Sustinerea, Desfasurarea Si Organizarea Programelor de Pregatire Pentru Liberare In Cadrul Penitenciarului Botosani
LUCRARE DE LICENȚĂ
Susținerea, desfășurarea și organizarea programelor de pregătire pentru liberare
în cadrul Penitenciarului Botoșani
Cuprins
I. INTRUDUCERE
1.1. Importanța și actualitatea temei
1.2. Motivația alegerii temei
II. FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODOLOGICĂ
2.1. Teoria controlului social
2.2. Teoria presiunii sociale
2.3. Teoria etichetării
III. REINTEGRAREA DEȚINUȚILOR ÎN STRUCTURILE SOCIETĂȚII
3.1. Rolul și atribuțiile asistentului social în penitenciar
3.2. Importanța participării deținuților la programe de asistență psiho-socială
3.3. Importanța colaborări cu comunitatea în demersul pregătirii pentru liberare a deținuților
3.4. Utilitatea caracteristicilor regimul semi-deschis în pregătirea pentru liberare a deținuților
IV. PROGRAME DE TIP ASISTENȚĂ SOCIALĂ DESFĂȘURATE ÎN PENITENCIARELE DIN ROMANIA ȘI DIN STRĂINĂTATE
4.1. Eu și copilul meu
4.2. Proiect de activitate “Noi pentru ceilalți
4.3. „Reintegrarea foștilor deținuti pe piața muncii și reintegraea lor în societate
4.4. “O societate în schimbare- Reintegrarea socială și profesională a deținuților
4.5. Program de pegătire pentru liberare PROLIB
V. CERCETAREA
5.1. Scop, obiective, ipoteze
5.1.1. Metode, tehnici și instrumente utilizate în demersul cercetării
5.1.2. Locul și periaoda derulării cercetării
5.2. Expunerea metodologiei cercetării: Populația studiată și lotul de subiecți
5.3. Prezentarea rezultatelor cercetării
5.4. Prezentarea concluziilor cercetării
VI. INTERVENȚIA
6.1. Intervenția de tip asistență socială
6.2. Prezentarea intervenției de tip asistență socială
6.3. Prezentarea concluziilor intervenției de tip asistență socială
CONCLUZIILE FINALE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
I. INTRUDUCERE
1.1. Importanța și actualitatea temei
Prin lucrarea de față, doresc să demonstrez utilitatea și necesitatea programelor de reintegrare și reabilitare pentru deținuților.
1.2. Motivația alegerii temei
Din dorința de a conuaște aspectele pozitive și negative cu care ce confruntă persoanele private de libertate, dar și specialiștii care lucrează cu aceste persoane, am decis ca lucrarea mea de licență să se axeze pe programele care îi pregătesc pe deținuți pentru liberare.
Practica mea în sistemul penitenciar a început după primul an de facultate. În timpul verii am decis să încerc cât mai multe categorii de beneficiari, pentru a-mi da seama cu care dintre ei pot lucra cel mai eficient. Am ajuns să-mi desfășor stagiul de practică în cadrul Penitenciarului Botoșani în vara primul an de facultate. La început mi sa părut un domeniu dificil, greu în care să lucrez. Eram speriată de persoanele care ispășeau o depeapsă privativă de libertate. După prezentarea instituției de către asistentul social, am început să merg cu el pe secții, să particip la programele și activitățile pe care le desfășura și cel mai important am început să vad persoanle private de libertate cu alți ochi. În anul doi de facultate am continuat practica tot în cadrul Penitenciarului Botoșani, dar de acestă dată am avut posibilitatea de a desfășura singură programe. Primul program din penitenciar pe care l-am organizat și desfășurat a fost programul de pregătire pentru liberare PROLIB. Un alt program susținut în peniteciar a fost: „O societate în schimbare- Reintegrarea socială și profesională a deținuților”.
În urma desfășurării programelor menționate mai am coștientizat importanța programelor de pregătire pentru liberare detinare persoanelor private de libertate, drept urmare, am decis ca tema mea de licență să se axeze pe acest aspect. Pregătirea pentru liberare este cea mai inportantă pentru o reintegrare de succes.
II. FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODOLOGICĂ
Lucrarea de față “Susținerea, desfășurarea și organizarea programelor de pregătire pentru liberare” poate fi descrisă din prisma mai multor teorii : teoria controlului social, teoria presiunii sociale și teoria etichetării.
2.1. Teoria controlului social
Această teorie a controlului social are o aplicabilitate foarte mare în domeniul asistenței sociale. Ea încearcă să cumuleze explicațiile sociale cu cele psihologice, referitoare la comportamentul infracțional.
Teoria controlului social are la bază ideea că indivizii au o înclinație naturală către devianță, iar pentru a-i determina conformarea la reguli este necesară controlul, supravegherea. (Dobrescu, 2010)
Tendința indivizilor de a devia din punct de vedere comportamental este relativ generală și constantă. Ei vor avea comportamente antisociale în cazul în care nu sunt informați și susținuți (de grupurile de apartenență sau de către societate) pentru evitarea acestor tendințe. Agenții controlului social pot fi de două feluri: institușionali și neinstituționali. Cei instutuționali sunt reprezentați de organismelejuridice, de menșinere a ordinii publice si statale, instituțiile religioase și de învățământ, iar cei neinstituționali sunt reprezentați de părinți, rude, prieteni, vecini. (Turliuc, 2007, p.155).
Conform acestei teorii se face distincția între factorii inhibitori, care reprezintă o barieră în calea comportamentului infracțional și factorii care măresc presiunea de a comite infracțiuni. În prima categorie se găsesc obstacolele interne (rezistență la frustrare, respectul de sine) și obstacolele externe (familie suportivă), iar în a doua categorie, cea a factorilor care măresc presiunea de a comite infracțiuni, se află presiunile interne (un anumit stil govnitiv, profil psihilogic), presiuni externe (sărăcia sau marginalizarea) si elementele de atracție spre infracționalitate (anturajul). (Durnescu, 2009).
Pentru prima dată, ideile teoriei controlului ai fost formulate de Hirschi, contribuția sa concentrându-se pe argumente precum: oamenii nu sunt la modul absolut nici morali și nici amorali. Diferitele grade de moralitate explică de ce anumiți indivizi sunt înclinați să se conformeze normelor și legilor, și de ce doar o minoritate se vor comporta în disprețul legii. Variațiile de moralitate pot fi explicate prin grade diferite de atașament față de societatea convențională. Fiecare individ este atașat, într-un fel sau altul de societatea convențională, de regulile și normele ei. (Poledna, 2002). T. Hirschi susține că cu cât atașamentul individului față de societate este mai puternic, cu atât posibilitatea de a comite infracțiuni scade. Reducerea conformității unui individ are loc atunci când relațiile de atașament ale acestuia față de societate sunt slăbite sau întrerupte, acest lucru poate conduce la comiterea de acte infracționale. Pentru a nu distruge relațiile cu familia, prietenii, școala, locul de muncă, în general, indivizii aleg conformitatea. Această relație se fundamentează pe patru elemente: atașament, angajamement, implicare și credințe. Atașsamentul se referă la legătura afectivă pe care individul o are cu familia, prietenii, și la calitatea acestor relații. Angajamentul constituie dimensiune rațională, prin care individul adoptă un anumit comportament în urma unei analize costuri-beneficii. Implicarea face referire la participarea individului la activități convenționale, fapt care duce la disponibilitatea acestuia pentru a se angaja în activități cu caracter deviant. Convingerile fac referire la internalizarea valorilor și normelor societății. (Bocancea, Neamțu, 1999, Leauna, 2006, Durnescu, 2009).
Factorii protectivi care acționează în diminuarea comportamentului infracțional sunt: atașamentul puternic al individului față de familie, prieteni, locul de muncă, scoală, biserică, angajament față de sistemul economic și social, implicarea în activități dezirabile. Un exemplu relevant pentru tema acestei lucrări este existența unui loc de muncă stabil și bine remunerat scade probabilitatea individului de a se implica în diverse infracțiuni. Cu cât individul este mai implicat în activități sociale dezirabile, se diminuează timpul și energia pentru a se implica în alte activități antisociale.
Am ales această teorie pentru lucrarea mea, deoarece consider că pune în evidență rolul pe care îl are un locul de muncă stabil în ceea ce privește starea de recidivă a infractorului. Cu cât fostul deținut este mai integrat în sânul societății, cu atât mai mult el deține controlul pentru a nu mai comite infracțiuni. Autocontrolul deținutului poate crește prin participarea la programe de asistare socială desfășurate pe durata detenției.
Teoria controlului social susține faptul că, cariera infracțională poate fi incheiată în măsura în care există o modificare pozitivă la nivelul legăturilor sociale pe care deținutul le stabilește cu sursele de control social informal.
2.2. Teoria presiunii sociale
Pornind de la noțiunea de anomie a lui Durkheim, Robert K. Merton a dezvoltat teoria prin care explică apariția comportamentelor deviante ca urmare a exercitării de către anumite structuri sociale a unei presiuni asupra individului. Sistemul social este compus din două elemente definitorii: scopuri, aspirații care sunt promovate social, și mijloace legitime prin care aceste scopuri pot fi atinse. Într-o societate inegală, apar dezechilibre între cele două elemente, determinând indivizii să adopte diferite alternative de rezolvare a stituatiei. (Banciu,2008)
Conform teoriei lui Merton, putem identifica 5 modalități de adaptare a individului în rezolvarea situațiilor: conformarea, inovarea, ritualismul, retragerea/evaziunea, rebeliunea. Acestea sunt modele de adaptare la situații sociale create de inadegvarea dintre copurile valorizate cultural și mijloacele dezirabile social de atingere a lor. Teoria lui Merton este importantă și datorită faptului că scoate în evidență și modalitățile de adaptare ce favorizează comportamentul infracțional.
În munca asistenților sociali este esențial să se includă drept criteriu de evaluare a celor asistați și a conduitei lor, raportul aspirații/așteptări și respectiv scopuri/mijloace. La fel de important este includerea în evaluare și intervenție, a criteriului accesului la resusrse: educație, loc de muncă, existența familiei, acces la sănătate, legături sociale. Totodată este important să fie conștientizată și recunoscută nevoia implicării comunității în programele de asistare socială, în efortul de prevenire și diminuare a conduitelor infracționale. (Poledna,2002)
Această teorie este transformată într-un argument în munca de asistare socială, datorită implicării societății în contrabalansarea efectelor presiunii sociale. Teoria presiunii sociale este importantă și pentru faptul că se referă la reabilitarea/resocializarea indivizilor astfel încât ei să valorizeze mijloacele legale de atingere a scopurilor, în detrimentul celor ilegale. Faptului că deținuții participă la programe de asistare psiho-socială, și nu doar la acestea, îi ajută să se schimbe și să vadă lucrurile cu alți ochi la ieșirea din penitenciar.
