Surse Majore Si Grad de Poluare

Surse majore si grad de poluare

În RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant în poluarea apelor. Sursele majore de poluare a apelor din teritoriul rezervației sunt reprezentate de agenți economici situați în zona limitrofă a RBDD și de activitatea de transport naval desfășurată pe căile navigabile atât de ambarcațiunile mici cât și de navele maritime și fluviale aflate în tranzit. Poluarea de la nave este determinată de faptul că nu toate navele sunt dotate cu separatoare de reziduuri petroliere eficiente, de exploatarea necorespunzătoare a celor existente și de faptul că porturile dunărene de pe teritoriul rezervației, nu sunt dotate cu instalații specifice pentru preluarea și reciclarea acestor reziduuri. Pentru reglementarea acestei situații, ARBDD a impus societăților deținătoare de mijloace navale de transport, aplicarea recomandărilor POLDANUBE -1986 la fluviu și a Convenției MARPOL 73 – 78 de către navele maritime (ambele convenții se referă la colectarea, stocarea la bordul navelor a reziduurilor de hidrocarburi precum și ținerea evidenței predării acestora la unitățile colectoare). Prin Programele de conformare s-a impus dotarea navelor mari cu separatoare de produse petroliere sau tancuri de stocare cu predarea reziduurilor în portul Galați. Se verifică periodic la nave Registrul de hidrocarburi cu evidența consumurilor de combustibil și a predărilor de reziduuri.

Zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafață și a celor subterane

Identificarea presiunilor si a impactului asupra apelor de suprafață din Delta Dunării

Tipul si mărimea presiunilor antropogene semnificative la care sunt supuse apele de suprafață din Delta Dunării țin de:

– natura surselor de poluare (industriale, agricole sau activităŃile urbane) din afara deltei propriu-zise;

– alterarea regimului hidrologic si modificările morfologice datorate regularizărilor importante desfăsurate în decursul anilor în interiorul deltei.

Prin analiza tipului de presiuni exercitate aspura apelor de suprafață din Delta Dunării și a momentului în care acestea s-au produs s-au stabilit două etape distincte:

1. Etapa activităților tradiționale care se derulează până la mijlocul secolului XX, când presiunea umană nu afecta peste limite suportabilitatea ecosistemelor naturale.

2. Etapa activitățiilor moderne, care a început cu intervenția statului în viața socială prin desființarea proprietăților private, colectivizarea, înființarea întreprinderilor de stat de toate profilurile, lansarea programelor de exploatare complexă a resurselor naturale ale deltei si regularizarea brațelor Dunării.

În această etapă presiunea exercitată de om asupra mediului acvatic s-a datorat:

a) introducerii unor activități nespecifice deltei – amenajarea prin îndiguire si desecare a marilor incinte agricole (Pardina, Sireasa, Carasuhat);

b) supradimensionarea exploatărilor economice specifice deltei prin realizarea de amenajări piscicole de mare întindere (Popina, Chilia Veche-Hreblea etc.) și a marilor unități de exploatare a stufului ;

c) modificării regimului hidrologic natural al Dunării;

d) deversări de ape menajere sau industriale insuficient epurate în Dunăre.

Identificarea surselor semnificative punctiforme de poluare a apelor de suprafață din Delta Dunării

Sursele punctuale de poluare a apelor sunt acelea unde poluanții pătrund în apă prin descărcări locale.

Definirea surselor de poluare semnificativă constituie o problemă foarte complexă. Aceste nivele sunt dependente de factorii antropici, precum folosirea terenului și gradul de utilizare, dar și de factori naturali, cum sunt clima, proprietățile solului etc. Astfel de factori influențează căile de propagare a emisiilor difuze de nutrienți și de reținere și diminuare pe traseul dintre zona de origine și cea de descărcare în rețeaua hidrografică.

Anumite criterii de selectare a presiunilor semnificative pentru surse punctuale din Bazinul Dunării au fost recomandate de Grupul de Experți EMIS de la ICPDR (2003, 2004). Rezultatelor monitorizării efectuate de Administrația Națională “Apele Române” – Direcția de Ape Dobrogea-Litoral / Sistemul de Gospodărire a apelor Tulcea, Delta Dunării evidențiază următoarea situație la nivelul anului 2007:

Surse punctiforme la care s-au inregistrat depășiri la concentrațiilor maxime admise.

