Surse Externe de Finantare ale Investitiilor

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………….

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE ALE INVESTIȚIILOR …………..

I. 1. Definirea investițiilor ………………………………………………….

I. 2. Clasificarea investițiilor ……………………………………………….

I. 3. Investițiile și rolul lor în economie ………………………………..

CAPITOLUL II. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR ………………………………….

II. 1. Surse interne de finanțare ……………………………………..

II. 2. Surse externe de finanțare ………………………………………

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ ………………………………………………………….

III. 1. Procesul investițional ……………………………………………………..

III. 2. Prezentarea societății Helios Ghenetea S.R.L. ………………………

III. 3. Studiu de fezabilitate ……………………………………………………….

CONCLUZII …………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………..

ANEXE ………………………………………………………………………………………………..

INTRODUCERE

În orice activitate economică, investițiile constituie fundamentul dezvoltării viitoare a întreprinderii. Investițiile joacă un rol foarte important atât pe plan economic, cât și pe plan social, având efecte beneficii asupra creșterea calității a vieții și a nivelului de trai, în dezvoltarea culturală și educațională dar influențează și creșterea cererii de bunuri și servicii.

Am ales să vorbesc despre această temă deoarece consider că investiția ocupă locul central în viața social – economică, scopul de bază al oricărei afaceri este profitabilitatea cât mai ridicată, dar care inevitabil are la bază un proces investițional bine dezvoltat.

Lucrarea este structurată pe trei capitole și cuprinde elemente teoretice și aplicații practice. Capitolul I. „Noțiuni generale ale investițiilor” prezintă aspectele introductive ale noțiunii de investiție, respectiv clasificarea lor după anumite criterii.

Capitolul II. cuprinde informații privind finanțarea investițiilor și este structurat pe două subcapitole în care sunt studiate resursele interne și cele externe de finanțare.

În capitolul III. sunt prezentate aplicațiile practice ale lucrării precum și o prezentare scurtă privind societatea studiată. Un subcapitol conține informații referitoare la conceptul de studiu de fezabilitate, iar ultima parte a lucrării ilustrează un studiu real de fezabilitate pentru o investiție care are scopul de a dezvolta afacerea prin achiziționarea utilajelor agricole.

Lucrarea se sprijină pe o bibliografie amplă în domeniul economic, cuprinde cărți atât din domeniul investițiilor cât și din domeniul financiar. Notele bibliografice au rolul de a indica sursele bibliografice utilizate în elaborarea lucrării.

CAPITOLUL I.

NOȚIUNI GENERALE ALE INVESTIȚIILOR

I. 1. DEFINIREA INVESTIȚIILOR

În prezent, orice economie, fie activitate agrară, industrială sau informațională, se orientează la dezvoltare economică durabilă unde rolul central ocupă sursa financiară. Investițiile sunt tratate ca instrumentul principal de realizare a dezvoltării economice contemporane, prin crearea de noi structuri mai performante. Așadar activitatea de investiții are un dublu rol în viața economică: în primul rând, orice investiție generează nevoi suplimentare în sectorul unde va avea locul dezvoltării, asigurând noi locuri de muncă și pregătire profesională mai performantă. În al doilea rând, crește oferta de bunuri și servicii a agenților economici prin creșterea capacității de producție.

Din punct de vedere lingvistic, termenul de investiție provine din limba latină și are semnificația de „plasare, alocare de fonduri într-o întreprindere, concretizat, sumă de bani, fond investit într-o întreprindere” .

Noțiunea de investiție, într-o accepțiune mai strânsă, reprezintă o categorie de cheltuieli care sunt efectuate de persoane fizice sau juridice cu scopul de a crea bunuri sau servicii în speranța obținerii unui câștig în viitor. Investiția nu este doar o simplă cheltuială, în sens larg, activitatea de a investi reprezintă a intenție umană privind alocarea diverselor tipuri de resurse ( materiale, financiare ) pentru a se realiza ceva nou, de pe urma cărora să se poată obține o afacere profitabilă.

Așa cum subliniază Pièrre Massé, investiția însemnă „schimbarea unei satisfacții immediate și sigure, la care se renunță, în schimbul unei speranțe viitoare ce s-ar obține și al cărei suport sunt tocmai bunurile investite”, „o cheltuială incertă pentru un viitor incert”.

Investiția are trei trăsături specifice și anume:

Durata, orice investiție are un ciclu de viață, care este caracterizat prin etape bine definite. Pe parcursul investiției, parametrii economici au o evoluție și sunt descrise în tabloul de flux de numerar.

Riscul, luarea deciziei de a investi este în prezent și rezultă cheltuieli sigure iar câștigul depinde de un viitor incert și nesigur.

Eficiența este atributul oricărei acțiuni umane. Eficiența economică înseamnă obținerea rezultatelor în condițiile cheltuirii raționale.

Conceptul de investiție pune accentul pe domeniul de aplicație, așadar investiția poate fi analizată din mai multe puncte de vedere.

Dimensiunea contabilă „reduce investiția la noțiunea de imobilizare a unori valori materiale și financiare, pe durata de execuție a obiectivului”. În acest context, cheltuielile cu achiziționarea de bunuri și cu efectuarea de servicii trebuie să îndeplinească simultan două condiții ca să putem vorbi despre o investiție: bunurile și serviciile achiziționate să intre în proprietatea agenților economici și consumul lor să depășească un exercițiu financiar. În contabilitate, bunurile realizate prin investiții se înregistrează în clasa 2 de conturi – Conturi de Imobilizări – și se grupează astfel:

I. Imobilizări legate de exploatare sunt bunurile de orice natură care sunt destinate utilizării o perioadă mai îndelungată ca instrument de lucru în cadrul întreprinderii.

II. Imobilizări în afara exploatării sunt bunurile neproductive: terenuri, imobile, creșe, centre de vacanță pentru salariați, sedii administrative.

Dimensiunea economică lărgește sfera de cuprindere a investiției, din această perspectivă investiția reprezintă consumurile de resurse care se fac în prezent cu speranța de a obține în viitor efecte economice, care în suma totală sunt superioare cheltuielilor efectuate. În această viziune, accentul nu mai este pe durata de viață a bunurilor; materialitatea procesului investițional și eficiența economică reprezintă rolul important. Aceste cheltuieli sunt trecute pe costuri de producție și se disting în două categorii:

Achiziționarea de echipamente de lucru și alte bunuri care constituie ieșiri de trezorerie dar care au încasări suplimentare, eșalonate pe o durată mai lungă de timp care, în sumă totală trebuie să asigure: crearea unui surplus de venituri care să asigure îmbunătățirea situației economico – financiare viitoare a firmei; rambursarea datoriilor contractate cu ocazia implementării proiectului; refacerea capacității de autofinanțare a firmei.

Alte cheltuieli de bunuri și echipamente cum ar fi: cheltuieli cu publicitate, cheltuieli cu programele de cercetare – dezvoltare, costul acțiunilor de punere la punct a unor produse materiale noi, cheltuieli cu programele de punere la punct a unor noutăți în domeniul tehnologic, organizatoric.

Dimensiunea financiară „consideră investiții toate cheltuielile de resurse care generează în viitor venituri pe o perioadă lungă de timp și amortizarea (rambursarea) lor se face pe mai mulți ani. Financiar, investiția este compusă din cheltuielile pentru realizarea obiectivului, plus un fond de rulment necesar pentru începerea activității”. Nevoia de fond de rulment rezultă prin diferența între nevoi temporare (creanțe, stocuri și cheltuieli în avans) și surse temporare (datorii de exploatare și veniturile în avans), în consecință, investitorul trebuie să găsească echilibrul perfect între nevoi și resurse.

Investiția are patru elemente definitorii:

Subiectul: persoana fizică sau juridică care investește;

Obiectul: bunurile, echipamentele, construcțiile pentru care se face activitatea de investiție;

Costul: efortul financiar pentru obținerea obiectivului;

Efectele: cuprinde rezultatele investiției, efecte economice, sociale, financiare care vor fi obținute in viitor.

