SZÉ P ANITA Proiect de di plomă 1 CUPRINS INTRODUCERE ………………………….. …………………………….. [606769]

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
1 CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 5
IMPORTANȚA AMENAJĂ RILOR PEISAGI STICE ………………………….. ………… 5
1.1. ISTORICUL AMENAJĂRILOR PEISAGISTICE DIN ROMÂ NIA ……………………. 5
1.2. FUNCȚIILE ZONELOR VERZI ………………………….. ………………………….. ………………… 7
1.3. SPECII DE ARBORI ȘI ARBUȘTI ORNAMENTALI ………………………….. ……………. 17
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 22
DĂUNĂTORII ARBUȘTILOR ȘI ARBO RILOR ORNAMENTALI ………………. 22
2.1. PĂ DUCHELE VERDE AL TRANDAFIRULUI – MACROSIPHUM ROSAE L. ……. 22
2.2. VIESPEA SFREDELITOARE A TRANDAFIRULUI – ARDIS BIPUNCTATA KLUG.
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 24
2.3. VIESPEA GALBENĂ A TRANDAFIRULUI – ARGE OCHROPUS GMEL . ………… 25
2.4. VIESPEA CU ABDOMENUL GALBEN A TR ANDAFIRULUI –ARGE PAGANA
PANZ. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 26
2.5. MUSCULIȚA FRUNZELOR DE MERIȘOR – MONARTHROPALPUS BUXI ……… 27
2.6. OMIDA PĂROASĂ A BUXUSULUI – CYDALIMA PERSPECTALIS WALKER …. 30
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 32
CONDIȚIILE CLI MATICE DIN ZONA EXPERIMENTALĂ ……………………. 32
3.1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ………………………….. ………………………….. …………………… 32
3.2. CONDIȚIILE CLIMATICE ………………………….. ………………………….. ……………………… 32
3.3. SPAȚIILE VERZI DIN ORA ȘUL CLUJ -NAPOCA ………………………….. ……………… 34
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 39
MATERIALE ȘI METODE DE LUCRU ………………………….. ………………………… 39
4.1.OBIECTIVE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 39
4.2. MATERIALE ȘI METODA DE LUCRU ………………………….. ………………………….. .. 40
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 43
REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 43
5.1. REZULTATE PRIVIND DINAMICA FR ECVENȚEI ATACULUI SPECIEI
MONARTHROPALPUS BUXI GEOFF. ………………………….. ………………………….. ……………. 43
5.2. REZ ULTATE PRIVIND PRINCIPALII DĂUNĂ TORI ÎNTÂLNIȚI LA
TRANDAFIRI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 51
5.3. REZULTATE PRIVIND FRECVENȚA ATACULUI DE AFIDE PE ARBUȘTII
ORNAMENTALI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 55
5.4. REZULTATE PRIVIND ALȚI DĂUNĂ TORI ÎNTÂLNIȚI ………………………….. …. 60
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 65
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 66

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
2
STUDII PRIVIND COMPLEXUL DE DĂUNĂTORI DIN SPAȚIILE VERZI
ALE MUNICIPIUL UI CLUJ -NAPOCA

Anita SZÉ P1, Ion OLTEAN1

1Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară /, Str. Mănăștur, Nr. 3 -5, 400372 ,
Cluj-Napoca, România ; anitaszep23@ yahoo.ro

REZUMAT
Amenajările peisagistice din municipiul Cluj -Napoca pot să fie afectate din punct de
vedere estetic de către atacurile produse de complexul specii lor de insecte fitofage. Frecven ța și
intensitatea atacului prezintă mari oscilații de la un an la altul și de la o locație la alta. Pe lângă
influ ența factorilor ecologici, în dinamica densității numerice a speciilor de dăunători o mare
importanță o prezintă și modul de aplicare a lucrărilor de întreținere.
La specia Buxus sempervirens , princ ipalii dăunători sunt Monarthropalpus buxi Geoff. și
Cydalima perspectalis Walker . În amenajările monitorizate în perioada 2015 -2015, frecvența
frunzelor atacate de Monarthropalpus buxi Geoff. a prezentat oscilații între 33% și 92%, în anul
2015, respecti v între 35 % și 9 1%, în anul 2016.
Un real pericol pentru plantele de Buxus sempervirens îl reprezintă omida păroasă a
buxusului, Cydalima perspectalis Walker , care determină uscarea în masă a tufelor .
Dintre speciile de insecte care atacă trandafirii cele mai importante sunt: Macrosiphum
rosae L., Arge rosae , Arge ochropus Gmel . și Arge pagana Panz . La Macrosiphum rosae L.
frecvența atacului produs la lăstari a prezentat oscilații între 4% și 14%, iar la nivelul bobocilor
florali între 4% și 16%.
Pe plante le de Spiraea vanhouttei, Ligustrum vulgare și Viburnum opulus din gardurile
vii, cele mai frecvente specii de dăună tori sunt: Aphis fabae L., Aphis spiraephaga Mull. și Aphis
spiraecola Patch. Frecvența lă starilor atacați de către afide a fost între 49% și 82%.

CUVINTE CHEI E

Dăunători, amenajări peisagistice, Monarthropalpus buxi , Macrosiphum rosae L.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
3
STUDIES ON THE PESTS COMPLEX FROM THE GREEN SPACES OF
THE CITY OF CLUJ -NAPOCA

Anita SZÉ P1, Ion OLTEAN1

1Universitatea de Științe Agricole și Med icină Veterinară/, Str. Mănăștur, Nr. 3 -5, 400372 ,
Cluj-Napoca, România ; anitaszep23@yahoo.ro

ABSTRACT

The landscapes of the city of Cluj -Napoca, can be affected from an aesthetic point of
view by the attacks produced by the complex of phytophagous insects. The frequency and the
intensity of the attacks shows great oscillations from year to year and from a location to another.
Beside the influence of the ecological factors, in the numerical density dinamics of the pests, the
maintenance works repres ents a great importance too.
The main pests of the Buxus sempervirens are Monarthropalpus buxi Geoff. and
Cydalima perspectalis Walker . In the monitorized landscapes, in the 2015 -2016 period, the
frequency of the attacked leaves produced by Monarthropalp us buxi Geoff. showed oscillations
between 33% and 92% in the year of 2015, and between 35% and 91%, in the year of 2016.
The real danger for the Buxus sempervirens plants is represented by the buxus hairy
carterpillar, Cydalima perspectalis Walker ., whi ch determines the mass drying of the bushes.
The most important insect species which attack roses are: Macrosiphum rosae L., Arge
rosae , Arge ochropus Gmel . and Arge pagana Panz . The frequency of the attacked sprouses by
Macrosiphum rosae L., showed oscil lations between 4% and 14%, and in the floral buds
between 4% and 16%.
On the Spiraea vanhouttei, Ligustrum vulgare and Viburnum opulus of the living fences,
the main pests are: Aphis fabae L., Aphis spiraephaga Mull. and Aphis spiraecola Patch. The
frequency of the attacked sprouses by aphids is between 49% and 82%.

Key words

Pests, landscaping, Monarthropalpus buxi , Macrosiphum rosae L.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
4 INTRODUCERE

Din vechi timpuri, oamenii au supus și modelat natura încojurătoare, la început pentru a –
și asigura cele mai necesare vieții și pentru a -și crea un microclimat mai favorabil în preajma
locuințelor.
La diferite popoare, prețuirea elementelor naturii, a păm ântului, apei și îndeosebi a
vegetației, ajungând până la credința în caracterul lor sacru, a condus în antichitate la crearea de
grădini legate de cultul religios. Pe lângă palatele și casele bogate au apărut și s -au dezvoltat
grădinile laice, cu scop est etic și de desfătare, aceste locuri privilegiate erau cultivate cu plante
ornamentale , dar și utilitare, oferind plăcere prin umbre, răcoare, priveliști plăcute, parfumul
florilor, clipocitul sau scânteierea apei în canale, fântâni sau bazine, cântecul păs ărelelor,
foșnetul vântului în frunzișul copacilor.
Tradiția îndelungată în crearea grădinilor a dat naștere unei adevărate arte, practicată de
grădinari și apoi desenatori speciali. Această artă a evoluat în descursul veacurilor, folosind în
esență aceleași mijloace de compunere a grădinilor elemente naturale și elemente construite, fie
supuse unei discipline geometrice, fie, din contră, aranjate după unele modele oferite de natură,
investite sau nu cu anumite simbolistice (ANA -FELICIA ILIESCU, 2003) .
Într-o lume din ce în ce mai industrializată și urbanizată, un spațiu verde, o grădină capătă
o importanță deosebită, fiind un loc de relaxare, de destindere, de reîntoarecere spre natură.
Folosirea plantelor în amenajări peisagere presupune cunoștințe de botanică, horticultură,
arhitectură și chiar înclinații estetice -artistice ale specialiștilor sau amatorilor pasionați ce
desenează și pun în operă aceste amenajări ale frumosului. Imaginea, culoarea și parfumul sunt
proprii fiecărui spațiu v erde, iar jocurile de apă oferă un centru de interes și un sunet de fond
liniștitor. Foarte interesați de priveliștea parcurilor sunt copiii care pe lângă posibilitățile
nelimitate de joacă, descoperă pentru prima oară lumea mirifică a plantelor, păsărilor și
fluturilor, depășindu -și frontierele cunoașterii.
Se poate spune pe drept cuvânt că, parcurile, grădinile, spațiile verzi în general, îl fac mai
bun pe om, obișnui ndu-l de mic cu respect față de natură, cu întreținerea și îngrijirea acesteia, dar
și cu activitatea ritmică de menținere a ordinii, curățeniei și, de ce nu, a disciplinei cetățenești.
Un spațiu v erde nu este niciodată același: el se modifică și evoluează continuu, de la un
an la altul, odată cu creșterea plantelor, sezon după sezon, dar și chiar de la o zi la alta. Scriitorul
Beverly Nicols arăta că: ”singur grădinarul găsește în scurgerea timpului un prieten care dă în
fiecare an mai mult decât ne fură” .

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
5 CAPITOLUL I

IMPORTANȚ A AMENAJĂ RILOR PEISAGISTICE

Termenu l de peisaj a fost utiliz at încă din perioada renascentistă în domeniul picturii,
acesta definind un tablou în care natura este personajul principal. Ulterior, acest termen a fost
introdus și în arta grădinilor, fiind larg utilizat mai ales din perioada creării parcurilor peisager e
engleze. Astăzi, acest termen a căpă tat un sens mult mai larg fiind utilizat și pentru definirea
altor spații, așa cum este „peisaj mediatic”, „peisaj publicistic”, „peisaj industrial” ș.a., care nu
au nimic comun cu accepțiunea lui în domeniul arhitectu rii peisajului și al dezvoltării spațiale .

1.1. ISTORICUL AMENAJĂRILOR PEISAGISTICE DIN ROMÂ NIA

În contextul evoluției generale a artei grădinilor, România s -a aflat în calea unor
interferențe ale occidentului cu orientul. Cultivarea plantelor orname ntale pe teritoriul țării
noastre datează încă din epoca dominației romane, dar informații mai ample despre începutul
grădinăritului datează din epoca feudală.
Dintre provinciile românești prima c are s-a remarcat în domeniul gră dinilor cu flori a fost
Transilvania, un rol deosebit în diversificarea structurii sortimentului plantelor o rnamentale
avându -l tranzitul diverselor popoare nomade, stabilirea coloniștilor străini, comerțul, navigația
etc. La începutul perioadei feudale grădinile se găseau pe lângă locuințele boierilor, nobililor,
meșteșu garilor înstăriți și pe lângă mănăstiri. Încă de la început s -a remarcat cetatea Alba Iulia,
unde în secolul al XVI -lea s-a amenajat o grădină în terase și pe care s -au plantat flori. Un seco l
mai târziu, principele Gh. Rakoc zi a dispus plantarea la Alba Iulia a unui parc cu tei și flori.
Începând cu secolul al XVII -lea, se amenajează parcuri cu flori la Ebesfalva, Făgăraș, Sân
Petru, Sibiu precum și la mănăstirile Tismana și Cozia și grădina de pe lângă mitropolia din
Târgoviște. La Iași, el menționează grădina palatului domnesc, cu heleșteu, iar pe dealul Galata
grădini cu trandafiri, crini, garoafe, iasomie (FELICIA ILIESCU, 2003).
Arta amenajă rilor pei sagistice din Europa Occidentală a început să fie aplicată și în țara
noastră . Astfel, Constantin Brâncoveanu dispune amenajarea gră dinilor de la Curtea Veche și de
la palatul Mogoșoaia după moda italiană. Î n Transilvania , în amenajarea gră dinilor , s-a impus
stilul francez, remarcându -se în mod special parcurile de la Avrig (județul Sibiu) al baronului
Bruckental, Bonțida (județul Cluj) al familiei Banffy, Gornești (județul Mureș) pe lângă castelul
familiei Teleky, Albești (județul Brașov) pe lângă cast elul familiei Haller ș.a. Mai tâ rziu unele
zone ale parcurilor ve chi enum erate, au fost transformate după stilul englezesc, la Avrig
păstrându -se compoziția axială, tratată în stil francez, iar la Bonțida modificare a a fost aproape

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
6 integrală. A u fost amenajate și grădini noi în manieră englezească: în Transivania la moș iile din
Brâncovenești, Corunca, Criș, Vlaha, Târnăveni; în Moldova la Căiuți și la Comănești; în
București, grădina familiei Dudescu (FELICIA ILIESCU, 2003).
Începând cu a doua jumă tate a secolului al XVIII -lea au început să se facă și primele
amenajări cu caracter pu blic în principalele orașe. Încă din această perioadă Bucureștiul a devenit
un adevărat oraș -grădină, 80 % din suprafața sa fiind ocupată de grădini. Dintre acestea se pot
aminti: grădina palatului Mavrogheni și cea de lângă biserica Sf. Elef terie, care avea formă
dreptunghiulară, cu rond central și alei radiale.
În secolul al XIX -lea parcuri publice au fost amenajate în marile orașe. În Cluj, pe locul
numit “Dumbrava furnicilor” s -a înființat în 1838 un parc – promenadă . În București s -a
amen ajat ansambul șoselei Kiseleff (1833 -1840) care a fost prima arteră verde a orașului, pentru
care au fost chemați de la Viena arhitectul peisagist Carl Friederich Meyer și grădinarul Franz
Hőrer. Aceștia au amenajat și grădina Cișmigiu. Dintr e parcurile am enajate în această perioadă
merită să mai fie amintite: Grădină botanică din București, Grădina Icoanei din București, Parcul
Bibescu din București, grădina logofătului Bibescu din Craiova, Pa rcul „La Monument” din
Brăila, Grădina Copou din Iași, Aleea de sub Tâmpa din Brașov, parcurile „Sub arini” și
„Dumbrava” din Sibiu, Parcul „Regina Maria” din Timișoara, dar și parcurile din Arad, Făgăraș,
Mediaș, Dej, Oradea, Hațeg, Ploiești, Giurgiu și alte orașe.
Secolul al XX -lea a marcat o nouă etapă în dezvoltare a artei grădinilor din România, atât
prin creațiile specialiștilor străini invitați în țară cât și prin contribuția unor arhitecți români.
Arhitectul peisagist francez Edouard Redont, a proiectat și realizat Parcul Bibescu și parcul
„Lunca Moflenilor” din Craiova, Parcul Carol I și Grădina Ioanid din București. Arhitectul
german Fr. Rebhun a făcut noi amenajări ale Grădinii Cișmigiu, Parcului Kiseleff, Parcului
Palatului Cotroceni și a Parcului Herăstră u. Tot el a p roiectat Parcul Crângul din Buză u, Parcul
Copou din Iași, Parcul Castelului Peleș din Sinaia . La Cluj, sub conducerea prof. Dr. Al. Borza,
în an ul 1923 a început amenajarea Gră dinii Botanice.
Astăzi, mari suprafețe de parcuri și grădini publice dețin orașele Timișoara, Cluj -Napoca,
Craiova, Ploie ști, Oradea, Galați, Sibiu, Iași, Constanța, Pitești.
Dezvoltarea stațiunilor de odihnă și tratament, a zonelor turistice și de agrement, a
determinat extinderea spațiilor verzi și înfrumusețarea parcurilor și a grădinilor vechi din cadrul
acestora (FELICI A ILIESCU, 2003).
Adesea, peisajele care fac obiectul artei grădinilor și arhitecturii peisajului sunt
influențate și de tradițiile culturale din diferitele zone și epoci istorice, de evoluția concepțiilor în

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
7 celelalte arte vizuale, de dezvoltarea cunoașt erii, a științei, a mijloacelor tehnice și a tehnologiilor
în execuția și întreținerea amenajărilor peisagist ice (ADELINA DUMITRAȘ, 2010).
După ANA -FELICIA ILIESCU, 2003; MARIA CANTOR și IOANA POP, 2005;
ADELINA DUMITRAȘ, 2010 ; MARIA CANTOR , 2009, în loca litățile urbane se pot amen aja
urmă toarele tipuri de spații verzi:
● Scuarurile, care sunt grădini cu suprafața restrânsă, de până la 3 ha, amplasate în
cuprinsul orașelor. Ele pot fi situate între străzi, în cartierele de locuințe, în piețele publice ale
orașului, în vecinătatea unor așezăminte culturale (teatre, cinematografe, case de cultură) sau a
unor instituții administrative cu caracter public . Numărul și mărimea scuarurilor într -un oraș
depind de mărimea acestuia, apreciindu -se că pentru un locuitor este necesară o normă medie de
1,5-4 m² de scuar pentru un locuitor.
● Grădina publică , care este o amenajare peisagistică cu suprafața de 3 -20 ha, și care
asigură odihna și recrearea zilnică a locuitorilor din zona limitrofă, pe o rază de l -1,5 km.
Aceas ta cuprinde importante arii plantate cu arbori și arbuști (30 -60 % din suprafață),
contribuind în măsură mai mare decât scuarurile, la ameliorarea atmosferei și a climatului urban.
● Parcul, care este cea mai mare formațiune peisagistică urbană destinată r ecreării
populației, depășind 20 ha. Mărimea parcurilor publice se corelează cu mărimea zonei pe care o
deservesc și cu densitatea locuitorilor. Se consideră că la 30000 locuitori este necesar un parc sau
o grădină mare de cartier, norma pe locuitor fiind de 4-11 m². Parcurile se caracterizează prin
vegetația bogată, cuprinzând plantații întinse de arbori și arbuști, vaste spații gazonate.
● Pădurea -parc este situată de obicei în afara perimetrului orașului, pădurea -parc
reprezint ă un masiv forestier de pe ste 100 ha, existent în raza de folos ință a orașului și amenajat
pentr u recreare. Transformarea pădurii se face cu intervenții minime asupra cadrului natural,
astfel încât amplasarea diferitelor dotări să nu comporte defrișări importante.
● Pădurea de recr eere depășește î n suprafață pădurea -parc și face parte din fondul
forestier de interes social. Utilizarea în scop recreativ, se face în condițiile păstrării neschimbate
a structurii și compoziției pădurii, printr -un regim de gospodărire silvică, menită să asigure
permanența vegetației forestiere.

