Tabloidizarea libertate fără responsabilitate [616093]

Source:
Revista de Studii Media
Journal of Media Studies
Location:
Romania
Author(s):
Liana Ionescu
Title:
Tabloidizarea – libertate fără responsabilitate
The Tabloidization – Freedom without Responsibility
Issue:
5/2016
Citation
style:
Liana Ionescu. "Tabloidizarea – libertate fără responsabilitate". Revista de Studii Media 5:80-
90.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=803095
The Central and Eastern European Online Library
The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,
research institutes, and various content providers
You have downloaded a document from

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
80
TABLOIDIZAREA – LIBERTATE F ĂRĂ
RESPONSABILITATE

Conf. univ. dr. Liana IONESCU*

Abstract: The tabloidization of the media is an
answer to the obsession to fulfil the expectations of a public who does not want or is not able to do intellectual
efforts. The current study tries to shape some consequences of this type of media and the strategy of so-called “quality” press for surviving under these conditions.

Keywords : tabloidization, freedom of expression,
journalism, mass-media
Tabloidizarea este r ăspunsul la obsesia de „a pl ăcea” și de „a satisface
așteptările” unui public – cititori, telespectatori – care prefer ă sau nu are
capacitatea de a face efortu ri intelectuale. Ca fenomen media, are o raz ă
geografic ă de acțiune tot mai mare, presa și televiziunile din România
aliniindu-se nu numai prompt, dar și excesiv la trendul mondial. Excesiv,
pentru că „suflul” tabloidiz ării a cuprins, în ultimii 15 ani, toat ă mass-
media, indiferent de trust, de forma de finan țare, de interesele patronilor.
Bârfa și scandalul, informa ția neverificat ă, zvonurile și calomniile, au luat
locul ambi țiilor și micii tradi ții de pres ă quality care se înfiripase în primii
10 ani de libertate, inclusiv în mass-media.
Criza economic ă este răspunzătoare doar în parte pentru avântul
jurnalismului de la noi c ătre tiparul brevetat în Occident, al presei
superficiale, dominate de teme „cancanistice”. Numai c ă acolo exist ă,
concomitent, și presă elitistă, quality , ca alternativ ă la presa tabloid ă. Aici,
însă
, libertatea gre șit înțeleasă la nivel social, inclusiv al mass-media, a f ăcut
ca niciun patron sau editor de pres ă să nu poat ă rezista „farmecelor”
ademenitoare ale presei de scandal. Iar compromisurile și concesiile f ăcute

* Universitatea „Hyperion” din Bucure ști, Facultatea de Jurnalism.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
81prostului gust le constat ăm cu u șurință, deopotriv ă în mass-media
comercial ă și în cea a șa-numită publică. Au fost s ărite etape și asimilate la
repezeală și fără niciun discern ământ involu țiile „artei” și industriei media
din țările avansate.
Tabloidizarea echivaleaz ă cu lipsa respectului fa ță de acuitatea
informației, derobarea de orice obliga ție privind standard ele jurnalistice
consacrate, punerea în circula ție a zvonurilor, cult ivarea invectivei și, mai
presus de toate, a prostului gust. Acest tip de pres ă presupune o libertate f ără
granițe în abordarea subiectelor și o lipsă de responsabilitate în ceea ce
privește conținutul și forma produselor jurnalistice.
Ca în orice domeniu, opiniile sunt și aici împ ărțite. Unii sus țin că
tabloidizarea este r ăspunsul la spiritul gregar al „maselor”, pentru care
scandalul, insulta, insinuarea în intimitatea altuia sunt hrana de zi cu zi. Al ții
susțin că tabloidizarea ține de „înveli șul” agreabil dat produ selor de media,
astfel încât ele s ă poată fi consumate de un public cât mai larg. La limit ă, se
susține că în spatele acestui „înveli ș” se află același conținut serios și
obiectiv ca în presa tradi țională.
Cum adaptarea face parte din via ță, inclusiv din „via ța” mass-media,
tabloidizarea nu las ă neatinsă de aripa ei insolent ă modul tradi țional de a
face presă, bazat pe criterile care dau valoare informa ției de pres ă și pe o
practică jurnalistic ă decentă. Din varii motive (care fire ște că pot fi
analizate), presa tradi țională se adapteaz ă din mers și se îndreapt ă către o
„lejeritate” a modului de a face jurnalism, specific ă tabloidelor. Fie prin
abordarea unor teme predilecte ale presei de tip tabloid, fie prin tratarea
unor teme „serioase” cu mijloacele divertismentului.