Consumul biochimic de oxigen: sursa urbană – Aquaserv – oraș Tulcea, sursa industrial S.C. Aker SA Tulcea, sursele agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea și S.C. Pigcom Satul Nou.

Consum chimic de oxigen: sursa urbană Aquaserv – oraș Tulcea; sursa industrială S.C. Alum S.A. Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea și S.C. Pigcom Satul Nou.

Nutrienti:

– azot amoniacal: – sursa urbană Aquaserv – oraș Tulcea, sursa industrială S.C. Aker S.A. Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea și S.C. Pigcom Satul Nou.

– azot total: sursa industrială S.C. Aker S.A. Tulcea, surse agricole S.C.Carniprod S.A. Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou.

– fosfor total: – sursa urbană Aquaserv – oraș Tulcea; sursa industrială S.C. Aker S.A.Tulcea.

– cloruri: surse agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou.

Ioni generali, salinitate:

– reziduu filtrabil 1050C: surse industriale S.C. Aker S.A. Tulcea, și S.C. Alum S.A. Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea și S.C. Pigcom Satul Nou.

– sulfați: sursa urbană Aquaserv – oraș Tulcea, surse industriale S.C. Aker S.A. Tulcea și S.C. Alum S.A. Tulcea –

sodiu: surse industriale S.C. Aker S.A. Tulcea și S.C. Alum S.A. Tulcea.

Metale

– total fier : surse industriale S.C. Alum S.A. Tulcea și S.C. Aker SA Tulcea.

– mangan total : sursa industrială S.C. Alum S.A. Tulcea.

Substante toxice

– detergenți sintetici: sursa urbană Aquaserv – oraș Tulcea, sursa agricolă S.C. Carniprod S.A. Tulcea.

– fenoli antrenabil cu vapori de apă: sursa urbană Aquaserv – oraș Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea și S.C. Pigcom Satul Nou.

Impactul poluărilor cu substanțe organice a apelor de suprafață din Delta Dunării

Cantitatea de materie organică ce ajunge în corpurile de apă a crescut în mod semnificativ datorită activității umane în ultimul secol.

În conformitate cu ICPDR (Joint Danube Survey 2001), poluarea organică în bazinul hidrografic al Dunări variază de la moderat la valori critice și se datorează apelor industriale netratate sau insuficient tratate si apelor menajere provenite din zonele urbane. În conformitate cu raportările efectuate de România (ICPDR – Annual Report 2006) indicele de saprobitate înregistrat pe Dunăre în punctul situat în aval de Reni, la intrarea în Delta Dunării a fost de 2,21 în anul 2006. Acest indice arată că substanțele organice au un impact redus.

Rezultatele analizelor efectuate pe parcursul a sapte ani în perioada 2001-2007 arată că deși au fost înregistrate variații mari între valorile minime si maxime înregistrate, clasele de calitate pentru parametrul CCO-Mn, în cazul apelor de suprafață din Delta Dunării se încadrează în baza valorilor medii multianuale în calsele I si II.

Impactul poluărilor cu nutrienți a apelor de suprafață din Delta Dunării

În conformitate cu rapoartele ICPDR concentrația nutriențiilor din apa Dunării și din cursurile de apă tributare acesteia sunt extrem de importante din punct de vedere internațional deoarece sunt responsabile pentru eutrofizarea fluviului și a Mării Negre. Informațiile existente arată că concentrația nutriențiilor de-a lungul Dunării sunt în prezent cu mult mai mari decât valorile naturale anterioare.

Dunărea transportă din surse difuze de origine naturală si mai ales din surse punctiforme datorate activității umane (1/2 din cantitate din surse agricole, 1 din surse industriale si 1 din zonele urbane), datorită debitului său mare, mai mulți nutrienți decât oricare alt râu din Europa. Evaluările prin MONERIS (Modelling Nutrient Emissions in River Systems) a emisiilor de nutrienți ajunse în apele de suprafață din diverse surse difuze au arătat că intrările de nutrienți în bazinul hidrografic al Dunării se ridică la 68.000 tP/a și 758.000 tN/a (http://www.icpdr.org/)

Cu toate că toată cantitatea de nutrienți transportată spre Marea Neagră este extrem de mare, s-a constatat că rolul Deltei Dunării în stocarea și reținerea nutrienților raportat la încărcările totale ale Dunării este nesemnificativ, fiind estimat la 2-3 %.

