Suspendare a Pedepsei Sub Supraveghere

INTRODUCERE

Prezenta lucrare dorește o apreciere cât mai clară a noțiunii de suspendare a pedepsei sub supraveghere și a caracterului juridic al acestei lucrări. În primele pagini s-au tratat natura juridică a pedepsei de suspendare sub supraveghere cât și natura istorică a acesteia. În primul capitol s-a dorit o delimitare cât mai clară din punct de vedere juridic al acestui concept.

Capitolul numărul doi dezvoltă, pe larg, condițiile în care se acordă suspendarea pedepsei cât și termenii care trebuie îndepliniți pentru acordarea acesteia. În acest capitol mai sunt tratate și termenul de supraveghere, măsurile luate în cazul acordării pedepsei sub supraveghere, obligațiile condamnatului când acesta este încadrat din punct de vedere juridic cu această sentință, modificarea obligațiilor precum și încetarea obligațiilor în cazul pedepsei sub supraveghere.

Au fost tratate de asemenea și efectele imediate și cele definitive, efecte care apar în cazul acordării acestei pedepse. Revocarea este un alt punct tratat în această lucrare, tratându-se cele două situații în care se aplică revocarea suspendării condiționate a pedepsei sub supraveghere și anume revocarea facultativă și revocarea obligatorie. În încheierea celui de al doilea capitol a fost tratată anularea suspendării pedepsei sub supraveghere.

În capitolul trei al prezentei lucrări, a fost făcută o comparație între Vechiul Cod și Noul Cod de procedură penală cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Pentru a delimita cât mai bine diferențele dintre Vechiul și Noul Cod Penal au fost comparate articolele care fac referire la acordarea, termenul, măsurile luate în cazul acordării suspendării executării pedepsei sub supraveghere cât și revocarea acesteia.

În finalul celui de al treilea capitol s-a dezvoltat noțiunea de revocare în cazul suspendării condiționate a pedepsei cât și cea de anulare .Tratând subiectele mai sus menționate, noțiunea de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere a fost delimitată în termeni cât mai clari, toate noțiunile și conceptele de mai sus au fost exemplificate după caz.

CONSIDERATII INTRODUCTIVE

Succinte aprecieri privitoare la noțiunea și caracterizarea conceptului de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere

Noțiunea de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere poate fi definita ca o forma specifică de suspendare condiționată a executării pe care o acordă instanța de judecată și implică supunerea condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, unor măsuri de supraveghere speciale și cerinței de a respecta anumite obligații stabilite de instanța de judecată, pe baza legii.

Problematica individualizării judiciare a pedepsei este deosebit de complexă și vastă: ea constituie un instrument fundamental și un concept de drept penal, o linie directoare privind funcționarea mecanismul sistemului nostru penal. Cu ajutorul acestui mecanism se desfășoară în mod concret operațiunea de adaptare a măsurilor de constrângere penală ca expresie a reacției antiinfracționale, în raport cu fiecare infracțiune și cu fiecare infractor, pentru ca aptitudinile funcționale ale pedepselor să fie eficient puse în valoare si complet .

Pedeapsa aplicată își poate atinge scopul țintit de lege numai dacă a fost astfel dozată și aleasă încât prin funcțiile ei să efectueze un maxim defect preventiv asupra infractorului și în mod corespunzător, un efect preventiv adecvat, în raport cu ceilalți membri ai societății .

La aplicarea pedepsei trebuie să se țină seama de conținutul și de particularitățile concrete ale faptei săvârșite, pentru că aceste elemente imprimă infracțiunii o gravitate proprie ce trebuie luată cu precădere în considerare la stabilirea vinovăției făptuitorului.

De asemenea la adoptarea pedepsei și a modalității acesteia de executare este necesar să fie luate în vedere persoana infractorului, deoarece este îndeosebi cunoscut că pedeapsa nu este suportată egal de persoanele condamnate, unele manifestă un grad mai redus de receptivitate în procesul de reeducare, iar altele, participă efectiv pentru a-și modifica comportamentul pentru viitor.

În literatura de specialitate s-a specificat cu deplin temei că instanțele trebuie să acorde o atenție sporită alegerii mijloacelor de individualizare a pedepsei deoarece acestea vor exercita o influentă considerabilă în procesul de resocializare a celor condamnați dacă au fost bine alese si dacă pedeapsa se execută într-un interval de timp cât mai apropiat de momentul când infracțiunea a fost săvârșită.

Din aceste succinte aprecieri reiese, că individualizarea pedepselor și alegerea de către instanță a celor mai potrivite mijloace de executare a acestora contribuie hotărâtor la creșterea rolului actului de justiție în reeducarea infractorilor. Este motivul din cauza căruia în elaborarea oricărui studiu în materie este necesar a fi evaluate atât elementele specifice fiecărei fapte concrete, cât și datele privitoare la structura biologică și starea psihofizică a infractorului, la particularitățile psihice ale persoanei infractorului, la ambianța socială și relațiile infractorului înainte și după săvârșirea infracțiunii.

Instituția individualizării judiciare a pedepselor nu privește numai alegerea pedepsei și stabilirea duratei acesteia, ci și mijloacele prin care se exprimă modul în care este executată pedeapsa .

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este actul instanței de judecată care, după ce stabilește pedeapsa ce urmează a fi aplicată, continuând operația de individualizare a pedepsei cu privire la executarea acesteia, considerând că făptuitorul se poate reeduca fără executarea efectivă a pedepsei, aceasta atingându-și astfel scopul dispune suspendarea executării ei pe un anumit termen, la expirarea căruia, dacă s-au respectat condițiile impuse de lege condamnatul este reabilitat de drept.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este o modalitate de individualizare a pedepsei, aplicată de instanță dacă sunt îndeplinită condițiile legii, și constă în suspendarea executării pedepsei pe un anumit termen prevăzut de lege, sub supraveghere.

Conceptul de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere reprezintă un instrument prețios în realizarea scopului pedepselor prin stimularea eforturilor de auto reeducare ale condamnatului capabil de îndreptare chiar fără executarea efectivă a pedepsei.

Instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost introdusă pentru prima dată in legislația penală română prin art. 1 pct. 8 din Legea nr.104/1992 după modelul francez .

Fundamentul juridic al suspendări executării pedepsei sub supraveghere se afla in Noul Cod Penal Roman in Partea Generala, Titlul III „Pedepsele”, Capitolul V „Individualizarea Pedepselor ”, Secțiunea a 5-a cu Art. 91-98.

Instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere este cunoscuta in majoritatea legislațiilor penale europene, reglementarea fiind rezultatul analizei dispozițiilor similare din legislațiile următoare : germană(§56-§56g C. pen), franceză (art.132-40-art.132 53) , spaniolă (art.80-art.87 ) , portugheză (art.50-art.57) și italiană (art.163-art.168).

1.2 Natura juridică a instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă o măsură de individualizare a pedepsei închisorii sau potrivit unei opinii consacrate în literatura de specialitate suspendarea executării sub supraveghere este o formă de suspendare condiționată in care condamnatul pe durata termenului de încercare este supus unor măsuri de siguranță și de respectare a unor obligații pe care instanța le stabilește in conformitate cu legea.Literatura de specialitate ne oferă mai multe puncte de vedere diferite, referitoare la natura juridica a instituției de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere.

Potrivit unei opinii, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ar fi o pedeapsă morală , întrucât sub aspectul fondului, funcțiilor și scopului ei suspendarea executări pedepsei sub supraveghere nu se deosebește de pedepsele propriu-zise este o măsură de siguranța sau o măsură de apărare socială.

O asemanare intre pedepsele propriu-zise nu poate fi acceptată, deoarece ar însemna a lua în considerație numai trăsăturile comune dintre ele, ignorând caracteristicele proprii fiecăreia și atribuind unele improprii, neprevăzute de lege.

Alți autori consideră, dimpotrivă, că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constituie un mod special de a executa pedeapsă. Nici acest considerent nu poate fi primit, întrucât constrângerea pe care o implică suspendarea condiționată nu rezultă din executarea pedepsei, care, în fapt, nu are loc, ci din obligația impusă celui condamnat de a avea un anumit comportament, în conformitate cu exigențele legii penale, pe tot parcursul termenului de încercare. Acceptarea acestui punct de vedere ar putea duce la situația ca, în cazul în care condamnatul, a cărui pedeapsă a fost suspendată condiționat, săvârșește o nouă infracțiune, sau există un motiv de revocare sau de anulare a suspendării, instanța să fie obligată să constate că pedeapsa a fost executată în întregime sau în parte, după cum expirase sau nu termenul de încercare la data când s-a pronunțat hotărârea de anulare sau de revocare. O asemenea soluție ar fi însă împotriva dispozițiilor legale care reglementează alte efecte în cazul anularii sau revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Opiniile enunțate nu reușesc însă să exprime just natura juridică a acestei instituții de drept penal, esența ei, ele fie absolutizând numai o latură a ei, fie atribuindu-i elemente străine.

In concepția Noului Cod Penal , care le reglementează în Capitolul V. intitulat "Individualizarea pedepselor", din Titlul III al Părții generale, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este mijloc de individualizare a pedepsei.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere apare ca o " instituție complementară, menită să întregească posibilitățile pe care legea le dă instanței judecătorești pentru realizarea individualizării pedepsei’’, prin aceasta înscriindu-se în categoria mijloacelor de individualizare, cu toate că nu privește determinarea felului și cuantumului pedepsei, ci doar executarea acesteia.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere apare și ca o măsură de a cărei îndeplinire este condiționată stingerea pedepsei, întrucât pedeapsa va fi considerată stinsa, dacă condamnatul respectă condițiile impuse, ca și cum a fost executată.

În concluzie, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere are un caracter juridic de mijloace de individualizare a executării pedepsei și funcționează ca măsura juridică de a cărei respectare depinde stingerea executării.

Aceste instituții reprezintă măsuri de politică penală care se bazează pe încrederea în posibilitatea îndreptării condamnatului fără executarea efectivă a pedepsei și pe punerea lui la încercare în acest scop, evitându-se în acest fel neajunsurile pe care le atrage după sine privațiunea de libertate: ruperea condamnatului de familie și de modul de viață obișnuit, contactul cu infractori recidiviști periculoși, care l-ar putea antrena în continuare pe calea infracțiunii. Sunt evitate si cheltuielile pe care le implică executarea pedepsei în închisoare.

Referințe istorice privitoare la suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere este cunoscută în literatura juridică și în diferitele legislații penale sub denumiri diferite, ca: sistem de probă probation systeme, suspendarea executării pedepsei le sursis simple , suspendarea executării pedepsei cu supunere la probă le sursis avec mise a I'epreuvre , condamnare condiționată, pedeapsă condiționată, suspendarea condiționată a executării pedepsei. Trebuie să menționăm însă că această instituție își are originea în secolul al XIX-lea, sistemul anglo-american, sub denumirea de probation systeme.