1. Presa „serioas ă” și presa „lejer ă”

Presa tradi țională, așa cum se reg ăsește în manualele de jurnalism, este
un reper de „conduit ă profesional ă”, ce promoveaz ă valorile clasice ale
obiectivit ății și adevărului. Jurnalistul apare ca un ap ărător al acestor valori.
Subiectele sunt de interes larg, iar adresabilita tea este direc ționată spre un
public cu o educa ție cel puțin medie, interesat și de contextul celor relatate,
nu doar de faptul ca atare.
În drumul ei spre tabloidizare, presa de informa ție se asociaz ă cu
divertismentul și livrează știri „agreabile”, în modalit ăți ușor de „digerat”.
Atractivitatea este ținta, iar infotainment -ul – modalitatea de a o atinge. Nu
cumva să ne obosim s ă aflăm ceva fără ca să ne (și) distrăm. Este adev ărat
că, o dată cu avansarea tehnologic ă, receptivitatea s-a schimbat. Ca și temele
și preocup ările curente. În societatea de consum, comercializarea produselor

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
82media solicit ă, în tot mai mare m ăsură, împletirea principiului inform ării cu
cel al divertismentului. Pân ă aici, lucrurile nu stau tocmai r ău. „Chiar dac ă
informația este exprimat ă în stil narativ comercial, pl ăcerea nu este scopul
oficial. Scopul nu se schimb ă, ci rămâne legitim acceptat: de a informa pe o
cale agreabil ă”1.
Declinul se produce atunci când in tervine trivialul, frivolul,
senzaționalul ieftin, grotescul, vulgarul. Când obiectivitatea și
imparțialitatea sunt sacrificate. Când centrul de interes se plaseaz ă exclusiv
în zona „bârfelor” ( gossips ) și a scandalului. „The tabloid is a debased,
trivial culture that voids both the deep realities – sex, deat h, failure, tragedy
– and also the simple spontaneous pleas ures. (…) The masses, destitute by
this sort of thing several generations, in turn come to demand trivial and comfortable cultural products."
2 (Tabloidul este o form ă de cultur ă trivială
care anuleaz ă realitățile profunde – sex, moarte, e șec, tragedie – dar și
simplele pl ăceri spontane. (…) Masele, lipsite timp de genera ții întregi de
acest tip de lucruri, ca reac ție, vin să ceară produse culturale triviale și
confortabile.)
Potrivit presei tabloide, senza ționalul este adev ăratul chip al realit ății.
Abaterea de la standardele tradi ționale intervine și atunci când presa cultiv ă
obsesiv frica, prejudec ățile, paranoia și agresiunea. Pe scurt: senza ționalul
sub orice form ă. Consecin ța: dezinteresul pentru în țelegerea temelor cu
adevărat relevante pentru contextul social și economic. Senza ționalul sub
forma grotescului priveaz ă audiența de ocazia de a analiza evenimentele cu
impact major asupra vie ții individuale și colective. Atrac ția exclusiv
emoțională nu mai las ă loc rațiunii și discernământului.
Senzaționalul nu este senza țional dac ă nu este și ilustrat. Dar, pân ă
unde poate merge libertatea în fotojurnalismul de scandal? Fotografia în jurnalism este inevitabil asociat ă cu presa tabloid ă, fiind o extensie a
acesteia, o completare a textualit ății și a titlurilor „zgomotoase”. Istoria
relației presei de scandal cu cea a fotografiei începe o dat ă cu epoca
„Pulitzer – Hearst”, când au fost in troduse benzile desenate, imaginile fiind
cheia relat ărilor senza ționale de succes. Ini țial, acestea au fost doar
imprimări imaginate ale evenimentelor, schi țate de graficieni. Fotografiile
„senzaționale” care domin ă azi pagina de deschide re a tabloidelor au ap ărut
la începutul secolului XX, prin anii ’20, având ca principale subiecte:

1 Peter Dahlgren, Colin Sparks, Jurnalismul și cultura popular ă, Iași,
Polirom, 2004, p. 61
2 John Storey, Cultural Theory and Popular Culture: a Reader , Pearson
Education, 2006, p. 20.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
83violența, sexul, accidentele și scandalurile din societ ate. Un moment extrem
de relevant este cel al unei fotografii ap ărute în „Daily News” ce imortaliza
momentul unei condamn ări la moarte în scaunul electric a unei femei, având
legenda „cea mai remarcabil ă fotografie în exclusivitate din istoria
criminologiei”. Și probabil a șa a și fost la vremea respectiv ă. Între timp,
presa tabloid ă s-a orientat spre fotografii mult mai soft, cum ar fi cele f ăcute
de paparazzi unor celebrit ăți.
Văzută inițial ca o form ă de degradare, c ăci „ochiul” aparatului de
fotografiat putea p ătrunde oriunde, fotografia a f ăcut carier ă în presa
tabloidă, transmi țând cu mai mult ă ușurință decât textul mesajul
senzaționalist. Programele de editare computerizat ă pun și mai mult în
valoare fotografia de tip tabloid, cu avantaje și dezavantaje pentru cei astfel
imortaliza ți. Libertatea editorului este și aici deplin ă. Cât despre
responsabilitate, autorii nu- și fac mari probleme, c ăci interesele
jurnalismului tabloid nu o presupun.
Sub masca empatiz ării cu publicul s ău, presa tabloid ă oferă iluzii greu
de refuzat pe criterii de ra ționalitate. Cultivarea unor valori efemere –
strălucirea, notorietatea, puterea, chiar banii – sunt „secretul” succesului
acestui tip de pres ă.
Din punct de vedere al aspectului, presa tabloid ă oferă titluri și imagini,
adresându-se cititorilor care recepteaz ă informația aflată la nivelul I de
lectură (titluri) sau nivelurile I și II (titluri și șapouri). Textul este sumar,
atât cât s ă ilustreze ideea avansat ă în titlu. De altfel, chiar termenul de
tabloid se spune c ă provine de la numele dat de o companie farmaceutic ă
unui calmant vândut în tabl ete foarte mici. Conota țiile ideii de tabloid au
devenit echivalentul unor pove ști (stories ) condensate, simplificate,
accesibile, cu subiecte de cele mai multe ori derizorii, cum ar fi cele legate
de viața particular ă a vedetelor ori a politicienilor.
În unele țări, cum ar fi SUA, denumirea de tabloid se referă la formatul
grafic, presa de scandal cu un con ținut îndoielnic fiind denumit ă
„supermaket tabloid”, deoarece este distribuit ă mai ales în mari centre
comerciale. Cel mai vechi tabloid american de supermaket, „Daily News”,
datează din 1919. În Marea Britanie, diferen țierea tabloidelor se face în
funcție de culoarea frontispiciului: cele pe fond ro șu sunt marca scriiturii
puternic populiste, simpliste, dominat ă de fotografii în detrimentul
conținutului, un tip de tabloid îndreptat put ernic spre senza țional; cele pe
fond negru sunt publica ții tabloide considerat e mai serioase. Cel mai
cunoscute tabloide ro șii sunt „The Sun” și „Daily Mirror”, iar cele negre:
„Daily Mail” și „Daily Express”.
În materie de con ținut, dacă ne referim la mass-media din România,