Această teorie este relevantă pentru tema mea, deoarece argumentează considerabil că asocierea cu prietenii care au comportamente non-infracționale, dezvoltarea atitudinilor și ideii de conformare, de respectare a legii și întărirea diferențială, socială și non-socială, a descurajării în fapte penale, contribuie la încetarea conduitei infracționale.
2.4. Teoria etichetării
Sociologii care susțin această teorie a etichetării definesc “devianța” nu ca pe un set de caracteristici ale indivizilor sau grupurilor, ci ca un proces de interacțiune între devianți și non-devianți.” (Giddens 2000). O persoană care este etichetată ca fiind delicventă, este considerată răufăcătoare și de cele mai multe ori este percepută ce fiind în neregulă de către cei cu care interacționează, cu care intră în contact, de către indivizii apropiați respectiv prieteni, rude și chiar de către familie. “De aceea individul poate reveni la comportamentul delictual, sporind de înstrăinarea față de convențiile sociale curente. Edwin Lemert a numit actul inițial de săvârșire a unei infracțiuni devianță primară. Devianța secundară are loc atunci când ajunsarea efectelor presiunii sociale. Teoria presiunii sociale este importantă și pentru faptul că se referă la reabilitarea/resocializarea indivizilor astfel încât ei să valorizeze mijloacele legale de atingere a scopurilor, în detrimentul celor ilegale. Faptului că deținuții participă la programe de asistare psiho-socială, și nu doar la acestea, îi ajută să se schimbe și să vadă lucrurile cu alți ochi la ieșirea din penitenciar.
Această teorie este relevantă pentru tema mea, deoarece argumentează considerabil că asocierea cu prietenii care au comportamente non-infracționale, dezvoltarea atitudinilor și ideii de conformare, de respectare a legii și întărirea diferențială, socială și non-socială, a descurajării în fapte penale, contribuie la încetarea conduitei infracționale.
2.4. Teoria etichetării
Sociologii care susțin această teorie a etichetării definesc “devianța” nu ca pe un set de caracteristici ale indivizilor sau grupurilor, ci ca un proces de interacțiune între devianți și non-devianți.” (Giddens 2000). O persoană care este etichetată ca fiind delicventă, este considerată răufăcătoare și de cele mai multe ori este percepută ce fiind în neregulă de către cei cu care interacționează, cu care intră în contact, de către indivizii apropiați respectiv prieteni, rude și chiar de către familie. “De aceea individul poate reveni la comportamentul delictual, sporind de înstrăinarea față de convențiile sociale curente. Edwin Lemert a numit actul inițial de săvârșire a unei infracțiuni devianță primară. Devianța secundară are loc atunci când ajunge să accepte eticheta și se consideră a fi deviant.”(Giddens,2000)
“Teoria etichetării este importantă pentru că începe de la premise că nici un act nu este delictual în mod intrinsec.”( Giddens,2000) De obicei eticheta are drept efect sporirea comportamentului deviant. Rezultatul etichetării este acela că un comportament delicvent are tendința să se accentueze după o condamnare. Fenomenul de respingere sau de neadapatre mai poate fi determinat de durata foarte lungă a detenției.
Teoria etichetării, potrivit căreia eforturile oficiale de a controla criminalitatea au efect contrar. Indivizii arestați, condamnați și încarcerați sunt etichetați ca infractori și sunt percepuți și tratați ca atare de către cei din societate. Un exemplu ar fi cazul unui fost deținut care nu mai este acceptat de către familie din motiv că le este rușine de faptul că este un pușcărias. In acest caz șansele la fostul deținut să recidiveze sunt foarte mari din cauza acestor frustrări.
Un alt exemplu relevant pentru lucrarea mea, îl reprezintă impactul negative al arestului și respectiv încarcerării asupra șanselor de a obține un loc de muncă. Conform studiilor și cercetărilor făcute, majoritatea angajatorilor îi resping pe cei care s-au aflat în conflict cu legea penală, blocâdu-le astfel posibilitatea de a câștiga venituri pe căi legale.
Eticheta de delicvent/infractor contribuie la diferite forme de excludere socială, blocând astfel accesul individului la activități legitime, fotându-l să caute sprijin în rândul grupurilor infracționale.
În concluzie, temele descries ajută la o mai bună întelegerea a temei mele, înțelegere care constă în asistarea celui în cauză, în programele de tip asistență socială, în rezolvarea problemelor care țin de această arie a reintegrării/reabilitării.
III. REINTEGRAREA DEȚINUȚILOR ÎN STRUCTURILE SOCIETĂȚII
3.1. Rolul și atribuțiile asistentului social în penitenciarele din România
Asistența socială include prestațiile sociale și serviciile sociale acordate în scopul satisfacerii nevoilor sociale ale indivizilor, grupurilor, comunităților aflate în imposibilitatea de a-și procura în mod independent resursele necesare unui nivel de viață considerat decent într-un cadru social dat.
Activitatea asistentului social angajat în unitățile sistemului penitenciar românesc este reglementată prin Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, precum și prin Legea nr. 254 privind Executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate dispuse de organele juridiciare în cusul procesului penal, în același context se înscriu și alte reglementări legislative, care evidențiază principalele elemente de specificitate ale acestei categorii profesionale: Codul deontologic al profesiei de asistent social; Hotărârea Biroului executiv al Colegiului Național al Asistenților Sociali, nr. 3/2009, privind aprobarea normelor privind formarea profesională continuă a asistenților sociali; Metodologia activităților desfășurate de către asistentului social din sistemul penitenciar, aprobată prin Decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 418/2007, referitoare naționale în domeniul educației și asistenței psihosociale a persoanelor private de libertate, etc.
Pentru reintegrarea persoanelor private de libertate din cadrul penitenciarelor este nevoie de o echipă pluridisciplinară de pecialiști. Din această echipă face parte și asistentul social, rolul lui fiind unul crucial în adaptarea individului la viața penitenciară precum și în pregătirea acestora pentru liberare.
Principalele atribuții ale asistentului social din penitenciar sunt legate de dezvoltarea capacităților individuale și a oportunităților comunitare, de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanelor condamnate. Pe durata detenției, asistentul social are ca scop diminuarea efectelor negative ale custodiei asupra celor custodiați și dezvoltarea resurselor prosociale personale și familiale ale subiecților.
Spre sfârșitul perioadei de detenție, asistentul social intensifică demersurile în vederea pregătirii pentru reîntoarcerea în comunitate și preluarea clientului de către agenții din sfera serviciilor sociale sau de probațiune.
Reglementările specifice domeniului penitenciar stabilesc, ca arie a activităților desfășurate de către asistentul social, următoarele: asistarea cazurilor sociale aflate în penitenciar; cunoașterea nevoilor și a cerințelor de ordin social, ce decurg din istoria individuală, personalitatea și evoluția comportamentală a persoanelor private de libertate; evaluarea, informarea și consilierea socială a persoanelor custodiate; oferirea de consultanță în domeniul exercitării drepturilor parentale și în domeniul protecției drepturilor copilului; formarea, dezvoltarea și exersarea abilităților prosociale ale persoanelor private de libertate; sprijinirea persoanelor private de libertate care au fost afectate de violența domestică; menținerea și îmbunătățirea relației persoanelor private de libertate cu familia și comunitatea pe parcursul executării pedepsei; managementul situațiilor de criză și negocierea; cercetarea metodologică; formarea profesională a asistenților sociali în domeniul de specialitate.
Rolul asistentului social în așezămintele de detenție se axează pe de o parte, pe acordarea de sprijin calificat în vederea soluționării problemelor sociale, formarea sau dezvoltarea comportamentelor prosociale, dezvoltarea capacităților de autocontrol și de autosusținere, iar pe de altă parte, pe colaborarea cu instituțiile publice sau cu organizațiile neguvernameltale, care au atribuții în facilitarea reinserției sociale a persoanelor custodiate de sistemul penitenciar.
Reglementările specifice domeniului penitenciar stabilesc ca arie a activităților desfășurate de către asistenții sociali, următoarele: asistarea cazurilor sociale aflate în penitenciar; cunoașterea nevoilor și a cerințelor de ordin social ce decurg din istoria individuală, personalitatea și evoluția comportamentală a persoanelor privatede libertate; evaluarea, informarea și consilierea socială a persoanelor custodiate; oferirea de consultanță în domeniul exercitării drepturilor parentale și ăn domeniul protecției drepturilor copilului; formarea, dezvoltarea și exersarea abilităților prosociale ale deținuților; sprijinirea persoanelor private de libertate care au fost afectate de violența domestică; menținerea și îmbunătățirea relației persoanelor private de libertate cu familia și comuniutatea, pe parcursul executării pedepsei; managementul situațiilor de criză și negocierea; cercetarea metodologică; formarea profesională a asistenților sociali în domeniul de specialitate.
Atribuțiile generale ale asistentului social în penitenciar constau în: realizarea evaluării sociale inițiale, periodice și finale a deținuților, utilizând metode, tehnici și instrumente specifice; consemnarea informațiilor de specialitate în Registrul specialistului, întocmește materiale centralizatoare; formulează concluziile și recomandările necesare pentru întocmirea și revizuirea periodică a Planului individualizat de evaluare și intervenție educativă și teraeutică; informează persoanele private de libertate cu privire la demersurile necesare rezolvării problemelor acestora; desfășoară activități de consiliere pe probleme sociale a persoanelor private de libertate; contactează membrii familiilor/ alte persoane din mediul de suport al deținutului; contactează prin adresă scrisă sau telefonic, instituțiile publice, ONG; monitorizează evoluția cazurilor sociale identificate în rândul persoanelor private de libertate; întocmește documente; desfășoară/ coordonează programe de asistență socială; întocmește mapele documentare ale programelor și proiectelor; implementează sistemul de creditare; inițiază colaborări;
Atrbuții specifice ale asistentului social în penitenciar constau în: Coordonarea/desfășurarea programelor de tipul: pregătire pentru liberare, prevenirea violenței domestice, program de dezvoltare a abilităților decizionale în situații de risc infracțional “Decizii mai bune”, program de menținere/dezvoltare a relațiilor cu mediul de support “Pentru familie și societate”, program de dezvoltare a abilităților parentale “Eu și copilul meu”. Asistentul social în penitenciar desfășoară activități de consiliere, evaluare, informare socială și mediere cu deținuții cazați pe secțiile de care este responsabil, dar și pe celelalte secții în absența titularului desemnat; Coordonează activitățile și programele de asistență socială derulate de voluntari sau în colaborare cu aceștia; Organizează și desfășoară sesiuni de educație și prevenire a tuberculozei; Coordonează activitatea atelierelor ocupaționale;
Rolul asistentului social în penitenciar mai constă și în refacerea, menținerea sau consolidarea relațiilor deținutului cu familia și în facilitarea problemelor sociale ale deținuților. Un bun exemplu la care am asistat pe parcursul practicii este urmatorul : unei persoane condamnate i-a decedat mama, iar asistentul social l-a consiliat, deținutul nu a fost lăsat singur, a fost sustinut moral. De asemenea, el intervine pentru recunoașterea și exercitarea unor drepturi legale ale persoanelor private de libertate, cum ar fi dreptul la pensie pentru limita de vârstă, dreptul la căsătorie si altele. Un alt rol important al asistentului social se referă la reabilitarea comportamentală a deținutului. Alte roluri constau în oferirea de sprijin pentru pregătirea pentru liberarea și comunicarea cu alte instituții în scopul preluării deținutului la momentul libererii. Din acest punct de vedere, capacitatea de advocacy a asistentului social este crucială pentru reintoarcerea cu succes a deținutului în comunitate. Principalele atribuții ale asistentului social din penitenciar sunt legate de dezvoltarea capacităților individuale de natura să faciliteze reintegrarea socială a persoanelor condamnate.