În concepția americană probațiunea înseamnă punerea și menținerea inculpatului sub supravegherea comunității, prin intermediul unui delegat autorizat. Pe durata probațiunii inculpatul este supus unor reguli și condiții care trebuie îndeplinite pentru ca acesta să rămână în comunitate. Executarea hotărârii judecătorești este realizată de un birou de probațiune care supraveghează comportamentul inculpatului, eventualul tratament medical pe care acesta îl urmează, îndeplinind și orice alte sarcini pe care instanța le-a dispus.

Termenul de "probațiune" indică, de obicei, o hotărâre de condamnare fără privare de libertate, cu menținerea infractorului în cadrul comunității.

La baza înființării acestei instituții stă concepția potrivit căreia "infractorul mediu" (the average offender) nu este, de fapt, un criminal periculos ori o amenințare pentru societate, afirmându-se că n-ar fi recomandabil ca un astfel de infractor, mai puțin periculos să efectueze pedeapsa alături de criminalii profesioniști. Prin intermediul probațiunii li s-ar acorda acestora o a doua șansă, de îndreptare, sub supravegherea unui personal specializat, care i-ar ajuta să-și găsească un comportament adecvat în societate.

Probațiunea implică, de regulă, suspendarea hotărârii de condamnare a inculpatului în schimbul unei promisiuni de bună purtare, ea putând fi asemănată unui contract între instanță și infractor, prin care instanța își impune să amâne detenția, iar infractorul se obligă să respecte anumite reguli și condiții impuse de instanță. In cazul în care aceste reguli și condiții sunt încălcate și, mai ales, dacă probaționarul comite a altă infracțiune, măsura poate fi revocată, iar hotărârea de condamnare inițială pusă în executare.

Originile probațiunii, ca practică a instanțelor de a menține pe inculpatul condamnat sub supravegherea comunității, se află în jurisprudența curților engleze de la începutul secolului al XIV-lea, când judecătorii, în dorința de a-i scuti pe condamnați de pedepsele tradiționale ale vremii – tortura, mutilarea, pedeapsa capitală -, dispuneau iertarea condiționată și amânarea executării hotărârii.

În practica de common low instituția suspendării judiciare (judicial reprieve) permitea instanțelor să amâne pedeapsa, permițând condamnatului să dovedească că își poate îndrepta comportamentul în societate.

De asemenea, instituția cauțiunii de bună purtare (recognizance) dădea posibilitatea condamnatului de a rămâne în stare de libertate, asumându-și anumite obligații bănești față de stat, care urmau să fie achitate în cazul comiterii unei noi infracțiuni. In anumite situații era necesară prezența unor garanți, care să se angajeze în nume propriu pentru îndreptarea comportamentului condamnatului.

În Statele Unite instanțele au continuat practica suspendării hotărârilor de condamnare pe termen nedefinit, în cazul acelor inculpați a căror reintegrare în societate era posibilă și fără executarea pedepsei. Primul agent de probațiune, în înțelesul modern al termenului, este considerat a fi John Augustus (1784-1859), un cizmar din Boston care, prin 1841, avea obiceiul de a se prezenta la tribunalul orașului și de a se constitui garant pentru buna conduită viitoare a unor infractori pe care judecătorul urma sa-i condamne. La cererea lui Augustus, care se angaja să-1 supravegheze pe inculpat judecătorul suspenda pronunțarea sentinței și îi impunea lui Augustus sa apară din nou în fața instanței, după câteva luni, împreună cu protejatul său și sa informeze asupra comportării acestuia. Judecătorul nu mai pronunța condamnarea dacă cel în cauză se îndreptase în această perioadă. Inițial, Augustus și-a luat obligația de a supraveghea comportamentul inculpaților condamnați pentru alcoolism, dar începând cu anul 1857 și-a extins serviciile și la alte categorii de infractori. Vreme de 18 ani, el a reușit să țină sub supraveghere strictă aproximativ două mii de probaționări, pe care i-a ajutat, în același timp să-și găsească de lucru și să se integreze în comunitate.

Inițiativa lui Augustus a condus la adoptarea de către parlamentul din statul Massachusetts a unei legi care autoriza numirea unui agent de probațiune pentru orașul Boston, în 1878. În 1800 sistemul s-a extins la nivelul statului Massachusetts iar din 1898 instituția a început să fie aplicată și de instanțele ierarhic superioare. Ulterior, și alte state au adoptat sistemul probațiunii, pentru ca în 1925 toate statele federației americane să aibă legi privind sistemul probațiunii la instanțele de fond (curțile districtuale).

Astăzi, probațiunea este cea mai răspândită modalitate de condamnare în Statele Unite, aproximativ 60% din numărul total al condamnaților beneficiind de aplicarea acestei măsuri. Numărul lor în continuă creștere i-a determinat pe unii autori să afirme că instituția ar reprezenta "un pericol imediat la adresa înfăptuirii justiției penale și a siguranței comunităților”.

În Anglia, punerea sub probațiune își are originea în încercările empirice făcute de anumiți magistrați de a obține îndreptarea infractorilor prin suspendarea pronunțării condamnării, pe un anumit termen, în cazul infractorilor primari. Această instituție de drept penal a fost adoptată, cu privire la unele infracțiuni, pentru prima dată în Anglia, în anul 1854. Ulterior, a fost extinsă la majoritatea infracțiunilor, în anii 1857 și 1880, putând fi aplicată însă numai infractorilor minori.

Datorită aplicabilității sale practice, este de presupus că și în viitor probațiunea va continua să reprezinte măsura alternativă cea mai uzitată, mai ales de către instanțele americane, tendință care se presupune că va lua o amploare deosebită în următorul deceniu. Unul din avantajele sale îl reprezintă flexibilitatea, care îi permite să fie combinată și cu alte măsuri alternative ori cu măsuri de siguranță.

Sistemul probațiunii a fost supus și unor critici. In anii '80 unii specialiști reclamau o reevaluare a serviciilor de probațiune, argumentând că, de vreme ce probațiunea reprezenta o componentă de bază în sistemul măsurilor alternative și aplicabil marii majorități a infractorilor, trebuiau concepute noi măsuri de control și supraveghere, mai stricte, proporțional cu gradul de periculozitate al infracțiunilor și făptuitorilor. O asemenea poziție îndepărtează însă de la obiectivul tradițional al acestei instituții, care consta în reabilitarea condamnatului în fața societății prin îndreptarea comportamentului.

Sistemul anglo-american al probațiunii nu a fost admis în dreptul european, decât în cazul unor măsuri educative luate față de minorii delincvenți, preferându-se suspendarea executării pedepsei. Suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost reglementată în Belgia, în 1888- Legea le Jeune și apoi în Franța- Legea Beranger din 1891.

În ceea ce privește instituția probațiunii, aceasta a fost adoptată în majoritatea țărilor occidentale după cel de al doilea război mondial, deși sub forme diferite. In dreptul francez s-a adus chiar o inovație prin crearea unei instituții de sinteză între suspendarea pronunțării condamnării și suspendarea executării pedepsei. Este așa-numita suspendare cu punere la încercare sursis avec mise a l'epreuve, care constă în suspendarea executării pedepsei, cu condiția ca beneficiarul ei să se supună supravegherii și îndrumării unui agent de probațiune. Aceste persoane fac parte dintr-un comitet instituit pe lângă fiecare tribunal și sunt recrutate dintre funcționarii penitenciarelor, asistenții sociali, nefiind însă exclus să se apeleze și la serviciile altor persoane, care se oferă benevol.

Pe lângă supravegherea propriu-zisă exercitată de către agentul de probă, instanța poate să dispună, în baza legii, și alte măsuri pentru condamnat, pe durata termenului de încercare: să se încadreze în muncă, să se abțină de la frecventarea anumitor localuri sau anumitor grupuri de persoane, să se abțină de la consumul abuziv de alcool – așa cum prevede codul penal suedez din 1965, etc. Comportarea condamnatului, asupra căruia agentul de probațiune este obligat sa raporteze, este cea care va determina rezultatele măsurii.

Suspendarea executării pedepsei cu punere la încercare a fost introdusă în dreptul francez prin ordonanța din 23 decembrie 1958 și in dreptul belgian în 1964. In același timp, a fost menținută suspendarea executării pedepsei în forma simplă, clasică și a fost introdusă și suspendarea pronunțării hotărârii, simplă sau cu punere la încercare.

În fostele țări socialiste este cunoscută suspendarea executării pedepsei în formă clasică, alături de care au funcționat în mod sporadic și unele forme de probațiune.

În concluzie, diferitele modalități de suspendare condiționată a executării pedepsei existente în dreptul penal pot fi grupate, așa cum arată Justin Grigoraș, în lucrarea "Individualizarea pedepsei", în trei sisteme: sistemul de încercare fără pronunțarea pedepsei (probation system) sau sistemul anglo-saxon, suspendarea executării pedepsei pronunțate fără supunerea la probă și sistemul mixt, care constă în suspendarea executării pedepsei pronunțate și supunerea condamnatului la probă.

Așa cum am arătat, sistemul de probă se caracterizează prin faptul că instanța constată printr-o hotărâre numai vinovăția inculpatului pentru infracțiunea care i se impută, iar pronunțarea pedepsei, care se va face printr-o nouă hotărâre, este amânată până la expirarea termenului de încercare. Dacă infractorul a avut o conduită bună, el va fi exonerat de urmările infracțiunii la expirarea termenului de încercare. Dacă însă a avut o comportare necorespunzătoare, instanța revocă supunerea la probă și aplică făptuitorului o pedeapsă. Sistemul de probă este aplicat în prezent în Anglia, S.U.A., Belgia, landa, Danemarca, Norvegia etc.

Suspendarea executării pedepsei pronunțate fără supunerea la probă constă în aceea că pricina se soluționează în același moment procesual, adică odată cu constatarea vinovăției inculpatului, instanța pronunță și pedeapsa, a cărei executare o suspendă pe un termen fix sau între două limite, fără ca cel condamnat să fie încuviințat spre supraveghere unei alte persoane. Dacă înăuntrul termenului de încercare condamnatul nu comite o altă infracțiune, pedeapsa aplicată se consideră ca inexistentă.

Potrivit sistemului mixt, instanța judecătorească pronunță pedeapsa prin aceeași hotărâre prin care a fost constatată și vinovăția inculpatului, iar condamnatul așa cum am evidențiat, este încredințat spre supraveghere unui delegat al instanței, pe durata termenului de încercare.

În sprijinul adoptării acestei instituții au fost aduse argumente diferite în literatura juridică, afirmându-se că apariția ei coincide cu promovarea principiilor democratice burgheze, cu respectarea drepturilor omului și, totodată, cu infirmarea concepției potrivit căreia pedeapsa ar avea un caracter expiator. Alți autori au arătat că suspendarea condiționată a executării pedepsei este justificată de faptul că ea constituie un mijloc de atenuare a unui drept penal rămas foarte represiv sau prin aceea de a scuti pe cei condamnați de influența nefastă pe care o exercită asupra lor locurile de deținere căci, după cum arăta Beranger, "nevinovat ori vinovat, orice om care a trecut pragul închisorilor noastre e pierdut".

Prin aplicarea acestei măsuri se urmărește un efect psihologic asupra condamnaților, care pentru o anumită perioadă de timp sunt stăpâniți de o stare de incertitudine și se abțin să săvârșească noi infracțiuni, de teama pedepsei.

