Tabel.1 – Întâlnirile stabilite cu proprietarii…………..37 [306282]

Listă tabele

Tabel.1 – Întâlnirile stabilite cu proprietarii………………………………….…….….…………………37

Tabel.2 – Punctele de informare………………………………………………………………………….37

Tabel.3 – Puncte din rețeaua geodezică pe raza comunei Lelese ………………….……………………48

Tabel.4 – Inventar de coordinate ……………………………………………….……………….……….61

Tabel.5 – Documentația care se predă spre avizare……………………………..…..……………………77

Listă figuri

Figura 1 – România în perioada antebelică……………………………………………………………………………9

Figura 2 – Harta României în perioada interbelică………………………………………………………………..10

Figura 3 – Harta Romaniei 1938………………………………………………………………….11

Figura 4 – Exemplu de numerotare a detaliilor liniare…………………………………………………………..19

Figura 5 – Exemplu de pliant…………………………………………………………………………………………….38

Figura 6 – Limita UAT și a intravilanelor satelor componente……………………………………39

Figura 7- [anonimizat] 1:10000…………………………………………….40

Figura 8 – Ortofotoplan realizat in anul 2012…………………………………………………….41

Figura 9 – Planuri topografice scara 1:5000………………………………………………………42

Figura 10 – Titlu de proprietate……………………………………………………………………43

Figura 11 – Raport parcelar DDAPT………………………………………………………………43

Figura 12 – Carte funciară…………………………………………………………………………44

Figura 13 – Plan de amplasament și delimitare a imobilului………………………………..……45

Figura 14 – PAD pozitionat correct……………………………………………………………….46

Figura 15 – PAD pozitionat eronat………………………………………………………………..46

Figura 16 – Imobile înregistrate în e-Terra………………………………………………………..47

Figura 17 – Puncte din rețeaua geodezică națională………………………………………………47

Figura 18 – [anonimizat]………………………………….……….48

Figura 19 – [anonimizat]…………………………………………..49

Figura 20 – [anonimizat]……………………………………..49

Figura 21 – [anonimizat]……………………………..………….50

Figura 22 – PUG localitatea Cerișor…………………………………………………..………….50

Figura 23 – PUG localitatea Lelese……………………………………………………..………..51

Figura 24 – PUG localitatea Runcu Mare…………………………………………………………51

Figura 25 – PUG localitatea Sohodol………………………………………………………………52

Figura 26 – Plan scara 1:25000………………………………………………………..………….54

Figura 27 – Construcții aflate sub același acoperiș………………………………………………..56

Figura 28 – Schița drumuirii………………………………………………………………………………………………60

Figura 29 – Schița drumuirii………………………………………………………………………………………………62

Figura 30 – Editarea datelor despre imobil………………………………………………………..68

Figura 31 – Editarea datelor despre parcela……………………………………………..………..69

Figura 32 – Editarea datelor despre construcții……………………………………………………70

Figura 33 – Editarea datelor despre proprietar…………………………………………………….71

Figura 34 – Editarea datelor despre actul de proprietate…………………………………………..72

Figura 35 – Realizarea inscrierii……………………………………………………………………73

Figura 36 – Sector final……………………………………………………………………………74

Figura 37 – Publicarea documentelor tehnice……………………………………………………..80

Figura 38 – Publicarea documentelor tehnice……………………………………………..………81

Introducere,

Privind referatul cu tema “Realizarea cadastrului sistematic a localității Lelese din Județul Hunedoara”.

Lucrarea este în trei Capitole și etapele urmate cu scopul realizării unei lucrări de cadastru sistematic.

În primul capitol sunt prezentate noțiuni generale de cadastru, un scurt istoric, clasificarea terenurilor în funcție de categoria de folosință, precum și destinația acestora. Am prezentat ce este cartea funciară, părțile componente ale acesteia, precum și clasificarea rețelelor geodezice și metodele de măsurare ale acestora. Tot în acest capitol am discutat și despre Pragramul Național de Cadastru și Carte Funiară și scopul acestuia.

În capitolul al doilea am prezentat cum se face înregistrarea sistematică a imobilelor detaliind activitățile de înregistrare sistematică.

În capitolul al treilea am arătat cum s-a făcut campania de informare publică, publicitară și modul în care a decurs prima întâlnire cu cetățenii.

Un rol importat în realizarea lucrării l-a avut actele, planurile și cărțile funciare vechi preluate de la Primăria din Lelese și de la cetățeni.

La proiectarea rețelei de sprijin s-a ținut cont de faptul că rețeaua geodezică are două componente: rețeaua de sprijin care duce în zona puncte cu coordonate în sistem Stereografic 1970 și rețeaua de îndesire. Cele două rețele se compeneseaza în bloc. În cadrul acestei etape s-a stabilit aparatura folosită și numărul persoanelor care vor activa în cadrul punctelor de informare.

V-am prezentat cele două planuri intermediare, unul pe extravilan și unul pe intravilan și modurile în care acestea au fost realizate. În continuare am prezentat și soluționarea problemelor apărute din cauza diferențelor de suprafață.

Colectarea actelor a presupus organizarea unei alte campanii de informare, unde cetățenii au fost chemați la centrele de colectare a actelor cu documentele necesare intabulării.

Pentru introducerea în baza de date s-a folosit un soft special. Această aplicație este împărțită în trei părți:

– partea I – partea de filtrare și creare a cgxml-ului;

– partea a II – a – partea de adăugare a elementelor componente de pe fiecare câmp (parcele, construcții, proprietari, acte de proprietate, înscriere);

– partea a III – a – partea de editare (unde se editează fiecare element în parte)

Încheierea lucrărilor tehnice de cadastru s-a făcut prin înlocuirea registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni, cărților funciare și orice alte evidențe de cadastru și publicitate imobiliară, pentru unitatea administrativ-terirorială respectivă, cu planuri cadastrale și noile cărți funciare.

CAPITOLUL I.NOȚIUNI GENERALE DE CADASTRU

Originea cuvântului cadastru nu este stabilită în mod cert, existând mai multe ipoteze privind apariția acestuia. O primă variantă atribuie termenului originea greacă, potrivit căreia ar deriva din cuvântul compus “katastikon” (prefixul “kata” înseamnă de sus în jos, iar “stikon” are semnificația de registru de impunere, carte de însemnări, carte de comerț).

Potrivit altor opinii, termenul cadastru ar deriva din cuvântul de origine latină “capitastrum”, care are legătură cu “capitionis regitrum” sau “capitum regitrum”, ceea ce ar însemna impozit pe capul familiei (“capitation”). Denumirea apare într-o formă apropiată, folosită în înțelesul actual “catastico” într-un document din 1185 găsit în Veneția. Ulterior, a trecut și la alte state italiene sub forma “îl cotastro”, apoi în Franța sub forma “le cadaster” și în Germania “der Kataster”.

În țara noastră apare la începutul secolului XIX, adaptat foneticii limbii române, sub forma actuală “cadastru”. Din perioada interbelică, prin Legea nr.273/1993, s-a adoptat denumirea de “cadastru funciar”, iar prin Legea nr,7/1996 definește termenii de “cadastru general” și “publicitate imobiliară”.

I.1. Începuturile cadastrului

Cunoștințe și confirmări legate de activitatea organizată de măsurarea terenurilor există și se referă în special la zonele în care pământul era cultivat pentru agricultură, în lunca fluviului Nil, în Mesopotamia și în Orientul Mijlociu.

În Egiptul Antic s-au ținut evidențele loturilor repartizate periodic pentru agricultori, iar obligațiile față de faraoni erau plătite după întinderea și calitatea pământului. Măsurătorile erau de mare importanță, mai ales pentru gospodărirea văii Nilului, deoarece granițele dintre parcele erau șterse datorită revărsărilor anuale și era necesară refacerea lor.

În Grecia Antică împărțirea pământului s-a făcut în moduri diferite în Sparta și în Atena, iar populația a fost împărțită în clase în funcție de avere, lucru care a necesitat măsurarea pământului și aprecierea capacității de producție, precum și ținerea unor registre de evidență.

În Imperiul Roman măsurătorile erau executate de agrimensori, care redactau harta (forma) terenurilor pe care se arătau limitele (limites) parcelelor. Acestea erau tarasate sub forma unei grile alcătuite din pătrate (centuria) și numerotate pentru a putea fi identificate, iar pe teren puteau fi folosite pietre pentru marcarea colțurilor pătratelor, utilizându-se un instrument (stella) din lemn pentru trasarea unghiurilor drepte, îmbunătățit prin adapatarea unui stativ de metal care permitea rotirea (groma).

În coloniile nou înființate se întocmeau pe lângă hărți, și registre în care se înscriau parcelele, iar pe baza lor se redactau cărți de impunere pentru siguranța perceperii impozitelor.

În Europa Medievală după o perioadă de instabilitate au apărut state cu organizare stabilă, capabile să-și procure veniturile din impozite. După toate probabilitățile, cel mai vechi cadastru a luat naștere în orașul autonom Milano. Activitățile specifice cadastrului s-au desfășurat în spațiul popoarelor germanice și în Anglia, Elveția, Lituania, etc. .

Măsurătorile terestre au fost influențate de progresul tehnico-științific din perioada Renașterii, foloindu-se planșeta topografică, semne convenționale, măsurători în sistem zecimal, rețele de triangulație locală.

Data de naștere a cadastrului în Europa poate fi considerată 17 aprilie 1920, când au început lucrările de măsurare pentru principatul Milano aflat sub ocupație austriacă.

Documentația întocmită pe parcursul a 40 de ani conținea registrul parcelelor, registrul caselor, mapa cu hărțile la scoara 1:2000 și la scara 1:8000 pentru ansamblu, câte o coală de proprietate pentru fiecare contribuabil și harta topografică a principatului la scara 1:72000.

Considerat modelul tuturor cadastrelor europene, a fost preluat de Franța sub Napoleon, de principatele italiene și statul papal, de Belgia, Olanda, Luxemburg. Cantoanele elevețiene, landurile germane și tot Imperiul Habsburgic.

Transilvania a beneficiat de rigurozitatea cadastrului austriac și prin urmare, astăzi încă se mai găsesc planuri cadastrale întocmite la scările 1:7200, 1:5760 (pentru zonele cu mai puține detalii), 1:3600 sau 1:2880 (de 10 ori scara hărților militare 1:28800).

(Fig. 1 România în perioada antebelică)

Cadastrul în sistem austriac incepând cu 1794 presupunea delimitarea hotarelor localităților, a limitelor tarlalelor, a rețelelor hidrografice, a căilor de comunicații.

În Muntenia și Moldova începând cu 1831 se fac încercări de introducere a cadastrului de către inginerii hotarnici pregătiți la Iași (Gh. Asachi) și București (Gh. Lazăr).

În restul țării activitatea de cadastru începe după primul război mondial.

(Fig.2 Harta României în perioada interbelică)

Evoluția activității de cadastru pe, perioade istorice.

1 decembrie 1918 – unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România

1919 se înființează DIRECȚIA CADASTRULUI și A LUCRĂRILOR TEHNICE

1930 se adoptă SISTEMUL DE PROIECȚIE STEROGRAFIC

1933 – Legea nr.93: Prima lege care reglementează modul de organizare și realizare a cadastrului funciar. Se introduc cărțile funciare în Vechiul Regat și Basarabia.

1938 – Legea nr. 115: Legea pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare. Prin intermediul ei se organizează publicitatea imobiliară.

(Fig.3 Harta Romaniei 1938)

1955: se realizează planuri topografice la scara 1:10 000

1965: Se realizează planul topografic de bază la scările 1 : 5000 și 1 : 2000

1968 – Legea nr.12: privind apărarea, conservarea și folosirea terenurilor agricole – prevede introducerea cadastrului funciar pe întreg teritoriul Romaniei.

1991 – Legea nr.18 (Legea fondului funciar)

1996 – Legea nr.7 (Legea cadastrului și publicității imobiliare)

2000 – Legea nr.1: reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere.

2005 – Legea nr.247: privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (modificarea și completarea legii nr.7-1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, cu modificările și completările ulterioare)

2014 – Ordinul 700: privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere in evidentele de cadastru și carte funciara.

Cadrul organizatoric:

1990-1996: Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului Agricol (OCAOTA)

1997: Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie (ONCGC)

2004: – Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI)

Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară (OCPI): la nivel județean.

I.2. Cadastrul și părți componente

Caracteristicile cadastrului:

obiectiv: exprimă o realitate obiectivă, independent de voința omului, indiferent de funcția socială sau tehnică a acestuia;

unitar: se execută după norme, regulamente și specificații tehnice unice. Fluxul documentelor este bine stabilit și standardizat la nivelul întregii țări;

istoric: reflectă legile societății (formele de proprietate caracteristice unei orânduiri);

dinamic: exprimă realitatea naturală în continuă schimbare (se impune necesitatea unei întrețineri permanente);

general: satisface cerințe pentru diferite sectoare economice;

obligatoriu : se exectută pe întreg teritoriul țării, pentru toți proprietarii de imobile, personae fizice, juridice sau statul roman;

Scopul unui sistem cadastral modern este de a realiza:

identificarea, descrierea și înregistrarea în documentele cadastrale a imobilelor prin natura lor, măsurarea și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale, precum și stocarea datelor pe suporturi informatice;

identificarea și înregistrarea proprietarilor, a altor deținători legali de imobile și a posesorilor;

furnizarea datelor necesare sistemului de impozite și taxe pentru stabilirea corectă a obligațiilor fiscale ale contribuabililor, solicitate de instituțiile abilitate;

obținerea informațiilor și sintezelor necesare luării unor decizii pentru dezvoltarea socio-economică a localităților și pentru modernizarea infrastructurii;

publicitatea imobiliară, care asigură opozabilitatea drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a oricăror raporturi juridice supuse publicității, referitoare la imobile;

soluționarea litigiilor dintre proprietari cu privire la terenuri și clădiri;

gestionarea datelor necesare pentru protecția mediului;

administrarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public și privat al statului, aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic;

gestionarea și exploatarea eficientă a patrimoniului de stat;

comasarea terenurilor cu destinație agricolă, în numele statului, din domeniul public sau privat al statului, în vederea concesionării sau arendării acestora, pentru realizarea de exploatații agricole;

alinierea la practicile europene referitoare la inventarierea proprietăților imobiliare;

Cadastrul trebuie să furnizeze date reale, complete și sigure cu privire la:

determinarea întinderii, configurației și poziției imobilelor, a destinației și folosinței lor (coordonate în sistem național, suprafețe, simboluri de destinație a terenurilor, coduri pentru categoriile de folosință);

determinarea pentru construcții a suprafețelor construite la sol, desfășurate, utile, stabilirea destinației și a altor caracteristici tehnice;

identificarea proprietarilor de bunuri imobile și înscrierea lor în bazele de date centralizate în sistemul informatic e-Terra (e-Terra asigură o gestionare eficientă și o gestionare electronică a planului cadastral și al Cărților Funciare);

Cadastrul are rolul de a oferi date instituțiilor și cetățenilor țării, astfel încât să fie posibilă dezvoltarea durabilă, creșterea calității vieții și modernizarea societății.

Beneficiile cadastului realizat în mod sistematic:

dezvoltarea și modernizarea pieței terenurilor;

coordonarea și organizarea producției agricole;

determiarea stadiului și evoluției fondului funciar pe județe și pe țară;

stabilirea categoriei de terenuri după însușirile calitative;

inventarierea suprafețelor mecanizabile și nemecanizabile, a pantelor terenurilor;

bonitarea solurilor după gradul de fertilitate, în funcție de categoriile de folosință agricole;

inventarierea terenurilor degradate care necesită lucrări de îmbunătățiri funciare, a celor cre pot fi scoase din circuitul agricol, a terenurilor amenajate și ameliorate;

cunoașterea fondului imobiliar – edilitar și starea acestuia;

întocmirea studiilor și proiectelor pentru sistematizarea teritoriului și localităților;

obținerea de date pentru modernizarea străzilor, drumurilor, căilor ferate, etc.;

alegerea amplasamentelor obiectivelor industriale și social – culturarele;

folosirea, amenajarea și regularizarea cursurilor de apă;

amenajarea și exploatarea rațională a pădurilor;

realizarea de aplicații GIS bazate pe un suport teopografic unic, la nivel de parcela, dezvoltate în cadrul administrațiilor locale pentru scopuri proprii, la care au acces limitat și cetățenii;

accesul facil și informațiile cadastrale prin intermediul geoportalului INIS al ANCPI;

reducerea costurilor suportate atât de cetățean, cât și de instituții;

I.3. Categoria de folosință

Categoria de folosință este o grupare de terenuri cu aceeași destinație economică, creată în mod natural sau artificial. Are ca unitate superioară grupa de folosință și ca subunitate subcategoria de folosință.

Categorii de folosință:

A – Terenuri arabile: sunt acele terenuri care se ară în fiecare an sau la mai mulți ani și sunt cultivate cu plante anuale sau perene: cereale, plante tehnice, plante medicinale, furajere, etc. Se înregistrează la arabile:

terenurile destinate culturilor, se ară la cel mult 6 ani;

terenurile temporar neînsămânțate datorită inundațiilor, degradărilor sau alte cauze;

terenuri cu sere sau răsadnițe

terenurile arabile se vor delimita cu întreaga suprafață inclusiv canale, diguri, taluzuri, debușee…care nu se pot reprezenta la scara planului.