1.2. FUNCȚIILE ZONELOR VERZI

Ecosistemele naturale, pădurile, ocupând mari suprafețe pe glob, exercită cea mai
importantă funcție de creare și conservare a mediului de viață al uscatului. Pădurile actuale sunt
absolut indispensabile pentru menținerea unor echilibre în natură, pentru buna funcționare a
întregii biosfere, condiție de bază a existenței în continuare a om ului.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
8 Diferitele categorii de peisaje amenajate îndeplines c multiple funcții, care î și exercită
acțiunea în același timp, dar unele prevalează asupra altora, ca urmare a specificului programelor
peisajelor în cauză. Aceste funcții se manifestă atât în sfera ecologică (protecția și ameliorarea
mediului), cât și în cele socială, cultura lă, istorică și e conomică. Din a ceste considerente
numeroase organisme internaționale sunt angrenate în elaborarea unor programe care au ca
finalitate ocrotirea naturii și crearea unor spații ambientale care să ducă la ameliorarea calității
vieții, mai ales în aglomeră rile urbane. Programele de sist ematizare teritoriale trebuie să ia în
considerare funcționa litatea dar și valoarea estetică a ambientului peisagistic (MUJA S., 1984).
În țara noastră aceste elemente sunt reglementate prin Legea protecției mediului nr. 137 /1995 .
Spațiile verzi prezintă , deci, numeroase funcții, iar cele mai importante sunt:

 Funcția de ameliorarea a microclimatului urban

Vegetația lemnoasă din spațiile verzi ale orașelor și din zonele adiacente moderează
temperaturile excesive și atenuează vari ațiile de temperatură diurne și sezoniere. În u rma unor
studii s -a constatat că în perioada verii, în zonele din preajma pă durilor temperat ura medie a
aerului este mai scăzută cu 2-3,5°C decât în zonele fără vegetație și cu 12 -14°C mai scăzută
decât în zon a cu construcții și spații betonate sau asfaltate. O fâșie de vegetație lemnoasă cu
lățimea de 50 -100 m poate răcori ambianța în zilele de vară, cu până la 3,5 °C. Același autor
precizează că dacă se ia în considerare faptul că temperatura coboară cu 0,5°C la fiecare 100 m
de creștere a altitudinii, atunci această răcorire corespunde unei diferențe de nivel de 700 m.
De asemenea, vegetația din spațiile verzi determină o creștere a umidității relative a
aerului cu 7 -14 % în parcuri și păduri și în zonelor în vecinate. Se apreciază că un arbore plantat
pe stradă poate evapora 5 m3 apă pe an (BERNATZKY A., 1978). Spațiile verzi influențează
favorabil microclimatul și prin stimularea schimburilor de aer .
Calitatea micr oclimatului este asigurată de că tre s pațiile verzi și prin faptul că
influențează favorabil ionizarea atmosferei . Între ion ii pozitivi și cei negativi înt otdeauna trebuie
să fie un ech ilibru, în sensul că nu trebuie depăș it raportul de 1,3:1. Creșterea ionilor pozitivi
peste acest raport are implicaț ii supra stării de sănă tate a omului determinând stări de nervozitate,
oboseală, slăbirea vederii, tulburări respiratorii ș.a. Da torită poluă rii s-a constatat că în atmosfera
orașelor ionii pozitivi se află în cantități foarte mari față de zona rurală. Veg etația din spațiile
verzi prezintă o încărcare electrică negativă și astfel, reține ionii pozitivi și îi respinge pe cei
negativi, iar sub influența luminii plantele determină îmbogățirea atmosferei în ioni negativi.
Multe specii, așa cum sunt: stejarul ro șu, pinul, salcia, mesteacănul, salcâmul, liliacul, plopul
negru, molidul, tuia, ș.a. au capacitatea de a genera ioni negativi .

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
9  Funcția de reducere a poluă rii

Cel mai important rol al grădinilor și parcurilor urbane constă în purificarea aerului de
bioxidul de carbon emise de vehicule, al cărei volum a crescut semnificativ în ultimul deceniu. O
consecință a civilizației moderne este alterarea m ediului prin poluarea accentuată a acestuia.
Industrializarea marilor centre urbane duce la impurificarea atmosf erei cu diferiți fac tori
poluanți, care adesea se ră spândesc la mari distanțe și în zonele limitrofe, cu multiple efecte
negative asupra omului și a celorlalte componente biotice ale ecosistemului. Cele mai importante
surse de poluare sunt te rmocentralele, industria chimică , dar și mijloacele de transport, prin
noxe le eliminate . Foarte toxice sunt unele gaze ca: hidrocarburile nearse, oxizii de carbon, oxizii
de azot, clorul, fluorul, dioxidul de sulf, sulfura de carbon ș.a., ca și pulberile fine, ajungând până
la dimensiuni de aerosoli (1 milionime până la 1/5000 mm), conținând plumb, arsen, cadmiu ș.a.,
acestea afectând grav starea de s ănătate a populației. Pe de altă parte, atmosfera încărcată cu
impurități, care devin nuclee de condensare, formează deasu pra orașului o piramidă de vapori
care reține o parte din razele ultraviolete și diminuează intensitatea luminii cu până la 20 – 25 %.
Acești factori poluanți se regă sesc și î n sol și în apele na turale, de unde apoi se pot regă si
în produsele agroalimentar e care provin din culturile situate în aceste perimetre. Acumularea
substanțelor nocive în sol are loc atât prin preluarea din atmosferă a poluanților de către
precipitații, cât și prin depunerea gravitațională a acestora. Spațiile verzi au un rol deosebit în
epurare a fizică, chimică și bacteriologică, prin reținerea prafului și a pulberilor. Acest fen omen
se produce pe două că i:
● prin fixarea electrostatică a pulberilor;
● prin depunerea gravitațională care este înlesnită de încetinirea curenților de aer la
nivel ul foliajului speciilor din zonă .
Speciile de fo ioase au cea mai mare importanță în epurare a fizică datorită faptului că au o
suprafață foliară mare și cu frunze păroase și nervuri proeminente, iar aparatul foliar se reînoiește
anual.
Plantațiile compacte din perimetrul urban, dar și pădurile din zonă pot reține și particulele
radioactive, reducând ra dioactivitatea atmosferei cu 30 -60% față de locurile lipsite de vegetație.
Vegetația din spațiile verzi urbane asigură și epurarea chimicã a zonei pr in utilizarea bioxidului
de carbon în procesul de fotosinteză și prin menținerea echilibrului oxigenului în atmosferă. Un
hecta r de pădure produce în medie 10 t de oxigen pe an și consum ă 14t CO 2 pe an . În urma
acțiunilor nesăbuite de defrișare a pădurilor , dar și a intensivizării unor activităț i din zonele
urbane s -a constatat o creștere continuă a concentrației de gaz carbonic. De la un conținut de 322

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
10 ppm în 1972 (CNST), s -au înregistrat 334 ppm în 1980, 346 ppm în 1986 cu previziunea de 379
ppm în anul 2000 (BERNATZKY A., 1978).
După estimarea ministerului de mediu spaniol în anul 2000, într -un oraș mare, în mediu
pe o persoană este 3,3 t de bioxid de carbon emis. Luând în considerare faptul că într -un an un
hectar de pădure poate lega 3,7 t de bioxid de carbon, poate fi calculat că pe cap de locuitor ar fi
nevoie de aproape un hectar de pădure doar pentru a reduce efectul bioxidului de carbon eliminat
(MORANCHO A. B., 2003). Prin urmare, conservarea zonelor verzi este esențială, dacă vrem să
reducem tend ința creșterii poluării aerului din zonele urbane.
Vegetația are, de asemenea, capacitatea de a fixa prin metabolizare și alte gaze nocive din
atmosferă. Date certe s -au obținut privind anhidrida sulfuroasă în concentrații subletale.
Cercetările efectuate în zona Combinatului Siderurgic de la Reșița au arătat că, în plin sezon de
vegetație, concentrația de SO 2 sub coronamentul pădurii a fost cu 28 – 48% mai mică față de
concentrația din timpul iernii, evidențiind astfel un eficient proces de epurare a atmo sferei.
Zonele verzi au un rol importa nt și în epurarea bacteriologică a aerului, deoarece frunzele
rețin microorganismele asupra cărora se exercită acțiunea sterilizatoare a radiațiilor ultraviolete
și a ozonului degajat de plante, îndeosebi de conifere. La acestea se adaugă puterea bactericidă a
substanțelor volatile fitoncide eliminate de frunzele și florile multor plante. Specii de arbori ca:
mesteacănul, stejarul, teiul, pinul ș.a. anihilează bacilii dizenteriei, difteriei, tuberculozei.

 Funcția de aten uare a poluării fonice

Cealaltă funcție a zonelor verzi din mediul urban este izolarea fonică dintre zonele
rezidențiale și d rumurile aglomerate. În aglomerările urbane datorită multiplelor activități are lo c
o poluare fonică care poate să atingă diferit e niveluri de intensitate. Zgomotele cele mai
frecvente în mediul urban au o intensitate cuprinsă între 40 și 80 decibeli.
Foliajul des al arborilor și arbuștilor ornamentali determină o atenuare considerabilă a
poluării fonice. Cuantumul de diminuare a po luării fonice este determinat de mărimea
suprafețelor plantate și de densita tea arborilor din cadrul amenajă rii (COOK.și VAN
HARERBEKE, 1971 , citat de FELICIA ILIESCU ). Aliniamentele cu ar bori reduc poluarea
fonică numai cu 4 -5 decibeli, dar în parcuri und e sunt pla ntații dese protecția antifonică este
foarte accentuată mai ales în timpul sezonului de vegetație.

 Funcția de protejare și ameliorarea a solului

Datorită sistemului radicula r profund pe ca re îl au arbor ii și arbușt ii din plantațiil e
amenajistice, din sol sunt preluate prin absorție o serie de substanțe poluante care se gă sesc în
sol, contribuind astfel la ameliorarea parametrilor fizico -chimici ai solului. De asemenea, prin

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
11 resturile vegetale care provin de la arbori și arbuști are loc o regenerare a stratului fertil al solului
și o îmbunătăț ire a conținutului acestuia în humus. Prin aportul de materie organică se stimulează
și activitatea microorganismelor din sol care fac biodegradarea materiei organice și amelioreaz ă
fertilitatea solului, îmbunătă țind inclusiv capacitatea de retenție hidrică a terenului.
În amenajările peisagistice cu terenuri în pantă, vegetația permite fixarea solului,
prevenind astfel fenomenle de eroziune și de alunecare. Pentru ati ngerea acestui scop se
recoma ndă ca în amenajările peisagistice să se planteze specii de arbori și arbuști care au un
sistem radicular bine ramificat și profund, precum și specii drajonante.

 Funcția de menținere a biodiversității

Eforturile internaționale de conservare a mediului n atural se concentrează asupra
ecosistemelor vaste cu o biodiversitate ridicată, a ecosistemelor relativ neatinse, sau unde sunt
specii de plante sau animale amenințate de dispariție. Mai puțină atenție științifică și politică se
orientează asupra spațiilor adiascente locuințelor și locurilor de muncă, asupra spațiilor verzi de
mici dimensiuni și efectul benefic al acestora asupra locuitorilor.
În amenajările peisagistice se utilizează un material biologic dendro -floricol foarte va riat.
În compoziția unei am enajări se utilizează diferite specii de plante lemnoase și erbacee, atât
autohtone cât și exotice, care să asigure valoarea estetică a amenajă rii și perenitatea peisajului.
Cu cât diversitatea sp eciilor utilizate este mai amplă , cu at ât amenajarea este ma i tolerantă la
impactul negativ al factorilor destabilizatori, mai ales la boli și dăunători.
Amenajă rile peisagistice su nt cele care asigură în localită țile unde sunt amplasate
adăpost uri și condiții de viață pentru o multitudine de păsări, alte animale vertebrate și
nevertebrat e, microorganisme, care mențin astfel biodiversitatea zonei.
Între toate componentele biotice dintr -o amenajare , în timp se realizează o serie de relații
de intercondițion are, care asigură integritatea și funcționalitatea bi osistemului. Întrucât în
peisajele antropice nu se poate realiza autoreglarea specifică ecosistemelor naturale, se impune
supravegherea și intervenția omului pentru reglarea relațiilor dintre diferitele grupe de specii
aflate în competiție pentru factorii ecologi ci vitali (după caz – hrană, lumină, apă): combaterea
caracterului invadant al unor specii vegetale, rărirea plantațiilor, îndepărtarea buruienilor,
combaterea insectelor și microorganismelor dăunătoare plantelor, limitarea creșterii unor
populații de anim ale etc. (FELICIA ILIESCU, 2003).

 Funcțiile sociale ale amenajărilor peisagistic e

Într-o societate din ce în ce mai urbanizată parcurile și zonele verzi în cea ce privește
calitatea vieții sunt de importanță strategică pentru dezvoltarea durabilă a unui oraș modern. Mai

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
12 multe observații arată că prezența naturii în orașe îmbunătățește calitatea vieții în mai multe
moduri (CHIESURA A., 2004; CHIESURA A. și GROOT R. S., 2003).
Plimbatul în parc reduce nivelul de stres a l persoanei, o scufundă în gânduri,
rejuvenându -l, îl cuprinde o senzație de pace și liniște. Tot așa, culorile, prin variație și tonuri,
acționează asupra dispoziției psihice. Cele vii, puternice (roșu, portocaliu) irită când sunt
dominante, dar înviorează când sunt dispuse ca accente cromati ce; verdele predominant al
vegetației este liniștitor; nuanțele calde ale florilor (roz, galben -auriu, crem, lila), îmbinările
armonioase ale acestora, potențate de p rezența albului, a albastrului -pal predispun la bună
dispoziție, calm. Din aceste numeroas e considerente, amenajarea spațiilor libere plantate este
indispensabilă locuitorilor orașelor, ca mijloace de ocrotire a sănătății fizice și psihice, de creare
a ambianței naturale, menită să contracareze mediul artificial, tehnicizat, cu multiplele și
variatele lui aspecte nefavorabile ființei umane (FELICIA ILIESCU, 2003).
Prezența naturii în orașe, pe lângă faptul că aduce un plus de frumusețe, efectele sale
psihologice și de sănătate poate aduce și alte avantaje sociale. Natura stimulează oamenii de a
ieși din casă, de a stabili relații sociale, vecinii să organizeze împreună programe comune.
Zonele publice ierboase și cu arbori, pot promova formarea legăturilor sociale, relaxarea,
reînnoirea oamenilor și reducerea agresivității. Pe lângă aceste benefi cii sociale și psihologice,
natura pusă în mediul urban produc folos economic atât orașului cât și populației. Arborii
purifică aerul, astfel diminuând costul destinat pentru controlul și prevenirea poluării aerului.
Agrementele oferite de parcurile orășen ești, și valoarea estetică și istorică cresc atracția turistică
a orașului, astfel creând ocazii de muncă și creșterea veniturilor. Elementele naturale, arborii și
apele, cresc valoarea proprietăților, și astfel și venituril e fiscale .
Mulți cred că pe lâng ă efectul lor pozitiv, parcurile pot avea și caractere negative. Unele
studii au arătat că în zonele verzi care sunt abandonate, rezidenții nu se simt în siguranță și le
este frică de criminalitate și vandalism. Cu toate acestea sunt dominante experiențele bune în
legătură cu spațiile verzi. De fapt, un studiu din 2001 a arătat că cei care trăiesc în medii mai
verzi le este mai puțin frică decât cei care trăiesc în alte locuri, au mai puține experiențe de
vandalism, agresiune și violență. Mărimea zonei verd e pe cap de locuitor, parcurile publice și
zonele de agrement sunt factori frecvent menționate care fac un oraș viabil, plăcut și agreabil.
În primul rând trebuie precizat că parcurile orășenești dețin multe funcții sociale, și
satisfac nevoile psihologic e ale populației, așadar ele sunt resurse naturale prețioase.
În al doilea rând, diferitele grupuri de vârstă vizitează din diverse motive zonele verzi, și
acolo sunt implicați în diverse activități.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
13 Aprecierea și evaluarea acestor caracteristici și benef icii intangibile sunt primordiale în
adoptarea și justificarea strategiilor unui oraș durabil. Asumarea nevoilor, dorințelor și
așteptărilor ale persoanelor, are ca scop evaluarea valorii zonelor verzi pentru societate. Desigur
că comunităților urbane, con tribuția populației, precum și nevoile și eval uare calitativă a
intereselor ajută la crearea de valori comune, care la rândul lor ar fi puncte de referință, cerințe
pentru designerii locali pentru crearea unor strategii urbane mai durabile.
Este bine cunos cut faptul că pădurile și plantele elimină din aer bioxidul de carbon,
umezesc aerul, controlează ploaia, atenuează temperatura, previn eroziunea solului și permite
supraviețuirea florei și a faunei sălbatice. Parcurile orășenești, chiar dacă pe o scară ma i mică,
dar asemănător pădurilor, dețin aceste funcții de protecție ale mediului și de creare a unui mediu
relaxant.
Valoarea estetică a plantelor crește valoarea și frumusețea peisajului. Parcurile și
grădinile oferă opurtunități de agrement și recreere. Toate aceste servicii se manifestă în
variabilele de mediu ce afectează prețurile locuințelor. Cu toate acestea beneficiile oferite de
parcurile orășene ști nu pot fi evaluate economic, deși ele servesc binele comun, nu au preț pe
piață. Din cauza că acest e spații verzi n -au valoare monetară exprimată, nu se iau în considerare
cu ponderea cuvenită în analizele cost -beneficiu al politicilor oficiale de planificare urbană.
Există prin urmare un pericol, că ponderea spațiilor verzi scade sub nivelul social dor it.
Economiștii au dezvoltat diverse metode pentru a exprima în bani beneficiile oferite de natură.
Această valoare a fost calculată , în mod indirect, prin observarea comportamentului uman, de
exemplu, prin așa numitul metoda cheltuielii de drum.
Experien ța a arătat că pentru bunăstarea o amenilor sunt foarte importante sentimentele și
emoțiile generate de către parcuri. Beneficii directe sunt restaurarea fizică și mentală, recreere,
ruperea conexiunii de rutina de zi cu zi, și încurajarea spiritualității c u natura. Toate acestea sunt
factori cheie care îmbunătățesc considerabil calitatea vieții.
Cercetăto rii spanioli au studiat cu metod ă liniară, logaritmică și reciprocă, ce fel de
relație există înt re caracteristici le unei locuințe și prețul său. Au fost l uate în considerare pe lângă
factorii uzuali de formatori de preț (mărimea locuinței, vârsta, numărul încăperilor etc.) și trei
factori legate de natură ca :
 vedere spre parc sau grădină;
 mărimea celui mai apropiat spațiu verde;
 distanța acestuia față de locuință.
Rezultatele au arătat că prețul depinde în cea mai mare măsură de mărimea locuinței. Alte
variabile semnificative statistice țin de dimensiunea balconului, mumărul băilor, vârsta

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
14 construcției, precum și faptul dacă are sau nu locuința debara sa u lift. În ceea ce privește
variabilele de mediu dintre ele doar distanța de la spațiul verde joacă rol.
După unele estimări distanța de 100 de metri reduce prețul imobilului cu aproximativ
1800 euro. Deși acesta este un efect modest, totuși este un semna l important pentru planificarea
urbană. Studiul arată că este mult mai adecvat înființarea a mai multor spații verzi de dimensiuni
mici, decât înființarea doar a câtorva parcuri de dimensiuni mari, analiza arătând că parcurile
mari trebuie concepute în așa fel încât să completeze micile zone rezidențiale (DOMBI, 2012).
Zonele verzi asigură și un loc de plimbare, care este o modalitate fundamentală în
prevenirea, tratamentul și recuperarea bolilor. Parcurile ca o bucată de natură cu plantele, arborii,
florile și fauna caracteristică lor (păsări, veverițe, etc.) plasate în mijlocul așezărilor omenești
asigură un peisaj liniștitor vizual, acustic și olfactiv, un aer curat, nepoluat. Acest fapt este și mai
accentuat în cazul orașelor balneoclimatice, unde în af ară de localnici, parcurile sunt folosite și
de persoane suferinde de anumite boli. Mersul pe jos se recomandă bolnavilor cardiovasculari
(cardiopatie ischemică, după infarct miocardic, hipertensiune arterială, bolile cardiace valvulare,
insuficiență cardi acă de diferite etiologii, arteropatii obliterante, boală varicoasă, sindroame
posttrombotice), bolilor reumatice degenerative, bolilor pulmonare, bolilor neurologice și a
nevrozelor, depresiilor psihice. În afara plimbatului ca antrenament fizic, la indic ația medicului
specialist se poate efectua joggingul pe care bolnavul trebuie să efectueze cu o anumită frecvență
(3-5 ori pe săptămână) și durată (20 -50 de minute). Efectuarea acestora este mult mai plăcut și
sigur din punct de vedere al accidentării î ntr-un ambient plăcut, calmant î ntr-un parc decât în
spații închise, sau pe drumuri aglomerate, poluate (DOMBI, 2012).
Prin efectele sale antrenamentul fizic, printre care și mersul pe jos și joggingul, este
indicat la majoritatea bolnavilor cardiovasculari, bolilor reumatice degenerative, a bolilor
pulmonare, a bolilor neurotice, nevrozelor și a depresiilor și a persoanelor sănătoase ca o
profilaxie a apariției a acestor boli, asigurând totodată creșterea capacităii de efort, senzație de
comfort psihic și îm bunătățirea calității vieții.
Parcurile joacă un rol important și în profilaxia, tratamentul și recuperarea bolilor . Ca un
rezumat al efectului antrenamentului fizic se poate aminti (ZDRENGHEA D., BRANEA I.,
1995; ZDRENGHEA D., 2008):
 prevenirea decondiț ionării fizice;
 combaterea factorilor de risc cardiovasculari (hipercolesterolemie,
hipertrigliceridemie, obezitate, diabet zaharat, stresul psihosocial, fumatul);
 înfluențarea favorabilă a tonusului vegetativ cu înclinarea înspre predominanța
parasimpatic ă (în defavoarea activității simpatice);

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
15  o bună adaptare la efort și un efect antiaritmic, antiaterogen, prin ameliorarea
funcției endoteliale și a apoptozei;
 favorizarea arterio și angiogenezei;
 precondiționarea ischemică;
 reducerea complicațiilor cardi ovasculare a diabetului zaharat.
Din această afirmație reiese că antrenamentul fizic este recomandat (recomandare de
clasa I) în majoritatea ghidurilor medicale moderne, dar acest lucru nu este posibil exclusiv sub
formă instituționalizată, sau ambulatoriu (supravegheat de medic), dar trebuie promovat ca un
stil de viață la grupele de boli mai sus menționate și la oameni sănătoși.
În acest fel parcurile orășene, zonele verzi și zonele de agrement reprezintă un loc ideal
pentru efectuarea unor astfel de act ivități. Parcurile astfel ajută la îmbunătățirea calității vieții și
creșterea speranței de viață a vizitatorilor săi. În orașele balneoclimatice, turistice zonele verzi
amenajate contribuie la obținerea efectelor benefice optime medicale prin asigurarea l ocurilor
portivite pentru mersul pe jos și jogging cu un cost redus (practic parcul), nefiind necesară
supravegherea medicală continuă a celor care le efectează. Ar fi recomandabil amenajarea a cât
mai multor spații vezi, parcuri, zone de agrement în oraș e în special în localități cu profil
balneoclimatică, turistică și de recuperare.
Din păcate, adesea valoarea estetică a spațiilor verzi este puternic afectată de bogatul
complex de agenți patogeni și dăunători care pot afecta atât organele vegetative cât și cele
generative ale plantelor.
În vederea diminuării efectului acestor organisme dăunătoare se impune cunoașterea și
monitorizarea dinamicii populaționale ale acestora, în vederea stabilirii unor strategii ample de
prevenire și de combatere.
Pentru ac țiunile de combatere se recomandă utilizarea metodelor alternative (nonchimice,
deci nonpoluante), metode care pleacă de caracteristicile morfologice, particularitățile ciclului
biologic și cele comportamentale ale specii lor. În acest context se înscriu și cercetările efectuate
în vederea elaborării prezentei lucrări .