Edmond-Noel Martine arată că, la aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, justiția se conduce după criterii nu atât juridice, cât mai ales criminologice, în primul rând cele de ordin ereditar, biologic. Ea ține seama de mediul social de unde provine infractorul, de obiceiurile și formația sa profesională.

S-a afirmat, de asemenea, că la aprecierea oportunității aplicării acestei măsuri sunt avute în vedere nu atât posibilitățile de îndreptare ale inculpatului, cât mai ales reacția opiniei publice față de infracțiunea săvârșită, de persoana infractorului sau persoana victimei, un asemenea criteriu fiind prevăzut expres de unele legislații penale.

În dreptul penal român, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei a fost introdusă, pentru prima dată. în art. 43 din Legea conflictelor de muncă din 1920 și apoi în art. 59 din Legea sindicatelor profesionale din 1921, pentru pedepsele prevăzute în aceste legi speciale. A fost. de asemenea, prevăzută în art. 1-7 din Legea XXXI din 1908 (Novela penală) referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei la minori și la unele infracțiuni, această lege fiind în vigoare în Transilvania, până la 1 ianuarie 1937.

Codul penal de la 1936 reglementează instituția suspendării condiționate a executării pedepsei în art. 65-69. adoptând modelul franco-belgian, cu unele adaptări. Suspendarea putea fi acordată numai dacă pedeapsa pentru fapta săvârșită era o pedeapsă corecțională, nu și în situația în care aplicarea închisorii corecționale era rezultatul înlocuirii unei pedepse criminale, prin efectul circumstanțelor atenuante. Se prevedea posibilitatea suspendării numai în cazul pedepselor de cel mult doi ani închisoare corecțională, detențiune simplă, care intervenea în materie politică, sau amendă, indiferent de cuantumul acesteia, iar revocarea suspendării atrăgea executarea integrală a pedepselor, care nu se puteau contopi. Suspendarea executării putea fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa rezultantă nu depășea un an închisoare corecțională.

Suspendarea nu era admisă în cazul infractorilor care fuseseră anterior condamnați la o pedeapsă privativă de libertate, chiar dacă intervenise reabilitarea. In practica judiciară s-a admis însă acordarea acestei măsuri dacă pedeapsa anterioară fusese pronunțată cu suspendarea executării pedepsei și aceasta produsese efecte definitive. Termenul de încercare era de trei ani, la care se adăuga durata pedepsei pronunțate, și se socotea de la data pronunțării hotărârii prin care s-a dispus suspendarea.

În caz de delapidare, se cerea condiția ca infractorul să fi depus în întregime suma delapidată pană la pronunțarea hotărârii în baza Codului de la 1936, suspendarea executării pedepsei nu avea efect asupra măsurilor de siguranță și nici asupra condamnării la despăgubiri civile. Revocarea măsurii se pronunța în situația în care condamnatul ar fi săvârșit o nouă infracțiune, pe durata termenului de încercare, care a atras o condamnare definitivă, cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă sau care au fost pedepsite cu amendă. Anularea suspendării nu era prevăzută.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei, în aceeași concepție franco-belgiană, este prevăzută, cu unele mici modificări, și în Codul Penal de la 1968, în art. 81-86, care se referă la condițiile în care poate fi dispusă, efectele imediate și definitive pe care le produce, precum și consecințele nerespectării condițiilor de acordare. De asemenea, s-a prevăzut condiția reparării integrale a pagubei numai în cazul infracțiunilor prin care s-a produs o pagubă avutului obștesc.

Instituția suspendării condiționate a executării pedepsei a cunoscut mai multe modificări. Modificările aduse prin Legea nr. 104/1992 au vizat condițiile de aplicare a acestei măsuri, în sensul liberalizării acestora în vederea extinderii câmpului de incidență a suspendării. Astfel, a fost ridicată limita maximă a pedepsei închisorii care poate fi suspendată condiționat de la doi la trei ani, iar in caz de concurs de infracțiuni de la un an la doi ani. In ceea ce privește persoana infractorului, în locul condiției negative ca acesta să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, fără limită, s-a introdus condiția ca el sa nu fi fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de șase luni. Obligația de reparare a pagubei a fost extinsă la toate infracțiunile prin s-a produs o pagubă.

Prin legea nr. 140/ 1996 pentru modificarea și completarea Codului penal s-a introdus, după alin. 2 al art. 81, un nou aliniat, potrivit căruia suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală gravă, viol sau tortură. Prin aceeași lege s-a prevăzut și o modalitate nouă de reparare a pagubei, ca cerință pentru acordarea suspendării. Astfel, alin. 3 al art. 81 devine alin. 4 și arată că, în cazul condamnării pentru o infracțiune prin care s-a produs o pagubă, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numai dacă până la pronunțarea hotărârii paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirilor este garantată de o societate de asigurare.

Prin legea nr. 104/1992 a fost introdusă și în dreptul penal român o formă specială de suspendare a executării pedepsei, sub denumirea de ”suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”, după modelul francez al ”suspendării executării pedepsei cu punere la încercare” din 1958 ca formă specifică a probațiunii. Spre deosebire de modelul francez în dreptul penal românesc legea nu a fost însoțită de la început, de cele două instituții care îi asigura eficiența, și anume: judecătorul de aplicare a pedepsei sau judecătorul delegat cu supravegherea executării acestei măsuri și serviciile de probațiune care să supravegheze prin agenți lor, comportarea condamnatului în cursul termenului de supraveghere.

Reglementarea acestei instituții în dreptul nostru penal în anul 1992 a deschis calea reglementării și la noi a instituției probațiunii într-un sens mult mai apropiat de ceea ce reprezintă aceasta în sistemele de drept cu tradiție în această materie.

Întreaga reglementare a fost introdusă în Titlul III ,Capitolul 5 Secțiunea III¹, de la art.86¹ până la art. 866 din Vechiul Cod Penal.

De la reglementarea inițială din anul 1992 și până în prezent, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere a suferit o serie de modificări aduse prin: Legea nr. 140/1996, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 207/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 456/2001, Legea nr. 278/2006 si Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal Român .

Instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere este reglementată în Noul Cod Penal Român , în cadrul dispozițiilor art. 91-98.

Prezentarea conceptului de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este aplicată tuturor infractorilor persoane fizice, nu însă și persoanelor juridice. Această măsură de individualizare a executării pedepsei este o formă de reeducare a infractorului ce poate fi dispusă în toate cazurile în care sunt îndeplinite condițiile legale.

Apreciem că, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se caracterizează ca o sancțiune penală alternativă la pedeapsa închisorii, ce face parte din cadrul măsurilor de individualizare a pedepselor.

2.1 Condiții de acordare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere

În capitolul doi se va analiza instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu referiri la condițiile de aplicare, termenul de supraveghere, măsurile de supraveghere, obligațiile condamnatului, modificarea obligațiilor, încetarea obligaților, supravegherea condamnatului, efectele, revocarea suspendării sub supraveghere precum și anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei la care acestea dau naștere și modificările aduse acestei instituții prin adoptarea noului Cod Penal.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului persoană fizică, pe durata unui termen de supraveghere, în care persoana condamnată este supusă unor măsuri de supraveghere și trebuie să respecte unele obligații stabilite de instanța de judecată. Se poate dispune motivat de instanța de judecată, prin hotărâre, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții și la persoana infractorului.

2.1.1. Condiții cu privire la infracțiunea săvârșită-condiții obiective

În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsa stabilită de instanța de judecată, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este închisoarea de 3 ani sau mai mică.

Nu constituie impediment la dispunerea măsurii suspendării sub supraveghere limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, având in vedere palierele de pedepse prevăzute de Noul Cod Penal, în practică, suspendarea sub supraveghere va putea fi dispusă, în general, pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani .

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune în cazul în care instanța, constatând că inculpatul care răspunde penal a săvârșit o infracțiune, stabilește pentru aceasta pedeapsa închisorii de cel mult 3 ani, alături de care aplică pedeapsa amenzii, în condițiile art.62 din Codul Penal în vigoare, atunci când prin săvârșirea infracțiunii s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial.

Infracțiunea săvârșita nu prezintă o importanța pentru dispunerea măsurii dacă alături de pedeapsa principală a fost stabilită și o pedeapsă complementara iar în cazul concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultată și aplicată nu trebuie să fie mai mare de 3 ani închisoare.

Nu se va putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere amenzii stabilite, fie ca singura pedeapsă principală, fie ca pedeapsă principală pe lângă pedeapsa închisorii, atunci când prin infracțiunea comisă s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar instanța optează pentru aplicarea atât a pedepsei închisorii, cât și a amenzii, sau în cazul în care aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată, dispunându-se condamnarea la pedeapsa închisorii de cel mult 3 ani.

2.1.2 Condiții cu privire la persoana infractorului-condiții subiective

Prima condiție este ca infractorul să nu fie recidivist, să nu fi fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an pentru o infracțiune comisă cu intenție sau praeterintenție. Se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă fapta pentru care s-a dispus anterior condamnarea definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an a fost comisă din culpă, ori nu mai este prevăzută de legea penală , dacă a intervenit amnistia postcondamnatorie, reabilitarea de drept ori s-a împlinit termenul reabilitării judecătorești; tot astfel, se poate dispune suspendarea sub supraveghere și în cazul în care instanța a dispus anterior, printr-o hotărâre definitivă, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.

În cazul în care, prin hotărârea definitivă anterioară, s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de la 1 an sau mai mică ori la pedeapsa amenzii penale, se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru noua infracțiune, indiferent de forma de vinovăție cu care a fost comisă infracțiunea .

Având în vedere succesiunea în timp a celor doua Coduri Penale, art.9 alin(2) din Legea de punere în aplicare a Noului Cod Penal a prevăzut că infracțiunile comise în timpul minorității, pentru care s-au aplicat pedepse în baza vechiului Cod Penal, nu constituie impedimente pentru dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru o infracțiune comisă ulterior condamnării definitive. A fortiori nu constituie un impediment la dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere faptul că infractorul i-a fost aplicată o măsură educativă printr-o hotărâre definitivă pronunțată în baza vechiului Cod.

A doua condiție constă în acordul infractorului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. Aceasta condiție prevăzută de lege este necesară în vederea evitării condamnatului la o muncă forțată sau obligatorie, asigurându-se astfel compatibilitatea noii reglementări cu dispozițiile art. 4 din Convenția europeană, respectiv cu art. 42 din Constituție. În situația în care inculpatul nu și-a manifestat, în cursul urmăririi penale sau al judecății, acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, nu se va putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât impunerea prestării unei asemenea munci este obligatorie pe durata termenului de supraveghere.

A treia condiție este ca infractorul să nu fi sustras de la urmărire penală ori judecată sau să nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Infractorul pentru a putea beneficia de măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere , trebuie să nu fi îngreunat sau să fi încercat zădărnicirea înfăptuirii actului de justiție .

A patra condiție se referă la persoana infractorului, de conduită avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinată.

Pentru a aprecia că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinată, instanța de judecată va avea în vedere următoarele criterii: persoana infractorului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, eforturile depuse de aceasta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare. În vederea analizei acestor criterii, instanța de judecată poate dispune efectuarea unui referat de evaluare de către serviciul de probațiune .