3.2. Importanța participării deținuților la programe și activitățile desfășurate în penitenciar
Pentru a face față mediului în care se află,persoanele private de libertate se implică în programe și activități de resocializare și reeducare. În cadrul acestor programe și activități învață tehnici noi care i-ar putea ajuta să interiorizeze normele societății în care trăiesc, își creează resurse noi care îi ajută atât pe perioada detenției cât și în reintegrarea lor după liberare.
Prezența serviciilor, activităților și a programelor de asistență socială în sistemul de justiție trebuie înțelese ca niște dimensiuni prin care este vizat obiectivul major al creșterii siguranței societății prin ajutorul, suportul acordat persoanelor care au încălcat legea pentru a se reabilita, prin intervenții educative și sociale care să conducă la reducerea probabilității și a gravității recidivei. Prin intermediul programelor de asistență socială și a relației profesionale dezvoltate, între deținut și asistentul social sunt creeate ocazii pentru exersarea și îmbunătățirea competențelor deținuților în demersul autodeterminării și al exercitării unor alegeri responsabile, atât în condițiile de viață din închisoare cât și după liberare. (Poledna, 2000)
Un rol foarte semnificativ în au programele specializate de asistență socială care formează și/sau sporesc deprinderile de care deținuții au nevoie peantru: a explora posibilitățile de interacțiune și comunicare cu lumea exterioară pe care sistemul penitenciar o permite în anumite limite și medierea relației dintre deținuți și lumea din afară, ca o condiției a reintegrării lor în societate. (Poledna, 2000)
Programele de tip asistență socailă urmăresc achiziționarea de către deținut a deprinderilor legate de comunicare, de ralaționare cu cei din jur dar și cu cadrul instituțional. Datorită faptului că aceste programe, de tip asistență socială, facilitează comunicarea și cu comunitatea, prin diferite activități, acest lucru duce la o creștere a reintegrării deținuțiolor în societate.
Pe lângă programele de tip asistență socială, administrația penitenciarului mai dă ocazia deținuților să participe și la programe și activități educative, culturale, activități religioase, sportive, programe de formare profesională și posibilitatea de a munci. Finalitatea acestora este una comună: să-i ajute pe deținuți să gândească și să re comporte într-un mod acceptat social astfel încât să nu mai recidiveze. (Florian, 2003, Leaua, 2006).
Școlarizarea, sau continuarea școlarizării deținuților în perioada executării pedepsei nu este obligatorie. Ca și o continuare a activității de școlarizare, în Pentenciarul Botoșani se organizează și cursuri de calificare și recalificare profesională. Aceste cursuri le permit deținuților obținerea unei calificări, dobândirea unei creșteri a nivelului de pregătire în scopul de a răspunde unei nevoi reale de personal calificat pentru agenții economici. În Penitenciarul Botoșani sunt deținuți care s-au calificat precum: zidar, faianțar, fochist, tamplar, sudor, bucătar, lacătuș mecanic, cizmar.
Asistența religioasă a persoanei private de libertate, îi oferă prin prezența preotului alături de el, un ocrotitor spiritual, un părinte care se roagă împreună cu el pentru ușurarea geutăților prin care trece.
Cele mai eficiente metode de petrecere a timpului liber, din punctul de vedere al deținuților sunt activitățile receative și sportive. Aceste activități se desfășoară în spațiile special amenajate din incinta penitenciarului sau chiar în curtea interioară a penitenciarului. Pentru deținuți sportul reprezintă o formă de descărcare a tensiunii acumulate în timpul detenției staționare.
Programele educative, în Penitenciarul Botoșani constau în programe de educație civică, educație pentru sănătate, dezvoltarea universului cunoașterii, și activitățile educative cu ocazia diferitelor zile.
Pentru deținuții vulnerabili, există progame terapeutice precum: programe centrate pe reducerea agresivității , programe antidrog, programe de dezvoltare personală, activități de consiliere pshihologică, etc.
Consider că toate aceste activități, cursuri și programe au un rol foarte important în viața unui deținut, deoarece îi creează ocazii să-și dezvolte resursele, atât pe durata pedepsei, cât și în perioada post penală. În cadrul acestor programe au posibilitatea de a învăța lucruri noi, valori, norme, abilități, deprinderi dezirabile social.
Importanța colaborări cu comunitatea în demersul pregătirii pentru liberare a deținuților
Activitățile de asistență psihosocială și educație desfășurate pe întreaga durată de ispășire a pedepsei, coordonate de către specialiștii din cadrul penitenciarelor, sunt esențiale pentru pregătire pentru liberare și reabilitarea a persoanelor private de libertate, dar nu sunt și suficiente. Colaborarea cu alte sectoare de activitate din domeniul reintegrării sociale, crește șansele de reintegrare a persoanelor private de libertate în societate, diminuând astfel și recidiva. (ANP, Strategia Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate 2012-2016)
Legislația în domeniul penal prevede responsabilitatea instituției penitenciare de a organiza și desfășura activități, cursuri și programe cu persoanele aflate în detenție, dar și crearea unui cadru de suport comunitar în vederea facilitării reintegrării sociale a acestora. În contextul colaborării interinstituționale se pun bazele unor proiecte comune în vederea pregătirii pentru liberare, un rol esențial revenind astfel instituțiilor și organizațiilor din societatea civilă. Prin menținerea legăturii persoanelor private de libertate cu mediul de suport, și în sens larg, cu comunitatea, se urmărește, pe lângă diminuarea efectelor negative ale privării de libertate, implicarea comunității în procesul de reintegrare socială. Colaborarea între unitățile penitenciare și instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, cu alte instituții ale statului precum și cu asociații și organizațiile nonguvernamentale este înscrisă în linii directoare în cadrul internațional și european, acestea furnizând norme, valori și principii cu caracter universal. (ANP, Strategia Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate 2012-2016)
De pregătirea pentru liberare pentru perioada post detenție a persoanelor private de libertate este responsabil în primul rând sistemul penitenciar, dar pentru o pregătire complexă și pentru o reintegrare cât mai exactă, este nevoie de concursul comunităților locale în derularea acestui tip de activitae, în dubla lor calitate: de parteneri ai serviciului penitenciar si de beneficiari ai întregului proces de reinserție socială.
Conform reglementărilor în vigoare, activitățile instituției penitenciare se intersectează cu cele ale direcției de probațiune. Activitatea consilierului de probațiune în legătura cu persoanele private de libertate constă în participarea acestuia la programul de pregătire pentru liberare a deținuților, alături de personalul specializat din cadrul penitenciarelor, al centrelor educative sau de detenție. Participarea consilierului de probațiune la pregătirea pentru liberare poate fi realizată cu cel mult 6 luni înainte de momentul la care persoana privată de libertate poate fi propusă pentru liberare sau înlocuire a măsurii educative privative de libertate cu asistarea zilnică în cazul minorilor. În cadrul activității de pregătire pentru liberare, consilierul de probațiune derulează programe specifice și alte activități de sprijinire în reluarea relațiilor cu comunitatea. (Legea nr. 252 din 19 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune)
Agențian Județeană pentru Ocuparea Forțelor de Muncă și Agențian Națională pentru Ocuparea Forțelor de Muncă au semnat un protocol de colaborare si Administrația Națională a Penitenciarelor, în urma căruia AJOFM trebuie să comunice periodic instituției penitenciare locurile de muncă disponibile pe piața muncii. Totodată AJOFM organizează cursuride calificare pentru persoanele private de libertate, care mai au cel mult nouă luni până la ieșirea din penitenciar. Agențian Județeană pentru Ocuparea Forțelor de Muncă este un partener activ în demersul pregătirii pentru liberare a deținuților din Penitenciarul Botoșani. Reprezentanți ai Agenției Județeane pentru Ocuparea Forțelor de Muncă Botoșani participă la desfășurarea programului PROLIB aproape de fiecare dată când sunt solicitți, ținând activități de informare legate de găsirea unui loc de muncă.
Unitățile penitenciare sunt deschise pentru colaborări cu ONG-uri în domeniu, sunt deschise spre voluntariat, dar, din păcate sunt prea puține organizații și asociații la nivel național și nu satisfac decât în mică măsură nevoile persoanelor private de libertate. Organizațiile non-guvernamentale care oferă soluții pentru reabilitarea și reintegrarea infractorilor lucrează în special cu persoanele private de libertate, lăsând înafară informarea și educarea populației, cu toate că soarta persoanelor private de libertate ne privește pe fiecare. Există totuși și excepții, Centrul Prison Fellowship din Cluj-Napoca, care oferă servicii educaționale și de consultanță, organizează cursuri profesionale și oferă asistare în găsirea unui loc de muncă. Cel care a înființat acest centru, Constantin Asăvoaie, afirmă că: “Două treimi dintre cei care au beneficiat de programele noastre au reușit în cele din urmă să reînceapă o viață normală, ceea ce în termeni reali înseamnă dublu față de media reușitei programelor similare de stat”.
Utilitatea caracteristicilor regimul semi-deschis în pregătirea pentru liberare a deținuților
Odată cu depunderea în penitenciar a unui indivit, în timpul perioadei de carantină se stabilește regimul de executare a pedepsei. În penitenciarele din România există patru regimuri de executare a pedepsei: deschis, semideschi, închis și maximă siguranță. Aceste regimuti se diferențiază în raport cu gradul de limitare a libertății deținuților, cu modul de desfășurare a activităților din penitenciar precum și cu condițiile de detenție.
