Surse de Finantare ale Agentului Economic

TOC \t "Heading, 1"

INTRODUCERE PAGEREF _Toc \h 3

CAP 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND SURSELE DE FINANȚARE ALE AGENTULUI ECONOMIC PAGEREF _Toc1 \h 6

Conceptul de finanțare PAGEREF _Toc2 \h 6

Importanța și necesitatea finanțării PAGEREF _Toc3 \h 8

CAP 2. CAPITALUL PROPRIU PAGEREF _Toc4 \h 11

Capitalul social PAGEREF _Toc5 \h 11

Crearea capitalului social PAGEREF _Toc6 \h 11

Modificarea capitalului social PAGEREF _Toc7 \h 12

Rezervele de capital PAGEREF _Toc8 \h 17

Tipuri de fonduri și provizioane PAGEREF _Toc9 \h 18

CAP 3. CAPITALUL ÎMPRUMUTAT PAGEREF _Toc10 \h 21

3.1. Capitalul împrumutat pe termen mediu și lung PAGEREF _Toc11 \h 21

3.1.1. Creditul bancar pe termen mediu și lung PAGEREF _Toc12 \h 21

3.1.2. Creditul obligatar PAGEREF _Toc13 \h 22

3.1.3. Leasingul PAGEREF _Toc14 \h 25

3.2. Capitalul împrumutat pe termen scurt PAGEREF _Toc15 \h 26

3.3 Finanțarea nerambursabilă PAGEREF _Toc16 \h 27

CAP 4. STUDIU DE CAZ PAGEREF _Toc17 \h 29

4.1. Prezentare S.C. Dentaltop S.R.L. PAGEREF _Toc18 \h 29

4.2. Sursele de finanțare ale SC Dentaltop SRL PAGEREF _Toc19 \h 30

4.2.1. Sursele proprii de finanțare PAGEREF _Toc20 \h 30

4.2.2. Sursele externe de finanțare PAGEREF _Toc21 \h 33

Analiza echilibrului financiar PAGEREF _Toc22 \h 44

Analiza lichidității, solvabilității și a capacității de plată a firmei PAGEREF _Toc23 \h 50

Analiza elementelor patrimoniale la S.C. Dentaltop S.R.L. PAGEREF _Toc24 \h 54

Analiza structurii financiare a capitalurilor proprii PAGEREF _Toc25 \h 61

Concluzii și propuneri PAGEREF _Toc26 \h 65

Bibliografie PAGEREF _Toc27 \h 67

ANEXE PAGEREF _Toc28 \h 68

INTRODUCERE

Am ales ca temă pentru elaborarea lucrării de licență ” Sursele de finanțare ale agentului economic”, deoarece acestea reprezintă punctul de plecare în cadrul inițierii și/sau dezvoltării unei afaceri.

În cadrul primului capitol am descris conceptul de finanțare, precum și necesitatea finanțării.

Sursele de finanțare se pot împărți în două mari categorii: capitaluri proprii și capitaluri împrumutate. Astfel,în al doilea capitol am abordat tema capitalurilor proprii care, prin deținerea lor, oferă avantajul unei siguranțe mai mari față de cele împrumutate, deoarece ele nu vor putea fi retrase în cazul unei situații financiare deteriorabile ale întreprinderii. Această sursă de finanțare asigură flexibilitate, independență și siguranță, nefiind necesare aprobări din partea unor parteneri externi pentru luarea deciziilor importante.

Există însă și dezavantaje ale surselor proprii, și anume :

sunt limitate și astfel pot stopa dezvoltarea afacerii;

pierderilor sunt suportate în totalitate de acționarii existenți;

firma devine puțin cunoscută de instituțiile financiare și nu va putea mobiliza fonduri bănești atât de ușor în cazurile în care aceasta le va necesita.

Cei mai mulți dintre întreprinzători nu au însă rezerve suficiente, astfel că recurg la capitaluri împrumutate, acestea fiind studiate în cadrul lucrării prezente, în capitolul trei. Capitalurile împrumutate reprezintă o sursă principală de fonduri, având ca și avantaje:

obținerea de fonduri suplimentare peste cele proprii;

obținerea unui împrumut poate semnala viabilitatea afacerii în fața investitorilor potențiali;

prin demonstrarea că firma este viabilă în fața celor ce vor oferi împrumutul, întreprinzătorul își poate analiza activitatea în mod obiectiv, obținând o situație clară a situației sale financiare.

Ca și dezavantaje ale capitalurilor împrumutate, pot fi prezentate următoarele:

reținerea în ceea ce privește finanțarea deoarece există nevoia de siguranță că se vor primii înapoi banii acordați;

riscul de a pierde garanțiile depuse sau riscul de faliment în cazul nerestituirii împrumutului;

posibilitatea apariției unui factor extern sau a unor restricții care să afecteze întreprinderea;

riscul întreruperii împrumutului în cazul în care firma evoluează într-un sens nefavorabil.

În cadrul celui de-al patrulea capitol am realizat un studiu de caz la societatea comercială Dentaltop S.R.L. în care am analizat sursele de finanțare de care dispune, modul în care au fost utilizate, precum și scopul acestora.

Găsirea surselor de finanțare este o mare provocare întrucât există mai multe tipuri de finanțare, fiecare cu caracteristici proprii și cel mai important, cu costuri diferite. Astfel se poate utiliza nu doar o sursă de finanțare, ci o compoziție proprie care să ducă la optimizarea afacerii.

CAP 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND SURSELE DE FINANȚARE ALE AGENTULUI ECONOMIC

Conceptul de finanțare

Finanțele fac obiectul unei politici a conducătorilor întreprinderii, care este expresia unui comportament, a unei alegeri, a unei decizii tactice sau strategice ce vizează atingerea în cea mai bună măsură a obiectivului de maximizare a valorii.

Noțiunea de finanțare ilustrează activitatea prin care se realizează procurarea, deținerea și gestionarea banilor de către o întreprindere, de o colectivitate sau la nivelul economiei.

Cuvântul „finanțe” s-a răspândit în Franța secolului al XVII-lea cu înțelesul de „bani și venituri publice destinate cheltuielilor statului”. S-a presupus că acest cuvânt s-a format și a evolutat din expresia latină “financia pecuniaria”, care înseamnă a încheia o tranzacție patrimonială prin plata unei sume de bani. Dicționarele actuale dau ca proveniență a cuvântului “finanțe”, vechiul cuvânt francez “finer” , care înseamnă a administra bani, a plăti.

Pentru a-și putea realiza obiectul său de activitate și a se consolida și dezvolta, o firmă are nevoie de active imobilizate și circulante, structura acestora diferând de la o societate la alta în funcție de caracteristicile sectorului de activitate, cât și de deciziile strategice și operaționale luate de conducerea fiecărei firme.

Economia firmei, în cadrul căreia o componentă importantă o reprezintă finanțele acesteia, trebuie abordată ca un univers ce încorporează decizii legate de volumul și structura activelor, precum și decizii referitoare la volumul și structura surselor de finanțare utilizate pentru obținerea activelor.

Optimizarea activității înteprinderii presupune ca deciziile legate de activele și capitalurile necesare finanțării activelor firmei, să fie de asemenea optimizate. Astfel, este necesar să existe o rentabilitate maximă per ansamblu și un risc global minim.

Finanțele întreprinderii urmăresc achiziționarea de capitaluri necesare desfășurării activității cu un cost cât mai redus, iar riscul aferent utilizării de surse de finanțare cu titlu oneros trebuie să fie cât mai mic. Astfel se nasc schimburi de bunuri și servicii necesare atât pentru constituirea capitalului firmei, cât și pentru onorarea obligațiilor față de stat.

Orice tip de organizație are costuri cu atât mai mari cu cât aceasta este mai complexă. Aceste costuri apar atât în etapa inițială a întemeierii organizației, cât și după aceea, pentru menținerea ei :

– sunt necesare eforturi de informare cu privire la noul tip de organizație ce urmează a se înființa,

– trebuie elaborate reguli pentru stabilirea relațiilor în cadrul organizației în vederea realizării scopului pentru care a fost înfiintață,

– trebuie stimulat interesul membrilor organizației pentru ca aceasta să își poată continua activitatea

– pentru realizarea obiectivelor întreprinderii sunt generate costuri ce trebuie finanțate.

Importanța și necesitatea finanțării

Acesta este procurat din diferite surse, prin modalități diferite, și se utilizează potrivit unui raționament propriu.

Înființarea firmei și începerea activității este strâns legată de constituirea capitalului acesteia, respectiv de legăturile ei cu piața financiară și bancară. Prin emiterea de acțiuni, obligațiuni și contractarea de credite bancare sau prin capitalizarea unei părți din rezultatele obținute, firma își constituie sau își mărește capitalul total. Acesta se lichidează la încetarea existenței întreprinderii.

Capitalurile pot fi:

Capitaluri proprii;

Capitaluri împrumutate.

Capitalurile proprii se formează din contribuții externe și interne.

Contribuțiile externe cuprind aportul asociaților și, eventual, al statului (subvenții de la bugetul statului) sau ale altor colectivități și organisme specializate.

Contribuțiile interne sunt resurse care rezultă din capacitatea de autofinanțare a întreprinderii formată din profitul net al unității, din provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, din amortizarea mijloacelor fixe (autofinanțarea totală la care se adaugă partea din profit destinată plății dividendelor ), vânzarea de active fizice și financiare.

În sfera capitalurilor proprii intră:

– capitalul social;

– rezervele asimilate capitalurilor;

– fonduri și provizioane asimilate capitalurilor.

2. Capitalurile împrumutate se formeză după ce întreprinderea își utilizează resursele proprii, astfel că recurge la îndatorare. Întreprinderile se pot împrumuta pe termen mediu și lung, sau pe termen scurt.

Finanțarea prin îndatorare pe termen mediu și lung se face prin:

credit bancar pe termen mediu și lung;

credit obligatar.

Creditul bancar pe termen mediu și lung se solicită de întreprindere și se acordă de către băncile comerciale.

Creditul obligatar este un împrumut pe termen lung, realizat prin intermediul distribuirii de obligațiuni.

Însumând capitalurile proprii cu împrumuturile pe termen mediu și lung se obține capitalul permanent.

Orice întreprindere are nevoie și de resurse temporare pentru finanțare pe durate mai mici de 1 an. Nevoile temporare de capitaluri sunt ocazionate, nu atât de procesul de producție, cât mai ales de creditele comerciale oferite clienților sau de modul de gestionare a trezoreriei.

