Sustenabilitatea Produselor Alimentare

CUPRINS
Capitolul 1: INTRODUCERE

CE SUNT PRODUSELE SUSTENABILE ?

ÎN CE CATEGORII LE PUTEM ÎNCADRA?

CUM POT PRODUCATORII SĂ BENEFICIEZE DE PE URMA PRODUSELOR SUSTENABILE?

VA CREȘTE APETITUL CONSUMATORILOR PENTRU PRODUSELOR SUSTENABILE?

DE CE AR ACHIZITIONA CONSUMATORII ASTFEL DE PRODUSE?

CAPITOLUL 2: MULTIPLELE ÎNTREBUINȚĂRI ALE MIERII

2.1 Mierea de albine – alimentul zeilor

2.2 Tipuri de miere si proprietățile acestora

2.3 Mierea de albine, elixir al tinereții tenului

Capitolul 3: HRANĂ ȘI PROCES TEHNIC

Capitolul 4: AGRICULTURĂ BIOLOGICĂ ȘI INDUSTRIE ALIMENTARĂ

Capitolul 5: TRADIȚIA, VIITORUL ȘI VIITORUL TRADIȚIEI PREZICERI, UTOPII, PROGNOZE

CAPITOLUL6: VIITORUL ALIMENTAȚIEI ÎN CONSTELAȚIA PREZENTULUI

Capitolul 1: INTRODUCERE

Tehnologia generală industriei alimentare,studiază procesele tehnologice prin care materiile prime vegetale sau animale sunt transformate în alimente,care constituie produsele finite ale industriei alimentare.

Probabil mulți dintre noi nu știm ce sunt produsele sustenabile si produsele etice.Chiar daca nu știu multe despre ele tot mai mulți consumatori își doresc aceste produse sustenabile.

Ei bine,poate și le doresc pentru a beneficia de un stil de viata cât mai sănătos,pentru calitatea mediului înconjurator și nu în ultimul rand pentru un buget acceptabil.

1.1 CE SUNT PRODUSELE SUSTENABILE ?

Produsele susteabile sunt acele produse care fie au o calitate minimă a mediului inconjurator sau au fost fabricate ținand cont de principiile etice in lanț valoric,fie sunt recomandate ca fiind produse mai puțin periculoase pentru siguranța și sănătatea consumatorului.

1.2 ÎN CE CATEGORII LE PUTEM INCADRA?

Produse alimentare care specifică pe eticheta ”free range” sau ”cage free” se referă la modul în care traiesc animalele în ferme,libere si nu tinute mereu in cuști. Free range se aplică în cazul lactatelor si produselor din carne. În anumite diete este permis doar consumul de alimente ”free range”, atât din considerente ce țin de calitatea alimentației  cât și din principii etice.

Produse care îi ajută proprietarii de locuinte să limiteze consumul și de asemenea să scadă valoarea facturilor lunare.Dintre aceste produse putem da urmatoarele exemple: [NUME_REDACTAT], Echipamente de birou etichetate [NUME_REDACTAT], Bateriile de apa care permit un consum mai mic,  sau chiar panouri solare.Sunt produse pe care le folosim frecvent în casă sau în birouri facute special pentru a reduce resursele folosite indiferent că este vorba de energie electrică,termică sau apă.

Produse care îmbunatatesc puterea de cumparare a consumatorilor din categoriile sociale defavorizate cum ar fi pensionarii sau persoanele cu venituri foarte mici. Un exemplu bun este [NUME_REDACTAT] Romania care a decis să servească și acești clienti și să le ofere produse economice atunci când au nevoie de reparații sau redecorare pentru casă chiar daca bugetul lor este unul minim.

4. Produse fabricate din materii prime (lemn, cacao) obtinute din surse sustenabile și certificate de ONG-uri care iau măsuri pentru a conserva biodiversitatea  și  a asigura un management responsabil al padurilor si  fermelor de unde provin produsele.

Intr-un articol  din [NUME_REDACTAT], care analizează tendintele de comparare, demonstrează că un numar mare dintre consumatori au ramas la principii etice in ciuda presiunilor financiare.Acest articol se referă la vânzările record din [NUME_REDACTAT] cu un procent de 18% in raport cu anul precedent.

Produse sustenabile sunt și acelea care nu au în compoziția lor substanțe chimice periculoase.

Substanțele potential periculoase se pot găsi în produsele de curatenie,produse cosmetice,vopsea lavabilă etc.