Aproximativ 90% din debitul Dunării este transportat prin cele trei brațe (Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe) către Marea Neagră, numai 10% din debitul Dunării ajungând în complexele acvatice ale Deltei Dunării (ICPDR-Roof report, 2004)

Impactul concentrației de nutrienți asupra corpurilor de apă poate avea două abordări distincte în funcție de problemele pe care le generează prezența acestora în concentrații mai mari decât cele reglementate prin legislația în vigoare. Din acest punct de vedere, standardele de clasificare a calității apei pot creea confuzii în cazul în care nu se face o astfel de precizare.

Prin urmare, estimarea impactului poluării cu nutrienți în Delta Dunării s-a realizat în raport cu:

I. modul de utilizare al apei,

II. termenii de referință specifici acestor parametrii (azot si fosfor)

În funcție de aceste abordări impactul poluării cu nutrienți a apelor de suprafață din Delta Dunării prezintă două caracteristici distincte.

I. Impactul poluării cu nutrienți raportat la modul de utilizare al apei

Prin evaluarea calității apei în conformitate cu “Normativul privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă” (Ordin nr 161/16.02.2006 al MMDD), s-a realizat clasificarea lacurilor din RBDD în clase de calitate.

La stabilirea claselor de calitate s-au utilizat valorile medii multianuale ale concentrației de ion amoniu și de fosfor total. Utilizarea fosforului într-o astfel de clasificare se datorează faptului că, acesta este un element cheie care afectează ecosistemele din bazinul Dunării, Delta Dunării și Marea Neagră, care contribuie esențial la accentuarea fenomenului de eutrofizare și prin urmare poate da o imagine clară asupra evoluției calității apei. Acest argument vine în sprijinul acțiunilor și măsurilor care pot fi luate în vederea încetinirii procesului de eutrofizare. Astfel, în conformitate cu ICPDR report "Removal of Phosphates from Detergents in the Danube Basin", utilizarea pe scară largă a “phosphate-free detergents” poate contribui în mod semnificativ la reducerea încărcăturii de nutrienți de la suprafața apei. Desi extrem de importantă utilizarea fosforului total în evaluarea calității apei, o analiză completă în sprijinul stabilirii stării ecologice sau a potențialului ecologic pentru apele de suprafață din Delta Dunării are nevoie și de estimarea impactului pe care îl are concentrațiile de amoniu. Din două motive esențiale din punct de vedere al atingerii obiectivelor de mediu:

1. datorită problemelor de mediu (în special legate de sănătatea umană) pe care acestea le generază,

2. datorită valorilor foarte mari ale concentrației de amoniu (clasa de calitate V) raportate către ICPDR de către România înregistrate în râul Argeș și partea de jos a 0 Prutului ce pot influența în mod semnificativ calitatea apei pe sectorul românesc al Dunării cu posibil impact asupra deltei.

Rezultatele obținute în urma includerii apelor de suprafață monitorizate în clase de calitate utilizând în evaluare fracțiunea amoniu din azotul anorganic depistat în ecosistemele acvatice din RBDD, pe baza mediei aritmetice și a deviației standard arată că, în cazul acestui parametru ținta stabilită pentru stare bună a apelor de suprafață este atinsă în toate cazurile analizate.

II. Impactul poluării cu nutrienți raportat la valoriile termenilor de referință – EUTROFIZAREA

Concentrația ridicată de nutrienți, provenită din întregul bazin al fluviului Dunărea, a contribuit în timp (de la sfârsitul anilor ‘70, fenomen intensificat în perioada 1980 – 1990) la modificarea semnificativă a valorilor concentrației de azot și fosfor dizolvat în apele de suprafață din Delta Dunării.

Impactul acestor modificări ale concentrațiilor de nutrienți a determinat amplificarea fenomenului de eutrofizare, la care a contribuit și cresterea debitului mediu al apei preluat și transportat de canale în interiorul deltei de la 359m3/s la 620m3/s, consecință a activităților de dragare a canalelor din deltă, realizate în perioada 1961-1989.

În sprijinul evaluării stării ecologice a apelor de suprafață din RBDD s-au parcurs mai multe etape. Una dintre cele mai importante fiind evidențierea impactului poluării cu nutrienți a apelor de suprafață monitorizate prin programele de supraveghere a calității apei din RBDD.