În concluzie, rezumând considerațiile menționate, definirea investițiilor trebuie să conțină următoarele elemente:

a) reprezintă o plasare de fonduri bănești într-o acțiune, într-un proiect sau operațiune pentru a crea un spor de avuție, atât la nivelul persoanelor fizice cât și la nivelul persoanelor juridice;

b) scopul urmărit nu constă numai în obținerea sporului de bunuri și de folosință îndelungată ci și a unui câștig;

c) există o durată de viață între momentul investirii și cel al obținerii profitului și veniturilor scontate;

d) sunt cheltuieli efectuate în prezent, care sunt sigure, în scopul obținerii unor rezultate viitoare incerte, cu alte cuvinte, fiecare decizie de investiție comportă un risc;

e) reprezintă un flux al valorilor care au ca punct inițial, fondurile financiare, o parte a veniturilor și economiilor realizate;

f) pentru a obține rezultate, este necesară funcționarea normală a sistemului economic.

I. 2. CLASIFICAREA INVESTIȚIILOR

Investițiile pot fi clasificate în funcție de anumite criterii tehnice și economice, condiționate de o serie de factori (destinația investițiilor, destinația cheltuielilor, caracterul lucrărilor etc.).

a) După caracterul lucrărilor, investițiile se împart în:

Investiții pentru construirea de noi unități sunt acele investiții care se fac cu scopul de a crea obiective care nu au existat anterior;

Investiții pentru reconstrucție se fac la obiective care au existat înainte, dar au suferit în urma unor calamități. Lucrările respective implică modificarea construcției și transformarea procesului tehnologic. În cazul în care vorbim despre investiții de refacere, scopul este readucerea construcției la starea ei inițială;

Investiții de dezvoltare sunt cheltuieli destinate creșterii capacității de producție, lansării de noi produse sau diversificării produselor pe piață prin adăugarea de noi sectoare de activitate.

Investiții de amenajare se efectuează la obiective deja existente cu scopul transformării în condiții mai bune (de exemplu: transformarea spațiilor pentru a li se da altă destinație sau reîmpărțirea spațiilor);

Investiția de înnoire constă în introducerea de noi utilaje, în locul celor care sunt uzate.

b) După destinația cheltuielilor, distingem:

Investiția directă, reprezintă totalitatea cheltuielilor prevăzute de un agent economic cu scopul realizării nemijlocite a unor obiective de investiții noi, achiziționarea echipamentelor, construirea, modernizarea sau dezvoltarea întreprinderii. Orice investiție directă generează investiții colaterale și conexe.

Investiția colaterală are scopul să asigure utilitățile (energie electrică, apă, canalizare);

Investiția conexă este destinată pentru asigurarea materiilor prime, combustibilului, diverselor prestări de servicii.

c) După destinația obiectivelor de investiții:

Investiții productive;

Investiții neproductive.

d) După modul de execuție a lucrărilor, investițiile se împart în:

Investiții executate în antrepriză: lucrările sunt efectuate de unități specializate;

Învestiții executate în regie (de investitor cu forțe proprii);

Investiții executate în sistem mixt.

e) După natura lor, investițiile se pot clasifica în:

Investiții corporale: clădiri, mașini, echipamente.

Investiții necorporale: cheltuieli de cercetare – dezvoltare, cheltuieli cu formarea personalului, brevete, softuri, programe informatice etc. În țările dezvoltate, categoria acestor investiții deține aproape 50% din valoarea investiției totale.

Investiții financiare: depozite la bănci, acțiuni și obligațiuni la alte firme.

f) După stadiul de realizare a lucrărilor, investițiile se clasifică în:

Investiții neterminate;

Investiții restante cuprinde obiective cu termenul depășit;

Investiții terminate reprezintă lucrările care sunt încheiate.

g) După gradul de risc, investițiile se împart în:

Investiții cu grad de risc minim;

Investiții cu grad de risc redus sunt caracterizate cu durata de recuperare scurtă a capitalului. În această categorie se poate grupa și investițiile de înnoire;

Investiții cu grad de risc mediu sau moderat, durata de recuperare a capitalului este de la 3 ani până la 4 ani. În această categorie sunt investițiile de dezvoltare și investițiile de retehnologizare;

Investiții cu grad de risc ridicat prezintă cheltuieli importante, durata de recuperare a capitalului este de la 6 până la 7 ani și durata de viață a obiectivului investit este de peste 25 de ani;

Investiții cu grad de risc foarte ridicat, de exemplu proiecte de investiții care au scopul lansarea produselor noi.

h) După sursa de proveniență a capitalului, se disting:

Investiții reprezentate de surse proprii ale întreprinderilor (capitalizarea profitului, încasările obținute prin vânzarea activelor);

Investiții realizate din surse atrase sunt credite acordate de instituții internaționale, credite bancare și din alocații bugetare.

i) După modul cum investițiile influențează economia firmelor, acestea se clasifică în:

Investiții cu efecte directe, în această categorie se vor regăsi investițiile pentru construcția de noi unități, pentru extinderea capacităților existente în funcțiune la un moment dat, completarea dotării, investițiile pentru retehnologizare și investițiile pentru menținerea capacității de producție la un anumit nivel.

Investiții cu efecte indirecte sunt investițiile pentru protejarea mediului, prevenirea poluării, având scopul de protecție ecologică; precum și investițiile cu caracter social și cultural.

j) Din punct de vedere al pieței financiare, investițiile se împart în:

Investiții pentru afaceri sunt cheltuielile pentru mașini, echipamente și utilaje în cadrul întreprinderii;

Investiții imobiliare sunt investițiile efectuate pentru clădiri, terenuri și locuințe;

Investiții în stocuri constă în produsele stocate pentru a fi vândute ulterior.

I. 3. INVESTIȚIILE ȘI ROLUL LOR ÎN ECONOMIE

Investițiile reprezintă factorul principal al dezvoltării economice și influențează atât dezvoltarea economică cât și dezvoltarea socială. Într – un sistem economic, activitatea de investiții „joacă un dublu rol; în primul rând agenții economici declanșatori de acțiuni investiționale, care implementează diverse proiecte de investiții, își sporesc oferta de bunuri și/sau servicii prin creșterea capacității lor productive, realizând venituri suplimentare, iar în al doilea rând orice proiect de investiții va genera nevoi sau cereri suplimentare în sectoare conexe, amonte (furnizoare de materii prime, materiale, utilități etc.) sau aval (distribuitoare sau consumatoare a bunurilor și serviciilor oferite).

Dintre efectele sociale ale investițiilor menționăm:

creșterea calității vieții și a nivelului de trai;

creșterea numărului de locuri de muncă și a gradului de ocupare a forței de muncă;

dezvoltarea culturii și educației;

reducerea șomajului;

creșterea calității forței de muncă.

În sfera producției de bunuri și servicii, procesul investițional influențează cererea și oferta prin faptul că determină firmele să producă mai mult, iar pe de altă parte odată cu creșterea propriilor capacități de producție, crește și oferta de bunuri și servicii.

Efectele economice ale investițiilor se concretizează în creștera cifrei de afaceri, a veniturilor și profitului; creșterea veniturilor generează impozite mai mari față de bugetul statului. În procesul tehnologic, investițiile ajută la dezvoltarea, retehnologizarea și înnoirea capacităților de producție existente.

În cadrul mecanismului economic, procesul de dezvoltare depinde de o serie de elemente cum sunt: rentabilitatea societăților, costul creditului, capacitatea de autofinanțare și nivelul cererii de consum.

Atragerea investițiilor străine presupune utilizarea unor tehnici specifice între care un loc distinct îl ocupă acordarea de stimulente financiare, fiscale și de altă natură investitorilor. Cele mai răspândite sunt stimulentele fiscale care includ reduceri de impozite, scutiri de impozite, taxe de import sau export reduse.

CAPITOLUL II.

FINANȚAREA INVESTIȚIILOR

După cum s-a putut observa, investițiile influențează în mod deosebit situația unei firme, deoarece o decizie de dezvoltare bine gândită poate să ducă la o creștere a profiturilor, însă o decizie greșită poate însemna pierderi semnificative. Activitatea de investiții necesită resurse financiare, resursele fiind asigurate din acumulări anterioare ale investitorului sau din diferite împrumuturi bancare, căutând ca sumele investite să fie utilizate cât mai eficient.

Înainte de a realiza un proiect de investiții, investitorul trebuie să analizeze următoarele probleme:

a) asigurarea resurselor financiare;

b) alegerea surselor de finanțare pentru obținerea unui cost cât mai redus al capitalurilor care se vor folosi pentru realizarea investiției;

c) recuperarea fondurilor investite și reducerea cât mai mult posibil a termenului de recuperare a investiției;

d) rambursarea creditelor și plata dobânzilor la scadență;

e) asigurarea unei rentabilități cât mai mari a lucrărilor de investiții.