P – Pășuni: sunt terenurile înierbate sau înțelenite în mod natural sau artificial, prin însămânțări la maxim 15-20 ani folosite pentru pășunatul animalelor. Aici :

Pășuni curate – acoperite cu vegetație ierboasă;

Pășuni cu pomi fructiferi – pășuni plantate cu pomi pentru a preveni eroziunea;

Pășuni împădurite – acoperite de vegetație forestieră;

Pășuni cu tufărișuri și mărăcinișuri

F – Fânețe: Sunt terenurile înierbate sau înțelenite în mod natural sau artificial, prin însămânțări la maxim 15-20 ani, folosite pentru fân. Aici avem:

Fânețe curate – acoperite cu vegetație ierboasă;

Fânețe cu pomi fructiferi – pășuni plantate cu pomi pentru a preveni eroziunea;

Fânețe împădurite – acoperite de vegetație forestieră;

Fânețe cu tufărișuri și mărăcinișuri

V – Vii: terenuri plantate cu viță de vie.

L – Livezi: terenuri plantate cu pomi fructiferi.

PD – Păduri și alte terenuri din fondul forestier.

DR – căi de comunicații rutiere.

CF – căi ferate.

CC – Terenuri ocupate cu curți și construcții (clădiri, curți, silozuri, hidrocentrale, cariere, cabane, terenuri de sport, fâșia de frontieră,etc….alte terenuri care nu se află în categoriile de folosință anterioare)

N – Terenuri degradate și neproductive.

Nisipuri zburătoare;

Stâncării, bolovănișuri, pietrișuri;

Râpe, ravene, torenți;

Sărături cu crustă;

Mocirle și smârcuri;

Gropi de împrumut și cariere;

Halde.

I.4. Destinațiile construcțiilor

La construcțiile cu caracter permanent se înregistrează:

Situația juridică;

Domeniul public sau privat;

Destinația: clădire de locuință, administrativă, comercială, de cult, învățământ, turistică.

Destinațiile construcțiilor se vor nota:

Construcții de locuințe – CL;

Construcții administrative și social culturale – CAS;

Construcții industriale și edilitare – CIE;

Construcții anexe – CA;

Parcelarea suprafețelor: prin parcelarea unui teren se înțelege împărțirea lui în două sau mai multe loturi, egale sau de suprafețe diferite.

Conform Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, actualizată în 2013, prin parcelare se înțelege acțiunea urbană prin care o suprafață de teren este divizată, în loturi mai mici, destinate construirii sau altor tipuri de utilizare. De regulă, este legată de realizarea unor locuințe individuale, de mică înălțime. dacă un teren este divizat în mai mult de 3 parcele, atunci este necesară elaborarea PUZ și obținerea Certificatului de urbanism. După aprobarea PUG și PUZ prin hotărârea consililui local, primăriile sunt obligate să transmită documentațiile către OCPI, pentru actualizarea destinației imobilelor înregistrate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară.

Proiectarea unui plan parcelar presupune cunoașterea și respectarea unor prevederi obligatorii, cum ar fi:

– condițiile stabilite de proprietar, se referă la scopul parcelării, numărul și mărimea loturilor, dispunerea lor, etc.;

– principiile de parcelare, cunoscute de proiectant: asigurarea pentru toate loturile a accesului la un drum public, loturi perpendiculare pe acesta, folosirea ca limite a unor detalii naturale (culmi, văi, drumuri etc.);

– normele de urbanism și amenajarea teritoriului în vigoare, privind forma și suprafața limitată a loturilor, pentru asigurarea unei exploatări raționale, lățimea minimă a frontului la strada ș.a.

Parcelarea propriu-zisă se poate executa folosind:

– metoda grafică, prin care elementele de plecare și cele noi se deduc de pe plan (utilizată pentru a studia mai multe variante posibile);

– metoda numerică, prin coordonate, cu precizie ridicată, prin stabilirea elementelor necesare pe cale analitică sau trigonometrică;

– procedeul automat, prin folosirea calculatorului electronic și a unui soft specializat, care execută simultan atât calculele cât și planul parcelar.

I.5. Unități administrativ-teritoriale

În România, conform Constituției, unitățile administrativ-teritoriale sunt: comuna, orașul său municipiul și județul. În cadrul unităților administrativ-teritoriale comunale și orășenești (municipale) se deosebesc două părți distincte: intravilanul și extravilanul.

Teritoriul României are suprafața totală de 23 839 070 hectare și cuprinde, din punct de vedere al organizării administrative, un număr de 41 de județe la care se adaugă municipiul București. În cadrul județelor sunt cuprinse 103 municipii, 217 orașe, 2861 comune și aproximativ 13300 sate. Realizarea cadastrului pe întreg teritoriul țării presupune executarea operațiilor de introducere pe 3228 unități administrativ-teritoriale, care pot fi considerate teritorii cadastrale. UAT-urile – sunt structurate pe 3 nivele (INS- Institutului Național de Statistică-2013):

nivelul 1 (42): București și județele țării;

nivelul 2 (3181): Municipii, Orașe, Comune;

nivelul 3 (13755): localități componente, sate, sectoare ale capitalei.

Fiecare UAT este împărțit în:

Intravilan: partea din UAT, legal delimitată prin PUG, destinată construirii și habitației. În interiorul său se face numerotarea cadastrală și calculul suprafețelor unităților cadastrale din fiecare localitate.

Extravilan: partea din UAT cuprinsă în afara intravilanelor, delimitată cadastral potrivit legii.

I.6. Unități teritorial cadastrale

Sectorul cadastral: unitatea de suprafață delimitată de elemente liniare stabile în timp.

Imobilul: terenul cu sau fără construcție, de pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, aparținând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr unic cadastral și se înscrie în CF.

Parcela: (una din entitățile de bază ale cadastrului ) suprafața de teren cu o singură categorie de folosință.

Tarlaua: diviziunea cadastrală tehnică a UAT delimitată prin detalii fixe, identificabile în teren, care nu suferă modificări în timp (căi de comunicații, ape, diguri, etc.)

Planul cadastral este un document tehnic, întocmit în sistem de proiecție național în care avem reprezentarea grafică a limitelor imobilelor dintr-un UAT, înscrise în CF și limitele imobilelor, construcțiile permanente și numerele cadastrale. Este actualizat la cerere sau din oficiu de oficiul teritorial.

Planul cadastral de bază se întocmește în scopul reprezentării tuturor obiectelor cadastrale care se inventariază în cadastru. Conține elemente de cadastru în detaliu, necesare la introducerea și întreținerea cadastrului, pentru un sector cadastral, pentu intravilan și pentru întreaga unitate administrativ-teritorială.

Scara uzuală la care se întocmește planul cadastral de bază, în formă analogică, este:

1:5000, în zonele de șes pentru extravilan și 1:2000, 1:1000 sau 1:500, în funcție de densitatea detaliilor, pentru intravilane;

1:2000, în zonele de deal pentru extravilan și 1:2000, 1:1000 sau 1:500, în funcție de densitatea detaliilor, pentru intravilane;

1:5000 și 1:10000 sau, după caz, scări mai mari, în zonele montane;

1:2000, 1:1000, 1:500, în funcție de densitatea detaliilor, în zonele din Delta Dunării.

I.7. Planuri cadastrale și metode de întocmire

Planurile cadastrale de bază redactate sub formă analogică la scările menționate anterior se întocmesc pe trapeze cu nomenclatură oficială în România. Reprezentarea analogică se face în Sistemul de Proiecție Stereografic 1970. Planurile se întocmesc și pe sectoare cadastrale pentru înregistrarea sistematică în cadastru și în cartea funciară.

Planul cadastral de bază conține:

titlul: Plan cadastral;

subtitluri: UAT, județul, sectorul cadastral;

scara planului (pentru planurile ce conțin intravilane numitorul scării nu trebuie să depășească 1000, iar pentru planurile ce conțin numai extravilane, numitorul scării nu trebuie să depășească 2000) și sistemul de proiecție STEREO 70;

legenda;

direcția NORD;

punctele rețelei geodezice de sprijin, îndesire și ridicare;

limitele și punctele de hotar;

limitele și numerele cadastrale ale imobilelor, categoria de folosință, construcții;

rețeaua de drumuri, cale ferată, ape curgătoare, stătătoare, construcții hidrotehnice;

denumirile localităților;

numere poștale;

codul SIRSUPl;

scară, sistemul de proiecție, schema dispunerii foilor de plan

Planul cadastral de ansamblu este un produs derivat din generalizarea planului cadastral de bază. Se întocmește, de regulă, pentru o unitate administrativ-teritorială și conține reprezentarea hotarului, a limitelor intravilanelor și denumirile acestora, principalele detalii liniare, elemente de toponimie, denumirile teritoriilor administrative vecine.

Planul cadastral de ansamblu sau, după caz, harta cadastrală de ansamblu, sub formă analogică, se întocmește în funcție de mărimea unității administrativ-teritoriale și de forma sa, la o scară standard convenabilă. De regulă, este una dintre scările 1:10000, 1:25000, 1:50000.

Pe fiecare foaie a planului cadastral de ansamblu se întocmește (în extracadru,în partea din stânga – jos) schema cu dispunerea foilor componente.

Documentele conținute de planul cadastral de ansamblu sunt:

– titlul: Plan cadastral de ansamblu;

– subtitluri: UAT, județ;

– scara 1:10 000, sistemul de proiecție STEREO 70;

– legenda;

– direcția NORD;

– denumirea executantului. ștampila, semnătura, data întocmirii;

– limita UAT-ului și teritoriile vecine (județul din care fac parte și cazul în care unul din vecini este din alt județ; dacă vecinii sunt din același județ se scrie numai numele unităților administrativ-teritoriale);

– limitele intravilanului/intravilanelor și numărul/denumirea;

– limitele și numerele sctoarelor cadastrale;

– toponimie;

– caroiaj.

Planul cadastral de ansamblu este însoțit de o anexă în care se precizează numărul total de tarlale și cvatrale al UAT-ului precum și suprafața fiecărei tarlale/cvatral.

Metode de întocmire a planurilor cadastrale:

Metode directe:

Metode numerice de ridicare (cu stația sau Gps-ul):

– folosind rețeaua geodezică de sprijin și ridicare;

– utilizând aparatură modernă, stații totale de precizie ridicată;

– apelând la mijloace moderne de prelucrare, prin rularea unor programe specializate de calcul și compensare;

– obținând forma grafică digitală într-un soft performant, de firmă;

Metode fotogrammetrice de ridicare:

proiectarea aerofotografierii – stabilirea traseului, a scării fotogramelor, a aparaturii, etc.;

executarea zborului aerofotogrammetric – repectarea condițiilor de vizibilitate, a perioadei de vegetație, a nebulozității etc.;

alegerea reperilor și obținerea fotogramelor pentru descifrare;

realizarea reperajului fotogrametric;

descifrarea fotogramelor – operație de teren;

folosirea restituției fotogrammetrice;

definitivarea planului – completări etc..

Metode topo-fotogrametrice

Metode indirecte:

– derivare din planul topografic de bază

– actualizarea planurilor existente (Reambulare)

Reambularea: operațiunea de actualizarea unor hărți/planuri existente prin includerea / modificarea tuturor detaliilor apărute ulterior întocmirii inițiale a hărții/planului.

Metode de reambulare:

reambularea planurilor cadastrale prin măsurători numerice: procedeul măsurătorilor distanțelor de aliniament, procedeul intersecțiilor de distanțe.

reambularea planurilor cadastrale cu tahimetre autoreductoare și cu tahimetre electrooptice.

Alegerea metodei de întocmire a planurilor cadastrale se face în funcție de baza topografică existentă în zonă, de volumul, calitatea și actualitatea informațiilor conținute de baza topografică, de existența punctelor rețelei de sprijin din zonă, de dotarea cu aparatură de specialitate a executantului lucrărilor, de scara la care se întocmesc planurile etc..

I.8. Numerotarea sectoarelor cadastrale

Numerotarea sectoarelor cadastrale se realizează cu cifre arabe începând cu numărul 1, din partea de nord-vest a teritoriului UAT și se continuă în ordinea crescătoare a numerelor, în mod convenabil, din aproape în aproape, în așa fel încât să se parcurgă tot teritoriul, până la ultimul sector din partea de sud.

După terminarea numerotării sectoarelor din extravilan, în continuarea acestei numerotări, se numerotează sectoarele din intravilan, începând cu localitatea reședință a UAT și apoi cu celelalte localități, în ordinea depărtării lor față de reședință.

Numărul cadastral al imobilului este identificatorul unic de legătură între baza de date grafică și cea textuală.

Imobilele reprezentate de detalii liniare sunt: ape curgătoare, canale, diguri, căi ferate, drumuri și se numerotează la nivel de UAT.

Se dă un singur număr pe toată lungimea în cadrul UAT sau pe tronsoane dacă sunt intersectate de alte detalii liniare.

Ierarhia este următoarea:

– Căile ferate intersectate de ape;

– Drumuri naționale intersectate de ape și căi ferate;

– Drumuri județene intersectate de ape, căi ferate și drumuri naționale;

– Drumuri comunale, orășenești, municipale intersectate de ape, căi ferate, drumuri naționale și drumuri județene.

(Fig. 4 Exemplu de numerotare a detaliilor liniare)

Detaliile liniare se pot grupa într-un sector cadastral ,,0,, făcând numerotarea lor în ordine. La final la suma suprafețelor sect. Cadastrale se adaugă suprafața acestui sector ,,0,, trebuie să se închidă pe suprafața intravilanului.

I.9. Publicitatea imobiliară

Publicitatea imobiliară este un sistem de înregistrare a imobilelor într-un registru organizat de administrație cadastral-juridica pentru cunoașterea drepturilor reale ale unei persoane fizice/juridice sau ale instituțiilor statului în vederea asigurării opozabilității față de terți.

Instituția publicității imobiliare poate fi definită ca ansamblul mijloacelor juridice menite să apere și să garanteze evidentă și opozabilitatea actelor juridice referitoare la nașterea, transmiterea și stingerea drepturilor reale imobiliare. Publicitatea imobiliară este un mijloc de inforare asupra drepturilor de proprietate opozabile precum și un instrument de garantare a acestora.

Publicitatea imobiliară asigură opozabilitatea drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a oricăror raporturi juridice supuse publicității, referitoare la imobile.

În present publicitatea imobiliară se face cu ajutorul campaniilor de informare și conștientizare care constau, în principal, în:

– tipărirea și distribuirea de materiale informaționale (pliante, postere);

– organizarea a cel puțin două runde de întâlniri de informare în fiecare sat al unității administrativ-teritoriale. Prima rundă de întâlniri se organizează înaintea începerii lucrărilor de teren, iar a doua rundă în perioada de pregătire a documentelor tehnice ale cadastrului în vederea publicării;

– organizarea, cu ajutorul primăriei, a cel puțin două puncte de informare, unde cetățenii pot solicita.

Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni are caracter personal, ținând evidența pe persoană nu pe imobil.

Existau 2 registre:

– Transcripțiuni – se transcriau actele;

– Inscripțiuni – mențiuni cu privire la ipoteci și privilegii.

Rolul pubilicității imobiliare:

asigură securitatea drepturilor imobiliare ale celor care sunt înscriși în registrele publice;

oferă certitudine transmisiunilor imobiliare prin relevarea situației juridice în care se afla imobilele din circuitul civil;

garantează creditul prin înscrierea ipotecii în registrele publice;

permite autorităților publice specializate să verifice modificările pe care le suferă situația materială a bunurilor a bunurilor, în interesul întregii societăți.

Publicitatea imobiliară răspunde nevoii de certitudine și corectitudine cu privire la situația juridică a terenurilor și construcțiilor.

I.10. Cartea funciară

Cartea funciară este un document public în care se descrie bunul imobil, arată drepturile reale asupra acestuia și sarcinile de care este grevat și determină situația lui juridică.

Cărțile funciare întocmite și numeroatate pe teritoriul administrativ al fiecărei localități alcătuiesc împreună registrul cadastral de publicitate imobiliară al acele unități aministrativ-teritoriale.

Publicitatea imobiliară se întemeiază pe sistemul de evidenta a cadstrului și se efectuează de către birourile de cadastru și publicitate imobiliară pentru imobilele situate în raza de activitate a acestora. În sistemul de publicitate al cărții funciare, baza publicității este imobilul și nu persoană, pentru că imobilul este veșnic, iar proprietarii trecători, se perinda prin fața lui prin operațiuni juridice de vânzare, succesiune, partaj etc..

Pentru imobilele înscrise în cartea funciară prin lucrări de înregistrare sistematică, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. Dovada delimitării unui imobil față de alte imobile se face numai cu extrasul de plan cadastral.

În cazul înregistrărilor sporadice documentele care dovedesc drepturile reale sunt extrasul de carte funciară și planul de amplasament și delimitare a imobilului.

Cartea funciară este alcătuită din titlu și trei părți: A, B, C.