Împrumuturile pe termen scurt iau forma fie a creditului de furnzior, fie a creditului bancar pe termen scurt. Creditul de furnizor se formează atunci când o întreprindere primește bunurile sau serviciile de la furnizor fără ca acesta să solicite plata imediată. Creditele bancare pe termen scurt sunt împrumuturi bazate pe creanțe comerciale sau credite de trezorerie acordate pentru nevoi temporare.

Însumând capitalurile permanente ale întreprinderii cu împrumuturile pe termen scurt se obține capitalul total.

Raportul optim dintre capitalurile împrumutate și capitalul propriu se realizează atunci când există un nivel cât mai mare de rentabilitate.

Capitalul total al întrepriderii este reflectat în pasivul bilanțului.

Activele imobilizate, au o durată lungă de imobilizare a capitalului, astfel că își recupereză valoarea de intrare prin amortizare sau prin alte metode.

Există și active imobilizate neamortizabile de forma titlurilor de participare și a creanțelor legate de participații. O întreprindere poate avea interese în desfășurarea activității altor întreprinderi. Principalul mod de particpare la luarea deciziilor în astfel de întreprinderi îl reprezintă cumpărarea de titluri de proprietate și de participarea la formarea capitalului lor social. Recuperarea capitalului imobilizat se face prin vânzarea titlurilor pe piața financiară.

Activele circulante cuprind plasamentele de capital făcute pe durate mici de timp (mai mici de un an). Ele se transformă ușor în disponibilități bănești care se pot folosi fie pentru plata obligațiilor scadente, fie pentru efectuarea de noi plasamente în stocuri materiale sau chiar active imobilizate.

Activele circulante se deosebesc între ele atât după natura și permanența lor în circuit, cât și după rapiditatea transformării lor în lichidități. În funcție de aceste caracteristici, activele circulante se pot structura în:

valori de exploatare determinate de ciclul de exploatare, în care intră stocurile de material pentru producție, stocurile de producție în curs de fabricație și stocurile de produse finite. Acestea reprezintă partea relativ stabilă a activelor circulante.

valori realizabile caracterizate prin transformarea lor în lichidități pe termen scurt. Sunt incluse creanțele rezultate din la formarea capitalului lor social. Recuperarea capitalului imobilizat se face prin vânzarea titlurilor pe piața financiară.

Activele circulante cuprind plasamentele de capital făcute pe durate mici de timp (mai mici de un an). Ele se transformă ușor în disponibilități bănești care se pot folosi fie pentru plata obligațiilor scadente, fie pentru efectuarea de noi plasamente în stocuri materiale sau chiar active imobilizate.

Activele circulante se deosebesc între ele atât după natura și permanența lor în circuit, cât și după rapiditatea transformării lor în lichidități. În funcție de aceste caracteristici, activele circulante se pot structura în:

valori de exploatare determinate de ciclul de exploatare, în care intră stocurile de material pentru producție, stocurile de producție în curs de fabricație și stocurile de produse finite. Acestea reprezintă partea relativ stabilă a activelor circulante.

valori realizabile caracterizate prin transformarea lor în lichidități pe termen scurt. Sunt incluse creanțele rezultate din creditul comercial și portofoliul de titluri de valoare achiziționate pentru speculații la bursă.

disponibilități bănești reflectate în soldurile conturilor deschide la bancă, sumele existente în casierie, precum și în alte valori.

CAP 2. CAPITALUL PROPRIU

Capitalul social

Crearea capitalului social

Capitalul social este dat de totalitatea sumelor puse la dispoziția întreprinderii de către asociați în mod permanent, sub formă de aport. Aportul în bani constituie modalitatea cea mai răspândită de creare a capitalului social.

Capitalul social al societăților comerciale este reprezentat de acțiuni. Acestea sunt titluri de participare sau înscrisuri tipărite de valoare egală, prin care se confirmă dreptul de proprietate al posesorilor din capitalul social, conferindui-se acestuia dreptul de asociat. Deoarece capitalul social trebuie sa fie subscris de mai multe persoane, el este împărțit în fracțiuni egale.

Împărțind capitalul social la numărul de acțiuni sau părți sociale, se află valoarea nominală a unei acțiuni sau părți sociale.

Potrivit Legii contabilității nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr.454 din 18.06.2008, modificată și actualizată cu OUG 37/2011, capitalul social este egal cu valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale, respectiv cu valoarea aportului, a rezervelor încorporate și a profitului repartizat pentru majorarea capitalului, sau a altor operațiuni care conduc la majorarea acestuia. Prin aceste precizări se pun în evidență contribuțiile externe și cele interne la formarea capitalului social.

Acțiunea oferă posesorului dreptul să primescă la sfârșitul anului o cotă parte din profitul net al societății, numită dividend. Nivelul acestuia depinde atât de mărimea profitului net, cât și de hotărârea Adunării Generale a Acționarilor în ceea ce privește politica dividendelor. Dividendul nu este o mărime fixă, acțiunile mai având denumirea de titluri cu venit variabil. Acționarul își poate vinde acțiunile. Deși ele circulă de la un proprietar la altul, activitatea societății nu este afectată de schimbările produse prin vânzarea-cumpărarea acțiunilor.

În timp, prețul acțiunii poate varia, încadrându-se în jurul valorii nominale. Valoarea nominală este suma plătită de primul acționar la subscrierea capitalului social.

Capitalul social al unei întreprinderi este stabilit în mod obligatoriu prin contractul de societate și/sau statutul societății, iar orice modificare a mărimii lui presupune și schimbarea acestor acte.

La înființarea societății, capitalul social este diferit ca mărime în funcție de tipul acesteia, și anume: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate în comandită pe acțiuni, societate cu răspundere limitată.

În timp, capitalul social poate suferi modificări prin majorarea sau diminuarea sa, având influențe corespunzătoare asupra patrimoniului întreprinderii.

Modificarea capitalului social

Dezvoltarea societăților prin mărire sau modernizare, precum și prin acoperirea unor pierderi, necesită capitaluri suplimentare. Acestea se pot acoperi prin majorarea capitalului social, operațiune realizată prin :

aporturi noi în numerar și/sau în natură;

încorporarea de rezerve sau altor resurse proprii;

conversiunea obligațiunilor, inclusiv a datoriilor societății;

plata dividendelor în acțiuni sau conversiunea părților de fondator în acțiuni;

fuziunea.

Sporirea capitalului social în numerar este o operațiune de finanțare directă deoarece societatea procură noi lichidități. Aportul în natură este o operațiune indirectă de finanțare.

Creșterile de capital prin aporturi noi în numerar se pot realiza prin două metode:

subscrierea de acțiuni suplimentare numai de către acționarii vechi, în acest caz crescând valorea nominală a acțiunilor deja existente. Această variantă se realizează mai greu deoarece nu toți acționarii sunt de acord să-și aducă aportul lor la majorarea de capital.

emisiunea de noi acțiuni la care să poată subscrie atât vechii acționari, cât și alții noi. Acestă modalitate este practicată pentru că ocrotește acționarii vechi.

Acțiunile emise pentru majorarea capitalului social se oferă în primul rând acționarilor existenți, în raport cu numărul acțiunilor pe care le dețin, cu obligația ca aceștia să-și exercite dreptul de preferință într-un termen stabilit de Adunarea Generală. După expirarea acestui termen, dacă acționarii vechi nu și-au exprimat opțiunea, acțiunile vor putea fi subscrise public.

Pentru majorarea capitalului, societatea va trebui să emită un număr de acțiuni noi (NAn) egal cu raportul dintre creșterea capitalului social (CS) și valoarea de emisiune (prețul) unei acțiuni noi (VEn):

Emisiunea de noi acțiuni presupune două alternative:

emisiunea la valoarea nominală a vechilor acțiuni

emisiunea la o valoare majorată, în funcție de valoarea bursieră a acțiunilor vechi.

Creșterea de capital prin emisiunea de acțiuni determină o scădere a rentabilității acțiunilor întreprinderii prin împărțirea profitului net la un număr mai mare de titluri. Astfel, subscrierea de capitaluri suplimentare prin cumpărarea de acțiuni noi implică acordarea unor drepturi de subscriere către acționarii vechi, ca o compensare a scăderii valorii capitalului lor.

Dreptul de subscriere este un titlu de valoare negociabil. El poate fi vândut către noii acționari care doresc să subscrie la capitalul întreprinderii.

Cumpărătorul, pentru a cumpăra acțiuni noi, trebuie să aibă sau să achiziționeze un număr de drepturi de subscriere egal cu raportul dintre numărul total al acțiunii vechi (NAv) și numărul de acțiuni noi (NAn):

Valoarea de emisiune a unei acțiuni noi se stabilește la o mărime apropiată de valoarea de piață a acțiunilor vechi (VPv). Pentru a limita efectul de diluare, valoarea de emisiune nu poate coborî prea mult sub valoarea de piață, motiv pentru care variază între două limite: valoarea nominală (VNv) și valoarea de piață (VPv) a acțiunilor vechi.

VNv ≤ VEn ≤ VPv

O valoare de emisiune mai mică decât valoarea nominală nu se practică, iar valoarea de emisiune mai mare decât valoarea de piață alungă cumpărătorii de acțiuni. Diferența dintre valoarea de emisiune și valoarea nominală reprezintă prima de emisiune. Ea se folosește pentru acoperirea cheltuielilor cauzate de emisiunea și vânzarea acțiunilor noi, iar diferența se înscrie ca rezervă.

Prin creșterea capitalului social prin emisiunea de noi acțiuni, vechii acționari pot fi dezavantajați, astfel că este necesară perceperea primelor de emisiune ca o măsură pentru a se menține egalitatea între acționarii noi și vechi.

Ținând cont de aceste restricții, valoarea de piață a acțiunilor (Vp) vechi și noi se calculează în funcție de valoarea de piață a acțiunilor vechi și valoarea de emisiune a acțiunilor noi:

Vp

Teoretic, diferența dintre valoarea de piață înainte de creșterea de capital și valoarea de piață după creșterea de capital este egală cu dreptul de subscriere (Ds):

Ds = VPv – VP = VPv−

Dreptul de subscriere reprezintă pierderea de valoare a acțiunii vechi cu care trebuie recompensat deținătorul acesteia pentru a nu fi afectat de majorarea capitalului social. Acționarul vechi care nu acceptă subscrierea la creșterea capitalului vinde la bursă drepturile de subscriere, alături de acțiunile vechi pe care le deține. În urma vânzării, acționarul vechi primește o sumă egală cu pierderea de valoare a acțiunilor sale.