Reghimului de maximă siguranță se aplică persoanelor condamnata la pedeapsa detențiunii pe viața, sau la pedepsa închisorii mai mare de 13 ani. Aceste persoane pot presta munca în grupuri mici, în interiorul locului de deținere în spații prevăzute cu dispozitive de închidere sigure și sub supraveghere permanentă cu condiția de a fi apte pentru a presta munca. Regimul închis se aplică persoanelor condamnate la minim 3 ani de închisoare și maxim 13 ani. Aceste persoane pot presta muncă sub pază și supraveghere continuă. Regimul semideschis se aplică persoanelor private de libertate pe o perioadă de minin un an și maxim 3 ani conform noii legi de executare a pedepselor privative de libertate din 2013. Reghimul se aplică persoanelor private de libertate pe o perioadă de maxim un an.(Legea 254/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate în România.)
IV. PROGRAME DE TIP ASISTENȚĂ SOCIALĂ DESFĂȘURATE ÎN PENITENCIARELE DIN ROMANIA ȘI DIN STRĂINĂTATE
4.1. “Eu și copilul meu”
O mare parte dintre persoanele private de libertate din cadrul penitenciarelor sunt părinți. În timpul ispășirii pedepsei, aceștia întâmpină probleme în releționarea cu proprii copii, de aceea există o serie de programe care vizează relaționare cu familia, respectiv cu copiii.
Cel mai practicat program din peniteciarele din România care are scopul de consolidare al relațiilor familiale se numește “ Eu și copilul meu”. Scopul programului este dezvoltarea abilităților necesare îmbunătățirii relației dintre părintele aflat în detenție și copilul său. Programul vizează următoarele obiective: înțelegerea particularităților stadiilor de dezvoltare psihocomportamentale ale copiilor, achiziționarea de modele de relaționare corespunzătoare stadiilor de dezvoltare psihomotorie ale copiilor, dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare cu proprii copii. Programul se desfășoară pe parcursul a 10 sedințe. Temele pe care programul le propune pentru a dezvolta abilitățile parentale ale deținuților sunt următoarele: teme de cunoaștere și de interacțiune a grupului format, stabilirea limitelor, a spune nu și a interzice, izolarea și pedepsirea , evitarea pedepsei, recompensele, știu să comunic cu copilul meu?, alcoolismul și implicațiile sale, ce am învățat din aceste întâlniri.
4.2. Proiect de activitate “Noi pentru ceilalți”
Evaluarea nevoilor sociale ale persoanelor private de libertate poate releva necesita acordării de asistență de specialitate în scopul dezvoltării sau formării abilitîților sociale, parentale, decizionale, de relaționare cu mediul de support, în vederea pregătirii pentru reintegrarea socială. Prin urmare, voluntariatul nu poate fi abordat de către specialist, sau resimțit de către persoana privată de libertate ca o nevoie.
Scopul acestui proiect este promovarea conceptului de voluntariat în rândul persoanelor private de libertate, ca element de contribuie la dezvoltarea solidarității sociale și a spiritului de cetățean activ. Obiectivele programului sunt: înțelegerea conceptului de voluntariat, conștientizarea rolului pe care îl poate avea voluntarul în dezvoltarea personală, conștientizarea diversității umane. (ANP-Proiect de activitate, 2013)
Grupul țintă al program sunt persoanele private de libertate care manifestă disponibilitate de a participa la acest grup educațional, spre a fi informate cu privire la activitatea de volubtariat. Demersurile programului se constituie într-o activitate de tip consiliere de grup, organizată în șase ședințe:
4.3. „Reintegrarea foștilor deținuti pe piața muncii și reintegraea lor în societate”
S-a constatat faptul că foștii deținuți se confruntă cu un risc ridicat de excluziune pe piața muncii, ca urmare a discriminării și stigmatizării din partea angajatorilor și a societății. Plecând de la aceste semnale de alarmă, pentru a susține reintegrarea în societate și pe piața muncii a foștilor deținuți, în vederea combaterii și prevenirii infracționalității, Administrația Națională a Penitenciarelor în parteneriat cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Universitatea de Vest Timișoara (UVT), Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) și Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Călărași (CRFPA) implementează proiectul: „Revenirea foștilor deținuți pe piața muncii si integrarea lor în societate”. Proiectul este co-finanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane. (ANP)
Scopul principal al proiectului este de a veni în întâmpinarea foștilor deținuți excluși de societate și de a spori șansele acestora pentru reintegrarea pe piața muncii, prin asigurarea de traininguri de inițiere și certificate de calificare în meserii alternative, ecologice. Totodată, proiectul este menit să promoveze incluziunea socială a acestui grup vulnerabil prin înlăturarea fenomenului de discriminare față de deținuți și foști deținuți. Un alt obiectiv urmărit este de a încuraja dialogul și colaborarea dintre angajatorii din spațiul public și privat, inclusiv reprezentanți ai societății civile, pe marginea acestei probleme care privește societatea în mod direct. (ANP)
Activități în cadrul proiectului: emiterea de studii și recomandări în vederea îmbunătățirii cadrului legislativ și administrativ pentru facilitarea incluziunii sociale a deținuților și foștilor deținuți; amenajarea unui centru pilot de training pentru deținuți în regim deschis sau semi-deschis destinat instruirii acestora în meserii ecologice; Amenajarea unui centru de training pentru ofițeri și agenți supraveghetori; Campanie de înlăturare a mentalitaților discriminatorii care ingreunează incluziunea socială a acestui grup vulnerabil;
Publicul-țintă în cadrul proiectului: categoria principală: autorități publice locale și centrale, companii naționale și multi-naționale, manageri/potențiali angajatori, reprezentanți ai Guvernului, categoria secundară: societatea civilă (ONG-uri, centre de incluziune socială, organizații și instituții de învățământ etc.), reprezentanți ai comunității/ Lideri de opinie, grupuri vulnerabile: persoane aflate anterior în detenție, persoane aflate în detenție în prezent; mass-media; societatea românească în ansamblul său. (ANP)
4.4. “O societate în schimbare- Reintegrarea socială și profesională a deținuților”
Un al poiect implementat în România este: “O societate în schimbare- Reintegrarea socială și profesională a deținuților” cofinanțat din Fondul Social Europen Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane în perioada 2007-2013. Acest proiect a luat naștere în urma unui studiu, efectuat la nivelul a trei unități penitenciare Galați, Giurgiu și Botoșani, privind identificarea nevoilor de formare profesională. Acest studiu a relevant faptul că majoritatea persoanelor private de libertate își dorect ocuparea unui loc de muncă cu forme legale. (ANP)
Scopul acestui program a fost confilierea și orientarea persoanelor private de libertate în vederea creșterii șanselor de inserție profesională. Obiectivele programului : dezvoltarea abilităților de autocunoștere; cunoașterea aptitudinilor și intereselor personale în domeniul vocațional; dezvoltarea abilităților de promovare a imaginii proprii prin elaborarea unui CV și a unei scrisori de intenție; dezvoltarea abilităților de promovare a imaginii proprii prin asimilarea regulilor de prezentare la interviul de angajare; elaborarea strategiei personale de ocupare a unui loc de muncă prin crearea unui plan realist de acțiune și analiza variantelor de ocupare. (ANP)
Grupul țintă este format din deținuți care au recomandarea de participare la acest program, recomandare identificată în urma aplicării instrumentului de evaluare, elaborate în cadrul proiectului. Mărimea grupului este între 8 si 12 participanți. Acest program conține un număr de cinci activități care presupun: autocunoașterea ( identificarea punctelor tari și punctelor slabe ale propriei persoane, identificarea caracteristicilor personale relevante din perspective integrării profesionale); interese și abilități: omul potrivit la locul potrivit; CV-ul și Scrisoarea de intenție; interviul de angajare; planul meu de ocupare; evaluarea finală.
4.5. Program de pegătire pentru liberare PROLIB
“Pregătirea pentru liberare a deținuților trebuie să înceapă imediat după recepția acestora în instituția penală. Tratamentul deținuților trebuie să accentueze apartenența individului la comunitate și nu excliderea socială. Agențiile comunitare și asistenții sociali trebuie implicați în masura posibilului in procesul de reabilitare socială a deținuților prin menținerea și îmbunătățirea relețiilor acestora cu familia, cu alte persoane și agenții sociale.” (Bogdan, 2005).
Spre finalul ispășirii pedepsei privative de libertate, pregătirea pentru liberare a deținuților se intensifică. Aceștia intră într-un program special conceput, care are drept scop creșterea șanselor de reintegrare socială, prin adaptarea individului la specificul vieții comunității și de internalizare a drepturilor și responsabilităților sociale.
Trebuie să se aibă în vederea faptul că momentul liberării include și aspecte negative determinate de fenomenul etichetării sociale, provocând la persoana întoarsă în societate sentimente contradictorii față de familie și comunitate. După executarea pedepsei privative de libertate, unii constată că nu mai au familie, locuință, loc de muncă, posibilități financiare de a se întreține. Aceste cauze cresc șansele ca odată întorși în comunitate să încalce din nou normele sociale, să comită infracțiuni și să revină în închisoare. De aceea, activitățile derulate trebuie să aibă o tematică specifică acestei etape a traseului execuțional, oferind informații concrete despre serviciile sociale puse la dispoziție de organizații nonguvernamentale și instituții ale statului, precum și despre modalitățile de accesare a acestora, în conformitate cu legislația în vigoare.
Prin intermediul acestui program educativ “Program de pregătire pentru liberare PROLIB”, se intensifica pregatirea pentru liberare a deținutilor, crescand astfel sansele de incluziue sociala a celor condamnati.
Scopul programului PROLIB constă în pregatirea persoanelor care au executat sancțiuni privative de libertate în vederea diminuării impactului negativ produs de ieșirea din mediului penitenciar și creșterea șanselor de incluziune socială. Obiectivele programului sunt: informarea persoanelor private de libertate cu privire la pașii care trebuie urmați după liberarea din penitenciar în scopul integrarii lor sociale; familiarizarea cu elementele de suport social care pot oferi asistența necesară reîntoarcerii în comunitate; pregătirea psihologică a individului care a executat o pedeapsă privativă de libertate cu privire la influențele negative ce se pot exercita asupra lui la revenirea în comunitate. Programul PROLIB este structurat în 16 sedinte, 8 dintre acestea fiind obligatorii si 8 sedinte opționale.
Ca și resurse implicate avem: resurse umane: asistentul social, educatorul și psihologul), resurse materiale: fișe de lucru, creioane, coli, materiale tehnoredactebile, chestionare, etc, iar ca și colaboratori avem reprezentanți ai Agenției Județene a Ocupării Forței de Muncă și reprezentanți ai societății civile și ai instituțiilor partenere de la nivel local.