Într-unul dintre articolele apărute în [NUME_REDACTAT] se specifică unele substanțe care ar trebui evitate în fabricarea cosmeticelor printre care se numară și parabeni și diversi conservanți.

Nu în ultimul rand, sunt produsele de foarte bună calitate, rezistente în timp.

Achiziționând produse de calitate avem avatajul de a le folosi pe o perioadă îndelungată și a nu face cumparaturi noi.În același timp avem posibilitatea de a reduce cantitatea de deșeuri trimisă la groapa de gunoi.

1.3 CUM POT PRODUCATORII SA BENEFICIEZE DE PE URMA PRODUSELOR SUSTENABILE?

Dacă un producator analizează cu atenție detaliile si caracteristicile unui produs sustenabil și-ar da seama că le-au inclus deja în portofoliul lor doar că mai au nevoie să comunice care sunt exact beneficiile pentru clienti.

1.4 VA CREȘTE APETITUL CONSUMATORILOR PENTRU PRODUSELOR SUSTENABILE?

Conform unui studiu realizat de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 30,51% dintre respondenti ar fi dispuși să platească mai mult pentru un produs sustenabil, în timp ce 23,35% spun că probabil nu ar plati pretul mai mare.

Pretul este și va fi mereu un detaliu important pentru fiecare consummator in parte.Este adevarat că în cazul produselor sustenabile pretul este mai ridicat decât în cazul celor obijnuite dar majoritatea consumatorilor preferă să dea o singura dată banii pe ceva bun decât de mai multe ori pe produse mai puțin bune.

1.5 DE CE AR ACHIZITIONA CONSUMATORII ASTFEL DE PRODUSE?

Adoptarea unui stil de viata sanatos este luată în calcul de catre tot mai mulți consumatori.Trăim printre oameni care își dau seama că stilul de viața pe care il au nu este unul tocmai sanatos și de aceea mulți dintre ei au început să consume mai puțină carne,mai puține grăsimi și să își îndrepte atenția către produsele naturale.

CAPITOLUL 2: MULTIPLELE ÎNTREBUINȚĂRI ALE MIERII

Cele mai multe lucruri pe care le facem în viață sunt rezultatul obișnuinței. Chiar și faptul de a mânca este în mare parte o obișnuință. Locuitorii din Vermont au un adânc respect față de albină, pentru înțelepciunea ei în materie de hrănire; în câmp ea alege florile care au cel mai bun nectar pentru fabricarea unui aliment perfect. Datorită unui instinct infailibil, albina posedă o oarecare metodă pentru a controla calitatea florilor pe care le vizitează pentru a colecta nectar. Ea știe dacă și când florile nu corespund „normelor” sale și trece la altele.

Auzim uneori spunându-se „trebuie să avem încredere în cineva; și de ce nu în albină?” În această zicală este mai mult adevăr decât poezie. Mierea umple toate golurile care ar putea apare în hrana zilnică. Cei care cunosc valoarea alimentară a mierii sunt mai dispuși s-o consume în mod regulat decît cei care au numai cunoștințe vagi despre ea. Medicul care știe ce poate oferi organismului uman mierea o include deseori în regimurile alimentare ale pacienților.

Nu este deloc simplă teorie, ci s-a dovedit neîndoielnic că bacteriile nu pot trăi în miere pentru motivul că aceasta constituie o excelentă sursă de potasiu. Potasiul extrage din bacteria apa esențială existenței lor.

Dovezile despre folosirea mierii datează încă din zilele când omul trăia în peșteri. Cineva a găsit un cuib de albine și, curios, a gustat din lichidul auriu pe care-l conținea. I-a plăcut și l-a dus acasă, familiei sale, iar atunci când și-au dat seama de valoarea acestui produs, oamenii au început să caute systematic xuiburile de albine pentru a recolta mierea din ele.

Timp de milenii mierea produsă de albine din nectarul florilor a fost singurul aliment dulce la dispoziția omului. În anii din urmă au apărut numeroși concurenți ai mierii sub formă de zaharuri tinzând să o înflorească. Aceasta rămâne totuși singurul produs dulce care oferă calități dătătoare de viață ce nu se găsesc în nici un alt aliment.