În acest caz, un acționar nou, pentru a intra în posesia de acțiuni , va plăti societății emitente valoarea de emisiune și va cumpăra de la un acționar vechi un număr de drepturi de subscriere (Ds) egal cu raportul dintre numărul total de acțiuni vechi și numărul total de acțiuni noi:

nDs =

Acțiunile noi dau mai multe drepturi vechilor acționari, între care și cel preferențial de subscriere, deoarece împreună au fondat societatea și au suportat pierderile anterioare. Un alt motiv pentru asigurarea dreptului preferențial, îl constituie faptul că întreprinderea și-a constituit rezerve în timpul exercițiilor precedente, la care noii acționari nu și-au adus contribuția.

Majorarea de capital prin încorporarea rezervelor este o operațiune care nu aduce disponibilități bănești suplimentare.

Rezervele constituite de societate pot fi realizate în mod obligatoriu (rezerve legale și rezerve statutare) sau opțional (alte rezerve).

Încorporarea rezervelor în capitalul social se face fie prin emisiunea de acțiuni suplimentare care se repartizează gratuit acționarilor existenți în proporția participării lor la constituirea capitalului social, fie prin creșterea valorii nominale a acțiunilor existente. Acest procedeu nu conduce la modificarea structurii capitalului societății și nici la schimbarea echilibrului financiar.

Dacă se emit noi acțiuni pentru a fi vândute către noi solicitanți, protecția vechilor acționari se realizează prin intermediul drepturilor de atribuire care se acordă gratuit vechilor acționari.

DA = Valoarea contabilă veche – Valoarea contabilă nouă

Majorarea capitalului social ca urmare a încorporării rezervelor prin mărirea valorii nominale a acțiunilor existente, nu schimbă numărul acțiunilor, iar dreptul fiecărui acționar asupra capitalului social rămâne același. Prețul (cursul) acțiunilor la bursă nu ar trebui să se modifice deoarece dividendul pe o acțiune rămâne nemodificat.

Creșterea capitalului social ca urmare a încorporării rezervelor prin emisiunea de acțiuni suplimentare și distribuirea lor gratuită, are ca urmare diminuarea părții pe care fiecare acțiune o deține în fondurile proprii ale întreprinderii. Creșterea numărului acțiunilor duce la o scădere a cursului acestora la bursă.

Sporirea capitalului prin conversiunea obligațiunilor, inclusiv a unor datorii ale întreprinderii, presupune convertirea titlurilor de credit sau a datoriilor ajunse la scadență, în acțiuni. Operațiunea se realizează de regulă prin emisiunea de noi acțiuni. Convertirea titlurilor de credit sau a unor datorii în acțiuni nu este o operațiune directă de finanțare deoarece se realizează transformarea unei datorii în capital care nu aduce lichidități suplimenatre. Acest lucru produce în schimb modificări în structura financiară a întreprinderii.

Majorarea capitalului social prin plata dividendelor în acțiuni sau conversia părților de fondator în acțiuni, se face cu aprobarea Adunării Generale a Acționarilor prin creșterea valorii nominale a acțiunilor, sau, mai rar, prin emisiunea de noi acțiuni.

Prin fuziune realizează majorarea capitalului social prin absorbția unei societăți comerciale de către altă societate. De aici rezultă prima de fuziune, care se calculează pentru societățile absorbite. Acest lucru are drept efect păstrarea egalității acționarilor la participarea la profit, la procentul de miză socială, etc.

Rezervele de capital

Rezervele reprezintă o componentă a capitalurilor proprii ale societății. Spre deosebire de capitalul social, ele nu sunt generatoare de dividende.

Rezervele de capital, pot fi:

rezerve legale;

rezerve statutare;

alte rezerve.

Rezervele legale sunt reglementate prin legi specifice. Fondul de rezervă constituit la nivelul fiecărei societăți este reglementată prin Legea 31/1990 și legea bugetară anuală. Legislația obligă astfel întreprinderile să-și constituie rezerve.

Fondul de rezervă prevăzut de lege se constituie în procent de până la 5% din profitul brut, dar nu mai mult de 20% din capitalul social al societăților comerciale și regiilor autonome, și respectiv 25% din capitalul social al societăților comerciale cu capital integral sau parțial străin. Fondul de rezervă legal mai este alimentat și din excedentul obținut din vânzarea acțiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu este întrebuințat la plata cheltuielilor de emisiune, precum și din excedentul rezultat din reevaluarea stocurilor.

Rezervele statutare se formează în funcție de ceea ce se prevede în statutul societăților comerciale, acestea trebuind să respecte legislația în vigoare. Rezervele se constituie din profitul net sau pe seama costurilor și pot fi rezerve pentru: reparații, indemnizații de concediu, finanțarea operțiilor în perioada de garanție, reduceri de prețuri, urmărirea debitorilor pentru cumpărări cu plata în rate, etc. Unele rezerve sunt denumite și fonduri.

Alte rezerve se constituie în mod facultativ, fie din profitul net al societății, fie din alte surse.

Rezervele se folosesc pentru acoperirea pierderilor înregistrate în unele exerciții financiare, sau pot fi incluse în capitalul social. În cazul în care rezerva legală nu este folosită un timp îndelungat, ea poate fi încorporată în capitalul social, în acest caz emițându-se acțiuni suplimentare ce vor fi repartizate gratuit acționarilor existenți. Pe măsura consumării lor, se reîncepe refacerea lor.

Tipuri de fonduri și provizioane

Alături de capitalul social și rezerve, societățile comerciale dispun de anumite fonduri și provizioane care sunt folosite la finanțarea permanentă a întreprinderii. Mărimea lor este prevăzută fie de legea anuală a bugetului de stat, fie prin legi specifice, fie prin statutul societății sau bugetul propriu de venituri și cheltuieli.

În sfera fondurilor precizate prin legislație, se numără:

fondul de participare la profit;

fondul de cercetare-dezvoltare;

fondul de premiere;

fondul pentru acțiuni social-culturale;

fondul creșterii surselor proprii de finanțare;

fondul de investiții;

alte fonduri.

Fondul de participare la profit este constituit pentru ca salariații să fie stimulați și interesați de bunul mers al activității întreprinderii. Se constituie din profitul net în cota aprobată de Adunarea Generală a Acționarilor, după închiderea exercițiului financiar. La firmele cu capital privat consituirea lui este facultativă. Fondul de participare la profit se utilizează pentru acordarea de prime salariaților.

Fondul de cercetare-dezvoltare se constituie din costurile de exploatare și din profitul brut. El este destinat finanțării cercetării cu scopul dezvoltării întreprinderii.

Fondul de premiere se constituie în temeiul contractului colectiv de muncă, în limita fondului de salarii admisibil. Se folosește pentru premierea salariaților.

Fondul pentru acțiuni social-culturale se obține din fondului de salarii, asupra căruia se aplică o anumită cotă. De asemenea acest fond este alimentat cu : contribuțiile salariaților pentru tratament balnear și de odihnă, sumele pentru întreținerea copiilor în grădinițe, ajutoare, sposorizări, subvenții de la bugetul de stat. Aceste sume se utilizează pentru finanțarea: cheltuielilor privind costul biletelor de tratament și odihnă, cheltuielilor de regie și hrană pentru creșe și grădinițe, cheltuielilor de regie la cantină, întreținerilor și reparațiilor la căminele pentru tineret, cheltuielilor culturale, cheltuielilor sportive, alte cheltuieli.

Fondul creșterii surselor proprii de finanțare se constituie din profitul net cu scopul suplimentării capitalurilor destinate finanțării activelor circulante.

Fondul de investiții este destinat finanțării investițiilor din alte operațiuni, cum sunt: sume rezultate din valorificarea materialelor obținute din dezmembrarea activelor fixe scoase, sume încasate din vânzarea activelor. Aceste sume sunt diminuate cu cheltuielile făcute pentru operațiile respective. Acest fond se mai alimentează și cu sumele repartizate din profitul net realizat în exercițiul curent.

Fondul de investiții se folosește la plata furnizorilor de imobilizări.

Alte fonduri sunt specifice unor societăți din anumite ramuri: fondul pentru organizarea șantierului, fondul baracamentelor și amenajărilor provizorii, fondul de rezervă din prime pentru asigurări de viață, fonduri speciale cooperației de consum și meșteșugărești, etc.

Provizioanele fac parte din categoria capitalurilor proprii și sunt constituite conform legii pentru acoperirea unor pierderi incerte. Acestea constituie rezerve pentru activitatea viitoare și au un pronunțat caracter fiscal.

O societate își poate constitui: provizioane pentru riscuri și cheltuieli; provizioane pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs; provizioane pentru deprecierea creanțelor; sau alte tipuri de provizioane.

Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt constituite la data încheierii exercițiului financiar pentru acoperirea unor pierderi sau cheltuieli posibile și sigure, dar nedeterminate, și care vor avea loc în viitor. Se constituie pentru: litigii, garanții acordate clienților, cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții, pierderi din schimb valutar, alte riscuri și cheltuieli. Rezervele se folosesc în momentul în care riscul sau cheltuiala în cauză s-a produs.

Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli trebuie să îndeplinească următoarele condiții de constituire:

se individualizează în funcție de riscurile și cheltuielile elementelor de activ la care se referă;

trebuie să răspundă criteriului prudenței și al bunei cuviințe;

constituirea provizionului nu trebuie să depindă de rezervele unității;

constituirea provizionului se face în orice etapă a exercițiului financiar.

Provizioanele pentru deprecierea stocurilor și producției în curs se constituie pentru acoperirea pierderilor cauzate de creșterea prețurilor la stocurile de materii prime și materiale, producție în curs de fabricație, produse finite, mărfuri, ambalaje, etc. Se constituie în cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă a acelor elementelor patrimoniale și au rolul de a acoperi riscurile care sunt posibile să apară în exercițiile viitoare.

Provizioanele pentru deprecierea creanțelor sunt rezerve care se constituie atunci când apar creanțe neîncasate în termen și care prezintă riscul de a nu fi recuperate, urmare a insolvabilității sau a falimentului clientului.

Alte provizioane se constituie pentru activele imobilizate, în urma a utilizării procesului de amortizare accelerată, sau pentru deprecierea titlurilor de plasament datorate variației cursurilor de pe piața financiară.

Toate fondurile și provizioanele constituite sunt capitaluri puse la dispoziția societății. Indiferent de destinația lor, dacă nu au fost utilizate, acestea se folosesc împreună cu capitalul social la finanțarea activelor întreprinderii.

CAP 3. CAPITALUL ÎMPRUMUTAT

3.1. Capitalul împrumutat pe termen mediu și lung

Pe parcursul activității sau chiar de la începutul acesteia, societățile își completează capitalul propriu cu împrumuturi pe termen mediu și lung. Deoarece nevoile permanente ale întreprinderii depășesc capitalului propriu pe care îl deține aceasta, este necesar să se recurgă la împrumuturi.

Datorită faptului că împrumuturile se află timp îndelungat într-o întreprindere, ele constituie împreună cu capitalurile proprii, capitalurile permanente.