4.6.
V. CERCETAREA
5.1. Prezentarea scopului, obiectivelor și ipotezelor cercetării
Scopul cercetării :
Evaluarea percepției persoanelor private de libertate, din Penitenciarul Botoșani, cu privire la utilitatea programelor de pregătire pentru liberare.
Ipoteze de cercetării:
Deținuții din Penitenciarul Botoșani consideră utile programele de pregătire pentru liberare, care îi pregătesc pentru piața muncii.
După participarea la programul prolib deținuții identifică mai ușor sursele de supor social la care pot apela după liberare.
Stare de recidivă și vârsta influiențează gradul de participare/implicare la programele de pregătire pentru liberare.
Obiective:
Identificarea nevoilor deținuților care participă la programele de pregătire pentru liberare.
Evidențierea percepției persoanelor private de libertate cu privire la programele de pregătire pentru liberare.
Identificare modului în care regimul semi-deschis favorizează accesarea de către persoanele private de libertate a anumitor servicii în perioada premergătoare liberării.
Identificarea percepției asistenților sociali despre colaborarea cu comunitatea, în derularea programelor de pregătire pentru liberare.
Datorită faptului că lucracea mea de diploma evaluaeaza perscrpția persoanelor private de libertate din Penitenciarul Botoșani cu privire la utilitatea programelor de pregătire pentru liberare, partea de cercetare a fost facută în urma interventiei.
5.1.1. Metode, tehnici și instrumente utilizate în demersul cercetării
Tipul de cercetare folosit în această lucrare este cercetarea mixtă. Metodele de cercetare folosite sunt ancheta sociologică și inteviul semi-structurat, iar instrumentele folosit sunt chestionarul respectiv ghidul de inerviu.
Chestionarul- descriere
Ghidul de interviu- descriere
5.1.2. Locul și perioada derulării cercetării
Cercetarea mea a fost realizată în Penitenciarul Botoșani, în perioada martie-aprilie 2014.
Intrarea în penitenciar a fost aprobată în urma unei cereri, care a fost trimisă către instituție la începutul anului universitar 2013-2014. Accesul la subiecți a fost facilitat de către asistentul social din cadrul penitenciarului care m-a supervizat.
5.2. Expunerea metodologiei cercetării: Populația studiată și lotul de subiecți
Populația cercetării este constituită din deținuți adulți, de sex masculin din Penitenciarul Botoșani.
Lotul de subiecți este constituit din 54 de deținuți, de sex masculin, cu vârsta între 21 și 64 de ani, care au participat la programul de pregătire pentru liberare “PROLIB”, condamnați pentru prima data, dar și recidiviști, pentu infracțiuni precum: furt, tâlhărie, omor, viol, abandon familial. Pentru 52 dintre subiecții lotului voi aplica chestionarul, iar pentru unul dintre ei voi utiliza intrumentul de cercetare ghidul de interviu.
Pentru a putea afla percepția asistenților sociali despre colaborarea cu comunitatea, în derularea programelor de pregătire pentru liberare, voi folosi ca medota de cercetare interviul semi-structurat, iar instrumentul folosit ghidul de interviu, pentru doi asistenți sociali, din cadrul Penitenciarului Botoșani.
5.3. Prezentarea rezultatelor cercetării
Voi prezenta tebele care arată strctura lotului de subiecți în funcție de vârstă, starea de recidivă și tipul de infracțiune comisă de către persoanele private de libertate din Penitenciarul Botoșani.
Tabel 1. Distribuția subiecților în funcție de vârstă
Lotul de cercetare a fost format din 53 de persoane private de libertate aflate în custodia Penitenciarului Botoșani, având vârsta cuprinsă între 21 și 60 de ani. Dintre aceștia 21 de persoane, reprezentând 39,2% din totalul de subiecți chestionați, au vârsta cuprinsă între 21 și 30 de ani; 13 persoane, reprezentând 24,53% din totatul de subiecți chestionați, au vârsta cuprinsă între 31 și 40 de ani; 14 persoane, reprezentând 26,42% din totatul de subiecți chestionați, au vârsta cuprinsă între 41 și 50 de ani; 5 persoane, reprezentând 9,43% din totatul de subiecți chestionați, au vârsta cuprinsă între 51 și 60 de ani; Prin urmare, predomină categoria adulților tineri, cu vârsta cuprinsă între 21 și 30 de ani.
Următorul tabel cuprinde structura lotului de subiecți în funcție de categoriile de infracțiunii săvârșite.
Tabel 3. Infracțiuni comise de persoanele private de libertate care au participat la programul de pregătire pentru liberare PROLIB.
Analizând infracțiunile comise de respondeți, observăm că predomină infracțiunea de furt. Acestă infracțiune a fost săvârșită de 20 de persoane private de libertate din totalul de 53, reprezentând totodată un procent de 37,74%. Atât infracțiunea de tâlhărie și cea omor a fost comisă de un număr de 7 respondenți pentru fiecare, 13,21% fiind reprezentați de cei cu tâlhărie, respectiv 13,21% de cei cu omor. Cel mai mic procent, de 5,66% a fost înregistrat în cazul infracțiunilor sexuale, acestea fiind comise de 3 respondenți. La 5 dintre respondenți apare infracțiunea privind circulația pe drumurile publice, aceștia reprezentând un procent de 9,43%. Tot un procent de 9,43% este reprezentat și de cei care au săvârșit fapte privind traficul de persoane și consum de droguri. Un procent de 11,32% din totalul infracțiunilor comise de 6 persoane private de libertate sunt infracțiuni precum: ultaj(2), spălare de bani, autor privind Legea pentru prevenirea criminalității organizate, autor Legea 46/2008 privind Codul Silvic și abandon de familie.
Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică, în anul 2011, cele mai multe infracțiuni comise sunt cele la adresa patrimoniului (furt, tâlhărie, delapidare, înșelăciune).
În continuare voi prezenta distribuția participanților la programul de pregătire pentru liberare PROLIB în fucție de starea de recidivă și calificarea profesională.
Tabel 2. Tabel distribuția subiecților în funcție de starea de recidivă
În ceea ce privește starea de recidivă a subiecților chetionați, 29 de persoane private de libertate din totalul de 53, reprezentând 54,72%, sunt recidiviști, aceștia având condamnări anterioare prin executare dar și prin suspendare, iar 24 de persoane private de libertate, reprezentând 45,28% sunt nerecidiviști, acești neavând în trecut nici pedepse cu suspendare, nici cu executare.
Din totalul de 53 de subiecți, doar 27 au o calificare profesională dobândită înainte de arestare. Acesta înseamnă un procent de 50,94%. Restul de 26 de persoane nu aveau o calificare profesională înainte de momentul arestării.
În ceea ce privește numărul subiecților care au o calificarea profesională dobândită în penitenciar, nu este foarte mare, 18 persoane, acestea reprezentând un procent de 33,96%, restul de 66,04% fiind reprezentat de subiecții care nu au o calificare profesională dobântidă. Calificările dobândite în penitenciar sunt: lăcătuș mecanic, cizmar, faianțar, mozaicar, zidar, fochist, .
Este definitorie prezența sau absența unei calificări profesionale în ceea ce privește găsirea unui loc de muncă după liberare. În acest sens, intervenția în dobândirea unei calificări profesionale este justificată.
VI. INTERVENȚIA
6.1. Intervenția de tip asistență socială
6.2. Prezentarea intervenției de tip asistență socială
Scopul intervenției de tip asistență socială: pregătirea persoanelor care au executat sancțiuni privative de libertate în vederea diminuării impactului negativ produs de ieșirea din mediului penitenciar și creșterea șanselor de incluziune socială
Obiectivele intervenției: informarea persoanelor private de libertate cu privire la pașii care trebuie urmați după liberarea din penitenciar în scopul integrării lor sociale; familiarizarea cu elementele de suport social care pot oferi asistența necesară reîntoarcerii în comunitate; pregătirea psihologică a individului care a executat o pedeapsă privativă de libertate cu privire la influențele negative ce se pot exercita asupra lui la revenirea în comunitate.
Grupul țintă: 53 de persoane private de libertate, cu vârsta cuprinsă între 21 și 64 de ani, din Penitenciarul Botoșani, care urmează să intre în comisia de liberare condiționată în următoarele 3 luni.
Durata intervenției: 3 săptămâni, a câte 4 ședințe pe săptămână, cu durata de 50 de minute pentru fiecare ședință.
Etapele pe care le-am parcurs pentru a duce la bun sfârșit atât partea de cercetare cât și partea de intervenție sunt urmatoarele: am selectat din tabelul nominal doar deținuții care urmează să intre în comisia de liberare condiționată în cel mult 3 luni, și care aparțineau secțiilor de care era responsabil asistentul social care mă supraveghea în timpul stagiului de practică. În total au fost 53 de deținuți, de pe două secții diferite, drept urmare am înființat 4 grupuri prolib, două pe o secție și două pe altă secție. Pasul următor a fost introducerea computerizată a intrării fiecarui deținut în programul de pregătire pentru liberare, acest lucru fiind necesar acordării celor 20 de credite în urma finalizării programului dar și pentru evaluările finale necesare comisiei de liberare condiționată. În urma acestor demersuri, a urmat începerea programului de pregătire pentru liberare PLOLIB. Prin intermediul acestui program educativ, se intensifică pregătirea pentru liberare a deținuților, crescând astfel șansele de incluziune socială a celor condamnați.
Planul de intervenție. Descrierea activităților.
Activitatea 1: Ședință introductivă – prezentarea programului și a participanților. Evaluare inițială.
Obiectivele activității:
prezentarea programului;
stabilirea regulilor grupului și aplicarea sancțiunilor dacă ele nu sunt respectate;
identificarea părerilor deținuților cu privire la informațiile utile reintegrării sociale a acestora;
Etapele activității- aspecte relevante:
joc de antrenare a grupului;
prezentarea programului: scop, obiective, tematică;
stabilirea regulilor de grup;
completarea chestionarelor inițiale si a angajamentelor de participare;
planificări, detalii organizatorice;
Metode de lucru:
joc de cunoaștere;
sumarizarea și feedback;
dezbaterea și conversația;
Descrierea activității:
În cadrul primei activități de grup, am început prin prezentare scopului, obiectivelor și tematica programului. Această primă întâlnire a debutat cu un joc de cunoaștere, fiecare perticipant, începând cu mine, si-a spus numele și o calitate de-a lui sau un lucru care îi face plăcere, care să înceapă cu inițiala prenumelui. Împreună cu participanții la program am stabilit regulile grupului și sancțiunile care vor trebui respectate pe toată durata programului, acestea fiind: nu vorbim neîntrebați, nu ne jignim între noi, nu înjurăm, nu vorbim urât, nu părăsim activitatea, nu ne lovim , nu fumăm în timpul ședințelor, să învățăm, să putem comunica, ascultăm cu atenței , fără să comentăm părerile colegilor. Tot în cadrul acestei întâlniri, persoanele private de libertate au completat chestionarul de evaluare inițială și angajamentul de participare la acest program. Frecvența întâlnirilor le-a fost comunicată, de 3-4 ori pe săptămână, și tot aici am stabilit regulile cu cei care lucra și nu puteau ajunge la program, completau fișele de lucru în cameră și de aduceau la următoarea întâlnire.