Majoritateadinte noi am început abia acum să ne dăm seama că alimentația obițnuită este vădit lipsită de elementele minerale necesare. Ne-am obișnuit cu prea multe alimente sărăcite prin prelucrare și care deci nu mai posedă proprietăți vitalizate. Pentru acest motiv trebuie să stabilim ceminerale lipsesc din regimul nostrum alimentar obișnuit și cum pot fi ele recuperate.

Ținând seama de faptul că organismul are nevoie de minerale pentru a susține sănătatea, să ezaminăm conținutul de minerale al mierii.

În miere se găsește fier, cupru, mangan, siliciu, clor, calciu, potasiu, sodiu, fosfor, aluminiu și magneziu. Toate provin din solul în care cresc plantele; prin vasele acestora,ele trec în nectar – substanța de bază pentru albine în producer mierii. Este așadar firesc ca mineralele din miere să varieze în funcție de nectar, adică în ultimă analiză de resursele minerale ale solului pe care crește flora respectivă.

Până nu de mult, personalități cu autoritate în materie de alimrntație au desconsiderat mineralele conținute de miere pe motiv că acestea se află în cantități prea mici pentru aprezenta importanță. Acum însă se știe că numeroase minerale sunt necesare organismului uman în foarte mici caantități, dar acestea îi sunt suficiente pentru a-i asigura echilibrul mineral. Ori, mierea le conține în cantități aproape corespunzătoare pentru a satisface nevoile unui individ normal.

2.1 Mierea de albine – alimentul zeilor

 Despre mierea de albine se spune că, în vremurile străvechi, era hrana preferată a zeilor din Olimp. Mierea este un aliment pur, concentrat, o adevărată esență a luminii solare în stare lichidă.

 Mierea este un aliment natural, de origine atât animală cât și vegetală, fiind principalul produs al stupului.

 Majoritatea popoarelor au cunoscut proprietățile ei extraordinare și au folosit-o, atât în scopuri terapeutice, cât și în scopuri ritualice încă din antichitate; în alimentație era utilizată în mod excepțional, deoarece era considerată „hrana zeilor”.

2.2 Tipuri de miere si proprietățile acestora

Tipuri de miere:

Mierea de salcâm

Este printre cel mai cunoscut tip de miere , care este bogată în fructoză și rămâne foarte mult timp lichidă, fără să se zaharisească. Aceasta este un medicament foarte bun pentru stomac, dar nu excludem faptul ca poate fi folosită în tratarea ulcerului și de asemenea este un excelent calmant pentru psihic.

Mierea de floarea soarelui

In cazul mierii de floarea soarelui putem spune că este de asemenea dulce și foarte parfumată, cunoscută pentru proprietățile sale tonice și revigorante, stimulează imunitatea și are proprietăți afrodisiace.

Mierea din conifere

Miereade conifere este aceea miere pe cât de rară, pe atât de apreciatăsi de buna pentru că este un adevărat pansament pentru cei ce suferă de afecțiuni ale aparatului respirator și al plămânilor.

Mierea de mentă

 Mierea de mentă este foarte revigorantă, este folosită ca un antitusiv natural nemaipomenit și ușurează digestia;mai putem spune despre mierea de menta că are un efect destul de mare pentru combate balonarea dacă este luată pe stomacul gol.

Mierea de zmeură

Mierea de zmeură are un gust excelent și o culoare albicioasă pură, care vă reîntinerește, poate fi folosită în tratarea unor afecțiuni ale aparatului genital feminin.

Mierea de mac si mierea de trifoi

Mierea de mac, pe de o parte, este un somnifer natural excepțional și un afrodisiac cum rar întâlnim și o putem recunoaște după culoarea închisă, iar mierea de trifoi are proprietăți diuretice.

Mierea polifloră

Mierea polifloră,este printre cele mai complexe,cele mai cunoscute tipuri de miere deoarece conține o combinație din mai multe tipuri de flori, iar tratamentul cu astfel de miere acoperă o gamă largă de afecțiuni.

2.3 Mierea de albine, elixir al tinereții tenului

Să nu uitam de tenul nostru care este foate important și trebuie protejat în permanță. Aceasta conține un complex important de vitamine, printre care enumerăm vitamina A, C, K, D, și complexul de vitamina B, și de asemenea calciu, sodiu, potasiu, fosfor și săruri minerale, astfel că are proprietăți miraculoase cicatrizante, calmante, tonifiante și antioxidante când vine vorba de ten. Putem spune că pentru toate tipurile de ten mierea este medicamentul perfect.