Această formă de îndatorare se realizează prin:

credit bancar pe termen mediu și lung;

credit obligatar.

3.1.1. Creditul bancar pe termen mediu și lung

Creditul bancar pe termen mediu și lung este un împrumut obținut de la o bancă comercială și care trebuie rambursat într-o perioadă mai mare de un an. Astfel de credite sunt negociate de către cei care le solicită și bancă, sau, alte instituții financiare.

Perioada pentru care se acordă aceste împrumuturi este între 1 și 5 ani la creditele pe termen mediu și peste 5 ani la creditele pe termen lung.

Avantajele creditului pe termen mediu și lung față de creditul obligatar:

rapiditate în acordare. Solicitantul negociază valoarea creditului direct cu cei care îl acordă, astfel că documentele legate de obținerea lui sunt minime, decizia de acordare luându-se în cel mai scurt timp.

flexibilitate viitoare. În cazul schimbării condițiilor economice avute în vedere la data acordării creditului bancar, întreprinderea poate solicita modificarea condițiilor contractuale, iar banca, în mod tacit, poate conveni asupra schimbărilor cerute.

costuri reduse. Costurile creditului fiind date, de regulă de dobândă, pe perioada acordării creditului, rata dobânzii poate să fie variabilă sau fixă. Indiferent de formă, nivelul dobânzii pentru creditul bancar pe termen mediu și lung este mai mic decât în cazul creditului obligatar, acesta din urmă fiind mai costisitor.

3.1.2. Creditul obligatar

Creditul obligatar se obține prin emisiunea de titluri de credit, de obligațiuni. Obligațiunea reprezintă un împrumut contractat de o persoană juridică în schimbul unei anumite sume de bani și pe o durată de timp determinată.

Împrumutul obligatar este o formă deosebită a creditului pe termen mediu și lung, caracterizându-se prin emisiunea publică de titluri negociabile. Obligațiile sunt garantate prin activele societății . Fiecare obligațiune reprezintă o parte a datoriei contractate de societate.

Obligațiunile se caracterizează prin:

valoarea nominală;

rata dobânzii care, de obicei, este fixă, din această cauză înscrisurile numindu-se și valori cu venit fix;

prețul de emisiune, fiind suma plătită de investitor pentru a cumpara o obligațiune și care poate să fie mai mare (cu primă de emisiune), egal sau mai mic decât valoarea nominală;

prețul de rambursare este prețul pe care societatea îl plătește la scadență deținătorului de obligațiune și care poate să fie egal sau mai mare (cu primă de rambursare) decât valoarea nominală a obligațiunii;

modalitatea de rambursare a împrumutului care poate fi: prin amortismente constante, prin anuități constante sau la scadență.

Procedeul de rambursare poate fi prin răscumpărare la bursă (când cursul este avantajos pentru societate) și prin tragere la sorți.

Întreprinderea emitentă poate să-și micșoreze datoria, răscumpărând la bursă obligațiuni la un preț ce poate să fie mai mic decât valoarea de rambursare.

Persoanele care acordă împrumuturi sub formă de obligațiuni, spre deosebire de acționarii care sunt coproprietari, nu au decât un drept de creanță asupra societății. Drepturile juridice legate de obligațiuni sunt identice.

Potrivit legii 31/1990, o societate pe acțiuni poate emite obligațiuni la purtător sau nominative, pentru o sumă globală care să nu depășească ¾ din capitalul social existent. În același timp, se prevede și un prag de valori a obligațiunii individuale.

Deținătorul obligațiunii poate să păstreze înscrisul până la scadență și să încaseze anual dobânda. Dacă are însă nevoie de capital lichid, acesta poate să vândă obligațiunile la bursă la un preț (curs) mai mare sau mai mic decât valoarea nominală, în funcție de perspectivele societății. Vânzarea obligațiunilor la bursă și schimbarea asftel a proprietarilor, nu afectează activitatea întreprinderii emitente care achită dobânda la sfârșitul anului.

În practica economiei de piață se pot utiliza mai multe tipuri de obligațiuni:

obligațiuni simple sau clasice, au ca și caracteristici numărul, durata, rata dobânzii, valoarea nominală, prețul de emisiune și condițiile de amortizare. Dobânda este achitată în fiecare an pe baza unui cupon care se detașează de la obligațiune. Prețul de emisiune este mai mic decât valoarea nominală, diferența crescând dobânda reală pentru că aceasta se calculează asupra valorii nominale.rambursarea obligațiunilor se face la termene stabilite în momentul lansării împrumutului, potrivit unui tabel de amortizare.

obligațiuni cu dobânzi variabile, sunt acele titluri de credit pe termen mediu a căror dobândă este revizuită trimestrial sau semestrial, în funcție de nivelul dobânzii de bază la care se adaugă o marjă care se poate negocia. Avantajul este că riscul se împarte între debitor și creditor.

obligațiunile convertibile în acțiuni, dau dreptul deținătorilor să-și transforme creanțele, după amortizare, în acțiuni. Această operațiune se poate face într-o anumită perioadă, iar rata dobânzii este mai mică decât la obligațiunile simple. Odată cu emisiunea se stabilește și raportul dintre acțiuni și obligațiuni convertibile.

obligațiuni cu bonuri de subscripție la acțiuni, conferă deținătorului dreptul de a subscrie la acțiunile pe care le va emite societatea, la un anumit preț și în anumite condiții prevăzute în contractul de emisiune. În acest caz acționarii întreprinderii renunță la dreptul preferențial de a subscrie la noile acțiuni în favoarea creditorilor care prezintă asemenea bonuri. Bonurile, ca anexă a obligațiunilor vor fi negociate separat la bursă. Rata dobânzii la aceste obligațiuni este mai mică decât la cele clasice.

obligațiuni cu cupon zero, sunt obligațiuni fără dobândă, dar cu primă de rambursare. Prima de rambursare reprezintă diferența dintre prețul de emisiune foarte mic și valoarea nominală care se rambursează la scadență. Venitul obținut este egal cu o dobândă anuală capitalizată pe toată perioada împrumutului.

obligațiuni riscante, se emit în situații de fuziuni, preluări și restructurări de întreprinderi. Are un risc ridicat, din această cauză rata dobânzii fiind mai mare decât în cazul bonurilor de tezaur.

obligațiunile perpetue nu au stabilită o dată scadentă pentru rambursarea îmrpumutului. Astfel, emitentul nu-și asumă obligația de rambursare, schimbarea deținătorului realizându-se la bursă. Rata dobânzii este mai mare decât la obligațiunile clasice. Prin folosirea acestor tipuri de obligațiuni împrumutul are un caracter permanent, astfel dispărând diferența dintre capitalul propriu și cel împrumutat.

În situația unor împrumuturi internaționale se emit așa numitele euro-obligațiuni. La astfel de titluri apelează societățile comerciale multinaționale. Euro-obligațiunile nu sunt legate de o anumită piață, acest lucru conferându-le un circuit internațional.

3.1.3. Leasingul

Finanțarea activelor pe termen mediu și lung produce un dezechilibru asupra trezoreriei societății. Creditul leasing reprezintă un procedeu de finanțare a investițiilor prin care o bancă, o instituție financiară specializată, achiziționează un bun imobiliar sau mobiliar pe care îl închiriază, la cerere, întreprinderii în schimbul unei redevențe (chrii).

Obiectul contractului de leasing îl reprezintă finanțarea oricăror bunuri de o valoare mare și care sunt folosite o perioadă îndelungată de timp (linii tehnologice, echipamente de producție, calculatoare, etc.).

Societatea deși folosește bunurile închiriate, nu este proprietarul lor, ci are doar dreptul de a le folosi pe o perioadă determinată. Durata contractului de leasing este variabilă. De regulă, contractul de leasing este irevocabil.

În contractul încheiat între bancă sau instituția specializată și societate, se poate stabili și posibilitatea beneficiarului de a cumpăra bunul la sfârșitul închirierii la un preț avantajos.

Chiriile plătite de întreprindere finanțatorului cuprind: amortizarea prețului de cumpărare a bunului, dobânda la capitalul investit, cheltuielile de administrație și un profit.

Creditul de leasing poate fi privit și ca un mijloc suplimentar de finanțare în scopul realizării programului de investiții, pentru care toate capitalurile societății au fost utilizate.

Leasingul se încheie pe o perioadă determinată de timp, în general până la amotizarea bunului. La expirarea duratei contractului există posibilitatea înapoierii bunului către proprietar sau cumpărarea lui la o valoare stabilită în contract, precum și calea reînnoirii contractului.

Creditul leasing este o datorie pe termen mediu și lung pentru societate. Are ca avantaj față de celelalte împrumuturi pe termen mediu și lung, faptul că au suplețe în realizare, oferă posibilitatea întreprinderii de a-și procura capitalul fix de care are nevoie, putându-se obține și unele avantaje fiscale.

3.2. Capitalul împrumutat pe termen scurt

Deoarece capitalului permanent este insuficient, pe parcursul ciclului de exploatare societatea își completează nevoia cu împrumuturi pe termen scurt. Capitalul împrumutat pe termen scurt poate să provină din:

creditul comercial acordat de furnizori;

creditul bancar pe termen scurt.

Creditul comercial acordat de furnizori (credit de furnizori), apare în urma unor înțelegeri între partenerii de afaceri sau contracte cu privire la condițiile de livrare, termenele și modalitățile de plată. Deoarece există o diferență de timp între momentul livrării produselor și momentul plății, la cumpărător vor exista unele capitaluri sub formă materială sau bănească și pe care acesta le folosește fără costuri.

Creditul bancar pe termen scurt este folosit pentru a acoperi nevoile temporare de funcționare ale întreprinderii. Se poate acorda sub formă de:

creanțe comerciale;

credite de trezorerie.

Creanțele comerciale se acordă sub formă de titluri de credit prin instrumente specifice, cum ar fi: biletul de ordin, cambia și cecul. Acestea se mai numesc și efecte de comerț. Cu ajutorul lor, societatea primește credit dar poate și acorda astfel de credit.

Creditele de trezorerie sunt acordate întreprinderii pe o perioadă de pâna la un an, iar rata dobânzii variază pe toată durata de angajare a creditului.

Creditul bancar pe termen scurt prezintă unele avantaje față de creditul bancar pe termen mediu și lung, acestea fiind legate de costurile mai reduse și de flexibilitatea în acordare și garantare.

3.3 Finanțarea nerambursabilă

Fondurile nerambursabile sunt ajutoare financiare care se acordă fără ca acestea să mai fie restituite. Nefiind credite, nu se percep dobânzi.