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
84zvonistica, n ăscocirile prezentate drept fapte autentice, derapajele, gafele,
minciunile, afacerile necurate și de multe ori tic ăloșii fac identitatea unor
ziare și a unor posturi de televiziune. De spre ce responsabilitate poate fi
vorba când sursele sunt dintre cele mai dubioase, iar informa ția nu este
verificată, nici măcar pe canalele electronice la îndemân ă. De fapt, în
această „libertate” dezl ănțuită, nici m ăcar nu se dore ște verificarea
informației, ca nu cumva s ă fie contrazis ă ideea ce se vrea inoculat ă
publicului.
Adesea, tabloidizare înseamn ă cacealma. „Libertatea” de a inventa cu
tupeu acuza ții năstrușnice, de a atribui f ără cea mai mic ă ezitare fraze ori
cuvinte unor persoane c ărora nici prin gând nu le-ar fi trecut s ă le rosteasc ă.
Populisme ieftine, mahalagisme și manipul ări „la vedere” sunt alte
ingrediente de baz ă ale tabloidiz ării mass-media.
Derizoriul este la el acas ă. Pentru a da doar un exemplu: la moartea
unui cunoscut regizor, televiziunile de știri „analizau” cu râvn ă problema
unui presupus copil din flori, a sicr iului închis sau a fumului nesatisf ăcător
care a ieșit pe coșul crematoriului! Au toat ă „libertatea” s ă relateze aceste
aspecte „de larg interes”! Ca r ăspuns, telespectatorii fream ătă la disecarea
problemei, oferit ă cu generozitate și cu detalii „la obiect” pe ecranul
televizorului. Audien ța crește, cu înc ălcarea regulilor de bun sim ț, a
normelor profesionale și a legii. Cine câ știgă și cine pierde?
Inventarea unor celebrit ăți de carton și cultivarea notoriet ății unor
neica-nimeni sunt alte expresii jurnalistice ale „libert ății de exprimare” în
acest gen de pres ă. Chestionat cu sârg în tot felul de probleme, un ins de
tipul lui Gigi Becali a ajuns la un moment dat s ă domine spa țiul public
mediatic. Vidul din capul unor asemen ea persoane este întrecut doar de
frecvența difuzării ori a cit ării vorbelor debitate de ei. Când vorba goal ă
degenereaz ă în insult ă, scandalul e gata. Publicul devine complice și
freamătă din nou. Opiniile lor „conteaz ă”. Sunt persoane „valoroase” pentru
presă. O presă sufocant de liber ă!
Invitații unor asemenea posturi sunt croi ți după același tipar. Se simt
onorați, le frecventeaz ă cu bucurie, merg ca la ei acas ă. Și debiteaz ă ceea ce
se așteaptă de la ei: truisme de tot felul, opi nii pe post de analize, totul într-
un limbaj s ărăcăcios și adesea agramat. La fel stau lucrurile cu presa scris ă,
care face tot mai multe concesii prostului gust. Ceea ce r ămâne greu de
înțeles este c ă persoane, altminteri onorabile, frecventeaz ă cu dezinvoltur ă
asemenea programe și publicații, fiind co-p ărtași la lipsa de responsabilitate
a celor care le produc.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
852. Standarde jurnalistice și concesii