Resursele de finanțare a investițiilor pot fi clasificate în două categorii: surse din interiorul țării, reprezentate de fondurile proprii ale întreprinderilor, credite bancare, subvenții de la buget; surse din exterior, care provin din împrumuturile bancare și din investițiile directe de capital. Din punct de vedere al provenienței lor, sursele de finanțare a investițiilor se disting în surse proprii ( autofinanțare, rezultate din exploatarea capitalului) și în surse atrase (sub forma creditelor și împrumuturilor, și sub forma alocațiilor de la buget).

Procesul de finanțare a investițiilor se bazează în primul rând pe surse proprii, în această privință investitorul renunță la un câștig cu scopul de a asigura resursele financiare pentru dezvoltarea întreprinderii. Capacitatea de autofinanțare este influențată de mai mulți factori și anume: cifra de afaceri, politica de amortizare și de împrumut, politica de distribuire a dividendelor.

Pentru o piață relativ echilibrată, firmele de multe ori apelează la împrumuturi pe termen lung și mijlociu. Împrumuturile implică riscuri, dar au și efecte favorabile asupra rentabilității. Atunci când rentabilitatea capitalului propriu și împrumutat este superioară ratei dobânzii percepută la sumele creditate, este vorba de „efectul de levier” pozitiv, această valoare scade odată cu scăderea ratei de rentabilitate a capitalurilor proprii.

II. 1. SURSE INTERNE DE FINANȚARE

Principalele surse de finanțare în cadrul surselor proprii sunt fondurile proprii ale întreprinderii sau autofinanțarea, care exprimă capacitatea de a produce resurse de investiții din activitatea de exploatare și din alte activități. Fondul de investiție se constituie de către firme din: profitul net repartizat pentru investiții, amortizarea, sumele încasate din vânzarea activelor fixe sau a materialelor rezultate din dezmembrarea celor scoase din funcțiune.

Profitul net rezultat în exercițiul financiar constituie principala sursă proprie pentru dezvoltare. Din câștigul obținut se plătește impozitul pe profit, urmat să fie repartizat atât pentru investiții cât și pentru alte activități (de exemplu: acoperirea pierderilor din anii precedenți, majorarea capitalului social sau majorarea fondurilor de rezervă).

Amortismentul acumulat este folosit de întreprinderi pentru finanțarea înnoirii activelor fixe ajunse la limita duratei lor de funcționare, precum și pentru nevoile de dezvoltare – modernizare. Valoarea mijloacelor fixe uzate se amortizează treptat și este cuprinsă în prețul produselor; disponibilitățile bănești provenite din amortismente sunt destinate pentru finanțarea investițiilor, dar o parte din amortismente poate să fie folosită pentru rambursarea creditelor și pentru finanțarea activității de exploatare.

Încasarea din vânzarea utilajelor scoase din funcțiune este o altă sursă proprie care stă la baza capitalului de investiții. Unele elemente de active fixe sunt vândute înainte de expirarea duratei lor de funcționare și din sumele încasate se finanțează investițiile. De aceste sume se ține seama la aprecierea necesarului de capital pentru achiziția noului utilaj.

Emiterea și vinderea de acțiuni este o altă sursă de creștere a capitalului întreprinderii. Creșterea capitalului se poate realiza prin două modalități: prin emisiunea de noi acțiuni sau prin emisiuni de acțiuni prin mobilizarea rezervelor.

Emisiunile de noi acțiuni se fac la valoarea nominală a acțiunilor, iar firma stabilește un preț în funție de două cerințe:

(-) prețul trebuie să fie atrăgător pentru potențiali cumpărători;

(-) prețul să depășească o anumită limită pentru a nu dispersa prea mult capitalul.

Prima de emisiune este utilizată pentru creșterea capitalului sau pentru acoperirea cheltuielilor generate de creșterea efectivă. Prima de emisiune reflectă diferența dintre valoare de piață și valoarea nominală a acțiunilor.

Mobilizarea rezervelor constă în transferul al pasivului întreprinderii din contul de rezerve în conturile de capital și primă de emisiune.

Împrumuturile bancare pe termen lung și mijlociu. Atunci când societățile nu au suficiente resurse proprii sunt nevoite să apeleze la credite bancare oferite de bănci. Folosirea împrumuturilor bancare este condiționată de câteva cerințe specifice pieței financiare, cum ar fi respectarea principiului echilibrului financiar și respectarea echilibrului privind solvabilitatea.

Creditele pentru investiții, în funcție de garanțiile care stau la baza lor, îmbracă următoarele forme:

(a) Împrumuturi bancare ce se acordă pe baza de garanți materiale. Garanțiile se referă la capitalul întreprinderii, în special la elementele activelor imobilizate din categoria activelor, care ar putea fi valorificate la nevoie pentru a recupera datoria.

(b) Credite ipotecare. La solicitarea împrumutului, solicitantul ipotechează o clădire, terenuri sau mijloace circulante cu o rată de lichiditate ridicată. Această categorie de credite se referă la locuințe, la investițiile din agricultură, la micile investiții ale antreprenorilor (asociații familiale, mici S.R.L. – uri etc).

(c) Creditele de cash – flow. Aceste credite nu au o garanție materială. Singura garanție care stă la baza creditului este studiul de fezabilitate al proiectului. În țările dezvoltate, creditul de cash – flow este cel mai des utilizat de întreprinderi în procesul investițional. Comparativ cu celelalte tipuri de credite, credtul de cash – flow implică riscuri cele mai mari, astfel dacă din totalitatea creditelor acordate cu garanție materială doar 5% ajung la pierdere, în cazul creditelor de cash – flow pierderea ajunge și la 20%, în unele cazuri ajungând peste nivelul amintit .

Documentația necesară în cazul contractării unui credit de investiții diferă de la o banca la alta, dar în principiu se cer următoarele acte:

actul constitutiv al societății, toate actele adiționale, certificatul de înregistrare la Registrul Comerțului;

Cererea de credit semnată de persoanele autorizate;

Acordul pentru accesarea Centralei Riscurilor Bancare;

Bilanțul contabil aferent ultimului an încheiat, inclusiv balanța de verificare corespunzătoare;

Ultima declarație privind impozitul pe profit;

Situația prognozată a fluxului de lichidități pentru întreaga perioada de creditare;

Acte doveditoare privind dreptul de proprietate asupra garanțiilor propuse;

Autorizațiile, avizele și acordurile necesare desfășurării activității clientului și realizării proiectului;

Oferta de preț pentru bunurile ce se vor cumpăra din credit;

Plan de afaceri pentru credite cu o valoare mai mare de 1 000 000 RON, cu excepția cazurilor în care creditul este garantat în întregime cu cash colateral;

Studiu de fezabilitate, pentru creditele de investiții în activități productive ce implică procese tehnologice și a căror valoare depășește 1 000 000 RON;

Orice alte documente necesare solicitate de bancă, în conformitate cu legislația în vigoare.

Fondul Român de Garantare a Creditelor a fost înființat pentru a veni în sprijinul societăților private. Rolul instituției este să faciliteze accesul la credite pentru investiții și să contribuie la consolidarea sistemului bancar prin asumarea unei părți a riscului existent în acordarea creditelor (partea de garanție este plafonat la un nivel de 70% din valoarea creditului asigurat).

Bugetul de stat asigură fonduri de dezvoltare pentru domeniile care nu pot face față pentru cererile pieței și ai concurenței, dar existența firmelor respective este necesară în dezvoltarea economico – socială. Domeniile finanțate de la bugetul de stat cuprinde obiectivele cum sunt: lucrări din domeniul mineritului, petrolului, energiei electrice, centrale nucleare – electrice, dezvoltarea domeniului social – cultural.

Bugetul de stat acordă fonduri pentru facilitarea acordării de credite bancare pentru agenți economici. În cazul creditelor cu dobânzi stimulative diferența până la nivelul ratei de pe piața capitalurilor suportă statul. Prin acordarea creditelor cu dobânzi stimulative, statul încurajează agenți economici din agricultură, sau firmele industriale care au posibilități de dezvoltare într – o nouă structură a economiei.