Firmele au acces la mai multe tipuri de finanțare nerambursabilă. Surse potențiale sunt programele Uniunii Europene, ale guvernului României, precum și altele.

Pentru a obține astfel de finanțări :

se verifică dacă ideea de afacere se încadrează în domeniul celor acceptate pentru obținerea de fonduri nerambursabile

se verifică dacă persoanele fac part din categoria celor eligibile (îndeplinește toate condițiile pentru a accesa un fond nerambursabil)

se concepe un plan de afaceri care să conțină un studiu de fezabilitate.

Un lucru foarte important după luarea hotărârii de atragere de fonduri nerambursabile, este de a contacta o firmă e consultanță. Costurile eligibile cu consultanța nu pot depăși 5% pentru proiectele cu construcții și 10% la cele fără construcții . Cheltuielile cu consultanța și proiectarea sunt singurele care sunt acceptate cu plata înainte de aprobarea proiectului.

Cheltuielile eligibile sunt acele cheltuieli care sunt finanțate în proporție de cel putin 50%. Acestea sunt diferite în funcție de fiecare investiție.

CAP 4. STUDIU DE CAZ

4.1. Prezentare S.C. Dentaltop S.R.L.

Dentaltop este o Clinică de Medicină Dentară având ca tip de activitate conform clasificării CAEN 8623, activități de asistență stomatologică, fiind înregistrată cu Codul Unic de Înregistrare: 19113094. Societatea a luat ființă în anul 2006 și are sediul în Târgu Mureș, strada Pandurilor, nr. 44, fiind situată pe unul din cele mai mari bulevarde din oraș.

Dentaltop are la sfârșitul anului 2012 un capital social subscris și vărsat de 200 lei, și o cifră de afaceri de 453,031 lei. Capitalul social al societății este divizat în 20 de părți sociale, în valoare de 10 lei fiecare, deținute de următorii asociați:

S.M. : 100 lei, 10 părți sociale, 50% din capitalul social.

S.A. : 100 lei, 10 părți sociale, 50% din capitalul social.

Clinica oferă o gamă diversificată de servicii de medicină dentară, de la simpla consultație, la tratamente complexe în domeniul chirurgiei, proteticii dentare, implantologiei, endodonției sau ortodonției.

Calitatea acestor servicii este susținută de o echipă de medici specialiști și primari în domeniu, dar și de o aparatură modernă și performantă, inclusiv în domeniul radiologiei dentare.

Societatea îi are ca și parteneri pe: Daw Bența, Bența Towers, Firero, Radiusmed, Cleopatra Adversiting, Anvico, Mureș News, Cocographic, Auto Complet, Tehnical Dent, Edwards Dental, Transair Agency, Real Mureș, Eurolly, Banca Transilvania, Instanservice, Mini Travel, Dentotal protect, ARTM.

Organigrama S.C. Dentaltop S.R.L.

4.2. Sursele de finanțare ale SC Dentaltop SRL

4.2.1. Sursele proprii de finanțare

Majorare capital social

Societatea are un capital social subscris și vărsat de 200 lei împărțit în 20 de părți sociale cu o valoare nominală de 10 lei fiecare.

În luna martie 2013, Dentaltop emite noi acțiuni, cu scopul de a-și majora capitalul social cu 65.000 lei, prin emisiunea de acțiuni a 10 lei/acțiune.

NAn = = 6.500 acțiuni

Valoarea contabilă acțiune veche = = = 10 lei/acțiune

Valoarea contabilă acțiune nouă = = = 10,00 lei/acțiune

Val. ctb. veche = 10,00 lei

Val. ctb. nouă = 10,00 lei

Ds = Val. ctb. veche – Val ctb. nouă = 10,00 – 10,00 = 0 lei

Raport = = 1

Pentru a subscrie o acțiune nouă, acționarii atât vechi cât și noi, trebuie să plătescă 10 lei/acțiune, nefiind nevoie să se acorde Ds-uri pentru a se proteja vechii acționari.

În ipoteza în care societatea ar fi fost cotată la bursă, s-ar fi putut emite acțiuni cu o valoare de emisiune mai mare decât valoarea nominală. Spre exemplu, dacă s-ar fi majorat capitalul social cu 65.000 lei prin emisiunea de acțiuni la valoarea de 11 lei/acțiune, am fi avut:

NAn = = 6.500 acțiuni

Valoarea contabilă acțiune veche = = = 10 lei/acțiune

Valoarea contabilă acțiune nouă =

Majorare capital social :

65.000 (6.500 acțiuni × 10 lei/acțiune)

6.500 (primă de emisiune)

Valoarea contabilă acțiune nouă = = 10,99 lei/acțiune

Val. ctb. veche = 10,00 lei

Val. ctb. nouă = 10,99 lei

Deoarece valoarea de emisiune a noilor acțiuni (11 lei) nu este mai mică decât valoarea contabilă a vechilor acțiuni (10 lei), nu se acordă vechilor acționari Ds-uri.

Constituire rezervă

În luna martie 2013, Dentaltop obține :

venituri în valoare de 267.529,06 lei

cheltuieli în valoare de 185.637,27 lei

sold inițial 121 ”Profit sau pierdere” (profit nerepartizat sau pierdere) = 58.527 lei

→ societatea înregistrează un Profit brut = Sold inițial 121 + (Venituri- Cheltuieli) =

= -58.527 + (267.529,06 – 185.637,27) = 23.364,79 lei

Rezerva legală = 5% × Profit brut = 5% × 23.364,79 = 1.168,24 lei

Rezerva maximă = 25% × Capital social = 25% × 65.200 = 16.300 lei

Rezerva constituită = 40 lei

Întreprinderea și-ar putea constitui o rezervă legală de 1.168,24 lei din profitul dinainte de impozitare, nedepășind limita maximă admisă de 25% din capitalul social, și anume 16.300 lei.

Capacitatea de autofinanțare

Capacitatea de autofinanțare a întreprinderii (CAF) în luna martie 2013, este :

CAF= Profit net + Provizioane + Amortizare

CAF = 23.364,79 + 0 + (8.618,08 + 31.662,08 + 44.732,23 + 37.263,16 + 36474,60 + 82.379,13 + 7.363,12 + 4.306,17) = 276.163,36 lei

SC Dentaltop SRL are o capacitate de autofinanțare de 276.163,36 lei în luna martie 2013, reprezentând sursa internă de finanțare pe termen lung care poate fi repartizată pe investiții.

Pierderea fiscală neacoperită la 31.12.2011 se recuprează din profitul următorilor 7 ani și de aceea profitul la 31 martie 2013 nu se impozitează.

Subvenții

Dentaltop avea sub formă de subvenții de încasat, în luna martie 2013:

împrumuturi nerambursabile în valoare de 278.841,12 lei,

alte sume cu caracter de subvenții în valoare de 1.290 lei ( societatea a angajat 2 absolvente de facultate și pentru o perioadă de un an, benefeciază de subvenție lunară de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă) .

Împrumut

Conform contractului de împrumut încheiat între asociați și firmă, aceștia îți aduc aportul sub forma unui împrumut pe termen scurt valoarea rămasă de restituit de către asociați la sfârșitul lunii martie 2013 fiind de 49.784 lei.

4.2.2. Sursele externe de finanțare

Credite

S.C. Dentaltop S.R.L. a contractat un credit pe termen lung la Banca Transilvania în data de 26.07.2011.

Destinația creditului: nevoi nenominalizate.

Valoarea creditului: 35.410 euro.

Scadența: 25.07.2023.

Rata dobânzii: 6,90%/an.

Formula de calcul a dobânzii: D =

Rata anuală a dobânzii este fluctuantă, putându-se modifica pe parcursul întregii durate de creditare, în funcție de evoluția dobânzilor pe piața bancară.

Data de plată a dobânzii: lunar.

Penalități:

dobânda penalizatoare la credit: 11%

penalitate pentru neplata dobânzii: 11%

penalitate pentru neplata comisioanelor și spezelor bancare: 11%.

Comisioane:

comision de acordare: 1% din suma creditului, plîtibil jumătate la acordarea creditului și jumătate în 90 de zile de la acordarea creditului.

comision de risc: franco.

comision de gestiune: 0,1% din soldul creditului din ziua scadenței ratei, plătibil lunar, odată cu anuitatea.

alte comisioane: comision de rambursare anticipată: 0% din surse proprii, 2% în caz de refinanțare de alte bănci.

Rambursare:

Creditul va fi rambursat conform graficului de rambursare stabilit prin contract. Creditul va putea fi rambursat și înaintea termenului convenit, cu acordul Băncii, fără comisioane penalizatoare. Sumele rambursate anticipat la solicitarea scrisă a clientului nu vor putea fi trase din nou.

Garanții:

Garanție reală imobiliară asupra încasărilor prezente și viitoare și asupra soldului contului curent deschis la Banca Transilvania, până la suma de 38.951 euro, reprezentând 110% din valoarea creditului.

Contract de fidejusiune până la concurența sumei de 38.951 euro.

Ipotecă de rang IV asupra imobil constând în teren intravilan edificat cu construcții casa de locuit S+P+M, construită din cărămidă acoperită cu țiglă.

Total : 273.903 EUR

Asigurări garanții:

Bunurile aduse în garanție vor fi asigurate pe toată durata creditului, la o societate de asigurare agreată de BT, iar polițele vor fi cesionate în favoarea Băncii.

Clauze de derulare facilitate :

Creditul poate fi utilizat sub formă de împrumut la termen, printr-o singură tragere efectuată pe bază de cerere.

Împrumutatul este obligat să depună la bancă bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și balanța de verificare aferentă/ declarația specială de impunere. În cazul în care Împrumutatul nu depune la bană documentele mai sus menționate în termen de maxim 30 de zile de la expirarea termenului legal de depunere a acestora la organele abilitate, banca va declara creditul scadent anticipat și se va trece la executarea silită a împrumutului.

În cazul în care Împrumutatul depune la bancă documentele mai sus menționate, dar în urma stabilirii categoriei de performanță aceasta nu mai corespunde cu criteriile stabilite la acordarea creditului, baca poate declara creditul scadent anticipat.

Clauze speciale de acordare :

Împrumutatul are obligația efectuării de rulaje prin Banca Transilvania proporțional cu expunerea, în caz contrat se va majora dobânda la credit cu 2 pp.

În data de 21.09.2011, S.C. Dentaltop S.R.L. mai contractează un credit pe termen lung la Raiffeisen Bank.

Obiectul contractulului: satisfacerea nevoilor de finanțare aferente realizării și/sau dezvoltării obiectului său de activitate.

Valoarea creditului: 150.000 RON.