Titlul cărții funciare cuprinde numărul cărții funciare și denumirea unității aministrativ-teritoriale în care este situat imobilul. în acest sene, documentațiile cadastrale se recepționează de OCPI cu atribuire de număr cadastral unic pe unitatea aministrativ-teritorială.

Partea I a cărții funciare, indicată în conținutul cărții funciare și prin litera “A” conține:

– numărul de ordine și cel cadastral al imobilului;

– suprafața imobilului, rezultată din măsurători cadastrale, destinația, categoriile de folosință și, după caz, construcțiile;

– planul imobilului cu vecinătățile și descrierea imobilului constituie anexă la partea I a cărții funciare.

Partea a II-a a cărții funciare, indicată în conținutul cărții și prin litera “B” cuprinde:

– numele proprietarului;

– actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept;

– strămutările proprietății;

– dreptul de administrare, dreptul de concesiune și dreptul de folosință cu titlu gratuit, corespunzătoare proprietății publice;

– servituțile constituite în folosul imobilului;

– faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate;

– recepția propunerii de dezmembrare ori de comasare și respingerea acesteia, respingerea cererii de recepție și/sau de înscriere, în cazul imobilelor cu carte funciară deschisă;

– obligații de a nu face, inerdictiile de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, comasare, contruire, demolare, restructurare și amenajare;

– clauză de inalienabulitate a imobilului și clauză de insesizabilitate;

– orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a II-a a cărții funciare, cu privire la înscrierile făcute.

Pentru fiecare dintre înscrierile cuprinse în partea a II-a a cărții funciare, se vor indica:

– numărul curent al operațiunii înscrise;

– înscrisul/înscrisurile pe care se întemeiază înscrierea;

– indicarea tipului de înscriere;

– observații, după caz.

Partea a III-a a cărții funciare, indicată în continurul cărții funciare și prin litera “C” cuprinde:

dreptul de superficie, uzufruct, uz, abitație, servitutie în sarcina fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobiliare, precum și locaiunea și cesiunea de creanța;

faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;

sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale;

orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte.

OCPI deschide cărțile funciare, în baza documentelor tehnice finale ale cadastrului și a documentelor aferente precum și în baza certificatului emis de notarul public.

În urma deschiderii noilor cărți funciare, persoanelor interesate, potrivit evidenței de carte funciară li se comunică, de către biroul teritorial:

 încheierea de carte funciară;

 extrasul de carte funciară pentru informare;

 extrasul de plan cadastral.

De la data deschiderii cărților funciare din oficiu, registrele de transcripțiuni și inscripțiuni, cărțile funciare și orice alte evidențe de cadastru și publicitate imobiliară se înlocuiesc, pentru sectoarele cadastrale respective, cu planul cadastral și noile cărți funciare.

Vechile evidențe se păstrează în arhiva biroului teritorial și pot fi consultate pentru istoric.

Identificarea și numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri și alte evidențe cadastrale și de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului și deschiderii noilor cărți funciare își pierd valabilitatea.

Înscrierea imobilelor în cartea funciara se face din oficiu, după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare sector cadastral, soluționarea cererilor de rectificare și a contestațiilor și respectiv după închiderea procedurii de verificare și emitere a procesului verbal de recepție a documentelor finale ale cadastrului.

Înscrierea în cartea funciară se dispune prin încheiere, în bază:

a) registrului cadastral al imobilelor;

b) planului cadastral recepționat

Documentele care se emit în urma deschiderii cărților funciare sunt:

a) încheierea de carte funciară;

b) extrasul de carte funciară pentru informare;

c) extrasul de plan cadastral.

Biroul de cadastru și publicitate imobiliară comunică încheierea de carte funciară, extrasul de carte funciară pentru informare și extrasul din planul cadastral, persoanelor interesate, potrivit mențiunilor din cartea funciară.

Documente care emit la deschiderea cărților funciare:

borderou;

dovada achitării taxei;

cererea de recepție și înscriere;

declarația pe propria răspundere cu privire la indentificarea imobilului măsurat;

copie după actele de identitate ale proprietarilor;

copie după extrasul de carte funciară de informare;

certificatul fiscal;

autorizația de construire și PV de recepti la terminarea lucrărilor;

inventar de coordonate al punctelor de stație și al punctelor de ridicare;

calcului analitic al suprafeței;

memoriu tehnic;

copia planului de amplasament și delimitare a terenului înscris în cartea funciară;

planul de amplasament și delimitare cu reprezentarea terenului și a construcției nou edificată;

planul de încadrare în zonă;

fișierul.cgxml;

Instituții implicate în cadastru:

Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), instituție publică cu personalitate juridică, este subordonată Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 11/2014.

ANCPI, ca unică autoritate în domeniile cadastru, publicitate imobiliară, geodezie și cartografie, a fost înființată în anul 2004 prin reorganizarea Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie și preluarea activității privind publicitatea imobiliară de la Ministerul Justiției, conform Hotărârii Guvernului nr. 1210/2004.

Activitatea ANCPI se desfășoară în baza:

– Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

– Hotărârii Guvernului nr. 1288/2012 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, cu modificările ulterioare;

– Ordinului nr. 39/2009 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și unitățile sale subordonate și a taxei de autorizare pentru persoanele care realizează lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei, cu modificările și completările ulterioare;

– Ordinului nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, cu modificările și completările ulterioare.

În subordinea ANCPI funcționează 42 de oficii de cadastru și publicitate imobiliară și Centrul Național de Cartografie , instituții publice cu personalitate juridică, conform Hotărârii de Guvern nr. 1288/2012, cu modificările ulterioare, și a Legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul II.INSTRUMENTE ȘI METODE UTILIZATE ÎN LUCRĂRILE CADASTRALE

II.1. Rețele geodezice

Pentru a putea întocmi planuri topografice, se aleg pe suprafața terestră o serie de puncte a căror poziție in spațiu diferă, dar care proiectate ortogonal pe o coala de desen și unite, ne vor reda în final, cu fidelitate forma și dimensiunile acelei zone, la scară.

O rețea geodezică este formată din totalitatea punctelor situate pe o suprafață unde se desfașoară o lucrare, având coordonate în sistemul de proiecție Stereografic 1970 și în sistem de referință Marea Neagra 1975.

II.2. Clasificarea rețelelor geodezice

Rețeaua geodezică de sprijin cu scopul executării lucrărilor de cadastru general este formată din totalitatea punctelor rețelei naționale de referință. Punctele au coordonate în sistemul de proiecție Stereografic 1970 și în sistem de referință Marea Neagră 1975.

Rețeaua geodezică de îndesire și ridicare se realizează astfel incât să asigure densitatea de puncte necesare pentru a executa lucrările de întreținere a cadastrului general.

Pentru lucrările de cadastru se pot realiza următoarele.

În funcție de zona acoperită întâlnim următoarele situații:

Rețele locale;

Retele globale.

În funcție de sistemul de referință avem următoarele situații:

Rețele altimetrice sau denumite altfel, de nivelment. Acestea sunt acele rețele de puncte definite printr-o singură coordonată, și anume altitudinea;

Rețele planimetrice sau denumite altfel, orizontale. Acestea sunt acele rețele de puncte pentru care se cunoaște poziția orizontală, longitudinea, latitudinea sau în alte sisteme bidimensionale prin coordonatele X si Y;

Rețelele tridimensionale. Acestea sunt acele rețele care sunt poziționate prin trei coordonate si anume B,L,H sau X, Y, Z.

În funcție de numărul de elemente care sunt considerate fixe:

Rețele geodezice constrânse. Este cazul în care atunci când numărul elementele considerate fixe în procesul de prelucrare este mai mare decât strictul necesar și este suficient pentru determinarea geometrica și poziționarea rețelei;

Rețele geodezice neconstrânse. în acest caz, numărul elementelor fixe din rețea este cel necesar și suficient pentru poziționarea rețelei;

Rețele geodezice libere: în acest caz, o rețea nu este considerat nici un element fix, în concluzie o rețea în care intervin numai măsurătorile necesare determinării geometrice a rețelei.

În funcție de tehnologia folosită avem următoarele:

Rețele clasice: în cadrul acestor rețele se efectuează msurători de unghiuri și distanțe prin intermediul tahimetrelor, a stațiilor totale, a ruletelor, a mirelor

Rețele GPS: aceste rețele folosesc tehnologia GPS care are ca și concept măsurarea unor baze pornind de la cuantificarea timpului pe care o undă radio îl parcurge de la stație la satelit

Rețele mixte: acestea folosesc atât măsurători GPS, cât și măsurători clasice.

Metoda radierii

Această metodă constă în determinarea, în vederea raportării pe plan, a coordonatelor punctelor de detaliu în teren. Se folosește atunci când punctele sunt dispuse în jurul unui punct de coordonate cunoscute ( punct de triangulație sau din drumuire).

Se vor măsura lungimea înclinată de la punctul de stație la punctul radiat, unghiul de pantă către punctul radiat precum și unghiul orizontal făcut de o latură de drumuire cu direcția către punctul radiat. Dacă distanțele au fost măsurate direct, se vor aplica toate corecțiile cunoscute. Etapa de calcule de birou include fie raportarea punctelor în coordonate polare, situație în care se folosesc unghiurile orizontale măsurate în teren și lungimile reduse la orizont, fie cu aceste valori se calculează coordonate rectangulare pentru punctele radiate. În acest ultim caz este nevoie să se calculeze orientările către punctele radiate cu relații de forma:

, iar lungimile înclinate să fie reduse la orizont cu relații de forma:

Cu aceste valori, se vor calcula, pentru fiecare punct în parte, creșterile de coordonate:

și respectiv coordonatele rectangulare față de punctul de stație din care au fost măsurate la teren:

Din punct de vedere practic, este posibil ca punctele radiate să fie măsurate simultan cu determinările în vederea realizării drumuirii planimetrice. Coordonatele pentru punctele radiate se calculează însă după calculul și compensarea drumuirii planimetrice. Când un punct radiat este determinat din două stații de drumuire diferite, spunem că acel punct este dublu radiat.

Metoda coordonatelor rectangulare (echerice)

Metoda presupune determinarea directă a coordonatelor echerice – abscisa și ordonata, de obicei față de o latură de drumuire considerată axă de operație. Pentru a putea fi aplicată, este necesar ca detaliile să fie situate la distanțe mai mici decât lungimea ruletei cu care se fac determinările (de obicei ruleta de 50 m).

În exemplul din figura de mai sus, detaliile din teren, reprezentate de colțurile proprietăților și colțurile construcțiilor, se vor determina în funcție de poziția lor față de o axă arbitrară, numită axă de operare, care este latura de drumuire 102 – 103. Abscisele punctelor vor fi reprezentate de distanța de la punctul 102, considerat originea axei, pâna la piciorul perpendicularei coborât dintr-un punct de detaliu pe axa de operare.

Ordonațele se raportează pe o axă perpendiculară pe prima, la care am convenit ca sensul pozitiv să fie în stânga laturii de drumuire, iar cel negativ în dreapta. Pentru verificarea măsurătorilor se recomandă perimetrarea detaliilor, iar după raportarea punctelor se va proceda la compararea dimensiunilor pe perimetru determinate pe plan după raportarea punctelor cu cele măsurate în teren.

Metoda coordonatelor echerice presupune obținerea absciselor și ordonatelor în valori orizontale. Din acest motiv, este recomandat ca metoda să fie aplicată pentru ridicări în zone de șes.

Metoda aliniamentului

Dacă o serie de detalii sunt dispuse în linie dreaptă (de exemplu stâlpii de susținere din rețelele electrice sau de iluminat stradal), este mai comod să se determine coordonate numai pentru punctele de capăt, celelalte puncte fiind amplasate pe dreapta astfel definită, se vor raporta numai prin distanța la care se află fața de unul din capetele aliniamentului.

În exemplul din figura de mai sus, se vor determina coordonatele punctelor de capăt prin metoda radierii, iar punctele intermediare se raportează pe plan prin distanța față de unul din capete, toate punctele fiind situate pe dreapta ce unește capetele aliniamentului. La fel ca la metoda coordonatelor rectangulare, distanțele se vor determina în valoare orizontală, deci metoda este recomandat să se aplice în terenuri plane.

Ridicarea detaliilor planimetrice constă în măsurarea punctelor caracteristice ale fiecărui imobil și ale construcțiilor. Pentru acest lucru se alcătuiesc echipe de teren formate din câte doi reprezentanți ai firmei.

Punctele de detaliu se vor determina prin măsurători cu stația totală sau RTK. În funcție de specificul localității se va adopta soluția cea mai potrivită de ridicare a detaliilior. Se pot face și măsurători cu ruleta pentru construcții.

Începerea perioadei de măsurători va fi anunțată din timp deținătorilor, astfel încât aceștia să-și poată pregăti din timp actele necesare.

Unul dintre operatori va fi dotat cu un receptor GNSS pentru determinări RTK sau ROMPOS, după caz. Celălalt va fi dotat cu o tabletă pe care va fi instalat un sistem de gestiune al bazei de date. Primul operator va face observații GNSS pentru determinarea punctelor caracteristice ale imobilului și ale construcțiilor. Cel de-al doilea va fotografia actele de proprietate și de identitate ale proprietarului sau cele necesare înregistrării posesiei, după caz, iar documentele corespunzătoare imobilelor de pe intravilan le va introduce în baza de date cu ajutorul tabletei. Punctele determinate pentru fiecare imobil vor primi un identificator electronic unic. Acest identificator va fi acordat în baza de date pentru datele imobilului din intravilan introdus. Același identificator îl vor primi și fotografiile făcute actelor pe intravilan.

Operatorul care face determinările GNSS va întocmi o schiță a imobilului pe care va trece numele proprietarului, numărul poștal. Identificatorul electronic și mențiunea dacă imobilul este îngrădit sau nu.

Procedeul se va repeta pentru fiecare imobil din sector în parte. Dacă limitele imobilelor sau punctele caracteristice ale construcțiilor nu pot fi determinate prin tehnologie GNSS, se va aplica o altă metodă. Se vor executa măsurători cu stația totală, iar construcțiile se vor ruleta.

Lucrările de birou se vor realiza la un punct de lucru pregătit în prealabil de prestator aflat în localitatea pe teritoriul căreia se desfășoară lucrarea. Acest lucru va face ca orice nelămurire ar avea, operatorul să se poată deplasa într-un timp cât mai scurt pentru a remăsura sau reconsulta actele proprietarului.

Compensarea punctelor rețelelor geodezice determinate în teren se face în bloc folosind programe specializate.

Punctele de detaliu ale construcțiilor și ale limitelor imobilelor, se vor raporta pe ortofotoplan. Înainte de începerea lucrului vor fi poziționate cadastrele existente, iar punctele caracteristice ale acestora vor fi comparate cu măsuratorile din teren.

Limitele imobilelor și construcțiile din intravilan se vor obține prin vectorizarea punctelor caracteristice determinate prin măsurătorile de teren. Ca suport pentru această operațiune va fi folosit ortofotoplanul. În cazurile în care există imobile a căror poziționare spațială nu poate fi determinată în urma măsurătorilor, se vor realiza operațiuni de remăsurare. Fiecare imobil vectorizat va primi identificatorul electronic acordat la măsurători.

Operatorii care au colectat datele spațiale dintr-un anumit sector vor fi cei ce vor vectoriza sectorul respectiv. Având actele de proprietate fotografiate sau introduse în baza de date, operatorii vor consulta aceste acte pe parcursul vectorizării. Pentru ca experiența din teren să nu se piardă, operatorii vor alterna realizarea operațiunilor de teren cu cele de birou, astfel la terminarea etapei de măsurători pentru un sector, vor determina grafic limitele acestuia, apoi vor începe operațiunile de măsurare în următorul sector.

Odată ajunși la birou, operatorii vor integra datele introduse în baza de date de pe tabletă în baza de date a înregistrării sistematice. Înainte de vectorizare vor verifica corespondența între datele din baza de date și imaginile actelor pe care le-au fotografiat în teren. Pot exista cazuri în care, din lipsa timpului, operatorii să nu poată face introducerea pe tabletă, ci doar să fotografieze actele de proprietate. În acest caz, vor face introducerea odată ajunși la birou.

Pe plan vor fi trecute și alte date ca: nume proprietar, tipul actului de proprietate, categorie de folosință, tipul construcției. Aceste date vor fi preluate direct în baza de date de către softul de generare fișiere cgxml și vor apărea ca atribute în baza de date.

Metode fotogrametrice

Fiind o știință din domeniul măsurătorilor terestre, fotogrametria servește la redactarea hărților și planurilor topografice, dar se folosește pe scară largă și în alte sfere de activitate precum arhitectură, scene pentru investigații ale poliției sau chiar medicină.

Fotogramele aeriene au două utilizări primare: întocmirea hărților și fotointerpretare. Pentru editarea de hărți cu ajutorul fotogramelor se folosesc numeroase instrumente fotogrametrice. Una din funcțiile multor din aceste instrumente este să elimine distorsiunea (carcaterul variabil al scării) rezultat al inclinării axiale.

Folosind fotograme aeriene, geologii pot identifica tipurile de roci, pot determina structurile geologice și pot obține informații ajutătoare în detectarea depozitelor minerale și petroliere.