II. 2. SURSE EXTERNE DE FINANȚARE

Creditele externe se poate grupa astfel: „credite guvernamentale sau cu garanție guvernamentală, în spatele cărora este statul, chiar dacă vehiculul prin care se acordă sunt băncile; credite bancare unde riscul este exclusiv al băncilor; credite acordate de instituții internaționale, gen Fondul Monetar Internațional, Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare” .

Creditele guvernamentale se bazează pe convenția încheiată între guvernul țării care acordă credite și guvernul țării primitoare, în convenția sunt stabilite plafoanele pentru garanții care stau la baza creditelor. Se acordă împumuturi pentru achiziționarea mașinilor, utilajelor și echipamentelor doar din țara creditoare.

Investițiile străine directe reprezintă dezvoltarea cea mai eficientă și profitabilă. Comisia Europeană definește investițiile străine directe ca „înființarea sau achiziționarea unui activ generator de venit într – o țară străină asupra căreia firma investitoare deține controlul”.

Investiția străină directă este privită ca un angajament pe termen lung din partea firmei investitoare și presupune existența unei relații pe termen lung între investitor și investiția directă. Ca o particularitate a investiției străine directe, se poate observa pe lângă transferul internațional de capital și alte transferuri de tehnologii, de expertiză managerială și organizațională.

Creditele externe pe termen lung sunt acordate condiționat de către instituțiile și organismele internaționale cu scopul atingerii obiectivelor propuse. De exemplu, Fondul Monetar Internațional nu cere garanții materiale, doar garanții generale de politică economică, la fel Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare acordă împrumut condiționat, adică împrumuturi „pe proiect”. Toate celelalte bănci acordă credite cu garanție materială.

Organisme financiare internaționale:

(-) Fondul Monetar Internațional a fost înființat în 1947. Scopul instituției este de a ajuta la dezvoltarea relațiilor economice internaționale prin echilibrarea balanțelor de plăți externe și prin facilitarea schimburilor valutare. Creditul acordat de FMI este credit pe termen lung, condiționat de angajarea tărilor creditate la îndeplinirea anumitor obiective. Aceste obiective nu se referă la garanții materiale, ci la garanții de politică economică. Principalele forme de împrumut folosite de FMI (de care și România a beneficiat) sunt: aranjamentele de tip stand – by; sprijinirea țărilor cu venituri foarte scăzute în finanțarea programelor macroeconomice pe termen mediu și a programelor de ajustare structurală; facilități de finanțare compensatorie.

(-) Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) a fost creată în 1945 și are sediul la Washington. BIRD poartă numele de Banca Mondială deoarece aproape toate țările au aderat la această instituție. Fondurile de care dispune instituția respectivă provin din capitalul social subscris de statele membre, capitalurile mobilizate prin emisiunile de obligațiuni și beneficiul obținut din operațiile efectuate. BIRD acordă credite pentru acele state membre sau întreprinderi care îndeplinesc următoarele cerințe:

statul sau banca centrală să garanteze integral rambursarea împrumutlui;

solicitantul să nu poată obține altfel împrumutul în condiții rezonabile pentru el;

banca estimează dobânda și taxele financiare pentru solicitant;

Banca examinează probabilitatea în care împrumutatul și garantul sunt în măsură să facă față obligațiilor aferente împrumutului.

(-) Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a fost înființată în 1991 cu scopul de a crea și a dezvolta o economie de piață. BERD este structurată pe două departamente: Banca Comercială și Banca de Dezvoltare. Plasamentele fondurilor băncii sunt împărțite astfel: cel puțin 60% către societățile sectorului privat și firmele din proprietatea statului care sunt în perspectivă de privatizare; 40% către infrastructură publică sau alte proiecte.

(-) Banca Europeană de Investiții (BEI) sprijină realizarea investițiilor viabile prin acordarea surselor financiare pe termen lung. BEI finanțează proiecte ale statelor din cadrul Uniunii Europene, dar creditul nu depășește 50% din costurile de investiții.

CAPITOLUL III.

STUDIU DE CAZ PRIVIND ACTIVITATEA DE INVESTIȚII A SOCIETĂȚII HELIOS GHENETEA S.R.L. FINANȚATE DIN SURSE EXTERNE

III. 1. PROCESUL INVESTIȚIONAL

Un proces investițional este alcătuit „din totalitatea activităților și operațiilor întreprinse în vederea înfăptuirii lucrărilor necesare realizării unui obiectiv economic, social etc., angrenând resurse de toate categoriile și timp” .

În principal, procesul investițional cuprinde două etape:

concepție – proiectare, în acest stadiu se fundamentează necesitatea și eficiența obiectivului de investiții, pentru atingerea scopurilor respective se elaborează studii economice – tehnice;

execuția – implementarea, când sursele alocate investiției se transformă în elemente materiale.

Realizarea unui proiect cuprinde un proces integrat care se desfășoară pe parcursul a trei etape consecutive: pregătirea proiectului, evaluarea și punerea în aplicare. În etapa în care se formulează proiectul se studiază atât aspecte tehince, cât și aspecte economice și financiare precum și modalitățile pentru atingerea obiectivelor propuse. Pentru analizarea aspectelor respective, se formulează studiul de fezabilitate. Înainte de studiul de fezabilitate se face analizarea situației economico – financiară a societății, pe baza datelor din bilanțul contabil, și din contul de profit și pierdere.

Studiul de fezabilitate este documentația economico – financiară de fundamentare a opțiunii de investiții. Se elaborează de către o întreprindere care solicită credit de investiții, se avizaeză de către organele financiare publice și se aprobă de către ordonatorii de credite.

Conținutul studiului de fezabilitate cuprinde următoarele componente într – o succesiune logică:

(-) Identificarea pieței referitoare la producția prevăzută, adaptarea acestei producții la piața existentă. Aici se studiază problemele referitoare la produsul oferit, cine sunt clienții, cine sunt concurenții pe diverse piețe;

(-) Definirea tehnologiilor necesare pentru realizarea produselor obținute prin investiție. Se caracterizează nivelul tehnologiei, pentru a supraviețui într – un climat concurențail;

(-) Estimarea capitalului necesar, se estimează nevoia de capital pentru investiție și pentru exploatare;

(-) Evaluarea rentabilității investiției, se formulează contul de rezultat previzional ce cuprinde informații pentru a calcula rentabilitatea capitalului investit, al cărei nivel este prezentat în rezumatul studiului de fezabilitate destinat conducerii societății .

Decizia de dezvoltare depinde într – o mare măsură de calitatea informațiilor furnizate și gradul prin care ele reușesc să reflecte cât mai eficient realiatea economico – financiară. Aceste informații sunt folosite pentru perioadele viitoare ca și bază de previziune.

III. 2. PREZENTAREA SOCIETĂȚII HELIOS GHENETEA S.R.L.

Societatea comercială HELIOS GHENETEA S.R.L. a fost înființată în data de 22 iunie 2007, este persoană juridică română, constituită sub forma unei societăți cu răspundere limitată care își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile legii privind societățile comerciale și cu dispozițiile legislației române, precum și cu prevederile Actului Constitutiv.

Sediul social este în România, județul Bihor, localitatea Ghenetea, nr. 154. Societatea este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor cu numărul de ordine în registrul comerțului J05/1639/22.06.2007 și Codul Unic de Înregistrare Fiscală RO 21987894.

Obiectul principal de activitate este cultivarea cerealelor (exclusiv orez) plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase și secundare de activitate conform Actului Constitutiv.

Capitalul social al societății este 200 Ron, care s-a constituit prin aportul asociatului unic în numerar, este subscris și vărsat în întregime, depus în contul bancar, la dispoziția societății. Capitalul social este divizat în 20 de părți egale, cu o valoare nominală de 10 Ron, aparținând în întregime asociatului unic Vereș Delia.

Societatea comercială HELIOS GHENETEA S.R.L. a fost înființată prin transformare din fermă de subzistență. Societatea s-a bazat pe terenuri private ( aproximativ 15 ha ) și pe o mică suprafață luată în arendă ( aproximativ 20 ha ). În anul 2007 a fost înființată întreprinderea având ca acționari pe Vereș Petru Ilie și Jolța Liana Nicoleta. Cu un an mai târziu, prin hotârărea asociaților societății, au fost cesionate părțile sociale în valoare de 200 Ron în favoarea lui Vereș Delia, fiica lui Vereș Petru Ilie, care devine asociat unic și administrator.