Îndeplinirea condițiilor de mai sus nu creează un drept inculpatului la obținerea unei soluții de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, ci numai o facultate, instanța putând dispune o soluție de condamnare cu executarea pedepsei în regim de detenție.

Ca excepție, suspendare sub supraveghere a executării pedepsei poate fi dispusă și în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enumerate mai sus (cu excepția consimțământului la prestarea unei munci în folosul comunității, care trebuie să existe în prealabil, deoarece impunerea unei astfel de obligații, în absența consimțământului inculpatului ar conduce la o încălcare a Convenției europene și a Constituției), în cazul în care, în cursul judecății în primă instanță ori în apel, inculpatul acuzat de săvârșirea infracțiunii de abandon de familie își îndeplinește obligațiile prevăzute de art. 378 alin. (5) din Codul Penal în vigoare. Temeiul juridic al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei îl constituie, în acest caz, dispozițiile art. 378 alin. (5) din Codul Penal în vigoare , iar nu cele ale art. 91 din Codul Penal în vigoare , chiar dacă inculpatului nu și-a achitat obligațiile restante în cursul judecății, instanța va putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 din Codul Penal în vigoare .

Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere trebuie să cuprindă prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum și a celor ce au determinat suspendarea executării pedepsei și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta termenul de supraveghere. Obligația de a motiva nu este impusă de legiuitor și pentru situația în care instanța nu dispune suspendarea sub supraveghere, când instanța va trebui să argumenteze soluția de condamnare cu executarea în regim de detenție.

2.2. Termenul de supraveghere

Potrivit art. 2 din Legea nr. 253/2013, termenul de supraveghere sau durata supravegherii desemnează intervalul de timp în care persoana față de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei trebuie să respecte obligațiile ori măsurile de supraveghere care intră în conținutul acestei modalități de individualizare .

Termenul de supraveghere este cuprins între 2 si 4 ani, fără a putea fi însă mai mic decât durata pedepsei aplicate, astfel, potrivit Noului Cod Penal, termenul de supraveghere constă numai într-un interval determinat de timp, fără a fi adăugată la acesta pedeapsa aplicată de instanță pentru infracțiunea săvârșită. Dacă pedeapsa aplicată este mai mică de 2 ani închisoare, termenul de supraveghere este de cel puțin 2 ani.

Termenul de supraveghere poate fi egal cu durata pedepsei aplicate, în situația în care acesta este de la 2 la 3 ani închisoare, ori poate fi mai mare decât durata pedepsei aplicate (de pildă, in cazul în care pedeapsa aplicată este de 3 ani închisoare, iar termenul de supraveghere stabilit este de 4 ani).

Termenul de supraveghere începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii și, fiind un termen substanțial, se calculează pe zile pline. Pe durata termenului de supraveghere , persoana condamnată nu va executa pedeapsa închisorii aplicate de instanța, însă trebuie să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de lege și să execute obligațiile ce îi se revin, în condițiile stabilite de instanță . De asemenea, persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea judecătorească, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Pedepsele complementare aplicate alături de pedeapsa principală se vor executa pe durata termenului de supraveghere.

2.3. Măsurile de supraveghere

Instanța de judecată trebuie să dispună ca, pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei să respecte următoarele cinci măsuri de supraveghere .

Prima măsura de supraveghere este ca persoana de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta.

A doua măsura de supraveghere este ca persoana de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa.

A treia măsura de supraveghere este ca persoana de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea.

A patra măsura de supraveghere este ca persoana de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei să comunice schimbarea locului de muncă.

Cea de a cincea măsură de supraveghere este ca persoana de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei să comunice informații și documente de natură permite controlul mijloacelor sale de existență. Impunerea acestor măsuri de supraveghere este obligatorie și cumulativă.

Consilierul de probațiune controlează nemijlocit respectarea de către persoana supravegheată a măsurilor de supraveghere pe toată durata termenului de supraveghere. În exercitarea controlului respectării măsurilor de supraveghere, consilierul stabilește și derulează întrevederi cu persoana supravegheată la sediul serviciului de probațiune, efectuează vizite anunțate sau inopinate la locuința persoanei sau în alte locuri, în funcție de specificul situației, solicită documente privind structura familiei, a persoanelor care se află în întreținerea sa sau în a căror întreținere se află, documente privind situația locativă, a locului de muncă și a mijloacelor de existența, verifică periodic datele furnizate de persoana supravegheată și îndeplinește orice alte măsuri de control adaptate cazului ( art. 56-57 Legea nr.251/2013 ).

Pe parcursul termenului de supraveghere, nu se poate dispune modificarea sau încetarea măsurilor de supraveghere, această măsură putând fi aplicată numai cu privire la obligațiile impuse de instanță.

2.4. Obligațiile condamnatului

Pe lângă măsurile de supraveghere, instanța trebuie să impună persoanei condamnate următoarele obligații :

Prima obligație este ca persoana condamnată să se presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță.

Impunerea acestei obligații are caracter imperativ, neconstituind o facultate a instanței de judecată, întrucât, în viziunea Noului Cod Penal, prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității este de esența instituției suspendării sub supraveghere . Pentru stabilirea acestei obligații, instanța va trebui să consulte informațiile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probațiune și la nivelul instituțiilor din comunitate.

Obligațiile pe care instanța le impune condamnatului sunt în funcție de tipul infracțiunii săvârșite, de starea psiho-fizică a condamnatului, de anturajul său, de localurile pe care le frecventează, de maladiile de care suferă, stări sau situații ce pot contribui la comiterea altor fapte licite.

Spre deosebire de amânarea aplicării pedepsei, in cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, art. 57 din Legea nr. 253/2013 prevede că durata maximă în care trebuie prestată activitatea neremunerată în folosul comunității este de cel mult 1 an de la data începerii prestării muncii, deoarece, pe de o parte, în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, legea prevede obligația, iar nu facultatea instanței, se dispune prestarea muncii neremunerate în folosul comunității, iar, pe de altă parte, există posibilitatea stabilirii unui număr mai mare de zile de muncă în folosul comunității( între 60-120 de zile, față de 30-60 de zile, în cazul amânării aplicării pedepsei), iar termenul de supraveghere poate fi mai mare (intre 2 și 4 ani, fată de termenul fix de 2 ani, în cazul amânării aplicării pedepsei).

Chiar dacă inculpatul și-a exprimat consimțământul de a presta o munca în folosul comunității, instanța de judecată nu va putea impune executarea acestei obligații în cazul în care rezultă din probele administrate că, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă . În situația în care, pe parcursul termenului de supraveghere, starea de sănătate a condamnatului se îmbunătățește, prin intermediul instituției modificării obligațiilor,prevăzută de art. 103 alin.(1) din Noul Cod Penal.

Pe lângă această obligație, pe parcursul termenului de supraveghere, instanța mai poate impune prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în temeiul art. 64 alin. (1) din Noul Cod Penal, ca formă substitutivă a executării pedepsei amenzii ce însoțește pedeapsa închisorii, în cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată, în tot sau în parte, din motive neimputabile persoanei condamnate.

A doua obligație a condamnatului este să execute una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute limitativ de art. 93 alin. (2) din Noul Cod Penal.

Una dintre obligații este cea de „a face”.Condamnatul are de făcut pe parcursul condamnării una sau mai multe dintre obligațiile următoare: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională, să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală. Aceste obligații urmăresc, în esență, reintegrarea socială a persoanei supravegheate .

Cea de a doua obligație este de „a nu face”. Instanța poate impune persoanei condamnate obligația să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

Impunerea respectării a cel puțin uneia dintre obligațiile de „a face” sau de „a nu face ” enumerate mai sus este imperativă pentru instanța de judecată. Aceasta nu poate însă impune condamnatului respectarea tuturor obligaților enumerate mai sus.

Spre deosebire de amânarea aplicării pedepsei, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instanța de judecată nu poate impune condamnatului să respecte pe durata termenului de supraveghere vreuna dintre următoarele obligații de „a nu face”: să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea

sau cu alte persoane stabilite de instanță ori să nu se aproprie de acestea, să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestării sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță, să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme, să nu ocupe sau să nu exercite funcția, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii .

Totuși, limitările de mai sus pot fi impuse ca și în cadrul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi care se execută pe durata termenului de supraveghere, În ipoteza în care instanța a dispus interzicerea drepturilor de mai sus cu titlu de pedeapsă complementară, verificarea respectării lor nu este în competența serviciului de probațiune, ci a persoanelor juridice de drept public sau de drept privat autorizate să supravegheze exercitarea acestor drepturi . În caz de încălcare a acestor interdicții,este necesară sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de neexecutare a sancțiunilor penale, prevăzute de art. 288 din Noul Cod Penal.

În situația in care instanța de judecata a admis acțiunea civilă exercitată în procesul penal, persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea judecătorească, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Dispozițiile art.47-56 din Legea nr. 253/2013 cu privire la executarea obligațiilor în cazul amânării aplicării pedepsei analizate în cadrul secțiunii destinate acestei instituții se aplică în mod corespunzător și în ipoteza suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

2.5.Modificarea Obligațiilor

Procesul de supraveghere reglementat de Noul Cod Penal este unul flexibil, art. 95 prevăzând posibilitatea ca, pe parcursul termenului de supraveghere, obligațiile impuse prin hotărâre judecătorească definitivă să poată fi modificate de instanța de executare pentru a asigura persoanei supravegheate șanse sporite de îndreptare și reintegrare socială, fie prin impunerea unor noi obligații care nu fuseseră anterior impuse de instanță, fie prin modificarea conținutului obligațiilor existente prin sporirea sau diminuarea condițiilor de executare.

Nu se poate dispune, pe parcursul termenului de supraveghere, modificarea obligației persoanei supravegheate de a-și îndeplini integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea judecătorească, acestea fiind stabilite cu autoritatea de lucru judecat, și nici modificarea termenului în care trebuie executate obligațiile civile, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere. Sesizarea instanței în vederea modificării obligațiilor se poate face de serviciul de probațiune ori de judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probațiune .

Pe parcursul termenului de supraveghere, se poate dispune de mai multe ori modificarea obligațiilor, legea neprevăzând în această materie nicio limitare. Nu constituie o modificare a obligațiilor obținerea de către persoana supravegheată a încuviințării de a părăsi teritoriul țării, în cazul în care o astfel de obligație de „a nu face” îi fusese impusă de către instanța. Legea nu prevede cazuri limitative în care se poate dispune încuviințarea părăsirii teritoriului țarii, acestea urmând a fi apreciate in concreto de către instanța de executare . Încuviințarea se dispune, pe parcursul termenului de supraveghere, prin încheierea definitivă, pe o durată de cel mult 30 de zile într-un an. Pe durata pentru care s-a dispus încuviințarea, părăsirea teritoriului țării nu reprezintă o încălcare a obligației impuse. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere conform art. 46 din Legea nr.253/2013.