 Funcțiile utilitare a unor zone verzi

Anumite categorii de amenajă ri peisagistice au ca scop protecția unor obiective speciale,
a resurselor hidrologice și a terenurilor. În proximitat ea unor obiective industriale s e amenajează
plantații de arbori cu rolul de a diminua propagarea noxelor eman ate în aer către teritoriile
înveci nate. În acest scop se plantează specii de arbori rezistente la poluare, iar plantarea acestora
se face pe direc ția vânturilor dominante.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
16 În jurul unor întreprinderi industriale cu profil alimentar, a celor farmaceutice pentru
prepararea serurilor, vaccinurilor și antibioticelor, a stațiilor industriale de producere a miceliului
de ciuperci comestibile se reco mandă amenajarea de zone verzi pentru protecția proceselor de
producție și evitarea contaminărilor cu germeni microbieni pe cale atmosferică (FELICIA
ILIESCU, 2003).
Pentru asigurarea secu rității traficului de -a lungul că ilor de circulație auto se planteaz ă
aliniamente de arbori. Aceștia se amplasează în zonele de rambleu și vă i abrupte, în zonele în
care există pericolul înzăpe zirilor.
Uneori plantarea arborilor asigură îmbunătățirea și valorificarea unor terenuri
neproductive sau neconstruibile. De aseme nea plantațiile de arbori și arbuști sunt utilizate pentru
fixarea alunecărilor de teren și a solurilor nisipoase instabile, pentru asanarea terenurilor
mlăștinoase, alegându -se speciile adecvate acestor folosințe (FELICIA ILIESCU, 2003).
Unele terenuri de gradate antropic, ca cele pe care s -au depozitat reziduuri (de exemplu,
depozitele vechi de deșeuri menajere), pot fi transformate în terenuri utile și salubre prin
"înverzire", cu anumite măsuri speciale, menite să asigure condiții pentru vegetație (FELIC IA
ILIESCU, 2003).
Nu este de neglijat și faptul că zonele verzi sunt furnizoare de materii prime vegetale
pentru industria farmaceutică, cosmetică și alimentară. Pen tru realizarea acestui scop se impune
ca asemenea plantații să fie amplasate numai pe teri torii nepoluate.
Pentru a alcătui un sistem, este necesar ca spațiile libere plantate să facă parte din
componența tuturor zonelor funcționale ale orașului, iar cele mai importante dintre ele (parcurile,
grădinile, scuarurile) să fie repartizate echilibra t și să se lege atât între ele, cât și cu masivele
plantate din teritoriul periurban (MUJA S., 1984 , 1994 ).
Pentru spațiile verzi publice din exteriorul orașelor se prevăd norme mai mari
(M.E.F.M.C., 1980, tabelul 1.1.).
Tabelul 1.1.

Norme orientative pentru spațiile verzi din exteriorul orașelor
(sursa : M.E.F.M.C., 1980)
Mărimea orașului
(nr. de locuitori) Pădure de agrement
ha/l000 locuitori Lățimea maximă a
inelului de păduri (km)
Sub/unde r 20.000 15 15
20.000 -100.000 17 25
Peste /over 100.000 20 40
Mun. București
The city of Bucharest
30
50

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
17 1.3. SPECII DE ARBORI ȘI ARBUȘTI ORNAMENTALI

În conceptul actual arhitec tura peisageră a devenit o adevărată artă în care se armonizează
rafinamentul este ticului cu ideea de respect față de natură. Pentru realizarea unei amenajă ri
peisag ere se face o selecție riguroasă a plantelor ce vor intra în compoziți a amenajă rii, în funcție
de orografia terenului și a elementelor de construcție existente în zonă. Adesea, încă din faza de
proiectare se are în vedere întreg ansamblu l zonei, astfel încât acesta să aibă un caracter unitar,
echilibrat și armonios, acordâ ndu-se o mare importanță și elementelor de detaliu, care, în fina l
dau stilul și valoarea am enajă rii. Deosebit de importante devin și accesoriile care se vor amplasa
în amenajare, așa cum sunt: sistemul de iluminare, mobilierul și eventualele obiecte decorative
(ADELINA DUMITRAȘ, 2010.)
Valoarea unei amenajări peisagistice este dată atât de val oarea estetică a materialului
biolgic utilizat cât și de simțul ar tistic al celui care proiectează, amenajează sau întreține
amenajarea (MARIA CANTOR, 2009; MARIA CANTOR și ZAHARIA, 2002).
În cadrul unei amenajă ri, pentru complexitatea ei se pot alege dif erite specii de arbori,
arbuști și plante ierboase (anuale sau perene).
Mater ialul bi ologic disponibil la ora actuală pentru amenajarea spațiilor verzi este
deosebit de diversificat. Eviden t în alegerea acestuia se pleacă de la concepția unitară a spațiulu i
amenajat, de la funcționalitatea ace stuia, iar fiecare specie aleasă să se integreze armonios cu
celela lte specii. Pentru aceasta se va ține cont de arhitectonica părțilo r aeriene și a
particularităților de creștere și dezvoltare al speciilor ornamentale . Aceste elemente sunt diferite
de la un gen la altul, iar în cadrul unei specii de la o varietate la alta (MARIA CANTOR și
IOANA POP, 2005; MARIA CANTOR, 2009; MARIA CANTOR și ZAHARIA, 2002).
Principalele caracteris tici care se iau în considerare la sp eciile din categoria arborilor
ornamentali sunt: talia, habitusul, forma coronamentelor (care poate fi: globuloasă, piramidală,
fastigiată, pletoasă), desenul și culoarea scoarței, mărimea, forma și coloritul frunzelor, al florilor
și fructelor.
Arborii din categ oria speciilor de foioase pot să -și mani feste valoarea lor estetică , atât ca
arbori decorativi prin habitus și frunziș (pot alcătui plantații de aliniament, grupuri masive,
perdele, uneori garduri vii și forme tunse sau pot fi amplasați solitar, cât ș i prin frumusețea
florilor (care au valoare prin efectul temporar al înfloririi; de exemplu Aesculus hippocastanum ).
Cele mai utilizate specii de arbori foioși sunt: Acer negundo variegatum (arțar), Acer
platanoides drummondii (arțar), Acer platanoides gl obosum (arțar globos), Albizia julibrissin
(arborele de mătase), Betula pendula tristis (mesteacăn pendul), Cercis siliquastrum (arborele lui
Iuda), Liriodendron tulipifera L. (arbore cu lalele, tulipiferul), Magnolia stellata Maxim

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
18 (magnolia stelatã), Magnolia denudata Desr. (magnolie), Malus purpurea Rehder (mă r
ornamental), Morus alba pendula (dud alb pletos), Prunus cerasifera pissardi (corcoduș
ornamental), Salix caprea pendula (salcie pendulă) etc.
O valoare estetică deosebită o prezintă speciile de a rbori ornamentali din grupul
coniferelor. Cu excepția zadei, toate coniferele s unt specii cu frunza persistentă , motiv p entru
care valoarea lor estetică este mult apreciată în timpul iernii. În general , aceste specii au creșteri
regulat e, ceea ce detetermi nă o coroană foarte echilibrată . Adesea talia și forma coroanei acestor
specii poate să fie reglată prin aplicarea unor tă ieri și prin tundere. Speciile de conifere care se
pretează cel mai bine la tundere sunt: Taxus baccata, Thuja orientalis și Chamaecyp aris
lawsoniana.
De asemenea, la conifere există o mare varietate și î n ceea ce privește talia arbo rilor. Sunt
utilizate în amenajări specii cu talie mică (Juniperus horizontalis var. Glauca ; Thuja occidentalis
var. Danica , Thuja occidentalis var. Hoseri, Thuja occidentalis var. Filiformis, Thuja ocidentalis
var. Hoveyi, Abies balsamea var. Nana etc.), specii cu talie mijlocie (Picea abies var. Conica ;
Thuja occidentali var. Globosa ; Picea abies inversate ; Chamaecyparis obtusa var. Crispi , etc.)
sau specii cu talie mare ( Abies concolor, Picea pungens var. Glauca ; Chamaecyparis
lawsoniana , etc.).
În funcție de ținută se întâlnesc conifere: târâtoare ( Juniperus horizontalis , etc.),
semitârâtoare ( Juniperus chinensis var. pfitzeriana , Juniperus sabina var. tamariscifolia , etc.) și
erecte ( Abies sp., Picea sp., Thuja sp., Chamaecyparis sp. etc.).
Arborii din grupa coniferelor au caracteristică ramificația monopodi ală, iar forma
coroanei poate să fie: columnară (Thuja occidentalis var. columnaris , Picea omorika ,
Chamaecyparis lawsoniana var. columna glauca , etc.), piramidală (Chamaecyparis lawso niana,
Thuja orientalis, Thuja occidentalis var. piramidalii , etc.), larg piramidală (Taxus baccata,
Juniperus virginiana, Chamaecyparis lawiasomia , etc.), conică (Picea abies var. conica, Abies
koreana , etc.), sferică (Thuja occidentalis var. globosa , Picea pungens var. glauca ), pendulată
(Picea abies var. inversa, Chamaecyparis nootkatensis var. pendula, etc.), neregulată (Juniperus
comunis, Abies sp. care la bătrânețe formează așa zisul cuib de barză), etc.
Valoarea decorativă a rășinoaselor este dată și de forma frunzelor, care poate să fie
solzoasă (Thuja, Junipperus, Chamaecyparis . etc.) sau aciculară (Abies, Picea, Pinus , etc.). În
funcție de mă rimea acestora, frunzele pot să fie: foarte mici (toate speciile și varietățile cu frunze
solzoase), mici ( Picea abies, Picea abies var. conica, Taxus baccata , etc.), mijlocii ( Abies
concolor, Picea pungens var. glauca globosa , etc.), mari ( Pinus excelsa, Pinus strobus, Pinus
nigra , etc.) sau foarte mari ( Pinus griffiti , etc.).

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
19 Paleta coloristică a foliajului r eprezintă o altă valoare estetică a conifere lor. Culoarea
frunzelor poate să aibă nuanțe de: verde deschis ( Larix decidua, Tarodium distichum , etc.), verde
închis ( Taxus baccata, Thuja occidentalis , etc.), verde albăstrui ( Juniperus scopulorum var.
skyrock et, Chamaecyparis lawsoniana var. ellwoodii , Pseudotsuga menziesii var. glauca etc.),
vineție ( Juniperus horizontalis var. hicksi , etc.), verde argintiu ( Abies concolor var. Candicans,
Picea pungens var. kosteriana , etc.), albastru oțel ( Picea engelmanii, Chamaecyparis lawsoniana
var. alumii , etc.), cenușiu argintiu ( Juniperus virginiana var. grey owl , etc.), galben auriu ( Thuja
orientalis var. aurea, Taxus baccata var. Aurea, Chamaecyparis lawsoniana var. Lanei , Abies
pinsapo var. aurea , Abies nordmanniana var. gold spreader etc.), roșiatică (culoarea de toamnă
de la Tarodium disthicum ) etc. (FE LICIA ILIESCU, 2003; CRISTINA MĂ NESCU, 2010).
Unele specii de co nifere prezintă valoare estetică care este dată de că tre orga nele de
reproducere. Conurile ră șinoasel or sunt decorative prin culoare, mărime, formă și modul de
dispunere al acestora. Astfel: Abies concolor are conur ile cilindrice, de culoare brună și erecte;
Taxodium distichum are conurile mici și globuloase; Pinus ponderosa are conurile mijlocii ca
mărim e, de culoare brun -roșcată și cu o formă alungit -ovoidă ; Abies koreana are conurile erecte
și de culoare violacee; Abies cephalonica are conurile cu ma rginea dantelată și cu bracteele aurii;
Picea omorika are conurile mici, cu solzii rotunjiți și pendulați ; Larix dec idua are conurile mici,
de formă ovoidală ; Pinus griffiti are conurile lungi și pendente; Pinus strobus are conurile lungi,
încovoiate și pendente; Picea orientalis și speciile de Larix au conurile tinere de cul oare
violacee; Abies nordmanniana și Picea abies au conurile ti nere de culoare roșu -portocaliu , iar
Picea engelmanii are conurile de culoare roșcată .
Arbuștii ornamentali , sunt plante arbustive sau agățătoare, iar valoarea lor estetică este
dată de forma tufei și a frunzelor, de culoarea r amurilor, frunzelor, flor ilor și a fructelor, de
perioada înfloririi și durata fructelor și mai ales de persistența frunzelor în cursul iernii la speciile
sempervirescente (FE LICIA ILIESCU, 2003; CRISTINA MĂ NESCU, 2010). Perioada de
înflorire a arbu știlor ornamentali se eșalonează pe un interval de timp foarte lung, dar o adevărată
explozie de culoare are loc în intervalul mai -iulie. Printre primele sp ecii care își etalează
frum usețea florilor trebuie amintită specia Daphne mezereum (liliacul de munte) ce s e remarcă
prin înfloritul încă din luna ianuarie și își păstrează florile până pe la sfârșitul lunii mai, florile
fiind parfumate, lipsite de petale cu caliciul asemănător cu floarea de liliac, de culoare roz
violaceu, dispuse în mici buchete în lungul ram urilor. De asemenea, Corylus avellana , încă din
luna februarie prezintă amenții de o culoare galbenă. Apoi, la început de primăvară încep să
apară florile la Jasminum nudiflorum, Chaenomeles japonica și Forsythia intermedia , urmate de
Lonicera fragrantissi ma, Kerria japonica, Spiraea x vanhouttei, Spiraea salicifolia, Weigela

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
20 florida, Viburnum opulus, Syringa vulgaris, Laburnum anagyroides, Philadelphus coronarius,
Hydrangea macrophylla, Mahonia aquifolium, Malus sp., Buxus sempervirens , Lonicera
korolkow ii, Physocarpus opulifolius, Deutzia scabra etc. Speciile de Buddleia davidii, Hibiscus
syriacus și Potenntilla fruticosa se remarcă print r-o perioadă lungă de înflorire (FELICIA
ILIESCU, 2003; CRISTINA MĂ NESCU, 2010).
Valoarea decorativă a arbuștilor ornamentali utilizați în amenajarea spațiilor verzi se
evidențiază și prin frunzișul persistent sau semipersistent sau prin coloritul deosebit al fructelor
și frunzelor. Dintre arbuști i cu frunze persistente sau semipersistente se impun speciile: Aucuba
japonica, Berberis julianae, Berberis stenophylla, Berberis buxifolia , Buxus sempervirens,
Cotoneaster horizontalis, Cotoneaster dammerii, Cotoneaster microphyllus, Cotoneaster
salicifolius, Cotoneaster franchetti, Cotoneaster isimonsii, Cotoneaster lacteus, Daphne
mezereum, Euonimus japonicus, Hedera helix, Hypericum calvcimmi, Ligustrum ovalifolium,
Maho nia aquiolium, Pyracantha coccinea, Eleagnus pungens, Ilex aquifolium, Lonicera pileata,
Prunus laurocerasus, Pyracantha coccinea, Rhododendron borium, Vinca minor, Yucca
filamentosa (FELICIA ILIESCU, 2003; CRISTINA M ĂNESCU, 2010).
La arbuștii o rnamentali valoarea lor estetică este dată de culoarea fructelor, așa cum se
poate aminti: roșu -coral la Berberis thunbergii ; roșii la Cotoneaster dammerii var. coral beauty ,
Rossa canina, Euonymus europeus și Cotoneaster horizo ntalis ; roșu închis la Symphoricarpus
orbiculatus ; roșu -portocaliu la Pyracantha cocinea ; roșu aprins la Viburnum opulus; galbene la
Chaenomeles japonica ; negre la Ligustrum vulgare ; (FE LICIA ILIESCU, 2003; CRISTINA
MĂNESCU, 2010).
La arbuști se remarcă pa leta cromatică extrem de bogată în ceea ce privește coloritul
frunzelor: verde cu striațiuni albe și galbene la Acer negundo var. Variegatum ; verde cu
striațiuni albe la Cornus alba var. elegantisima ; verde cu striațiuni aurii la Cornus alba var.
gouchalt ii și Elaeagnus pungens var. maculata ; roșu la Acer palmatum var. atropurpureum ; roșu
închis la Acer palmatum var. dissectum ; roșu purpuriu la Berberis thunbergii var. atropurpurea
și Cotinus rorl var. royal purple ; verzi cenușii albicioase la Elaeagnus an gustifolia ; verzi
albăstrui la Lonicera antissima ; verzi aurii la Euonymus fortunei var. emeralde gold , Cotinus
coggygria ; verzi argintii la Euonymus japonicus var. albomarginatum , iar la speciile Berberis
thunbergii, Cotinus copia, Cotoneaster macrophyll us, Euonymus europeus, Cornus sanguinea,
Mahonia aquiolium, Partenocissus quiquefolia, Partenocisus tricuspidata var. veitchii, Ribes
aureum, Ribes sanguineum, Rhus typhina, Spiraea vanhouttei și Viburnum opulus în toamnă
frunzele au o culoare roșie ară mie (FELICIA ILIESCU, 2003; ADE LINA DUMITRAȘ, 2010;
CRISTINA MĂ NESCU, 2010).