În acest sens, s-au efectuat mai multe tipuri de analize statistice după cum urmează:

1. s-au stabilit curbele de variație a nutriențiilor (azot si fosfor) în lacurile din deltă, canale si brațele Dunării

2. s-au stabilit ecuațiile de regresie

3. s-au stabilit tendințele centrale

4. s-au stabilit gradele de determinare și s-a efectuat transformarea acestora în coeficienți de corelație

5. s-au stabilit limitele de variație a concentrațiilor de nutrienți din apă.

Din rezultatele obținute rezultă că concentrațiile de nutrienți înregistrate în 11 din cele 15 lacuri investigate au valoarea coeficientului de corelație “r” calculată pentru azot total anorganic mai mare decât valoarea lui “r” teoretic pentru n-2 grade de libertate și P=0,01 (Fowler et al, 1998).

Desi relativ accentuată tendința de creștere a concentrației de azot total anorganic în lacurile Isac (panta dreptei de regresie fiind ascendentă în proporție de 49,7%) și Erenciuc (panta dreaptei de regresie fiind ascendentă în proporție de 50,7%) acestea manifestă o creștere a concentrației de azot total mineral mai scăzută decât în cazul lacurilor Cuibul cu Lebede, Furtuna, Iacub, Merhei, Miazăzi, Nebunu, Roșu, Roșuleț și Somova.

Se poate astfel concluziona că:

• lacuri aparținând unor tipologi abiotice diferite ROLN04 (Somova), ROLN08 (Cuibul cu Lebede, Fortuna, Miazăzi, Nebunu, Uzlina) și ROLN09 (Merhei, Roșu, Roșuleț) manifestă aceleasi tendințe evolutive din punct de vedere al concentrațiilor de nutrienți din masa apei.

Prin aplicarea testelor statistice similare cu cele realizate pentru valorile concentrațiilor de azot total mineral, în cazul concentrațiilor de fosfor total și compararea valorilor obținute cu cele din tabelele statistice (Fowler et al, 1998) s-a constatat că nu apar modificări semnificative ale tendințelor de evoluție (fie ea crescătoare sau descrescătoare) ale concentrațiilor de fosfor total în Delta Dunării.

Evaluările concentrției de nutrienți din masa apei arată că în perioada 2001-2007 acestia au variat în apele de suprafață între următoarele limite:

1.Lacuri:

• 0,17 – 10,21 mg/l azotul anorganic total

• 0,02 – 1,35 mg/l fosforul total

2. Canale

• 0,181 – 17,016 21 mg/l azotul anorganic total

• 0,004 – 5,12 mg/l fosforul total

3. Dunăre

• 0,369 – 15,14 mg/l azotul anorganic total

• 0,004 – 1,615 mg/l fosforul total

Concentrațiile ridicate de fosfor total înregistrate pe parcursul programelor de monitoring arată că lacurile deltaice prezintă un grad ridicat de similaritate. Dacă în perioada 2001-2003 s-a constatat că apare, ca urmare a conținutului de nutrienți din masa apei:

1. o dezvoltarea explozivă a algelor fitoplanctonice (înfloririle algale);

2. o cresterea frecvenței si intensității cu care apar înfloririle cu cianoficee în lacurile Somova, Rotund, Erenciuc, Sinoe, Razim si Merhei;

3. o extindere a perioadei cu înfloriri algale dominate de cianoficee pe toată perioada verii si începutul toamnei.

După această perioadă s-a constatat că efectele cel mai rapid vizibile ale eutrofizării, înfloririle algale, au scăzut ca intensitate în majoritatea lacurilor din Delta Dunării, chiar dacă frecvența cu care acestea au apărut se menține relativ ridicată.

Înfloririle cu cianoficee si-au menținut o frecvență ridicată doar în complexul lagunar Razim- Sinoe și în complexul lacustru Matița-Merhei.

Analiza comparativă a evaluării făcute respectând limitele pentru gradul de trofie din legislația românească în vigoare și limitele acordate pentru apele de suprafață de adâncimi mici (cum este cazul lacurilor din Delta Dunării) folosite în alte țări europene (Moss, 2003) scoate în evidență faptul că România ar fi în dezavataj la atingerea obiectivelor de mediu (stare bună) dacă utilizează clasificările existente în acest moment.