2.6. Încetarea obligațiilor

Tot ca expresie a caracterului flexibil al procesului de supraveghere, art. 95 din Noul Cod Penal stipulează că instanța va dispune încetarea executării uneia sau unaro dintre obligațiile pe care le-a impus prin hotărârea definitivă, atunci când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară. În cazul în care executarea muncii în folosul comunității este în continuare necesară, însă din cauza agravării stării de sănătate a persoanei supravegheate acesta nu mai este posibilă, instanța va dispune încetarea executării acestor obligații.

Pe parcursul termenului de supraveghere nu se poate dispune, încetarea executării obligației persoanei supravegheate de a-și îndeplini integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea judecătorească, aceasta fiind stabilite cu autoritatea de lucru judecat.

Sesizarea instanței de executare încetării obligațiilor se poate face de serviciu de probațiune ori de judecătorul delegat cu executarea care se face la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probațiune.

Pe parcursul termenului de supraveghere, se poate dispune de mai multe ori încetarea executării unor obligații, legea neprevăzând în această materie nicio limitare.

2.7. Supravegherea

Definiția procesului de supraveghere este dată de art. 48 din Legea nr. 252/2013, potrivit căruia procesul de supraveghere cuprinde ansamblul activităților și intervențiilor derulate în mod direct de către serviciul de probațiune sau sub coordonarea acestuia, în scopul reabilitării sociale a persoanei supravegheate, al reparării prejudiciului adus comunității prin săvârșirea faptei și al creșterii gradului de siguranță în comunitate. Procesul de supraveghere se realizează prin exercitarea controlului asupra respectării măsurilor și executării obligațiilor impuse în sarcina unei persoane supravegheate și asistarea adaptată nevoilor persoanei, riscul de săvârșire de infracțiuni și particularităților cazului. Serviciul de probațiune joaca rolul central în verificarea respectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor pe durata termenului de supraveghere.

În ceea ce privește măsurile de supraveghere, persoana care a beneficiat de măsura amânării aplicării pedepsei va trebui să comunice serviciului de probațiune : în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea , schimbarea locului de muncă, informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Referitor la executarea obligațiilor impuse de instanță, serviciul de probațiune are următoarele trei competențe.

Prima competența a serviciului de probațiune este cea de supraveghere și control a obligațiilor pe care trebuie să le execute infractorul pe durata termenului de supraveghere. Infractorul are de executat următoarele obligații : de a urma un curs de pregătire școlară sau de calificare profesională, de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate și de a executa integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

În ceea ce privește obligația persoanei supravegheate de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, serviciul de probațiune are un rol important, atât în supravegherea îndeplinirii acestor obligații de către infractor, cât și cu privire la controlul modului în care instituția în care se realizează controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală își îndeplinește atribuțiile. Conform art. 94 alin.(3) din Noul Cod Penal , serviciul de probațiune are obligația de a lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prezentate mai sus, într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A doua competența a serviciului de probațiune este de a primi sesizări de la organele abilitate cu privire la orice încălcări ale obligațiilor pe care acestea sunt competente să le verifice. Serviciul de probațiune nu are competența de a verifica în mod direct respectarea de către persoana supravegheată a următoarelor obligații :să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală si să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

Această competență aparține organelor abilitate ale statului, în funcție de natura obligației, care au îndatorirea de a sesiza serviciul de probațiune cu privire la orice încălcări ale acestor obligații.

Cea de a treia competența a serviciului de probațiune este să sesizeze instanța de executare dacă pe durata termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanța, fie încetarea executării unora dintre acestea, persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin, persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

2.8 Efecte

2.8.1 Efectele imediate

Sunt acele efecte care se produc pe durata termenului de supraveghere a suspendării executării pedepsei. În cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, intervine revocarea sau anularea suspendării, efectele provizorii se vor produce numai până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus revocarea sau anularea. Pedeapsa închisorii stabilită de instanță nu va fi pusă în executare, fiind suspendată pe durata termenului de supraveghere, efect imediat.

Când pentru sancționarea săvârșirii unei infracțiuni, pedeapsa închisorii este însoțită de pedeapsa amenzii aplicate în condițiile art. 62 din Noul Cod Penal, numai executarea pedepsei închisorii va fi suspendată pe durata termenului de supraveghere, amenda urmând a fi executată după rămânerea definitivă a hotărârii. A fortiori în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa rezultată aplicată este închisoarea, la care s-a adăugat amenda penală, va fi suspendată, de asemenea, numai executarea pedepsei închisorii, amenda urmând a fi executată pe durata termenului de supraveghere.

Chiar dacă executarea pedepsei închisorii este suspendată, pedepsele complementare aplicate alături de pedeapsa principală se vor executa pe durata termenului de supraveghere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Având în vedere că pedeapsa complementară poate fi aplicată pe o durată de maximum 5 ani, iar termenul de supraveghere poate fi de cel mult 4 ani, executarea pedepsei complementare poate continua și după împlinirea termenului de supraveghere. Condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere sau obligațiile stabilite de instanță.

Suspendarea sub supraveghere nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranță sau a obligațiilor civile dispuse prin hotărârea de condamnare. În cazul în care inculpatul a fost supus unei măsuri preventive, aceasta încetează de drept în momentul dispunerii, chiar printr-o hotărâre nedefinitivă, a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

2.8.2 Efectele definitive

Efectele, descoperită până la expirarea acestuia, nu s-a dispus revocarea suspendării până la expirarea termenului de supraveghere. definitive sunt acele efecte care se produc după expirarea termenului de supraveghere. Pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere se consideră executată în situațiile în care: condamnatul nu a mai săvârșit o nouă infracțiune în termenul de supraveghere, nu s-a descoperit o cauză de anulare a suspendării în termenul de supraveghere din această cauză efectul definitiv nu se va produce chiar dacă anularea suspendării nu a intervenit pe parcursul termenului de supraveghere, ci după expirarea acestuia.

Este posibil ca pedepsele complementare să continue să fie executate și după expirarea termenului de supraveghere. De la expirarea termenului de supraveghere va începe să curgă termenul de reabilitarea de drept.

2.9 Revocarea suspendării sub supraveghere

Este o măsură ce se dispune de la instanța de judecată care constă în revenirea asupra suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Cauza revocării suspendării sub supraveghere este ulterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.

Noul Cod Penal reglementează două modalități ale revocării și anume cele obligatorii și cele facultative.

2.9.1 Revocarea obligatorie a suspendării sub supraveghere

Instanța de judecată trebuie să dispună revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în următoarele cazuri după cum urmează.

În primul caz persoana supravegheată a săvârșit în termenul de supraveghere al suspendării o infracțiune intenționată sau praeterintenționată, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care a fost condamnată la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen. Revocarea este obligatorie și atunci când în termenul de supraveghere a fost comis un concurs de infracțiuni, din care cel puțin una este săvârșită cu intenție sau praeterintenție.

Revocarea suspendării sub supraveghere va interveni și în cazul în care o infracțiune progresivă, continuă, continuată sau de obicei s-a consumat în termenul de supraveghere al suspendării, epuizându-se după aceasta, dacă infracțiunea a fost descoperită în acest termen, dacă infracțiunea nu este descoperită în termenul de supraveghere, nu se va dispune revocarea suspendării, însă se va reține numai starea de recidivă postexecutorie.

Se dispune revocarea suspendării sub supraveghere, iar nu anularea suspendării, dacă o infracțiune continuă, continuată sau de obicei s-a consumat înainte de rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, iar momentul epuizării se situează în termenul de încercare al suspendării, daca infracțiunea a fost descoperită în acest termen.

Instanța va reține săvârșirea noi infracțiuni în condițiile pluralității intermediare sau în stare de recidivă postcondamnatorie. Pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută după caz, potrivit dispozițiilor generale referitoare la recidivă art. 43 alin. (1) și (2) din Noul Cod Penal sau la pluralitatea intermediară din art. 44 alin (2) din Noul Cod Penal.

În situația în care noua infracțiune este săvârșită în condițiile pluralității intermediare, instanța va dispune condamnarea pentru această faptă, va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei iar apoi, va aplica regulile de concurs de infracțiuni pentru stabilirea pedepsei ce urmează a fi executată. Se va contopi pedeapsa aplicată pentru infracțiunea nou comisă cu pedeapsa a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, iar pedeapsa de bază se va aplica sporului fix și obligatoriu din cealaltă pedeapsă. Pedeapsa astfel stabilită nu poate fi suspendată sub supraveghere, urmând să fie executată în regim de detenție.

În practică se întâlnește următoarea situație: instanța dispune suspendare sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare, stabilită pentru o infracțiune de vătămare corporală din culpă, iar în termenul de supraveghere este comisă o infracțiune de furt. În cazul acesta se va dispune condamnarea pentru infracțiunea de furt, se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare, apoi se va contopi pedepsele astfel aplicate, potrivit regulilor de la concursul de infracțiune, rezultând pedeapsa de bază de doi ani închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 3 luni, în final condamnatul urmând să execute o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare.

În cazul în care noua infracțiune este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, instanța va dispune condamnarea pentru această faptă, revocarea suspendării sub supraveghere executării pedepsei iar apoi va aplica regulile de la recidivă postcondamnatorie pentru săvârșirea pedepsei ce urmează a fi executată. Se va cumula aritmetic pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune cu pedeapsa a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Pedeapsa astfel stabilită nu poate fi suspendată sub supraveghere, urmând a fi executată în regim de detenție.

În practică, întâlnindu-se următoarea situație. Instanța dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de la 1 an și 6 luni închisoare, stabilită pentru o infracțiune de loviri și alte violențe, iar în termenul de supraveghere este comisă o infracțiune de furt. În cazul acesta dispunându-se condamnarea de infracțiune de furt, se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare apoi se vor cumula aritmetic pedepsele, astfel aplicate, rezultând pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care condamnatul va trebui să o execute în regim de detenție.

În ipoteza în care termenul de supraveghere este comis un concurs de infracțiuni în condițiile pluralității intermediare, instanța va dispune condamnarea pentru fiecare dintre infracțiunile concurente, va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apoi vor fi aplicate regulile pluralității intermediare pentru stabilirea pedepsei rezultate, contopind pedeapsa stabilită pentru fiecare dintre infracțiunile nou comis cu pedeapsa a cărei executare a fost suspendată. Pedepsele rezultate astfel stabilite vor fi contopite potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, adică cumul juridic cu spor obligatoriu. Pedeapsa rezultată nu poate fi suspendată sub supraveghere urmând a fi executată în regim de detenție.

În practică se întâlnește următoarea situație: instanța dispune suspendarea executării pedepsei de 9 luni închisoare, stabilită pentru o infracțiune de vătămare corporală din culpă, iar în termenul de supraveghere sunt comise două infracțiuni de furt. În acest caz se va proceda astfel: va fi dispusă condamnarea pentru infracțiunea de furt, se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare, apoi se va contopi pedeapsa de 9 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, iar la pedeapsa de bază de 2 ani închisoare se va adăuga sporul obligatoriu de 3 luni, în final rezultând pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare. De asemenea se va contopi, potrivit regulilor pluralității intermediare, pedeapsa de 9 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, iar la pedeapsa de bază de 1 an și 6 luni se va adăuga sporul obligatoriu de 3 luni, în final rezultând pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, în cele din urmă se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani 3 luni la care se va adăuga sporul obligatoriu de 7 luni închisoare, ce reprezintă o treime din cealaltă pedeapsă. Inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare.