Cu ajutorul fotogramelor aeriene inginerii constructori culeg datele necesare construirii de autostrăzi, diguri și conducte, pentru detectarea variațiilor de panta și pentru localizarea depozitelor de material de construcții (cum ar fi pietrișul și nisipul).

Realizarea unei aerotriangulații de bună calitate necesită realizarea premarcajelor înaintea zborului. Pentru premarcarea punctelor de control la sol sunt necesare următoarele date inițiale:

– aria de aerofotografiere;

– poziționarea punctelor de control la sol pe suprafta de aerofotgrafiere (de urmărit ca aceste puncte să nu aibă în jur obstacole care să împiedice identificarea acestora în procesul de aerotriangulație)

– imagine satelitara pentru a avea o situație cât mai actuală asupra terenului unde se vor amplasa aceste premarcaje.

Pentru realizarea aerotriangulației se folosesc tehnici digitale care să asigure precizia și acuratețea datelor prelucrate.

Raportul de triangulație aeriană include printer altele următoarele:

– proiecția punctelor de control de la sol și a celor de triangulație;

– listele cu coordinate și procesul de determinare;

– parametrii de orientare pentru fiecare imagine;

– deviațiile standard și alte documentații ale triangulației;

– pentru orientarea interioară și exterioară a fotogramelor și compensarea aerotriangulației se folosește programul uSMART 8.52.1 care funcționează în mediul Microstation v8.1 frunizat de firma Bentley Systems Inc.

Metode de măsurare G.N.S.S.

Determinarea poziției se referă la obținerea în urma unor observații satelitare efectuate în puncte de interes a coordonatelor (absolute sau relative) acestor puncte într-un system de referință bine precizat. Metodele determinare a poziției se bazează pe observații efectuate utilizând semnale satelitare difuzate în domeniul micoundelor. Fluxul de emisie a semnalului satelitar este de regulă continuu sau poate fi prin impulsuri la interval reculate de timp. Recepția acestor semnale se face în mod similar.

Sateliții au un rol active difuzând semnale care sunt recepționate de către instrumente (receptoare) specializate care decodifica acest semnal. După decodificarea semnalului din acesta sunt extrase informații necesare determinării poziției receptorului.

Sistemele Satelitare de Navigație Globală (G.N.S.S.) sunt sisteme care permit determinarea cu precizie ridicată a poziției într-un system de referință geocentric, în orice punct situate pe suprafața terestră, în apropierea sau exteriorul acesteia, folosint sateliții arificiali ai Pământului.

În momentul de față cele mai cunoscute sisteme G.N.S.S. sunt sistemele NAVSTAR-GPS (SUA) și GLONASS (Rusia). Între cele două siseme G.N.S.S. nu există mari diferențe în ceea ce privește pincipiile de funcționare și tehnologia utilizată. Fiecare sistem include trei segmente: segmental spațial, Segmenul de control și segmental utilizatorilor. Sateliții G.N.S.S. transmit utilizatorilor informații de timp, informații de navigație și mesaje de stare ale sitemului. Segmentul de control este responsabil cu menținerea în funcțiune a constelației de sateliți, a sistemului de timp atașat și determinarea orbitelor sateliților. În present există și alte țări care intenționează să realizeze sistem G.N.S.S..

II.3. Tehnologia gnss

Apariția tehnologiei GNSS în țara noastră a apărut în anul 1992. Începând de atunci, s-a îmbunătățit în continuu, performanțele ajungând departe față de ce au visat cei care l-au inițiat. Specialiștii care au achiziționat receptoarele GPS sau care au primit prin diverse program, s-au obișnuit cu tehnologia cu ajutorul societăților furnizoare care au asigurat cursuri de inițiere.

Tehnologia GPS (Global Positioning System) este o metodă care se folosește în lucrările de cadastru cu scopul de a determina și a îndesi rețeaua de sprijin, pentru determinarea punctelor cât și în scopul ridicării detaliilor topografice și nu în ultimul rând, cadastrale.

Rețeaua geodezică de stat nu poate asigura necesarul de puncte geodezice în sistemul Stereografic 1970 pentru realizarea lucrării. Din acest motiv, se va proceda la realizarea rețelei de sprijin și a celei de ridicare. Acest lucru se va face prin determinări GPS și măsurători clasice. Rețeaua geodezică are doua părți: rețeaua de sprijin cu ajutorul căreia aduce în zonă puncte cu coordonate în sistemul nostru Stereografic 1970, dar și rețeaua de îndesire, cu ajutorul căreia se vor determina punctele de detaliu. Rețelele se compensează într-un bloc (pentru punctele fiecărei rețele). Rețeaua va fi proiectata astfel încât ca fiecare punct sa conțină trei vectori de determinare. Prin “vector” se ințelege: direcție, baza GPS separate ori toate trei combinate și nu în ultimul rând, distanță.

Clasificarea modalităților de lucru este următoarea:

Măsurătorile diferențiale, unde se folosesc două receptoare. Unul este instalat în punctul de referință, iar celălalt în punctul nou, cu determinări simultane de distanțe spre cel puțin patru sateliți, iar precizia de poziționare este slaba și anume de cațiva metri;

Determinări relative executate cu două stații. O stație este cunoscută și cealaltă este nouă, în funcție de care se determină vectorul bazei dintre ele, care este exprimat prin coordonatele relative ∆x, ∆y, ∆z în sistemul WGS 84. Precizia de poziționare este ridicată;

Măsurători statice. Acestea se desfășoară în cadrul unor sesiuni de lucru repetate la anumite intervale numite epoci de măsurare;

Măsurători cinematice, care se execută într-o singură epocă de măsurare cu menținerea permanentă a legăturii spre minim patru sateliți. Pe lângă receptorul fix, punctele noi se instalează receptoare mobile portabile.

Se va ține cont că rețeaua geodezică are două componente: rețeaua de sprijin, care aduce în zonă puncte cu coordonate cunoscute în Sistem Stereografic 1970 și rețeaua de îndesire, din care se vor determina punctele de detaliu. Aceste două rețele se vor compensa în bloc. Pentru a putea obține trei vectori de determinare, rețeaua va fi proiectata astfel încât fiecare punct sa aibă acești vectori. Prin vector de determinare se poate înțelege distanță, direcție, bază GPS sau toate trei luate prin combinație.

Una dintre etape este deplasarea pe teren pentru a recunoaște toate punctele geodezice existente în zonă, astfel încât rețeaua sa fie integrată în sistemul național Stereografic 1970. Apoi se vor stabili zonele în care se vor amplasa bornele pentru rețeaua de îndesire.

Materializarea punctelor rețelei geodezice de sprijin și din rețelele de îndesire și de ridicare se va face conform standardului român SR 3446-1/1996, acesta având mărci conform standardului de stat SS 4294-73, emise de Institutul Român de Standardizare precum și alte sisteme de marcare și semnalizare provenite sau preluate din standardele europene (CEN) și internaționale (ISO), avizate sau omologate de ANCPI.

În structura rețelei geodezice de sprijin și din rețelele de îndesire și ridicare se includ cel puțin patru puncte din rețeaua geodezică de sprijin. Poligonul format să încadreze punctele acestuia. Rețeaua de îndesire și ridicare se execută prin metode cunoscute: trilaterația, triangulația,triangulație-trilaterație, rețele de drumuri poligonometrice, intersecții înainte, tehnologii geodezice bazate pe observații satelitare (sisteme de poziționare globală – GPS – Global Positioning System). Dacă coordonatele punctelor sunt determinate prin tehnologie GNSS, la proiectarea rețelei se va ține seama de următoarele situații:

Rețeaua de îndesire și ridicare trebuie să se sprijine pe minimum patru puncte din rețeaua geodezică de sprijin.

Punctele de sprijin trebuie să fie uniform repartizate atât în interiorul rețelei, cât și la marginea acesteia. Se va prevedea determinarea punctelor de legătură dublu-staționate în sesiuni diferite. Numărul minim de sesiuni s într-o rețea cu p puncte și utilizarea a r receptoare se calculează cu următoarea relație:

S =, pentru n ≥ 1, unde „n” este numărul punctelor de legătură între sesiuni

Dacă un punct staționat de m ori , atunci numărul de sesiuni se va calcula astfel:

S –

Rețelele geodezice de îndesire se compensează ca rețele libere prin încadrarea acestora a cel puțin patru puncte din rețeaua geodezica de sprijin. Abaterea standard medie de determinare a punctelor rețelei nu trebuie să depășească ±5 cm în poziție planimetrică.

După compensarea ca rețea liberă se vor determina coordonatele plane ale punctelor rețelei de îndesire și ridicare în sistemul de proiecție Stereografic 1970, printr-o transformare Helmert cu ajutorul a minimum patru puncte din rețeaua geodezică de sprijin.

Determinarea rețelei de sprijin se face prin măsurători GPS, cu ajutorul metodei statice, fiecare punct urmând să se determine cu ajutorul a cel puțin trei vectori. Determinările vor fi făcute cu ajutorul stațiilor permanente.

Măsurătorile clasice au rolul de a îndesi rețeaua geodezică pentru determinarea punctelor de detaliu. Se va staționa fiecare punct al rețelei și se fac observații de direcții orizontale, unghiuri verticale și distanțe. Din punctele rețelei se vizează stațiile spate și față și celelalte puncte de stație vizibile. Se fac observații în ambele poziții ale lunetei și se vor viza și punctele de ordinele IV și V.

Reducerea distanțelor se va face la planul de proiecție Stereografic 1970.

La cele două rețele se vor materializa punctele prin butoane metalice și țăruși de lemn. Preciziile rețelelor de sprijin și de ridicare sunt în conformitate cu normele în vigoare ± 10 cm. Măsurătorile pentru punctele de detaliu se realizează concomitent cu măsurătorile efectuate cu stația totală pentru a realiza rețeaua de ridicare.

Prin punct radiat sau caracteristic, se înțelege un punct în care se schimb direcția orizontală a unui obiect sau se modifică panta terenului. Pe scurt, sunt punctele care compun un obiect, spre exemplu, o construcție, drum, spațiu liber, sau definesc configurația curbelor de nivel. Aceste puncte sunt radiate din punctele rețelei geodezice de sprijin și li se vor calcula coordonatele X și Y. De obicei, aceste puncte sunt simplu radiate, adică se măsoară doar direcția, unghiul zenital și distanța înclinată. În momentul în care unul dintre aceste puncte interesează în mod special, atunci este radiat în ambele serii sau este dublu radiat (se radiază din două puncte ale rețelei geodezice de sprijin).

În intravilan se ridică punctele caracteristice construcției, limitelor de imobile, apelor, drumurilor, stâlpilor din rețeaua electrică, limitelor de cvartale. Măsurătorile urmând a se efecua cu stația totală, punctele fiind ridicate prin metoda radierii. Pentru extravilan, în fiecare tarla se vor măsura minim patru puncte, iar determinările se efectuează cu tehnologie GPS prin metoda RTK.

II.4. Stația totală

Stația totală este numită stație inteligentă sau tehimetru electronic și este un instrument optic care se utilizează în măsurătorile topografice. Stațiile totale sunt o realizare de nouă generație, care cuprind realizări de varf ale mecanicii fine, ale opticii și ale electronicii.

Teodolitele electronice, ultramoderne au aparut odată cu deceniul 7 al secolului trecut perfecționându-se într-un mod rapid.

Ele conțin un microprocesor care afișează pe un display asemănător cu cel întâlnit la microcalculatoare a rezultatelor măsurătorilor, cât și a unei serii de elemente care sunt calculate automat (diferența de nivel, orientarea, distanța orizontală, coordonatele, lungimea inclinată,etc.)

Distomatul completat de funcțiunile unui teodolit, a condus la stația totală electronică care este dotată cu afișaj digital automat al valorilor măsurate, cu posibilitatea de a înregistra automat în memorii externe toate informațiile și cu “tracking” care oferă afișarea direcțiilor orizontale la fiecare secundă și o nouă valoare la fiecare 3 secunde, astfel existând posibilitatea de a deplasa reflectorul fără a întrerupe vizarea. Realizarea carnetului electronic de teren permite cuplarea la pc și la plotter.

Stația totală are următoarele componente: teodolitul, telemetrul, afișajul, tastatura și microprocesorul.

Teodolitele electronice au forma, axele, componentele și axele asemănătoare teodolitelor clasice. Cele mai importante diferențe apar la construcția cercurilor gradate și la dispozitivele de efectuare a lecturilor.

Dispozitivele de citire oferă impulsuri care apoi sunt transformate de un microprocesor în semnale codificate care sunt transmise în cele din urmă către echipamentele periferice. Pe afișaj vor apărea valorile unghiurilor măsurate și valorile direcțiilor măsurate. Se poate introduce orice lectură, inclusiv valoarea 0 pe direcția origine.

Înregistrarea citirilor este facută pe suporți magnetici sau pe o dischetă pusă în aparat. Erorile care afectează măsurătorile au, de obicei, același caracter, acesta fiind sistematic sau întâmplător și aceleași moduri de a determina și de a elimina ca la teodolitele clasice. Diferența este faptul că microprocesorul poate să efectueze automat medierea lecturilor, corespunzătoare ambelor poziții ale lunetei și se pot semnala eventualele erori de punctare.

Microprocesorul constituie partea cea mai importanta din interiorul stației totale având funcții multiple. Prin intermediul programelor care există în memoria aparatului ce acționează asupra perifericelor și în memoria sa de date. Este posibilă cuplarea cu carnetele electronice de teren pentru a facilita stocarea datelor și utilizarea în prelucrarea unor date mai vechi precum și unor programe de calcul care sunt specifice măsurătorilor topografice.

CAPITOLUL III. ÎNREGISTRAREA SISTEMATICĂ A IMOBILELOR

III.1. Programul Național de Cadastru și Carte Funciară

Programul Național de Cadastru și Carte Funciară 2015-2023 (PNCCF) este reglementat de Legea nr. 7/1996, cu modificările și completările ulterioare, și de HG nr.

294/2015.

Programul național de cadastru și carte funciară se desfășoară în perioada 2015-2023 și are ca obiectiv înregistrarea sistematică a imobilelor în 2337 UAT- uri situate în mediul urban și rural.

PNCCF a fost instituit în scopul:

– înregistrării gratuite a imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară

– eliberării certificatelor pentru înscrierea în cartea funciară a posesorilor ca proprietari și, după caz, a dezbaterilor succesorale,

PNCCF are ca obiectiv înregistrarea sistematică a imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară la nivelul întregii țări. PNCCF este implementat de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI).

Înregistrarea are loc la nivel de UAT rural și urban (respectiv comună, oraș/municipiu),

III.2. Activități de înregistrare sistematică

Principalele activități ale înregistrărilor sistematice sunt:

Campanii de informare și conștientizare publică a cetățenilor vor consta în:

– tipărirea și distribuirea de material informaționale (pliante, postere);

– organizarea a cel puțin două runde de întâlniri de informare în fiecare sat al unității administrativ-teritoriale. Prima rundă de întâlniri se organizează înaintea începerii lucrărilor de teren, iar a doua rundă în perioada de pregătire a documentelor tehnice ale cadastrului în vederea publicării;

– organizarea cu ajutorul primăriei a cel puțin două puncte de informare, unde cetățenii pot solicita explicații suplimentare.

Identificarea imobilelor și a cetățenilor se face cu ajutorul primăriei din localitate. Dacă proprietarii, posesorii sau alți deținători nu se prezintă, identificarea limitelor imobilului se va face în lipsa acestora. Primarul unității administrativ-teritoriale, prin compartimentele de resort din cadrul aparatului de specialitate al acestuia, eliberează certificate și furnizează gratuit echipelor de realizare a lucrărilor sistematice de cadastru date și informații cuprinse în:

– registrul agricol

– registrul de rol nominal unic

– nomenclatura stradala

– listele cuprinzând următoarele date: numele, prenumele, codul numeric personal sau după caz numărul de identificare fiscal, adresa domiciliului pentru personae fizice, respectiv denumirea, adresa sediului și codul de înregistrare fiscal sau, după caz, codul unic de înregistrare, în cazul persoanelor juridice.

Orice alte informații și evidente care ar putea fi necesare realizării lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciara.

Realizarea de măsurători cadastrale

Pentru serviciile de înregistrare sistematică, ANCPI va demara proceduri de achiziții publice. Procesul de achiziții publice acoperă toate activitățile care se regăsesc în Anexă la Hotărârea Guvernului nr. 294/29.04.2015 privind aprobarea PNCCF.

În acest sens, la această dată se afla în desfășurare procedura de achiziție pentru “Servicii de înregistrare sistematică a imobilelor în Sistemul Integrat de Cadastru și Carte Funciară în cadrul Programului Național de Cadastru și Carte Funciară (PNCCF)”, pentru 147 de unități administrativ-teritoriale din 41 de județe împărțite în 10 loturi.

În cadrul cerințelor minime de calificare pentru fiecare lor, s-a prevăzut personal calificat din următoarele domenii:

– manager de proiect:

– personal autorizat de ANCPI conform categoriei de autorizare D cu calificările minime menționate în Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 107/2010, sau echvalent;

– personal autorizat ANCPI conform categoriilor de autorizare A sau B sau C cu calificările minime menționate în Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 107/2010, sau echivalent;

– ingineri de specialitate geodezie, cadastru, topografie, cartografie;

– consilier juridic/notar/avocat;

– specialist în comunicare.