Concesiile pe care presa „serioas ă” le face tabloidiz ării merg de la
spațiul editorial alocat diverselor domenii și teme, la modul de tratare, cât
mai „sintetic ă” a subiectelor, la ilustra țiile articolelor și la grafica neap ărat
„atrăgătoare”, și până la asocierea, din considerente financiare și de
audiență, în cadrul aceluia și trust, a unei publica ții quality cu publica ții
tabloide. Chiar în ceea ce a mai r ămas din presa quality , spațiul alocat
politicii și economiei este foarte restrâns, informa țiile despre fapt divers,
sport, divertisment, life styl e ocupând mare parte din spa țiul editorial.
Unghiul de abordare a evenimente lor este ceva mai relaxat, mai
aproape de cititor, într-un fel îl implic ă și îl ia ca martor la cele relatate.
Relatările sunt simple, în detrimentul analizelor și al comentariilor
argumentate. Stilul este cvasicolocvial.
Cu excep ția cotidianului „România liber ă”, ziarele „serioase” s-au
adaptat la pia ță. Și-au modificat în ultimii ani atât con ținutul, cât și formatul.
Astfel, în 2007, „Adev ărul” a preluat formatul tabloidului „Click”, editat de
același trust, „Adev ărul Holding”. La începutul lui 2010, „Evenimentul
zilei” a adoptat cel mai mic format de pe pia ță, adaptându- și și conținutul
noului format, tabloid. „Jurnalul Na țional” s-a transformat, și el, într-o
fițuică A4.3 Totodată, cele dou ă ziare centrale, considerate pân ă în anii 2000
presă quality și-au modificat culoarea frontispi ciului: „Evenimentul zilei” a
trecut la font ro șu-vișiniu (de la alb pe fond ro șu), iar „Adev ărul” a trecut de
la albastru la negru. Ro șu este considerat ă marca scriiturii populiste,
simpliste, dominate de fotografii în detrimental con ținutului, iar negru este
fontul caracteristic publica țiilor „serioase”.
Totodată, spațiul alocat informa ției în presa quality s-a redus
semnificativ, atât din cauza modific ării formatului, cât și a introducerii
fotografiilor de mari dimensiuni și a elementelor grafice care „sparg” textul.
În ultimii ani, s-a observat și o modificare a temelor și a modului de
prezentare a acestora. Spre exemplu, trimiterile de pe prima pagin ă s-au
redus semnificativ. Dac ă în 2004, în „Adev ărul”, existau cel pu țin patru
texte în deschidere, în afara trimiterilor de coloan ă, câțiva ani mai tîrziu,

3 Denumirea de tabloid face referire la un format de publica ție foarte popular
în Marea Britanie, având dimensiunile de 43,1 cm și 27,9 cm, spre deosebire de
alte două tipuri de formate cunoscute drept broadsheet , 75 cm x 60 cm (asociat cu
presa serioas ă) și berliner , cu mărimi cuprinse între 47 cm x 31,5 cm. Compact este
un alt tip de format, având dimensiuni apro ape identice cu cele al e tabloidului, îns ă
diferă prin elementele de layout.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
86după modificările de machetare, acela și cotidian se limiteaz ă la un material
în deschiderea ziarului, plus trimiteri pe coloan ă. Se poate vorbi de o
„aerisire” a prezent ării subiectelor, cele considerate importante fiind
evidențiate pe prima pagin ă prin titluri.
Conținutul tematic al ziarelor „serioase” a suferit, și el, modific ări.
Dacă în 2004-2005, subiectele abordate cu predilec ție erau strâns legate de
sfera politicului, în pre zent sunt aduse în primele pagini subiecte care
trezesc emo ție în rândul cititorilor și care, indirect, îi vizeaz ă. Știrile
mondene î și găsesc tot mai mult loc și sunt plasate tot mai vizibil. Via ța
persoanelor publice și a artiștilor a ajuns treptat s ă ocupe un spa țiu
important, adesea în pagini exclusiv dedicate lor. Subiectele care emoționează și șochează cititorii sunt aduse în primele pagini. Nun țile
regale (spaniol ă, britanic ă) „deschid” toate ziarele, inclusiv pe cele din
România.
Diferențe semnificative sunt și la nivelul cantit ății de informa ție. Știrile
sunt mai pu ține și mai intens ilustrate. Imaginile sunt „vii”, horror dacă e
cazul, lascive dac ă se impune. Textele sunt frag mentate de intertitluri, ceea
ce permite o lectur ă mai rapid ă.
Și titlurile au suferit transform ări. Teoretic, acestea ar trebui s ă fie o
„fereastră” a articolului și să acționeze ca un „câ rlig” care s ă îl „prindă” pe
cititor. Dac ă în ziarele din 2004-2005 existau înc ă titluri narative, care se
întindeau pe dou ă-trei rânduri, acum acestea și-au redus sim țitor
dimensiunea și sunt mult mai dinamice. Pentru a capta aten ția cititorului,
jurnaliștii utilizeaz ă acum mesaje scurte, concise, în care folosesc cuvinte-
cheie. Pe lâng ă rolul de a informa, titlurile p ăstrează acum o doz ă de mister,
care-l determin ă pe cititor s ă ajungă la text. Se poart ă și titlurile care
șochează, indigneaz ă, „storc lacrimi”. Melodrama a trecut din teatru și film,
în presă.
David Randall sesiza, înc ă din anii ‘90, tendin ța de a se ajunge la un
jurnalism de titluri. Prin simpla anun țare a temei articolului „în alb și
negru”, se prezint ă cititorilor „o lume în care extraordinarul este
omniprezent, în care totul este sigur și simplu, corect sau gre șit, negru sau
alb și în care nu exist ǎ decật stereotipuri”4. Aceasta este consecin ța faptului
că în ziarele tabloide titlurile s-au m ărit, iar cuvintele lungi au fost excluse.
„În Marea Britanie, în ziarele tabloide, regionale și în unele quality papers ,
iritarea este, acum, inevitabil, „furie” (sugerând enervare pân ă la pierderea
controlului), o în țelegere (însemnând un aranjament neoficial) devine un
„târg”. (…) Toate aceste mostre sunt mai scurte, mai radicale și mai brutale.