Evaluarea activității:
Obiectivele stabilite au fost atinse, a fost făcută rezentarea programului de intervenție, apoi prezentarea membrilor grupului, evaluarea inițială și stabilirea regulilor și frecvența întâlnirilor.
Bariere întâmpinate: în timp ce prezentam programul și am menționat faptul că programul PROLIB este unul obligatoriu, un deținut, mai tânăr, s-a ridicat din bancă și a ieșit din club, pe motiv că el nu vrea să participe la un asemenea program. Acesta nu a fost sancționat, asistentul social discutând cu el și a rezolvat problema. O altă barieră întâmpinată a fost numărul mult prea mare de participanți la acest program. Am fost nevoită să comasez două grupuri prolib în una singură, datorită lipsei spațiului de desfășurare: pe o secție avem 23 de deținuți la program, iar pe cealaltă secție 30 de deținuți (nu participau chiar toti, deoarece unii dintre ei mergeau la muncă în timp ce se derula programul)
Feedback de la participanți: Participanții la program au fost receptivi la informațiile primite, unii dintre ai au afirmat că le face plăcere să iasă la programe, alții au menționat le face plăcere să mai vadă oameni noi prin penitenciar și acesta ar fi un motiv pentru care vin la program, iar alții chiar își doresc să-și rezolve anumite probleme.
Autoevaluare: Ținând cont că nu este pentru prima dată când țin acest program în
Penitenciarul Botoșani, nu am avut nevoie de supraveghere în timpul desfășurării activităților, asistentul social responsabil de mine, doar m-a prezentat beneficiarilor programului.
Chestionar de evaluare inițială: Anexa 4.
Angajament de participare: Anexa 5.
Activitatea 2: Căutarea unui loc de muncă
Obiectivele activității:
Identificarea surselor de informare, de către deținuți, cu privire la piața muncii;
Recunoșterea importanșei unui loc de muncă în viața omului;
Etapele activității- aspecte relevante:
Joc de antrenare a grupului- fișă de activitae;
Discuție liberă cu privire la sursele de informare cu privire la piața muncii și concluzionarea prin enumerarea lor;
Dicuție liberă cu privire la importanța unui loc de muncă în viața omului;
Discuții dirijate cu privire la: buna informare mărește șansele de succes, prospectarea pieției muncii, pregătirea demersurilor pentru ocuparea postului dorit;
Completarea biletelor cu modalutăți de găsire a locului de muncă înaintea arestării; discuție răspunsuri prin selecție;
Metode de lucru:
joc antrenare a grupului;
dezbaterea și conversația;
dialogul și explicația;
sumarizarea și feedback;
Descrierea activității:
Activitatea a doua a debutat printr-un moment organizatoric și de captare a atenției, un joc de antrenare a grupului: participanții au primit un bilețel de hârtie pe care trebuia să menționeze unde pot găsi informații despre locurile de muncă și ce slujbă își doresc să obțină după liberare. Când toată lumea a terminat, au fost adunate bilețelele și a demarat o discuție pe baza răspunsurilor notate. Activitatea a doua a continuat după următoarele întrebări de ghidare: Unde căutăm un loc de muncă? Ce trebuie să știi când pornești în căutarea unui loc de muncă ? Ce fel de muncă dorești și ce ești în stare să faci ? Unde poți găsi informații despre locurile de muncă ? Ce crezi că este mai greu: să obții sau să păstrezi o slujbă ? A avea un serviciu este o necesitate, așa cum este nevoia de mâncare, de apă, de îmbrăcăminte și încălțăminte, de adăpost și protecție ? Este ușor sau este greu să obții un loc de muncă ? De ce crezi că muncesc oamenii ? Acestea au fost discuții dirijate, iar în timpul discuțiilor am avut în vedere materialul de suport al activității (îl găsiți la anexe).
Evaluarea activității:
Au fost atinse toate obiectivele activității, persoanele private de libertate au identificat sursele de informare cu privire la piața muncii și au conștientizat importanța unui loc de muncă în viața unui om, majoritatea au participat la dezbateri și dicuții.
Bariere întâmpinate: O barieră întâmpinată pe toată durata programului a fost sala mică pentru cele două grupe comasate.
Feedback de la participanți: Majoritatea persoanelor private de libertate care au participat la acest program au considerat un locru important găsirea unui loc de muncă. Un deținut mi-a mărturisit la feedback-ul de final al ședinței că acest program nu îi este folositor datorită faptului că el este pensionar și că participă la acest program doar pentru că este obligatoriu. Am încercat să folosesc această informație atât în folosul meu, cât și a celorlați particpanți, rapotându-mă la deținutul pensionar ca la o resursă, care ne poate ajuta din experiența lui, făcându-l să se simtă util pe parcursul programului.
Autoevaluare: sunt mulțumită de cum a decurs programul, am stabilit împreună cu persoanele private de libertate o relație de respect, nu mă întrerup când vorbesc, așteaptă să termin eu și după continuă ei. Am reușit să-i explic, conform legii și cu dovezi, deținutului care a părăsit la prima ședință grupul de ce este bine ca el să rămână în acest program.
Materialul de suport al programului: Anexa 3.
Fișă de lucru/bilețele- “Unde ai lucrat înainte de arestare?” :Anexa6.
– ”Unde poți găsi informații despre locurile de muncă? ” : Anexa7.
Activitatea 3: Instrumente necesare pentru cei care își caută un loc de muncă: Scrisoarea de intenție, convorbirea telefonică și publicarea ofertei în mica publicitate.
Obiectivele activității:
Redactarea corectă a unei scrisori de intenție;
Prezentarea greșelilor care se pot strecura în redactarea unei scrisori de intenție;
Etapele activității- aspecte relevante:
Explicarea pe înțelesul tuturor a termenului scrisoare de intenție;
Exemplificare – scrisori de intenție către diferite instituții; reguli de redactare a acestora;
Discuție liberă cu privire la ce se comunică într-o convorbire telefonică referitoare la un loc de muncă;
Discuție liberă cu privire la publicarea ofertei în anunțuri de mică publicitate; exemplificare prin ziar local – diverse anunțuri;
Redactarea unei scrisori de intenție de către fiecare participant, conform exemplului dat;
Metode de lucru:
dezbaterea și conversația;
dialogul și explicația;
sumarizarea și feedback;
Descrierea activității:
Am definit termenul de scrisoare de intenție împreună cu participanții, apoi am discutat despre importanța unei scrisori de intenție, ce ar trebui să cuprindă și ce ar trebui să nu cuprindă o scrisoare, pe urmă am prezentat câteva modele de scrisoare de intenție pentru diferite locuri de muncă – discuție liberă cu privire la: mod de redactare, conținut, forma, erori. Prezentarea Scrisorii de intenție a fost făcută pe tabla de la cubul în care se desfășura activitatea, sub formă de schemă, am parcurs împreună cu participanții fiecare paragraf necesar pentru redatarea unei scrisori. Pentru data viitoarea trebuiau să predea o scrisoare de intenție pentru postul de ospătar la o terasă, conform modelului discutat și primit.
Evaluarea activității:
Participanții la program au luat la cunoștință despre elementele specifice cu privire la redactarea unei scrisori de intenție, publicarea unei oferte în anunțuri de mica publicitate și realizarea unei convorbiri telefonice cu privire la un loc de muncă. Aceștia au realizat o scrisoare de intenție conform exemplului oferit de coordonator.
Bariere întâmpinate: bariera întâmpinată începând cu activitatea numărul 3 și care a persistat până la fialul programului a fost pauza de masă. Fiind secții cu regim semi-deschis, la ora 12 toți deținuții trebuiau să fie în cameră pentru servirea mesei. Alarma suna la 11.45, aceea ce însemna că mai aveau 15 minute până să ajungă în cameră. După ce suna alarma nu mai reușeam să-i țin atenți sub nici o formă.
Feedback de la participanți: toți participanții la grup au înțeles ce au de făcut pentu data viitoare, au înțeles importanța unei scrisori de intenție în demersul angajării.
Autoevaluare: voi încerca să termin activitățile viitoare înainte de ora 11.45 pentru a avea cu cine discuta.
Model Scrisoare de intenție – Anexa 8;
Activitatea 4: Instrumente necesare pentru cei care își caută un loc de muncă: Curriculum vitae.
Obiectivele activității:
Redactarea corectă a unui curriculum vitae;
Prezentarea greșelilor care se pot strecura în redactarea unui curriculum vitae;
Etapele activității- aspecte relevante:
Joc de antrenare a grupului – Cine sunt eu?
explicarea termenului Curriculum vitae;
prezentarea elementelor constitutive ale unui curriculum vitae, scheme de prezentare;
discuție liberă cu privire la erori tipice în redactarea unui curriculum vitae;
exemplificare curriculum vitae și discuție pe marginea anexelor acestuia;
Redactarea propriului curriculum vitae, de către fiecare participant, conform exemplului dat;
Metode de lucru:
Dezbaterea și conversația;
Dialogul și explicația;
Sumarizarea și feedback;
Descrierea activității:
Pentru început am împrțit participanților la grup câte o fisă de lucu, urmând ca aceștia să completeze fișa cu trei calități și trei defecte ale lor. Am definit termenul de curriculum vitae împreună cu participanții, apoi am discutat despre importanța unui curriculum vitae, ce ar trebui să cuprindă și ce ar trebui să nu cuprindă un CV, pe urmă am prezentat câteva modele de CV – discuție liberă cu privire la: mod de redactare, conținut, forma, erori. Prezentarea CVului a fost făcută pe tabla de la cubul în care se desfășura activitatea, sub formă de schemă, am parcurs împreună cu participanții fiecare unitate necesară pentru redatarea propriului CV. Pentru data viitoarea trebuiau să predea propriul CV, conform modelului discutat și primit.
Evaluarea activității:
Participanții la program au luat la cunoștință despre elementele constitutive ale unui curriculum vitae. Persoanele private de libertate au realizat un curriculum vitae personal conform schemei de prezentare oferite.