Capitolul 3: HRANĂ ȘI PROCES TEHNIC

La orizontul încețoșat al unor îndepărtate vremuri, când era mezolitică se retrăgea în fața înaintării neoliticului, în multe arii geografice disprate a apărut cel mai victorios grup de inventatori revoluționari pe care i-a cunoscut vreodată planeta noastră. Acest grup de bărbați și femei al neoliticului – poate mai curând acestea din urmă – a dpmesticit toate cerealele, legumele și fructele mai importante, ca și cele mai de seamă anumale, care, până în z ilele noastre, au rămas principala sursă de hrană a omului. Această descoperire și altele aesmănătoare au constituit de fapt bazele agriculturii zootehniei moderne, a întrgii civilizații ulterioare.

În condițiile actuale ale civilizației și procesul tehnologic, opreliștile și obstacole din calea supraviețuirii și existenței nu se manifestă aatât în relația om-natură, cât șiin relația om-om.

Ne gândim la agricultura intensivă, de mare productivitate, ca elect a naturii și resurdelor la necesitățile crescânde ale omului.

Rațiunea respinge modul de consum alimentar caracterizat prin excese alienante și risipă condamnabilă, atunci când sute de milioane de ființe umane sunt frustrate de dreptul la o viață decentă. Se respinge acest model de consum, ca și finalitatea „business”-ară a profucției agroalimentare din „societatea de consum”. Dar, făcând abstracție de trăsăturile deformante și disfuncțiile unui mod de producție și consumație bazat pe mecanismele pieței și pe raționalitatea profitului, nu trebuie ignorată o altă realitate fundamental: inteligența și inventivitatea omului modern au creat cuprinzătorul angrenaj al căilor și mijloacelor necesare pentru înlăturarea, aproape cu desăvârșire (cel pșuțin în materie de hrană) a restricțiilor și barierelor din relația om-natură.

Accelerarea sau rămânerea în urmă a producției și productivității agricole este o problem de moblilizare și angajare a resurselor naturale, financiare și umane în țările implicate. Potenșialul de a spori producția depinde în cea mai mare măsură de posibilitățile de ameliorare a randamentelor pe unutate de suprafață, reclamând combinarea a numeroși factori in vederea aplicării unor tehnologii eficiente, de către agricultori dispunând de material biologic selecționat, îngrășăminte, insectofungicide, apă, credite ieftine etc. și în fine, dar nu pe ultimul loc, de cunoștințe orespunzătoare.

În numeroase țări în curs de dezvoltare, agricultorii nu au mijoacele necesare pentru a-și procura în cantități suficiente seminșe selecționate, îngrășăminte, materialle pentru protecția plaantelor. De exemplu, în Asia meridională, micul agricultor mediu cheltuiește 6 dolari pe hectar si pe an, fațî de un necesar de cel puțin 20 până la 80 de dolari, în funcție de cultură. Astfel, la ora actuală, insuficiența resurselor financiare din țările în curs de dezvoltare constituie un element limitativ.

În schimb, la nivelul producției agricole intr-o țară industrializată dispunând de condiții pedo-climatice favorabile, productivitatea unui agricultor poate să ducă la o producție agricolă suficientă pentru acoperirea negesarului de hrană și fibre natural a peste 75 de oameni, plus disponibilități, însemnate pentru export.

Dacă finalitatea agriculturii de înaltă tehnologie din țările industrializate este în contrdicție crasă cu necesitătile nesatisfăcute a aproape un milird de suflete răspândite pe toate continentele, faptul că există posibilitatea tehnică de a răspunde exigenșelor crescânde din lume, esteun adevăr de care trebuie ținut seama. Fiecare regiune și țară dispune de un specific al necesităților de hrană și al aspirațiilor ancorate în istoria și glia proprie, dar undele de șoc ale progresului științei și tehnicii, amploarea efectelor posibile ale acestora, dimensiunile conștientizării crescânde că sunt oameni tot mai mulți care vor și ei lucruri noi, dar în primul rând, hrană mai multă și mai bună, forțează programare și transformarea producției agricole și alimentare după potențialul, chipul și asemănarea umtimelor cuceriri ale creativității pmului. În fond, impulsul de a experimenta și de a aplica ce enou este vechi de când lumea.

Efortul agricultorului de tip modern (de fapt al întregului lanț agro-alimentar) se articulează pe patru etaje successive:

I – sectoarele( industriile) producătoarae de material biologic, îngrășăminte, insecto-fungicide și ierbicide.