4 David Randall, Jurnalistul universal , Polirom, Ia și, 1998, p. 148

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
87Și, în majoritatea împrejur ărilor în care sunt folosite, au darul de a induce
pur și simplu în eroare. Aceast ă inexactitate a limbajului jurnalistic ar putea
să fie limitat ă numai la nivelul titlului, dac ă nu ar fi valabil ă următoarea
regulă: limbajul folosit ast ăzi în titluri va fi utilizat m ậine în articole.
Editorii și șefii publica țiilor controleaz ǎ cultura unui ziar în parte și prin
limbajul titlurilor pe care ei le aprob ǎ. Reporterii citesc cuvintele folosite la
titlurile articolelor pe care le-au scris și, dorind s ă se racordeze la cultura
ziarului ( și a șefului lor) sau s ă fie considera ți redactori «str ăluciți și cu
inițiativă», adoptă stilul titlurilor. Iar reporterii provinciali v ăd, la rậndul lor,
acest limbaj în ziarele populare na ționale sau distribuite în capital ă și îl
imită, de multe ori prost. Și apoi, chiar și unele ziare serioase, de frunte, din
dorința de a face o figur ă mai modern ă sau de a da un nou suflu paginilor
lor, vor adopta titluri mai mari și astfel vor prelua unele dintre excese, dac ă
nu chiar pe cele mai p ăcătoase dintre ele. Astfel , în grade diferite, toat ă
presa se polueaz ă.”5
Personajele desp re care relateaz ă presa, serioas ă și tabloidă, deopotriv ă,
sunt tot mai mult pe gustul publicului larg. Fire ște că ele sunt efemere și
sunt schimbate de la an la an. Cine domin ă astăzi paginile ziar elor dispare la
fel de repede cum a ap ărut. Uneori nici nu știi dacă „eroii” mai sunt în țară,
dacă mai trăiesc, cu ce se mai îndeletnicesc, dac ă au fost judeca ți și își
așteaptă sentința sau dacă și-au ispășit pedeapsa și vor fi curând elibera ți din
închisoare. Ei nu mai prezint ă interes. Pentru media, „steaua” lor a apus. Un
jurnalist a avut un accident la schi , apoi a produs un accident grav pe șosea,
soldat cu mor ți, a fost un timp în topul știrilor. Cine (se) mai întreab ă astazi
pe unde o fi respectivul jurnalist și cu ce își mai ocup ă timpul?
Modul de tratare a subiectelor face adesea rabat de la sobrietatea
necesară. Aflăm de „scutul antirachet ă de la coada vacii”. Totul este ca
ziarul să reziste pe pia ță. O piață tot mai restrâns ă de influen țele economice
și de prezen ța noilor media care „fur ă” din cititori. Se poate spune c ă rolul
principal al presei, cel de a inform a, a fost luat de acela de a „pl ăcea”
maselor, care sunt sensibilizate de alte valori decât cele ale jurnalismului
tradițional. Supravie țuirea pe pia ța media a ziarelor generaliste, ale c ăror
tiraje scad constant în ultimii ani, ține de capacitatea acestora de a-l face pe
cititor să ia de la chio șcul de ziare produsul unui trust media sau al altuia. Pe
de altă parte, cump ărătorul trebuie determinat în fiecare diminea ță, prin
subiectul ales, prin titlul și imaginea de pe prima pagin ă, să dea bani pe un
anumit ziar în detrimentul altuia . Mai mult, din cauza faptului c ă tot mai
mulți cititori se informeaz ă din alte suporturi media sau de pe internet, ziarul

