi care ia spus că a cea persoană necunoscută ar putea s-ăl fure, la care Boroș Serghei a vrut s-ăi alunge, dar Smocinschi la asigurat că totul o să fie bine și el va răspunde, auzind acestea Boroș a plecat. A doua zi Boroș a venit și a vereficat casa și a văzut că totul e normal.
Pe 27.01.2015, în jurul orei 22 00 a plecat iar la casă să verifice și ajungînd acolo a observat că poarta era deschisă, iar ușa de la intrare în casă era cu lăcata deteriorată, atunci Boroș sa dat seama că l-au furat. În urma furtului el a avut de suferit o pagubă materială considerabilă, în sumă de 10.250 lei.
Partea vătămată în săvîrșirea infracțiunii bănuește pe Smocinschi Ion Vasile și persoana necunoscută. În urma acțiunilor de urmărire penală sa identificat persoana necunoscută, ia sa dovedit a fi Bucur Dumitru Victor, care ulterior venind acasă de la casa lui Boroș, înțelegînduse cu fratele său Bucur Andrei Victor, au decis să fure instrumentele de construcție aflate în casa lui Boroș, pentru a realiza planul ei au decis s-ăl eie pe vecinul lor Cebotaru Ion Vitalie, care lucrează taximetrist pentru a se deplasa la locul infracțiunii.
După săvîrșirea infracțiunii, frații Burlacu Sergiu Victor și Burlacu Andrei Victor, au decis să vîndă instrumentele furate locuitorului s. Bulboaca, Garbuz Eugen Valeriu, acesta procurînd careva din instrumentele de construcție în suma totală de 2000 de lei, după care 300 de lei și papucii de culoare neagră iau lăsat drept răsplată lui Cebotaru Ion Vitalie.
Organul de urmărire penală bazînduse pe recunoașterea de vinovăție a cetățenilor: Bucur Dumitru Victor, Bucur Andrei Victor și Cebotaru Ion Vitalie, a dispus ridicarea obiectelor aflate la locuitorii s. Bulboaca, Garbuz Eugen Valeriu și Cebotaru Ion Vitalie. Actele procesuale de ridicare sunt anexate la proiect[ Anexa 1, p.41].
În concluzie putem menționa, că, în caz de nerecunoaștere a vinovăției, și de refuz de predare a obiectelor destinate pentru ridicare, organul de urmărire penală va purcede la efectuarea percheziției, înmînînd persoanei percheziționate ordonanța de efectuare a percheziției, care poate fi pregătită din timp de către procuror.
ÎNCHEIERE
Generalizînd conținutul proiectului de licență, putem cu siguranță afirma că percheziția este o activitate de urmărire penală și de tactică criminalistică ce constă în căutarea, asupra unei persoane, în locuință sau la locul ei de muncă ori în locuri deschise publicului a obiectelor și documentelor a căror existență sau deținere este tăgăduită. Din acest context rees următoarele concluzii:
Percheziția și ridicarea de obiecte și documente, într-un fel sau altul limitează persoana în drepturi, de aceea pentru efectuarea percheziției, se necisită o pregătire minuțioasă din timp, cu probe directe la necesitatea efectuării acestei acțiuni. Desigur nu și în cazul infracțiunelor flagrante, unde efectuarea percheziției este o acțiune strict necesară, pentru asigurarea securității și pentru ridicarea obiectelor și documentelor care ulterior pot servi ca probă.
Rol important în vederea succesului efectuării pecheziției îl joaca aspectele de ordin psihologic și comportamentul persoanelor implicate la efectuarea acestei acțiuni. Ofițerul de urmărire penală este a cea persoana de la care depinde nemijlocit rezultatul efectuării percheziției și ridicării de obiecte, de aceea activitatea acestuia este reglementată și de legea privind statutul ofițerului de urmărire penală [6].