Impactul poluărilor cu substanțe prioritare a apelor de suprafață din Delta Dunării

Cresterea numărului de substanțe sintetice create de om constiute o problemă majoră, atâta timp cât eliberarea acestora în mediu poate dăuna ecosistemelor sau sănătății umane, datorită proprietățiilor intrinseci ale acestora de a se acumula în lanțurile trofice. Cu toate că monitorizarea substanțelor prioritare (metalele grele și substanțele organice) în Dunăre (JDS, 2001) arată că acestea s-au redus considerabil în anii recenți, problemele pe care acestea le generează încă mai persistă.

În mod regulat în cadrul programului TNMN-Trans National Monitoring Network sunt analizate opt metale grele: arsen, cupru, crom, zinc, cadmiu, plumb, mercur și nichel. Dintre substanțele organice menționate în Anexa X a Directivei Cadru Ape în urma rezultatelor obținute în programele de monitoring ale Dunării (Joint Danube Survey) s-a constatat că următoarele substanțe: p,p’-DDT, atrazina, „ 4-iso-nonylphenol, di2-ethylhexylhthalate și lindanul ar trebui monitorizate ca urmare a concentrațiilor ridicate depistate în bazinul hidrografic al Dunării (http://www.icpdr.org). Prin monitorizarea dinamicii metalelor: cadmiu și nichel (în perioada 2001-2007), plumb (în perioada 2003-2007), mercur (în perioada 2006-2007), a pesticidelor organoclorurate (DDT, lindan) s-au stabilit: valorile minime și maxime ale concentrațiilor semnalate în lacurile deltaice, modelele de variație, s-a calculat coeficientul de variabilitate (exprimat prin raportarea abaterii standard la media aritmetică), gradul de determinare (d=R2) si coeficientului de corelație “r” care a fost comparat cu valoarea lui “r” teoretic pentru n-2 grade de libertate si P=0,01 din tabelele statistice (Fowler et al, 1998) în vederea stabilirii dacă tendințele evolutive ale concentrațiilor de metale grele sunt semnificative.

Rezultatele obținute în urma analizei statistice arată că:

1. intervalul de variație a concentrațiilor de substanțe prioritare semnalate în corpurile de apă din Delta Dunării a fost larg.

2. coeficientul de variabilitate fiind în toate punctele monitorizate mai mare de 30%, ceea ce evidențiază un caracter neomogen al distribuție substanțelor prioritare în RBDD.

3. nu manifestă modificări semnificative ale evoluției în timp, în cazul concentrațiilor de cadmiu, nichel si mercur

4. tendințe crescătoare, semnificative ale concentrațiilor de plumb s-au înregistrat în:

a. lacurile Cuibul cu Lebede, Iacub, Isac, Miazazi, Rosulet, Rotundu, Somova, Sinoie, Periboina, Uzlina

b. brațele Dunării în punctele Ceatal Chilia, Ceatal Sf.Gheorghe, Aval Reni, Aval Izmail și Periprava

5. tendințe crescătoare semnificative ale concentrațiilor de lindan s-au înregistrat în:

a. lacul Erenciuc

b. canalul Lopatna

c. brațele Dunării la Ceatal Chilia și Sf. Gheorghe

6. tendințe crescătoare semnificative ale concentrație de DDT s-au înregistrat în:

a. lacurile Merhei, Miazăzi si Rosu

b. brațele Dunării la punctul Aval Izmail

În urma efectuării analizei variabilității concentrațiilor de metale din apă, cu scopul de a clasifica corpurile de apă din RBDD în funcție de impactul acestora asupra calității apei s-au stabilit clasele de calitate și evoluția acestora în timp.

A rezultat că următoarele stații monitorizate au înregistrat cu o frecvență egală sau mai mare de 50% clasa IV-a și a V-a de calitate a apei.