5 Ibidem , p. 149

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
88trebuie să ofere un motiv în pl us pentru a fi cump ărat. De aceea, ziarele
preiau tot mai des și dezvoltă „personajele” create în emisiuni televizate.
Astfel, cititorul afl ă mai multe a doua zi despre concuren ții de la „Românii
au talent”, „Vocea României”, „X Factor” ș.a.m.d. Totodat ă, presa serioas ă
s-a adaptat noilor modalit ăți de informare și „vinde” din ce în ce mai bine
știrea popular ă online. În paginile de internet ale ziarelor quality sunt tot mai
prezente subiecte specifice tabloidului.

3. Concluzii
Tabloidizarea e pe val, este trendul, acapareaz ă deopotriv ă media și
audiența ei. Formatele și formulele redac ționale tabloide se vând bine, se
citesc „cu interes”, se urm ăresc „cu aten ție”. Presa tradi țională abdică de la
statutul ei și adoptă elemente de tabloid, pentru a fi mai atrag ătoare și a nu-
și pierde cititorii. Televiziunile țin și ele pasul cu jurnalismul leger,
propunând noi formule și formate tabloidizate.
Informația, așa cum ne este livrat ă, când „distractiv ă”, când grav ă și
amenințătoare, este îns ă la fel de s ărac
ă și repetitiv ă. Ea se mi șcă spre noi cu
insistență, adesea f ără să o căutăm și fără să ne aducă ceva nou. Senza ția de
saturație și de inutilitate pe care o induce este inevitabil ă. Ca și
dezorientarea cognitiv ă și anxietatea pe care le încearc ă publicul dornic s ă
țină pasul cu „nout ățile”.
S-a ajuns la punctul în care deosebirile între ziare și reviste cu profile
dintre cele mai diverse, ca și între canale de televizi une nu trec dincolo de
tonul și lungimea produselor jurnalis tice pe care le livreaz ă. O presă care să
presupună un nivel înalt de efort și cunoștințe nu mai este, de ani buni, un
ideal. Rubricile, dar și sumarul știrilor și al reportajelor sunt cam acelea și în
toate zonele pie ței, iar tabloidizarea ziarelor și a emisiunilor de știri
afectează comentariile și obiectivitatea inform ării.
Conjugată cu o libertate f ără responsabilitate, presa din România a
scăzut tot mai mult în relevan ță. Excepțiile, puține, arată cum ar fi trebuit s ă
fie presa în condi ții de libertate, o libertate recucerit ă după aproape 50 de ani
de neant mediatic. Jurnalismul de calitate, aflat în faza de înv ățare și
exersare în anii ‘90, a disp ărut înainte de a ajunge la maturitate. Cauzele
sunt multiple, iar responsabilitatea pentru acest e șec este difuz ă.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020Revista de studii media / nr. 5‐6, 2016‐2017 
89
Bibliografie

1. Bourdon, Jerome, Introduction aux medias, 2e édition, Paris, Editions
Montchrestien, 2000.
2. Jost, Francois, Introduction à l’analyse de la télévision , 2 édition, Paris,
Ellipses Edition Marketing SA, 2004.
3. Dahlgren, Peter, Sparks, Colin, Jurnalismul și cultura popular ă, Iași,
Polirom, 2004.
4. Glaver, Stephen (ed.), Secrets of the Press, London, The Penguin Press,
1999.
5. Randall, David, Jurnalistul universal , Polirom, Ia și, 1998.
6. Ritzer, George, Mcdonaldizarea societ ății, București, comunicare.ro, 2011.
7. Storey, John, Cultural Theory and Popular Culture , Pearson Education,
2006.