În prezent, societatea are în exploatare o suprafață de 172 ha teren arabil în baza contractelor de arendă pe o perioadă de 10 ani, cu posibilități de creștere a suprafeței până la 300 – 350 ha. Exploatarea corectă a terenurilor, asigurarea culturilor la valoarea reală, cu aplicarea tehnologiilor performante și beneficiind de subvenția de suprafață, afacerea este profitabilă.

În localitatea Ghenetea există o suprafață de aproximativ 600 ha teren arabil, deoarece populația este îmbătrânită și nu mai există o altă asociație agricolă, este posibilă majorarea suprafeței de teren în funcție de posibilitățile de lucru și în funcție de dotările cu utilaje.

Societatea desfășoară activități în agricultură: exploatarea terenului arabil, cultivarea plantelor, cerealelor și plantelor tehnice, precum și prestări de servicii în agricultură. Principalele produse obținute sunt: grâu, porumb, floarea soarelui, soia, orz, orzoaică.

Principalii furnizori de piese de schimb sunt S.C. Defend Agroservice S.R.L. și S.C. Agroliv S.R.L. Semințele, îngrășămintele, ierbicidele și alte produse necesare tehnologiilor aplicate sunt aprovizionate de la S.C. Agrotex S.R.L. Carei și S.C. Ardealul Trading S.R.L. Carei. Vânzarea produselor obținute se realizează în general prin cele două societăți în baza contractului, precum și prin societățile S.C. Nutrientul Palota S.R.L., Moara Sărmășag sau Moara Zalău.

Dotările întreprinderii se împart în două categorii:

(1) Imobile ( construcții și/sau terenuri): terenul arabil, spațiile de depozitare și alte spații. Spațiile sunt asigurate prin contract decomodat de la bunicul lui Vereș Delia, pe o durată nedeterminată.

(2) Alte mijloace fixe: combină recoltat cereale Deutz Fahr Top Lainer 4075 (an de fabricație 1998); 2 tractoare U 650 (an de fabricație 1997); 2 pluguri; 1 disc; 1 semănătoare păioase; 1 semănătoare prășitoare; mașină ierbicidat; 2 remorci transport. Utilajele sunt preluate prin contract decomodat pe termen nelimitat.

Societatea funcționează momentan cu trei angajați. Personalul este calificat, poate fi folosit atât la manipularea utilajelor cât și la întreținerea sau repararea lor. Pentru perioade scurte, în perioade aglomerate de timp, există posibilitatea angajării cu durată limitată a personalului suplimentar necesar. În localitatea Ghenetea și în satele învecinate, întreprinderea este singura asociație agricolă, datorită acestui fapt, există în zonă suficientă forță de muncă calificată.

În localitatea Ghenetea există o singură asociație agricolă, societatea comercială Helios Ghenetea S.R.L., în timp ce localitatea rurală are un potențial de aproximativ 600 ha teren arabil. Analizând posibilitățile avantajoase ale regiunii, întreprinderea studiată decide la dezvoltarea afacerii prin investiții pentru utilaje și echipamente agricole. Sursele proprii ale firmei nu sunt suficiente pentru a finanța investiția respectivă, întreprinderea apelează la un credit bancar.

Acordarea creditelor pentru dezvoltarea de investiții se efectuează în urma unei analize de performanță financiară pe baza documentelor eliberate de la firmă solicitantă. Documentația necesară cuprinde cererea de credit, actele care atestă situația economico – financiară a întreprinderii, studiul de fezabilitate, documentele de proprietate a bunurilor propuse în garanție, avizele și autorizațiile necesare prevăzute de lege, orice alte documente necesare solicitate de bancă.

Studiul de fezabilitate cuprinde date generale, studiile de marketing, informații tehnice și tehnologice, informații despe asigurarea finanțării, analize privind terenurile susceptibile a fi utilizate, studii privind resursele de muncă etc.

III. 3. STUDIU DE FEZABILITATE

DEZVOLTAREA ACTIVITĂȚII PRIN ACHIZIȚIONAREA UTILAJELOR ȘI ECHIPAMENTELOR AGRICOLE

1. Date generale

1.1 . Denumirea/Numele solicitantului și date de identificare ale acestuia

Denumire solicitant: Helios Ghenetea Societate cu Răspundere Limitată

Sediul social: Localitatea Ghenetea, Nr. 154, Județul Bihor, România

Cod unic de înregistrare: RO 21987894

Numărul de înregistrare în Registrul Comerțului: J05/1639/22.06.2007

1.2. Scurt istoric al solicitantului

Societatea comercială Helios Ghenetea S.R.L. a fost înființată în 22 iunie 2007.

1.3. Obiecte de activitate ale solicitantului

Activitatea principală a solicitantului este: „Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), a plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase”

– cod CAEN 0111

1.4. Asociați, acționari la data solicitării creditului

Capitalul social la data solicitării creditului este 200 RON.

1.5. Descrierea activității curente

Întreprinderea este specializată pe activități în agricultură, exploatarea terenului arabil, cultivarea plantelor, cerearelor și plantelor tehnice, precum și prestări servicii în agricultură. Principalele produse obținute în perioadele anterioare au fost: grâu, porumb, soia, floarea soarelui și în prezent, firma are în exploatare o suprafață de 172 ha teren arabil.

Situația suprafețelor cultivate și producția obținută în anul 2014 pentru principalele produse obținute de societatea Helios Ghenetea S.R.L.:

1.6. Principalele mijloace fixe aflate în patrimoniul solicitantului

2. Descrierea proiectului

2.1 Denumirea investiției

Dezvoltarea activității prin achiziționarea utilajelor și echipamentelor agricole

2.2. Elaborator

S.C. Marhasi Eva S.R.L.

Sediul social: Localitatea Cubulcut, Nr. 244/A, Județul Bihor, România

Cod CAEN – 7022 „Activități de consultanță în afaceri și management”

Data întocmirii studiului de fezabilitate: 05.06.2015

2.3. Obiectivele investiției/priorități

Investiția care face obiectul prezentului studiu de fezabilitate are scop dezvoltarea afecerii, în localitatea Ghenetea, județul Bihor, prin achiziționarea utilajelor și echipamentelor agricole.

Utilajele prevăzute în proiect sunt:

tractor;

grapă cu discuri;

plug reversibil;

mașină de distribuit îngrășăminte chimice;

uscător de cereale mobil.

Utilajele și echipamentele noi vor asigura desfășurarea procesului tehnologic de cultivare a cerealelor și a plantelor tehnice în condiții optime, tehnologiile performante folosite conducând la obținerea de produse de calitate, la randamente sporite, în condiții de productivitate a muncii crescute. În același timp, prin utilizarea de tehnologii moderne se urmărește realizarea unor condiții de muncă foarte bune.

Implementarea proiectului va însemna pentru societatea comercială o creștere substanțială a veniturilor prin orientarea spre cultivarea mai efecientă a cerealelor și prin satisfacerea nevoilor clenților privind prestările de servicii în agriculură.

2.4. Fundamentarea necesității și a oportunității investiției

Lipsa oricărei concurente și a mecanismului de piață determină vânzarea în condiții impuse. În localitatea Ghenetea există o posibilitate de creștere a suprafeței privind terenurile arabile până la aproximativ 300 – 350 HA.

Prin achiziționarea utilajelor respective se estimează:

O creștere a suprafețelor de terenuri exploatate cu 30% (50HA);

Diminuarea cheltuielilor cu cel puțin 10%/HA (100 – 200 RON/HA);

Creșterea producției cu 20% (300 – 800 RON/HA);

Creșterea nivelului la prestări servicii cu 40% (20 000 – 40 000 RON/an).

2.5. Piața de aprovizionare/desfacere, concurență și strategia de piață ce va fi aplicată pentru valorificarea produselor/serviciilor obținute prin implementarea proiectului

Din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică, Regiunea Nord – Vest este considerată a fi o regiune dezvoltată, cu rezultate economice superioare mediei naționale în cazul majorității indicatorilor analizați, având un potențial de creștere ridicat.

Sectoarele cu contribuția cea mai ridicată la formarea valorii adăugate brute regionale sunt în ordine: serviciile (53,81%), industria (26,75%), construcțiile (10,80%) și dezvoltării unei agriculturi complexe, care constituie o ramură importantă în economia regiunii. Astfel, din punct de vedere agricol, Regiunea Nord – Vest are un potențial mediu de cultivare a cerealelor și un potențial bun privind cultivarea legumelor și creșterea animalelor.