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
21 În amenajar ea spațiilor verzi, o importanță deosebită o prezintă trandafirii. Aceștia sunt
cultivați din cele mai vechi timpuri . Prin hibridă ri intra și interspecifice, urmate de un proces
riguros de selecție, s -au obținut varietă ți deosebit de frumoas e. Speciile de trandafiri, după talie
și port, sunt grupați în urmă toarele categorii: grupa trandafirilor Thea Hybrida, grupa
trandafirilor floribundelor, grupa trandafirilor miniat ur, grupa trandafirilor de peisaj, grupa
trandafirilor urcători sau cățărători (MARIA CANTOR și IOANA POP, 2005; ALINA
POSEDARU, 2005).
Din grupa trandafirilor Thea Hybrida fac parte trandafiri de talie mai mică (1,5 -2 m), cu
creșterea erectă, iar floril e sunt mari, elegante și parfumate. Bobocii sunt ovali, alungiți, dipuși
solitari sau puțini pe o tijă florală, înflorirea este continuă sau de 2 -3 ori în perioda de vegetație.
Florile au tije lungi, fiind folosite mai ales pentru florile tăiate, dar și pe ntru decorarea grădinilor
publice, a parcurilor, plantarea acestora făcându -se în masive (ALINA POSEDARU, 2005).
Grupa floribunda cuprinde două subgrupe. Subgrupa polyantha cuprinde soiuri de trandafiri
pitici, cu talia mică spre mijlocie, bine ramificat e, cu flori mici, simple sau involte, grupate în
inflorescențe -panicule alcătuite din multe flori. Sunt destinate mai mult pentru decorarea parcurilor,
bordurilor sau plantări în masive și foarte rar ca flori tăiate. Subgrupa floribundelor , cuprinde soiuri le
de talie pitică, cu creșterea viguroasă, cu înălțimea până la 1 -1,5 m. Frunzele sunt lucioase și mai
sănătoase decât ale celor de polyantha. Florile sunt grupate în inflorescențe mari, plate, florile solitare
sunt mari, plate, sub formă de cupă, sau îna lte ca la thea hibrida, de mărime mijlocie sau mare, iar
parfumul acestora este mai slab. Aceste soiuri se plantează în general în masive, în parcuri sau
grădini, dar se folosesc și pentru flori tăiate, unele soiuri cu flori mari (MARIA CANTOR și IOANA
POP, 2005; ALINA POSEDARU, 2005).
Din grupa trandafirilor miniatur fac parte soiurile cu vigoarea cea mai mică, înălțimi mici,
până la 40 cm, cu lăstarii sub țiri, internodiile scurte, frunz ele mici, iar florile mici, simple sau involte,
solitare sau mult e într -o inflorescență. Aceste soiuri au rezistență bună la ger. Se folosec mai mult
pentru plante la ghivece, în jardiniere, pe balcoane, terase, chiar în a partamente .
Grupa trandafirilor de peisaj cuprinde soiurile cu vigoarea mai mare, au ramurile mai mult
rigide decât recurbate, cu înălțime până la 2,3 -3 m. Majoritatea soiurilor au înflorire remontantă, dar
unii au o singură înflorire. Sunt soiurile folosite pentru decorarea parcurilor publice sau a grădinilor
mari, plantate solitar sau în grupuri mici . Unele sunt semi urcătoare . Grupa trandafirilor urcători sau
cățărători cuprinde soiurile viguroase, care au lăstarii și ramurile lungi, uneori șerpuitoare, ușor
rigide. Înflorirea este remontantă la unele soiuri sau numai înflorire de vară la altele. Flor ile sunt mici
sau mari. Soiurile cu ramurile lungi au nevoie de susținere. Sunt folosiți pentru îmbrăcarea treiajelor,
a pergolelor, a gardurilor, zidurilor, stâlpilor, etc.(ALINA POSEDARU, 2005).

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
22 CAPITOLUL II

DĂUNĂTORII ARBUȘTILOR ȘI ARBORILOR ORNAMENT ALI

Marea diversitate , din punct de vedere sistematic al materialului dendrologic utilizat în
amenajă rile peisagistice , face ca și numărul dăunătorilor să fie numeros și foarte variat. Majoritatea
dăunătorilor acestor plante sunt specii polifage și oligofage. Unele specii, îndeosebi cele
monofage, sunt prezentate în continuare.

2.1. PĂDUCHELE VERDE AL TRANDAFIRULUI – MACROSIPHUM ROSAE L.
ORD. HOMOPTERA – FAM. APHIDAE

Descriere . Virginogena apteră are corpul lung de 2,5 -3,0 mm. Corpu l are o formă
fusifor mă. Cu loarea este verde (de la verde pal până la verde închis) și mai rar brun. Pe abdomen
prezintă o pereche de glande su b forma unor tuburi care secretă un lichid ceros. Capul este de
culoare negricioasă . Antenele, mai lungi decât co rpul, pe al treilea a rticol prezintă 12 -13 senzor i.
Picioarele prezintă articolele de culoare neagră în alternanță cu altele de culoare gă lbuie.
Corniculele sunt lungi, negre, lățite la bază și cu reticulații proeminente. Coada este lungă,
sagitiformă (fig . 2.1.a).

a

b

Fig. 2.1. Macrosiphum rosae L. – a) femela apteră ; b) femela aripată
(sursa: http://bugguide.net/node/view/429862 )

Virginogena aripată are corpul lung de 3 -4 mm (WÖHRMANN și TOMIUK , 1988 ) cu
capul și lobii toracici de culoare neagră , iar abdomenul verde -lucios, dorsal cu câteva dungi
negre. Corniculele sunt negre (fig. 2.1.b). Antenele sunt foarte lungi, cu 42 -52 senzori pe
articolul al treilea.
Larvele sunt postoligopode, asemănătoare cu femela apteră . Ele sunt mai mici ca
diminensiune, iar culoarea corpului est e verde și la unele exemplare merge până spre roz.
Biologie și ecologie . În cad rul populațiilor de afide există o mare var iabilitate care este
determinată și de zona de dezvoltare. Astfel, în zonele calde specia se înmulțește numai

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
23 partenogenetic, dar în climatul temperat ultima generație se înmulțește pe cale sexua tă. În zonele
temperate poate să aibă atât un ciclu evolutiv holocicli c cât și anholociclic, astfel că păduchele
verde al trandafi rului are o dezvoltare moneicică sau dioecică (WÖHRMANN și TOMIUK ,
1988 ). Planta gazdă primară este trandafirul, iar plantele gazdă secundare sunt diferite specii
ierboase din genurile Dipsacus, Scabiosa, Valeriana ș.a.
Specie polivoltină. Iernează ca ou de rezistență pe scoarța ramurilor de trandafir. În
primăvară apar larvele, care, după ce se hrănesc 12 -16 zile prin sugerea sucului celular, se
transformă în femele fondatoare. Acestea, partenogenetic vivipar, dau naștere la câteva generații
de fundatrigene. Primăverile secetoase favorizează înmul țirea în masă a dăunătorului. În luna
mai, în coloniile de fundatrigene aptere apar și forme aripate, care migrează pe plantele gazdă
secundare, unde tot partenogenetic vivipar, dau naștere la mai multe generații de virginogene
aptere și aripate. Spre toamnă în coloniile de virginogene apar formele sexupare, întotdeauna
femele aripate, care zboară înapoi pe tr andafir și depun larve din care vor rezulta formele
sexuate, masculi și femele (SHAHEEN și ZAZ, 2007). Du pă copulație femelele depun 2 -3 ouă
de iernare pe scoarța ramurilor.
După ÖLMEZ și colab., 2003, la temparatura medie d e 17,5°C o generație se dezvoltă în
aproximativ 11 zile, iar la 25° C în 8 zile. Același autor arată că mortalitatea naturală în stadiul
larvar oscilează între 14 -48%. Longevitatea medie a adulților este de 8 -14 zile, aceasta fiind în
corelație cu temperatura (cu c ât temperatura este mai ridicată cu atât l ongevitatea este mai
scăzută). Temperatura optimă pentru această specie este de 22,5°C.
Plante gazdă și mod de atac . Afidele generațiilor de fundatrigene atacă mai ales
trandafirul preferând soiurile cultivate, dar și zmeurul și coacăzul . Afidul atacă peste 15 specii de
plante, fiind semnalat chiar și pe specii de Malus, Prunus și Pyrus .
Păduchele formează colonii compacte pe partea inferioară a frunzelor, pe lăstari și pe
bobocii florali. Frunzele atacate se gofrează, se încre țesc, apoi se îngălbenesc și cad ( FLINT,
2013 ). Lăstarii stagnează din creșetere, se deformeaz ă, iar bobocii florali nu se mai deschid sau
se deschid cu greutate, formând flori mici și deformate ( ROȘCA și colab. , 2011). Organele
atacate sunt acoperite cu „ rouă de miere” pe care se dezvoltă fumagina.
Acestă specie este implicată inclusiv în transmiterea unor viroze (peste 11 virusuri,
http://eol.org ).
Combatere. Distrugerea plantelor gazdă secundare contribuie la reduc erea rezervei
biologice a dăunătorului. Chimic se aplică stropiri de iarnă, în timpul repausului vegetativ, cu
Polisulfură de calciu și tratamente în perioada de vegetație, la semnalarea primelor colonii, cu

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
24 produse organofosforice de contact și ingestie, carbamice, piretroizi de sinteză. Când frunzele
sunt deja gofrate și încrețite, se vor aplica tratamente cu insecticide sistemice.

2.2. VIESPEA SFREDELITOARE A TRANDAFIRULUI – ARDIS BIPUNCTATA KLUG.
ORD. HYMENOPTERA – FAM. TENTHREDINIDAE

Descriere . Adultul de 5,5 -6,5 mm lungime, are corpul negru, acoperit cu o pubescență
fină, cenușie. Capul este îngustat anterior, cu antenele formate din 9 articole, mai scurte decât
abdomenul. Mezonotul este neted și lucios, fin punctat. Picioarele sunt negre, cu pa rtea distală a
femurelor, tibiile și uneori și tarsele anterioare albicioase (fig. 2.2) . Ghearele sunt bifide. Teaca
ovipozitorului caracteristică, cu lama prevăzută apical cu un dint e proeminent .

Fig. 2.2 . Ardis bipunctata Klug. – femela
(sursa : http ://www.insecte.org/forum/viewtopic.php?f=41&t=76262)

Oul are 0,6 -0,7 mm lungime și este eliptic – alungit.
Larva în ultima vârstă măsoară 10 -12 mm lungime și are corpul de culoare alb – crem, cu
stigmele brun -roșcate; abdomenul cu 8 perechi de picio are. Capul este galben -bruniu, cu pete
brune pe partea superioară și cu ochii negri. Ghearele picioarelor toracice sunt albe.
Biologie și ecologie . După diferiți specialiști din străinătate citați de GHIZDAVU și
SCOBIOLA -PALADE , 2001, această viespe are o singură generație pe an.
Iernează ca larvă în ultima vârstă în sol, la 10 cm adâncime, într -o lojă, în interiorul unui
cocon de mătase brun. Transformarea în pupă are loc în primăvară, iar adulții zboară în luna
aprilie (ALFORD, 2012). După împe rechere femelele depun ouăle cu ajutorul ovipozitorului,
câte unul, în vârfurile fragede ale lăstarilor. Larvele apărute pătrund prin mugurele terminal în
lăstari, în care rod galerii drepte, descendente. De zvoltarea larvară durează 4 -6 săptămâni.
Ajunse l a completa dezvoltare, prin orific iile laterale săpate individual, larvele părăsesc lăstarii și
se retrag în sol la 10 cm adâncime, unde își țes coconi mătăsoși, în interiorul cărora intră în
diapauză de vară, care continuă cu cea de iarnă.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
25 Plante gazdă și mod de atac . Specie monofagă. Ata că trandafirul cultivat și săl batic.
Larvele rod galerii descendente de aproximativ 3 -4 cm lungime, pornind de la mugurele
terminal. Lăstarii at acați se îndoaie, se veștejesc ș i se usucă.
Combatere. Tăierea lăstarilor atacați, în care se găsesc larve, ș i arderea lor. Săparea
solului î n toamnă pentru distrugerea larvelor hibernante. Împotriva adulților, înainte de pontă, se
aplică tratamente cu diferite produse organofosforice, carbamice sau piretroizi.

2.3. VIESPEA GALBENĂ A TRANDAFIRULUI – ARGE OCHROPUS GMEL .
ORD. HYMENOPTERA – FAM. ARGIDAE

Descriere. Adulții sunt de 7 -10 mm lungime și au corpul de culoare galbenă -roșcat cu
capul negru și lucios (fig. 2.3 . a). Antenele sunt negre, formate din trei articole, dintre care
ultimul este foarte lung, uneori cu nuanțe roșcate. Toracele est e galben – roșcat, cu mezonotul,
mezosternul și scutelul negre. Aripile sunt hialine, cu nuanță gălbuie, cu nervurile galbene.
Picioarele sunt gal bene, cu vârful tibiilor și tarsele negre. Vârful tecii fierăstrăului este negru.

a

b

Fig. 2.3 . Arge ochropus Gmel . – a) adult; b) larva
(sursa : http://en.wikipedia.org/wiki/Arge_ochropus )

Oul, de 1,35 -1,39 mm lungime și 0,47 -0,50 mm lățime, este oval, galben – albicios.
Larva în ultima vârstă este de 18 -20 mm lungime și are corpul de culoare verde – gălbuie,
cu capu l și placa anală negre (fig. 2.3 . b). Dorsal, pe corp, se găsesc mic i tuberculi, negri,
prevăzuți cu sete scurte negre. Coxele picioarelor toracice sunt negre, iar celelalte articole sunt
brune. Abdomenul cu 6 perechi de picioare.
Pupa măsoară 8 -10 lungime și este roșcată deschis, protejată de un cocon pergamentos,
galben – roșcat.
Biologie și ecologie . Viespea galbenă a trandafirului are două generații pe an. Iernează ca
larvă în ultima vârstă sau ca pupă, la adâncimea de 10 -15 cm, în inte riorul unui cocon mătăsos.
Adulții apar la sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie, când pot fi observați pe florile de

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
26 trandafir; zborul lor durează 3 -4 săptămâni. După câteva zile de la apariție au loc copulația și
tarea. Femelele taie cu ovipozitorul incizii longitudinale, de 15 -20 mm lungime, în lăstarii fragezi de
trandafir, și sub coaja acestora depun izolat, câte 15 -20 de ouă, ca un de pozit de mărgele. Aceste
incizii sunt acoperite cu o substanță vezicantă care prin uscare se înnegrește și produce dilatarea rănii
și formarea unor cicatrice caracteristice. Depunerea ouălor du rează 15 -25 de zile. După 8 -12 zile apar
larvele, care migrează pe frunze cu care se hrănesc. Larvele ajung în ultima vârstă, cu dezvoltarea
încheiată, în 25 -35 de zile, obișnuit în prima jumătate a lunii iulie. Transformarea în pupe are loc în
sol, la 8 -15 cm adâncime, în coconi speciali. Durata stadiului de pupă este de 8 -12 zile.
Noii adulți apar începând de la sfârșitul lunii iulie și dau naștere generației a doua, care se
dezvoltă în lunile august – aprilie.
Plante gazdă și mod de atac. Specie monovoltină. A tacă trandafirul cultivat și sălbatic.
Adulții produc pagube indirect prin inciziile pe care le fac femelele pentru pontă. Lăstarii atacați se
curbează, butonii florali nu se dezvoltă normal; la atacuri puternice lăstarii chiar se usucă . Larvele
rod limbul foliar pe margine sau îl distrug complet, rămânând numa i nervurile principale.
Combatere. Tăierea și distrugerea lăstarilor pe care au fost depuse ouăle și săpa rea solului în
timpul verii (iulie) și toamna pentru distrugerea lar velor retrase pentru transformare și respectiv,
pentru iernare.
La apariția larvelor se aplică tratamente cu produse organofosforice, carbamice etc.

2.4. VIESPEA CU ABDOMENUL GALBEN A TRANDAFIRULUI –ARGE PAGANA
PANZ. ORD. HYMENOPTERA – FAM. TENTHREDIN IDAE

Descriere . Adultul de 7,0 –9,5 mm lungime, are capul și toracele negre cu un luciu metalic,
iar abdomenul galben. Capul și toracele sunt puțin punct ate și acoperite cu o pubescență scurtă, brun –
închisă. Aripile sunt fumurii, cu nervurile negre. Pici oarele sunt negre lucioase, cu ghearele simple.
Primul tergit al abdomenului este negru și acoperit cu o pubescență scurtă, aurie (fig. 2. 4.a).

a

b

Fig. 2. 4. Arge pagana Panz . – a) adult; b) larva
(sursa : http://en.wikipedia.org/wiki/Arge_pagana )

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
27

Larva la ultima vârstă are corpul de 18 -20 cm lungim e și este de culoare gălbuie. Ca pul
este galben -roșcat, cu puncte roșcate pe vertex, acoperit cu o pubescență rară albicioasă.
Picioarele toracice sunt brune, cu excepția coxelor care sunt negre (fig. 2. 4.b). Pliurile
transversale dorsal 1 -3 ale segmentelor abdominale au câte trei negi conici, negri, prevăzuți cu
câte un păr lung, roșcat; complementar pe pliurile 2 -3 se mai găsesc încă 1 -4 peri scurți.
Biologie și ecologie. Modul de viață a acestei specii este asemănător cu al viespii galbene
a trandafirului. Are între 1 și 3 generații pe an și iernează ca larvă de ultima vârstă în int eriorul
unui cocon pergamentos. Adulții generației hibern ante apar de timpuriu, în luna aprilie. Adulții
se hră nesc cu polen de Tanacetum vulgare și Heracleum sphondylium . Femelele depun ouăle la
fel ca specia precedentă, însă dispuse în două șiruri. Incubația durează 10 -14 zile, iar dezvoltarea
larvară 25 -38 zile. Transformarea în pupe are loc în sol.
Plante gazdă și mod de at ac. Sunt la fel ca la specia precedentă.
Combatere. Se recomandă aceleași măsuri ca și la viespea galbenă a trandafirului
În țara noastră trandafirul mai este atacat și de viespea sucitoare, Blennocampa pusilla Klug.,
familia Tenthredinidae (GHIZDA VU și SCOBIOLA – PALADE, 2001).

2.5. MUSCULIȚA FRUNZELOR DE MERIȘOR – MONARTHROPALPUS BUXI
ORD. DIPTERA – FAM. CECIDOMYIIDAE

Descriere . Adultul are corpul în întregime galben -portocaliu, de 3 -4 mm lungime
(fig.2.5 .a). Antenele sunt formate din 14 articole, ochii compuși mari și negri. La femelă
articulele antenale prezintă câte 2 verticile de peri, iar la mascul câte 3 verticile. Picioarele sunt
lungi (STONE și SCHÖNROGGE, 2003; COUTIN, 1991).

a

b

Fig. 2.5 . Monarthropalpus buxi . – a) adult; b) larva
(Sursa: http://www.entom.unibo.it/insetti%20alberi/Bosso/M_buxi.htm)

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
28 Oul are dimensiunea de 0,21 mm, translucid .
Larva, proaspăt eclozată, este albă -gălbu ie, complet dezvoltată devine de nuanță gălbui –
portocalie, atingând 3,5 -4 mm lungime. Este slab turtită dorsoventral, cu corpul format din 14
segmente. Piesele bucale sunt rudimentare, cu antenele din 2 articule. Ventral pe primul segment
toracal, larva ar e o spatulă de culoare castanie (fig. 2.5.b) .
Pupa la început este galbenă, apoi portocalie spre brună -cărămizie, de tip libera și fără
cocon. Are lungi mea de aproximativ 3 mm .
Biologie și ecologie . Insecta prezintă o singură generație pe an ( DAVIDSON ș i GARY,
1996 ). VAMVAK AS și colab, 2006, arată că în Grecia peste 92% din populație a dezvoltat o
singură generație, iar 8 % din populație a dezvoltat două generații. De asemenea, BAYLAC,1989,
arată că în zona mai caldă a Franței pot evolua două generații. Iernează în stadiul de la rvă de
ultimă vârstă în frunza atacată . Împu parea are loc la începutul primăverii. Stadiul pupal durează
14-18 zil e.
Adulții apar, de obicei, începând cu luna aprilie și până în prima jumătate a lunii mai (la
acumularea a 88,2°C), i ar durata de zbor este în medie de 2 săptămâni (d'EUSTACHIO și
RAUPP, 2001; VAMVAKAS și colab, 2006 ). Apariția adulților are loc, în cele mai mult cazuri,
în primele ore ale dimineți i. Zborul se declanșează de obicei în perioada de începere a înfloririi
plantelor de Weigela florida și Cladrastis kentukea (DAVIDSON și GARY, 1996 ). Durata de
ieșire din pupă este în medie de 30 minute. Adulții sunt foarte fragili și agili în mișcări. În
perioada de zbor femelele depun ouăle în parenchimul frunzelor de merișor, în număr de 1 -23 în
fiecare frunză (VAMVAKAS și colab, 2006). F emela face incizii vizibile în frunze, pe partea
superioară , unde își depune ponta. F emela depune în jur de 29 de ouă . Depunerea unui ou 3 -8
minute (D'EUSTACHIO și RAUPP, 2001). Incubația dure ază în jur de trei săptă mâni. În stadiul
larvar numărul indivizilor dintr -un grup scade deoarece multe ouă nu eclozează, ajungându -se la
dezvoltarea unei singure larve în fiecare frunză și numai în mod accidental la 2 -5 și foarte rar 6
indivizi. VAMVAKAS ș i colab, 2006, a semnala t totuși și 20 de larve/frunză . Larvele parcurg
trei vârste larvare.
Viteza de creștere în dimensiuni și greutate a larvelor nu este uniformă, ci diferă de la o
lună la alta și este influențată în primul rând de temperatura me diului. Pentru ca larvele să se
transforme în pupe este necesar un stagiu cu temperatura joasă, sub 0 C. Scăderea umidității
frunzelor sub 70 % are drept rezultat pieirea larvelor.
Creșterea în dimensiuni și greutate mai este i nfluențată și de alte cauze. Ast fel, p e
frunzele slab dezvoltate, cu suprafața redusă la jumătate față de cele normale, larvele sunt mai
mici. De asemenea, pe frunzele slab luminate, plasate pe parte inferioară a ramurilor se dezvoltă