Bariere întâmpinate: o barieră întâmpinată chiar la începutul activtății a fost faptul că am împărțit fișele de lucru și după am început să discutăm ce înseamnă calități și defecte, drept urmare cei care știua deja nu mai erau atenți la ce discutam cu restul participanților și au început să scrie înainte, cu toate că au fost rugați aștepte să afle toată lumea ce înseamnă acești termeni.
Feedback de la participanți: participanții s-au plâns că au mult de scris la cameră, redactarea propriului CV. Au apreciat faptul că au completat fișele de lucru în timpul activității datorită faptului că si-au lămurit ce înseamnă calitate și defect.
Autoevaluare: ținând cont de greșeala pe care am făcut-o la începutul activității, modelele de CV au fost împărțite după ce am exemplificat în detaliu CV, astfel amreușit să le captez atenția.
Fișă de lucru: “Eu sunt: trei calități, trei defecte”- Anexa 9;
Model curriculum vitae – Anexa 10;
Activitatea 5: Interviul de angajare.
Obiectivele activității:
Exprimarea opiniei cu privire la comportamentele văzute la colegi în timpul simulării interviului;
Explicarea regulilor de conduită în timpul unui interviu;
Recunoașterea importanței pregătirii unui interviu;
Etapele activității- aspecte relevante:
Joc de antrenare a grupului – joc de rol – simularea unui interviu pentru angajare pe un post de ospătar terasă, prin adresarea fiecărui participant a unei întrebări fulger;
Definirea termenului interviu de angajare;
Discuție liberă cu privire la scopul unui interviu, pregătirea interviului, reguli de prezentare la un interviu;
Discuție liberă cu privire la limbajul trupului, formularea răspunsurilor și elemente de evitat în timpul interviului, pornind de la jocul de rol;
Reguli de aur pentru un interviu de succes;
Metode de lucru:
Jocul de rol;
Dezbaterea și conversația;
Dialogul și explicația;
Sumarizarea și feedback;
Descrierea activității:
În cadrul acestei activități am adus în discuție aspecte de care trebuie să țină cont oricare persoană care merge la un interviu de angajare. Am definit termenul de interviu de angajare, am vorbit despre scopul unui interviu, despre pregătirea necesară pemtru interviu: la ce trebuie să te gândești când mergi la un interviu, ce ar trebui să cunoști dinainte. Regulile de prezentare la un interviu au fost aduse in discuție: cum trebuie să vorbim, cum trebuie să te îmbraci, cum trebuie să te comporți. După comunicarea informațiilor de care aveau pentru prezentarea la un iterviu, am simulat un interviu de angajare, pentru postul de ospătar la terasă, cu perticipanții la program.
Evaluarea activității:
Participanții la program au luat la cunoștință despre regulile de conduită în timpul unui interviu pentru angajare. Persoanele private de libertate au participat la jocurile de rol și au identificat aspectele de evitat în cazul unui interviu pentru angajare.
Bariere întâmpinate: Nu am întâmpinat bariere pe parcursul activității.
Feedback de la participanți: Participanții la program au fost amuzați de jocul de rol, totul a decurs foarte bine;
Autoevaluare: Atitudinea relaxantă și poate chiar amuzantă a mea a dat o notă mai colorată activității, fară a fi percepută altfel decât trebuie.
La final am fost făcut aprecieri cu privire la derularea activității, au fost evidențiați cei care au dovedit interes și au obținut rezultate bune și au fost stimulați cei care au participat mai puțin la desfășurarea activității
Activitatea 6: Întrevederea (interviul) pentru angajare.
Obiectivele activității:
Identificarea aspectelor pe care o persoană trebuie să le evite la un interviu;
Recunoșterea greșelilor de comportament comise în timpul unui interviu de angajare;
Etapele activității- aspecte relevante:
Exercițiu de încălzire – Cum mă simt azi;
37 cele mai frecvente întrebări în cazul interviului de angajare – răspunsuri în lanț, discuție pe marginea fiecărui răspuns dat de participanți;
20 de greșeli la un interviu – discuție liberă pe marginea acestora;
fixarea cunoștințelor din ultimile două ședințe, enumerarea elementelor parcurse;
Metode de lucru:
Joc de antrenare a grupului;
Dialogul și explicația;
Dezbaterea și conversația;
Sumarizarea și feedback;
Descrierea activității:
La începutul ședinței am cerut fiecărui participant să descrie dispoziția sa din momentul începerii ședinței. Pornind de la răspunsurile participanților, am atras atenția asupra influenței pe care dispoziția unei persoane o are asupra realizării, cu succes, a unei acțiuni. În acest sens, reușita unui interviu poate depinde de modul în care sunt evitate situațiile problematice (întrebări incomode, teme sensibile, lipsa încrederii în sine). Ședința a continuat cu o discuție liberă cu privire la aspecte ce trebuie evitate în timpul unui interviu: ce nu trebuie să spui angajatorului despre tine, ce atitudine trebuie să ai, ce nu trebuie să faci în timpul unui interviu. Participanților li s-au citit cele mai frecvente 37 de întrebări în cazul interviului de angajare, primind totodată și la cameră o listă cu ele. În final s-a realizat și o fixare a cunoștințelor din ședința anterioară cu privire la pregătirea și conduita din timpul interviului.
Au fost făcute aprecieri cu privire la derularea activității, au fost evidențiați cei care au dovedit interes și au obținut rezultate bune și au fost stimulați cei mai puțin participativi.
Evaluarea activității:
Persoanele private de libertate au identificat/recunoscut greșelile de comportament comise în timpul unui interviu.
Bariere întâmpinate: Nu am întâmpinat bariere în desfășurarea acestei activități.
Feedback de la participanți: Participanților li s-a părut o activitate mai puțin interactivă, deoarece era oarecum asemănătoare cu cea precedentă.
Autoevaluare: Toate etapele desfășurării activității au fost duse cu bine la bun sfârșit.
Activitatea 7: Contractul individual de muncă.
Obiectivele activității:
Identificarea elementelor de bază ale contractului individual de muncă;
Explicarea noțiunii de „contract individual de muncă”;
Etapele activității- aspecte relevante:
Importanța încheierii unui contract de muncă și definirea termenului de contract individual de muncă;
Discuție liberă cu privire la angajare legală și angajare la negru; migrația forței de muncă; elemente de impact asupra individului/familiei pe termen scurt/lung;
Analiza/discuția colectivă a elementelor constitutive ale unui contract individual de muncă; aspecte legislative în vigoare;
Metode de lucru:
Dialogul și explicația;
Dezbaterea și conversația;
Sumarizarea și feedback;
Descrierea activității:
Brainstorming : Ce se înțelege prin contract individual de muncă ?Toate răspunsurile au fost note pe tablă și apoi discutate . După discutarea răspunsurilor am dat definiția contractului de muncă. Pe baza unui contrac de muncă am discutat despre condițiile încheierii contractului de muncă, despre durata contractului de muncă, clauzele principale ale contractului de muncă, salariul de bază prevăzut în contractul individual de muncă nu va putea fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară. Contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă, în limba română, modalități de suspendare a contractului individual de muncă, modalități de încetare a contractului individual de muncă, forme de contracte individuale de muncă: contract individual de muncă pe durată determinată, contract de muncă temporară, contract individual de muncă cu timp parțial.
Evaluarea activității:
Participanții la program au luat la cunoștință despre importanța încheierii unui contract individual de muncă. Persoanele private de libertate au primit explicații privind elementele de bază ale contractului individual de muncă.
Evaluarea activității va face prin distribuirea, spre completare, a unor fișe individuale de muncă : Care considerați că sunt beneficiile încheierii contractului de muncă la angajare ?
Bariere întâmpinate: Nu am întâmpinat bariere.
Feedback de la participanți: Persoanele private de libertate au fost mulțumite de calitatea infomețiilor, considerându-le importante
Autoevaluare: Datorită faptului că am ținut multe grupuri prolib în timpul celor 3 ani de prectică în cadrul unității penitenciare toate etapele desfășurării activității au fost duse cu bine la sfârșit.
Activitatea 8: Sprijinul societății în reinserția socială a persoanelor care au suferit o condamnare penală;Ajutorul de șomaj și ajutorul social.
Obiectivele activității:
Identificarea instituțiilor statului care acordă sprijin financiar persoanelor aflate în dificultate;
Descrierea pașilor care trebuie urmați pentru obținerea ajutorului de șomaj și a ajutorului social;
enumerarea documentele/actele necesare întocmirii dosarului de obținere a ajutorului social;
Etapele activității- aspecte relevante:
Joc de încălzire – bilețele Trei lucruri pe care le voi face după ieșirea din penitenciar
prezentarea temei de discuție – conversație euristică;
discuție liberă cu privire la instituțiile statului care acordă sprijin financiar persoanelor aflate în dificultate
prezentarea sistemului național de asistență socială și rolul fiecărei instituții în parte;
alte instituții/organizații de interes pentru persoanele private de libertate după liberare;
tipuri de prestații sociale; acte necesare; acte de identitate;
Metode de lucru:
Joc de antrenare a grupului;
Dialogul și explicația;
Dezbaterea și conversația;
Sumarizarea și feedback;
Descrierea activității:
Am început printr-un exercițiu de captare a atenției: am împărțit participanților câte o fișă pe care le cere să scrie primele 3 lucruri pe care le vor face după ieșirea din penitenciar. Au fost discutate răspunsurile primite și apoi au fost ierarhizate în vederea stabilirii priorităților. Discuția a continuat după următorele întrebări de ghidare:ce poți face pentru a te întreține singur în momentul în care te vei elibera, cel mai bine ar fi să-ți găsești un loc de muncă, dar se poate întâmpla să nu reușești imediat. Ce faci atunci ? Cum supraviețuiești ? Ce posibilități ai? Au fost aduse în discuție alternative atunci când o persoană nu reușește să obțină un loc de muncă: poate obține ajutor de șomaj sau ajutor social.
Evaluarea activității:
Participanții la program au prezentat din proprie experiență accesul la instituții/servicii/prestații sociale. Persoanele private de libertate au primit informații cu privire la modalități de contactare a instituțiilor de sprijin în vederea reinserției sociale postdetenție.
Bariere întâmpinate: Nu am întâmpinat bariere.
Feedback de la participanți: Persoanele private de libertate au fost mulțumite de calitatea infomețiilor, considerându-le importante, multi dintre cei mai tine nu știau că pot beneficia de ajutorul de șomaj sau ajutorul social.
Autoevaluare: Datorită faptului că am ținut multe grupuri prolib în timpul celor 3 ani de prectică în cadrul unității penitenciare toate etapele desfășurării activității au fost duse cu bine la sfârșit.
Activitatea 9: Strategii de copying în situații de stigmatizare/frustrare.