Efectuarea percheziție este o modalitate de acumulare de noi probe, care organul de urmărire penală în cadrul efectuării percheziției, bănuește, că le poate găsi la persoana percheziționată sau la domiciliul acesteia, iar în cazul efectuării ridicării de obiecte și documente știe precis unde și în ce loc se află obiectele și documentele destinate pentru ridicare.
Clasificarea perchezițiilor, a grupat perchezițiile în cîteva categorii care la rîndul său, fiecare în parte, necesită cunoștințe speciale și o pregătire din timp. Drept exemplu: percheziția persoanei și percheziția domiciliului acesteia, sunt evident două tipuri de percheziții diferite. Dar atît cît în cazul percheziție corporale (a persoanei) cît și în cazul percheziției domiciliare, se ține cont de acele aspecte tactice, atît de ordin psihologic cît și criminalistic.
Perchezițiile indeferent de felul lor, se fixează prin descrierea activităților desfășurate de persoanele participante și rezultatele la care sa ajuns. Ca mijloace de completare și de fixare sunt fotografiile, filmările și uneori, desemnarea situațiilor mai însemnate pentru cercetarea criminalistică.
În urma efectuării unei sinteze asupra materialului expus și a problemelor ce apar în practică, înaintez următoarele recomandări: modernizarea utilajului tehnico-criminalistic, cunoașterea pshiologiei umane și colaborarea cu organlele de urmărire penale de peste hotare.
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994 cu modificările, introduse prin Legea nr. 1115-XIV din 05 iulie 2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 12.08.1994. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view =doc&lang=1&id=311496
Codul de Procedură Penală a Republicii Moldova din 14.03.2003 În: Monitorul Oficial din 07.06.2003 data intrării în vigoare : 12.06.2003
Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002, în vigoare din 13.09.2002. În: Monitorul Oficial al RM nr.72-74 artNr: 195 din 14.04.2009 http://lex.justice.md/index.php?action-view&-viewdoc&id=331268
Legea nr. 333 din 10.11.2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală. În: Monitorul Oficial Nr. 195-198 din 22.12.2006 http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=319077
Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.12 din 24.12.2010 http://cj.md/uploads/judectorul-de-instrucie-n-procesul-urmririi penale.pdf’
Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunelor Unite la 10.09.1948 http://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf
Monografii, articole de specialitate
Badila M. Vidrighin V. Criminalistica. Alba Iulia: Altip, 2008. 390 p.
Bianu E. Tactica și tehnica percheziționării. București: Oscar-Print, 1941. 460 p.
Ciopraga A. Iacobuță I, Criminalistica. Iași: Fundației Chemarea, 1997. 437 p.
Covalciuc M. Criminalistica. Iași: Pamfilius, 2004. 455 p.
Dolea I. Roman Dm., Vîzdoagă T., Rotaru V., Cerbu A., Ursu S., Botezatu R., Șterbeț V., Erijiu E., Codul de procedură penală. Comentariu. Chișinău: Editura Cartierul Juridic, 2005. 768 p.
Drăghici C, Ștefan C. E., Tactica percheziției și ridicării de obiecte și înscrisuri, Craiova: Sitech, 2006. 250 p.
Griga I. Drept procesual penal. Partea generală. Teorie jurisprudență și aplicații practice. București: Oscar Print, 2004. 576 p.
Iacobuță I. Covalciuc M., Criminalistica. Iași: Pamfilius, 2009. 387 p.
Mircea I. Criminalistica. București: Lumina Lex, 1999. 351 p.
Mircea I. Criminalistica. Iași: Fundația Chemarea, 1994. 341 p.
Olteanu G. I. Ruiu M. Tactica Criminalistică. București: AIT Laboratories s.r.l., 2009. 336 p.
Orînduș V. Procedura Penală. Chișinău: USM, 2001. 300 p.
Stancu E. Procedee tactice folosite în investigațiile penale. București: AIT Laboratories s.r.l. 2011. 336 p.
Stancu E. Tratat de Criminalistică. București: Universul Juridic, 2004. 977 p.