Dacă în termenul de supraveghere este comis un concurs de infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, instanța va dispune condamnarea pentru fiecare dintre infracțiunile concurente, va revoca suspendarea sub supraveghe a executării pedepsei iar apoi va aplica regulile de la concursul de infracțiuni, contopind pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente. Ulterior se va cumula aritmetic pedeapsa rezultată cu pedeapsa a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Pedeapsa astfel stabilită nu poate fi suspendată sub supraveghere urmând a fi executată în regim de detenție.

În practică regăsim următoarea situație: instanța dispusese suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită pentru o infracțiune de loviri și alte violențe iar în termenul de supraveghere sunt comise două infracțiuni de furt. Se va proceda astfel: instanța va dispune condamnarea pentru infracțiune de furt care este de la 2 ani închisoare pentru prima infracțiune, respectiv 1 an și 6 luni pentru cea de a doua infracțiune, se va revoca suspendarea sub supraveghere a pedepsei de la 1 an și 6 luni închisoare, iar apoi se vor contopi pedepsele pentru infracțiunile săvârșite în stare de recidivă. În final rezultând pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, această ultimă pedeapsă va fi cumulată aritmetic, potrivit regulilor de la recidiva postcondamnatorie, cu prevederile de 1 ani și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție.

Revocarea suspendării sub supraveghere nu se poate dispune dacă noua infracțiune a fost descoperită după expirarea termenului de supraveghere, în acest caz se va reține că noua infracțiune este săvârșită în stare de recidivă postexecutorie. Dacă pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune este amenda, nu se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere, pedeapsa amenzii urmând să fie executată .

Dacă inculpatul a fost suspus unei măsuri preventive privative de libertate în procesul în care s-a pronunțat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, durata prevenției se va deduce din durata pedepsei rezultate ce urmează să fie executată în urma revocării suspendării, astfel, instanța care a dispus revocarea suspendării, constatând că inculpatul a comis o nouă infracțiune intenționată sau praeterintenționată în termenul de supraveghere, nu va putea mai întâi să scadă din durata pedepsei suspendate durata prevenției, iar apoi să aplice regulile de la pluralitatea intermediară ori de la recidiva postcondamnatorie.

În cel de al doilea caz, în care pedeapsa amenzii a însoțit pedeapsa închisorii în condițiile art. 62 Noul Cod Penal nu a fost executată și a fost înlocuită, în termenul de supraveghere, cu pedeapsa închisorii, potrivit art. 63 alin. (2) Noul Cod Penal sau art. 64 alin. (5) și (6) Noul Cod Penal.

Revocarea suspendării va interveni în caz de înlocuire, în termenul de supraveghere, a pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, nefiind posibil ca o pedeapsă aplicată condamnatului să fie executată în regim de detenție, iar executarea alteia să fie suspendată. Înlocuirea amenzii cu închisoarea poate interveni, întrucât pe durata termenului de supraveghere executarea pedepsei amenzii care însoțește pedeapsa închisorii nu este suspendată. Potrivit Noul Cod Penal înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii intervine în următoarele situații.

O primă situație este cea în care persoana condamnată nu execută, din rea-credință, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte conform art. 63 alin. (1) și (2) Noul Cod Penal.

În cea de a doua situație în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată, în tot sau în parte, din motive neimputabile condamnatului, iar acesta nu își dă consimțământul la executarea amenzii prin muncă în folosul comunității conform art. 64 alin. (6) din Codul Penal în vigoare. În această ipoteză condamnatul și-a dat consimțământul numai la prestarea muncii neremunerate în folosul comunității, numai în considerarea suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, nu și a înlocuirii amenzii cu munca în folosul comunității.

În cel de al treilea caz, dacă persoana condamnată, după dispunerea executării pedepsei amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunității, în condițiile art. 64 alin.(1) din Noul Cod Penal, nu execută obligația de muncă în condițiile stabilite de instanță art.64 alin. (5) lit. a) din Noul Cod Penal.

O ultimă situație este cea în care persoana condamnată, după dispunerea executării pedepsei amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunității, în condițiile art. 64 alin. (1) din Noul Cod Penal, săvârșește o nouă infracțiune descoperită înainte de executarea integrală a obligației de muncă în folosul comunității, dar în termenul de supraveghere prevăzut de art. 64 alin. (5) lit. b) din Noul Cod Penal. În această ipoteză revocarea suspendării se va dispune în temeiul art. 96 alin. (3) din Codul Penal aflat în vigoare, iar nu al dispozițiilor generale referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, prevăzut de art. 96 alin. (4) și (6) din Noul Cod Penal.

Dacă revocarea suspendării intervine în condițiile prevăzute ultimul caz, numărul zilelor-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunității la data condamnării definitive pentru noua infracțiune se înlocuiește cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea și se adaugă la pedeapsă pentru noua infracțiune iar pedeapsa astfel obținută se adaugă la pedeapsa a cărei suspendare a fost revocată. Dacă pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune este detențiune pe viață, atunci nici pedeapsa închisorii rezultată din înlocuire și nici cea a cărei suspendare a fost revocată nu se mai adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua faptă.

În cel de al treilea caz, se regăsește parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse.

Nerespectarea măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse de către instanță trebuie să fie făcute cu intenție calificată de către persoana supravegheată arătând astfel că măsura de clemență acordată de instanță nu este eficientă. Dacă nerespectarea măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligaților este realizată din culpă sau dacă persoana supravegheată s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a respecta aceste măsuri ori de a executa obligațiile impuse, nu se poate dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Dacă instanța constată incidența acestui caz va dispune revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei a cărei executare a fost suspendată în regim de detenție.

În ultimul caz, persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere. Persoana supravegheată trebuie să depună la consilierul de probațiune dovada îndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea instanței, cu cel mult trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere. În cazul nedepunerii dovezii de îndeplinire a obligațiilor civile în termenul de mai sus, consilierul de probațiune, din oficiu sau la cererea judecătorului delegat, solicită persoanei supravegheate informații cu privire la motivele care au condus la aceasta. În situația în care constată că persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile, în tot sau în parte, consilierul de probațiune sesizează instanța de executare în vederea revocării suspendării sub supraveghere.

Sesizarea instanței de executare se poate face și de către procurorul sau de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea părții civile, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probațiune sau de către procuror.

Instanța va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în situația în care se reține o neexecutare culpabilă, integrală sau parțială a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere chiar dacă există o executare parțială până la expirarea termenului ori dacă executarea integrală se produce imediat după expirarea acestui termen. Pentru stabilirea motivelor care au dus la neexecutarea obligaților civile, instanța va solicita date privind situația materială a condamnatului de la autoritatea administrației publice locale de la domiciliul acestuia și, dacă apreciază necesar, angajatorul sau organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și altor autorități sau instituții publice care dețin informații cu privire la situația patrimonială a condamnatului. Nu se va putea dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în situația în care neplata parțială sau integrală a fost datorată imposibilității obiective a debitorului de a-și îndeplini obligațiile civile ori în situația în care persoana supravegheată își îndeplinește obligațiile civile după sesizarea instanței, dar înainte de îndeplinirea termenului de supraveghere.

Dacă instanța constată incidența acestui caz, va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în ultima zi a termenului de supraveghere, pedeapsa urmând să fie executată în regim de detenție.

Ca excepție, în situația în care în termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei stabilite pentru infracțiunea de abandon de familie este săvârșită o nouă infracțiune de abandon de familie, nu se va dispune revocare suspendării: dacă inculpatul își îndeplinește obligațiile în cursul urmăririi penale, când se va reține cauza de nepedepsire prevăzută de art. 378 alin. (4) din Noul Cod Penal, ceea ce atrage dispunerea de către procuror a unei soluții de plasare, astfel dacă instanța nu va mai fi sesizată, sau dacă inculpatul își îndeplinește obligațiile în cursul judecății, când instanța va trebui să mențină măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și să dispună condamnarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru noua infracțiune de abandon de familie potrivit art. 378 alin (5) din Noul Cod Penal.

2.9.2 Revocarea facultativă a suspendării sub supraveghere

Revocarea facultativă a suspendării sub supraveghere se aplică în cazul în care persoana supravegheată a săvârșit în termenul de supraveghere al suspendării o infracțiune din culpă, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care a fost condamnat chiar după expirarea acestui termen , revocarea nu este obligatorie ci facultativă , instanța putând dispune de următoarele situații:

Într-o primă situație, instanța dispune menținerea suspendării sub supraveghere având în vedere forma de vinovăție cu care este comisă noua infracțiune, instanța poate aprecia că nu se impune executarea imediată a pedepsei, fiind necesară continuarea supravegherii infractorului. Pentru menținerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere trebuie ca executarea pedepsei stabilite pentru infracțiunea comisă din culpă să fie suspendată sub supraveghere, în această situație vor curge în paralel două termene de supraveghere. Dacă instanța dispune executarea în regim de detenție a pedepsei stabilite pentru infracțiunea săvârșită din culpă va trebui să dispună și revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În cea de a doua situație, instanța poate dispune revocarea suspendării sub supraveghere, în acest caz, instanța va dispune condamnarea pentru noua infracțiune, va revoca suspendarea sub supraveghere, iar apoi va aplica regulile de pluralitate intermediară sau recidivă. Pedeapsa astfel stabilită nu poate fi suspendată sub supraveghere urmând a fi executată în regim de detenție. Revocarea suspendării sub supraveghere este obligatorie, iar nu facultativă dacă în termenul de supraveghere a fost comisă și o infracțiune intenționată sau praeterintenționată.

2.10 Anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

Anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este o măsură ce poate fi dispusă de instanța de judecată în situația în care se descoperă, înainte de expirarea termenului de supraveghere, că cel condamnat mai săvârșește o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere ori până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încetare. Cauza anulării suspendării sub supraveghere este anterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 97 din Noul Cod Penal.

În practică, o persoană săvârșește pe data de 1 Martie o infracțiune de loviri sau alte violențe în București, iar la data de 3 Martie, o infracțiune de amenințare în Iași. După pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța din Iași prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilite pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, cu ocazia judecării cauzei pentru infracțiunea comisă în capitală, infractorul învederează instanței existența celeilalte hotărâri judecătorești pronunțată pentru o infracțiune concurentă. Astfel, instanța din București va trebui să anuleze suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dispusă pentru infracțiunea comisă în Iași.

Sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și atunci când, înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, este descoperită infracțiunea ce atrage anularea suspendării, fiind începută urmărirea penală. Pe parcursul termenului de supraveghere este identificat ca fiind infractorul persoana condamnată cu suspendarea sub supraveghere. Anularea aplicării pedepsei nu se va dispune dacă pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ce atrage anularea suspendării este amenda.

Tratamentul sancționar al pluralității de infracțiuni urmează regulile de la concursul de infracțiuni, sau după caz, de la recidivă ori de la pluralitatea intermediară. În caz de concurs de infracțiuni ori de pluralitate intermediară, instanța poate dispune din nou suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante stabilite în urma suspendării anterioare, dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute de lege art. 91 Noul Cod Penal.