Județul Bihor, cu cele 309 265 ha teren arabil se află în primele 5 județe ale României, ca potențial al producției vegetale. Principala sursă de care dispune județul Bihor, este pământul, care nu este exploatată în condiții de performanță productivă. Porumbul, floarea soarelui, grâul și orzul reprezintă culturile agricole care dețin proporția cea mai mare în structura de cultură a ultimilor 20 de ani, dar există posibilitatea de creștere a suprafețelor cultivate cu soia, rapiță, in și cînepă.

2.5.1.Prezentarea evoluției cifrei de afaceri pe ultimii doi ani a solicitantului

2.5.2. Politica și piața de aprovizionare. Date privind furnizorii potențiali.

Modalități de cumpărare: produsele necesare de aprovizionat sunt transportate la sediul firmei de către furnizor, în baza contractelor și a comenzilor efectuate. Plata acestora se efectuează o parte cu ordin de plată la livrare și o parte cu ordin de compensare la recoltarea produselor.

În viitor, selectarea furnizorilor se va face după evaluarea acestora, în funcție de următoarele criterii: preț; termen și modalitate de plată; termen de livrare; nivelul calitativ al produselor.

2.5.3. Politica și piața de desfacere

Zona geografică vizată pentru desfacerea produselor o reprezintă Regiunea Nord – Vest, în principal județul Bihor și Satu Mare.

Vânzarea produselor obținute în general se realizează prin societățile Agrotex S.R.L. și Ardealul Trading S.R.L. pe bază de contract precum și prin S.C. Nutrientul Palota S.R.L., Moara Sărmășag și Moara Zalău.

2.5.4. Principalii concurenți actuali

În zona în care societatea își desfășoară activitatea nu este altă asociație agricolă.

Principalii concurenți din județul Bihor, Satu Mare și Sălaj:

S.C. Migalga S.R.L. – Oradea

S.C. Agrocomplex S.R.L. – Carei

S.C. Sognio S.R.L. – Zalău

S.C. Agromec S.R.L. – Săcueni

Firmele enumerate au ca și obiect de activitate – Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), a plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase – și influențează direct activitatea firmei.

2.5.5. Strategia de marketing

Strategia de piață a solicitantului Helios Ghenetea S.R.L. este orientată spre dezvoltarea competitivității produselor sale sub raportul preț – calitate foarte bun, determinat de creșterea eficienței prin reducerea cheltuielilor.

Strategia de piață care va fi aplicată vizează:

Produsul – oferirea produselor de o calitate superioară;

Prețul – prin achiziționarea uscătorului de cereale, amenajarea spațiilor suplimentare pentru depozitare va fi promovată oferta de vânzare a cerealelor în funcție de prețuri, nefiind obligatorie vânzarea produselor odată cu recoltarea, în special la la porumb și la grâu.

Acordarea unor reduceri de preț periodice în funcție de mai multe criterii:

clienți fideli, cu o vechime de peste doi ani;

societăți/companii care au încheiat contract de vânzare – cumpărare de cereale pe o perioadă de minim doi ani, se acordă reduceri de preț;

Plasarea – societatea are în proprietate o mașină autoutilitară și două remorci pentru asigurarea transportului produselor.

Promovarea – solicitantul are ca obiect oferirea constantă a produselor de calitate, respectarea obligațiilor contractuale, atragerea clienților prin seriozitate, atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice.

3. Date tehnice ale investiției

3.1. Date generale

Investiția va fi amplasată în Regiunea Nord – Vest, județul Bihor, localitatea Ghenetea.

Utilajele prevăzute în proiect vor fi depozitate în atielierul și în spațiul special amenajat, pe o suprafață de 6 000 mp, situat în intravilanul localității Ghenetea care este în proprietatea societății Helios Ghenetea S.R.L.

3.2. Caracteristicile principale ale echipamentelor

Investiția propusă cuprinde următoarele echipamente: tractor, grapă cu discuri, plug reversibil, mașină de distribuit îngrășăminte chimice, uscător de cereale mobil.

(a) Tractor John Deere 6520 SE

Anul fabricației: 2005

Tip tractor/Tip tracțiune: tractor pentru ferme/4 WD

Cilindri: 4 piese

Putere motor: 116 hp

Dimensiune anvelope frontale: 420/85R38

Sistem hidraulic cu Centru Deschis de 60 l/până la 24 kN capacitate de ridicare

(b) Grapă cu discuri Model CUT L2.3

Greutate fără tăvălug: 750 kg

Număr de discuri: 20

Dimensiune disc: Ø510

(c) Plug reversibil KM 80 4 (3+1)

Număr trupite (buc): 4(3+1)

Distanță între trupite (cm)/Înălțime cadru (cm): 85 / 78

Lățime de lucru (reglabilă)(cm): 28-32-36-40-44

(d) Mașină de distribuit îngrășăminte chimice de 600 L Wirax

Lățime de lucru: 12 cm

Capacitate susținere: 600 kg

(e) Uscător de cereale mobil Model C3665E+

Capacitate uscare grâu: 5,57t/h de la 19% la 15%

Capacitate uscare porumb: 6,07t/h de la 23% la 15%

Capacitate de uscare este calculată în situația temperaturii exterioare de 15°C, umidități exterioare de 75%.

3.3 Echipamentele ce urmează a fi achiziționate prin proiect

3.4. Descrierea fluxului tehnologic – tehnologii de cultivare a cerealelor

Principalele faze tehnologice pentru cultivarea grâului

Rotația: se eliberează terenul vara devreme pentru a putea fi bine pregătit, se acumulează apa și nitrați, astfel încât buruienile sa fie distruse prin diferite lucrări. Cele mai bune premergătoare sunt plante care se recoltează devreme: leguminoasele, inul pentru ulei, inul pentru fibre, porumbul cultivat pentru masa verde și siloz. Rele premergătoare sunt considerate: sorgul, iarba de sudan, deoarece lasă terenul sărac în apă.

Monocultura: în condițiile din țara noastră monocultura nu este recomandată, totuși mai mult de 30% din suprafața cultivată cu grâu se seamăn după grâu, deoarece terenul se poate pregăti din vară, în sol putându-se acumula nitrați, se pot aplica îngrășăminte iar în sol se acumulează apa din precipitații.

Fertilizarea: grâul are un consum relativ redus de substanțe nutritive, pentru 100 kg boabe și producția secundară aferentă extrage din sol: 2,3 – 3,3 kg N; 1,1 – 1,8 kg P205 și 1,9 – 3,7 kg K20. Principale elemente în nutriția grâului sunt: azotul, fosforul, potasiul. Gunoiul de grajd dă bune rezultate pe toate tipurile de sol. Aplicarea se poate face în mod direct sau plantei premergătoare.

Lucrările solului: după plantele care părăsesc ternul devreme, în paralel cu recoltarea se execută și arătura la 20 – 25 cm pe soluri mijlocii și grele și 20 – 22 cm pe soluri ușoare cu plugul în agregat cu grapă stelată. Patul germinativ se va pregăti cu grapele cu discuri, în agregat cu grape cu colți reglabili, prin una sau două treceri. Cantitatea de sămânță se folosește în funcție de valoarea biologică a acesteia, puritate, MMB și densitate, variază între 200 și 250 kg/HA . Distanța între rânduri este de 10 – 12,5 cm. Adâncimea de semănat se stabilește în funcție de tipul și textura solului. Distanța este cuprinsă între 4 – 7 cm.

Combaterea buruienilor: cele mai des folosite erbicide la cultura de grâu sunt SDMA 33. SDMA 50, DMA 6, ICEDIN SUPER, RIVAL STAR.

Recoltarea: recoltarea directă se realizează cu combine autopropulsate, când boabele au ajuns la maturitatea deplină, iar umiditatea acestora a scăzut la cca. 16%.

4. Durata de realizare (luni) și etape principale

Durata de implementare a proiectului de investit este de 6 luni.

Activități realizate până la data solicitării creditului: 0%.

5. Costul estimativ al investiției

Pentru întreaga investiție s-a realizat un deviz al investiției, cu detalierea pe structura devizului general:

Din devizul prezentat rezultă un total al investiției în sumă de 207 173 RON, cu TVA ( 46 653 EURO, cu TVA ), din care valoarea creditului solicitat este 170 000 RON

(38 282 EURO).