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
29 larvele cele mai mici și cu durata cea mai lungă de dezvolt are. Cel mai bine se dezvoltă larvele
situate pe frunzele cu dimensiuni normale și în care asimilația clorofiliană este intensă. Spațiul
restrâns, asociat cu o hrănire insuficientă, duce la o diminuare a dimensiun ii și a greutății
larvelor. De obicei, larv ele trăiesc izolate. Totuși odată cu creșterea în dimensiune, unele spații
vecine se contopesc, putând să apară 2 -3 larve într -un spațiu comun. Distribuția indivizilor în
spațiu și timp s e modifică în cursul anului. Ast fel, în luna iunie se găsesc în gener al ouă și larve
eclozate. Începând din luna iulie și până în anul următor, la jumătatea lunii aprilie, predomină
exclusiv larvele. Între 15 -20 aprilie și 10 -15 mai se găsesc indivizi de toate vârstele.
Raportul sexelor 1:1, cu dominarea în unii a ni a femelelor. Marea majoritate a indivizilor
aflați în stadiile de ou și larvă pier în primele 2 luni de viață. Începând din luna august până în
martie, populația rămâne aproximativ la același nivel constant. În ultima parte a lunii aprilie și
prima part e a lunii mai, odată cu transformarea larvelor în pupe, numărul indivizilor care pier
reprezintă aproape o cincime din totalul lor (SOPORAN și colab., 2012, 2013) .
Unele ciuperci care se dezvoltă pe frunzele de merișor, cum sunt fungii imperfecți,
Phyllost icta auerswaldii Allesch., Sarcophoma mirbelli Frein. ș.a. prin atacul lor intens duc la
scăderea asimilației clorofiliene și deci indirect la pieirea unor larve.
Plante atacate și daune. Monarthorpalpus buxi Rubs. Este o specie monofagă. Larve le
ei se hrănesc exclusiv numai cu sucul celular al frunzelor de merișor: Buxus sempervirens L.,
Buxus roduntifolia, Buxus bullata , Buxus nana, Buxus balearica (VAMVAKAS și colab, 2006).
Prin prezența lor în interiorul frunzelor și prin hrănire, ele determ ină, pe fața inferioară a
acestora, apariția unor umflături, mai mult sau mai puțin decolorate, aflate de cele mai multe ori
în apropierea nervurii mediane.
Părțile atacate sub formă de umflătură de pe fața inferioară a frunzelor de merișor până în
toamnă devin galbene, apoi brune, se usucă și odată cu ele, parțial sau total, se usucă și frunzele
dând un aspect inestetic plantei ( DAVIDSON și GARY, 1996) . La un atac puternic se pot usca
ramuri întregi sau chiar întreaga plantă . Uneori plantele atacate pot să fie afectate de gerurile din
timpul iernii (D'EUSTACHIO și RAUPP, 2001) . Plantele atacate devin mai sensibile la atacul
agenților fitopatogeni, mai ales la Phyllostricta buxina.
Combatere. Dintre varietățile de Buxus sempervirens L. cea mai atacat ă este Buxus
sempervirens var. angustifolia. De aceea, este de preferat să se cultive varietățile rezistente la
atac ( Buxus sempervirens var. rotundifolia și Buxus sempervirens var.arborescens) ( DAVIDSON
și GARY, 1996) . S-a observat, de asemenea, că la tuf ele plantate în locuri poluate și pe ale căror
frunze se depune o anumită cantitate de pulbere, atacul este mai mic. HRUBÍK și colab., 1998,
arată că gradul de atac este influențat și de amplasarea plantei, la soar e sau la umbră .

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
30 DAVIDSON și GARY, 1996, re comandă pentru re ducerea populației efectuarea tă ierilor înainte
de apariția adulților.
Combaterea acestei specii prin tratamente chimice la început s -a efectuat prin aplicarea
de extracte petroliere , cu DDT sau c u fumigații cu produse pe bază de cianură de hidrogen sau
melasă plus sulfat de nicotină (D'EUSTACHIO și RAUPP, 2001). Combaterea chimică are
eficiență numai dacă se aplică în perioada de zbor a adulților sau cu produse sistemice pentru
combaterea larvelor (GHIZDAVU și colaboratorii, 2001; SZCZEPANIEC și RAUPP, 2012.

2.6. OMIDA PĂROASĂ A BUXUSULUI – CYDALIMA PERSPECTALIS WALKE R
ORD. LEPIDOPTERA – FAM. CRAMBIDAE

În Europa a fost semnalată pentru prima dată în anul 2006, în sud -vestul Germaniei,
fiind introdusă cu butașii de buxus infestați ( KRÜGER , 2008). În România specia a fost
semnalată în anul 2010 în zona București ( IAMA NDEI, 2010), iar apoi arealul s -a extins
continuu ( SZÉKE LY și colab ., 2011; FORA și POȘTA , 2015; BUNESCU și FLORIAN, 2016 ).
Descriere . Adultul are corpul de culoare albă, cu excepția capului și partea terminală a
abdomenului, care sunt maro. Aripile sunt de culoare alb strălucitoare cu nuanțe de violet (mai
ales la exemplarele proaspete). Aripile anterioare prezintă pe marginea costală și cea externă o
bandă lată de culoare maro. Pe banda costală, central prezintă o maculă albă. Aripa posterioară
are, de a semenea, pe marginea externă o bandă lată de culoare maro . În cadrul populației se
întâlnesc și forme melanice, la care ambele perechi de aripi sunt de culoare maro, cu o macula
albă spre marginea costală (fig. 2. 6.a).

a

b

Fig. 2. 6. Cydalima pers pectalis Walker . – a) adult; b) larva
(sursa : http://nagyelte.blogspot.ro/2014/09/puszpangmolyinvazio -1-torokbalinti -kepek.html )

Ouăle sunt rotunde, cu diametrul de aproximativ 0,8 -1 mm. La început sunt galbene -pal, iar
în preajma eclozării ele prezintă un punct negru ce corespunde cu formarea capsulei cefalice a larvei.
Larva neonată are lungimea de 1 -2 mm, iar larva din ultma vârstă ajunge la 35 -44 mm.
Capul este de culoare neagră, lucios, iar corpul este de culoare verde. Pe părțile latero -dorsale

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
31 prezintă două benzi mai late de culoare neagră delimitate de o bandă albă, subțire. Pe partea dorsală
prezintă negi de culoare neagră c are au la baza lor câte o maculă albă . Pe toată suprafața corpului
prezintă perișori (fig. 2.6.b).
Pupa are lungimea între 1 ,5-2 cm. La început este de culoare verde cu dungi întunecate pe
suprafața dorsală, iar spre sfârșitul dezvoltării pupale este de culoare maronie. Pupa este protejată de
un cocon de mătase alb, situate printre frunzele atacate și ramuri.
Biologie și ecolog ie. Specia este polivoltină, dezvoltă 2 -3 generații. Stadiul hiberna nt este
cel de larvă , de obicei în vârsta 2 sau 3, situate între două frunze, protejate de fire mătăsoase .
Primăvara continuă atacul, iar împuparea are loc între frunzele și ramurile ataca te. Zborul adulților se
declanșează în general la sfârșit de mai , început de iunie. Adulții au un zbor vioi în zig -zag. Zborul
are loc noaptea, iar adulții prezintă fototropism pozitiv, fiind atrași de sursele de lumină. Femelele
depun ponta pe dosul frunz elor în grupe a câte 10 -30 de ouă lipite cu o substanță mucilaginoasă .
Dezvoltarea larvară se eșalonez ă pe un interval cuprins între 17-87 de zile. Stadiul pupal
durează în jur de 10 -14 zile, iar no ii adulți zboar ă de la sfârșitul lunii iulie -începutul lun ii august. În
anii călduroși, când specia dezvoltă 3 generații, ultimii adulți pot să fie observați chiar și la începutul
lunii octombrie.
Plante atacate și daune. Larvele acestei specii se hrănesc cu frunzele diferitelor specii de
buxus: Buxus microphylla , B. microphylla var. insularis, B. sempervirens , B. colchica, B. sinica, B.
balearica . Larvele preferă pentru hrănire frunzele mai bătrâne. Sub plantele atacate se observă mari
cantități de excremente. Uneori densitatea populației este foarte mare, determ inând defolieri totale ale
plantelor atacate și apoi uscarea (fig. 2.7) .

Fig. 2.7 . Cydalima perspectalis Walker . – atac
(Sursa: http://photos.eppo.int/index.php/image/7329 -dphnpe -15/hits/7 -pests )

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
32 CAPITOLUL III

CONDIȚIILE CLIMATICE DIN ZONA EXPE RIMENTAL Ă

Cunoașterea condițiilor climatice ale fiecărei specii dăunătoare poate fi utilizată favorabil
de către om, acesta putând lua anumite măsuri tehnologice și de combatere nepoluante.

3.1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ
Municipiul Cluj -Napoca este situa t în partea de nord -vest a țării, fiind reședința județului
Cluj. Municipiul este așezat la contactul a trei mari unități geografice: Câmpia Transilvaniei,
Podișul Someșan și Munții Apuseni, la altitudinea medie de 360 m . Municipiul are o suprafață
de 166 km2. Orașul este așezat într -o zonă depresionară, pe terasele Someșului Mic și a
Nadășului cu unele prelungiri ale localită ților Chinteni, Popești și Borhanci.

3.2. CONDIȚIILE CLIMATICE
Gradul de înmulțire este un caracter de specie, dar este influenț at și de condițiile de
mediu, în special de temperatură. Între durata dezvoltării insectei și temperatură este un raport
invers proporțional; cu cât temperatura este mai apropiată de cea optimă, cu atât durata
dezvoltării insectei este mai scurtă și invers .
Umiditatea și precipitațiile joacă de asemenea un rol important în viața și dinamica
populațiilor insectelor, apa fiind indispensabilă pentru procesele vitale ale organismului. Sub
acțiunea acestor factori se schimbă conținutul în apă din țesuturile cor pului insectelor, iar această
modificare determină schimbarea comportamentului, a prolificității și a dimensiunilor.
Umiditatea relativă a aerului influențează rezistența insectelor la temperaturile înalte, aceasta
fiind cu atât mai mare cu cât umiditatea relativă a aerului este mai mare.
Caracteristicile climatice ale județului Cluj sunt determinate d e poziția teritorială în
strânsă corelație cu specificitatea orografică și unitățile de relief. Zona se caracteri zează printr -un
climat continental moderat, determinat de circulația generală a maselor de aer pe direcția vest –
est. În perioada de iarnă clima este influențată și de circulația curenților aer care sunt de origine
maritimo -polari din nord -vest, iar în timpul verii acționează ciclonii nord -mediterani , care aduc
aer mai cald și relativ umed (POP, 2007).
Din punct de vedere climatic, Podișul Transilvaniei se încadrează după sistemul W.
Köppen, în provincia climatică Df, caracterizată prin climă boreală cu ierni friguroase și umede,
cu temperatura celei mai reci luni sub -3°C și a celei mai calde peste +10°C. De asemenea
cantitatea de apă rezultată din precipitații este mai mare decât aceea pierdută prin
evapotranspirație .

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
33 ► Regimul termic

Temperaturile medii ale anului sunt:
 între 1,5°C și 2,5°C în ma sivul Vlădeasa și Muntele Mare;
 3-6°C la periferia zonei înalte;
 7-9°C în Câmpia Transilvaniei și Podișul Someșan;
 media multianuală la Cluj -Napoca este de 8,3°C oscilând între 6,9 și 9,9°C.
Temperaturile extreme:
 luna cea mai rece este ianuarie ( -4,4°C. ….-4,2°C);
 luna cea mai caldă în zona montană, august și în zona deluroasă, iulie.
Valorile absolute ale temperaturii variază în limite foarte largi, în funcție de cara cteristicile
climatice ale fiecă rui an. Cea mai ridicată a fost de 36,8°C (22 iulie 1939), iar cea mai scăzută a
fost de -32,5°C (11 februarie 1929), deci amplitudinea maximă absolută de este de 69,7°C.
Pe lângă temperatura aerului și temperatura solului este importantă pentru intensitatea și
viteza derulării proceselor de metamorfoză a dăunătorilor, mai ales a celor care iernează în sol.
Temperatura solului influențează în mod direct activitatea microbiologică din sol, procesele de
descompunere și fertilitatea acestuia. Acest element are o acț iune directă inclusiv în atacul
produs de c ătre dăunătorii, știindu -se faptul că o plantă bine dezvoltată suportă mai bine atacul
produs de către dăună tori.
În zona Clujului temperaturile cele mai scăzute se realizează în cursul lunii februarie, ele
fiind cuprinse între -6,9°C și 2,2°C, iar cele m ai ridicate temperaturi medii la nivelul solului sunt
înregistrate în luna iulie, acestea fiind cuprinse între 17,4°C și 22,3°C.
În anul 2015 temperatura medie anuală a fost de 10,7 °C (cu 2,4 °C mai mare decât media
multianuală) iar în anul 2016 de 10,57 °C (cu 2,27 °C mai mare decât media, (tab. 3.1.) .

► Regim pluviometric

Precipitațiile atmosferice reprezintă al doilea element climatic de importanță majoră în
creșterea și dezvoltarea dăună torilor . Precipitațiile au un impact major atât prin cantitatea d e
precipitații anuale, cât și prin distribuția acestor a pe perioada de dezvoltare a dăună torilor.
În zona Clujului precipitațiile anuale sunt puternic influențate de circulația maselor de aer de
pe direc ția vestică și nord -vestică de pe culuarul Someșului , precum și de culuarul spațiului montan
din partea de amonte o orașului. La nivel de județ, nivelul precipitațiilor prezintă o tendință de
creștere a cantităților medii anuale (600 -700 mm/an) dinspre nord -est spre sud -vest. Zona cu cele
mai scăzute valori anuale ale precipitațiilor este Depresiunea Turda – Câmpia Turzii . În anii ploioși
se înregistrează și peste 800 mm, dar în anii secetoși precipitațiile medii anuale pot scădea și sub

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
34 300 mm . Regiunea climatică de tip D.f.b.x., este caracterizată printr -un regim pluviometric de tip
continental, cu un maxim în luna iunie.
În anul 2015 precipitațiile au fost de 702,19 mm, iar în anul 2016 de 813,35 mm (tab. 3.1.)
Tabelul 3.1.
Temperatura medie și precipitațiile lunare în Cluj -Napoca
(sursa: https://www.tuti empo.net/ )

Luna 2015 2016
Temp.
Medie Precipitații
mm Umiditatea
relativă % Temp.
Medie Precipitații
mm Umiditatea
relativă %
Ianuarie -0.5 89,3 89,3 3 21,59 91
Februarie 0.4 88,1 88,1 5 28,46 83,7
Martie 5.7 25,15 71,8 6,2 52,59 72,9
Aprilie 9.6 32,26 58 12,4 40,91 65,3
Mai 15.6 53,59 75,4 14,3 80,78 67,7
Iunie 19.2 104,39 70 20,1 117,33 72,1
Iulie 21.9 39,62 66,5 20,6 113,54 69,3
August 22.1 26,17 64,1 19,4 115,06 72,6
Septembrie 17.4 121,9 79,5 16,7 28,96 69
Octombrie 9.6 53,3 86,1 8,6 77,98 78,9
Noiembrie 6 54,7 85,7 3 89,92 82,2
Decembrie 1.9 13,71 93,3 -2,4 46,23 82,2
Media 10,7 702,19 77,3 10,57 813,35 75,57

► Umiditatea relativă a aerului

Aceasta variază în funcție de anotimp, cu valori mai mari iarna și cu valori mai scăzute
vara, mai ales în luna iulie și august. Media multianuală a umidit ății relative a aerului are valori
ce variază între 71,5 % (în lunile martie și aprilie) și 93,3 % (în lunile ianuarie și februarie ).

3.3. SPAȚIILE VERZI DIN ORAȘUL CLUJ -NAPOCA

Dacă ne raportăm la prevederile stabilite de că tre Organizația Mondială a Sănătății
(O.M.S.) prin care se apreciază că pentru asigurarea unor condiții optime activităților umane
dintr -un oraș ar fi necesari 50 m2 zona verde intravilană/locuitor și 300000 m2 zona v erde
extravilan/locuitor (MUJA, 1994), atunci situația spațiilor verzi existente în municipiul Cluj –
Napoca este mu lt sub aceste cerințe. Faptul că în ultimii anii, pe lângă creșterea numerică a
populației clujene, a avut loc și o creștere a suprafețelor oc upate de diferite construcții civile au
determinat chiar o diminuare a spațiilor verzi existente anterior.
După cum se vede din tabelul 3.2 . perimetrul intravilan al municipiu lui este de 3980 ha.
Din această suprafață doar 370 ha sunt destinate spa țiilor verzi, ceea ce reprezintă 9,3% din
intravilan, revenind pe un locuitor aproximativ 11 m2/locuitor, de aproa pe 5 ori mai mic decât
recomandă rile O.M.S.. Acest indicator a scă zut cu peste 4,5 m2/locuitor în ultimii 15 ani. Din

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
35 acest tabel se mai poate consta ta că 21,3% din suprafață este ocupată de arterele de circulație,
ceea ce înseamnă că orașul prezintă un accentuat grad de poluare a aerului prin arderea
combustibilului utilizat de mijloacele auto.
Tabel ul 3.2 .

Suprafața ocupată de principalele categorii de folosință din perimetrul intravilan al municipiului
Cluj·Napoca
(sursa : Primãria municipiului Cluj -Napoca)

Categoria Suprafață
ha %
Construcțiile de locuit cu arterele de circulație aferente 1816 45,6
Unitățile productive și speciale și circulația aferentă 871 21,8
Spații verzi urbane 370 9,3
Ape 81 2,0
Artere de circulație 842 21,3
TOTAL 3980 100

Tabelul 3.3 .

Suprafața ocupată de diferite unități de spațiu verde
(sursa / soarce: R.A.D.R Cluj)

Categoria de spațiu verde Nr. Unități Suprafaț a
ha %
Parcuri 2 56,7 15,32
Grădini publice 4 69,9 18,89
Grădini din cartier 8 124,6 33,68
Scuaruri 16 14,5 3,92
Alte spații verzi 125 104,3 28,19
TOTAL 155 370,0 100

Repartiza rea celor 370 ha de spații verzi prezentate în tabelul 3.3 .
La n ivelul municipiului Cluj -Napoca c onceptul de amenajare a spațiilor verzi este unul
mixt în care s -a mers pe dispunerea acestor spații sub forma unor fâșii repartizate relativ uniform
în zonele cu circulație pietona lă mai intensă . Evident acest rol îl îndep linesc scuarurile, care sunt
amenajate în aproximativ 15 unități, cele mai semni ficative fiind cele care se află în zona:
cartierul Grigorescu, zona verde Aurel Vlaicu, zona Calvaria, zona Gheorgheni Micro. În
amenaj area scuarurilor clujene predomină câtev a specii din categoria arborilor ornamentali. Din
grupa arborilor de foioase cele mai semnificative specii aparțin genurilor: Aesculus, Robinia,
Tilia, Acer, Fraxinus, Betula, Catalpa, Morus, Salix, Populus, iar dintre conifere: Pinus, Abies,
Picea, Thuja, Chamaecyparis.
Din categoria arbuștilor ornamentali, speciile cele mai frecvente sunt cele de foioase care
aparțin genurilor: Forsythia, Berberis, Spiraea, Cotoneaster, Prunus, Viburnum, iar dintre
conifere domină cele ale genului Junipenis . Un efect deco rativ de mare valoare în aceste scuaruri
îl reprezintă rabatele de trandafir care au o mare diversitate în ceea ce prezintă soiurile utilizate.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
36 Aleile sunt mă rginite de gardurile vii, iar pentru realizarea acestora s -au utilizat cel mai frecvent
speciile: Ligustrum ovalifoliumu, Ligustrum vulgare, Spiraea vanhouttei, Cornus sanguinea ,
Buxus sempervires, Berberis thunbergii . Pentru realizarea gazonului se folosește în special
specia Lolium perenne, la care însă, manifestă uneori un grad accentuat de îmburuie nare.
În municipiului Cluj -Napoca sunt și unele miniscuaruri, așa cum sunt cele din Piața
Avram Iancu, Piața Ștefan cel Mare, Piața Mihai Viteazul și Piața Libertă ții.
● Scuarul din Piața Avram Iancu , amplasat în zona centrală a orașului are o suprafață
de 0,6 ha. Scuarul prezintă două secțiuni, delimitate de Catedrala Ortodoxă. Pe un spațiu cu
gazon situat înspre partea nordică se află un rabat cu diferite flori anuale care sunt schimbate în
funcție de sezonul de vegetație. În timpul verii sunt plantate diferite specii ale genului Petunia ,
Begonia , Salvia, Tagetes, Coleus etc., iar în sezonul de toamnă/primăvară sunt plantate specii ale
genului Tulipa, Bellis și Viola . La exteriorul amenajă rii de -a lun gul străzii se află un aliniament
cu castani , AescuIus carnea și AescuIu s hipocastanum . În această secțiune se află amplasată
statuia Eroilor , grupul statuar Avram Iancu și o fântână arteziană. Lâ ngă aceste obiective s -au
amenajat două spații verzi în compo ziția că rora sunt specii de conifere și foi oase, așa cum sunt:
Taxus baccata var. aureo, Abies c oncolor, Abies lasiocarpa, Chama ecyparis lawsonkino, Prunus
serrulata var. Shidaire -Sakura . Pe spațiul cu gazon se găsesc rabate cu diferite aranjamente
florale din speciile anuale care se găsesc și în p artea nordică a scuarului.
● Scuarul din Piața Ștefan cel Mare este amplasat în spatele Teatrului Național, având o
suprafață de 0,88 ha. Vegetația este reprezentată de exemplare de: Picea pungens var. Argentea,
Pinus nigr a, Abies concol or, Betula pendu la, Tilia cordata, Ulmus gla bra var. pendula, Aesculus
hipocastanum, Acer platanoides. Din pă cate în acest spațiu , gazonul existent este de foarte slabă
calitate, datorat ac cesului copiilor la locur ile de joacă și este neîntreținut .
● Scuarul din Piața Mihai Viteazul , cu suprafața de 0, 46 ha. care spre partea stradală
este delimitat de un a liniament care are în componență specia Ulmus glabra var. pendula și un
gard viu din Ligustrum ovalifolium var. Argentea și Buxus sempervire ns. În interiorul amenajă rii
sunt grupuri mici de Betula pendula, Thuja occidentalis, Pinus nigra, Prunus serrulata,
Cotoneaster integrissima . Rabatele din ace astă zonă sunt plantate în perioada de vară cu specii
de: Petunia, Begonia, Salvia, Tagetes, Coleus, Ageratum , iar toamna/primă vara cu Tulipa, Bellis
și Viola .
● Scuarul din Piața Libertății , cu s uprafața de 0,77 ha, este o zonă foarte vizitată de
către tur iști și care este reprezentativă pentru urbe prin biserica Sf. Mihail și grupul statuar Matei
Corvin . Prin reamen ajarea acestui spațiu s -a renunțat la vegetația arborescentă și la gazon.
Singura vegetație este cea dispusă în jurul bisericii și are în componență următoarele specii:

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
37 Thuja orientalis, Picea pungens var. argentea, Taxus baccata , exemplare fo arte frumoase de
Buxus sempervirens . Gazonul este bine întreținut în jurul bisercii care este împrejmuit de un gard
viu din Buxus sempervirens , iar în rabatele amenajate sunt dispuse tufe de trandafiri.
În municipiul Cluj -Napoca sunt amenajate și 7 grădi ni publice. Acestea sunt: Grădina
botanică ''Al. Borza'', Parcul Rozelor, Parcul "Simion Bărnuțiu" care este parcul central al
orașului, Colină, Cetățuia, Între Lacuri, Parcul Sportiv ''Iuliu Hațieganu''.
● Grădina Botanică "Alexandru Borza" este situată în sudul municipiului, pe o
întindere de 14,33 ha. Amenajarea acestei grădini a început încă din a nul 1872 pe un teren donat
de că tre contele Mikó catedrei de botanică a Universită ții. Planul de amenajare a acestei gră dini
pe principii științifi ce a fost inițiat de că tre Alexandru Borza și Kornél Gürtler în anul 1920.
Valoarea estetică a grădinii este dată și de vari etatea reliefului. În muzeul gră dinii este un ierbar
de o valoare științifică deosebită , iar în spațiul gră dinii sunt peste 10000 de taxoni proveniți de p e
toate continentele, fiind ast fel u na din cele mai prestigioase gră dini din lume. Plantele sunt
aranjate după zona lor de origine și după încadrarea lor sistematică la nivel de familie botanică .
În gradină sunt numeroase colecții, di ntre care se remarcă colecția de lalele cu peste 100 de
specii și soiuri, colecțiile de Dahlia, Rosa, Narcissus, Canna . Deosebite sunt și cele două
complexe de sere cu plante arborescente ecuatoriale și subtropicale, cu colecțiile de cactacee și
plante suc ulente, precum și colecția cu peste 80 de spe cii de orhidee. Grădina prezintă un interes
turistic major pentru oraș, dar în același timp este și o bază de studiu pentru studenții diferitelor
universită ți clujene. Un farmec aparte îl au Grădina Japoneză și Grădina Romană.
● Parcul rozelor cu o suprafață de 5,7 ha, a fost conceput inițial ca o colecție de
trandafiri, plantați în rabate de -a lungul aleilor. Ca vegetație arborescentă cuprinde exemplare din
genurile Populus, Acer, Salix, Robinia, Tilia și mai pu ține conifere (câteva exemplare de Picea
pungens și Pinus nigr a). Parcul are un aspect neîngrijit, necesitând o reamenajare completă.
● Parcul Central are o suprafață de 16,2 ha. Parcul este traversat de două artere
principale de circulație p ietonală, din care se ramnifică radiar, numeroase artere secundare. Fiind
vorba de cel mai ve chi parc al orașului, aici se gă sesc numeroși arbori seculari: molizi ( Picea
abies ), arțari ( Acerplatanoides ), castani ( Aesculus hippocastanum ), plopi ( Populus alba ), sălcii
pletoase ( Salix babylonica ), precum și exemplare de Platanus care depășesc vârsta de 100 de ani.
Pe insula din lacul Chios (este un lac de agrement) se gă sesc și trei exemplare superbe dintr -o
specie mai rară , Taxodium distichum .
● Colina a fost amenajată în jurul anilor 1970 în vecinătatea fostului Han Colină,
actualmente proprietate a Poliției. Are o suprafață de 20 ha, iar ca vegetație se remarcă masive
plantații de Pinus sy lvestris și Pinus nigra , mărginite de tufe de Eleagnus angustifolia și

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
38 Hippophae rh amnoides , de asemenea două dintre alei au fost plantate cu aliniamente de Robinia
umbroculifera . Dintre arbuști se remarcă speciile de: Cotoneaster, Vib urnum, Deutzia,
Laburnum, Sp iraea și exemplare de Picea pungens var. argentea .
● Zona verde "Cetățuia" are o suprafață de 25 ha, și acoperă întreaga față sudică a
dealului Cetățuia. Vegetația acestei grădini este alcătuită din Pinus silvestris și Pinus nigra ,
aliniamente de Aesculus și Tilia și exemplare de Picea pungens var. argentea și Thuja
occidentalis . Mai există plantații de Juniperus sabina, garduri vii din Buxus și Spiraea, iar recent
a fost plantat un număr mare de arbuști din genurile Viburnum, Sorbus, Deutzia, Laburnum .
Pergola este decorată cu Wisteria sinensis , stâncăriile naturale sunt garnisit e cu specii de Sedum
și Cotoneoste r, iar rabatele cu trandafiri și specii f loricole bienale. Ca perspectivă, zona verde
Cetățuia necesită lucrări de îmbunătățiri funciare, precum și o regândire a dispunerii vegetației în
special pe panta principală.
● Parcul Între Lacuri, care are o suprafață de peste 30 ha este mai mu lt o Grădina
publică. În această zonă este amen ajat un lac pentru agrement a cărui luciu de apă este de 0,9 ha,
la care se mai ada ugă încă o suprafață de apă nea menajată. Vegetația a rborescentă este alcătuită
în principal din: Salix babylonica, Tilia, Acer, Chamaecyparis, Forsy thia, Spiraea, Buxus,
Laburn um, Sorbus, Ulmus montana var. pendula, Berberis. Peluzele sunt relativ bine înierbate și
sunt străbătute de numeroase poteci. Parcu l, la ora actuală se găsește într -un stadiu de degradare.
● Parcul sportiv ''Iuliu Hațeganu , cu o suprafață de 23 ha, este situat în extremitatea
vestică a orașului, într -un loc presărat cu întinderi de verdeață cu spații aerate, cu rondouri, cu
arbori sec ulari, constituind un exemplu de îmbinare a funcțiilor sportive și recreative în aer liber.
Vegetația acestui parc este reprezentată de Salix babylonica, Picea abies, P. pungens, Populus
nigra, Tilia cordata, Thuja occidentalis, Th. orientalis, Juniperus v irgin iana, Pinus nigra, P.
sylvestri s, AescuIus hipo castanum, Viburnum opulus, Larix decidua, Cornus sanguinea, Spiraea
x vanhouttei, Ligustrum vulgare, precum și câțiva arbori exotici ca Paulow nia tomentosa și
Liriodendron tulipifera .
Bine reprezentate în Municipiul Cluj sunt gardurile vii reprezentând peste 120 km (după
statisticile R.A.D.P) î n spațiul public, la care se adaugă cele arondate asociațiilor de locatari.
Speciile cel mai des folosite sunt: Ligustrum ovalifolium, Spiraea x vanhout tei, S. bumal da, S.
salicifolia, Buxus sempervirens, Symphoricarpos orbiculatus, Acer ginnala, Berberis thumbergii
dintre foioase și Thuja orientalis, Thuja occidentalis dintre conifere. (CRISTEA și colaboratorii,
2002).

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
39 CAPITOLUL IV

MATERIALE ȘI METODE DE LUCR U

Valoarea estetică a amenajă rilor peisag istice precum și durata de viață a materialului
vegetal poate să fie adesea puternic afectatǎ de un bogat complex de dăunători și agenți patogeni,
unii dintre ei fiind de mare importanță . Pentru diminuarea populați ei acestor specii se impune
stabilirea unei ample strategii de prevenire și de combatere, strategii în care se dorește includerea
unor metode alternative care să aibă în vedere protejarea mediului înconjur ător, întrucât
pesticidele prezintă multiple dezava ntaje .

 influența nefastă a produselor asupra mediului înconjurător, aceasta traducându -se prin
poluarea atmosferei, solului și apelor;
 pericolul permanent de î ntoxicare a omului și animalelor;
 rezidiile din diferitele organe tratate ale plantelor consti tuie unul din cele mai mari
dezavantaje ale produselor fitofarmaceutice;
 polivalența produselor duce la distrugerea faunei utile, aceasta conducând la perturbarea
echilibrului biocenotic din natură;
 aplicarea repetată a acestor produse duce la apariția f enomenului de rezistență a
dăunătorilor față de pesticidele utilizate, ceea ce atrage după sine necesitatea aplicării
unui mare număr de tratamente și respectiv cheltuieli exagerate, metoda devenind
nerentabilă;

În ceea ce privește dăunătorii, se poate c onstata o tendință de creștere a atacurilor produse
de complexul de dăunători și o continuă modificare a stucturii specii lor fitofage. În vederea
eleboră rii unor ample strategii de prevenire și combatere a organismelor dăună toare se impune
cunoașterea aces tora și ierarhizar ea importanței economice a fiecă ruia. În cadrul complexului de
dăunători a avut loc o spec ializare a lor pe diferite organe vegetative sau generative ale plantelor,
astfel încât acțiunea distructivă a acestora este foarte variată, fapt ca re determină o cunoaștere cât
mai exactă a morfologiei, bioecologiei și a posibilităților de combatere a fiecărei specii.

4.1.OBIECTIVE

Pentru elaborarea prezentei lucră ri mi -am propus urmǎtoarele obiective:

 Monitorizarea populațiilor de dăunători din amenajă rile peisagistice din zona Clujului;
 Evaluar ea gradului de atac produs de către pricipalii dăună tori la plantele din s pațiile
verzi ale orașului Cluj.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
40 4.2. MATERIALE ȘI METODA DE LUCRU

Pentru realizarea obiectivelor propuse în cadrul planului d e cercetare s -au utilizat
metodele specifice din domeniul studiilor de entomologie, cu ajustările impuse de
particularitățile speciilor luate în studiu.

► Monitorizarea populațiilor de dăunători din amenajă rile peisagistice din zona
Clujului

Pentru atingerea obiectivului propus, de -a lungul anilor 20 15-2016 am intreprins o serie
de cerc etări atât în natură, în amenajă rile peisagistice clujene, cât și în laborator.
Din aceste locații s -a prelevat constant material biologic pentru identificări taxon omice.
Identificarea speciilor s -a efectuat în laboratorul disciplinei de Entomologie.
Au fost utilizate următoarele metode pentru colectarea materialului biologic:
 colectarea manualǎ a speciilor;
 scuturarea plantelor -gazdă pe prelate;
 colectarea directă a speciilor de pe arborii ornamentali;
 folosirea capcanelor colorate;
 controlul vizual al habitatului.
Dintre metodele tradiționale de colectare ale entomofaunei cercetate, cea mai simplă, mai
eficientă și mai accesibilă este metoda colectării manuale. Pr in această metodă au fost colectați
adulții și larvele ce se deplasează liber pe sol, pe plante etc. Materialul a fost introdus în pungi de
plastic și depozitat la rece, iar în cazul în care nu a fost posibilă prelucrarea acestuia imediat după
transportul în laborator, pungile de plastic au fost etichetate notându -se data, locația și planta
gazdă. În laborator, materialul de mici dimensiuni a fost scuturat într -o tavă (pe o coală albă ) iar
insectele căzute au fost preluate cu o pensulă subțire și introduse în tubușoare cu soluție
conservantă, AGA.
Materialul biologic a fost omorât, transportat în laborator, unde a fost supus
investigațiilor necesare de identificare.
Observațiile au fost efectuate din luna aprilie și până în luna octombrie.

► Evaluar ea grad ului de atac produs de către pricipalii dăună tori la plantele din
spațiile verzi ale orașului Cluj

La fiecare dăună tor am stabilit frecvența și intensitatea atacului și am calculat gradul de
atac. Pentr u fiecare specie se va urmă rii impactul acesteia î n degradarea asp ectului estetic al
plantei gazdă atacate.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
41 Pentru a determina atacul speciei Monarthropalpus buxi Geoff. s -au tăiat cu ajutorul unei
foarfeci câte 2 0 de ramuri pe de planta de Buxus sem pervirens luată în studiu, din partea de sus,
de jos ș i de la mijlocul plantei și s -au pus într -o folie din plastic. Ramurile puse în folia de plastic
au fost duse în laboratorul disciplinei de E ntomologie în cadrul USAMV, pentru a fi analizate.
Fiecare ramură a fost luată separat și s -au numărat frunzele ata cate ș i frunzele sănătoase de pe
ramu ră, pentru a se putea observa frecvența atacului dăunătorului Monarthropalpus buxi
Geoff.de pe ramuri și de pe plantă în întregime. Pentru calcularea frecvenței atacului s -a folosit
formula:
F% = [n x 100] : N
în care: n = numărul de plante(organe ) atacate,
N = numărul total de plante(organe) analizate.
S-a mai calculat și intensitatea atacului adică gradul în care este atacată de
Monarthropalpus buxi Geoff. planta analizată de Buxus semper virens luată în s tudiu. Pentru
realizarea acestui experiment s -a calc ulat frecvența atacului pentru 2 0 ramuri de Buxus
semper virens de pe lotul luat în studiu. Pentru lotul luat în studiu s -a calculat intensitatea atacului
conform formulei:
I = (i x f)/n,
în care: i = nota de atac,
f = numărul de cazuri la fiecare notă,
n = numărul total de cazuri cu atac.
În tabelul 4.1. este prezentat modul de acordare a notei în funcție de proporția în care
frunza este efectată de atacul larvelor de Monarthropalpus buxi Geoff .
Tabelul 4.1.

Evaluarea i ntensit ății atacului pe frunzele

Nota Suprafața atacată %
0 0
1 1-3
2 4-10
3 11-25
4 26-50
5 51-75
6 76-100

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
42

Fig. 4.1. – Pregătirea pobelor de Buxus pentru analiză

Fig. 4.2. – Analiza frunzelor de Buxus

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
43 CAPITOLUL V

REZULTATE PRIVIND COMPLEXUL SPECIILOR DE DĂUNĂTORI
DIN AMENAJĂRILE PEISAGISTICE DIN MUNICIPIUL
CLUJ -NAPOCA

Valoarea estetică a unei amenajări este dată atât de către compoziț ia ei în ceea ce priveș te
speciile utilizate, cât și de către starea ei de sănătate. Complexul de dăunători care poate să atace
diferitele specii de arbori, a rbuști și plante ierboase, pe lângă faptul că dau un aspect neplă cut
plantei atacate, pot determina în timp chiar și uscarea plantei.
În acest sens, în di ferite locații luate în studiu am procedat la identificarea dăună torilor
prezenți și la evoluția în timp a gradului de atac produs de că tre aceștia. În general am proceda t
la controlul vizual al amenajă rilor peisagistice, dar pentru unele specii am utiliza t și diferite
metode de colectare a materialului biologic.
Pentru fiecare specie am urmă rit impactul acesteia în degradarea asp ectului estetic al
plantei gazdă atacate.

5.1. REZULTATE PRIVIND DINAMICA FRCVENȚEI ATACULUI SPECIEI
MONARTHROPALPUS BUXI GEO FF.

Pentru a se putea realiza experimentul s -au tăiat cu ajutorul unei foarfeci câte 20 de
ramuri de pe tufele de Buxus sem pervirens luate în studiu. Fiecare ramură a fost luată separat și
s-au numărat frunzele atacate ș i frunzele sănătoase de pe ramu ră, pentru a se putea observa
frecvența atacului dăunătorului Monarthropalpus buxi Geoff. Eșantioanele de ramuri au fost
colectate din 5 locații situate în mai multe zone ale municipiului Cluj -Napoca , din cartierele de
locuințe . Recoltarea ramu rilor s -a fãcut în ultima decadă a lunii august. Precizez că la aceste tufe
de buxus nu s -au aplicat tă ieri de întreținere sau de formare a coro anei, ca atare rezerva biologică
a acestui dăunător nu a fost diminuată prin metode mecanice.
La fr unzele atacate s -a apreciat și intensitatea atacului (pe șase clase de evaluare) , iar la
un eșantion de 100 de frunze alese aleatoriu s-a determinat numă rul larvelor care au atacat
aceeași frunză .
În tabelul 5.1. sunt prezentate rezultatele obținute în anul 201 5.
Pe cele 20 de ramuri s-a analizat un num ăr de 1 040 de frunze. Dintre frunzele a nalizate
62% au fost atacate. Pe eșantioane, frecvența atacului produs de că tre Monarthropalpus buxi
Geoff. a fost cuprinsă între 3 3% (eșantionul nr. 19) și 92 % (eșantionul nr. 18). Un singur
eșant ion a avut frecvența atacului de peste 90% (cel colorat cu roșu în tabel), un alt eșantion
prezintă frecvența atacului cuprinsă între 80 -90% (cel colorat cu albastru în tabel), în 4

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
44 eșantioane frecve nța atacului a fost cuprinsă între 70 -80% (cele color ate în tabel cu verde), în 2
eșantioane frecvența atacului a fost cuprinsă între 60 -70% (cele color ate în tabel cu portocaliu),
în 7 eșantioane frecvența atacului a fost cuprinsă între 50 -59% (cele color ate în tabel cu mov), în
2 eșantioane frecvența atacului a fost cuprinsă între 40 -49% (cele color ate în tabel cu violet ), iar
în 3 eșantioane frecvența atacului a fost de sub 39%.

Tabelul 5 .1.

Frecvența atacului speciei Monarthropalpus buxi Geoff. (Cluj -Napoca, 201 5)

Eșantionul
Media frunze
analizate/plan tă Din care: Frecvența
atacului
% Frunze
sănătoas e Frunze
atacate
1 60 36 24 40
2 34 15 19 56
3 49 21 28 57
4 65 15 50 77
5 12 6 6 50
6 45 21 24 53
7 58 19 39 67
8 18 11 7 39
9 16 7 9 56
10 75 41 34 54
11 59 9 50 85
12 62 28 34 55
13 112 32 80 71
14 74 17 57 77
15 67 42 25 37
16 98 35 63 64
17 37 8 29 78
18 53 4 49 92
19 27 18 9 33
20 19 11 8 42
Total 1040 396 644 62

La frunzele analizate s -a calculat și intensitatea atacul ui, adică suprafața foliară afectată
de minele dezvoltate de că tre larvele de Monarthropalpus buxi Geoff. În funcție de suprafața
afectată am acordat note între 0 și 6, fiecare notă încadrându -se în tre anumite limite ale
intensită ții atacului (conform FAO).
Din datele prezentate în tabelul 5 .2. se poate observa că:

 396 din fruneze sunt neatacate (reprezentând 38,1% din totalul fruzelor analizate);
 42 de frunze au prezentat o intensitate a atacu lui între 1 -3% (reprezentând 4 % din totalul
frunzelor analizate );

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
45  201 de frunze au prezentat o intensitate a ataculu i între 4 -10% (reprezentând 19,3% din
totalul frunzelor analizate );
 223 de frunze au prezentat o intensitate a atacu lui între 11 -25% (reprezentând 21,4 % din
totalul frunzelor analizate );
 141 de frunze au prezentat o intensitate a atacu lui între 26 -50% (r eprezentând 13,6 % din
totalul frunzelor analizate );
 29 de frunze au prezentat o intensitate a atacului între 51 -75% (reprezentând 2,8% din
totalul frunzelor analizate );
 8 frunze au prezentat o intensitate a atacului între 75 -100% (reprezentând 0,8% din to talul
frunzelor analizate ).