Instanța poate menține durata termenului de supraveghere anterior sau poate stabili un termen de supraveghere mai mare. Termenul de supraveghere astfel stabilit se calculează de la dată rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior pronunțarea sub supraveghere a suspendării pedepsei, iar nu de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus anularea suspendării.

Dacă instanța este sesizată cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior si cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, va dispune numai anularea suspendării pedepsei, nu atât anularea cât și revocarea suspendării sub supraveghere. Astfel, instanța mai întâi va stabili pedeapsa pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, apoi va dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, pentru ca, în final, să contopească toate aceste pedepse potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pluralitatea intermediară ori recidivă.

Asupra anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se pronunță, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage anularea.

PREZENTARE COMPARATIVA INTRE VECHIUL COD PENAL SI NOUL COD PENAL PRIVIND SUSPENDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE

Instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere își are sediul in Vechiul Cod Penal in Titlul III al Părții generale , Capitolul V , Secțiunea III1, art.861-866, iar in Noul Cod Penal Titlul III al Părții generale, Capitolul V , Secțiunea V , art. 91-98. In dispozițiile de mai sus sunt prevăzute condițiile de aplicare a măsurilor de supraveghere si obligațiile condamnatului , cat și condițiile dobândirii reabilitării de drept.

Condiții de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Dispozițiile art. 861 din Vechiul Cod Penal sau ale art. 91 din Noul Cod Penal , în vigoare , prevăd condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere : pedeapsa aplicată ,persoana condamnatului și aprecierea instanței că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care se va îndrepta si fără executarea efectivă a pedepsei.

3.1.1 Condiții cu privire la aplicarea pedepsei si la natura săvârșiri infracțiunii

Condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt prevăzute expres de art. 861 in Vechiul Cod Penal si art.91 din Codul Penal in vigoare. Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere , dacă sunt îndeplinite următoarele condiții din lumina Vechiului Cod Penal sau din lumina Noului Cod Penal.

3.1 Prezentare comparativă

Actele normative prevăd o excepție cu privire la condițiile de acordare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere ,aceasta putând fi acordată si in cazul infracțiunii de furt prevăzute de art.209 alin.3 Codul Penal Vechi ,dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani .

Spre deosebire de Vechiul Cod Penal, in actualul Cod Penal, potrivit art.91 , suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constă în stabilirea și aplicarea unei pedepse cu închisoarea de cel mult 3 ani , inclusiv caz de concurs de infracțiuni , dacă instanța

apreciază că , ținând seama de persoana infractorului și de conduita avută de acesta anterior si ulterior săvârșirii infracțiunii, punerea în aplicarea a pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia , persoana condamnată nu va mai comite alte infracțiuni , dar este însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Un element de noutate constă in faptul că executarea pedepsei amenzii, aplicată fie ca pedeapsă principala unică , fie ca pedeapsă principală pe lângă pedeapsa închisorii atunci când prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial , iar instanța de judecată optează pentru o pedeapsă cumulativă, nu este suspectabilă de suspendare.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni , dacă pedeapsa închisorii aplicata este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin.1 lit.b)si c), iar infracțiunile concurente nu fac parte din cele exceptate potrivit art.86a alin.2 din Vechiul Cod Penal . În Codul Penal in vigoare prevede ca in cazul de concurs de infracțiuni este posibilă această modalitate de suspendare dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani conform art.91 alin.1 .

În cazul anumitor infracțiuni prevăzute in atr.86a ,alin.3 din Vechiul Cod Penal nu s-au mai reținut prevederile de excludere a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau in cazul nerecuperării integrale a pagubei sau dacă plata despăgubirilor n-a fost garantată de o societate de asigurare, dispoziții care nu mai corespundeau cu noua concepție asupra acestei instituții juridico-penale. De altfel, art.81 alin. (4), Vechiul Cod prevede că se vor aplica dispozițiile art. 81 alin.(5) și (6) se aplică si în cazul suspendării executării pedepsei aplicată persoanei fizice sub supraveghere.

Condiții cu privire la infractor

Măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere se poate aplica potrivit art.861 , alin.1 lit. b)din Codul Penal Vechi sau art.91 alin.1 lit. b) si c) din Codul Penal Nou numai dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, excepție făcând cazurile când condamnarea intră în vreunul din cazurile în care nu atrage starea de recidivă . În concluzie măsura se poate lua atât fată de infractorul care nu a mai fost condamnat anterior cât si față de infractorul care anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de cel mult 1 an. În caz contrar respectivului condamnat nu i se poate aplica măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În reglementarea Codului Penal in vigoare ,prestarea unei muncii neremunerate în folosul comunității este o caracteristică care este esența acestei instituții ,întrucât prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se naște în sarcina condamnatului , cu consimțământul acestuia, obligația executării unei munci neremunerate în folosul comunității.

3.1.3Aprecierea instanței că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat

Această măsura este prevăzută in dispozițiile art.861 lit. c) din Vechiul Cod Penal sau în art.91, alin.1,lit. d) al Noului Cod Penal , unde sunt inserate și coordonatele în care se apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care chiar si fără executarea pedepsei , nu va mai săvârși infracțiuni , coordonate ce privesc persoana condamnatului, preocuparea acestuia după comiterea faptei , comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru împiedicarea amplificării rezultatului la infracțiunile la care este posibil, ajutorul dat imediat victimei, repararea prejudiciului cauzat prin infracțiunea comisă .

Întrucât aplicarea suspendării pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecerea instanței de judecata se consideră că prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu se creează un drept pentru condamnat , ci doar o vocație a acestuia la această măsură de măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Prin Noul Cod Penal s-au completat dispozițiile privind condițiile de aplicare a suspendării sub supraveghere adăugându-se mențiunea că aceste măsuri nu atrag suspendarea executării măsurilor de siguranța și a obligațiilor civile din art.98,alin 2 . De asemenea , s-a mai prevăzut obligația instanței de judecată de a motiva hotărârea conform prevederilor din art.91,alin 4 . Obligația de motivare este prevăzută si de legislația anterioară numai referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei in art.81 ,alin 6 , fără a mai fi reprodusă și în cazul suspendării sub supraveghere , ceea ce nu are nici o justificare.

3.2 Termenul de încercare sau supraveghere

Dispozițiile art.862 din Vechiul Cod Penal ne arată ,,termenul de încercare” a suspendării executării pedepsei sub supraveghere iar dispozițiile Noului Cod Penal ne arată ,,termenul de supraveghere ” suspendării executării pedepsei sub supraveghere .

3.2 Prezentare comparativă

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pe un termen de încercare care este compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanța între 2 si 5 ani conform prevederilor art.862 alin.1 din Vechiul Cod Penal. Termenul de încercare , teoretic , cel mai lung ar fi de 9 ani în cazul in care instanța ar adăuga la pedeapsa de 4 ani aplicată de instanță , intervalul de 5 ani; iar termenul de încercare cel mai scurt , tot teoretic, ar fi de 2 ani și 15 zile , situație la care s-ar ajunge când pedeapsa aplicată ar fi de 15 zile la care se adaugă 2 ani ce reprezintă minimul din intervalul de timp ce poate fi stabilit de instanță .

Termenul de încercare se socotește de la data când hotărârea prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă conform art.862 alin.2 raportat la art. 82 alin.3 din Vechiul Cod Penal.

Potrivit noii reglementări , expresia ,, termen de încercare” folosită in Vechiul Cod Penal este întâlnită sub denumirea de ,,termen de supraveghere” .

În Noul Cod Penal , termenul de supraveghere in cazul suspendării este unul variabil , fiind cuprins între 2 si 4 ani, dar nu mai mic decât durata pedepsei aplicate , iar sistemul de supraveghere la care este supusă persoana condamnată este asemănător cu cel prevăzut în cazul amânării aplicării pedepsei aceasta fiind o instituție nouă introdusă prin dispozițiile Noului Cod Penal. Sub aspectul constitutiv , sistemul de supraveghere in cazul suspendării este mai redus, deoarece o parte din obligațiile întâlnite în cazul amânării pedepsei sunt executate în cazul suspendării cu titlu de pedeapsă complementară.

3.3 Măsurile de supraveghere

Măsurile de supraveghere au sediul in Vechiul Cod Penal in art. 863 alin.1 iar in Noul Cod Penal măsurile de supraveghere sunt reglementate in art.93 alin.1.

Măsurile de supraveghere care se iau față de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia, pentru a-l determina la o conduită licită, asigurarea realizării scopului măsurii de individualizare a suspendării pedepsei sub supraveghere.

Pe durata termenului de încercare, potrivit dispozițiilor art. 863 alin.1 din Vechiul Cod si masurilor de supraveghere completate prin art.93 din actualul Cod Penal , condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

3.3 Prezentare comparativă

Din esența suspendării executării pedepsei sub supraveghere se înțelege că condamnatul se supune la anumite măsuri care să permită supraveghere permanentă a acestuia de către organele de stat pe toată durata termenului de încercare conform vechiului cod sau din lumina codului în vigoare la termenul de supraveghere. Din dispozițiile legale se desprinde concluzia că îndeplinirea măsurilor de supraveghere este cumulativă.

3.4 Obligațiile condamnatului

Obligațiile condamnatului sunt reglementate in art. 863 alin.2 din Vechiul Cod Penal iar in Noul Cod Penal obligațiile condamnatului sunt reglementate in art.93 alin.2.

Pe durata termenului de încercare si supraveghere , pe lângă măsurile de supraveghere care se iau fața de condamnat, instanța de judecată poate impune acestuia respectarea uneia sau mai multor obligații prevăzute de art. 863 alin.2 din Vechiul Cod Penal sau de art.93 alin.2 in codul penal in vigoare.

3.4 Prezentare comparativă

Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță conform art.863 alin.2 din Vechiul Cod Penal se face de organele prevăzute în alin.1 lit .a) și aceleași organe sesizează instanța în caz de neîndeplinire a obligațiilor, pentru luarea măsurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În sarcina condamnatului se prevede , în alin.3 al art.93 din codul penal in vigoare că , pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată , in folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță , afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate , nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare a pedepselor.

Pentru stabilirea conținutului acestor obligații, instanța va consulta serviciul de probațiune, care este obligat să formuleze recomandări în acest sens.

3.5 Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Revocarea suspendării executării sub supraveghere este reglementată de art.864 din Vechiul Penal, iar in Noul Cod Penal este reglementată de art. 96 , după cum urmează:

3.5 Prezentare comparativă

Revocarea suspendării executării sub supraveghere se dispune obligatoriu dacă în termenul de încercare condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. Așadar pentru a se putea revoca suspendarea executării sub supraveghere este necesar ca infracțiunea să se săvârșească în termenul de încercare și să fie descoperită în acest termen, doar condamnarea pentru această infracțiune săvârșită din nou poate fi pronunțată și după expirarea termenului de încercare.