Аверьянов Т., В. Белкин Р. С., Корухов Ю. Г., Российская Е. Р. Криминалистика. Москва: Норма, 2000. 990 с.
Баев О. Я. Тактика уголовного преследования и профессиональной защиты от него. Москва: Экзамен, 2003. 432 с.
Балашов Д. Н., Балашов Н. М., Мальков С. В. Криминалистика. Москва: ИНФРА-М, 2005. 503 с.
Белкин Р.С. Криминалистика. Учебный словарь-справочник, Москва: Юрист, 1999. 610 c.
Волынског А. Ф., Лавров В. П. Криминалистика. Москва: Юнити-Дана, Закон и право, 2013. 943 с.
Герасимов И. Ф., Драпкин Л. Я., Криминалистика, Москва, 2000. 670 с.
Драпкин Л. Я., Карагодин В. Н. Криминалистика, Москва: Проспект, 2014. 768 с.
Дулов А. В., Криминалистика, Москва: Экоперспектива, 1996. 415 c.
Ищенко Е. П., Топорков А. А. Москва: ИНФРА-М, 2010. 781 с.
Луценко О. А., Обыск и выимка. Процессуальный порядок, тактика и доказательственное значенье, Москва: Феникс, 2005. 630 с.
Мозяков В. В, Руководство для следователей. Москыа: Экзамен, 2005. 912 с.
Образцов В. А., Криминалистика, Москва: Юристь, 1997. 760 с.
Савельев М.. В., Смушкин А. Б. Криминалистика. Москва: Издательский дом "Дашков и К", 2009.
239 c.
Яблоков Н. П. Криминалистика. Москва: Бек, 1996. 708 c.
Яблоков Н. П. Криминалистика. Москва: Юрайт, 2013. 280 c.
Site INTERNET
Acte procesuale penale [online] http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/099_-_Acte_procesuale_penale.pdf (citat la 15.03.2015)
Noi abordări privind percheziția [online] http://www.aafdutm.ro/revista/anul-i/nr-1/noi-abordari-privind-perchezi%C8%9Bia/ (citat la 17.03.2015)
Tactica efectuării percheziției [online] http://www.mpublic.ro/jurisprudenta/publicatii/tactica.pdf (citat la 05.04.2015)
Tactica efectuării percheziției, ridicării de obiecte și înscrisuri. Percheziția sistemelor informatice [online] https://andreivocila.wordpress.com/2010/04/06/tactica-efectuarii-perchezitiei-ridicarea-de-obiecte-si-inscrisuri-perchezitia-sistemelor-informatice/ (citat la 20.03.2015)
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994 cu modificările, introduse prin Legea nr. 1115-XIV din 05 iulie 2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 12.08.1994. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view =doc&lang=1&id=311496
Codul de Procedură Penală a Republicii Moldova din 14.03.2003 În: Monitorul Oficial din 07.06.2003 data intrării în vigoare : 12.06.2003
Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002, în vigoare din 13.09.2002. În: Monitorul Oficial al RM nr.72-74 artNr: 195 din 14.04.2009 http://lex.justice.md/index.php?action-view&-viewdoc&id=331268
Legea nr. 333 din 10.11.2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală. În: Monitorul Oficial Nr. 195-198 din 22.12.2006 http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=319077
Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.12 din 24.12.2010 http://cj.md/uploads/judectorul-de-instrucie-n-procesul-urmririi penale.pdf’
Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunelor Unite la 10.09.1948 http://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf
Monografii, articole de specialitate
Badila M. Vidrighin V. Criminalistica. Alba Iulia: Altip, 2008. 390 p.
Bianu E. Tactica și tehnica percheziționării. București: Oscar-Print, 1941. 460 p.
Ciopraga A. Iacobuță I, Criminalistica. Iași: Fundației Chemarea, 1997. 437 p.
Covalciuc M. Criminalistica. Iași: Pamfilius, 2004. 455 p.