Obiectivele activității:
Descrerea din propria experiență a unei situații stigmatizante trăite;
Identificarea atitudinii dezirabile ce poate fi folosită în astfel de situații;
Exprimarea termenilor legați de etichetare.
Etapele activității- aspecte relevante:
Prezentarea termenilor – stigmatizare, copying, frustrare, etichetare;
Discuție liberă cu privire la situații concrete de stigmatizare/etichetare; reacții; metode de evitare;
Identificarea unor modele de răspuns la conduite impulsive; joc de rol;
Metode de lucru:
Joc de rol;
Dialogul și explicația;
Dezbaterea și conversația;
Sumarizarea și feedback;
Descrierea activității:
Am discutat și explicat conceptele de copying, stigmatizare, frustrare, etichetare. După am rugat participanții să descrie o situație în care au fost etichetați de cei din jur, cum s-au simțit, cum pot fi evitate astfel de situații. Scopul exercițiului a constat în dezvoltarea capacităților empatice prin exersarea unor modele de răspuns pentru situațiile în care cei din jur îi vor eticheta.
Evaluarea activității:
Participanții la program au identificat caracteristici pozitive la colegii de grup. Aceștia au identificat corect numeroase situații în care apare stigmatizarea/etichetarea (ca foști deținuți, etnie, prezența tatuajelor etc.) și temerile asociate acestor situații în demersurile de căutare a unui loc de muncă postdetenție.
Persoanele private de libertate au identificat atitudini dezirabile care pot fi folosite în situații de stigmatizare/etichetare.
Bariere întâmpinate: Nu am întâmpinat bariere.
Feedback de la participanți: Persoanele private de libertate au fost mulțumite de calitatea infomețiilor, considerându-le importante. Au fost activi, aproape fiecare vorbind despre o situație în care au fost etichetați, apreciând acest lucru.
Autoevaluare: Datorită faptului că am ținut multe grupuri prolib în timpul celor 3 ani de prectică în cadrul unității penitenciare toate etapele desfășurării activității au fost duse cu bine la sfârșit.
Activitatea 10: Cum renunț la conduite indezirabil social.
Obiectivele activității:
Identificarea consecințelor adoptării de conduite indezirabile social;
stabilirea modalități de evitare a acestor comportamente;
Etapele activității- aspecte relevante:
Prezentarea temei de discuție,explicare termeni;
Studiu de caz 1: Conducere în stare de ebrietate – situație, gând periculos, acțiune periculoasă, consecințe;
Studiu de caz 2: conduita către obezitate – situație, gânduri periculoase, acțiuni periculoase, consecințe;
Discuție liberă cu privire la gândurile de intervenție care opresc acțiunile periculoase, prevederea consecințelor faptelor noastre;
Construirea unui plan pentru a depăși o situație periculoasă;
Metode de lucru:
Dialogul și explicația;
Dezbaterea și conversația;
Sumarizarea și feedback;
Descrierea activității:
Introducere în temă:”De multe ori în anumite situații, ceva din mintea noastră ne determină să facem anumite acțiuni periculoase pentru noi sau pentru cei din jurul nostru. Dacă vreau să nu mai fac acțiuni periculoase trebuie să știu ce mă poate ajuta să mă opresc. Dacă voi învăța să mă gândesc la consecințele, la urmările acțiunilor mele, atunci voi putea să mă opresc”-acesta fiind mottoul activității. Am citit persoanelor private de libertate doua studii de caz, pe seama cărora am discutat despre gândurile periculoase care ne vin în minte, cum putem să le evităm și care sunt consecințele lor.
Evaluarea activității:
Participanții la program au identificat consecințele adoptării de conduite indezirabile social. Persoanele private de libertate au stabilit modalități de evitare a acestor comportamente.
Bariere întâmpinate: Participanții au fost puțin amuzați și unii au dat răspunsuri neadcvate doar ca să atragă atenția asupra lor.
Feedback de la participanți: Persoanele private de libertate au fost mulțumite de datorită faptului că au fost puși într-o situație anume și li s-a cerut să reacționeze dezirabil social. Au fost activi, fiecare oferind un feedback la final.
Autoevaluare: Datorită faptului că am ținut multe grupuri prolib în timpul celor 3 ani de prectică în cadrul unității penitenciare toate etapele desfășurării activității au fost duse cu bine la sfârșit.
Activitatea 11: Să învăț să găsesc soluții.
Obiectivele activității:
Identificarea problemelor cu care se poate confrunta o persoană după liberare;
Stabilirea modalității optime de evitare/rezolvare pentru astfel de situații;
Etapele activității- aspecte relevante:
Prezentarea studiului de caz;
Discuție liberă cu privire la posibile alte comportamente în situația dată; răspunsurile se discută, se fac recomandări;
Notarea pe hârtie a posibilelor dificultăți postdetenție – discuție în grup, recomandări;
Metode de lucru:
Dialogul și explicația;
Dezbaterea și conversația;
Sumarizarea și feedback;
Descrierea activității:
În cadrul acestei activități deținuții trebuie să identifice problemele cu care se vor confrunta după liberare și să stabilască modalități optime de evitare/rezolvare pentru astefel de situații. Am lucrat pe un studiu de caz al unei foate persoane condamnate, care a fost tentat să comită din nou infracțiunea de furt. Am discutat consecințele acțiunii, am găsit eventuale soluții și chiar metode pentru a nu mai ajunge în asemenea situații.
Evaluarea activității:
Participanții la program au identificat modalități de rezolvare a problemelor cu care se vor confrunta după liberare. Persoanelor private de libertate li s-au reamintit instituțiile de sprijin din comunitate la care pot apela pentru a fi informați/îndrumați/sprijiniți în rezolvarea problemelor.
Bariere întâmpinate: Participanții au fost puțin amuzați și unii au dat răspunsuri neadcvate doar ca să atragă atenția asupra lor, în schimb alții au fost atenți și serioși. În timpul ativității m-am adresat cu apelativul “bufon” unui deținut care a tot deranjat activitaea.
Feedback de la participanți: Persoanele private de libertate au fost mulțumite de datorită faptului că au fost puși într-o situație anume și li s-a cerut să reacționeze dezirabil social. Au fost activi, fiecare oferind un feedback la final.
Autoevaluare: Datorită faptului că am ținut multe grupuri prolib în timpul celor 3 ani de prectică în cadrul unității penitenciare toate etapele desfășurării activității au fost duse cu bine la sfârșit.
Activitatea 12: Evaluarea finală.
Obiectivele activității:
Completarea chestionarului final;
Etapele activității- aspecte relevante:
Discuție liberă cu privire la răspunsurile din chestionarul de evaluare;
Aprecieri cu privire la evoluția fiecărui membru al grupului de-a lungul desfășurării programului;
Completarea chetionarului meu de la partea de cercetare;
Metode de lucru:
Dialogul și explicația;
Dezbaterea și conversația;
Sumarizarea și feedback;
Descrierea activității:
Am stabilit împreunpă cu participanții la programul PROLIB cluncluziile acestuia. Le-am oferit informații cum să completeze corect fișa de muncă independentă prin care se urmărește evaluarea finală a programului.
Bariere întâmpinate: Nu au fost întâmpinate beriere.
Feedback de la participanți: Persoanele private de libertate au fost mulțumite de informațiile primite pe întreg programul, de calitatea lor.
Autoevaluare: Datorită faptului că am ținut multe grupuri prolib în timpul celor 3 ani de prectică în cadrul unității penitenciare toate etapele desfășurării activității au fost duse cu bine la sfârșit.
6.3. Prezentarea concluziilor intervenției de tip asistență socială
În urma acesui program, desfășurat cu cele patru grupure prolib comasate, am putut observa foarte bine în ce constă munca unui asistent social în lucru cu grupul de persoane condamnate.
Bibliografie
Ardeleanu, M., Gaspar, R., Boier, I., Colceriu, M., Susun, M., (2009), Program de pregătire pentru liberare
Banciu, D., (2005), Crimă și Criminalitate: repere și abordări jurist sociologice, București, Editura Lumina Lex,;
Bocancea, C., Neamțu, G., (1999), Elemente de asistență socială, Iași, Editura: Polirom,;
Bogdan, S., (2005), Criminologie, Cluj-Napoca, Editura: Sfera Juridică;
Durnescu, Ioan., (2009), Asistența socială în penitenciar, Iasi, Editura: Polirom;
Florian, G., (2002), Psihologie Penitenciară, București, Editura: Oscar Print;
Florian, G., (2003), Fenomenologie penitenciară, București, Editura: Oscar Print;
Leaua, A., (2006), Penitenciarul. Psihologie socială aplicată, Iasi, Editura: Lumen;
Ogien, A., (2002), Sociologia Devianței, Iași, Editura: Polirom;
Poledna, S., (2000), Actori sociali în situații și interacțiuni violente, Cluj-Napoca, Editura: Presa Universitară Clujeană;
Rachieru, A., (2010), Impactul programelor de asistență socială în penitenciar, Iași, Editura: Lumen;
Turliuc, M.N., (2007), Psihosocilogia comportamentului deviant, Iași, Institutul European;
Strategia Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate 2012-2016
http://www.insse.ro/ accesat 20.06.2014, ora 22.40
Bibliografie
Ardeleanu, M., Gaspar, R., Boier, I., Colceriu, M., Susun, M., (2009), Program de pregătire pentru liberare
Banciu, D., (2005), Crimă și Criminalitate: repere și abordări jurist sociologice, București, Editura Lumina Lex,;
Bocancea, C., Neamțu, G., (1999), Elemente de asistență socială, Iași, Editura: Polirom,;
Bogdan, S., (2005), Criminologie, Cluj-Napoca, Editura: Sfera Juridică;
Durnescu, Ioan., (2009), Asistența socială în penitenciar, Iasi, Editura: Polirom;
Florian, G., (2002), Psihologie Penitenciară, București, Editura: Oscar Print;
Florian, G., (2003), Fenomenologie penitenciară, București, Editura: Oscar Print;
Leaua, A., (2006), Penitenciarul. Psihologie socială aplicată, Iasi, Editura: Lumen;
Ogien, A., (2002), Sociologia Devianței, Iași, Editura: Polirom;
Poledna, S., (2000), Actori sociali în situații și interacțiuni violente, Cluj-Napoca, Editura: Presa Universitară Clujeană;
Rachieru, A., (2010), Impactul programelor de asistență socială în penitenciar, Iași, Editura: Lumen;
Turliuc, M.N., (2007), Psihosocilogia comportamentului deviant, Iași, Institutul European;
Strategia Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate 2012-2016
http://www.insse.ro/ accesat 20.06.2014, ora 22.40
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sustinerea, Desfasurarea Si Organizarea Programelor de Pregatire Pentru Liberare In Cadrul Penitenciarului Botosani (ID: 166416)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.