1. în cazul valorilor concentrației de cadmiu:

• toate lacurile monitorizate, din care cea mai mare frecvență a fost înregistrată în lacul Miazăzi (78,25% )

• toate canalele monitorizate (cu excepția canalului Perivolovca la care nu se întrunește condiția minimală de 3 ani de monitorizare pentru a stabili starea ecologică). Cea mai mare frecvență fiind înregistrată în cazul canalului Șontea

• în toate stațiile monitorizate pe Dunăre cu excepția punctului Aval Reni. Cea mai mare frecvență fiind înregistrată în cazul stație Ceatal Sf. Gheorghe (86,88%)

2. în cazul valorilor concentrației de plumb:

• toate lacurile monitorizate, din care cea mai mare frecvență a fost înregistrată în lacul Rotund (71,42% )

• în canalele Lopatna (68,4%), Șontea (68,4%) și Perivolovca (80%)

• în toate stațiile monitorizate pe Dunăre cu excepția punctului Aval Reni, cea mai mare frecvență fiind înregistrată în cazul stație Sf. Gheorghe (64,7%)

3. în cazul valorilor concentrației de nichel:

• în cazul lacurilor Roșuleț (50%), Uzlina (55.55%), Rosu (60%), Cuibul cu Lebede (61,53%) și Erenciuc (77,77%)

• în stațiile amplasate pe Dunăre: Ceatal Sf. Gheorghe (54,54%), Periprava (58,33%) și Aval Reni (71,42%)

4. o similaritate ridicată a variației concentrației de mercur pentru toate corpurile de apă monitorizate. Valorile înregistrate situându-se sub pragul limită al standardului de calitate (M.O., I. 5bis din 13/06/2006).

Prin analiza valorilor medii multianule și includerea apelor de suprafață în clase de calitate în funcție de concentrațiile de metale înregistrate s-a constata că în 64,28% din cazurile analizate sunt încadrate în clasa de calitate V pentru cadmiu și 60,71% din cazuri pentru plumb. Nici una din stațiile monitorizate pentru acești parametrii nu ating clasa II sau III de calitate.

În cazul plumbului 39,28% din cazurile analizate ating clasa de calitate II și III restul fiind în proporție de 42,85% în clasa de calitate IV și 17,85% în clasa de calitate V.

Alte tipuri de impact

Zonele naturale amenajate pentru îmbăiere sunt prezentate de Directiva 76/160/EEC transpusă în legislația românească prin H.G. 459/2002. Aceste zone au fost desemnate acolo unde îmbăierea este tradițional practicată de un număr mai mare de 150 de persoane. Zonele se afla sub jurisdicția Ministerului Sănătății – respective Direcțiile Județene de Sănătate Publică.

În zona costieră a litoralului românesc si spațiul Dobrogea au fost identificate si desemnate 16 zone de îmbăiere situate între Navodari si Vama Veche. Lungimea acestor zone variind între 0,7 si 6,7 km, secțiuni în care calitatea apei a corespuns în majoritatea cazurilor cu normele din C.F. H.G. 459/2002. Zonele de îmbăiere sunt monitorizate de Direcția de Sănătate Publică Constanța si Direcția Apelor Dobrogea. Pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării nu a fost desemnată până în prezent nici o zonă pentru a fi utilizată în astfel de scopuri.

S-a constatat însă că, se utilizează în lipsa unor reglementatări 4 zone de pe teritoriul RBDD-ului în astfel de scopuri si anume:

1. plaja de la Sulina

2. plaja de la Sf. Gheorghe

3. plaja de la Portița

4. plaja de pe Grindul Chituc, din dreptul localității Vadu

Aceste zone sunt utilizate în scopuri de recreere și de îmbăiere în perioada estivală. Perioada de desfășurare variază, de exemplu în cazul grindului Chituc s-a constatat că utilizarea zonei pentru îmbăiere are loc cu precădere în perioada sfârșitului de săptămână.

Lipsa unui control adecvat si a normelor de utilizare a plajelor contribuie la deteriorarea calității apei în zonele menționate. Din acest motiv este necesară elaborarea unui plan de monitorizare a zonelor menționate în vederea delimitării unor zone care să fie pe viitor folosite pentru îmbăiere si recreere.

Desemnarea corpurilor de ape de suprafață puternic modificate și artificiale din Delta Dunării

În conformitate cu Directiva Cadru Ape (Art.2(9)), corpurile de ape de suprafață puternic modificate sunt corpurile de apă de suprafață care, ca rezultat al unor degradări fizice (modificări ale caracteristicilor hidro-morfologice ale corpului de apă) cauzate de activități umane, au un caracter substanțial schimbat (adică au avut loc, schimbări semnificative, importante și permanente față de regimul natural inițial, ca și cele 6 datorate unor folosințe specifice) față de cum a fost desemnat de Statele Membre conform prevederilor Anexei II.