Dolea I. Roman Dm., Vîzdoagă T., Rotaru V., Cerbu A., Ursu S., Botezatu R., Șterbeț V., Erijiu E., Codul de procedură penală. Comentariu. Chișinău: Editura Cartierul Juridic, 2005. 768 p.
Drăghici C, Ștefan C. E., Tactica percheziției și ridicării de obiecte și înscrisuri, Craiova: Sitech, 2006. 250 p.
Griga I. Drept procesual penal. Partea generală. Teorie jurisprudență și aplicații practice. București: Oscar Print, 2004. 576 p.
Iacobuță I. Covalciuc M., Criminalistica. Iași: Pamfilius, 2009. 387 p.
Mircea I. Criminalistica. București: Lumina Lex, 1999. 351 p.
Mircea I. Criminalistica. Iași: Fundația Chemarea, 1994. 341 p.
Olteanu G. I. Ruiu M. Tactica Criminalistică. București: AIT Laboratories s.r.l., 2009. 336 p.
Orînduș V. Procedura Penală. Chișinău: USM, 2001. 300 p.
Stancu E. Procedee tactice folosite în investigațiile penale. București: AIT Laboratories s.r.l. 2011. 336 p.
Stancu E. Tratat de Criminalistică. București: Universul Juridic, 2004. 977 p.
Аверьянов Т., В. Белкин Р. С., Корухов Ю. Г., Российская Е. Р. Криминалистика. Москва: Норма, 2000. 990 с.
Баев О. Я. Тактика уголовного преследования и профессиональной защиты от него. Москва: Экзамен, 2003. 432 с.
Балашов Д. Н., Балашов Н. М., Мальков С. В. Криминалистика. Москва: ИНФРА-М, 2005. 503 с.
Белкин Р.С. Криминалистика. Учебный словарь-справочник, Москва: Юрист, 1999. 610 c.
Волынског А. Ф., Лавров В. П. Криминалистика. Москва: Юнити-Дана, Закон и право, 2013. 943 с.
Герасимов И. Ф., Драпкин Л. Я., Криминалистика, Москва, 2000. 670 с.
Драпкин Л. Я., Карагодин В. Н. Криминалистика, Москва: Проспект, 2014. 768 с.
Дулов А. В., Криминалистика, Москва: Экоперспектива, 1996. 415 c.
Ищенко Е. П., Топорков А. А. Москва: ИНФРА-М, 2010. 781 с.
Луценко О. А., Обыск и выимка. Процессуальный порядок, тактика и доказательственное значенье, Москва: Феникс, 2005. 630 с.
Мозяков В. В, Руководство для следователей. Москыа: Экзамен, 2005. 912 с.
Образцов В. А., Криминалистика, Москва: Юристь, 1997. 760 с.
Савельев М.. В., Смушкин А. Б. Криминалистика. Москва: Издательский дом "Дашков и К", 2009.
239 c.
Яблоков Н. П. Криминалистика. Москва: Бек, 1996. 708 c.
Яблоков Н. П. Криминалистика. Москва: Юрайт, 2013. 280 c.
Site INTERNET
Acte procesuale penale [online] http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/099_-_Acte_procesuale_penale.pdf (citat la 15.03.2015)
Noi abordări privind percheziția [online] http://www.aafdutm.ro/revista/anul-i/nr-1/noi-abordari-privind-perchezi%C8%9Bia/ (citat la 17.03.2015)
Tactica efectuării percheziției [online] http://www.mpublic.ro/jurisprudenta/publicatii/tactica.pdf (citat la 05.04.2015)
Tactica efectuării percheziției, ridicării de obiecte și înscrisuri. Percheziția sistemelor informatice [online] https://andreivocila.wordpress.com/2010/04/06/tactica-efectuarii-perchezitiei-ridicarea-de-obiecte-si-inscrisuri-perchezitia-sistemelor-informatice/ (citat la 20.03.2015)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tactica Efectuării Percheziției ȘI Ridicării DE Obiecte ȘI Documente (ID: 129996)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.