Scadența: 19.10.2018

Dobânda: se va acumula zilnic până la data scadenței finale (inclusiv) și se va calcula pe baza lunii de 30 de zile raportată la un an de 360 de zile, prin aplicarea ratei anuale a dobânzii la soldul creditului.

Rata anuală a dobânzii se compune din rata de referință, valabilă la data tragerii unice din credit sau la data efectuării primei trageri din credit, la care se adaugă o marjă fixă de 6 puncte procentuale. Se modifică lunar, în ziua corespunzătoare tragerii unice din credit sau în ziua corespunzătoare primei trageri din credit la care se adaugă o marjă fixă de 6 puncte procentuale.

Plata dobânzii: în fiecare lună, în ziua corespunzătoare datei de rambursare a anuităților, stabilită conform Graficului de rambursare.

Dacă în contul curent nu există disponibil suficient pentru stingerea obligației de plată a dobânzii datorate la scadență, Banca, are dreptul dar nu și obligația de a debita orice alt cont de disponibilități sau de depozit al Împrumutatului, cu suma corespunzătoare.

Pentru sumele datorate și neplătite la scadențele prevăzute în contract, Împrumutatul datorează o dobândă penalizatoare fluctuantă, ce se acumulează zilnic până în ziua în care se plătește integral suma restantă.

Comisioane:

pentru analiza aplicației de credit: 2% aplicat la valoarea creditului.

pentru evaluarea garanțiilor: 0 RON

pentru monitorizarea de către Bancă a rambursării creditului, a îndeplinirii oricăror altor obligații asumate de părți: 0,20% aplicat la soldul creditului din fiecare lună.

pentru modificarea condițiilor de derulare a contractului la solicitarea efectuată de împrumutat în perioada de creditare și aprobată de Bancă: 1% aplicat la valoarea soldului după modificare.

în cazul preluării de către altă bancă a creditului acordat: 3%

în cazul rambursării în avans a creditului, din surse proprii: 0%.

Rambursarea creditului : împrumutatul va rambursa creditul lunar în anuități egale conform graficului de rambursare.

Împrumutatul autorizează Banca să încaseze fără acordul său prealabil, orice sume datorate de acesta în baza contractului, prin debitarea automată a contului curent, la scadență. Dacă în contul curent nu este disponibil suficient, Banca, are dreptul dar nu și obligația de a debita orice alt cont de disponibilități sau de depozit al Împrumutatului, cu suma corespunzătoare, efectuând dacă este cazul și schimbul valutar în numele și pentru acesta.

Împrumutatul poate rambursa creditul în avans integral, cu condiția rambursării integrale a tuturor creditelor sale negociate cu garanții reale acordate de Bancă.

Garanții:

garanție reală imobiliară de rang I fără deposedare asupra disponibilităților bănești prezente și viitoare evidențiate în soldurile creditoare ale conturilor curente.

garanția personală a garanților.

Leasing financiar

Părțile :

S.C. Medicredit Leasing IFN S.A.- instituție financiară nebancară, persoană juridică română de drept privat cu sediul în București, reprezentată legal conform actelor constitutive de Dl. MS, în calitate de Director general, denumit Finanțator,

S.C. Dentaltop S.R.L., reprezentată de SM, în calitate de administrator, denumit Utilizator.

Cabinet Medical Individual- Dr. SAN, denumit Garant1,

Dl. SM, cetățean român, denumit Garant2,

au convenit încheierea valabilă a unui contract de leasing financiar prin care Finanțatorul se obligă să transmită Utilizatorului, în sistem leasing, folosința temporară a Produselor specificate; în schimbul acestui drept, Utilozatorul se angajează să plătească Finanțatorului valoarea integrală a Produselor la care se adaugă dobânda de leasing și să suporte toate costurile, comisioanele și cheltuielile ocazionate de încheierea, executarea și încetarea contractului.

Finanțator : S.C. Medicredit Leasing IFN S.R.L.

Utilizator : S.C. Dentaltop S.R.L.

Furnizor : reprezentanta locală aProducătorului echipamenmtelor sau vehiculelor pe care Utilizatorul dorește să le achiziționeze.

Perioada : 60 luni: noiembrie 2007 – noiembrie 2012

Produse : unul sau mai multe echipamente medicale și/sau autovehicule care sunt achiziționate de către Utilizator pe baza finanțării oferite de către Finanțator.

Avansul contractual : 40% din valoarea Produselor.

Valoarea totala a contractului : 20.919,22 EUR (inclusiv TVA)

Valoarea de achiziție a Produselor : 14.781,51 EUR

Valoare avans : 14.781,51 × 40% = 5.912,61 EUR

Rata lunară : 81,30 EUR în primele 3 luni, 200,46 EUR în următoarele 57 luni.

Număr rate lunare : 60

Perioada de grație : 3 luni, începând cu data primei rate. În perioada de grație se plătește doar dobânda.

Valoare taxă de management : 14.781,51 × 3% = 443,45 EUR

Taxa de management este nerambursabilă și se plătește o singură dată, împreună cu avansul contractual, în termen de 15 zile de la data semnării contractului.

Valoarea reziduală (valoarea în schimbul căreia la finalizarea contractului de leasing se va face transferul drepului de proprietate de la Finanțator la Utilizator) : 2.956,30 EUR și este inclusă în valoarea ratelor lunare.

Modalități de plată : Utilizatorul va plăti suma datorată în baza contractului prin transfer bancar în contul Finanțatorului sau cash.

Plățile vor fi operate libere de orice comisioane sau taxe. Sumele sunt exprimate în EUR, nu includ TVA, și sunt plătibile în lei la cursul mediu interbancar comunicat de BNR din data efectuării plății +1%.

Garanții :

Garanție personală: garanții vor fi ținuți responsabili solidar, indivizibil și nelimitat alături de Utilizator până la acoperirea tuturor sumelor datorate Finanțatorului.

Bilete la ordin în următoarele condiții:

Se va emite un număr de biete la ordin egal cu numărul ratelor de leasing + un bilet la ordin în alb.

Fiecare bilet la ordin se va completa cu valoarea ratei de leasing aferente, în valuta contractului. Biletul la ordin în alb va putea fi completat de Finanțator cu valoarea penalităților de întarziere și a costurilor de executare silită.

Finanțare nerambursabilă

Societatea a obținut o finanțare nerambursabilă în sumă de 630.747,18 lei, conform Tabelului 4.1. privind „ Bugetul proiectului” cu scopul diversificării activității SC DENTALTOP SRL prin deschiderea unui cabinet medical de medicină generală și a unui laborator pentru efectuarea analizelor medicale.

Valoarea totală a proiectului a fost de 790.429,41 lei inclusiv TVA , din care valoarea eligibilă a fost de 630.747,18 lei.

Tabelul 4.1. Bugetul proiectului

Sursa: SC Dentaltop SRL

Bugetul a fost structurat pe capitole și are următoarea componență:

Capitolul 1 – Cheltuieli pentru investiții : în acest capitol au fost prevăzute spre decontare cheltuielile efectuate cu amenajarea cabinetului de medicină generală și a cheltuielilor efectuate pentru dotarea laboratorului de analize medicale.

Exemple de astfel de cheltuieli în luna martie 2013:

amenajare cabinet 142.479,16 lei

achiziții de echipamente tehnologice, din care:

electrocardiograf 24.428,00 lei

frigider 2.262,13 lei

analizator automat biochimie 63.334,45 lei

analizator automat hematolog 56.067,75 lei

analizator chemiluminiscență 8.009,11 lei

coagulometru 10.680,69 lei

aparat electroforeză 21.337,21 lei

set pipete automate 3.130,31 lei

sistem de citire 12.770,45 lei

spălător 12.770,45 lei

hotă de lucru 9.373,88 lei

ecograf 3D 196.527,60 lei

densitometru 2.208,70 lei

analizator urină 2.665,95 lei

autoclav vertical 15.1074,92 lei

trusă oftalmologică 5.332,00 lei

trusă ORL 5.332,00 lei

microscop binocular 2.262,12 lei

centrigugă 3.170,47 lei

termostat 3.320,08 lei

aparat de distilat apa 2.262,13 lei

achiziții de mobilier și alte obiecte de birotică, din care :

canapea examinare 2.250,00 lei

sistem calculator 5.145,24 lei

laptop 7.674,42 lei

mobilier cabinet 29.216,88 lei

mobilier sală așteptare 6.626,56 lei

Capitolul 2 – Cheltuieli de consultanță” : în acest capitol se decontează serviciile prestate de firma de consultanță responsabilă cu întocmirea și buna implementare a proiectului.

Capitolul 3 – Cheltuieli diverse și neprevăzute : în acest capitol pot fi decontate eventualele lucrări de construcții suplimentare, dar numai după primirea aprobării de la Agenția de Dezvoltare Rurală Alba Iulia, și încheierea unui act adițional cu firma constructoare.

Capitolul 4 – Cheltuieli aferente implementării proiectului: în acest capitol se deconteză cheltuielile efectuate cu ublicitatea și informarea. De exemplu: cheltuieli de publicare a începerii proiectului, selecției forței de muncă, panouri publicitare, anunțuri în presă de finalizare a proiectului.

Cap. 5 – Alte cheltuieli neeligibile: cuprind orice alte cheltuieli care nu au fost cuprinse în capitolele anterioare.

SC DENTALTOP SRL este o societate neplătitoare de TVA. Amortizarea aferentă valorii fără TVA a imobilizărilor corporale achiziționate pentru acest proiect, se reia lunar la venituri din subvenții pentru investiții.

Analiza echilibrului financiar

Echilibrul financiar reflectă respectarea la nivelul societății a principiilor de finanțare.

Conform datelor din bilanțul contabil (Anexa 1) al societății comerciale Dentaltop S.R.L., s-au calculat următoarele:

Tabelul 4.3. Indicatori 2011-2012

Analiza echilibriului financiar pe baza bilanțului, numită și analiza lichiditate-exigibilitate se bazează pe utilizarea noțiunilor de fond de rulment, necesar de fond de rulment și trezoreria netă.

Activul net contabil (ANC) reprezintă averea acționarilor, valoarea netă a întreprinderii prin prisma capitalului propriu.

ANC = Active totale – Datorii totale

ANC2012 = 1.032.775 – 638.938 = 393.837

ANC2011 = 330.697 – 440.194 = – 109.497

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.1. Evoluția activului net contabil

În 2012 întreprinderea alocă permanent surse pentru dezvoltare, existând o fructificare bună a elementelor patrimoniului întreprinderii, spre deosebire de 2011 când ANC era negativ, înregistrând o diminuare a capitalurilor proprii, a averii acționarilor ca urmare a unei activități încheiate cu pierderi.

ANC crește în 2012 față de 2011 cu 259,68%.