Persoanele fizice sau juridice care au capacitatea financiară și tehnica prevăzute în documentațiile de attribute, pot participa la procedurile de licitație care vor fi organizate pentru achiziția serviciilor de înregistrare sistematică organizate în cadrul PNCCF, având în vedere că în perioada 2015-2023 vor fi realizate lucrări de înregistrare sistematică pentru 2337 unități administrativ-teritorilae.

Toate licitațiile care se vor desfășura în cadrul PNCCF vor fi publicate în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP).

Colectarea actelor juridice de la deținători.

Proprietarii trebuie:

1. să meargă la punctele de informare sau la primărie;

2. să meargă la primărie cu actele de proprietate pentru a obține copii legalizate;

3. să colaboreze cu echipele care fac măsurătorile:

– să le permită accesul la proprietate

– să indice limitele proprietății

– să verifice datele din fișa de interviu care le va fi prezentată

4. După afișarea rezultatelor lucrărilor de cadastru, să meargă la primarie și să verifice dacă informațiile afișate conțin erori. Cererea poate fi înregistrată în termen de 30 de zile de la data publicării documentelor tehnice.

Integrarea și prelucrarea datelor și întocmirea documentelor cadastrale.

Afișarea publică a documentelor cadastrale .

Inregistrarea și soluționarea cererilor de rectificare formulate de proprietari/posesori.

Actualizarea documentelor cadastrale și deschiderea cărților funciare.

III.3. Etapele cadastrului sistematic

Principalele etape ale lucrărilor sistematice de cadastru:

Organizarea și desfășurarea campaniei de informare publică, la nivelul național și local având ca scop înștiințarea cetățenilor cu privire la începerea lucrărilor sistematice de cadastru;

Realizarea lucrărilor premergătoare cadastrului: identificarea limitelor UAT, stabilirea sectoarelor cadastrale, analizarea și integrarea informațiilor preluate de la OCPI, primarie sau alte instituții și autorități publice, ori din alte surse;

Derularea lucrărilor de specialitate: realizarea interviurilor la teren având ca scop identificarea amplasamentelor imobilelor, realizarea măsurătorilor cadastrale, identificarea deținătorilor legali ai imobilelor și colecatrea actelor juridice;

Sesizarea camerei notarilor publici de către oficiul teritorial, în cazul succesiunilor nedezbătute, în vederea repartizării cauzei succesorale notarului public competent;

Actualizarea informațiilor culese din teren cu cele din înregistrarea sporadică și întocmirea documentelor tehnice cadastrale;

Recepția documentelor tehnice cadastrale de către OCPI;

Publicarea și afișarea, în condițiile legii, a documentelor tehnice cadastrale;

Înregistrarea și soluționarea contestațiilor privind calitatea de posesor și a cererilor de rectificare a documentelor tehnice cadastrale publicate;

Actualizarea documentelor tehnice ale cadastrului, în urma soluționării cererilor de rectificare, a contestațiilor cu privire la calitatea de posesor și ca urmare a integrării lucrărilor sporadice înregistrate în perioada de publicare;

Eliberarea de către notarul public a certificatelor pentru înscrierea în cartea funciară a posesorilor ca proprietari ori a încheierilor de respingere a emiterii acestor certificate;

Închiderea lucrărilor sistematice de cadastru, în vederea înscrierii în cartea funciară;

Deschiderea noilor cărți funciare;

Închiderea vechilor evidențe, prin ordin al directorului general al ANCPI, publicat în Monitorul Oficial;

Comunicarea încheierii de înscriere, a extrasului de carte funciară pentu informare și a extrasului din noul plan cadastral;

Arhivarea documentelor care stau la baza înregistrării imobilelor în cadastru și cartea funciară.

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ

IV.1. Scurt istoric

Lelese (în maghiară: Lelesz, în germană: Lelsdorf) este o comună în județul Hunedoara.

Vestigii ale locuirii acestor meleaguri s-au găsit în peșterile de la  RUNCU-MARE, CAUCE și CERISOR, datează din epoca neolitică timpurie și demonstrează o continuitate cu epoca bronzului, a fierului, epoca Dacică, epoca Romană până în Evul Mediu. Actualele denumiri, Runcu-Mare, Cerișor, Sohodol, Gostaia apar înscrise în anul 1482 în inventarul domeniului Corvinilor. Mai târziu, în anul 1662, în locul localității Gostaia apare satul Lelese.

În conscripții, sub noțiunea de Pădureni sunt înscrise numai satele aparținând domeniului Hunedoarei, printre acestea sunt amintite și satele aparținătoare comunei Lelese. În dicționarul localităților din Transilvania de Coriolar Radu, satul Lelese se găsește sub denumirea ungurească Lelesz.

Comunicațiile anevoiase, izolarea ținutului de contactul mai strâns cu  orașul au făcut ca populația din ținutul pădurenilor să rămânăîn forma  ei arhaică în toate manifestările vieții: casa, portul, obiceiurile, limba.

Ținutul pădurenilor este renumit din cele mai vechi timpuri și prin exploatările miniere, a zăcămintelor de fier și de talc.

Comunitățile celui mai pitoresc ținut al Hunedoarei trec printr-o adevărată dramă. Satele din Pădurenime s-au depopulat, unele aproape complet, spre disperarea oamenilor, care nu întrevăd șanse ca zona să redevină prosperă.Unele sate au fost părăsite aproape în totalitate. În alte cătune de munte mai trăiesc doar bătrâni, în timp ce zeci de case vechi din lemn au rămas părăsite.

IV.2. Date geografice

Comuna Lelese este așezată în partea de S-V a județului, la o distanță de 48km de municipiul Deva și la 31km față de municipiul Hunedoara.

Comuna se învecinează în partea de est cu municipiul Hunedoara  și comuna  Ghelari, în partea de sud cu comuna Bunila, în partea de vest cu comuna Bunila și Cerbal, iar în partea de nord cu comuna Cerbal. Față de satul Lelese, resedința de comună, satele sunt situate la distanțe cuprinse  între 3km – satul Sohodol și 7km – Runcu-Mare.

Comuna Lelese aparține Ținutul Pădurenilor. Acesta se întinde între Valea Mureșului și Țara Hațegului și este mărginit de Munții Poiana Ruscăi. Are în componență comunele Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii și Toplița și 40 de sate de munte. Este un loc pitoresc al Hunedoarei, pe care turiștii îl vizitează pentru a trăi experiența întoarcerii în trecut. Cei mai mulți dintre localnici stau în case vechi de peste 100 de ani, din lemn, iar de sărbători poartă straie populare specifice zonei. Îi întâmpină pe călători cu ospitalitate, lăsând porțile larg deschise în fața străinilor.

Comuna Lelese este alcătuită din 4 sate și anume: Lelese, Cerișor, Sohodol și Runcu – Mare.

Coordonate geografice

Latitudine: 45° 43′ 58″ Nord

Longitudine: 22° 41′ 49″ Est

Localizare UAT LELESE in cadrul județului Hunedoara

IV.3. Campania publicitară

Obiectivul principal al campaniei publicitare este de a informa cetățenii despre beneficiile realizării înregistrării sistematice în sistemul integrat de cadastru și carte funciară a imobilelor.

Campania publicitară a fost realizată în două etape: la începutul lucrărilor de cadastru general și înainte de afișarea documentelor tehnice ale cadastrului general.

La nivel național a fost responsabilitatea ANCPI, care a derulat și o serie de evenimente de presă în sprijinul campaniei publicitare locale. Noi nu am avut nicio responsabilitate în desfășurarea campaniei publicitare la nivel național.

Prima etapă s-a realizat în perioada desfășurării lucrărilor de teren. Au fost tipărite materiale publicitare constând în pliante și afișe care s-au distribuit pe teritoriul satului Lelese. A doua etapă a campaniei de informare s-a realizat în perioadele de pregătire a publicării documentelor tehnice ale cadastrului și de publicare a acestora, în scopul verificării datelor de către persoanele interesate.

Cu ajutorul primăriei se vor realiza cel puțin două puncte de informare unde cetățenii vor avea posibilitatea de a cere informații suplimentare.

Cetățenii Comunei au fost informați despre întâlnire de către persoanele angajate la punctele de informare care au anunțat oamenii mergând din casă în casă și de reprezentații Primăriei Lelese.

Tabel 1– Întâlnirile stabilite cu proprietarii comunei Lelese

Unul dintre punctele de informare va fi fix, localizat în sediul primăriei și va funcționa patru ore pe zi, pe timpul dimineții. Celălalt punct de informare va fi mobil și va funcționa patru ore pe zi, dimineața și seara. La punctul de informare fix, vor exista pliante, cutii de sugestii și reclamații. La punctul de informare mobil, se vor distribui pliante. Personalul poate fi format din oameni ai echipei de proiect sau pe plan local, aceștia din urmă vor fi instruiți. Punctele de informare lucreaza în perioada derulării lucrărilor de teren și în cele de pregătire a publicării și respectiv de publicare a documentelor tehnice.

Locațiile punctelor de informare și programul de funcționare a acestora sunt menționate în materialele informaționale (postere, pliante).

Tabel 2– Punctele de informare

Informarea din casă în casă se va realiza concomitent cu identificarea și măsurarea limitelor imobilelor din intravilan.

Pe plan local s-a apelat la ajutorul formatarilor locali de opinie, spre exemplu preotul, personalul din învățământ pentru a putea conlucra mai ușor cu oamenii.

Campania publicitară s-a incheiat cu un Raport de monitorizare al campaniei publicitare.

Figura 5 – Exemplu de pliant

IV.4. Evaluarea datelor primite

O sursă importantă de informații o reprezintă datele primite de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, județul Hunedoara.

Limitele UAT și ale intravilanelor componente deținute de OCPI, utilizate în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale și de înscriere în cartea funciară;

Limita UAT a fost furnizată în format digital .dxf iar limitele intravilanelor satelor componente în format .tiff, reprezentând Planurile Urbanistice Generale.

Trebuie acordată o atenție deosebită limitei UAT, deoarece există în general două limite, o limită avizată de către OCPI și o limită modificată în urma derulării proiectului RELUAT (Registru Electonic al Unitatilor Administrativ Teritoriale) în anul 2013 însă nu este cea finală și utilizată de OCPI în lucrările de cadastru și publicitate imobiliară, diferența dintre cele două limite este evidențiata în figura 1.

La stabilirea limitelor de intravilan și a UAT-ului se va ține cont de limitele imobilelor și de limitele naturale din teren, iar orice modificare adusă vă fi comunitată OCPI Hunedoara.

Figura 6 – Limita UAT și a intravilanelor satelor componente

B. Planul cadastral de ansamblu, scara 1:10.000, cu reprezentarea tarlalelor

De la OCPI Hunedoara a fost preluat un planul cadastral de ansamblu, scara 1:10000, parțial – acesta acoperă doar suprafața a două localități Sohodol și Lelese, cu reprezentarea tarlalelor pentru zona respectivă în format .tiff și un plan cadastral de ansamblu 1:10000 întocmit în 1965. Tarlale din cadrul acestui plan nu sunt delimitate, fapt pentru care prestatorul și reprezentanții Primăriei vor stabili ulterior limitele lor.

Odată cu realizarea planurilor parcelare și a planurilor pe intravilan limitele de tarlale pot suferi eventuale modicări, atât limitele tarlalelor cât și cele al cvartalelor pe intravilan vor coincide cu limitele care definesc imobilele.

Figura 7- Plan cadastral de ansamblu, scara 1:10000

C. Ortofotoplanul corespunzător unității administrativ-teritoriale sau sectorului cadastral

Ortofotoplanul primit de la oficiul teritorial este un mozaic compus din 2 ortofotoimagini în format .ecw realizate în anul 2012. Calitatea acestuia este bună însă zborul a fost realizat când vegetația era destul de densă, în unele zone fiind dificil de identificat limitele imobilelor, în special în zona de intravilan.

Figura 8 – Ortofotoplan realizat in anul 2012

D. Planurile cadastrale/topografice;

Planurile cadastrale existente nu mai reflectă realitatea din teren, mai ales pe intravilan, unde s-a construit destul de mult în ultima perioadă.

Proiectul de cadastru general are ca scop aducerea la zi a proprietăților, urmând ca pe intravilan planul cadastral să se realizeze la scara 1:1000 având la bază măsurătorile efectuate de echipe la teren.

Planurile topografice

În comuna Lelese, toate localitățile sunt zone în care nu a fost făcută colectivizarea.

De la OCPI Hunedoara au fost preluate următoarele:

planul topografic la scara 1:5000, în format .tif, compus din 27 planșe cu 100% acoperire extravilan.

Figura 9- Planuri topografice scara 1:5000

Odată cu realizarea planurilor parcelare și a planurilor pe intravilan limitele de tarlale pot suferi eventuale modicări, atât limitele tarlalelor cât și cele al cvartalelor pe intravilan vor coincide cu limitele care definesc imobilele.

E. Planurile parcelare, avizate de comisia locală, recepționate de către OCPI:

Pe teritoriul comunei Lelese nu există planuri parcelare avizate de comisia locală și recepționate de către OCPI.

Pe langă problema legată de actele de proprietate mai sunt cadastre realizate sporadic, dintre care, o parte din ele au pozitionare eronata.

Din lipsa aparaturii moderne, a sistemelor GNSS, majoritatea lucrărilor din cadastrul sporadic au fost realizate în sistem local, iar integrarea lor ca geometrie și poziție în planul parcelar devenind foarte greu de realizat. Astfel pe parcursul întocmirii unui plan parcelar aceste cadastre vor fi translatate și/sau rotite pentru a se putea integra în planul parcelar respectiv.

F. Fișierele .pdf extrase din baza de date a titlurilor de proprietate și datele textuale din DDAPT;

Au fost preluate de la OCPI Hunedoara 37 de titluri în format analogic, copii certificate și raportul parcelar cu titlurile emise pe comuna Lelese în format .xls.

Figura 10 – Titlu de proprietate

Figura 11 – Raport parcelar DDAPT

G. Copii ale cărților funciare;

Vor fi scanate cele 2921 cărți funciare neînregistrate în sistemul E-TERRA, sub supravegherea unui asistent/registrator de carte funciară. Problema întâmpinată în cazul acestora o reprezintă faptul că o foarte mare parte dintre ele nu sunt traduse, acestea fiind scrise în limba maghiară. Cu sprijinul OCPI vor fi identificate cele care trebuie convertite și se va face conversia acestora.

Figura 12- Carte funciară

H. PAD- urile active provenite din înregistrarea sporadică

Județul Hunedoara nu a beneficiat de proiectul „Conversie PAD”, OCPI-ul a livrat planurile de amplasament și delimitare neintegrate în E-TERRA, în număr de 42.

Acestea au fost livrate în format analogic, pe hârtie, împreună cu Registrul de Numere Cadastrale, în format electronic .xls cât și în format analogic.

De asemenea a fost preluată baza de date digital a lucrărilor anterioare introducerii aplicației E-TERRA în format .dwg.

Figura 13- Plan de amplasament și delimitare a imobilului

Trebuie menționat că unele PAD-uri sunt pozitionate greșit, acestea urmând a fi repoziționate după întocmirea planurilor parcelare și finalizarea măsurătorilor la teren și a planului cadastral.

Figura 14- PAD pozitionat corect

Figura 15- PAD pozitionat eronat

I. Fișiere .cgxml cu date din baza de date a aplicației e-Terra

S-au preluat 622 fișiere CGXML de pe site-ul ANCPI și un fișier format .dwg cu înregistrările sporadice eTerra și inclusiv baza de date digitală a lucrărilor anterioare introducerii aplicației E-TERRA.

Figura 16- Imobile înregistrate în e-Terra

Aceste fișiere vor fi integrate în baza de date, verificate din punct de vedere al structurii și al gradului de actualitate a informațiilor și se va lua legătura cu responsabilul programator pentru a se vedea ce se poate extrage din datele existente.

J. Date referitoare la rețeaua națională geodezică (planimetrie, altimetrie)

Figura 17- Puncte din rețeaua geodezică națională

Nu au fost preluate de la OCPI date referitoare la rețeaua geodezică (planimetrie, altimetrie), însă au fost indentificate în teren, pe raza comunei Lelese, următoarele puncte geodezice, prezentate în tabel:

Tabel 3- Puncte din rețeaua geodezică pe raza comunei Lelese

K. Alte documentații (hărți de carte funciară, cadastru imobiliar-edilitar, sisteme informaționale specifice, etc.), în măsura în care sunt necesare realizării lucrărilor;

În format digital au fost preluate de la OCPI Hunedoara următoarele:

Hărți de carte funciară veche pentru:

Sat Lelese: 30 planșe scanate în format .tif;

Figura 18- Hartă de carte funciară veche – Sat Lelese

Sat Cerișor: 10 planuri scanate în format .tif

Figura 19- Hartă de carte funciară veche – Sat Cerișor

Sat Runcu Mare: 15 planuri scanate în format .tif;

Figura 20- Hartă de carte funciară veche – Sat Runcu Mare

Sat Sohodol: 6 planuri scanate în format .tif;

Figura 21- Hartă de carte funciară veche – Sat Sohodol

Hărțile de carte funciară vechese vor georeferenția utilizând o transformare Helmert cu 4 parametri, dupa un număr de minim 25 de puncte comune găsite atât pe ortofotogramă cât și pe harta de carte funciară respectivă.