În vederea realizării investiției au fost contactate o serie de firme, dintre care au fost selectate două de la care se va achiziționa utilajelor. Urmează să fie stabilite și selecționate utilajele prevăzute în proiect.

6. Finanțarea investiției

Din valoarea totală a investiției o parte este finanțată din surse proprii, în valoare de

37 173 RON. Sursele proprii provin din numerar din afacerea existentă.

Creditul solicitat este 170 000 RON pe o durată de 5 ani cu o perioadă de grație 6 luni.

Pentru creditul aferent proiectului de investiții s-a previzionat o perioadă de grație de 6 luni la plata ratelor aferente creditului contractat, astfel în lunile de implementare nu se plătesc rate la credit, doar dobânda aferentă acestuia. Rambursarea ratelor se va realiza prin rate egale ale creditului pe parcursul a cinci ani și plăți descrescătoare ale dobânzii, rezultând o rată de rambursat totală descrescătoare. Rata dobânzii este 8% pe an.

Tablou de rambursare a creditului

7. Date privind forța de muncă

7.1. Total personal existent: 3 angajați

din care personal de execuție: 2 angajați

7.2. Estimări privind forța de muncă ocupată prin realizarea investiției

Locuri de muncă nou – create: 1 loc de muncă

Creșterea numărului echipamentelor agricole determină o nevoie de personal – un muncitor calificat pentru utilizarea corectă a utilajelor agricole.

8. Proiecții financiare și indicatori financiari

8. 1. Prognoza veniturilor

În prezent cele 172 HA de terenuri arabile sunt cultivate astfel:

77 HA de porumb;

50 HA de grâu;

30 HA de floarea soarelui;

15 HA de soia.

Prețul estimativ de achiziție pentru anii de prognoză la produsele cultivate este următorul:

Porumb boabe: aproximativ 632 TO …………………………….. 550 RON/TO + TVA

Grâu: aproximativ 235 TO ………………………………………….. 650 RON/TO + TVA

Floarea soarelui: aproximativ 90 TO …………………………. 1 600 RON/TO + TVA

Soia: aproximativ: 75 TO …………………………………………. 2 000 RON/TO + TVA

8.2. Prognoza cheltuielilor

(-) Cu realizarea proiectului de investiție se estimează diminuarea cheltuielilor cu cel puțin 10%/HA, ceea ce înseamnă între 100 – 200 RON/HA;

(-) Dobânda aferentă creditului corespunde graficului de rambursare a împrumutului;

(-) Amortizarea investiției și a celorlalte active este calculată în funcție de durata normală de amortizare, pe grupe;

(-) Impozitele și taxele locale pentru clădiri s-au calculat cu cota de 1,2 %, pentru teren în funcție de zonă – 16 RON/m, iar pentru autoturisme în funcție de capacitatea cilindrică, 15 RON pe fiecare 200 cm capacitate;

(-) Impozitul pe profit a fost calculat cu o cota de 16%.

PROIECȚIA CHELTUIELILOR -RON-

8.3. Indicatori financiari

Analiza financiară este o activitate de diagnosticare al situației economico – financiare, indispensabil pentru decizia de creditare. Diagnosticul permite formularea unei opinii asupra situației financiare a societății, respectiv dacă întreprinderea se confruntă cu dificultăți pe plan financiar sau are o situație bună financiară. Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, repartizarea profitului și anexa la bilanț. Bilanțul ne arată starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat, iar contul de profit și pierdere sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, prelucrare și ieșire, pe perioada analizată.

Principalii indicatori financiari ai societății comerciale HELIOS GHENETEA S.R.L. pentru anii 2013 și 2014 sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 1. Evoluția cifrei de afaceri, a rezultatului net și a activelor totale

Sursa: Date prelucrate din bilanțul și contul de profit și pierdere ale societății Helios Ghenetea S.R.L.

Se observă din tabelul de mai sus că societatea înregistrează a creștere a principalelor indicatori financiari cu excepția rezultatului net, care scade valoric cu

6 001, și din punct de vedere procentual cu 47,40%. Putem observa o creștere în cazul activelor totale ( procentual cu 3,26% ) și cifrei de afaceri ( procentual cu 17,45%).

Elementele de activ ale societății sunt structurate în funcție de creșterea gradului de lichiditate, începând cu elementele cele mai puțin lichide în partea de sus a activului bilanțier. Astfel, în activ se vor trece mai întâi activele imobillizate, această categorie cuprinde imobilizările necorporale, imobilizările corporale și imobilizările financiare. Apoi se grupează activele circulante, având un grad de lichiditate mult mai mare decât imobilizările.

Tabelul 2. Analiza ratelor de structură ale activului

Sursa: Date prelucrate din bilanțul și contul de profit și pierdere ale societății Helios Ghenetea S.R.L.

Principalul element de activ în perioada analizată este rata activelor circulante, acest indicator exprimă ponderea activelor circulante în totalul activului firmei. În anul 2013, rata activelor circulante are o pondere de 84,47%, iar în anul 2014 o pondere de 89,61% în totalul activului societății; putem observa o creștere a acestei rate, atât valoric, cât și procentual. Rata activelor imobilizate măsoară gradul de investire a capitalului fix, în perioada analizată are loc o scădere a acestei rate, valoric cu 40 066 Ron, care este corelată cu scăderea ponderii de 5,14%.

Elementele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de exigibilitate. Astfel, se vor înscrie mai întâi capitalurile proprii, provenite de la asociați și din reinvestiri ale acumulărilor anterioare, iar apoi subvențiile, provizioanele reglementate și alte fonduri. Aceste resurse sunt numite capitaluri permanente. Datoriile pe termen lung se grupează în categoria resurselor permanente, pentru că sunt împrumuturi pe termen mediu și lung cu o scadență mai mare de un an. Datoriile pe termen scurt sunt numite resurse temporare și reprezintă ansamblul datoriilor cu scadență mai mică de un an.

Analiza datorilor în funcție de gradul lor de exigibilitate prezintă o mare importanță pentru evaluarea riscului pe care – l implică îndatorarea întreprinderii.

Tabelul 3. Analiza ratelor de structură ale pasivului

Sursa: Date prelucrate din bilanțul și contul de profit si pierdere ale societății Helios Ghenetea S.R.L.

Principalul element de pasiv atât în anul 2013 cât și în anul 2014 este rata de îndatorare globală, care reflectă ponderea datoriilor totale pe care le are societatea în totalul pasiv al acesteia. Rata de îndatorare globală în anul 2013 are o pondere de 78,95%, iar în anul 2014 o pondere de 78,85%. Rata autonomiei financiare globale reprezintă gradul de independență financiară a întreprinderii și se calculează ca ponderea capitalului propriu în totalul pasivului. Pentru realizarea autonomiei financiare se indică obținerea unui rezultat de minim 33,3%; în cazul societății Helios Ghenetea S.R.L., în prima perioadă analizată această rată înregistrează o valoare procentuală de 21,05%, iar în perioada următoare o valoare de 21,15%. Pentru societate reprezintă un aspect favorabil creșterea ratei de autonomie financiară globală de la o perioadă la alta, valoric cu 6 659 Ron și procentual cu 0,10%.

Analiza echilibrului financiar

Situația netă reprezintă averea netă a asociaților, dar acest indicator este important și creditoriilor, în cazul în care activul realizabil constituie gajul creanțelor lor. Situația netă pozitivă reflectă gestionarea financiară eficientă a întreprinderii.

Formula pentru calcularea indicatorului este:

Situația netă (SN) = Activ Total – Datorii Totale

Fondul de rulment reprezintă realizarea echilibrului financiare pe termen lung și se umărește dacă întreprinderea dispune de o marjă de securitate, care să o protejeze de anumite evenimente neprevăzute. Fondul de rulment poate fi stabilit prin:

Fond de rulment (FR) = Capital permanent – Nevoi permanente ( Active

imobilizate nete)

Nevoia de fond de rulment (NFR) negativă reprezintă echilibru financiar pe termen scurt și se calculează folosind următoarea formulă:

NFR = Nevoi Temporare – Surse temporare

Unde: Nevoi temporare = Stocuri + Creanțe + Cheltuieli în avans

Surse temporare = (Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt) + Venituri în avans

Trezoreria netă reprezintă dacă întreprinderea realizează sau nu echilibrul financiar și dacă există un surplus monetar la sfârșitului anului.