Fondul de rulment financiar (FRF) este o marjă de siguranță a întreprinderii, dată de diferențele existente între sumele de încasat și cele de plătit, precum și de distanța care poate să apară între momentul în care sunt transformate activele în bani și durata medie în care datoriile ajung la scadență.

Se poate calcula prin două metode:

de la vârful bilanțului:

FRF= Capitaluri permanente > 1 an – Active imoblizate nete >1 an =(Capital propriu + Datorii financiare pe termen lung) – Active imobilizate

de la baza bilanțului:

FRF = Active circulante < 1 an – Datorii pe termen < 1 an= (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + Venituri în avans)

FRF 2012 = (-157.991 + 290.907) – 689.555 = -556.639

FRF2011 = (-109.497 + 326.701) – 272.811 = -55.607

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.2. Evoluția fondului de rulment financiar

FRF scade în 2012 față de 2011 cu 90,01%, deoarece nevoile curente sunt acoperite într-o măsură tot mai mică din capitalurile permanente. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că:

activele imobilizate cresc

capitalul permanent se reduce, prin scăderea capitalului propriu și prin restituirea împrumuturilor pe termen mediu și lung, acesta având un efect pozitiv asupra structurii financiare.

Necesarul de fond de rulment (NFR) care exprimă necesarul de capital folosit pentru finanțarea activității curente, după acoperirea activelor curente cu ajutorul resurselor deținute pe termen scurt.

NFR = (Stocuri + Creanțe) – Datorii pe termen scurt

NFR2012 = (38.409 + 286.427) – 348.031 = -23.195

NFR2011 = (38.119 + 3.356) – 113.493 = -72.018

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.3. Evoluția necesarului de fond de rulment

Atât în 2012, cât și în 2011, există un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile temporare, aceasta fiind o situație pozitivă datorită faptului că:

se accelerează viteza de rotație a stocurilor și creanțelor

se angajează datorii cu termene de plată mai relaxate .

NFR crește în 2012 față de 2011 cu 210,4%.

Trezoreria netă (TN) reflectă legătura dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment, reprezentând situația financiară a agentului economic, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt.

TN = Fondul de rulment – Necesarul de fond de rulment

TN2012 = -556.639 – 23.195 = -579.834

TN2011 = -55.607 – 72.018 = -127.625

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.4. Evoluția trezoreriei nete

Atât în anul 2012, cât și în anul 2011, trezoreria netă este negativă ca urmare directă a pierderilor financiare apărute și, implicit, a unei activități nerentabile a societății în perioada supusă analizei financiare.

TN scade în 2012 față de 2011 cu 77,99%.

Analiza lichidității, solvabilității și a capacității de plată a firmei

Rate de lichiditate

Rata lichidității curente (Rlc) reflectă capacitatea unui agent economic de a-și plăti datoriile pe termen scurt cu ajutorul activelor pe termen scurt.

Rlc = ×100

Rlc2012 = × 100 = 98,62%

Rlc2011 = × 100 = 51%

Valoarea înregistrată de lichiditatea curentă reprezintă un semnal de alarmă privind capacitatea societății de a-și onora obligațiile scadente pe termen scurt în 2011, întrucât intervalul optim de siguranță este între 120%-180% , în acest caz fiind de doar 50% . În 2012 situația firmei s-a mai îmbunătățit datorită contractării unui împrumut sau a vânzării unora din activele imobilizate pentru a-și plăti datoriile.

Rlc a crescut în 2012 față de 2011 cu 93,35%.

Rata lichidității imediate (Rli) măsoară capacitatea societății de a-și onora datoriile pe termen scurt prin prisma creanțelor și a disponibilităților deținute.

Rli = ×100

Rli2012 = × 100 = 87,58%

Rli2011= × 100 = 17,42%

Și în cazul acestui indicator valoarea înregistrată în 2011 reprezintă un aspect nefavorabil pentru societate, respectiv activele cu lichiditate mare nefiind suficiente pentru a acoperi datoriile pe termen scurt, indiferent de valoarea reală a stocurilor. Însă în 2012 societatea se redresează, încadrându-se în intevalul optim de 65-100% .

Rli a crescut în 2012 față de 2011 cu 402%.

Rata lichidității efective (Rle) reflect capacitatea întreprinderii de a rambursa datoriile exigibile imediat, pe baza disponibilităților existente.

Rle = ×100

Rle2012 = × 100 = 5,28%

Rle2011 = × 100 = 14,46%

Societatea nu are capacitatea de a-și onora obligațiile pe termen scurt pe baza disponibilităților bănești și a investițiilor financiare pe termen scurt, neîncadrându-se în nici unul din ani în intervalul optim de 65%-100%.

Rle a scăzut în 2012 față de 2011 cu 63,49%.

Rate de solvabilitate

Rata solvabilității patrimoniale (Rsp) reprezintă ponderea surselor proprii în totalul surselor utilizate pentru finanțarea activității agentului economic.

Rsp = ×100

Rsp2012 = × 100 = -15,30%

Rsp2011 = × 100 = -33,11%

Valorile înregistrate de acest indicator sunt mult sub valoarea recomandată (mai mare de 30% ), Această situație se datorează subdimensionării capitalurilor proprii ale societății comparativ cu valoarea totală a pasivelor, acesta apelând cu precădere la surse externe de finanțare a activității economice.

Rsp a crescut în 2012 față de 2011 cu 116,49%.

Rata autonomiei financiare (Raf) exprimă ponderea resurselor proprii în cadrul resurselor financiare atrase pe termen lung de către societatea comercială.

Raf = × 100 = × 100

Raf2012 = × 100 = -118,87%

Raf2011 = × 100 = -50,41%

Datorită faptului că societatea are un capital propriu negativ atât în 2012 cât și în 2011, nu se poate vorbi de o independență financiară a acesteia. Intervalul optim de siguranță ar trebui să fie mai mare de 50% pentru a avea efecte benefice asupra autonomiei financiare totale.

Raf a scăzt în 2012 față de 2011 cu 57,59%.

Gradul de îndatorare generală (Gîg) evidențiază proporția finanțării datoriilor totale pe seama capitalurilor proprii.

Gîg = × 100

Gîg2012 = × 100 = -404,41%

Gîg2011 = × 100 = -403,10%

Datoriile totale ale societății sunt finanțate în totalitate din alte surse decât capitalurile proprii. Gîg a scăzut în 2012 față de 2011 cu 0,33%.

Rata solvabilității generale (Rsg) reflectă riscul de incapacitate de plată a datoriilor la care poate fi supus agentul economic.

Rsg = × 100

Rsg2012 = × 100 = 161,64%

Rsg2011 = × 100 = 75,13%

Rata este sub nivelul minim acceptabil (mai mare de 100%) în 2011, societatea fiind insolvabilă, activele necontribuind la finanțarea datoriilor totale, spre deosebire de anul 2012 în care datoriile sunt acoperite cu ajutorul activelor societății.

Rsg a crescut în 2012 față de 2011 cu 115,15%.

Rate de rentabilitate

Rata rentabilității economice (Rre) exprimă eficiența utilizării activelor, respectiv contribuția acestora la obținerea rezultatelor.

Rre = × 100

Rre2012 = × 100 = -5,67%

Rre2011 = × 100 = -53,95%

Deoarece societatea înregistrează pierderi atât în 2012, cît și în 2011, nu se poate vorbi de rentabilitate, însă se poate observa că în anul 2012 situația s-a mai îmbunătățit, activele fiind folosite mai eficient. În 2012 Rre a crescut cu 852,03% față de 2011.

Rata rentabilității financiare (ROE) a capitalului propriu pune în evidență randamentul capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de acționarii unei societăți prin cumpărarea acțiunilor societății.

ROE = × 100

ROE2012 = × 100 = -37,05%

ROE2011 = × 100 = -162,94%

Capitalul investit de către acționari nu este utilizat într-un mod eficient, acest indicator având valoare negativă atât în 2012 cât și în 2011, însă se poate remarca totuși o creștere în 2012 față de 2011 cu 339,78%, chiar dacă aceasta este negativă.

Analiza elementelor patrimoniale la S.C. Dentaltop S.R.L.

Pe baza elementelor prezentate în bilanțul din data de 31 decembrie 2012 (Anexa 1), am analizat relațiile existente între diverse elemente patrimoniale.

Tabelul 4.4 Structura activelor S.C. Dentaltop S.R.L.:

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.1. Structura activelor 2012 Graficul 4.2. Structura activelor 2011

Rata activelor imobilizate (Rai), reflectă ponderea activelor imobilizate care se află permanent în patrimoniu.

Rata activelor imobilizate = × 100

Rai 2012 = × 100 = 66,77%

Rai 2011= × 100 = 82,50%

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.3. Evoluția activului imobilizat

Activele imobilizate dețin cea mai mare pondere din totalul activelor societății, și anume 66,67% în 2012, adică mai mult de jumătate din acestea, respectiv 82,5% în 2011, având astfel o evoluție descendentă datorată creșterii mai rapide a activului total față de activul imobilizat. Acest lucru sugerează și faptul că investițiile firmei se reduc în 2012 față de 2011.

Rata activelor imobilizate se poate împărți în funcție de cele 3 categorii de imobilizări :

imobilizări necorporale (Rin)

imobilizări corporale (Ric)

imobilizări financiare (Rif).

Rata imobilizărilor necorporale = × 100

Rin 2012 = × 100 = 1,84%

Rin 2011 = × 100 = 7,67%

Rata imoblizărilor necorporale are o pondere foarte mică în totalul activelor societății atât în 2012 cât și în 2011.

Rata imobilizărilor corporale = × 100

Ric 2012 = × 100 = 64,92%

Ric 2011 = × 100 = 74,83%

Rata imobilizărilor corporale deține ponderea cea mai mare din totalul activelor, scăzând în 2012 față de 2011.

Rata imobilizărilor financiare = × 100

Rif2012 = × 100 = 0 %

Rif2011 = × 100 = 0 %

Societatea nu dispune de nici o imobilizare financiară nici în 2011, nici în 2012.

Tabelul 4.5. Structura imobilizărilor

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.4. Structura activelor Graficul 4.5. Structura activelor

imobilizate 2011 imobilizate 2012

Rata activelor circulante

Rata activelor circulante = × 100

Rac 2012 = × 100 = 32,23%

Rac 2011 = × 100 = 17,50%

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.6. Evoluția activelor circulante

Activele circulante reprezintă 32,23% din totalul activelor societății în 2012, ceea ce înseamnă că Dentaltop dispune de mai multe active imobilizate, față de cele curente, acestea crescând față de 2011. Creșterea se datorează mai ales sporirii creanțelor pe care le acordă firma, adică aceasta acordă credite-client foarte mari în 2012.