II – producția vegetală și animală – agricultura.

III – industria prelucrătoare de produse agro-alimentare.

IV – succesiunea activităților multiple de transport – valorificare finală, respectiv comerțul cu ridicata și cu amănuntul.

CAPITOLUL4: AGRICULTURĂ BIOLOGICĂ ȘI INDUSTRIE ALIMENTARĂ

Pentru ce „solvbili” și cu pretenții, s-a inventat (reinventat), printer altele, așa-zisa agricultură biologic și metoda alimentașiei naturale. Dacă preferința pentru o alimentație naturală (legume, fructe, miere, porumb, ceaiuri de plante, carne și pește fără remanențe nocive și neprelucrate etc) este un fenomen firesc și realizabil, chiar în condițiile cerințelor crescânde și de amploare alae unei civilizații ce se dorește „de masă”, agricultura biologic nu poate să îndestuleze necesitățilee unei populații numeroase. Pentru agronomia oficială, curentă, agricultura biologică, organică, bazată pe compostul natural (gunoilu de grajd) și nu numai pe proprietățile biologice ale solului, plantelor și animalelor, este o sfidate.

Rămâne însă în picioare adevărul despre utilitatea unei alimentații cvasi-naturale. Este de înțeles că biochimiștii sunt atrași tot mai mult în agrigultură și în industria alimentară și că tocmai în condițiile răspândirii alimentației industriale care asigură hrană abundentă și mai ieftină – dar în detrimentul gustului și chiar al calității nutriționale – laboratoarele limentare cercetează natura originii aromelor, încercând sî identifice elementele specifice ale savoarei unor produse vegetale și animale, raportul între modalitățile de îngrășare a alimentelor și carnea rezultată, momentele optime pentru recoltarea fructelor și legumelor etc.

CAITOLUL 5: TRADIȚIA, VIITORUL ȘI VIITORUL TRADIȚIEI PREZICERI, UTOPII, PROGNOZE

În condițiile amploarei actuale a problemei alimentației, între prognozele și anticipațiile globale sau sectoriale ce se elaborează la niveluri naționale sau sectoriale, perspectivele de hrană, securitatea alimentară a omului anilor și deceniilor următoare, preocupă în și mi mare măsură pe previzioniștii, viitorologii și responsabilii planificării sau programării viitorului.

Orientarea spre viitor a antrenat numeroși cercetători și publiciști ddin România la elaborarea de lucrări documentare, de analiză, diagnoză și prognoză a fenomenului alimentar, a agriculturii, industriei alimentare, a consumului alimentar, atât la nivelultendințelor internaționale, cît și niveul țării noastre. Angajate din timp, încă din anii ’60, în exolorarea și crearea unui viitor calitativ nou, cercetarea și publicistica din România au furnizat un fond apreciabil de informații bine articulate asupra tendințelor de viitor ale alimentației și agriculturii, în virtutea – purem afirma – unei tradiții în materie, creată mai ales în ultimii cincisprezece ani.

CAPITOLUL6: VIITORUL ALIMENTAȚIEI ÎN CONSTELAȚIA PREZENTULUI

În principiu,viitoru nu este previzibil. Dar pot fi cunoscute natura, originea, direcția și traiectoria anumitor fenomene și fluxuri materiale. O anumită conjuncție, de exemplu între creșterea populației și stagnarea producției de hrană, are drept rezultat, în prezent, dar și în viitor (ca și in trecut), formarea sau agravearea ei. Omul cu necesitățile sale (populația și necesarul de hrană), natura (resursele agricole) și măiestria de a obține cele necesare (tehnologia de producție) reacționează totdeauna potrivit aceleiași „ logici”, în sensurile, ritmurile și proporțiile corespunzătoare acesteia.

Din anliza și diagnoza acestor conjuncții rezultă proiectiile și anticipașiile tendențiale și indictive cu privire la evoluția posibilă a alimentației, agriculturii și a dezvoltării economice în perspectiva următoarelor decenii, ca și proiecțiile (sau tendinșele) normative ce se înscriu în direcția realizării unui „viitor nou”, a instaurării unei noi ordini alimentare internaționale.

Prezentul, ca și trecutul, atestă că în materie de alimentație, situația globală se prezintă în „stare de alertă” cu perspectivele unor lipsuri grave.