Tabelul 5.2.

Intensitatea atacului pe frunzele de Buxus semper virens atacate de Monarthropalpus buxi Geoff .
(Cluj -Napoca, 2015 )

Nota Suprafața atacată % Numărul de frunze
0 0 396
1 1-3 42
2 4-10 201
3 11-25 223
4 26-50 141
5 51-75 29
6 76-100 8
Media de frunze pe eșantion din
cele 2 0 eșantioane analizate
1040

În lite ratura de specialitate se afirmă că în stadiul larvar numărul indivizilor dintr -un grup
scade deoarece multe ouă nu eclozează sau sunt afectate de diferiți factori ecologici, ajungându –
se la dezvoltarea unei singure larve în fiecare frunză și numai în mod accidental la 2 -5 și foarte
rar 6 indivizi (GHIZDAVU și colaboratorii, 2001) . Totuși, VAMVAKAS și colab, 2006, a
semnalat și 20 de larve/frunză .
Pentru a se putea face o medie a numărului de larve din frunze s -au prelevat câte 100 de
frunze de Buxus sempervirens L. de pe lungimea tufișurilor de buxus, la o distanță de un metru și
pe toată înălțimea plantei. Materialul biologic a fost dus în labora tor, la Universitatea de Științe
Agricole și Medicină Veterinară Cluj -Napoca, iar cu ajutorul diferitelor ustensile (acelor
entomologice, spatule, pensule, foarfeci), frunzele au fost disecate și apoi s -a numărat fiecare
larvă din frunze analizate. Numărar ea acestora s -a făcut la lupa binoculară de tip Motic (SZM –
143, INPUT 220 -240 VAC) .

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
46 În tabelul 5.3. și figura 5.1. este numărul de frunze analizate și numărul de larve de
Monarthropalpus buxi Geoff. din frunzele analizate.
Numărul larvelor din frunze este foarte variat, fiind frunze cu o singură larvă dar și frunze
cu 9 larve (s-au semnalat două frunz e cu acest numă r de larve) . Numărul mediu de larve în
frunze fiind de 4,28 larve/frunză .
Cele mai multe frunze care au fost atacate au prezentat 3 larve/frunz ă (21 frunze din
totalul de 100 de frunze analizate).
Tabelul 5.3.

Numărul de larve de Monathropalpus buxi Geoff. din frunzele de Buxus sempervirens L.
(Cluj -Napoca, 2015 )

Numărul de larve în frunze Numărul de frunze cu larve
1 11
2 9
3 21
4 17
5 13
6 11
7 9
8 7
9 2

0510152025
1 2 3 4 5 6 7 8 9
11
9
21
17
13
11
9
7
2Număr frunze
Număr larve în frunzăNumărul de frunze cu larve

Fig. 5.1. Diagrama numărului de larve/frunză atacată

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
47 În tabelul 5.4. sunt prezentate rezultatele observațiilor efectuate asupra ramurilor recoltate
în anul 201 6 din aceleași 5 locații. Ramurile au fost recoltate în ultima decadă a lunii august. Pe
cele 2 0 de ramuri s -a analizat un numă r de 1314 de frunze, cu 274 de frunze mai mult decât în
anul anterior.
Tabelul 5.4 .

Frecvența atacului speciei Monarthropalpus buxi Geoff. (Cluj -Napoca, 201 6)

Eșant ionul
Media frunze
analizate/plantă Din care: Frecvența
atacului
% Frunze
sănătoas e Frunze
atacate
1 44 17 27 61
2 100 56 44 44
3 76 16 60 78
4 53 33 20 38
5 60 39 21 35
6 49 16 33 67
7 82 29 53 65
8 34 5 29 85
9 49 21 28 57
10 54 5 49 91
11 65 41 24 37
12 86 49 37 43
13 41 16 25 61
14 83 18 65 78
15 23 12 11 48
16 151 78 73 48
17 13 5 8 62
18 59 9 50 85
19 62 34 28 45
20 130 74 56 43
Total 1314 573 741 56

În acest an , pe întregul material vegetal examinat, frecvența frunzelor c are prezentau atac
produs de că tre larvele speciei Monarthropalpus buxi Geoff. a fost de 56%, deci, față de anul
anterior s -a semnalat o scădere a acestui parametru cu 6 puncte procentuale , anul trecut proporția
frunzelor atacate a fost de 62% .
În anul 20 16 cea mai redusă frecvență a atacului a fost de 35% și s -a semnalat pe
eșanti onul nr. 5. În acest an frecvența maximă a atacului a fost în eșantionul nr. 10, aceasta fiind
de 91 %.
Un singur eșantion a avut frecvența atacului a fost de peste 90% (cel colo rat cu roșu în
tabel), în 2 eșantio ane frecvența atacului a fost cuprinsă între 80 -90% (cele colorate cu albastru
în tabel), în 2 eșantioane fr ecvența atacului a fost cuprinsă între 70 -80% (cele color ate în tabel cu
verde), în 5 eșantioane frecvența atacul ui a fost cuprinsă între 60 -70% (cele color ate în tabel cu

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
48 portocaliu), într -un eșantion frecvența atacului a fost cuprinsă între 50 -59% (cel color at în tabel
cu mov), în 6 eșantioane frecvența atacului a fost cuprinsă între 40 -49% (cele color ate în tabel cu
violet), iar în 3 eșantioane frecvența atacului a fost de sub 39% .
Și în acest an am procedat la stabilirea intensității atacului, după metodologia utilizată în
anul trecut. Din datele prezentate în tabelul 5.5. s e poate observa că :

 573 din fruneze s unt neatacate (reprezentând 43,6% din totalul fru nzelor analizate, mai
multe cu 5,5 puncte pro centuale decât anul trecut);
 63 de frunze au prezentat o intensitate a atacu lui între 1 -3% (reprezentând 4,8 % din
totalul frunzelor analizate, mai mu lte cu 0,8 puncte pro centuale decât anul trecut);
 266 de frunze au prezentat o intensitate a ataculu i între 4 -10% (reprezentând 20,2 % din
totalul frunz elor analizate, mai multe cu 0,9 puncte pro centuale decât anul trecut);
 159 de frunze au prezentat o intensitate a atacului între 11 -25% (reprezentând 12,1 % din
totalul frunzelor analizate, mai puține cu 9,3 puncte pro centuale decât anul trecut);
 187 de frunze au prezentat o intensitate a atacului între 26 -50% (reprezentând 14,2 % din
totalul frunzelor analizat e, mai m ulte cu 0,6 puncte p rocentuale decât anul trecut);
 47 de frunze au prezentat o intensitate a ataculu i între 51 -75% (reprezentând 3,6 % din
totalul frunz elor analizate, mai multe cu 0,8 puncte procen tuale decât anul trecut);
 19 de frunze au prezentat o inte nsitate a atacului între 75 -100% (reprezentând 1,4 % din
totalul frunz elor analizate, mai multe cu 0,6 puncte procentuale decât anul trecut).

Tabelul 5.5.

Intensitatea atacului pe frunzele de Buxus sempervirens atacate de Monarthropalpus buxi Geoff.
(Cluj-Napoca, 2016 )

Nota Suprafața atacată % Numărul de frunze
0 0 573
1 1-3 63
2 4-10 266
3 11-25 159
4 26-50 187
5 51-75 47
6 76-100 19
Media de frunze pe eșantion din cele
20 eșantioane analizate
1314

În figura 5.2. este o comparație între pro centul de frunze încadrate pe cele 6 note în ceea
ce privește suprafața afectată de către minele speciei Monarthropalpus buxi Geoff .

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
49
051015202530354045
NOTA 0 NOTA 1 NOTA 2 NOTA 3 NOTA 4 NOTA 5 NOTA 638.1
419.321.4
13.6
2.8
0.843.6
4.820.2
12.114.2
3.6
1.4% frunze
2015 2016
Fig. 5.2 . Procentul de frunze pe note de atac comparativ 2015 și 2016

În tabelul 5.6. și figura 5.3. este prezentat numărul de frunze analizate și numărul de larve
de Monarthropalpus buxi din frunzele analizate , la analiza efectuată în anul 201 6. Și în acest an
numărul larvelor dintr -o frunză este foarte var iat, fiind cuprins între o larvă și 8 larve (5 frunze
au avut câte 8 larve) . În anul anterior num ărul maxim de larve a fost de 9 larve într -o frunză .

Tabelul 5.6.

Numărul de larve de Monathropalpus buxi Georff. din frunzele de Buxus sempervirens L.
(Cluj -Napoca, 2016 )

Numărul de larve în frunze Numărul de frunze cu larve
1 7
2 14
3 22
4 27
5 11
6 9
7 5
8 5
Numărul med iu de larve în frunze fiind de 3,93 larve/frunză , fiind în descreștere cu 0,35
larve/frunză față de anul anterior. În acest an cele mai multe frunze au prezentat 4 larve/frunză
(27 frunze din totalul de 100 de frunze analizate), în anul trecut cele mai multe fr unze atacate au
prezentat câte 3 larve. În fig. 5.4. este o comparație între cei doi ani, privind numărul mediu de
larve în frunze .

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
50
1 2 3 4 5 6 7 8
7
14
22
27
11
9
5
5Număr frunze
Număr de larve / frunzăFig. 5.3. Diagrama numărului de larve/frunză atacată

051015202530
1 2 3 4 5 6 7 8 911
921
17
13
11
9
7
27142227
11
9
5 5
0% frunze
Număr larve / frunză
Series1 Series2

Fig. 5.4. Diagrama numărului de larve/frunză atacată comparativ în cei doi ani
(series 1 = 2015 ; series 2 = 2016)

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
51

Fig. 5.5. Frunze atacate de Monathropalpus buxi Geor ff. (original)

5.2. REZ ULTATE PRIVIND PRINCIPALII DĂUNĂ TORI ÎNTÂLNIȚI LA
TRANDAFIRI

Trandafirii, specii de plante, deosebit de apreciate în amenajă rile peisagistice sunt plante
gazdă pentru un boga t complex de insecte dăună toare. În urma observații lor efectuate pe
parcursul a doi ani, în amenajă rile din municipiul Cluj -Napoca cele mai frecvent e specii întâlnite
și care atacă într -o mai mare măsură trandafirii au fost: păduchele verde al trandafirului,
Macrosiphum rosae L. și diferite specii de viesp i cu f ierăstră u (fam. Tenthredinidae și fam.
Argidae ).
Observați ile au fost efectuate anual în 4 locații:
 sensul giratoriu Mără ști,
 zona verde "Cetățuia",
 aliniamentul Piața Mără ști,
 sensul giratoriu Mănă ștur,
Păduchele verde al trandafirului, Macrosi phum rosae L., (fig. 5. 6. și fig. 5. 7.) a fost
semnalat pe toate organele aeriene ale plantelor de trandafiri, dar cel mai puternic efect îl au
asupra bobocilor florali care fie că nu se mai deschid, fie că vor da flori de slabă calitate.
În tabelul 5.7. sunt prezentate da tele referitoare la frecvența lă starilor și a bobocilor
florali atacați de că tre această specie. La nivelul celor celor patru locații, frecvența lă starilor
atacați a crescut de la 7,8% în a nul 2015, ajungâ nd la 8,3 % în anul 201 6, și în gen eral este mai
ridicată decât frecvența atacului la bobocii florali. Locați ile în care frecvența lă starilor atacați a
crescut ușor în al doilea an de observație sunt aliniamentul Piața Mărăști, sensul giratoriu

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
52 Mănăștur și zona verde „Cetă țuia”. La nivelul municipiu lui frecvența atacului pe parcur sul celor
doi ani a oscilat între 4 % (în zona verde „Cetă țuia”, în anul 2015) și 14 % (pe aliniamentul Piața
Mără ști, în anul 201 6).
La nivelul bobocilor florali fr ecvența atacului a fost cuprinsă între 4 % (în zona v erde
„Cetă țuia”, în anul 2016) și 16 % (pe aliniame ntul Piața Mără ști, în anul 2016 ). La nive l de
municipiu se poate constată o creștere a frecvenței atacului de la 9,5% (în anul 2015) la 10,8%
(în anul 2016 ). Singura locație în care frecvența atacului s -a diminuat în al doilea an de
monitorizare a fost în zona verde „Cetă țuia”. Cele mai mici valori alte frecvenței bobocilor
atacați s -au semnalat în fiecare an în zona verde „Cetă țuia”, iar cele mai ridicate p e aliniamentul
Piața Mără ști.

Fig. 5 .6. Frun ze atacate de Macrosiphum rosae L.
(original)

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
53

Fig. 5.7. Boboci și flori atacate de Macrosiphum rosae L.
(original)

Tabelul 5.7.

Frecvența lă starilor și bocilor florali atacați de Macrosiphum rosae L.
(Cluj -Napoca, 201 5-2016)
Locația
Anul
2015 2016
Lăstari
% Boboci florali
% Lăstari
% Boboci florali
%
Sensul giratoriu Mără ști 9 11 6 12
Zona verde "Cetățuia" 4 5 5 4
Aliniamentul Piața Mără ști 11 13 14 16
Sensul giratoriu Mănă ștur 7 9 8 11
Media 7,8 9,5 8,3 10,8

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
54 Viespile cu f ierăs trău, în special cele ale genului Arge sunt întâlnite în toate amenajările
în a că ror compozi ție intră plante le de trandafiri. Atacul larvelor are loc la niv elul aparatului
foliar (fig. 5. 8.). Dintre larvele semnalate în locațiile monitorizate, cele mai nu meroase aparțin
speciei Arge rosae , urmată de Arge ochropus Gmel . și Arge pagana Panz.

.

Fig. 5. 8. Larve de Arge rosae – frunze atacate și larve
(original)

Frecvența atacului produs de că tre larvele speciilor de hymeno ptere fitofage a oscilat între
3% (în zona verde „Cetă țuia” , în anul 201 6) și 14% (alinia ment Piața Mără ști, în anul 201 5). În
ceea ce privește intensitatea a tacului, aceasta a fost cuprinsă între 8% (în zona verde „Cetă țuia”
în anul 201 5) și 1 5% (Sensul giratoriu Mără ști, în anul 201 5).
Comparând între ele cele 4 locații, se poate observa că în zona verde „Cetă țuia”
populațiile acestor dăună tori sunt cele mai reduse, în schimb, cele mai multe plante atacate au
fost pe al iniamentul din Piața M ărăști și sensul giratoriu Mără ști (tab. 5.8.).
Tabelul 5.8 .

Frecvența (F) și intensitatea (I) atacului produs de larvele viespilor cu f ierăstră u
(Cluj -Napoca, 2015 -2016)

Locația
Anul
2015 2016
F % I % F % I %
Sensul giratoriu M ărăști 10 15 13 11
Zona verde "Cetățuia" 4 8 3 10
Aliniamentul Piața Mără ști 14 12 11 9
Sensul giratoriu Mănă ștur 9 12 7 12
Media 9,3 11,8 8,5 10,5

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
55 Sensul giratoriu Mără ști este singura locație în care frecven ța atacului a crescut în anul
2016, iar zona verde „Cet ățuia” s -a semnalat o ușoară creștere a intensită ții atacului în anul
2016, comparativ cu anul anterior.
La nivel de municipiu se constată o ușoară descreștere în anul 2016, față de anul
anterior, atât la frecvența (de la 9,3% în anul 2015, la 8,5% în anul 2016) cât și la intensitatea
atacului (de la 11, 8% în anul 2015, la 10,5% în anul 2016) produs de către speciile de viespi cu
fierăstră u.
Din datele prezentate în tabelele 5.7.-5.8, se poate constata că populațiile din complexul
de insecte dăună toare ale tran dafirilor diferă ca densitate numerică de la o locație la alta , precum
și a intensității atacului . Acest lucru este de terminat în primul rând de lucrările de îngrijire care
se aplică în rabatele cu trandafiri.
Prin aplicarea corectă a lucrărilor de tă iere de formare a coroanei, dar și la terminarea
perioadei de vegetație se diminuează considerabil rezerva biologică a pă duchelui verd e al
trandafirului care iernează ca ou pe ramurile plan telor, iar prin lucră rile de prășit se diminuează
rezerva biologică a viespilor, atât a celor care atacă frunzele ( Arge rosae , Arge ochropus Gmel .,
Arge pagana Panz. și Blennocampa pusylla Klug.) , cât și a celor care atacă în lă stari ( Ardis
bipunctata Klug.).

5.3. REZULTATE PRIVIND FRECVENȚA ATACULUI DE AFIDE PE ARBUȘTII
ORNAMENTALI

Pe alei le dintre qvartalele de lo cuințe clujene sunt numeroase garduri vii. Speciile de
arbuști cele mai utilizate în aceste garduri vii sunt: Forsythia intermedia (un hibrid între F.
suspensa x F. viridissima ), Forsythia viridissima Lindle s, Forsythia suspensa Rehder , Hibiscus
syriacus L., Ligustrum vulgare L., Spiraea vanhouttei Briot , Spiraea salicifolia , Viburnum
opulus L., etc.
Primăvara, odată cu apariția primelor creșteri după pornirea în vegetație, acestea sunt
colonizate de diferite specii de afide.
Aceste specii au fost monitori zate pe parcursul a doi ani pe diferite garduri vii din
principalele cartiere. Monitorizarea s -a efectuat în șapte locații. Atacurile cele ma i puternice pe
întreaga perioadă de investigație au fost pe: Spiraea vanhouttei, Ligustrum vulgare și Viburnum
opulus.
Cele mai frecvente specii sunt: Aphis fabae L., Aphis spiraephaga Mull. și Aphis
spiraecola Patch. (fig. 5. 8., fig. 5.9., fig. 5.10 ., fig. 5.11. , fig. 5.12. ).
În tabelul 5.9. sunt prezentate rezultatele acestu studiu.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
56 Tabelul 5.9 .

Frecvența lăstarilor anuali ai arbuștilor ornamentali populați de că tre afide
(Cluj -Napoca, 2015 -2016)

Locația
Anul
2015 2016
Str. Gheorge Lază r 82 63
Str. Gorunului 63 74
Str. București 72 53
Aliniamentul Piața Mără ști 75 61
Cartierul Gheorgheni (zona Pata) 49 52
Cartierul Mănă ștur (zona Big) 57 61
Media 66 61

În perioada de monitorizare, f recvența l ăstarilor atacați de către afide a fost între 49 % (în
zona Pata, în anul 2015) și 82% (pe strada Gheorghe La zăr, în anul 2015) , cu mari oscilații de la
o loca ție la alta, iar în cadrul aceleiași locații frecvența a prezentat de asemenea oscilații de la un
an la altul. Totuși, în anul 2015 a fost cea mai ridicată frecvență a atacului la nivel de locații
monitorizate, aceasta având o medie de 66%. Comparativ cu a nul 2015, în anul 2016 media
frecvenței atacului s -a diminuat cu 5 puncte procentuale, acest parametru fiind de 61%. În trei
locații frecvența atacului s -a diminuat (strada Gheorghe Lază r, o diminuare cu 19 puncte
procentuale ; strada București , o diminuare cu 19 puncte procentuale ; aliniamentul Piața Mărăști ,
o diminuare cu 14 puncte procentuale), iar în trei locații a crescut (strada Gorunului , o creștere cu
11 puncte procentuale; zona Pata , o creștere cu 3 puncte procentuale; zona Big o creștere cu 4
punc te procentuale ).
Dacă ne referim la frecvența atacului produs de către afide în funcție de planta gazdă, am
constatat că în fiecare an și în fiecare locație, cele mai mari valori sunt pe plantele de Spiraea
vanhouttei, urmate de Viburnum opulus , iar frec vența cea mai scăzută este pe plantele de
Ligustrum vulgare.
În locațiile în care s -a semnalat o descreștere a frecvenței atacului, aceasta are cel puțin
două explicații:

 Lucră rile de întreținere care se aplică anual în zonă (lucrări de tăiere a gardului , lucrări
prin care se elimină o mare parte din rezerva biologică );
 Diversitatea speci ilor de plante existente asigură o mare biodiversitate și în ce ea ce
privește entomofauna utilă (mai ales specii de Coccinellidae și specii de Neuroptere ,
fig. 5.12. ).