Plan urbanistic general aprobat in 2001:

Figura 22 – PUG localitatea Cerișor

Figura 23- PUG localitatea Lelese

Figura 24 – PUG localitatea Runcu Mare

Figura 25 – PUG localitatea Sohodol

IV.5. Acte preluate de la Primărie

De la Primaria comunei Lelese s-au colectat urmatoarele acte:

Inventarul domeniului public al comunei întocmit în baza Legii nr. 213/1998, modificată, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cuprinzând:

Hotărârea de Guvern prin care s-a aprobat inventarul domeniului public al județului și listele anexă cu imobilele din comună, actualizări ale inventarului;

planurile (dacă există) care conțin imobilele din domeniul public;

numărul cărților funciare în care sunt înscrise imobilele din domeniu public.

Inventarul domeniului privat al comunei, care cuprinde:

lista imobilelor aflate în domeniul privat, însoțită de hotărârile consiliului local prin care acestea au fost incluse în domeniul privat al comunei, titluri de proprietate emise în baza legilor proprietății pe numele comunei, hotărâri judecătorești, contracte, alte acte juridice prin care s-a format domeniul privat;

planurile (dacă există) care conțin imobilele din domeniul privat al UAT;

numărul cărților funciare în care sunt înscrise.

Date din Registrul agricol. Din acest registru se vor culege următoarele informații:

capitolul 1: Componența gospodăriei;

capitolul 2: a) terenuri în proprietate; b) identificarea pe parcele;

capitolul 10: Construcții pe raza localității.

Date din Registrul fiscal. Din acest registru pot fi colectate informații cu privire la:

date ale deținătorului de imobile: date de stare civilă, domiciliul acestuia;

terenuri ale deținătoruluisituate pe teritoriul comunei: adresa terenului, date de carte funciară, act de dobândire, poziția din Registrul agricol;

construcții: adresa administrativă, actul de dobândire, anul construcției, date ale cărții funciare în care este înscrisă construcția (nr. CF, nr. top/cad), caracteristici ale construcției, construcții anexe.

Aceste elemente sunt preluate de organele fiscale din procesele-verbale pentru stabilirea impozitului, anexele 5 și 6, ale Ordinului M.A.I. nr. 75/2009, privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de colectare a impozitelor și taxelor locale, desfășurată de către organele fiscale locale.

Nomenclatorul străzilorși numerele poștale.

Deciziile de restituire în natură a imobilelor, emise în temeiul legilor proprietății, Dispozițiile Primarului privind restituirea în natură a imobilelor, conform Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările ulterioare.

Inventarul tarlalelor privind terenurile situate în extravilan, care au făcut obiectul legilor proprietății. Acest inventar va cuprinde:

numărul tarlalei,

suprafața tarlalei,

numerotarea parcelelor,

numele proprietarilor pe parcele (dacă este posibil).

Date privind cazuri sociale:

persoane care nu se pot deplasa;

persoane cu dizabilități de auz, vorbire, vedere;

analfabeți;

minorități etnice care nu cunosc limba română;

alte situații.

Serviciul de Asistență Socială din cadrul primăriei va întocmi un raport cu privire la cazurile sociale înregistrate în evidența primăriei, care va conține datele de stare civilă, domiciliul acestora, precum și date ale persoanelor în îngrijirea cărora se află persoanele cu dizabilități.

Date privind deținători de imobile cu reședințe/domicilii în străinătate

Primăria va identifica aceste persoane și va culege (în măsura în care este posibil), informații privind datele de stare civilă și reședința/domiciliul din străinătate a acestora.

IV.6. Derularea lucrărilor de specialitate

Lucrările de specialitate se realizează în Sistemul național de proiecție Stereografic 1970, denumit și Stereo 70.

În cadrul lucrărilor de înregistrare sistematică, în cartea funciară se înregistrează suprafețele rezultate din măsurători. În cazul imobilelor împrejmuite se înscrie suprafața determinată prin măsurători indiferent de zona în care imobilele sunt situate (zona cooperativizată sau necooperativizată). Prin excepție, în cazul imobilelor împrejmuite situate în extravilanul zonelor cooperativizate, se aplică prevederile stabilite pentru imobilele neîmprejmuite, la litera b).

În cazul imobilelor neîmprejmuite:

a) situate în intravilan, în cartea funciară se înscrie suprafața determinată prin măsurători în favoarea proprietarului iar în lipsa actelor de proprietate, în favoarea posesorului;

b) situate în extravilan care au făcut obiectul legilor fondului funciar, în cartea funciară se înscrie suprafața din Titlul de proprietate iar aceste imobile nu fac obiectul procedurii atestării posesiei, prevăzută de art. 13 din Lege. În acest caz, surplusul de teren rămâne la dispoziția comisiei locale, care poate opta pentru constituirea rezervei sau poate atribui diferența de teren proprietarilor din tarla, în baza hotărârii comisiei, după soluționarea eventualelor contestații;

c) situate în zonele necooperativizate, în cartea funciară se înregistrează suprafața măsurată, iar pentru suprafața deținută în plus față de actele de proprietate se înscrie posesorul. În cazul în care nu există acte de proprietate, pentru suprafața determinată prin măsurători se înscrie posesorul.

IV.6.1. Recunoașterea terenului

Înainte de deplasarea la teren, se consultă planurile 1:25000 existente. Se identifică punctele din rețeaua națională existentă. Se proiectează rețelele de sprijin, de îndesire și de ridicare.

Figura 26– Plan scara 1:25000

– identificarea limitelor UAT – reprezentarea grafică a limitelor UAT este deținută de OCPI. Limita de UAT avizată și utilizată de OCPI în lucrările de cadastru și publicitate imobiliară a fost suprapusă peste ortofotoplan și se observă că aceasta respectă, în mare parte, detaliile stabile în timp(drumuri, râuri), cu excepția unor zone unde drumul este împărțit de-a lungul axului. Vom efectua și o verificare în teren a acesteia, echipele de lucru urmând să măsoară detaliile stabile în timp și detalii fixe (poduri, stalpi), cunoscute ca fiind limitele UAT-ului. Pozițiile spațiale ale acestora vor fi comparate cu pozițiile spațiale ale acelorași obiecte deținute de către OCPI. De asemenea se vor verifica bornele de hotar plantate cu ocazia delimitării UAT-ului;

– recunoașterea punctelor din rețeaua geodezică – echipele verifică existența punctelor din rețeaua geodezică și gradul lor de degradare. Dacă se consideră că este necesar, punctele care nu se mai regăsesc în teren vor fi retrasate și rematerializate. Pe raza UAT-ului Lelese se regasesc 4 puncte geodezice : Vârful_Carpenilor, Vârful_Muchii, Gruniul_lui_Vlad, Vârful_Poienii a caror stare este bună;

– identificarea zonelor în care sunt necesare ridicări topografice: UAT LELESE se află într-o zonă care nu a facut obiectul legilor fondului funciar (zona necooperativizată), vor fi necesare masurători în proporție de 100% atât în zona de intravilan cât și în zona de extravilan în măsura în care deținătorii se prezintă.

În general, în lucrările de cadastru sistematic, volumul de măsurători depinde în mare masură de:

– formele de relief – la munte sau în zone accidentate este necesar număr mai mare de măsuratori;

– dacă localitatea a fost supusă sau nu aplicării legilor proprietății – în zonele necooperativizate este necesar un volum foarte mare de măsurători, caz UAT LELESE.

– tipul de construcții existente – în cazul localităților existente în zona Transilvaniei, numărul de măsurători este mai mare, din cauza arhitecturii specifice. Problemele în ceea ce privește metoda fotogrammetrică apar în sensul că mai multe construcții se pot afla sub același acoperiș sau construcțiile sunt lipite și apare dificultatea diferențierii și individualizării lor în imagini.

Figura 27-Construcții aflate sub același acoperiș

– perioada de execuție a lucrărilor de teren: în cazul în care lucrările se efectuează în anotimpuri în care vegetația este foarte bogată, este necesar un număr mai mare de măsurători;

– mărimea intravilanului: cu cât intravilanul este mai întins, cu atât volumul de măsurători este mai mare. UAT LELESE este format din 4 sate: Cerișor, Lelese, Runcu Mare și Sohodol, având suprafața de intravilan de 237 ha;

– identificarea zonelor în care se efectuează măsurători ale imobilelor în teren cu participarea deținătorilor – este absolut necesa prezența deținătorilor, atât în intravilan, cât și în extravilan – UAT LELESE fiind în zonă necooperativizată vor fi necesare măsuratori în proporție de 100%;

– identificarea zonelor cu potențiale dificultăți: imobile deținute de comunități etnice minoritare (romi, sași, slovaci, etc.), imobile aflate în litigiu pe rolul instanțelor, etc. – se va acorda o atenție sporită proprietaților deținute de comunitățile etnice. Aceste comunități vor fi identificate cu ajutorul datelor puse la dispoziție de către primării.

Anexa 1 – Informații puse la dispoziția prestatorului

IV.6.2 Rețele geodezice pentru lucrările de cadastru

Materializarea punctelor rețelei geodezice de sprijin și din rețelele de îndesire și ridicare se face conform standardului român SR 3446-1/1996, având mărci conform standardului de stat SS 4294-73, emise de Institutul Român de Standardizare precum și cu alte sisteme de marcare și semnalizare provenite sau preluate din standardele europene (CEN) și internaționale (ISO), avizate sau omologate de ANCPI.

Rețeaua geodezică de sprijin pentru executarea lucrărilor de cadastru general, într-un teritoriu administrativ este formată din totalitatea punctelor rețelei naționale de referință, având coordonate în sistemul de proiecție Stereografic 1970 și în sistem de referință Marea Neagră 1975.

Rețeaua geodezică de îndesire și ridicare se realizează astfel încât să asigure densitatea de puncte necesare pentru executarea lucrărilor de introducere și întreținere a cadastrului general.

În configurația rețelei geodezice de îndesire și ridicare se includ cel puțin 4 puncte din rețeaua geodezică de sprijin, astfel încât poligonul format să încadreze toate punctele acestuia.

Se va ține cont de faptul că rețeaua geodezică are două componente: rețeaua de sprijin care aduce în zonă puncte cu coordonate în sistem Stereografic 1970 și rețeaua de îndesire, din care se vor determina punctele de detaliu. Cele două rețele se compensează în bloc. Rețeaua va fi proiectată astfel încât fiecare punct nou să aibă trei vectori de determinare. Prin vector de determinare se înțelege fiecare din: direcție, distanță, bază GPS separat sau toate trei luate în combinație.

Se va face deplasarea la teren pentru a recunoaște toate punctele geodezice existente în zonă astfel încât rețeaua să fie integrată în sistemul național Stereografic 1970. Se vor stabili de asemenea zonele în care se vor amplasa bornele pentru rețeaua de îndesire.

Se va lua legătura cu reprezentanții OCPI Hunedoara și se va stabili gradul de implicare a acestora în proiect precum și responsabilitatea fiecărei părți contractante.

IV.6.3 Campania de măsurători

S-a ținut cont de faptul că rețeaua geodezică are două componente: rețeaua de sprijin care aduce în zonă puncte cu coordonate în sistem stereografic 1970 și rețeaua de îndesire, din care se vor determina punctele de detaliu. Cele două rețele se compensează în bloc. Rețeaua a fost proiectată astfel încât fiecare punct nou să aibă trei vectori de determinare. Prin vector de determinare se înțelege fiecare din: direcție, distanță, baza GPS separat sau toate trei luate în combinație.

S-a făcut deplasarea la teren pentru a recunoaște toate punctele geodezice existente în zonă astfel încât rețeaua să fie integrată în sistemul național Stereografic 1970. S-au stabilit de asemenea zonele în care se vor amplasa bornele pentru rețeaua de îndesire.

S-au stabilit componentele echipelor de teren și aparatura care trebuia folosită.

6 stații totale Leica TS02-7;

1 receptor Gps Topcon Hiper II;

3 receptoare Gps Topcon Hiper pro;

2 receptoare Gps Topcon Hiper GGD;

4 stații grafice DC7800;

2 stații grafice P43-ES3G;

2 stații grafice V7;

– 1 scanner A0 Puma G600+Ijet 42" Plus;

– 1 scanner A4 Biz Hub C353 Series;

– 1 scanner portabil A4 HP ScanJet G2710 Photo Scanner;

– 3 copiatoare EP 1030;

– 1 plotter color AO HP Designjet T790 ePrinter;

– set de programe profesionale (proprietatea societății) care permit prelucrarea complet automatizată a lucrărilor.

S-au stabilit persoanele care vor activa în cadrul punctelor de informare.

S-a luat legătura cu reprezentanții OCPI Hunedoara și s-a stabilit gradul de implicare a acestora în proiect precum și responsabilitatea fiecărei părți contractante.

Rețeaua geodezică de stat nu poate asigura necesarul de puncte geodezice în sistem Stereografic 1970 pentru realizarea lucrării. Din acest motiv s-a procedat la realizarea rețelei de sprijin și a celei de ridicare. Acest lucru s-a realizat prin determinări GPS și măsurători clasice. Compensarea rețelei s-a făcut în bloc (pentru punctele fiecărei rețele).

Determinarea rețelei de sprijin s-a făcut prin măsurători GPS, metoda statică. Fiecare punct a fost determinat cu ajutorul a cel puțin trei vectori. Determinările au fost făcute cu ajutorul stațiilor permanente.

Măsurătorile clasice au rolul de a îndesi rețeaua geodezică pentru determinarea punctelor de detaliu. S-a staționat fiecare punct al rețelei și s-au făcut observații de direcții orizontale, unghiuri verticale și distanțe. Din punctele rețelei s-au vizat stațiile spate și față și celelalte puncte de stație vizibile. S-au făcut observații în ambele poziții ale lunetei. De asemenea s-au vizat și punctele de ordinele IV (se desfășoară sub formă de poligoane cu lungimea de 20 – 40 km, cu o precizie de ± 20 mm L) și V (se marchează prin repere permanente de tipul reper de sol și mărci de perete).

Reducerea distanțelor s-a făcut la planul de proiecție Stereografic 1970.

Materializarea punctelor celor două rețele s-a făcut prin buloane metalice și țăruși de lemn.

Măsurătorile pentru punctele de detaliu s-au realizat concomitent cu măsurătorile cu stația totală pentru realizarea rețelei de ridicare.

În intravilan s-au ridicat punctele caracteristice ale construcțiilor, limitelor de imobile, apelor, drumurilor, stâlpilor din rețeaua electrică, limitelor de cvartale. Măsurătorile s-au efectuat cu stația totală, punctele au fost ridicate prin metoda radierii. Pentru extravilan s-au măsurat minim patru puncte în fiecare tarla. Determinările s-au efectuat cu tehnologie GPS prin metoda RTK. Ridicările au fost făcute de 3 echipe însumând 12 persoane.

Responsabilii pentru colectarea datelor au identificat proprietarul, au realizat schița imobilului și a construcțiilor și au notat despre imobil, numărul poștal, numărul de parcele și categoriile de folosință ale acestora, suprafața din act, tipul de împrejmuire dacă este cazul, proprietarul ( nume, prenume, CNP), actele în baza cărora este deținut imobilul (tip act, număr, dată, autoritate eminentă).

Toate aceste date colectate au fost necesare completării fișei de interviu provizorii și introducerii datelor în baza de date. Fișele de interviu au devenit finale în momentul în care fiecare proprietar s-a prezentat cu actele la întâlnirea programată.

Calculul punctelor de detaliu

Coordonatele punctelor de detaliu se calculează cu formulele cunoscute, prezentate mai jos:

x = D cos θ; y = D sin θ

Punctele radiate nu au control decât dacă au fost radiate dublu, din acest motiv trebuiesc verificate cu schița întocmită la teren sau pe ortofotoplan.

Calculul se realizează concomitent cu calculul rețelei geodezice de sprijin.

După calculul tuturor punctelor radiate se alcătuiește fiecare obiect conform schiței de teren prin unirea punctelor care îl compun. Pe ecranul calculatorului apare conturul obiectului respectiv, care este comparat cu schița de la teren. Pentru verificare sunt calculate distanțe care au fost măsurate pe teren și se compară valorile. În cazul în care obiectul nu este asemenea cu schița de la teren sau distanța calculată nu este aceeași cu cea măsurată, se remăsoară punctele radiate respective.

Suprafețele tuturor obiectelor se vor determina analitic, din coordonatele punctelor de detaliu.

Coordonatele punctelor de detaliu se verifică într-o primă etapă prin raportarea lor selectivă pe monitorul calculatorului, verificările ulterioare fiind efectuate pe măsură ce punctele respective au intrat în componența diferitelor obiecte.

Tarlalele, parcelele, râurile și drumurile se închid prin vectorizare cu ajutorul punctelor măsurate la teren. Imobilele a căror suprafață adunată a fost mai mare decât suprafața tarlalei se reduc proporțional. În cazul în care suprafața adunată este mai mică decât cea a tarlalei, terenul rămas va fi la dispoziția primărie.