Revocarea este facultativă dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere ne mai fiind obligatorie, instanța având posibilitatea să dispună și pentru pedeapsa stabilită pentru infracțiunea din culpă, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea ori suspendarea condiționată a executării pedepsei, dacă pedeapsa a fost stabilită la amendă.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea pedepsei sub supraveghere. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări conform art. 864 raportat la art. 83 alin. 3 Vechiului Cod Penal .

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă conform art. 864 raportat la art. 83 alin. din Vechiul Cod Penal.

Revocarea este facultativă și dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța poate dispune revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații din art. 864 raportat la art. 84 Vechiul Cod Penal.

Din lumina Codului Penal in vigoare se reglementează in art.96 alin 1 dacă persoana supravegheată , pe parcursul termenului de supraveghere , cu rea-credintă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu executa obligațiile impuse ori stabilite de lege , instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Legea reglementeaza că dacă păna la expirarea termenului de supraveghere persoana care beneficiaza de supravehgere nu indeplineste obligațiile civile stabilite prin hotărâre , instanta are dreptul de a revocă suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere și dispune executarea pedepsei inițiale , excepție in acest caz fac persoanele care dovedesc că nu a avut nici o posibilitate să indeplineasca condițiile impuse prin hotărâre.

În cazul care pedeapsa amenzii care a însoțit pedeapsa închisorii în condițiile art. 62 nu a fost executată și a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) și alin. (6), instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, la care se adaugă pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda.

Conform Noului Cod Penal dacă cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. Pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară . În cazul in care infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate menține sau revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în cazul revocării, dispozițiile art.96 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Codul Penal in vigoare se aplică în mod corespunzător.

3.6 Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Anularea se dispune pentru cauze preexistente aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere care dacă ar fi fost cunoscute de instanța de judecată ar fi împiedicat acordarea acesteia.

Cazurile de anulare ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt aceleași ca și pentru anularea suspendării condiționate a executării pedepsei art. 865 alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 și 2 din Vechiul Cod sau art. 97 alin. noul Cod Penal Nou.

3.6 Prezentare comparativă

Dacă cel condamnat a mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă sau pluralitate intermediară, reglementată, așa cum am arătat anterior, în mod expres de noul Cod Penal .

Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 3 ani, instanța poate aplica pentru aceasta suspendarea executării sub supraveghere, iar termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În cazul când se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare, respectiv de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionată a executării pedepsei.

Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu are loc dacă descoperirea infracțiunii a avut loc după împlinirea termenului de încercare și nici dacă pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită anterior a fost stabilită la amendă.

În cazul anulării suspendării pedepsei sub supraveghere s-a reformulat alin. 2 din art. 865’ din Vechiul Cod penal, prevăzându-se posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere chiar în cazul în care sunt îndeplinite condițiile anulării, dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă nu au depășit 3 ani.

Conform prevederilor Noului Cod Penal în caz de concurs de infracțiuni sau pluralitate intermediară, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

CONCLUZII

Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere este o mãsurã de individualizare juridicã a pedepsei închisorii. Dupã cum reiese și din denumire, suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere este o formã specificã de suspendare a pedepsei închisorii, care implicã supunerea condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, unor mãsuri de supraveghere speciale și cerința de a respecta anumite obligații stabilite de instanța de judecatã.

Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere este aplicată tuturor infractorilor persoane fizice, nu însă și persoanelor juridice. Această mãsură de individualizare a executării pedepsei este o formã de reeducare a infractorului ce poate fi dispusă în toate cazurile în care sunt realizate condițiile legale. Apreciem că, suspendarea executării pedepsei se caracterizează ca o sancțiune penală alternativă la pedeapsa închisorii, ce face parte din cadrul măsurilor de individualizare judiciară a pedepsei.

Reglementarea acestei instituții în dreptul nostru penal în anul 1992 a deschis calea reglementării a instituției probațiunii într-un sens mult mai apropiat de ceea ce reprezintă aceasta în sistemele de drept cu tradiție în această materie. Instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere este reglementată în Noul Cod Penal în cadrul articolelor 91-98.

Prezenta lucrarea a dorit să dezvolte cât mai bine conceptul de supraveghere a executării pedepsei sub supraveghere atât în comparație cu Vechiul Cod Penal cât și din lumina Noul Cod Penal.

S-a dorit sublinierea condițiilor de acordare a suspendării pedepsei sub supraveghere precum și termenul de supraveghere și măsurile de supraveghere. Printre acestea regăsim și supravegherea condamnatului precum și revocare și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dar și efectele produse de aceasta.

BIBLIOGRAFIE

Boroi. A. Drept penal. Partea generală, conform noului Cod penal, Editura C. H. Beck, București, 2010

Brezeanu.Ortansa. Minorul și legea penală, Ed. All Beck, București,1998, p.633

Bulai.C. Manual de drept penal – Partea Generala Ed. All Beck, București 1997,pag 533

Byrne. James. Probation A National Institute of Justice Crime File Department of Justice.Washington D.C1988

Daneș. S. V. Papadopol, Individualizarea judiciară a pedepselor , Ed. Științifică și Enciclopedică. București. 1985, p.49

Dongoroz V, S. Kahane. I. Oancea. 1. Fodor, 1. Iliescu. C. Bulai. R. Stănoiu. Explicații teoretice ale Codului penal român Partea generala. Vol. II. București, 1971. p. 7

Ghertenzon. A, Drept penal sovietic. Partea Generală. Editura Universității din Leningrad. 1960, pag. 513

Hotca. Mihai, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Radu-Florin Geamănu, Maxim Dobrinoiu, Mircea Sinescu, Radu Slavoiu, Lamya-Diana Al-Kawadri, Constantin Nedelcu, Adrian Haratau „Noul Cod penal. Note. Corelații. Explicații ” Ed. C.H.Beck, București 2014, pag. 208-236

Ivan. Gheorghe, Maria-Claudia Ivan „Drept Penal. Partea generală. Conform Noului Cod Penal. Ediția a 2-a”,Ed. C.H.Beck, București 2013, pag.231.

Jankowski. Louis.Probation and Parole – 1990. Bureau of Justice Statistics. Washington D.C.. 1991.p. 20

L. Joseph. La probation en droit allemand. Revue de science criminelle et de droit penal compare, nr. 1/1958, p. 244

Mitrache. C. Drept penal român, partea generală, Ed. Universul Juridic, București 2013

Moldovan. A, Teodor. Drept Penal . Parte Generala, Ed. Lux Libris ,Brașov 2009 pag.200

Pasca. V. Drept Penal. Partea Generală cu modificările Noului Cod Penal, Ed. Universul Juridic, București 2012, pag. 544-552

Pascu. Ilie. Drept Penal Partea Generală, Ed. Hamangiu, București 2007, pag.449;

Pascu. Ilie, Dobrinoiu Maxim, Dobrinoiu Vasile, Dima Traian, Hotca Adrian Mihai, Costică Păun, Chiș Ioan. Gorunescu Mirela „Noul Cod penal comentat. Partea generala”, Ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 524-521

Popa. R. Aida, Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, Revista de drept penal nr.2/1994 p.113-120

Stănișor. E, Delincvența juvenilă, Editura Oscar Print, București, 2003, p.105-106.

Udroiu, Mihai. Drept Penal Partea Generală. Ed. C.H. Back, București 2014, pag. 272-291

Udroiu Mihai, Victor Horia Dimitrie Constantinescu „ Noul Cod Penal Codul Penal anterior. Prezentare comparativă. Observații. Legea penală mai favorabilă”, Ed. Hamangiu, București 2014, pag.124-137

Vlăsceanu Adina, Alina Barbu „Noul Cod Penal Comentat prin raportare la Codul Penal anterior”, Ed. Hamangiu, București 2014, pag 168-193

Legea nr.187/2012.

Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune.

www.legalis.ro

portal.just.ro

www.scj.ro

www.legeaz.net

BIBLIOGRAFIE

Boroi. A. Drept penal. Partea generală, conform noului Cod penal, Editura C. H. Beck, București, 2010

Brezeanu.Ortansa. Minorul și legea penală, Ed. All Beck, București,1998, p.633

Bulai.C. Manual de drept penal – Partea Generala Ed. All Beck, București 1997,pag 533

Byrne. James. Probation A National Institute of Justice Crime File Department of Justice.Washington D.C1988

Daneș. S. V. Papadopol, Individualizarea judiciară a pedepselor , Ed. Științifică și Enciclopedică. București. 1985, p.49

Dongoroz V, S. Kahane. I. Oancea. 1. Fodor, 1. Iliescu. C. Bulai. R. Stănoiu. Explicații teoretice ale Codului penal român Partea generala. Vol. II. București, 1971. p. 7

Ghertenzon. A, Drept penal sovietic. Partea Generală. Editura Universității din Leningrad. 1960, pag. 513

Hotca. Mihai, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Radu-Florin Geamănu, Maxim Dobrinoiu, Mircea Sinescu, Radu Slavoiu, Lamya-Diana Al-Kawadri, Constantin Nedelcu, Adrian Haratau „Noul Cod penal. Note. Corelații. Explicații ” Ed. C.H.Beck, București 2014, pag. 208-236

Ivan. Gheorghe, Maria-Claudia Ivan „Drept Penal. Partea generală. Conform Noului Cod Penal. Ediția a 2-a”,Ed. C.H.Beck, București 2013, pag.231.

Jankowski. Louis.Probation and Parole – 1990. Bureau of Justice Statistics. Washington D.C.. 1991.p. 20

L. Joseph. La probation en droit allemand. Revue de science criminelle et de droit penal compare, nr. 1/1958, p. 244

Mitrache. C. Drept penal român, partea generală, Ed. Universul Juridic, București 2013

Moldovan. A, Teodor. Drept Penal . Parte Generala, Ed. Lux Libris ,Brașov 2009 pag.200

Pasca. V. Drept Penal. Partea Generală cu modificările Noului Cod Penal, Ed. Universul Juridic, București 2012, pag. 544-552

Pascu. Ilie. Drept Penal Partea Generală, Ed. Hamangiu, București 2007, pag.449;

Pascu. Ilie, Dobrinoiu Maxim, Dobrinoiu Vasile, Dima Traian, Hotca Adrian Mihai, Costică Păun, Chiș Ioan. Gorunescu Mirela „Noul Cod penal comentat. Partea generala”, Ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 524-521

Popa. R. Aida, Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, Revista de drept penal nr.2/1994 p.113-120

Stănișor. E, Delincvența juvenilă, Editura Oscar Print, București, 2003, p.105-106.

Udroiu, Mihai. Drept Penal Partea Generală. Ed. C.H. Back, București 2014, pag. 272-291

Udroiu Mihai, Victor Horia Dimitrie Constantinescu „ Noul Cod Penal Codul Penal anterior. Prezentare comparativă. Observații. Legea penală mai favorabilă”, Ed. Hamangiu, București 2014, pag.124-137

Vlăsceanu Adina, Alina Barbu „Noul Cod Penal Comentat prin raportare la Codul Penal anterior”, Ed. Hamangiu, București 2014, pag 168-193

Legea nr.187/2012.

Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune.

www.legalis.ro

portal.just.ro

www.scj.ro

www.legeaz.net