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
57

Fig. 5.8. Evaluarea atacului produs de afide
(original)

Fig. 5.9. Atacul produs de afide pe Spiraea vanhouttei
(original)

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
58

Fig. 5.10. Aphis fabae L. – pe Viburnum opulus
(original)

Fig. 5. 11. Aphis fabae L. – pe Viburnum opulus
(original)

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
59

Fig. 5.12. Coccinelidae pe plantele atac ate de afide pe Hibiscus syriacus (Aphis fabae L.)
(original)

Fig. 5.13. Coccinelidae pe plantele atacate de afide pe salcâm ( Aphis fabae L.)
(original)

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
60 5.4. REZULTATE PRIVIND ALȚI DĂUNĂ TORI ÎNTÂLNIȚI

Arborii ornamentali din parcurile și aliniamentele stradale ale municipiului Cluj -Napoca,
adesea sunt a tacați de numeroase specii de dăunători, care afectează valoarea estetică a arborilor
(mai ales prin consumarea foliajului), iar în sit uația în care atacul se continuă și se amplifică
frecvența și intensitatea atacului se ajunge la uscarea unor ramuri sau chiar a arborelui.
În perioada 201 5-2016 am semnalat speciile de dăună tori la care frecvența atacului este
mai mare. Cele mai multe exem plare de arbori ornamentali care au fost afectate sunt din speciile:
salcâm, castan ornam ental, tei, salcie și diverse ră șinoase.
Pe arbori de tei, atacul ce l mai puternic este produs de că tre afidul Myzus persicae Sulzer
(fig. 5. 14.). Așa cum se știe, a fidele lasă cantită ți mari de excremente pe frunzele atacate (roua de
miere) pe care are loc instalarea fumaginii, Capnodium salicinum, iar p e frunze se formează o
crustă negricioasă, asemănă toare funinginei . Fumagina este mult mai intensă pe partea
superi oară a frunzelor, partea inferioară păstrându -și mai mult timp culoarea verde. Frunzele
acoperite de către fumagină au și capacitatea de fotosinteză mult diminuată. Pe arborii de tei s -au
semnalat numeroase exemplare de afide, acestea ajungând și până la valori de peste 60
afide/frunză .
În toți anii de monitoriza rea, pe frunzele infestate de către afide se instalează afidofauna
începând cu luna iulie și mai ales în luna august, dar mai ales specii de genul Coccinela care
reduc densita tea numerică a afidelor (fig. 5 .15.).

Fig. 5. 14. Myzus persicae Sulzer pe partea inferioară a frunzelor de tei
(original)

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
61

Fig. 5.15. Coccinel lide pe partea inferioa ră a frunzelor de tei
(original)

La speciile de foioase s -au semnalat frecvente atacuri de terminate de omizi defoliatoare,
mai ales de Euproctis chrysor rhoea L., Operophtera brumata L., Erannis defoliaria Cl., Tortrix
viridana L., Hyphantria cunea Drury. etc, dar și de numeroase specii de coleoptere, mai ales din
familia Chrysomelidae .

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
62 O situa ție alarmantă semnalată la nivelul municipiului Cluj este atacul produs la plantele
de Buxus sempervirens de către omida păroasă a buxusului, Cydalima perspectalis Walker . În
multe locații atacul a fost atât de puternic încât s -a ajuns la uscarea plantelo r (fig. 5.1 6).

Fig. 5.16. Atac produs de Cydalima perspectalis Walker
(original)

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
63 Aplicarea conceptului d e combatere integratã în amenajă rile peisagistice

Amenajă rile peisagistice sunt niște ecosisteme puternic antropizate în care ech ilibrele
ecologice sunt foarte fragile. Se impune ca atunci când intervin factori biotici, agenți fitopatogeni
și dăună tori, c are pot afecta valoarea estetică a plantelor să se procedeze la stabilirea unei ample
strategii de combatere a acestora. Extrem de importan tă este și prevenirea apariție i acestor a. În
cazul dăunătorilor, adesea, se pleacă de la premisa că diminuarea populațiilor de dăună tori din
aceste locații se poate rezolva pe cale chimică, dar nu trebuie să uităm că aceste produse pot să -și
manifeste mult mai pregnant efectele colaterale într -o urbe. Aplicarea tratamentelor chimice în
parcuri le orașelor, sau în alte amenajări peisagistice, poluează foarte pu ternic aerul, iar contactul
cetățenilor cu plantele tratate este aproape inerent (mai ales al copiil or). Din acest considerent
aplicarea co nceptului de combatere integrată este imeperios necesară în aceste ecosisteme.
Experții FAO, definesc combaterea integrată ca fiind "un sistem de reglare a populațiilor
speciilor dăunătoare care, ținâ nd cont de mediul specific și de dinamica populațiilor speciilor
respective, folosește toate tehnicile și metodele adaptate însă, de așa manieră încât ele să fie
compatibile și să mențină populațiile dăunătorilor la nivele la care acestea să nu cauzeze pagube.
O definiție mai corespunzătoare a acestui concept, cunoscut sub denumirea de "protecție
integrată", a fost dată de OILB, conform căreia "protecția integrată este un concept de luptă care
utilizează un ansamblu de metode, satisfăcând în același timp exigențele economic e, ecologice și
sociologice, acordând prioritate în mod deliberat, utilizării organismelor naturale de limitare a
populațiilor de specii dăunătoare și respectând pragurile de toleranță”.
Din ce în ce mai mult se utilizează și noțiunea de sistem de combater e integrată, care
reprezintă un ansamblu de metode, mijloace, produse etc., care se aplică după diferite criterii în
cadrul tehnologiilor de cultură, având ca finalitate reducerea pierderilor.
Sistemul de combatere integrată cuprinde: evidența densității numerice a populaților,
prognoza și avertizarea, combaterea biologică, combaterea autocidă, combaterea chimică,
combaterea agrotehnică, rezistența plantelor la dăunători etc., toate acestea îmbinate de așa
manieră încât să aibă un efect de reducere a popul ațiilor de dăunători și de menținere a
dușmanilor lor naturali.
Combaterea integrată cuprinde trei categorii de mijloace și metode:

 mijloace de integralitate, respectiv cele chimice și biologice; pentru ca acestea să poată fi
integrate, cele chimice t rebuie să cuprindă substanțe selective;
 mijloace aditive, respectiv cele agrofitotehnice și fizico -mecanice, care sunt utilizate
alături de cele de integralitate;

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
64  metode ale prognozei și avertizării, ele stabilind un mod rațional de aplicare a
tratamentelo r chimice.

În aplicarea conceptului de comba tere integrate în cadrul amenajă rilor peisagistice
pornim de la urmă toarele idei directoare:

 Unitatea pe care se aplică sistemul de combatere integrată o constituie amenajarea, dar
în cazul speciilor polifage ș i a celor migratoare trebuie luată în considerare întreaga zonă verde a
orașului.
 Nu se urmărește eradicarea speciilor dăunătoare, ci doar menținerea lor la un nivel care
să nu afecteze valoarea estetică a plantelor din amenajare. Mă surile severe de combat ere, așa
cum este chimioterapia, se apli că numai pentru combaterea dăună torilor cheie, iar speciile de
importanță secundară se monitorizează pentru a interveni doar când apar tendințe de creștere
accentuată a densită ții populației.
 Se urmărește utilizarea factorilor naturali (biotici și abiotici) în vederea menținerii
populațiilor speciilor dăunătoare la un nivel cât mai scăzut. Pentru realizarea acestui principiu
este necesară cunoașterea ciclului biologic al speciilor dăunătoare cu particularitățile deter minate
de condițiile zonale.
 Se are în vedere că utilizare a unor specii de plante, varietă ți sau soiuri, precum și
aplicarea unor îngrășăminte chimice pot favoriza unele specii dăunătoare, ceea ce impune măsuri
suplimentare de combatere.
 În cadrul sistemul ui de combatere integrată ori de câte ori un mijloc biologic este
echivalent cu cel chimic ca nivel de eficacitate, cel biologic trebuie preferat.
 Sistemele de combatere integrată trebuie incluse în tehnologia de cultură, deoarece
multe din mijloacele agro fitotehnice au un rol mare în combatere și mai ales numai pe această
cale se poate transpune în practică un sistem coerent și eficace.
 Sistemele de combatere integrată trebuie să respecte cerințele toxicologice, energetice și
pe cele ale protecției mediulu i înconjurător. Din acest motiv trebuiesc excluse de la utilizare
produsele foarte toxice și persistente și promovate cât mai multe produse selective. Pesticidele
care sunt incluse în sistemele de combatere integrată trebuie să aibă următoarele calități:

● eficacitate ridicată în combatere la aplicarea unor doze reduse;
● spectru mediu de acțiune, pentru a evita o acțiune prea puternică asupra altor specii;
● să manifeste selectivitate pentru entomofagi;
● să aibă toxicitate cutanată ș i cumulativă cât mai redusă față de om;
● să aibă toxicitate redusă pentru pești, păsări, albine și entomofagi etc.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
65 CONCLUZII

1. Situația spațiilor verzi existente în municipiul Cluj -Napoca este mult sub cerințele
Organizației Mondiale a Sănătății, revenin d pe un locuitor aproximativ 11 m2/locuitor, față
de 50 m2.
2. În anul 2015 , pe frunzele plantelor de buxus frecven ța medie a atacului produs de că tre
Monarthropalpus buxi Geoff. a fost de 62%, cu oscilații între 33% și 92%, iar în anul 2016
frecven ța medie a atacului a fost de 56%, cu oscilații între 35 % și 9 1%.
3. În anul 2015 cele mai multe frunze prezentau o intensitate a atacului cuprinsă între 11-25%
(34,6% din frunzele atacate), iar în anul 201 6 cele mai multe frunze prezentau o intensitate a
atacului cupr insă între 4-10% (35,9% din frunzele atacate).
4. În anul 201 5 numă rul de larve /frunză oscilează între 1 -9 larve, cu o medie de 4, 28
larve/frunză ; În anul 201 6 au fost semnal ate între 1 -8 larve, cu o medie de 3,93 larve/frunză .
5. La nivelul loc ațiilor monitori zate frecvența lă starilor atacați de Macrosiphum rosae L. a
oscilat între 4 % (zona Cetățuie , în anul 201 5) și 14% (pe aliniame ntul Piața Mără ști, în anul
2016 ), iar la nivelul bobocilor florali fr ecvența atacului a fost cuprinsă între 4% ( zona
Cetățuie , în anul 201 6) și 1 6% (pe aliniamentul Piața Mără ști, în anul 201 6).
6. Frecvența atacului produs de că tre larvele speciilor de hymenoptere fitofage (Arge rosae ,
Arge ochropus Gmel . și Arge pagana Panz. ) a oscilat între 3% (zona Cetățuie , în anul 201 6)
și 14% (aliniament Piața Mără ști, în anul 201 5), iar inten sitatea atacului a fost cuprinsă între
8% (zona Cetățuie , în anul 201 5) și 1 5% (Sensul giratoriu Mără ști, în anul 201 5).
7. Pe plantele de Spiraea vanhouttei, Ligustrum vulgare și Viburnum opulus din garduril e vii,
cele mai frecvente specii de dăună tori sunt: Aphis fabae L., Aphis spiraephaga Mull. și Aphis
spiraecola Patch. Frecvența lă starilor atacați a fost între 49% (zona Pata, în anul 201 5) și
82% (pe strada Gheorghe Lază r, în anul 201 5), cu mari oscilați i de la o locație la alta, iar în
cadrul aceleiași locații frecvența a prezentat de asemenea oscilații de la un an la altul.
8. Pe arbor ii de tei, atacul ce l mai puternic este produs de că tre afidul Myzus persicae Sulze r. În
toți anii de monitorizare , începâ nd cu luna iulie și mai ales în luna august pe frunzele
infestate de către afide se instalează afidofauna, mai ales specii de genul Coccinella care
reduc densitatea numerică a afidelor.
9. Un real pericol pentru plantele de Buxus sempervirens îl reprezintă om ida păroasă a
buxusului, Cydalima perspectalis Walker , care determină uscarea în masă a tufelor.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
66 BIBLIOGRAFIE

1. ALFORD, D. V., 2012 , Pests of Ornamental Trees, Shrubs and Flowers , Manson
Publishing Ltd, London. 480 pag. books.google.ro/books?isbn=184076628X .
2. BAYLAC, M. , 1989, Coexistence d'individus univoltins et partivoltins dans les
populations de Monarthropalpus buxi (Lab.) du Nord de l'Europe (Diptera.
Cecidomyiidae), Comptes Rendus de l' Academie des Sciences Series 3, Sciences de la
Vie, Vol. 308 No. 12 pp. 337 -340.
3. BERNATZKY, A., 1978, Tree ecology and pr eservation, Amsterdam : Elsevier Scientific
Pub. Co.
4. BUNESCU H., FLORIAN T., 2016, The Box Tree Moth, Cydalima perspec talis
Walker (Lepidop tera: Crambidae: Spilomelinae) a New I nvasive Species in Cluj A rea
(Romania). P roEnvironment/P roMediu, 9(26).
5. CANT OR MARIA, 2009, Floricultură generală, Editura Todesco, Cluj -Napoca.
6. CANTOR MARIA, IOANA POP, 2005, Floricultură special, Editura AcademicPres,
Cluj-Napoca.
7. CANTOR MARIA, D., ZAHARIA, 2002, Floricultură generală, Editura AcademicPres,
Cluj-Napoca. (Impor tanta floriculturii).
8. CHIESURA A., GROOT R. S., 2003, Critical natural capital: a socio -cultural
perspective, Ecological Economics, 44, pag. 219 –231.
9. CHIESURA A., 2004, The role of urban parks for the sustainable city, Landscape and
Urban Planning, 68. pag . 129 –138.
10. COUTIN, R. , 1991, La cécidomyie du buis, Journal Phytoma , No. 426 pp. 55 -56.
11. CRISTEA, V., C., BACIU, GAFTA, D., 2002, Municipiul Cluj -Napoca și Zona
Periurbană, Editura Accent, Cluj -Napoca.
12. DAHLSTEN, D.L., 2000, Psyllid biological control, http://nature.berkeley.edu/
biocon/dahlsten/dahlsten.htm .
13. DAVIDSON, J.A., M.J. RAUPP. 1999. Landscape IPM Guidelines for Integrated Pest
Management of Insect and Mite Pests of Landscape Trees and Shrubs. Bulletin 350 of the
Maryland Cooperative Extension Service, College Park, MD. 10 9 pp.
14. DOMBI P. ÖRS PÁL, I. OLTEAN, TEODORA FLORIAN, M. VARGA, 2011,
Studies regarding the attack dynamics of the black locust leafminers in Covasna’s
public parks, Bulletin UASVM Agriculture, 68(1)/2011, pag. 113 -118.
15. DOMBI P. ÖRS PÁL , 201 2, Studii privind dǎunǎtorii amenajǎrilor peisagistice din
Covasna, Tezã de doctorat USAMV Cluj -Napoca.
16. DUMITRA Ș ADELINA , 2010, Compoziții florale utilizate în amenajările peisagistice,
Editura Mediamira, Cluj -Napoca.
17. EUSTACHIO, G., M. J., RAUPP, 2001, Ap plication of systemic insecticides in relation
to boxwood leafminer's life history, Journal of Arboriculture, vol. 27 (5): pag. 255 -262.
18. FLINT, M. L., 2013, Pests in Gardens and Landscapes ,UC Statewide IPM Program and
Entomology, UC Davis http://www.ipm.ucdavis.edu/PMG/PESTNOTES/pn7404.html
19. FORA C.G., POȘTA D.S., 2015, Cydalima perspec talis Walk. (Lepidop tera:
Crambidae), a dange rous pest of Buxus sempe rvirens in Timis Count y, Romania,
JOUR NAL of Horticultu re, Forestry and Biotechnolog y, Volume 19(3), 26 – 31
20. IAMANDEI M., 2010, Diaphania perspec talis (Walker, 1859) (Lepidop tera: Crambidae)
a new pest of Buxus spp. in Romania. Scient Papers USAMVB Serie B, Vol. 54:787 -797
21. ILIESCU ANA FELICI A, 2003, Arhitectură peisageră, Ed. Ceres, București
22. KOLLÁR JÁN, 2011, Gall -inducing arthropods associated with ornamental woody plants
in a city park of Nitra (Slovakia), Acta entomologica serbica, 16(1/2), pag. 115 -126.
23. KRÜGER E.O., 2008, Glyphod es perspectalis (Walker, 1859) – neu für die Fauna Europas
(Lepidop tera: Crambidae). En tomologische Zeitschrift 118: 81-83.

SZÉ P ANITA Proiect de di plomă
67 24. MĂNESCU CRISTINA, 2010, Curs de Arboricultură Ornamentală, USAMV București .
25. MORANCHO, A. B. (2003). A hedonic valuation of urban green areas . Landscape Urban
Plan, 66, 35 -41
26. MUJA, S., 1984, Spațiile verzi în sistematizarea teritoriului și localită Ńilor. Editura
CERES, București
27. MUJA, S., 1994, Dezvoltarea spațiilor verzi în sprijinul conservării mediului
înconjurător în România., Editura CERES, București.
28. ÖLMEZ S., E. BAYHAN, M. R. ULUSOY, 2003, Effect of different temperatures on
the biological parameters of Macrosiphum rosae (L.) (Homoptera: Aphididae),
Zeitschrift für Pflanzenkrankheiten und Pflanzenschutz, Journal of Plant Diseases and
Protection ,110 (2), 203 –208.
29. PAINE, T. D, S. H. DREISTADT, 2012, UC Statewide IPM Program, Davis Produced
by IPM Education and Publications, University of California Statewide IPM Program
30. POSEDARU ELENA ALINA , 2005, Plante ornamentale recomandate pentru amenajarea
spațiilor verzi din România: arboricultură ornamentală, Edi tura Universității din Pitești.
31. SHAHEEN, G. , ZAZ, G. M. 2007, Biology of rose aphid Macrosiphum rosae L.
(Homoptera: Aphididae) in Kashmir. Applied Biological Research 9: 50 -53.
32. SOPORAN CRISTINA -ROZANA, I. OLTEAN, TEODORA FLORIAN, 2012, Aspects
Concerning External Morphology of the Monarthropalpus Buxi Species , Bulletin
UASVM Horticulture, 69(1)/2012, pag. 335 -336.
33. SOPORAN CRISTINA -ROZANA, I. OLTEAN, TEODORA FLORIAN, 2012, The
Monarthopalpus Buxi Species Population Dynamics in Cluj County (Romania), Bulletin
UASVM Horticulture, 69(1)/2012, pag. 221 -224.
34. SOPORAN CRISTINA -ROZ ANA, I. OLTEAN, TEODORA FLORIAN, 2012,
Monarthopalpus Buxi unul din principalii dăunătorii ale amenajărilor peisagestice din
Județul Cluj, Protecția Plantelor,Vol XXII, nr. 86., pag. 31 -38.
35. SOPORAN CRISTINA -ROZANA, I. OLTEAN, TEODORA FLORIAN, LAURA
MACAVEI, 2013, Chemical methods of fight against Monarthopalpus Buxi Geoff.
species , Bulletin UASMV, serie Agriculture 70(1)/2013, pag. 101 -106.
36. SZÉKELY L., DINCĂ V., MIHAI C., 2011, Cydalima perspec talis (Walker, 1859), a
new species for the Romanian fauna (Lepidop tera: Crambidae: Spilomelinae).
Bul. inf. En tomol., 22 (3 -4): 73 -77.
37. STONE, G. N., K., SCHÖNROGGE , 2003, The adaptive significance of insect gall
morphology. Trends in Ecology and Evolution, 10(18): 512 -521.
38. VAMVAKAS, M. , D. C., KONTODIMAS, P. G., MILONAS, 2006, First record of
Monarthropalpus buxi in Greece and some data of its phenology, Entomologia Helenica,
No.16, pag. 22 -26.
39. WÖHRMANN , K., J. TOMIUK, 1988, Life cycle strategies and genotypic variability in
populations of aphids, Journ al of Genetics Volume 67, Issue 1 , pp 43 -52.
40. ZDRENGHEA D., BRANEA I., 1995, Recuperarea bolnavilor cardiovasculari, Editura
Clusium, pag. 150 -151.
41. ZDRENGHEA D., 2008, Recuperare și preve nție cardiovasculară, Editura Clusium,
pag.117 -154.
42. http://bugguide.net/node/view/429862
43. http://www.insecte.org/forum/viewtopic.php ?f=41&t=76262
44. http://en.wikipedia.org/wiki/Arge_ochropus
45. http://en.wikipedia.org/wiki/Arge_pagana
46. http://www.entom.unibo.it/insetti%20alberi/Bosso/M_buxi.htm
47. http://nagyelte.blogspot.ro/2014/09/puszpangmolyinvazio -1-torokbalinti -kepek.html )
48. http://photos.eppo.int/index.php/image/7329 -dphnpe -15/hits/7 -pests