Figura 28 – Schița drumuirii

Coordonatele punctelor drumuirii

Tabel 5 – Inventar de coordonate

Figura 29 – Schița drumuirii

IV.6.4 Ridicarea detaliilor

În intravilan s-au ridicat punctele caracteristice ale construcțiilor, limitelor de imobile, apelor, drumurilor, stâlpilor din rețeaua electrică, limitelor de cvartale. Măsurătorile s-au efectuat cu stația totală, punctele au fost ridicate prin metodă radierii. Pentu extravilan, în fiecare tarla s-au măsurat minim patru puncte.

S-a hotărât să se măsoare clasic cu stația totală punctele caracteristice care se pot vedea din stradă, atât cele care definesc construcțiile cât și cele care definesc limitele de proprietate, iar punctele caracteristice ale grădinilor și ale parcelelor pe extravilan au fost determinate prin măsurători RTK (în timp real).

Construcțiile s-au determinat ulterior prin măsurători cu ruleta pornind de la punctele ridicate la construcții.

Măsurătorile pentru punctele de detaliu s-au realizat concomitent cu măsurătorile cu stația totală pentru realizarea rețelei de ridicare. Detaliile din teren au fost ridicate prin metoda radierii.

Prin punct caracteristic sau radiat se înțelege un punct în care se schimbă direcția orizontală a unui obiect sau se modifica panta terenului. Mai simplu, sunt punctele care compun un obiect (construcție, drum, spațiu liber, conducte, etc.) sau definesc configurația curbelor de nivel. Aceste puncte sunt radiate din puncte ale rețelei geodezice de sprijin și li se vor calcula coordonate x, y, h. De obicei aceste puncte sunt simplu radiate, adică se măsoară doar direcția, distanta înclinată și unghiul zenital. Atunci când unul din aceste puncte interesează în mod special, atunci este radiat în ambele serii sau este dublu radiat (se radiază din 2 puncte ale rețelei geodezice de sprijin).

IV.6.5 Prelucrarea și compensarea rețelei geodezice

Sistemul de coordonate folosit la ridicările topografice este Sistemul Stereografic 1970. Proiecția Stereografică 1970 este proiecția oficială folosită în prezent în țara noastră.

Cercul de deformație nulă are raza de 201,718 km și reprezintă intersecția planului secant cu elipsoidul de rotație. Originea sistemului de axe de coordonate rectangulare este în punctul de coordonate 460 latitudine și 250 longitudine, axa x fiind îndreptată către nord, iar axa y către est.

În cazul lucrării de față s-au utilizat punctele vechi folosite în cadrul rețelei de îndesire de pe teritoriul UAT Lelese .

Calculul coordonatelor în sistem WGS84 în urma utilizării tehnologiei GNSS (GPS) se realizează cu programele de prelucrarea achiziționate cu echipamentele. Societatea noastră deține licențe de prelucrare de la Leica și de la TOPCON. Ambele programe de prelucrare dau în prima etapă coordonate radiate din punctele cu coordonate cunoscute, apoi fac o prelucrare prin metoda celor mai mici pătrate pentru a obține valorile cele mai probabile pentru fiecare punct nou determinat. Punctele utilizate ca puncte vechi vor fi stațiile permanente ale ANCPI. Aceste coordonate sunt oficiale și au garanția determinării în sistem absolut.

Utilizarea programului TRANSDAT al ANCPI este cel mai facil mod de rezolvare. Practic se introduc coordonatele WGS84 determinate pentru fiecare punct în parte și automat programul calculează coordonatele în sistem Stereografic 1970. De asemenea programul furnizează altitudini pentru punctele respective. Aceste coordonate vor fi folosite în compensarea ulterioară ca și coordonate provizorii.

Având aceste puncte determinate în sistem stereografic 1970, s-a trecut la compenasrea rețelei prin metoda celor mai mici pătrate, măsurători indirecte. Ca și puncte vechi au fost introduse stațiile permanente și punctele geodezice din zonă. Ca și măsurători s-au intodus toate bazele GNSS măsurate, direcțiile și distanțele. Compensarea s-a realizat în bloc, pe baza ponderilor.

IV.6.6 Realizarea planurilor parcelare

Extravilan

Pentru zonele unde există planuri parcelare în format vector:

– realizat în Sistem Stereografic 1970, limitele imobilelor se preiau și se integrează în planul cadastral, în cazul în care reflectă situația din acte și din teren;

– realizat în sistem de coordonate local sau alte sisteme de coordonate se realizează o poziționare a planului parcelar în Sistemul Stereografic 1970.

În cazul în care, în urma poziționării se constată că proiectul parcelar reflectă situația din acte și teren, limitele imobilelor sunt integrate în planul cadastral.

Pentru zonele unde există planuri parcelare în format raster, acestea sunt georeferentiate, iar limitele imobilelor sunt determinate prin vectorizarea planului și introduse în planul cadastral, în cazul în care reflectă situația din acte și teren.

În situația în care nu există planuri parcelare sau sunt incorecte, acestea sunt întocmite de prestator.

Planurile sunt integrate în planul cadastral numai dacă sunt avizate de Comisia locală de aplicare a legilor proprietății.

Preciziile pentru planurile cadastrale din intravilan (scara 1:2000) sunt de +/- 20 cm. Preciziile pentru planurile cadastrale din extravilan (scara 1:5000) sunt de +/- 50cm.

Dacă:

– suprafața întregii tarlale este mai mică decât suprafața rezultată în urma însumării suprafețelor din toate titlurile de proprietate pentru toate parcelele din tarlaua respectivă, suprafața fiecărei parcele este diminuată direct proporțional cu suprafața ei, astfel încât să se realizeze o închidere exactă a suprafețelor în toată tarlaua;

– suprafata întregii tarlale este mai mare decât suprafața rezultată în urma însumării suprafețelor din toate titlurile de proprietate pentru toate parcelele din tarlaua respectivă, surplusul de teren este trecut ca rezervă a comisiei locale de fond funciar, iar poziția suprafeței rezervă este stabilită de către comisie.

Au fost vectorizate limitele de tarlale conform măsurătorilor.

În funcție de specificului fiecărei tarlale au fost adoptate o serie de modalități de lucru.

Pentru cele în care existau titluri de proprietate, iar suprafața lor încăpea în limitele tarlalei s-a vectorizat fiecare imobil conform cu suprafață din actul de proprietate.

Pentru tarlalele unde existau neconcordanțe de suprafețe s-au convocat proprietatrii la teren și s-au măsurat toate parcelele.

Cadastrele existente au fost integrate încă din procesul de analiză a datelor. S-a încercat, pe cât posibil păstrarea geometriei pentru cele care nu erau bine georeferentiate, și păstrarea suprafeței pentru cele care nu aveau geometria adecvată.

Intravilan

Geometria fiecărui imobil a fost obținută prin vectorizarea punctelor caracteristice raportate pe plan.

Categoriile de folosință au fost trecute pe plan așa cum au fost ele identificate în teren, nu în titlul de proprietate.

În intravilan toate spațiile existente între limitele imobilelor au fost trecute pe sectorul 0.

IV.6.7 Colectarea Actelor

Acest proces a presupus organizarea unei alte campanii de informare. Cetățenii au fost chemați la centrele de colectare a actlelor cu documentele necesare intabulării. Aici li s-a făcut o copie xerox și li s-a întocmit fișa de interviu, iar la aceasta s-au atașat actele pentru fiecare imobil. Fiecărui imobil vectorizat i s-a atribuit un identificator electronic, care a fost trecut și pe fișa de interviu. Acest identificator a făcut legătura între partea grafică și cea textuală.

Actele aduse de proprietari au fost:

– acte de identitate (copie simplă);

– înscrisuri doveditoare ale posesiei (certificat de rol fiscal – original, adeverința – extras din registrul agricol – original, certificat de deces – copie legalizata, declarație autentică a posesorului – original);

– acte de stare civilă – copie legalizată;

– extrase CF – original sau copii ale cărților funciare conforme cu originalul aflat în arhiva OCPI;

– alte acte relevante pentru stabilirea situației juridice a imobilului.

În cazul în care un imobil este deținut în indiviziune, iar la momentul interviului sunt identificați o parte din deținători, aceștia vor furniza datele de identificare a celorlalți codeținători și cotele deținute de aceștia.

Pentru persoanele care nu s-au prezentat la convocare pe fișa de interviu a semnat reprezentantul Primăriei, iar în dreptul deținătorului s-a scris "nu s-a prezentat la convocare".

În concordanță cu convenția făcută cu OCPI Hunedoara care nu a putut dispensa un angajat pentru perioada de colectare a actelor, legalizarea documentelor a fost făcută de către secretarul primăriei prin aplicarea stampilei "conform cu originalul".

S-au colectat de asemenea și actele de la marii proprietari din zonă: ape, drumuri, electrică etc. În vectorizarea acestui tip de imobile, mai ales în cazul apelor și a drumurilor, a trebuit să se țină cont de o anumită zonă de siguranță care le este atribuită.

Persoana care nu deține acte de proprietate pe imobilul respectiv, dar posedă imobilul sub nume de proprietar, poate fi inscrisă în documentele tehnice ale cadastrului ca posesor în baza următoarelor documente:

-fișa de date a imobilului semnată de către posesorul imobilului și de către persoana fizică autorizată care efectuează lucrarea

-posesorul este cunoscut că deține imobilul sub nume de proprietar

-imobilul nu face parte din domeniul public sau nu a fost înscris în evidențe ca fiind în domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale

Posesia înscrisă în documentele tehnice se notează în cărțile funciare deschise ca urmare a finalizării înregistrării sistematice. Constatarea că posesorul este proprietar al imobilului, pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar necontestat, se va îndeplini de către notarul public pentru înscrierea în cartea funciară a posesorului ca proprietar, în baza căruia se intabulează dreptul de proprietate.

În etapa de publicare a documentelor tehnice ale cadastrului se pot face cereri de rectificare a informațiilor tehnice publicate. La cererea de rectificare poate fi depusă și electronic pe pagina de internet a ANCPI-ului care a fost creată cu acest scop.

Mulți dintre cetatenii comunei nu și-au făcut actele de succesiune, astfel că intabulați au rămas cei de pe actul de proprietate chiar dacă aceștia erau decedați.

În această etapă, fișierul care conține geometriile a fost modificat. Odată cu colectarea actelor imobile noi au apărut sau altele deja vectorizate au fost modificate. Pentru imobilele noi apărute a trebuit acordat un identificator electronic nou.

IV.6.8 Introducerea în baza de date

După terminarea planurilor cadastrale și parcelare a datelor culese din teren, se va întocmi baza de date și se va face corelarea cu partea grafică, etapa premergătoare colectării propriu-zise a actelor și legalizarea acestora.

Pe parcursul timpului, s-a dezvoltat un soft special prin care se introduc documentele fiecărui proprietar într-o bază de date. Această aplicație generează cgxml-uri din baza de date.

În baza de date CADGEN se pot introduce date despre suprafața din act a construcțiilor, adresa imobilului, numărul CF, identificatorul electronic, numărul cadastral/topografic, numărul cadastral nou care reprezintă ID-ul imobilului unic la nivel de UAT, corespondentul .dxf care reprezintă elemental de legătură dintre partea grafică și partea textuală la nivel de UAT.

Aceasta aplicație este împărțită în 3 părți (de la stânga la dreapta):

– partea I – partea de filtrare și creare a cgxml-ului;

– partea a II – a – partea de adăugare a elementelor componente de pe fiecare câmp (parcele, construcții, proprietari, acte de proprietate, înscriere);

– partea a III – a – partea de editare(unde se editează fiecare element în parte).

Partea I mai cuprinde o secțiune pentru fiecare imobil în parte, în care se pot completa următoarele date:

sector cadastral;

suprafața măsurată;

suprafață în acte;

observații;

numere:

Număr cadastral;

Număr C.F.;

Număr Topo;

Număr de cadastru general;

Număr cadastru general nou;

Corespondent .dxf

Identificator Electronic;

Județ;

UAT;

Intravilan/extravilan;

Localitate;

Număr;

Bloc;

Scara;

Etaj;

Apartament;

Cod poștal;

Observații.

Fig. 30 Editarea datelor despre imobil

Partea a II-a cuprinde urmatorele câmpuri: parcele, construcții, proprietari, acte de proprietate, înscrieri.

După ce au fost preluate datele din planul cadastral, se vor introduce următoarele :

Introducerea datelor despre parcela:

număr parcela;

categoria de folosință (arabil, altele, curți construcții, căi ferate, drum, fâneața, ape stătătoare, ape curgătoare, livadă, neproductiv, nedeterminată, pășune, pădure, vie);

suprafața măsurată (mp);

intravilan/extravilan;

valoare impozit;

număr Titlu de proprietate;

număr tarla;

număr în tarla (număr parcela);

observații.

Fig. 31- Editarea datelor despre parcela

B. Introducerea datelor despre construcții:

număr;

destinație (construcții anexe, construcții administrative și social-culturale, construcții industriale și edilitare, construcții de locuințe);

suprafața măsurată;

suprafața totală;

are acte / fără acte;

suprafață din acte;

număr nivele;

număr UI;

valoare impozit;

observații;

numere:

număr cadastral;

număr C.F.;

număr Topo;

număr de cadastru general;

județ;

UAT;

Intravilan/extravilan;

Localitate, număr, bloc, scară, etaj, apartament, cod poștal;

Observații.

Fig. 32 – Editarea datelor despre construcții

C. Introducerea datelor despre proprietar:

Persoană fizică/juridică;

Nume;

Prenume / Denumire persoană juridică;

Inițială;

Nume anterior;

CNP/CUI;

Cetățenie;

Tip act identitate (buletin de identitate, carte de identitate, pașaport);

Serie;

Număr;

Adresă cunoscută/necunoscută;

Observații;

Județ;

UAT;

Intravilan/extravilan;

Localitate, număr, bloc, scară, etaj, apartament, cod poștal;

Observații.

(Fig. 33 Editarea datelor despre proprietar)

D. Introducerea datelor despre actele de proprietate:

Tip act

Tip act dicționar

Număr;

Dată;

Emitent;

Moneda;

Valoare;

Observații

(Fig. 34 Editarea datelor despre actul de proprietate)

Înscrierea se va face în felul următor:

Se va selecta proprietarul, actul de proprietate, imobilul sau construcția deținute de respectivul proprietar, după care se vor selecta următoarele câmpuri:

Tip înscriere (intabulare, notare, înscrierea posesiei, înscrierea provizorie);

Tip drept (administrare, concesiune, folosință, habitație, închiriere, ipotecă, privilegiu imobiliar, proprietate, servitute, superficie, uz, uzufruct, folosință specială, comodat, leasing imobiliar, uzufruct viager);

Observații drept;

Nota;

Mod dobândire (accesiune, constituire, construire, convenție, expropriere, hotărâre judecătorească, ieșire din indiviziune, lege, succesiune, uzucapiune, adjudecare);

Cota inițial, cota actuală;

Monedă, Valoare;

Partea C.F., poziția C.F.;

Număr cerere, dată cerere.

(Fig. 35 Realizarea inscrierii)

Pe baza identificatorului electronic acordat în procesul de colectare a actelor și care este unic pentru fiecare proprietate, identificator electronic care există scris în fișierul unde se găsește geometria fiecărui imobil, în interiorul acestuia, softul își poate lua singur o parte dintre date, dacă acestea sunt scrise în fișier. Sunt date privitoare la categoria de folosință sau la numărul parcelei și al tarlalei.

Odată cu introducerea în baza de date au fost reverificate toate imobilele. În ceea ce privește topologia, verificarea s-a efectuat cu programe de tip GIS pentru a constata eventualele probleme de vertecsi, dublări de geometrie sau goluri între imobile. Astfel au rămas în fișierul de geometrie doar layerele obligatorii de imoil, text imobil, parcela, text parcela și identificatorul electronic unic pentru fiecare imobil.

Pentru imobilele care au fost descărcate de pe siteul ANCPI și care au fost integrate în baza de date s-a generat automat un identificator electronic. Introducerea pentru aceste imobile s-a făcut completând câmpurile care aveau nevoie de acest lucru, iar imobilele care nu necesitau modificări au fost integrate în formă în care au fost descărcate. Celor fără geometrie li s-a asociat geometria determinată în urma vectorizarii.

Imobilele ale căror proprietar nu a putut fi identificat a fost introdus în baza de date cu identificatorul electronic și a fost trecută în câmpul de observații mențiunea "neidentificat".

Odată ce introducerea în baza de date a fost finalizata și fiecărui imobil în parte i-a fost verificată topologia, se trece la regenerarea automată a sectoarelor. Acest lucru este făcut automat de către soft.

Se unesc toate sectoarele și se vectorizeaza sectorul 0. Se reverifica cu programe de tip GIS.

În paralel cu lucrările de cadastru general se realizează cadstrul sporadic. Am fost obligați să descărcăm constant noile intabulări din eterra sub formă de fișiere cgxml. Ultima descărcare se face cu 5 zile înainte de predarea documentelor spre publicare. Înainte de predarea cgxmlurilor s-a predat un sector de test.