Rata activelor se poate calcula și în funcție de :

stocurile societății (Rs)

creanțele acesteia (Rc), și

disponibilitățile existente (Rd).

Rata stocurilor = × 100

Rs2012 = × 100 = 3,72%

Rs2011 = × 100 = 11,53%

Stocurile reprezintă o valoare foarte mică din totalul activelor, de doar 3,72% în 2012, având o pondere mai mică față de 2011 când acestea reprezentau 11,53% .

Rata creanțelor = × 100

Rc2012 = × 100 = 27,73%

Rc2011 = × 100 = 1,01%

Creanțele societății sunt aproape inexistente în totalul activelor în 2011, avînd o pondere de doar 1,01%, crescând însă în 2012 și ajungând la 27,73%.

Rata disponibilităților = × 100

Rd2012 = × 100 = 1,78%

Rd2011 = × 100 = 4,97%

Disponibilitățile societății au ponderea cea mai mică în totalul activelor, rata acestora scăzând în 2012 față de 2011.

Tabelul 4.6. Structura activelor circulante

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.7. Structua activelor circulante Graficul 4.8. Structura activelor în în total active 2012 circulante în total active 2011

Tabelul 4.7. Structura pasivelor

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.9. Structura pasivelor 2012 Graficul 4.9. Structura pasivelor 2011

Din analiza efectuată rezultă faptul că ponderea datoriilor pe termen scurt în total pasive crește în 2012 față de 2011, aproape dublându-se, scăzând însă datoriile pe termen lung, iar capitalurile proprii ale societății fiind negative.

Analiza structurii financiare a capitalurilor proprii

Rata stabilității financiare (Rsf) reflectă ponderea surselor de finanțare pe termen lung în totalul surselor financiare existente la niveul întreprinderii.

Rata stabilității financiare = × 100 = × 100

Rsf 2012 = × 100 = 27,64%

Rsf 2011 = × 100 = 78,08%

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.10. Evoluția stabilității financiare

La finele anului 2012 datorită înregistrării unei pierderi mai mari față de 2011 și a acoperirii ei din capital, firma prezintă o stabilitate financiară mai scăzută față de 2011, ponderea capitalurilor permanente în total resurse fiind de 27,64%, față de 78,08%.

Rata de îndatorare (Rî) prezintă ponderea datoriilor pe termen scurt sau a surselor de finanțare atrase, în total pasive.

Rata de îndatorare = × 100

Rî 2012 = × 100 = 72,36 %

Rî 2011 = × 100 = 34,32 %

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.11. Evoluția ratei de îndatorare

Datoriile pe termen scurt dețin o pondere foarte mare în totalul resurselor societății în 2012 față de 2011, acest lucru putând fi considerat nefavorabil pentru societate, existând posibilitatea apariției unor dificultăți financiare datorită concentrării resurselor pentru plata datoriilor scadente într-o perioadă mai mică de un an.

Rata autonomiei financiare globale (Rag) reprezintă ponderea surselor proprii în totalul surselor de finanțare de care dispune o societate.

Rata autonomiei globale = × 100

Rag 2012 = × 100 = -32, 85%

Rag 2011 = × 100 = -33,11%

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.12. Evoluția autonomiei financiare globale

Rata autonomiei globale are o valoare negativă atât în 2012 cât și în 2011, situație dată de înregistrarea unor pierderi. Societatea depinde foarte mult de creditori, ceea ce presupune o presiune ridicată pentru plata ratelor scadente și a dobânzilor aferente.

Rata datoriilor totale (Rdt) reflectă ponderea capitalurilor atrase de societate, în totalul resurselor acesteia.

Rata datoriilor totale = × 100

Rdt 2012 = × 100 = 132,85%

Rdt 2012 = × 100 = 133,11%

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Graficul 4.13. Evoluția datoriilor totale

Societatea dispune de o valoare mult mai mare de surse de finanțare atrase față de totalul pasivelor deținute atât în 2012 cât și în 2011, care atrag cu sine costuri suplimentare ridicate și care majorează riscul financiar al firmei, astfel că resursele atrase trebuie utilizate într-un mod cât mai performant.

Concluzii și propuneri

În lucrarea de licență privind ”Sursele de finanțare ale agentului economic”, am efectuat o analiză a modului de finanțare la nivelul unei întreprinderi, atât în plan teoretic, cât și practic, realizând un studiu de caz la societatea comercială Dentaltop S.R.L.

În urma acestei părți aplicative, am constatat următoarele și am realizat câteva propuneri:

– sumele pe care societatea trebuie să le încaseze sunt mai mici decât cele pe care trebuie să le plătescă, astfel că ar trebui ca firma să apeleze la credite într-un mod mai prudent;

– societatea are un deficit de capital pe care ar putea să îl înlăture printr-o gestionare mai corectă a stocurilor în general;

– SC Dentaltop SRL nu își poate onora datoriile pe termen scurt cu ajutorul activelor curente, de aici rezultând faptul că ar trebui să mai reducă din cheltuieli;

– sursele proprii ale întreprinderii nu sunt suficiente pentru desfășurarea activității în condiții de profitabilitate, astfel că societatea este nevoită să apeleze la credite pentru a-și putea achita datoriile, fiind afectată independența financiară a firmei;

– datorită achiziționării de noi imobilizări corporale în anul 2012, societatea nu se află în incapacitate de plată, aceasta putându-și onora datoriile prin prisma activelor totale;

– activele nu contribuie însă la obținerea de profit, întreprinderea înregistrând pierderi în ambii ani supuși analizei;

– în anul 2012 față de 2011, rata activului imobilizat scade, acest lucru ilustrând faptul că investițiile sunt reduse, societatea trebuind să realizeze noi investiții pentru ca activitatea să devină profitabilă;

– nivelul lichidității firmei este scăzut și datorită faptului că aceasta deține numeroase creanțe, Dentaltop putând să acorde termene mai restrânse pentru încasarea creanțelor;

– datoriile pe termen scurt se dublează în 2012 față de 2011, acest lucru sugerând faptul că societatea nu își gestionează cheltuielile așa cum ar trebui pentru a redresa firma din punct de vedere economic, sporind și datoriile pe termen lung, adică se apelează la credite pentru acoperirea acestor cheltuieli;

– datoriile totale depășesc cu mult totalul pasivelor, astfel că firma ar trebui să utilizeze aceste resurse într-un mod cât performant deoarece acestea atrag cu ele și costuri.

Ca o concluzie generală aș putea remarca faptul că finanțarea și creditarea sunt foarte importante în desfășurarea activității unei întreprinderi, având în vedere și perioada de criză prin care trec agenții economici din toate sectoarele de activitate.

Baza principală de finanțare a oricărei întreprinderi trebuie să fie reprezentată de sursele interne de care dispun acestea. Sursele externe au un rol important datorită faptului că cele proprii nu sunt întodeauna suficiente pentru a acoperi nevoile necesare desfășurării activității, însă trebuie avute în vedere și condițiile în care sunt oferite creditele, finanțările sau diferite alte tipuri de împrumuturi deoarece există posibilitatea ca ele să nu corespundă în totalitate necesităților întreprinderii.

Dezvoltarea unei întreprinderi trebuie planificată cu cât mai mare atenție, iar acest plan trebuie revizuit periodic. Dezvoltarea presupune o finanțare corespunzătoare a afacerii.

În funcție de necesarul de finanțare se construiește politica de finanțare a unei întreprinderi.

Pentru a face cea mai bună alegere în momentul în care se decide că este nevoie de o finanțare externă, foarte importantă este și sursa de informare cu privire la posibilitățile de finanțare.

Bibliografie

Bătrâncea M., Bătrâncea L. M., Analiza financiară a întreprinderii, ed.Risoprint, Cluj-Napoca, 2005

dr. Brezeanu Petre, art. “Analiza riscului financiară”, Revista “ Tribuna economică”, nr.43, anul 2008

Hoanță Nicolaie, Gestiunea financiară a întreprinderii, ed. C. H. Beck, București, 2011,

Nistor Ioan E., Finanțele întreprinderii, ed. Presa Universitară Clujeană, 2002

Nistor I., Lǎcǎtuș V.D., Văidean V.L., Cuceu I.C., Finanțele întreprinderii – Noțiuni teoretice și aplicative, ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2011

Onofrei Mihaela, Finanțele întreprinderii, ed. Economică, București, 2004

Robu Vasile, Anghel Ion, Șerban Claudia, Tutui Daniela, Evaluarea întreprinderii, ed. ASE, București, 2001

Stancu Ion, Finanțe, ed. Economică, București, 1997

Oleg Stratulat, Conceptul și funcțiile finanțelor, Tipografia Academiei de Studii Economice, Chișinău, 1996

Șimon Adrian, Finanțele firmei, Universitatea „Petru Maior” Târgu Mureș, 2006,

Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, ed. Didactică și Pedagogică, București, 2008

Legea nr. 82/1991 Legea Contabilității, republicată în 2008, Monitorul Oficial nr. 454 din 18 iunie 2008 și actualizată la 22 aprilie 2011 cu prevederile OUG nr. 37/2011.

Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare

http://sapard-romania.info/

ANEXE

Anexa 1

Bibliografie

Bătrâncea M., Bătrâncea L. M., Analiza financiară a întreprinderii, ed.Risoprint, Cluj-Napoca, 2005

dr. Brezeanu Petre, art. “Analiza riscului financiară”, Revista “ Tribuna economică”, nr.43, anul 2008

Hoanță Nicolaie, Gestiunea financiară a întreprinderii, ed. C. H. Beck, București, 2011,

Nistor Ioan E., Finanțele întreprinderii, ed. Presa Universitară Clujeană, 2002

Nistor I., Lǎcǎtuș V.D., Văidean V.L., Cuceu I.C., Finanțele întreprinderii – Noțiuni teoretice și aplicative, ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2011

Onofrei Mihaela, Finanțele întreprinderii, ed. Economică, București, 2004

Robu Vasile, Anghel Ion, Șerban Claudia, Tutui Daniela, Evaluarea întreprinderii, ed. ASE, București, 2001

Stancu Ion, Finanțe, ed. Economică, București, 1997

Oleg Stratulat, Conceptul și funcțiile finanțelor, Tipografia Academiei de Studii Economice, Chișinău, 1996

Șimon Adrian, Finanțele firmei, Universitatea „Petru Maior” Târgu Mureș, 2006,

Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, ed. Didactică și Pedagogică, București, 2008

Legea nr. 82/1991 Legea Contabilității, republicată în 2008, Monitorul Oficial nr. 454 din 18 iunie 2008 și actualizată la 22 aprilie 2011 cu prevederile OUG nr. 37/2011.

Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare

http://sapard-romania.info/

ANEXE

Anexa 1