Se calculează astfel:

Trezoreria netă (TN) = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment

La societatea studiată, evoluția indicatorilor în ultimii doi ani este prezentată în tabelul următor:

Tabelul 4. Analiza echilibrului financiar pe anul 2013 și 2014

Sursa: Date prelucrate din bilanțul și contul de profit și pierdere ale societății Helios Ghenetea S.R.L.

Conform tabelului, în perioada analizată societatea Helios Ghenetea S.R.L. înregistrează o creștere privind situația netă, valoric 6 659 Ron, procentual 3,79%. Creșterea valoarei a indicatorului reprezintă un aspect favorabil pentru societate, valorile pozitive însemnând gestionarea financiară eficientă.

Fondul de rulment și nevoia de fond de rulment înregistrează valori pozitive în ambele perioade. Fondul de rulment pozitiv reprezintă echilibru financiar pe termen lung, întreprinderea a înregistrat în anul 2013 o valoare de 136 957 Ron, iar în anul 2014 o valoare de 131 150 Ron, așadar putem observa a scădere de la o perioadă la alta, ce reflectă un aspect nefavorabil pentru firma respectivă. Nevoia de fond de rulment pozitivă reflectă dezechilibru financiar pe termen scurt, dar se poate observa o tendință de scădere, procentual cu 11,03%.

Trezoreria netă negativă înregistrată la societatea Helios Ghenetea S.R.L. ne arată că există un deficit monetar la sfârșitul exercițiului. Se poate observa o tendință de creștere în anul 2014 comparativ cu anul 2013, valoric cu 52 910 Ron care este corelată cu creșterea ponderii de 13,38%.

Analiza ratelor de solvabilitate

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei firme de a face față obligațiilor scadente care rezultă din credite anterioare contractate, din operații curente sau prelevări obligatorii. Băncile folosesc, ca pragul minim, o rată de 20 – 30% a activului net față de totalul pasivului.

Ratele de solvabilitate cele mai des folosite sunt:

(1) Rata lichidității generale – RLG =

(2) Rata lichidității reduse – RLR =

(3) Rata lichidității imediate – RLI =

Evoluția a principalilor indicatori de solvabilitate în ultimii doi ani este prezentată pe figura de mai jos:

Sursa: Date prelucrate din bilanțul și contul de profit și pierdere ale societății Helios Ghenetea S.R.L.

Rata lichidității generale reflectă capacitatea firmei de a – și achita datoriile pe termen scurt numai din activele circulante, în mod general, această rată trebuie să fie mai mare decât unu. În cazul analizat, societatea în ambele perioade înregistrează valori care depășesc valoarea recomandată, rata lichidității generale în anul 2013 este 1,241 și în anul 2014 este 1,205.

Rata lichidității reduse reprezintă capacitatea firmei de a – și onora datoriile pe termen scurt numai din creanțe și din disponibilități bănești. În perioadele analizate, societatea Helios Ghenetea S.R.L. nu înregistrează valori optime, deoarece băncile impun o limită minimă a acestei rate care este situată în intervalul [0,8; 1].

Rata lichidității imediate exprimă capacitatea firmei de a – și rambursa datoriile pe termen scurt doar din disponiilități bănești. Nivelul minim recomandat pentru această rată este de 0,3. În anul 2013, întreprinderea înregistrează o rată de 0,0036, iar în anul 2014 o rată de 0,058.

Capacitatea de autofinanțare

Autofinanțarea este o sursă internă de finanțare a investițiilor, iar capacitatea de autofinanțare reprezintă un surplus financiar degajat de activitatea rentabilă a societății comerciale. Capacitatea de autofinanțare se calculează prin două metode: metoda adițională și metoda deductivă.

Prin metoda adițională, capacitatea de autofinanțare se calculează cu ajutorul formulei:

Capacitatea de autofinanțare (CAF) = Rezultatul net + Cheltuieli calculate – Venituri calculate

În cazul societății Helios Ghenetea S.R.L., în perioadele analizate obținem următoarele rezultate:

CAF2013 = 12 661 + 102 947 – 0

= 115 608 Ron

CAF2014 = 6 659 + 40 066 – 0

= 46 725 Ron

Prin metoda deductivă, capacitatea de autofinanțare este calculată astfel:

CAF = Excedentul brut al exploatării (EBE) + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozitul pe profit

CAF2013 = 228 274 + 1 312 – 91 389 + 14 010 – 33 752 + 0 – 0 – 2 847

= 115 608 Ron

CAF2014 = 143 020 + 12 362 – 94 532 + 25 715 – 37 191 + 0 – 0 – 2 649

= 46 725 Ron

În perioadă analizată, capacitatea de autofinanțare înregistrează valori pozitive, în anul 2013 obține o valoare de 115 608 Ron, iar în anul 2014 o valoare de 46 725 Ron. Se manifestă o tendință de scădere a capacității de autofinanțare de la o perioadă la alta, valoric cu 68 883 Ron.

Analiza ratelor de îndatorare

Ratele de îndatorare reprezintă proporția îndatorării asupra gestiunii financiare a societății. Compară finanțarea externă prin împrumuturi cu fondurile proprii, astfel ratele evidențiază componența datoriilor din pasiv.

Se pot calcula următoarele rate de îndatorare:

(a) Rata levierului – RL =

(b) Rata datoriilor financiare – RDF =

(c) Rata independenței financiare – RIF =

(d) Rata capacității de rambursare – RCAF =

(e) Rata de prelevare a cheltuielilor financiare – RPC =

Cu ajutorul formulelor amintite mai sus și cu ajutorul datelor prelucrate din bilanțul al societății Helios Ghenetea S.R.L., evoluția ratelor de îndatorare poate fi prezentată în tabelul următor.

Tabelul 5. Evoluția ratelor de îndatorare în perioada 2013 – 2014

Sursa: Date prelucrate din bilanțul și contul de profit și pierdere ale societății Helios Ghenetea S.R.L.

Se observă că societatea se încadrează în limitele impuse de normele bancare, în afara rata levierului, care are o valoare mult mai mare decât unu. Cu cât rata levierului se înregistrează valori mai mari decât valorile recomandate, cu atât societatea va depinde mai mult de creanțierii săi.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1 Boloș I. Marcel, Eficiența Investițiilor – Note de curs, Editura Universității din Oradea, 2002.

2 Cistelecan M. Lazăr (coordonatorul lucrării), Anghel I. Nicolae, Iordachi I. Dimitriu, Bunea T. Vladimir, Eficiența și Finanțarea Investițiilor, Editura Didactică și Pedagocică, București, 1980.

3 Despa Radu, Zirra Daniela, Munteanu Andreea, …, Eficiența Investițiilor, Editura Universitară, București, 2010.

4 Ilie Georgeta, Investiții Internaționale, Editura Pro Universitaria, București, 2009.

5 Negru Ionașcu, Managementul Investițiilor, Editura Printech în colaborare cu Editura Perfect, București, 2005.

6 Prelipcean Gabriela, Strategii Investiționale în afaceri – Curs pentru învățământ la distanță, Suceava, 2008.

7 Staicu Florea, Eficiența Economică a Investițiilor, Editura Didactică și Pedagocică, R.A., București, 1995.

8 Vintilă Georgeta, Gestiunea Financiară a Întreprinderii, Editura Didactică și Pedagocică, București, 1997.

1 Departamentul pentru Învățământ la Distanță și Învățământ cu Frecvență Redusă, Cursul Gestiunea Financiară a Întreprinderii, Modulul 11, p. 10 – 11, http://distance.iduoradea.ro/file.php/1971/Modul%2011.pdf , Consultat la 06 Iunie 2015.

2 Dex Online, http://dexonline.ro/…, Consultat la 11 Martie 2015.

3 Direcția pentru Agricultura Bihor, http://www.directiaagricolabihor.ro/…, Consultat la 26 Iunie 2015.

4 Site – ul Băncii C.E.C., https://www.cec.ro/UserFiles/File/Documente_necesare_investitii.pdf, Consultat la 20 Iunie 2015.

5 Site – ul Băncii Naționale a României, http://www.bnr.ro/…, Consultat la 26 Iunie 2015.

6 Stoian Marian, Gestiunea Investițiilor, Biblioteca Digitală, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/…, Consultat la 12 Martie 2015, 13 Martie 2015, 15 Iunie 2015 și 16 Iunie 2015.