(Fig. 36 Sector final)

IV.6.9. Topologia

Topologia se referă la relațiile spațiale dintre entitățiile grafice, cum ar fi puncte, segmente de linie/cerc, poligoane. În ceea ce privește modul de lucru și fluxul urmărit de-alungul procesului până ce ajunge la un produs finit corect și integral, fiind dependente de softul avut la dispoziție pentru realizarea topologiei.

Importanța acesteia derivă din obiectele vizate prin definirea și impunerea condițiilor geometrice pentru entitățile vectoriale:

-garantarea conformității și coerenței informațiilor grafice vectoriale;

-realizarea conexiunilor pe baza relațiilor afla-numerice;

-suportarea funcțiilor de analiză presupuse de sistemul informatic;

-nu este admisă suprapunerea sau intersectarea de poligoane în cadrul aceleiași teme, respectiv același strat;

Topologia se realizează prin verificarea planului, respectiv dacă s-au respectat condițiile impuse și descrise mai sus.

Entitate – punct

Simboluri punctiforme sau care se abat de la caracterul punctual doar cât să primească un plus de sugestivitate. În acest caz nu se impun condiții topologice.

Entitate – linia

Linia este folosită pentru a reprezenta detaliile liniare. La acest tip de entitate se impun condiții topologice. Acestea sunt următoarele:

-continuitatea segmentelor adiacente ale poliliniei sau capătul de început al fiecărui segment (arc) este conectat la capătul de sfârșit al segmentului (arcului) anterior. Punctele de conexiune dintre segmentele (arcele) adiacente se numesc noduri sau vertexuri;

-liniile care se intersectează trebuie să aibă câte un nod (vertex) comun în punctul de intersecție;

-orice linie are un sens sau o direcție de parcurgere, un vertex de început și unul de sfârșit (liniile pot avea poligoane la uul din capete sau la ambele) .

Entitate – poligon

Poligonul se folosește la reprezentarea entităților cu suprafața la sol. Condițiile topologice sunt: conturul să fie închis, considerat la analiză împreună cu suprafața cuprinsă în interior și care implică condițiile de mai jos:

-tratarea specifică a contururilor incluse în interior, respectiv acceptarea „insulelor” pe mai multe nivele de includere;

-nu se permite suprapunerea sau intersectarea de poligoane în cadrul aceleiași teme, respectiv aceluiași strat;

-limitele comune ale poligoanelor adiacente din cadrul aceleiași teme sunt reprezentate uzual dintr-un singur rând de entități. Nu se recomandă folosirea aceleiași limite, chiar și pentru poligoane din straturi diferite;

-definirea unei entități punctiforme – centroid, în interiorul fiecărui poligon valid al cărui identificator să fie unic. Asfel se asigură legătura cu baza de date alfanumerică, respectiv între poligon și inregistrările din baza de date.

Topologia s-a realizat prin verificarea planului, dacă s-au respectat condițiile impuse mai sus.

Pentru toate imobilele care au fost descărcate de pe site-ul ANCPI și care au fost integrate în baza de date, s-a generat automat un identificator electronic. Introducerea pentru aceste imobile s-a făcut completând câmpurile care aveau nevoie de acest lucru, iar imobilele care nu necesitau moficări au fost integrate în forma în care au fost descărcate. Imobilelor fără geometrie li s-a asociat geometria determinată în urma vectorizării sau a măsurătorilor din teren.

Odata ce introducerea în baza de date a fost finalizată, iar fiecărui imobil în parte i-a fost verificată topologia, se trece apoi la regenerarea automată a sectoarelor. Acest lucru este făcut automat de către soft. Se unesc toate sectoarele și se vectorizează sectorul 0. Se reverifică cu programe de tip GIS.

După ce s-a terminat primul sector, aceta va trece prin etapa de verificare a layerelor și a vertecșilor, apoi va fi rulat în ArcGIS și trimis pentru rulare și validare. Erorile vor fi idenficate în rapoartele de rulare și vor fi corectate de operatorii care s-au ocupat de sectoarele respective, fie responsabilii numiți special pentru verificare. Sectoarele vor fi trimise iar la rulare.

Următoarea etapă este unirea tuturor sectoarelor în ArcGIS și se va rula întreaga localitate. Se vor corecta apoi erorile.

Planurile parcelare și cadastrale vor fi realizate conform instrucțiunilor din caietul de sarcini sau manual.

Planul parcelar finalizat va fi prezentat comisiei locale pentru avizare, apoi va fi predat către OCPI. În paralel cu lucrările de cadastru general se realizează cadastru sporadic. Am fost obligați să descărcăm constant noile intabulări din e-Terra sub formă de fișiere cgxml.

Ultima descărcare se face cu 5 zile înainte de predarea documentelor spre a se publica. Înainte de predarea cgxml-urilor s-a predat un sector test.

IV.6.10. Generarea cgxmlurilor

Exportul CGXML-urilor s-a realizat cu ajutorul bazei, prin acționarea botonului „Exportă CGXML” care ne permite vizualizarea într-un fișier de tip .txt, cu extensie .CGXML.

ID-ul unic pentru fiecare imobil care se regăsește pe planul cadastral are asociat un fișier .pdf care conține fișa de date a imobilului, copii dupa actele de identitate ale proprietarilor sau deținătorilor, actele de proprietate și acte care fac referință la imobilul respectiv.

Au fost scanate actele la o rezoluție conformă caietului de sarcini, urmând apoi a se creea un .pdf pentru fiecare imobil. Pdf-urile au fost puse pe sectoare.

Fiecare sector a fost completat de către un singur operator. Operatorul s-a ocupat și de geometria imobilelor și de introducerea în bază de date și de problemele ce țin de vertecși. În cazul imobilelor care nu aveau ID electronic s-a repartizat unul nou.

Planurile parcelre și cadastrale au fost realizate conform instrucțiunilor din caietul de sarcini sau manual.

Planul parcelar finalizat a fost prezentat comisiei locale pentru avizare, apoi a fost predat către OCPI. În această etapă, împreună cu acordul OCPI, toate datele au fost predate în format digital. În softul creat pentru introducerea datelor, pentru a oferi o calitate cât mai bună CGXML-urilor, sunt create câmpuri obligatorii cu avertizări marcate în culoarea roșie atunci când nu sunt completate sau atunci când sunt completate eronat.

IV.6.11. Predarea documentație și verificarea lucrării

Documentația care se preda spre avizare OCPI Hunedoara este prezentată în Tabelul 5:

(Tabel 5 Documentația care se predă spre avizare)

La redactarea planurilor cadastrale s-a folosit atlasul de semne convenționale pentru planurile topografice la scările 1:5.000, 1:2000, 1:1000 și 1:500, ediția 1978.

Registrul cadastral al imobilelor este întocmit pe sectoare cadastrale.

Filele tipărite, corespunzătoare fiecărui sector cadastral sunt îndosariate în volume cuprinzând câte 200 de file, ordonate după ID-ul imobilului. Numărul filelor poate fi mai mare sau mai mic, astfel încât informațiile referitoare la ultimul imobil să fie menționate integral. Fiecare filă este semnată și ștampilată de către Contractor. Pe coperta fiecărui volum este specificat: denumirea registrului, UAT-ul, sectorul cadastral. Prima pagină a Registrului va conține ID-urile imobilelor componente (eventual intervalul acestora, dacă este cazul). Paginile fiecărui volum al registrului sunt numerotate de la 1 la n.

Indexul alfabetic al deținătorilor este întocmit la nivelul UAT- ului.

Indexul alfabetic al deținătorilor este îndosariat în volume de câte 200 de file ordonate alfabetic. Numărul filelor poate fi mai mare sau mai mic, astfel încât deținătorii având aceeași inițială a numelui să fie înscriși integral. Pe coperta fiecărui volum este specificat: denumirea, UAT- ul și literele reprezentând inițialele numelor componente. Paginile fiecărui volum al Indexului alfabetic sunt numerotate de la 1 la n.

Recepția documentelor cadastrului presupune recepția cantitativă și calitativă a lucrării.

Recepția se efectuează de către comisia de recepție din cadrul OCPI numită prin decizia directorului și are ca scop verificarea respectării specificațiilor tehnice menționate în contract.

IV.6.12 Recepția cantitativă

Recepția cantitativă s-a desfășurat în două etape:

Etapa 1:

Am predat la termenul stabilit în contract fișierele cgxml și fișierele ID.pdf asociate (numai în format digital).

Pentru fișierele cgxml, verificarea cantitativă constă în verificarea structurală/de consistență, verificarea respectării regulilor topologice și a faptului că fiecare fișier de tip cgxml are asociat un fișier ID.pdf.

În cazul în care mai mult de 10% din fișierele cgxml predate prezintă erori de consistenta/structura și/sau topologie, întreaga livrare va fi considerată ca nepredata și va fi returnată pentru a fi refăcută. În acest caz noi vom suporta penalități conform prevederilor contractului.

În cazul în care mai puțin de 10% din fișierele cgxml predate prezintă erori de consistenta/structura și/sau topologie, OCPI ne va solicita, în funcție de situația concretă, fie predarea din nou a sectoarelor cadastrale în care au fost identificare erori ale fișierelor cgxml, fie refacerea numai a fișierelor cgxml care au fost identificate ca eronate. Corectarea fișierelor cgxml va fi realizată în termen de maxim 5 zile de la returnare. Dacă fișierele cgxml și ID.pdf asociate corectate nu vor fi predate în acest termen, întreaga livrare va fi considerată ca nepredata și va fi returnată pentru a fi refăcută. În acest caz noi, în calitate de executant vom suporta penalități conform prevederilor contractului.

La finalul etapei 1, OCPI ne-a transmis în scris faptul că fișierele cgxml sunt corecte din punct de vedere al consistentei și topologiei, cu observația că analiza topologica a imobilelor care se afla la limita UAT sau județ va fi realizată ulterior de către OCPI, în cadrul etapei de recepție calitativă a lucrării.

Etapa 2:

În termen de 5 zile de la data comunicării adresei OCPI de constatare a corectitudinii consistentei/structurii și topologiei fișierelor cgxml, Contractorul are obligația să predea restul livrabilelor. Dacă un livrabil lipsește sau este incomplet, întreaga livrare va fi considerată ca nepredata și va fi returnată pentru a fi refăcută, iar noi, că executant, vom suporta penalități conform prevederilor contractului.

Recepția calitativă

Pentru livrările „Documentele tehnice ale cadastrului – copii spre publicare” și „Documentele tehnice ale cadastrului – copii finale”, verificarea s-a făcut pentru cel puțin 10% din volumul total de lucrări executate.

În cazul în care în urma verificării livrărilor „Documentele tehnice ale cadastrului – copii spre publicare” și „Documentele tehnice ale cadastrului – copii finale” s-ar fi constatat că mai mult de 10% din volumul total de lucrări executate prezintă deficiențe, comisia de recepție ar fi trebuit să ne returneze întreaga cantitate livrată pentru a fi refăcută, iar livrarea respectivă se va considera că nu a fost efectuată.

În cazul în care în urma finalizării verificărilor se constată defecte la mai puțin de 10% din cantitatea livrată, atunci acestea sunt menționate în raport și trebuie corectate de către executant în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării scrise din partea comisiei de recepție. În cazul în care noi nu predăm livrabilele corectate în termen, se vor percepe penalități contractuale, din ziua următoare împlinirii termenului, calculate la valoarea întregii livrări.

În momentul în care nu mai sunt defecte de corectat și procesul verbal al comisiei de recepție nu mai are mențiuni în acest sens, datele sunt preluate de OCPI. ANCPI emite certificatul de acceptanță a livrării pe baza procesului verbal de recepție semnat de comisia de recepție a OCPI.

IV.6.13 Publicarea documentelor tehnice

În această etapă, OCPI împreună cu primăria organizează activitatea de publicare a documentelor tehnice, realizând: transportul documentelor tehnice la sediul primăriei (sau la sediul stabilit pentru afișare), asigurarea dotărilor necesare publicării, afișarea planurilor, etc.

În termen de 30 de zile de la afișare, titularii sarcinilor înscrise în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni vor solicita reînnoirea înscrierii acestora.

OCPI stabilește data publicării documentelor tehnice, pe care o va comunica în scris ANCPI, Contractorului și primăriei. Documentele tehnice ale cadastrului, întocmite la nivelul unității administrativ-teritoriale sunt:

a) registrul cadastral al imobilelor;

b) indexul alfabetic al deținătorilor;

c) planul cadastral.

(Fig. 37 Publicarea documentelor tehnice)

(Fig. 38 Publicarea documentelor tehnice)

IV.6.14. Primirea și soluționarea cererilor de rectificare

Cererea de rectificare a informațiilor din documentelor tehnice publicate, se poate face în termen de 30 de zile de la afișare, în scris și cu depunerea documentelor doveditoare.

Primirea, înregistrarea și soluționarea cererilor de rectificare se realizează de către comisia de soluționare a cererilor de rectificare.

Membrii comisiei de soluționare a cererilor de rectificare sunt angajați OCPI și vor fi numiți prin decizie a directorului. Din comisie vor face parte cel puțin un specialist cadastru – inginer/subinginer/ tehnician și unul de carte funciară – registrator/asistent registrator.

Pe perioada de soluționare a cererilor de rectificare, reprezentantul primăriei și reprezentanți ai Contractorului, vor asigura suport tehnic comisiei.

Atribuțiile comisiei de soluționare a cererilor de rectificare sunt:

acordarea lămuririlor necesare contestatarilor;

medierea conflictelor;

înregistrarea cererilor de rectificare;

marcarea în documentele cadastrale a imobilelor contestate;

analiza documentelor depuse de contestatari;

întocmirea procesului verbal de soluționare a cererilor de rectificare.

OCPI va soluționa cererile de rectificare prin încheiere de carte funciară, emisă în baza procesului verbal și a documentelor doveditoare, în termenul legal.

Modificarea documentelor tehnice și a fișierelor cgxml va fi realizată numai de către Contractor.

Procesele-verbale de soluționare a cererilor de rectificare și documentele aferente, vor fi predate Contractorului.

IV.6.15 Actualizarea documentelor tehnice ale cadastrului

Prin contract suntem obligați să actualizăm documentele tehnice ale cadastrului, în conformitate cu procesele verbale emise în urma soluționării cererilor de rectificare.

Pe baza datelor actualizate, Contractorul va genera și preda la OCPI documentele tehnice finale în format digital și analogic.

IV.6.16. Deschiderea cărților funciare

OCPI deschide cărțile funciare, în baza documentelor tehnice finale ale cadastrului la care vor fi anexate fișele de interviu și documentele aferente.

În urma deschiderii noilor cărți funciare, persoanelor interesate, potrivit evidentei de carte funciară li se comunică, de către biroul teritorial:

– încheierea de carte funciară;

– extrasul de carte funciară pentru informare;

– extrasul de plan cadastral.

IV.6.17. Încheierea lucrărilor tehnice de cadastru

De la data deschiderii cărților funciare din oficiu, registrele de transcripțiuni și inscripțiuni, cărțile funciare și orice alte evidente de cadastru și publicitate imobiliară se vor înlocui, pentru unitatea administrativ-teritoriala respectivă, cu planul cadastral și noile cărți funciare. Vechile evidente se păstrează în arhiva biroului teritorial și pot fi consultate pentru istoric.

V. CONCLUZII

Cadastrul sistematic se realizează prin măsurarea tuturor imobilelor de pe raza unei unități administrativ teritoriale sau a unui sector cadastral, identificarea tuturor proprietarilor și a celorlalți titulari de drepturi reale sau personale asupra imobilelor, operațiuni realizate în cadrul unei singure proceduri pentru întregul sector cadastral sau a întregii unități administrativ-teritoriale.

Avantajele realizării cadastrului sistematic sunt:

– măsurarea întregului teritoriu, cu scopul stabilirii clare a întinderii și a limitelor tuturor imobilelor și rezolvarea litigiilor privind limitele de proprietate;

– Înscrierea în cartea funciara a terenurilor care au Tituluri de Proprietate în care sunt erori de înscriere a indentificatorului cadastral, fără a mai fi necesară rectificarea acestora;

realizarea siguranței circuitului juridic civil;

– crearea unei baze reale de impozitare.

În prezent în România, cadastrul sistemaitc, s-a simplementat pentru un număr foarte mic de localități.

Cadastrul sistematic are ca scop:

identificarea proprietarilor, a posesorilor și a altor deținători de imobile, în vederea înscrierii în cartea funciară;

afișarea publică a rezultatelor obținute în urma executării lucrărilor sistematice de cadastru, rectificarea erorilor semnalate de către deținători și deschiderea noilor cărți funciare.

BIBLIOGRAFIE

Pentru realizarea lucrării de diplomă m-am documentat din următoarele surse:

Raluca MANEA, TOPOGRAFIE GENERALĂ

Dumitru ONOSE, TOPOGRAFIE, Editura Matrix Rom, 2004, ISBN 973-885-594-5

Gheorghe Badea, CADASTRU GENERAL, Editura Compress, 2005, ISBN 973-7797-71-X

Gheorghe Tămăioagă, Daniela Tămăioagă, CADASTRU GENERAL ȘI CADASTRELE DE SPECIALITATE, Editura Matrix Rom, 2005, ISBN 973-685-931-2

Specificațiile tehnice de realizare a lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii imobilelor în cartea funciară din 05.05.2016 , Anexa 533_2016.